Scrisoare către comunitatea din Filadelfia

Şi în această scrisoare vom continua să expunem câteva raporturi între aceste mesaje şi sănătatea individuală, evident, în conexiune cu cea socială. Scrisoarea ne face să înţelegem cerinţele unei ramuri de ultimă oră a ştiinţei medicale care este psiho-neuro-imunologia. Psiho-neuro-imunolgia este o ştiinţă preocupată îndeosebi de impactul atitudinilor mentale asupra rezistenţei corpului la boli şi studiază în particular legăturile dintre minte, creier şi sistemul imunitar. Noua ştiinţă este cu atât mai bine venită cu cât statisticile de astăzi demonstrează că, cu cât se descoperă mai multe medicamente şi metode de vindecare, cu atât numărul bolilor creşte. Specialişti de vârf din acest nou domeniu recomandă ca omul să se antreneze în cultivarea lucidităţii. Aceasta înseamnă că trebuie să devii conştient de sentimentele pe care le ai şi să ai voinţa de a le transforma pe cele negative în sentimente pozitive. Pe acest fond care aşa cum vom vedea sunt conexiuni ample cu ceea ce scrisoarea ne transmite. Să pornim chiar de la denumirea comunităţii pentru care a fost scrisă scrisoarea . Denumirea ne conduce la ideea de o legătură de sânge adică aceea de fraternitate, adică, iubirea de frate. Se recomandă înţelegerea faptului că avem de a face cu o evoluţie care să ne elibereze de orice înrudiri de sânge mai înguste. Nu trebuie desfiinţate legăturile de rudenie, ci la iubirea legată de familie trebuie adăugată ceea se numeşte iubirea umană generală, care merge de la suflet la suflet, care se ridică deasupra legăturilor de sânge. Dar se pare că lucrurile merg invers, chiar împotriva iubirii din familie. Aşa rezultă din cel de-al patrulea păcat mortal al umanităţii din cele opt ale lui Konrad Lorenz şi anume: „dispariţia sentimentelor umane prin moleşire şi o plictiseală mortală”. Şi pentru a localiza aspectul trebuie să avem în vedere ceea ce Sundar Singh a spus: „Deşi am vizitat numeroase ţări creştine, nu am întâlnit prea mulţi creştini”. După cum vedem avem de a face cu un câmp de dominanţă sau egregor negativ care este alimentat în permanenţă de gândurile, sentimentele şi dorinţele negative ale oamenilor. Acest câmp provoacă un anumit tip de boli care au dus la dezvoltarea nemaiîntâlnită a industriei medicamentelor, dar şi multe accidente, războaie etc. Este evident că acest câmp de dominanţă este alimentat de boli ale intelectului cum ar fi: teama, angoasa, defăimarea, critica, răutatea, minciuna, ignoranţa, gelozia etc. care nu numai că sunt boli precum cele ale corpului fizic, dar sunt cauze a celor din urmă. Din punct de vedere al comunităţii din scrisoarea aleasa, boala pe care o vizăm este orgoliul. Din acest punct de vedere, orgoliul denotă şi un complex de superioritate. Adeseori, el creează un adevărat zid între părinţi şi copii, între fraţii şi surori, între mătuşi şi unchi, între nepoţi şi nepoate, între veri, prieteni, angajaţi şi angajatori, între colegii de muncă etc. Pe scurt, astfel de ziduri sunt create în toate tipurile de relaţii interumane. Adeseori, orgoliul îi desparte pe cei dragi timp de ani de zile, creând animozităţi care se păstrează de-a lungul mai multor generaţii. Şi totul pentru ce? Pentru a avea dreptate? Pentru a-ţi satisface ego-ul? În realitate, tu nu faci decât să îţi autosabotezi viaţa şi să îţi îmbolnăveşti corpul. Pentru a combate aroganţa avem un sfat în Matei 23/11: „Şi care este mai mare între voi să fie slujitorul vostru”. Este un adevăr care trebuie urmat pentru a combate orgoliul. Luciditatea recomandată mai sus trebuie să ne facă conştienţi de acest lucru prin ieşirea din câmpul dominat de mai sus. Această ieşire ne duce la trăirea adevărului în suflet şi în minte. Adevărul îi conduce pe oameni spre armonie şi înţelegere reciprocă. Deci, îi scoate din egoism. Căci prin nimic nu se îndepărtează mai mult oamenii unul de altul decât dacă se stinge în ei năzuinţa spre adevăr şi spiritul adevărului.

1

Adevărul are pe o faţă iubire şi pe cealaltă faţă înţelepciune, cu alte cuvinte nu se poate afla atunci când acestea lipsesc din inimă respectiv din intelect. Este o expresie alegorică, însemnând principiul înţelepciunii căpătat prin experienţa practică, nu cea care reprezintă speculaţia teoretică. Dacă există mai multe adevăruri în lume, aceasta arată că sunt deformări la nivelul inimii şi a intelectului de unde necesitatea de a ne spori nivelul de elevare pentru a ne apropia de cel recomandat în scrisoare. Pentru acest lucru mintea şi inima trebuie să se poată detaşa de acele identităţi inferioare asociate cu personalitatea individuală care ţin de ego şi să-şi reducă identificarea prea mare cu planul fizic material. Putem vedea diferenţele în cerinţele scrisorii şi în realitate atunci când omul nu iubeşte de dragul adevărului, ci pentru sine din cauză că ţine prea mult la părerile sale, el acţionează ca o fiinţă antisocială care tinde să se izoleze tot mai mult de societatea umană. După cum spunea marele filozof indian al secolului VIII, Dharmakirti: „Toate acţiunile umane de succes provin dintr-o cunoaştere adevărată”. Dacă umanitatea doreşte să aibă succes în orice domeniu, ea trebui să deţină o cunoaştere adevărată asupra realităţii – realitatea sinelui şi realitatea mediului înconjurător. Am putea adăuga un corolar: toate acţiunile umane lipsite de succes – şi par a fi destul de multe astăzi – provin din ignoranţă sau din cunoaştere greşită (iluzii de percepţie). Prin urmare, nu poate exista o prioritate mai mare în viaţa unui om – sau în viaţa naţiunilor – decât depăşirea cunoaşterii greşite şi aflarea cunoaşterii adevărate. Scrisoarea ne atrage atenţia asupra „cheii lui David”. Isaia 22/22 scrie despre: „cheile lui David”. Luca 11/12 scrie: „că aţi luat cheile cunoaşterii”. Deci putem vorbi că cheia lui David este o cale spre evoluţie sufletească. În acest sens să vedem ce spune David în Regi II 6/21: „Înaintea Domnului voi juca a zis David către Micol….Cânta-voi şi voi juca înaintea Domnului”. Am găsit, astfel, două dintre cheile lui David pe care putem să le folosim spre a ne ocupa de sănătatea noastră. Mai mult apare şi orgoliul unei femei şi absenţa acestuia la David. Trebuie să arătăm că dacă nu este o voinţă proprie de vindecare si de menţinere a sănătăţii nimeni altul nu va putea realiza acest lucru. Deci închiderea şi deschiderea către sănătate aparţine fiecăruia, dacă folosim aceste chei. Faptul că trăirea adevărată se întâmplă în suflet este o realitate. Mintea este cea care vrea să aibă dreptate. Deşi sufletul nu este identic cu mintea. Mintea este un instrument extrem de subtil care funcţionează continuu. Dacă nu o dirijezi atunci ea te va dirija, deoarece este programată să funcţioneze continuu. De aceea pentru a te purifica cu propriile eforturi este necesar să nu te laşi pradă imaginaţiei,ci spre armonie interioară şi calm mintal. Există – spune Origen – diverse forme ale Logosului prin care El se revelează ucenicilor săi, potrivit gradului de lumină a fiecăruia, după treapta lor de spiritualitate. Aceste trepte şi grade de lumină sunt o consecinţă a faptelor şi nu un produs al minţii. Cu alte cuvinte cine are i se va da, cine nu are i se va lua şi ceea ce are. Este un adevăr care trebuie reţinut pentru că la puterea mică pe care o ai deja, ai deschisă uşa pentru ca să intre ceea ce o poate spori. Fiecare poate primi atât cât este pregătit să primească şi nu te poţi pregăti decât prin propriile eforturi şi pentru a beneficia din plin de ceea ce primim trebuie să adăugăm ceva din sufletul şi spiritul nostru. Fiind vorba de comunitate fraternă avem de a face cu un câmp energetic în care apare capacitatea de a avea o răbdare imensă şi o perseverenţă a atitudinii pozitive chiar dacă membrii comunităţii sunt puşi în faţa unor opoziţii prelungite. Emblema acestei stări este compasiunea. Oameni ajunşi la acest nivel au un efect notabil asupra mediului. Simţul responsabilităţii faţă de ceilalţi este o altă calitate a acestei comunităţi. Dacă Dumnezeu este unitate, evident avem în Satana un oponent al acestei unităţi. Aşa cum voi arăta sunt multe dovezi ştiinţifice care cer unitatea organismului uman pentru a nu atrage boala. O asemenea cerinţă pentru unitate ne atrage evident atenţia asupra faptului că nu trebuie să ne cantonam în epoca noastră la cuvântul „ sinagogă”, ci asupra celor care divizează atât individul cât şi

2

oamenii acum. Dacă în scrisoare se arată oamenii care îşi „zic iudei şi nu sunt”, acest lucru este problema acelor timpuri în care se manifestă lipsa de unitate într-o comunitate ca cea a sinagogii. Opoziţia din acele vremi dintre comunitatea creştină şi sinagogă o aflăm din Talmud. Rabinul Simlai zicea: „Peste tot unde găsiţi un text pe care minimii îl utilizează pentru a-şi justifica opiniile, veţi găsi alături texte care resping aceste păreri.” Deci, o dezbatere intelectuală. Orice dezbatere intelectuală aduce pe prim plan orgoliul care denotă un complex de superioritate. Abia acum putem înţelege acel zid care apare între relaţiile de rudenie şi în toate tipurile de relaţii umane. Dacă spălatul picioarelor apostolilor de către Isus Hristos este un exemplu prin care se cere să te dăruieşti, el exprimă şi sentimentul superiorului care se înclină în faţa inferiorului. Latura cea mai ştiinţifică ne arată că de fapt nu există superior sau inferior la nivel sufletesc. Să pornim de la faptul că planta se înclină în faţa pământului pentru că datorită lui există. Animalul şi corpul uman se înclină plantei pentru că datorită ei există regn animal. Dacă organismul animal nu ar primi anumiţi aminoacizi, denumiţi aminoacizi esenţiali de la plante odată cu hrana acest regn nu ar exista. Esenţiali pentru animale şi om sunt: treonina, metionina, valina, leucina, izoleucina, fenilalanina, tripofanul şi lizina. Am putea spune că, de fapt, planta este superioară omului pentru că fără aceasta regnul animal nu ar exista şi, totodată, nici orgoliul omului. Creştinismul are în vedere tocmai un proces de dezvoltare a forţelor sufleteşti care există latent ca să spunem aşa într-o stare de somnolenţă în sufletul fiecărui om. Dacă acest lucru nu se manifestă trebuie să ne îndreptă privirea asupra cauzelor actuale. Să pornim de la o maximă explicită „Divide at impera” care aşa cum vedem ar corespunde cu o definire a Satanei. Satana însemnă potrivnicul (cel ce se împotriveşte), în cazul nostru, maxima exprimă potrivnicul comunităţii, fraternităţii, unităţii. Se cunoaşte faptul că această maximă funcţionează din plin, mimetica observând aceasta. Mimetica se realizează prin al şaselea păcat mortal a lui Konrad Lorenz: „creşterea receptivităţii umanităţii la îndoctrinare ideologică sau mediatică”. Pentru că nu dorim ca ceea ce expunem să fie dificil de înţeles, să definim mimetica în limbaj religios: Psalmul 11/4 „Pe cei care au zis: „Cu limba noastră ne vom mări, căci buzele noastre la noi sunt: cine ne este Domn?”. Versetul exprimă ce face mimetica şi rezultatul acestui proces mimetic îl găsim în Psalmul 11/8 „Căci, atunci când se ridică sus oameni de nimic, nelegiuiţii mişună pretutindeni”. Petru Comarnescu avea dreptate când spunea: „Una din marile înşelătorii din prezent este tocmai tirania şi specula marilor etichete şi formule exercitată de oamenii josnicii şi interesaţi”. Pe fondul expus mai sus se mediatizează existenţa unei aşa zise independentei sau separare a puterilor în stat. Dar aşa în care s-a stabilit paradigma acestei independenţe justiţia devine un amplificator al sinagogii satanei descrise mai sus. Este o iluzie a independenţei. Iluziile sunt percepţii ireale sau incorecte. Ele pot fi simple fantezii, gânduri generate de imaginaţie, concepte greşite, convingeri eronate şi concluzii trase în urma unei înţelegeri greşite. Să pornim de la justiţia iudaică din acele vremuri despre care aflăm cu era de la Origen: „ Cei mai drepţi dintre bătrâni prezidau la împărţirea dreptăţii, numindu-se conform obiceiului limbii; „dumnezei”, ca unii ce se bucurau de o cinstire mai mult decât omenească”. Citatul de mai sus dovedeşte în mod sigur că dreptatea se făcea pe baza principiului neutralităţii. Ridicându-se deasupra opoziţiilor ce disipă energia neutralitatea permite abordarea problemelor într-un mod realist şi flexibil. Nu este interesată de câştiguri egoiste, de controlarea altora ori de alte câştiguri. Cu toate acestea găsim în Matei 5/40 : „celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa”. Atrag atenţia cu nu se pune problema de a da tu în judecată, ci pur şi simplu de a evita pe cel care te dă. Maxima latină care funcţiona în Imperiul Roman era: „Inventa lege, inventa frauda”. Acest lucru înseamnă că odată făurită o lege se naşte şi mijlocul de a o încălca. Iar această lege a evoluat în

3

sistemul economiei de piaţă cu maxima corsarului corporatist Charles Hurwitz: „Există o poveste despre regula de aur. Cel care are aur face legea”. Cu alte cuvinte justiţia este la dispoziţia viţelului de aur care potrivit Talmudului este o idee a lui Satan indusă poporului. După cum vedem în actuala paradigmă justiţia departe de a fi independentă este chiar o amplificare a consecinţelor negative realizate de alte puteri ale statului. Pentru a concentra ce rezultate are această situaţie nu avem decât să expunem primul din cele opt păcate mortale ale umanităţii definite de Konrad Lorenz. „suprapopularea pământului cu agresivitate şi izolarea”. Deci dacă mai sus am arătat că se urmăreşte divizarea care ajunge până la izolare, acum să vedem cum justiţia este cea care asigură agresivitatea. Această legătură porneşte de la faptul că justiţia se ocupă mai mult de efecte şi de sancţionarea lor în loc să se ocupe de cauze şi asanarea lor. Această răspundere unilaterală nu numai că generează lipsă de responsabilitate dar este cea care stârneşte furia împotriva actelor de injustiţie care se răspândeşte în mediu ceea ce generează un câmp de dominanţă care nu aşteaptă decât o scânteie ca să-şi descarce imensul potenţial distructiv. Până la acest moment el se dezvoltă continuu ca o epidemie, luând forme de manifestare prin creşterea acţiunilor antisociale. Dar să facem o comparaţie cu medicina care este tot o activitate independentă. Gui Patin decanul Facultăţii de medicină din Paris era un erudit şi bibliofil, mândru de imensa bibliotecă, cu o memorie remarcabilă a fost numit „medicul celor trei S”, deoarece prescria invariabil, ca remedii, la Saignee (sângerarea), le Son (tărâţa), la Sene (siminichia). Evident o asemenea medicină se practica înainte de apariţia profilaxiei în medicină. Avem o situaţie în care un individ independent şi inamovibil se ocupa numai de efecte. Mai mult ştiinţa şi medicina nu studiază numai etiologiile bolilor respectiv cauzele bolilor şi factorii care influenţează apariţia diverselor boli, dar a pus în mişcare şi un imens arsenal preventiv. Trebuie să recunoaşteţi cu în situaţia de mai sus se găseşte justiţia în paradigma actuală şi, tocmai această comparaţie dovedeşte ferm că nu este numai independentă, dar şi nimicitoare pentru mediul în care acţionează. Pentru a deveni independentă trebuie în mod necesar ca în responsabilitatea ei să fie şi eliminarea cauzelor, altfel corpul social va avea de suferit. Cele două măceluri mondiale ale Europei au ca sursă actuala paradigmă a justiţiei. Această cerinţă de asumare a asanării cauzelor cu un sistem profilactic similar medicinii este impus şi de necesitatea eliminări unor mentalităţi. El Ghazali se referea tocmai la acest lucru când a insistat asupra faptului că aşa-zişii învăţaţi pot fi, şi deseori sunt, totodată proşti, că pot fi habotnici şi obsedaţi. El afirmă că, pe lângă faptul de a dispune de informaţie şi a o reproduce, există ceva mai mult şi mai înalt şi care nu se poate obţine decât dacă operezi în asanarea cauzelor elementelor sau faptelor negative. Există un proverb străbun care spune că atunci când evenimentele care urmează să se producă ele îşi aruncă umbra înaintea lor. Este exact ce spune şi fizicianul David Bohm: „Trecutul este activ în prezent ca un fel de ordine implicită”. Cu cele de mai sus putem să arătăm că legea dependenţelor de condiţiile iniţiale care este, de fapt, forţa cauzalităţii se manifestă în câmpurile de dominanţă curente care se amplifică, dacă avem în vedere evoluţia câmpurilor morfogenetice enunţate de Rupert Sheldrake. Sf. Ignatie Teoforul s-a referit la iudeii care aduceau creştinilor acuzaţii false în faţa autorităţilor romane. De aici şi legătura cu Satan ca „ pârâşul fraţilor noştri”. Să vedem cum stăm cu situaţia mărturiilor în timpurilor noastre. În afara testelor ADN care au dovedit că procurorii suprimă dovezile de nevinovăţie acuzaţiilor pentru a obţine condamnarea să vedem cu stăm cu probitatea martorilor. S-a observat, aşadar că, în realitate martorii sunt foarte inconstanţi în depoziţiile lor, fiind predispuşi la erori serioase. De asemenea psihologii au descoperit existenţa unor falsificării retroactive a memoriei, ce implicau înlăturarea anumitor evenimente în timp şi spaţiu. Nu contează nivelul la care se face justiţia în această paradigmă. Ea devine o morgă a legilor potrivit maximei latine de la început. Atunci când te ocupi numai de drepturi individuale şi nu de cele colective care sunt de fapt cerute de Declaraţia Universală a Drepturilor Omului aşa cum

4

procedează morga de la Strasbourg cu acest măreţ act al omenirii nu se poate vorbi decât de o instanţă antiumanitară. Denumirea de Curte se transformă în ceea ce o curte este de fapt, o adunătură de coteţe. Şi această este un câmp care trezeşte spiritul distructiv a celor care au măcelărit şi adus la sclavie un întreg continent. Pentru a expune eficienţa cheii lui David trebuie să definim răbdarea. Ea cere stăruinţă şi fermitate; energia şi entuziasmul, chiar şi în cazul unor încercări foarte dure; stabilitatea minţii; focalizare clară şi înţelepciunea, capacitatea de a înţelege natura şi cauza suferinţei. Soluţia ieşirii din mediul satanic expus mai sus este luciditatea privită în termeni de factori mentali sănătoşi sau prielnici, care sunt antidotul celor nesănătoşi. Primul din aceşti factori este claritatea sau certitudinea. Adică a vedea lucrurile cu claritate, având o anumită ascuţime a minţii, care este antiteză cu iluzia. Detaşarea este acea calitate a minţii de a nu te agăţa de nimic de a nu deveni dependent de nimic. Adică o atitudine care le lasă pe toate să treacă cu uşurinţă şi nu se agaţă de nimic. Şi, cel de al treilea factor este bunătatea plină de iubire. Ea reprezintă opusul urii sau al aversiunii. Aceşti trei factori se opun mediului satanic. Există şi alţi factori cum ar fi: entuziasm sau energie; credinţă (sau încredere – este o credinţă inteligentă sau o credinţă care pune întrebări, nu o credinţă oarbă); respectul de sine; consideraţie; conştiinciozitate; non-violenţă sau compasiunea; şi calmul sau stabilitatea mentală. Întreaga strategie a dansului şi muzicii este un fel de abordare tip aikido, în care nu cauţi niciodată stările mentale sănătoase şi nici nu încerci să le dai la o parte. Ceea ce faci este să dansezi şi să asculţi sau să faci muzică. Răbdarea este ajutată de una din cheile lui David care este dansul. Este o activitate umană în care omul este angajat total: trup, inimă şi spirit. Dansul este un sport complet. Din punct de vedere medical, dansul este un exerciţiu fizic care favorizează neurogeneza şi neuroplasticitatea. Activitatea musculară a dansului însoţită de repetiţia unui cuvânt, sunet, gând frază cum sunt strigăturile şi ignorarea oricărui gând străin care apare în minte este menită să te facă să uiţi aspectele negative de mai sus. „Se-nşiră cu steagul; cu toţi deodată Pornesc stând pe loc, o fugă ciudată Piciorul lor, iute cum e căprioara Nu-l prinde nici naiul, nici dibla, nici vioara.” Ion Pillat – Căluşarii Formele străvechi ale dansului au luat fiinţă în primul rând ca practică a magiei, în care scop cuvintele s-au organizat în formule şi dans, care mult timp au fost vrajă şi rugăciune, apoi însoţitor al ceremonialelor religioase. Deci dansul lui David avea o asemenea semnificaţie. Dimitrie Cantemir ne scrie despre horă apoi ne spune despre jucătorii care se numesc „căluşari”, care se adună odată pe an şi se îmbracă în straie femeieşti. Au peste o sută de jocuri felurite şi aşa de meşteşugite, încât cei ce joacă parcă nici nu ating pământul şi parcă zboară în văzduh. Au loc între Înălţare şi Rusalii. Ei merg din sat în sat, unde însoţiţi de unul sau mai mulţi lăutari, joacă căluşul ca să vindece pe bolnavi. În afara ritului profilactic, vătaful sau stareţul căluşarilor mai foloseşte şi un procedeu de diagnosticare. Într-o prezentare turistică a Turciei am găsit poza a ceea ce se numeşte „dervişii rotitori” executând un dans sacru ce simbolizează comuniunea profundă dintre om şi macrocosmos. Cu un picior ferm sprijinit pe sol, ei încep să se învârtă lent, cu braţele încrucişate în dreptul pieptului, ca o planetă în jurul propriei axe. Apoi deschid braţele şi pliurile rochiilor lor şi se rotesc din ce în ce mai repede. După ore de rotire, la un semn al maestrului, ei se opresc pe loc. Starea lor fizică este neschimbată. Medici occidentali au realizat diferite verificări şi testări asupra dervişilor angrenaţi în ritualuri, imediat după şedinţă, şi au descoperit că ritmul cardiac şi cel respirator erau netulburate. Aveau o stare perfectă de calm şi, în plus, nici unul dintre ei nu suferea de ameţeli, ca şi cum extazul ar fi suprimat orice posibilitate de accidentare fizică.

5

La fel cercetătorii au aflat că „Dansul Şarpelui” din cadrul tribului Hopi a adus ploaia. Altă cheie a lui David a născut o ramură medicală numită meloterapie. George Constatinescu, creatorul sonicităţii, a atras atenţia asupra proprietăţilor terapeutice ale sunetelor şi acţiunea lor asupra structurilor organismului viu. La Salzburg funcţionează un Institut de Muzicoterapie. Creierul nostru recepţionează muzica, activându-şi cortexul prefrontal care o conştientizează, amigdala care ne gestionează emoţiile şi alte zone în funcţie de genul de muzică ascultată. Deci muzica contribuie la vindecarea bolnavilor. Muzica veselă, antrenantă este cea mai sănătoasă; într-adevăr muzica tristă riscă să creeze stări depresive şi patologice. Ariile vesele şi ritmate, dansurile folclorice româneşti au puterea de a vindeca. Doctorul Albert Abrams a descoperit că materia vie este radioactivă, astfel încât undele emise pot fi detectate, stabilindu-se astfel sănătatea sau boala unui organism după sunetul pe care îl emite. Era un doctor care nu a încasat în toată viaţa lui nici un dolar drept onorariu pentru consultaţii, pe care le acorda gratuit, iar salariul său de profesor universitar şi îndemnizaţia considerabilă de rector al Universităţii Stanford mergeau întotdeauna în conturile societăţilor de binefacere. Descoperirea de mai sus susţine principiile rezonanţei a lui Ştefan Odobleja, şi putem spune că muzica oferă o terapie, iar ascultarea ei sporeşte răbdarea. Pentru că magnifica Simfonie a IX-a proclamă principiul păcii şi fraternităţi universale şi pentru că am arătat cum această scrisoare se referă la acest aspect să vedem ce spune autorul acestei capodopere respectiv Ludwig van Beethoven cu cine comunică muzica: „Ah, prostii, spuse el. Niciodată nu m-am gândit să scriu pentru glorie si onoruri. Ceea ce am în inimă, trebuie să iasă la iveală, iată pentru ce scriu”. La aceasta să adăugăm faptul că un experiment american a dovedit faptul că muzica lui Wolfgang Amadeus Mozart dezvoltă în mod remarcabil capacităţile intelectuale ale celor care o ascultă. Anumite boli pot fi tratate dacă bolnavul cântă la vioară, chitară sau flaut. Instrumentele produc efecte specifice asupra fiecărei boli. Dar trebuie alese partituri muzicale cu vibraţii ascendente şi nu minore. De exemplu palpitaţiile se pot trata cu cântece care încep cu tonul „do”natural, nu cel scos de diapazon. Dar trebuie să ţinem seama de principiul emis de Leipzig: „Vom trăi într-o lume stăpânită de întuneric şi frig, dacă nu ne vom deschide sufletele în faţa flăcării interioare a naturii”. Vom da exemple privind această deschidere. George Washington Carver „ Florilor le place să stea de vorbă cu mine şi nu numai lor. Tot ce e viu în pădure vorbeşte cu mine. Mă uit şi ascult ce-mi spun şi aşa am învăţat de la ele tot ce ştiu. Şi ele se înţeleg aşa bine cu mine fiindcă îşi dau seama că le iubesc.” Acest citat este a unui om pe care Thomas A. Edison îl preţuia mai mult decât greutatea lui în aur luându-se la întrecere, privind salariul astronomic pe car îl oferea cu Henry Ford care zice despre el că este: „cel mai mare om de ştiinţă în viaţă”. Ei aveau dreptatea pentru că descoperirile lui au făcut mulţi miliardari. Pentru pierderea acestor sume fabuloase pe care le-ar fi putut strânge, el răspundea ridicând din umeri: „Dumnezeu, când a creat alunele de pământ, nu s-a gândit să ceară bani pentru asta. Atunci de ce să trag eu profituri de pe urma folosirii lor de către semenii mei?” Doctor Ken Hashimoto cercetător în psihologie încerca să dea plantei o voce cu o aparatură sofisticată. Încercările pe un cactus au fost fără succes. La scos din impas soţia lui care adora plantele. Cum doamna Hashimoto asigura întruna cactusul de sentimentele ei afectuoase, reacţia acestuia a fost rapidă şi uluitoare. Transformat şi amplificat de echipamentul electronic al doctorului Hashimoto, sunetul produs de cactus aducea ca bâzâitul ascuţit al cablurilor de înaltă tensiune, aşa cum se aude de la distanţă, părând adesea un cântec cu ritm şi tonalitate variate şi plăcute, ba chiar, cel puţin în unele momente, aproape voioase şi pline de căldură. Este o descoperire remarcabilă. A reuşit să facă auzită muzica eterică. Este cea care în parcuri şi păduri ne scapă de energiile nearmonioase, ne linişteşte şi ne face să plecăm de acolo satisfăcuţi şi veseli. Este curativă pentru neurastenie, descurajare şi slăbiciune fizică. O poate accesa şi cei din

6

câmpie dintr-un lan de grâu când acesta începe să se coacă. Evident că cele de mai sus nu au efect asupra celor care preferă grătarul şi mititeii. Pentru că suntem la cactuşi să vedem cum a convins Luther Burbank o astfel de plantă să renunţe la ţepi: „Nu trebuie să vă temeţi de nimic, dragii mei, n-aveţi nici o nevoie de ţepii aceştia răi ca să vă apăraţi, pentru că am să vă apăr eu.” S-au făcut experienţe cu plante care arătau de exemplu că în cazul muzicii lui Haydn şi Beethoven plantele cu vreji se întindeau aproape orizontal la cel mai apropiat difuzor, iar în cazul altor muzicii moderne luau direcţia inversă. Gândirea vechilor chinezi spune: „muzica este strâns legată de relaţiile esenţiale ale fiinţelor omeneşti şi de spiritul vital al fiecărui om; ea se acordă cu cea din cer şi cea de pe pământ, exprimând astfel toate frecvenţele acestora, ca mai multe ţitere acordate în aceiaşi cheie muzicală” . Florile constituie remedii în numeroase boli prin simţul mirosului. Garoafa vindecă anumite maladii nervoase, iar ghiocelul, trandafirul şi brânduşa alte boli. Toate florile au puterea de a tămădui anumite boli şi, în acelaşi timp, de a susţine şi consolida anumite calităţi ale omului. Vreţi să vă educaţi copilul şi să-l faceţi să fie mai rezistent amenajaţi o mică grădină sau luaţi-vă nişte plante în ghivece. Prin îngrijirea lor un copil nervos îşi va schimba şi modela caracterul. Avertismentul de a păzi ceea ce ai pentru ca nimeni să nu-ţi ia cununa este în legătură cu realitatea noastră primară. Majoritatea acţiunilor noastre sunt fundamentate pe o cunoaştere incorectă (dar influentă şi prea uşor acceptată) asupra propriilor noastre acţiuni, însoţită de suspiciuni, estimări, atestări şi asigurări reciproce. În cea mai mare parte a timpului suntem influenţaţi fără scăpare de emoţiile primare ale plăcerii, lăcomiei, mândriei, invidiei şi urii. Ne pierdem repede auto-controlul şi săvârşim acţiuni care-i rănesc pe ceilalţi şi chiar pe noi înşine, atât pe termen lung, cât şi, uneori, pe termen scurt. Pentru a păzi ceea ce ai, trebuie să te ridici deasupra lucrurilor urâte deoarece înălţându-te deasupra lor te poţi transforma şi transmuta. Mintea şi inima trebuie să se poată detaşa de acele identităţi inferioare asociate cu personalitatea individuală care ţin de ego şi să reducă identificarea prea mare cu planul fizic material. Trebuie să luăm aminte la simbolistica cuvântului stâlp. Este cunoscut faptul că cei mai de nădejde şi de încredere persoane dintr-o comunitate oricare ar fi aceasta erau numiţi stâlpi ai acesteia. Ele erau acele persoane care stârneau dorinţa de imitaţie, fiind în acelaşi timp şi atractori care întăreau comunitatea. Cu cât este mai considerabilă entitatea cu care noi interacţionăm cu atât mai multă iubire intră în sufletul nostru şi cu atât mai mult suntem stimulaţi pentru a imita. Să mai amintim şi de experienţele doctorului A. Tomatis în cazul păsărilor: „Ouăle unor păsări cântătoare clocite de păsări ne-cântătoare dau naştere unor păsări ne-cântătoare”. Acest aspect este susţinut de ultimule cercetări americane care ne arată că educaţia începe înainte de naştere. Am avut o tradiţie în acest sens atunci când erau selectaţi persoanele care trebuiau să boteze copii. Selecţia nu se făcea pe principul banilor obţinuţi la cumetrie, ci ce exemplu oferă naşul pentru fin. S-a uitat faptul că naşii faţă de finii lor, sunt numiţi părinţi sufleteşti, spre deosebire de părinţii corporali ai acestora. Dar, memoria trebuie reactivată cu ocazia fiecărui botez prin citirea discursului pe care fericitul Augustin l-a adresat naşilor. În acest discurs naşii erau însărcinaţi să facă din finii lor adevăraţi stâlpi ai comunităţii. În ceea ce priveşte pe cumetrie, aceasta forma o adevărată înrudire spirituală ce îi ţinea pe toţi laolaltă, aceasta îi întăreşte ca şi comunitate. De aici vine apoi că, cumătrii cei sărmani sunt foarte mult ajutoraţi de către cumetrii lor cei mai avuţi. Şi cum ajutând pe alţii să se ridice, te ajuţi exponenţial şi pe tine ajungem la ceea ce a recomandat Arsenie Boca „Să căutăm Ierusalimul din noi, nu cel din Israel”. Putem acum să auzim ceea ce zice Duhul Bisericilor în termenii unei economii psihologice. Aceasta pleacă de la starea interioară a persoanei cu care comunici – respectiv factorii mentali care

7

sunt dominanţi în mintea ei prin care se definesc calităţile monedei de schimb. Ea este o economie care se descurcă destul de greu; avem prea multe întâlniri toxice. Scrisoarea ne face să înţelegem bine rolul întâlnirilor hrănitoare şi valoarea socială a oamenilor, al căror rol în comunitate este de a se face cât se poate de hrănitori cu putinţă şi de a-i învăţa pe ceilalţi cum să fie şi ei astfel.

Hancă Eugen Str. Zorilor nr.21, Bl. E51, Sc.C, Ap.6

Suceava

8