SCRIERI COMPLECTE

40934. Scrieri eemiilecte. 11. 1

Stabilimentul grafic 1. V. Socectt Bucuresti.

JACOB NEGRUZZI0,..."../--"

SCRIERI COYPLECTE

VOLUMUL II

POESIISATIRE, EPISTOLE, IDILA, BALADE, POESII LIRICE,

IDEI i MAXIME

BUCURESTIEDITURA. LIBRARIEI SOCEar & Comp.

21, Ca lea Victoriel, 211894.

4*7iP

SATIRE

In versuri rid fi'n sufiet iVeing rdde naravuri.

ANTIOH QANTEMIR

SATIRA I

Luxita

La jocuri cu Luxita ades me intilneamCand ea era copila §i eu copil eram.Aveam in tot momentul certari §i impacareS'indata dupe, lacrimi urma o sarutare(Ah, ce nevinovata I) §i joc §i nebunieDin nou ii luau cursul cu vechea veselie.Aa multi ani de zile cu drag s'au strecuratPan tata-mio odata deoparte m'a chematSi c'o figura grave. nu voiu uita in veciCum m'am simtit, privindu-1 cuprins de fiori reciImi zise ca e timpul se'ncep s. invat carte

c'am se, plec cu'n dascal in alte tani, departeSpre meaza noapte unde la §coalá voiu fi dus.

Plecai, sosii §i cartea in maná mi s'a pus.Aveam nu §tiu cati dascali, dar dintre toti mai multPe unul cu peruca imi era drag s'ascult :El ne spunea istoria poporului Roman,Cum mic intai la numer, al lumii suveranA isbutit s'ajunga prin jertfa, vitejie,Naravuri otelite, virtuti, statornicie ;Cum au invins in lupta intregul universEroi a caror nume etern va fi ne§ters

8

Cat s'a 'nvêrtl pamentul ; cum tot a§a de mariCa Brutii, Scipionii §i Fabii §i CesariAu lost s'a lor matrone: Cornelia mareata,Lucretia ce insaqi curmd a sa viata

.Spre ali scapa virtutea, Virginia murinda,Ca zimbetul pe buze §i Porcia cea blaridd,Veturia superb& §i Clelia viteazd . . .

Eu ascultam aceste intr'o visare treazai sangele in mine ferbea stiind cd noi

Din aste eroine §i din ace§ti eroiNe tragem, primind astfel in dreaptd mo§tenireStrabuna vitejie, virtute §i marire.

Dime aceste visuri cat viata mea §colara.Ear cand veni momentul ca sa, mb 'ntorc in tail,Nu §tiu dece Luxita in minte mi-a venitLa care-atata vreme eu n'am mai fost gandit.Acuma e frumoasd, de sigur, ziceam eu --Dup'al meu plac in mints formandu-mi chipul seuE mare, invatata §i . . . poate, cine §tieDe nu este rnenitä s'o caut de sotie ?Abia intors in6 dusei cu pas nerabdátorS'o ved.*edea culcatá pe-un jilt legdnatorO tenera femee in haind de matasäBogata, ear alaturi descbisa, sta pe masaO carte frantuzeasca de Ponson du Terrail 1).Cu gratie nespusd mi§ca un éventailSA-0 recoreascd fata, §Inteo oglindd mareCe-i reflecta tot trupul, privirea-i tinjitoareS'oprise multumitd. In eel intdiu momentEa se uita la mine c'un ochiu indiferent,Ear dupa, ce mai lungd imi dote o privireVözui sburandu-i duice pe buze o zimbire;

9

Ea me recunoscuse, §Indata imi intinseManuta parfumata, dar de abia s'atinseA degetelor virfuri de gura mea sfioasa,Simtiri me strabature §i dulci si fioroase.Ea incepa a spune cu'n glas placut, subtireDe dorul s me vada, de-a noastra dispartireCe-a fost atat de lunga, de jocuri, nebuniiCu care umplearn zioa pe cAnd eram copiiSi alte lucruri multe ; ear eu tot ascultamCaci nu puteam respunde de mult ce nie uitarnLa ochii sei cei negri urnbriti cu dese gene,La gura cea micuta la mandrele sprincene,La doue mici gropite ce se forma 'n obrazCand suridea, la albul §i ginga§ul grumaz.A§a stateam pe scaun, privind cu incantareCand auzii deodatil un gemet §'o strigareAlaturi, §'o fetita atunci svirlind o u§aSe rapezi in casa tragend o catelu§aDo coada, dupa, dinsa; tipa de-ti era mile,Catelul, dar mai tare striga acea copila.Cum poti pe catelusä astfel a chinui?"Mustra Luxita aspru. Nu face sluj Fifi"Respunse copilita, ii zic de doue oareSi tot nu vrea!" Hai las'o aici §i e§i afara!"Apoi ridicand glasul striga : Dadaie vinaPe Coca2) ia-mi deaicea §i du-o in gradinao sdravena muiere pe loc intra in casa.$i, ridicand de umeri pe fata furioasaCe se sbatea in brate-i cu tipete amaresi-i sgaria obrazul, o duse'ndat'afara.

A cui e copilita atunciN am intrebat.,4 mea, este facuth cu'ntaiul meu barbat,"Luxita imi respunse §i ginga§ pe FifiCe se vaita cu jale, pe brate o

- 10

Ah I Ati fost meritate si sotul v'a murit ?Am zis cu simpatie. Ba, nu, m'am dispartitDupe doi ani de zile. 0 dace, mai treeamCu acel urs selbatic de sigur ce, muream.Era un drept Othelo barbatul meu

Ce fehu, On de rnirare atunci o intrebai,De ce nurnitS intdiul pe-acel gelos berbat?Dup'asa scurta vreme cumva sa fi urmatUn altul, s'insotite ati fi Ba nu, am fost,Cãci din nenorocire cazui peste un prostCe da in gropi, sermanul : amic intim eraCu omul ce-mi luasem i ca se pot scepaEu am ales in grebe un si mai reu stepan:Tot anul sta la tare, vorbea numai de fen,De vite, gran i pluguri, cat zioa e de mare,Incat de la o vreme simtii o desperareIn suflet i me dusei, dar cu 'nderatnicieCopii cei cu dinsul vru se mi-i lase mie,Incat am avut multe procosuri i nevoiPan ce ii condemnare ca el pe amendoiSe-i tie si creasce. 0! nu-i nimic mai reuDecet sit ai a face cu omul natareur

.In vreme ce Luxita ince vorbea, simtiiUn fel de ameteala, atati barbati, copiiImi incurcase mintea, dar ea Meet plecandPe-un umer capul ginga i spre tavan privind,Imi zise cu un zimbet phn de melancolie:Cand va veni momentul ear o casatorieSe'ncheiu, voiu lua sama mai bine, negresit.Nimica nu-i in lume asa nesuferitDecal se ai procesuri caci lesne te cununiDar ca sit te disparta, pierzi doue sau trei luni.Deaceea pan'acuma tot nu m'am hotarit,Desi cam multi me roaga, din nou sit me merit."

sa-i

Cand auzii cuventul de anc'o rnaritareSi de-o multime noua de mid, o'nfiorareImi scutura tot trupul, incat m'am departat...

0! cat de Mu imi pare, mi-am zis, ei ce pêcat!De sigur cã aceastä frumoasa, ratacitaDe nimene in casa mai mult nu e primita,Cáci cine-acest exemplu ar da sotiei lui?Dar care-mi fu mirarea pe urma, cand vëzuiNu numai ca purtarea-i nu-i discuviintataDar chiar ca nu e alta fernee mai serbataIn lurne, la petreceri 7 §i cum s'ar ft pututAltfel, cand toti ca dinea urmase in trecut?Ici intr'o adunare de douzeci parechiToti sotii cei deacurna, fusese sotii vechiNevestelor de astazi a altor noi barbatiS'aceetia nainte fusese insuratiCu ginga§ele doamne a celor de intai,Incat in fapt facuse schimb numai de femei.Si cat de bine, pacific ei vesel traeau toti ISotiilor trecute acuma foetii sotiFaceau aprinsa curte, s'obsteasca incuscrireAsigura succesul cu multa inlesnire.Colo era raportul ceva mai complicat:Vezend c'a lui sotie amicul i-a furat,Barbatul rfipi fiica ce-acest arnic avuseDin alta cununie trecuta, cand tinusePe-o var' a sa prirnara, asa incat unitiPrin trei puternici lanturi sunt ambii insotiti :E socru unul; altul e ginere, cumnatSi ver, §i ce mai mult e, prieten infocat:Cand se 'ntilnesc pe strada sar iute din träsura*In dulce 'mbratoeare se pupa, drept in gura,Incat te'nduioseaza sa vezi cat se iubesc.Ear dincolo trei patru surori se dispartesc

1 2

De soti, s'aleg cu toate pe tot acel barbat.Af land tarziu acesta a nu este ertatPe toate totdeodata sá ia in cununieInvita pe toti verii ce are, ca sä vieSi de surori sa cate: aceasta se si faceSi doue Juni de zile cu toti traesc in pace.Copiii in atate familii incurcati,Avdnd trei mume unul altul patru tatiEar unchi, frati, veri rnultime, sunt foarte folositi:Fiind cu toata lurnea deaproape inruditiDe dulcile bomboane i jucarii frumoaseCe-aduc atate rude, ved pline a lor case.Petrecerile astfel le sunt asigurateDar cresterea presenta mai multa greutate,Caci drept s'indatorire prea multi le irnpartesc.Deaceea cu plitcere tati, murne se uneseS'arunce 'nscarcinarea pe-un nepartinitor.Acesta indeobste un ager servitorAl carui neam se trage din tara indianaCopiilor insufla virtutea cetateana.Cu-acest mjloc parintii n'au gnu i osteneliSi, ce e mult mai practic, putine cheltueli.De alta parte tara si ea e bucuroasaCaci va aye o ginte onesta, viguroasa.In crestere, acesta-i sisternul cel comun.Nu vreau sa-mi dan parerea de-i reu ori de e bun,Dar ceea ce intr'insul nu vra ca sa-mi convinaE ca pastram legenda cu vita cea latina.Ce-avem noi cu Romanii? Ei cand se insurauSotia pe intreaga viata si-o luau.La Roma cea stravechie, avem deplina. stire,C'a fost in sese seculi o biata dispartire,Si numele lui .Ruga ce'ntai s'a disunitCa un fatal exemplu inveci s'a pomenit.3)

---

it

- 13 -

La noi? cine nu stie ea este obiceiuSA schimbi cat poti mai grabnic vr'o doue, trei femei

ca de-am vrea barbatii cei simpli a notaCe si-au pastrat sotia, putini am numera ?Lãsand dar inrudirea cu Fabii, ScipioniNoi s'o cAtam aiurea : la practicii MormoniAsemënare multä cu noi afläm usor:Se stie cat de lesne un stat infloritorEi au format, puindu-1 pe baze de tot noue.Exemplul lor ne poate sluji in mune noue.

noi un stat puternic voind ca s formarn,Propun intad de toate ca sã desfiintainA cununiei lege, cad pururea e bineA lepada o form& ce'n seam& nu se tine.Apoi Mormona tara in urm& mult lasandSa decretAm: Romanii deacuma liberi stintDe forme conjugale §i lanturi pärintesti.Vor fi urmate numai acele legi firestiConform cu care, omul, barbat cum si femee,Far& deosebire, pute-va ca s& ieeCum placul ii Va zice; copii co vor fiVor fi lasati in grija ori cui va socoti.Astfel scapam de multe nevoi si sup6r&ri:Nu vor mai fi lungi forme, nici binecuvêntariPentru vecie date aceluias barbatChiar and de-a patra oará acum s'a insurat.Nu vor mai fie dueluri, procesuri, timp perdut,Nici lunga ingrijire copii de crescut,Nici certe conjugale si, ce-i mai mult din toate,In loc de simulare va fi sinceritate.Deaceastä stare astAzi nu prea ne departám,Traditionala form& odatà s'o lasam

vom intra in era cea nouä §i doritáCe tara ne va face de sigur fericitä.

Si

di

di

14

poAte cA exemplul ce-Europei noi vorn daVa face-o statul nostru anceap'A imita.Curaj ne trebue numai, putine opintiri*'ona fi fAcut un bine intregei omeniri.

1) 0 carte frantczeasc de .Ponson du Terrail.Ponson du Terrail, romantier francez, autorul multor

scrieri de o moralI foarte usoarbl.2) Pe Coca ia-mi deaicea die-a in gradind.Coca, nume desmierclItor ce se da copiilor in clasele su-

perioare. Usitat numai in Moldava.3 numele lui .Ruga ce'ntdi s'a disunit.Se zice a intgia dispartire la Romani s'a flcut abia in

sec. VI. a. u. c. de catrl Calvisius Ruga.

1i

51

Ei

SATIRA II.

La cativa autori contimporant 1)

Adesa prin putere unitA se'mplineste0 faptA ce pe unul ii sfarma si sdrobeste.Tiind deaceasta samA, Voi, intr'o dimineataDe blanda primavara2) cand spre o noua vialaRenaste 'ntreaga fire, v'ati zis cu infocare:Ce perdem timpul nostru in stearpA isolare?Sa ne unim cu totii, sä facem, sA lucramCa nume l onoare i noi sA castigAm,CAci este trist cand anii puterii an ajunsSA fie-al nostru nume in negura ascuns.Deaceea uitand astazi a noastre desbinari

vechi neintelegeri i lupte si ocari,Hai, camarazi la lucru, la scrieri literareCaci astea dintre toate par cele mai ware!

Asa se nAscii foaea ce nu vreau sA numescCaci nurnele ii stie poporul RomAnese.Dar dacA mi-ati da voie, modest as intreba(Nevrênd intru nimica s'ating pe cineva)Puterile unite, ori cat de numeroasePot in lucrarea mintii s'aducA mari foloase?De sigur brute rnulte usor vor ridica0 sarcinA ce unul n'o poate nici misca,Dar goale, cat de multe si frase si cuvintePot sA commile oare o pagina cu minte?

- 16

Barbati naivi, in numër cat or vol de greu,(Nu fac aid alusii, fereascA Dumnezeu!Ci fac precum multi altii o simplA teorieCare fiind ertatA ori cui, imi e i mie)Zic dar, cand minti .... naive mai multe s'ar uniComuna sArAcie ce poate intocmi?Mai bine e atuncea, de mii de ofi mai bineSA stee fie care deoparte, pentru sineMei poate sä remae in samA nebagat,Din visul seu poetic de nimeni desteptat.Dar cand in num6r mare cu totii intruniti,Cu sgomot yin si strigA: Cetiti-ne, cetiti!

publicul s'adunA, ceteste si suspina.VezOnd a lor produceri, atunci cine-i de vina.?CAci publicul e mare, intr'insul sunt barbatiCe, neputênd sit lose pe prosti necriticati,Dau golul lor pe fata, crud, fAra de crutareDar simt aici nevoia a faceo comparare.In timpuri liriitito, cand tara o in paceNegotitorul harnic ii vinde i disfaceDin marfá pe cat poate cu folos lucreaza0 bunA parte-a ziloi, apoi cand insereazaNevasta i copiii in jurul seu aduna,Le spune de castiguri, e plin de voie bunali nici nu se gandeste la grije si nevoi.Deodatä ins& suna un buciurn de resboiu,Se respandeste spaima i mii de luptatoriAleargA sa, respinga, pe cei nAvAlitori.Chiar omul cel mai pacInic incinge-atunci o armA,Prin aer sboarA boambe, clAdirile se darma

totul e in flacAri ... ear bietul negustorPriveste-a sa ruina cu ochiu lAcrAmAtor

blasti3mA resboiul grozav si stricAcios:In chinul seu nu vede ca-i r6u trebuincios,

Si

1

Si

7

CA'n focul ce orase i oameni prApAdeste'Spre o rnai bunA viata poporu 'ntinereste.Asa, naiv autorul prin scrieri ar donDe nu folos, dar lauda sA poata dobandl,S'audA cA in public de dinsul se vorbesteS'a lui invatAturA de toti se pretueste.Mud eatA vine-un critic, ca din senin furtunkS'incepe sA arAte cA scrierea nu-i bunA,CA chiar nu stie carte ace! pretins autorS'a vrut sa 'nsale-un public prea lesne crezttor.Cum sA nu strige-atuncea autorul furiosCA criticul.acesta e om periculosCare-s,i tradeazA tara, huleste cele sfinteCaci el simteste nurnai durerea sa fierbinteNu vede cã sAgeata ce'n inimfil lovesteIndreapta pe multi altii i tuturor prieste.

0, voi! Dece curmat-ati tAcerea cea de aur,Dece cu lacomie coroanele de laurC'o mAnA imprudentA a smulge ati voitSi linistea trecutA astfel ati risipit?Ilustrule profesor3), ce demon, care toaneTe-au indemnat a scoate din vechile cartoaneAcele mici notite din mAneci scuturateCAnd tenër erai inca si fArA de pëcate?Fiind cetite numai pe bAncile scolarePuteau sA treacã incA a tale comentare,Cad junele din scoala nu critica, ascultASi ia de bunk poate, invatatura MultaCe pare-a-fi ascunsa in frasele 'ngAnifateCu o figurA grava, de dascal declamate.Dar si pe noi barba)rt ai vra sa ne-ametestiCu sute de citate i nume spaniolesti ?4)

40934. Scrieri complecte. II. 2

I....

xS

Credeai c'asupra noastrA acele frase goaloSi declamari tocite s'alusii actualeVor face vre odatA efectul de etiintA ?Ilustrule profesor, respunde 'n constiinta !Si tu, la per albite5), care scrieai oclatä0 limba, nepocitA, romAnA ei curatA,Un stil, nu nalt mAndru dar nepretentios,Cum te-au atras pe tine vertejul furiosA cestor stricA-lirnbA? Cum ai alunecatSA te incurci, betrAne, in stilul lor umflat,Cum ai putut acmna, vrénd sá indrepti, stricaAceea ce 'nainte saris binisor era')Inceit vechiul Conachi pe care l'ai descrisNimica n'ar pricepe din cele ce ai zis ? 7)Si tu ce-acum in virsta cea matur'ai venit 8),Ce friguri literare prin vine ai simtitDe laei advocatura cu ale ei foloaseCa sa. 'ntonai pe lirA cAntari melodioase?Mi-e fricA, dar, mi-e fricA sa nu te-aud, o Petro ILa curti tribunale pledAnd in hexarnetreCum Dositein betrAnul scriea obcinuit8),IncAt judecatorul in lacrimi i uimitDupa, cantarea-ti dulce dreptatea va imparteEar nu dup5, cum zice a legii asprA carte.

Dar nu-i un sacrilegiu i nu-i impertinentSi m ating de oameni cu-asemenea talent,De oameni ce-au zis singuri, cu ton hotAritor,(IncAt a zice altfel e pre cutezAtor)(j'au omorit in scrieri de cAteva mici fleA altora grea muncA de septe ani de zile?")Si eine sunt eu oare? Un om ce ponigrescTot ce e patriotic, tot ce e romAnesc,

si

ei

- 19

Un ignorant, un suflet perdut si rAtAcitUn vènzëtor al tarii, un biet cosrnopolit")!Ertare dar, ertare! Retrag tot ce am zisTalent aveti cu totii, frurnos e tot ce-ati scris.Ilustrule profesor, cu goniu 'nalt si mareGrozav sunt de profunde a tale comentare.E drept ce-ai spus ; bkrfinul boier Miron CostinConclusia stiintei moderne pe deplin,Nu numai c'a simtit-o, dar a introv6zut 12)CA va yen.' odata un dascal priceputCe 'rnprumutand un nurne de chronicar vestit,")Va sti ca sA. distese Costin ce a simtit,Ba chiar va da pe fart adanci tainele sale :Costin cum se plocase partidei liberale .

Ce-abie dupa lungi veacuri va fi infiintata ;Cum constitutiunea de el a fost visatA,Si cum in fond istoric ") alAturea va fiCu Buckle, Guizot, Draper, Canta si Thierry !Visternicul Canclescu") asernene va staCa un model de viata rondina., i DumasDe-ar vrea inch odata a scil pe MuschehriAici ar gas1 tipuri de cai si armasari.Astfel a voastre scrieri mergènd din mana 'n manAVor rernAnè eterne in Patria Romana,Si daca, dupa veacuri sa fie cu putintaSA parasiti odata eterna locuinta

sa veniti in lume pe doue sau troi oare,Atunci ati vedO tara cea recunoscötoare.Cum voue tuturora v'a inAltat statueInteun gigantic templu zidit de Cimahue.")

1) Mai multi scriitori din Bucuresti intemeiar in anul1873 o revist tiinific i 1iterar5. cu numele cRevistaContimporan, sub directiunea D-lui advocat Petru

-

Si

Gra-

-- 2 0 -

disteanu. 0 recensiune scrisa de D. T. Maiorescu si pu-blicata in cConvorbiri Literarea sub titlul Betia de cu-vintea , in care autorul critica cu mult spirit deosebitearticule aparute in Revista Contimporana, produse intreambele foi literare, o polemid foarte apring la carese interesa mai tot publicul cetitor din Romania. Satiraaceasta se indreapta contra autorilor de la ,Revista Con-timporana.

2) . . . Voi intr'o diminealdDe bMndd primdvard

Numerul i al Revistei Contimporane au aparut inMartie 1893.

3) Ilustrule prnfesor, ce demon, care toaneTe-au indemnal a senate din vechile cartoaneAcelc mici nntife

D. V. A. Urechia prolesor de literatura romana laUniversitatea din Bucuresti a publicat in Revista Con-timporana sub titlul cComentare la Miron Costin, partidin cursul ce tinea la facultate.

4) Da si pe noi bdrbatii ai vra sd ne-ameiestiCu sute de citate ,si nume spaniolesti . . .

D. Urechia scrie : 8Nu, repe0m, Miron Costin nu esteWilleharduin, nici sire de 7oinville, Froissart, Filip deComines, el nu este Ocampo, Morales, Zurita, Garivay,Muntaner, Mariana, Moncada, etc. etc.»

6) .i tu, la pr albiteD. George Sion.6) Cum ai putut anima vdnd sa' strica

Aceea ce 'nainte scris binisor eraD. G. Sion tradusese odinioara a Le Misanthrope, de

Moliere destul de binisor. In urrna insa, prefacend lu-crarea si introducend nenumarate neologisine, isi stria.traducerea cu totul.

7) Inc& vechiul Conachi pe care l'ai descrisD. G. Sion a publicat in Revista Contimporana un

studiu intitulat Suvenire despre poetul Costachi Conachi.,

8) i tic ce-acum in virsta cea matur 'ai venit . .

D. Petru Gradisteanu, advocat din Bucuresti.

indrepli,

.

. . .

2 1

9) La curti 1i tribunale, plediind in hexametreCum Dositeiu bgtriinul scria obianuit.

D. G. Sion in studiul seu asupra lui Conachi, citand cate-Ira versuri de base si cinci silabe ale Mitropolitului Do-siteiu, zice cd. sunt hexametre $i pentametre I

10) C'au omorit in scrieri dc diteva mid filealtora grea munai de sapte ani de zile

D. Pantazi Ghica in respunsul ce face D-lui Maiorescuscrie ca cConvorbirile Literare in toate riumerele de saseani incoace nu au avut nici a zecea parte din succesulunui singur numn- din Revista Contimporand.,

11) Un v"enzgtor al un Het cosmopolitScriitorii de la Revista Contimporana 5i atti arnici li-

terari de ai lor ziceau a membrii societStii sJunimea,din Iasi sunt cosmopoliti, traddtori, care,vor sa vend. laraNemtilor, Austro-Maghiarilor etc.

12) .. barrinul baler Huron CostinConclusia stiintei moderne te VeplinNu numai c'a simlit-o,'dar a intrevgzut...

D. Urechia scrisese ca Miron Costin cau ajuns la con-clusiunile $tiintei, cu secule rnai inainte de atati nemu-ritori lucrItori in ogorul $tiintific, in ogorul istoriei, ba

apusul Europei.)18) Ce'mprumuMnd nfl mune de chronicar vestitD. V. A. Urechia a adoptat numele chronicarului 13-

rechia tarziu, cu ocasiunea mutarti sale in Bucuresti.14) cum in fond istoricln fond istoric, textual dupd d. V. A. Urechia.15) Visternicul Candescu . .

Marele vistier Candescu este numele unei novele asazise istorice, fdcuta de D. Pantazi Ghica, publicatd inRevista Contimporand si criticatd de D. T. Maiorescu.

16) Intr'un gigantic templu zidit dc CimabueD, V. A. Urechia intr'una din scrierile sale anterioare

cita pe Cimabue, nu ca pictor, ci ca architect vestit.

-

A

Orli,

.57

. . .

.

SATIRA III.

Domnului B. P. Hascnu.1)

0 i fie blestemata fireasca imboldireCe vrend, nevrend m 'ndeamnä a scrie la satireDin versurile mele cu ce me folosese?ide lase, toti amicii si dusmanii sporesc.Deaceea de acuma deplin rn'am hotaritL'aceasta rea plecare a pune un sfirsitAzi laude marete voesc. se, cant si eu I

pana mea pe tine te-alege, o I HasdeulDar, 01 Hasden! te laud, caci plin de maestrieAi adunat isvoare o sut i o mie,Autori de ai Byzantei, slavone documente,lnscriptii mucezite, straveche pergamente,Le-ai ridicat in brate, le-ai pus intr'o caldaroLe-ai fiert i zi i noapte timp lung, plin de rabdarePan in ceaun cu toate in una s'au topitV in forma de fecioara in lume au esit.Deacuma inainte istoria trecutaA terilor Romane de toti va fi stiuta

vremea cufundata in ceata cea mai deasaLa vecinica lumina de tine-acum e scoasa,Asa descoperire, lucrari atat de marlAu inspirat nastrusnic vr'o zece gazetitiCe 'ndatã cu cerneale coli multe-au impestritUinplendu-te cu laude in chip obicinuit.

I

I

pi

pi

- 2 3 -

Astfol iti merse vestea: Obsteasca AdunareSe hotari sa-ti dee foloase budgetare,Guvernul tina sama de cartea-ti insemnataSi puse o anume medalie sa-ti batit.2)De sigur toate-aceste frumoase sunt i bune,Dar eu doresc o mica prinsoare a propuneOri cui ar vra s'o tie. Eu zic: din AdunareDin Senatori, Ministri, din cei ce vuet mareFacure prin gazete, din toti ce ti-au votatMedalii, ajutoare, din cati te-au laudat,Nici unul, dar nici unul a casä n'a cetitMacar o fata numai din opul nu vestit.Politica-i ciudata, : V'ro doi in gura mareDe striga, cã in carte sunt lucruri populareCe fac efect in public, toti intr'un yost voteazaSi nimeni prin el insus rnai mult nu cerceteaza.Astfel voì ursita Romanii sa s'uneasch,Pe-un scriitor istoric do cap sa-1 -ameteasca,Sa-1 fac'a crede insus ca e un non TacitSi cä deodata'n minte-i un geniu s'a irozit.

Doable se 'nchiaga 'n tine asemonea credintaTn te asezi pe lucru cu nua sirguinta.Dai fantasiei tale un sbor nemesurat,Incepi a scrie zioa ce noaptea ai visat,Alegi din documente un petic care-ti place,Din canturi populare a sterge, a preface&tat si bun iti Fire; pe Chalcocondylas 3)Tocmai de la Byzanta spre tine-1 tragi de nasSi cum la socoteala iti vine-1 talmacesti;Paci sa ne creada lumea popoare harapesti4)Intinzi pe masã charta de la Carpati la Mare,Restorni la munti, seci riuri, stramuti, starpesti

hotare;

- 24 -

Al Romaniei leagan asazi in MehedintiDe uncle pui sä piece pe-ai nostri bravi parintiSa ieo Fagarasul cu barde si cu pariCondus,i l'aceste fapte de Basarabii mariCe din parriOnt doodatA, o mändre Prometeu!Es grabnic ca ciuperce, chemati de glasul nu;Botezi Basarabeste familia Musat;Amlasul prinzi in brate si-1 svirli tocma'n Banat 5) jlntinzi Basarabeasca dornnie poste MareIn tad unde statur6 graimile Tatare;Tinuturi din Moldova intregi le rasluestiSi casei Basarabe in dar le harazesti);Faci chiar caci ce opreste, aprinsa-ti fantasie?Din tara Basaraba mai, mai o 'mpbratieSi din Basarabenii eroi viteji si mad,Pe-a Istrului verzi maluri un sir de noi Cesari!Moldovo neferice N'ajunse cã odataDe mandre munti, verzi cãmpuri grozav sa fi

trunchianN'ajunse sá fit rupta de ghiara cea nemteascaN'ajunse sa, te sfarme urgia moscaleascä:Din fii tëi chiar unul a trebuit sa, vieSi arma patricida sa-ti vire 'n came vie7)!

Din asta ratacire nu trebuea odataOrbita noastra tara sa fie desteptata,Nu trebuea sa-ti stdge vre unul ca e réuIn mreje de aceste sa prinzi poporul nu ?Caci vai! pe neanml nostru cadè-vor, nu pe tineBatjocura si risul condeilor stradne!Tu insa, sbircind fruntea, grozav te-ai supëratCa din intreaga tara un om te-a critical.Din inaltirnea 'n care te afli, o Hasd6u1Tu strigi ca al nu critic e nenvatat s,i réu

I

- 25 -

ca-i o nenteleasa, nespusa indraznealaSá scrie-asuprA.ti until ce nu-i din capitala.Prea bine, al Mu critic slavona nu o stie,Nici greaca, nici latina, nici chiar cetl i scrie,Admit cA nu e altul ca dinsul nelivatat,Dar spune-mi, tot remane Amlasul in Banat?Protivnicul téti este prost, imoral i rëu,Dar tot Basarabene rernan B6rlad, Bacau?De vrai ii fac sa, fure chiar pungi din buzunareDar tot pui stepanire pe partile Tatare?Caci nu cel care strigA mai mult i ocaresteCi adev6rul singur la urma, hotAreste.

0! Cat de bine-ti sede, cu rnilA cand vorbestiDe vulgul, de piticii ce-attit dispretuesti,Co nu pot, sA culeagA pe strimtele lor calNici pulberea ce face savantul teu calcalu,Necum sa se inalte Ia fruntea-ti maiestosA....Dar este timp a-ti spune s'o vorba, serioasa:Un geniu cine este? Acel ce din nascareIn al seu piept simteste a zeilor suflare,Care'n intaiul lucru ce mintea sa compuneCa un luceaför mandru uirneste i impune,Ce instinctiv ptArunde ascunsele-adevëruriCu limpedea ochire ce are de la ceruriCe lasa la o parte cararile balute

liber se preumbla pe cAi necunoscute,Ce legea cea pazita, de secule intregi0 sfarma, omenirii dicteaza, none legi !0! Geniul la puternici ai zilei nu se'nchinaNici linguseste plebea cea bruta meschinaCe vrea sa cumponeasca presenta miseheCu-a altor generatii mariri si vitejie,

,Si

$i

si

26

Ci infruntAnd din contra lumestile puteriGol scoate adevörul l'a tuturor vederi..El prigonit de oameni se duce'n inchisoare,Cu inima usoarA el sufere i moareSi cAnd inaltu-i suflet ia sbor spre nem urireEl lumii adev6ru1, ii lasrt mostenire!Acesta este geniul. Acum te'ntreb, sa-mi spulIn rarele lor siruri cutezi tu sA te pui?Numi arata jurnale unde-o vulgara mAnAA scris c'a ta luerare e biblia remand 8)CAci cine azi nu stie ce sunt acele ceteFlamAnde, ce cu platA scriu zilnic Ia gazete?Na-mi arata medalii ce'n gat ti-au spanzurat,*tim cum se dau aceste si cum inveci s'au dat.Ce fel? Netrebnici gloate, baeti de la gazetePun astAzi pe o frunte a geniulni pecete?Cum? si-a schimbat natura legi vecinice si marl

dat puterea Joe in mami de gazetari?Te lasA dar, amice, de asta ratAcireDin ochi albeata sterge i vino-ti ear in fire!

crede, Aghiuki, Mamuca i Beizvancartea pusA'n spate Camplitului loan')toate-a tale glume, cAnd fine, cand banale,

Nu sunt o pregatire la opuri geniale.0! Nu! Tu nu faci parte din zeii ce creeaziiTu esti din muritorii ce-adunA, compileaza,Cetesc cu multA rivnA, cornparA., tAlmacescLa texte fac notite i astfel pregatesePrin munc'obositoare o bunA temelieLa geniul cel falnic ce-odat 5. a sA vie.De-ai st). cu ce placers te vt3c1 in al meu gAndStbpAn peste archivA, prin acte inotAndCum mii de documents alegi i adnotezi

stergi sudoarea fruntii si tot lucrezi, lucrezi!

pi-a

MI

27

Ear in cealalta, parte se afla la o masaAmicul Tocilescu cu ac §i ata groasa.Si cease la dosare hrisoave lungi §i lateCe cu-a lui mama, insa§i au fost numerotate.n)Propunerea aceasta te rog s o primestiCaci merite destule cu dinsa dobande§ti.Ce-i drept, in rand cu geniuri atunci nu vet fi pusDar ai folusul mare O. nu cazi prea de sus.Ear dad, la aceasta tu nu dai invoireCi urmaresti tot inca desarta-ti nalucirela sama, eu atuncea, cu fruntea sup6rataTo pun la Aghiutd, precurn faceai odata,Sa scrii la glume fine §i gingase ocariDo oameni marl ai zilei si zilnice 'ntimplari.

daca nici atuncea nu la§i gresala vechieTe pun, Hasdki, vai tie! in randul lui Urechie!")

1) Satira aceasta este indreptatit contra D-lui B. P.Hasdeu orn de litere, istoric i limbist, odinioar:t biblio-tecar in Iasi, acum directorul archivelor statului in Bu-curesti, profesor la universitate, membru in Academie etc.D. Hasdeu incepuse sit scrie «lstoria Critia a Romani km,in care sustinea fapte cu totul noue. Aceastli scriere afost criticatI in Cony. Liter. din 1874 de D. G. Panu,pe atunci profesor in Iasi. Critica D-lui Panu a dat loc lao lung6 polemich.

2) 'use o anume medalie RY-fi baldInaintea infiint6:ii medabei cl3ene merentia guvernul

oferi o anume mecLlie D-lui Ilasdeu,. . . Pe Chaleoconatylas

Toanai de la Byeanfa'spre tine-1 tragi de nas.Chalcocondylas istoric byzantin adesa citat de D.

Hasdeu.4) Pad sd ne ereadd lumea papoare hdriipoti.D. Hasdeu sustinea in scrierea sa cit Romanii se nu-

meau si Arabi, din causa familiei Bas-Arabilor I

Gi

.

28

5) Amlasul prinzi in Grate 6;rli tocma n Banat1). Hasdeu sirdinutase Am1ast.1 din Trar.silvania in Ba-

natul Temisian.6) Tinuturi din Moldova intregi le riisluesti

casei Basaralie in dar hdrlisesti.D. Hasdeu sustinea c6. judetele din Moldova asitzate la

sudul oraselor Mt-lad $i Baati pänN. la Marea Neagr5.Eiceau parte din Muntenia inainte de Stefa» cel Mare carear fi incorporat Moldovei Ortile de la Berlad la Durare$i de la Bach!. Ia Focsani.

7) Din fiii cliiar anal a trebuit vieD. Hasdeu este originar din Moldova de dincolo de

Prut.8) .Nu-mi arlita jurnale unde-o deprinsd mind

scris c'a ta lucrare e biblia romibui,cBiblia poporului roinân. °sit se numeste scrierea D lui

Hasdeu In tTransactiuni Literare. din 1873,9) .21P crede Aghiuld, Mamuca ri Rilzvan

carfea pith 'n spate cumplifului loanAghiufd era o foaie uinoristia ce apärea sub redac-

tiunea D-lui Hasdeu in Bucuresti , Daduca Mamuca esteun roman de moravuri cam usoare, Rdzvan-Vedd o tra-gedie in versuri, loan Veda' Cel Cumplit, un tratat istoric,toate scrieri ale D-lui Hasdeu.

to) Ear in cealaltii parte se aflti la o masa'Tecilescu cu ac si a fri ;ward

cease la dosare hrisoave lungi qi late.D. Gr. Tocilescu, director Museului National, profesor

si membru al Academiei Române, in timpul and s'a scrisaceastii satirA discipul al D-lui B. P. Ilasdeu.

11) Te pun llasdele, vai fie! in rendul lui Urecke.Adia a D-lui V. Alexandrescu Urechia, despre care

vezi notele la Satira I.

ii-1

le

(!/ sd

557

a7

al

51

Acura

SATIRA IV.

Ce veste neasteptata, Leandre, am aflat,To starui sA ts-aleaga judetul deputat,Ta vrai, lasdnd a vietei ca'mpene desfatari,SA intri in vOrtejul politicei miscari?0 I Cine-aceasta cale s'apuci te sfatuesteDe sigur e Un dusman ce rëul iti voeste :Un fillet este marirea ce 'nsala la privitFrumoasa-i este coaja, dar miezul putrezit.

Si mai intai crezi peate ca, n'ai decht a spune,Sunt om cu'nvAtatura, onest, am ganduri bune,In sufletul men arde, a patriei iubire,Ca toti alegëtorii sa vie 'ntr'o unireSi votul lor sa-ti dee ? 0 I Dac'ar fl asa,Mai, mai ca, ti-as da pace, dar treaba e mai grea.De vrai sa te aleaga, mai lash, din mandrie,Magulitoare, blAnda, purtarea ta sh, fie,Prefectului te'nchina cu-adAnca, umiliresi-I roaga sa to iee sub nalta-i ocrotire

ca sa fii mai sigur de buna sa plecareFA sa te recomnde ministrul cu scrisoare.Apoi, luand toiagul, apuc'o la picior,Te du din casa, 'n cash, la ori-ce-aleg6tor,Si nu uita cu dulce a tot MgaduiCA-i face ori ce treabA ce ei vor porunci.Ici unul iti promite sa-ti dee al seu votDeistarui. sa, puie in slujba pe-un nepot

0i

- 30 -

Ce std la el in casá. Proteguitul seuNu are nici o treabd si a esit un r6u:E minciunos i leneg, betiv i jucãtorDeaceea vrea sd-1 vadd numit judecator,Ca astfel, avOnd leafd, curOnd sd se'ndrepteze.Al doile-ti va zice cd a 0, te votezeDe-i vrea i tu a-i face mai multe trebusoareCe are'n capitald: sd-i pui procesu'n stare-Ce sta pendent la curte, apoi nentdrziatSA'nchei alciituire cu vre un advocatDin cei vestiti la gun; sd mergi la visterieS6, rogi sd-i libereze o Veda() garantie ;De titluri provisorii un sac iti pune'n spateOa in definitive sd faci a fi schimbate.Si când aceste toate la cale le vei puneS stdrui sd-i voteze s'o mica pensiune.---

plan viitoare un altul nu-ti pretindelubind tocmala dreaptd, el bucuros se prindePe fan a-ti da votul, ear tu in schimb daiUn stog de fOn, o briscd i o pareche cai.Al patrule, ce zilnic v'o douezeci jurnaleCetegte gi'n veci pune a lumii trebi la cale,Cu o figura, gray& de judo" instructorVra'ntei a te supune la interogator :'Te 'ntreabd care planuri in gandul nu gategtiCa sd'ndreptezi gresala politicei turcegti,De vrai cu arma 'n mand sa. Mei neanrnareau tot ca pdn acuma prin foi fAcOnd svon mare 1) ?Ai sa-i explici pe urma mai bine cum s'ar face-Ca lumea liberald cu papa sd se 'mpace;Si dad, intre Chili gi intro ParaguayVa isbucnl resboiul, atunci ce gdnduri ai,-Cu care din aceste puteri voegti sd

cui ai da atuncea un vot de simpatii 2) ?tii

Astfel, de glasuri multe tu vrai sa dobandestiLa toti alegetorii ea sluga to tocmesti,Cáci cine cand voteaza gandeete seriosL'al tarn bine numai si nu l'al seu folos ?

Dar lunga pregatire, s zicem, s'a sfir§itdeputat din urna te vezi acum esit.

Satul de-atata truda cu-adanca resuflaretai ziei zioa buna §i ploci la Adunare.

Acolo gat-Ida-Ai sigur c vei gasi barbatiDe-a pau-iei iubire puternic insuflati,Barbati farit prihatia, cu minte, cu lumineCe fara alte .scopuri voese obstescul bine.Dar mai cu adancire purtarea lor priveete§i'ndata vei pncepe ori care cat plateste.Ici unul este Ghita cu fruntea ridicata,Cu nasu'n vant, ea niana pe masa apasataDendata co sodint deschisa se declaraA §i luat cuvOntul pe cel putin o (para.,Do on i ce-ar fi vorba: de caile ferate,De advoeati, oetire, de universitate,De imprumnturi none, de legi financiare,De liburtatea presei ie nu-i destul de mareDe constitutiune, interpolari, numiri,Politic externa, petitii, mOnastiri,De podari, de eosele, abusuri si anchete,De curti i tribunale, de -coalele de fete,De ori ee s'ar ainge, El pururea vorbesteCa riul co tot curge i ux so mai opreste.§,i spittle, sute, spane ei rapede si multe :De vor san eln Vor altii, E vrea sa se asculteEar stenograti v'u patru diii piept oftand cu greu.C'o mamma sterg su,loarea, eu alta scriu mereu,

31

t

L'at

I

....

32

Meat a lui cuvinte ce zilnic sant rostite,monitor pe urma apar vai, tiparite !

Ear Viad de alta parte pe asazatCu manile-atirnate, cu capu'n jos plecat,Prin gura 'ntredeschisa sufland in ritmu rar,In vrerne ce pe frunte stropi gingasi ii resar,Pe ochi Meet coboara pleoapele-obosite

dulce se cufunda in visuri aurite.Sërmanul 1 sa vegheze i zioa sa, mai poataCand fart de odihnt petrece noaptea toata?Pe cand limbutul Ghita in tot acel otel(Stand chiar intr'o odae alaturea cu el)Cu gesturi la oglinda discursuri pregtteste,Cu numerosi prieteni, Vlad aartile 'nverteste.Deaceea niciodata prin mintea lui nu treceSA atle 'n Adunare ce lucru se petrece.Ear cand, dupa discutii, la urrna votul vineCa om de constiinta el purerea s'abtine.Ca argintviul Mihu e'n vecinica mis,caro,E la bufet acuma, acum in AdunareAcuma pe la sectii, s'ori uncle se gasestoDe deputati multime in juru-i intruneste.La toti le stringe mana roaga sit s'adunoAdoua zi la dinsul caci are multe-a spune:Cum este ministerul compus, nu este bine,Politica de astazi intreaga nu-i convine,In nuntru-i suferinta, afara umilire:E timp sa se atraga a obstiei privireLa relele acestea; el le aduce-arninteCat tara inflorita eramai inaintecand el era ministru. Ici mustra la urechePe unul cum de uita credint,a lui cea vecheEar catra altul last sa cad' incet din guraZimbind cu bunatate, cuventul: prefectura t

- -

S'injiltu-i

Si

sbi

33

Pe-al treilea cu vorbe viclene il stirnegteSpuind cum oare care ministru-1 umilegte :Colo fagaduinte, dincolo o mustrareIci dragoste de sine, la altul intartareDe ura sau de patimi, de ori gi ce pornegtePe oameni gi-i framOnta, de tot se folosegte.Dar el nu ia cuvdntul inVeci in AdunareDecat cand este vorba de-un vot de resturnare.Atunci, curmand tacerea, incepe prin a spuneCa scopul seu nu este IA fac' opositiune.Cu laude-a lui critiei ma's de presurate,Incat, daca sustine guvernul, sau combateAbie o da, pe fata a vorbei sale val :Aceasta se numegte discurs ministerial.Ear zimbitorul Sache cu ochiul urmaregtePe ori gi ce ministru indata ce-1 zaregte.Se 'nehinã fie carui din ei pan la pamOntsi-i fericit de-i spune vre unul un cuvent.Ear cand vre un ministru cbiar mama ii intindoUn gadil de mândrie tot trupul ii cuprinde.La vot el niciodata nu vra sa nainteze,Pan mai intai ministrul nu merge sa. voteze.Indata dupa dinsul, pagind triumfatorAceeagi bila pune in v6zul tuturor.Nimic pe asta lume mai mult nu-1 magulegte,Decal cand un ministru la masa il poftegte*i (laza chiar la pranzul domnesc este chematNu doarme-o s6ptemana de mult ce-i incantat.Statornic el pastreaza aceast'a lui purtareCat vede ca guvernul sta bine 'n Adunare,Dar cum un ministeriu sa cad& se gategteDendata a lui Sache iubire se recegte.Atunci el sta'n reserva pan noul cabinetSe'nfatogeaza'n forma g'apoi Meet, Meet

40934. Scrieri comjslecte. II. 3

34

S'apropie de-acesta i dulce ii zimbegte,De cel de mai nainte el nici mai pomeneste:Caci astfel Mai firea pe Sache din nascareSA tie totdeauna cu cel ce e mai tare.Ear Dam dimpotriva, cu apriga figura,Cu fruntea incretita, cu ochii plini de ura

capul intre umeri puternic inde sat,Inveci de un ministru nu s'au apropiat.Cãnd dintre ei pe unul in cale intilnegte,El fuge daca poate, de nu, el il isbegteCu umerul sau cotul ca lumea sa cunoascaCa'n pieptul seu nu intra simtire ciocoeasca.Fit are suflet liber, independent, istetDeaceea simte numai, peritru cei mari, dispret.Ori care-a fi ministru, pe toti el ii combate,De-ar fi al seu prieten, sau insug al seu frate,Tot una I Omul care ministru a intratIn cel mai mare dugman al lui s'a i schimbat,Cu amenintatoare, teribilA, figuraCand ia cuventul striga c toti minitrii Pura,Oatra popor sunt vecinic tirani impilAtoriEar fata cu domnia migeiCu pumnul bate'n masa in vreme ce vorbegte

cu scantei de ura la minister privegte,(And II auzi te-apuca fiori de groaza 'n spateVözend pan' uncle merge umana rbutate.

De aunt aga in parte, tu nu te amagiCa totul impreuna mai mult ar pretul ;CAnd vorba e de biruri ce tara'mpovoreazaVezi cum intreaga sada cu 'ncet se degerteaza;Doi, trei, remagi pe jilturi tot casca i se'ntindPe eAnd alaturi vesel, cei multi petrec glumind.

lingugitori.

Si

Si

35

Dar vie chestiunea .cea ministerialaSi-i vei vedO gramada pe u§e (land navala,Cáci sau partidul Aber sau cel conservatorSau ori §i cu ce nurne, toti tot un lucru vor,Cu nepasare 'n suflet de-a ob§tiei durereVor unii interesul, ear altii vor putere.

Ear tu, cu vorba dreapta §i cugetul curatTu, ce ure§ti cuvOntul eel neadev6rat,Ce nu te poti pricepe la intriga ghibaceIn mijlocul acesta, Leandre, ce vei face ?De poate reaoa pilda 6ã te ademeneascaSi clorul de marine in peptul téu s 'lase&0 1 cat vei fi, amice, atuncea de Alit!In arz6toare doruri grozav inlantuit,De a intelepciunii resplata §i cununa,De lini§tea de suflet, atunci ia zioa buna!Si tu, virit in intrigi, ici dulce magule§tiColo far' de ru§ine pe.amic ii ponegre§ti,Alergi, strigi, rogi, te sbuciumi §i cand te crezi sosit,Din mani fail de veste puterea ti-a fugit.Dar zic Cá tie soarta va fie mai cu priinta

va in graba puternica dorinta.Ce faci atunci? Amicii ca§tiguri au sa-ti ceara,De-asculti a lor indemnuri, amar, de biata tail!Ear cand nu-i tii in sama, iubitii partisaniOr vrea sä te restoarne sehimbandu-se'n du§mani.De poti sa faci vr'un bine, chiar cel mai mare fieVei dobandl printr'insul pismuitori o mie,Prieteni abia unul, §'acesta rare oriEar vulgul cascand gura va sta nepasator.Aceasta-i resplatirea ce pe cei mari a§teapta!

'mplini

36

Ear dad, birui-va gandirea inteleaptd,nu-i vêna márirea, vei sta in Adunare

Prea rar cu bucurie, prea des cu intristare.gandurile rele voind a le uita

Petreceri vuitoare atunce vei cktaIn vreme ce a cask sta ginga§a sotie

cre§te copila§ii §'a ta gospodärie0 face sk'nfloreasca, sub pazai neadormitä,Tu-i risipi averea cu greu agonisita.

poate, cine §tie ?.... Leandre, pricepi bineCA ce-am sa, spun acuma nu este pentru tine,Ci numai vorba goal& §i poate, cine §tie ?...De nu de la o vreme amabila sotieSatula sa se vadk tot singurd. lasata,Cu lunile de-a rdndul de sot nedismerdatä,N'a mai cunoa§te chipuri cum sk se'mpotriveasckLa un amic ce-o roaga s6. o dispagubeascã:Cad multi sunt ce momentul pdndesc cu nerabdareand deputatii tarii pureed la Adunare IDar mai repet odatã, Leandre, nu gandiC'alunectiri de-aceste u§or se pot gasi.Sant rare-aceste pilde sau poate chiar nu sünt,Eu nu cunosc nici una, ti-o spun cu jurãmênt !

Dar fara de aceasta : a stdrii risipire,Viata sbuciumatk de palida 'ngrijire,Amarul ce de§teaptd, pornirea du§mäneasca.Nu sunt deajuns cuvinte in cale sa :te-opreased ?Cu ce durere-atuncea ii vei aduce-aminteDe viata fericitit ce-aveai mai inainte ILa resärit de soare pe cal incalecatMergeal, flcäi §i fete sit 'ndemni la secerat.

Si

Si

Si

*i

37

Priveai cu bucurie cum lanuri nesfir§iteDe grau lucesc la soare in spice aurite.Treceau pe dinainte-ti nenumerate careS'a§eze in lungi sire a campului comoare.De-ameaza, sa te aperi de-a soarelui cAldureTe-adAposteai la umbra in tainica padure.Apoi mergeai la vie sä vezi butucii latiDe struguri cu dulci boabe cu greu impovarati,Pe urma vedeai moarã, prisaca §i livada*i stAna unde turma de oi venea gramada,La muls, cu jalnic sbieret. Fenat cu dulci miroase,Eambare incarcate, co§ere pAntecoase,Ogorul unde-acuma es pluguri la arat,Nu remanea de tine nimic necercetat.*i sera cand se 'ntinde cu umbre recoroaseVedeai cum boii sdraveni si vacile laptoaseRagend cu mare sgomot, veneau in gramadireSa cate in ocoale a noptii odihnire.A tuncea cu placere spre casa te'ndreptaiUnde o bucurie mai mare a§teptai,Te 'ntimpina sotia cu dulce dismerdarePe-ai thi genunchi copii strigand sareau calare*i tu priveai in juruii cu zimbet multamitCaci totul era vesel §i totul fericit !Ear zioa de r6paos treceai adese oriCetind vestite scrieri a marilor autoriCe, nu ca multi de astazi, prin carti voluminoaseAu vrut sa dobandeasca, onoare sau foloase,Ci insuflati de-un geniu ce mama lea condusPecetea 'ntelepciunii pe pergament au pus.Dac'a§ aye puterea ti-a§ oglindi in minteDintr'o antare vechie frumoasele cuvinteCu care inteleptul poet latin ne zice

38

CA dintre oameni singur acela a fericeCe, depärtat de grija §i vuetul lumesc,Cu boii sei lucreazã ogorul parintesc,

vrai 674 arma'n 'nand sd fad neatirnareSau tot ea pan'acuma prin foi fddnd svon mare.

Pressa, foaea inspirath. de D. V. Boerescu, pe atunciministru de externe, sprijinea cu stAruin 0. proclamarea in-dependentei române pe cale de bun h. intelegere cu Turcia(1874).

eui ai da atunee un vot de simpadiAlusiune la votul dat in 1870 de Adunarea româra

prin care s'au exprimat simpatii pentru Frana in resboiulfranco-german, vot ce a acut mult r6u Românilor, in-strlinandu-le vreme indelungatl simpatille Germaniet in-vinetoare.

J) De

.31

SATIRA V.

Supériclogii.

Actun and lunga iarnti cu geruri §i ninsoareSe duce, §i in locu-i vin razele din soareInvesehnd pamOntul, cuprins de bucuriePrivesc in jur de mine natura ce invie.Si gandurile care prin minte-mi fulgeraseS'apoi de greul ernei naprasnic inghetaseAcum s'arata eara§; cu sufletul uprRevad imagini mandre ce'n juru-mi yin §i sbor.Eu le zimbesc la toate i vesel le salutPrecum pe vechi prieteni de mutt ce n'am v6zut.In mama imi iau pana §i dulcea poesieIn versuri de la sine s'a§terne pe hartieS'a§a e de bogata gandirea ce dictena,

harnica mea pana, abie, abie urmeaza.Vai voue, mii de oameni nemernici, necajitiCe viata voastra toata in trebi o risipitiSi ca sã v6 numeasca, puternici sau bogatiDin grije 'n alte grije mereu ye sbuciumati,Nici gandul nu ye vine ce liana desfatareIn suflet ne aduce un cias de inspirareEu unul insa eine la u§a mea batêndDeodata-mi tae firul puternicului gaud ?Un om cu barba suit in casa a intrat

C.

- 40

Si, dupa ce la mine addnc s'a inchinat,Incepe cu 'nglimeala : I)ine nu gtiu socotCA pe Dumitru Pirlea nu l'ati uitat de tot.Ce-i drept, nu mai slant astazi cu-aceeagi juna fata.Precum eram odatA cdnd ye purtam in brate,Erati ia atdtica"... Ertati, nu mai tin minte,E cam de mult ce treaba?..."O mica ruga-

minteMe face sa ve super. Am fost functionarAni patruzeci i patru; cu zel gi cu arnar IEu am slujit guvernul ; nu-i altul ca gi mineCe-ar fi lucrat in tail atdt de mult gi bine.Ajuns la botranete din slujbe am egitS'o mica pensioara ce mi s'a hotAritImi este tot avutul. Am treisprece copiiSi, slava tie Doamne cu totii imi sunt vii:Cinci baetei, opt fete; i-am invatat, crescutCu cheltueala mare, pot zice c'am facutMai mult cleat ne'ndeamnA fireasca datorie ..."[mi pare bine..., insA de ce imi spuneti mieAceste lucruri toate?" respund cu nerabdare,Gandind la poesia ce sta in agteptareSunt cam grabit, am treabA ..." VA rog sä me

ertatiAfidnd ca sunteti bine cu toti acei barbatiCe stau la cdrma Ord, in mineam cugetat(De vreme ce odata in brate v'am purtat

cunoagteti bine) cä ye va fi ugorSA-mi dati pe la minigtri o mAna de-ajutor.Nu cer v'o mare jertfa:'sa faceti o scrisoareRugdnd sa-mi pue doue din fete profesoare,Caci shut prea invatate, cu minte, curatele,Nu vreau ca O. le laud, dar carte cat gtiu ele

Ri ma

41

Nici nu se'nvata'n tare : §tiu coase, §tiu..." Preabine

Nu me 'ildoesc ca toate sant bune, sant deplineDar ce inriurire pot eu aye, eu careTrAesc retras de-o parte ..." Ve rog dati o seri-

scareAtka ve.cer numai. Din copila§ii meiAdaugiti sA dee o bursa, la doi, trei.Zeu 1 parintescu-mi suflet e plin de bucurieCând yeti cum toatA zioa cu-atata harnicieInvap. mititeii..." Simtind cä 'ncepe earNainte-mi sä discarce aI laudelor car

ca alt chip nu este de el sa me sfirsescIeu pana §i hartie, scriu, rog §i staruescPe toate-ale lui Pirlea opt blande fetisoareSA le numeascA 'ndate, la §coalA profesoare.Tot astfel la baetii cei cinci sit face. parteDin burse cat mai multe fiindca, 'nvate, carte.Ministrul me va crede lipsit, nebun, ce-mi 'Asa?Eu departez pe Pirlea, Malan stepan in casa§i pot sä me pun earl§ la lucrul meu iubit.Dar VA unde-i gandirea? In capu-mi ametitVed cinci baeti, opt fete cu vuet §i strigareBAtendu-se 'ntre dinsii, pAn' Pirlea'n nerabdareCu batul linisteste odrasla-i numeroase...Gonesc aceste gAnduri, in sus si'n jos prin casA

primblu §i cu 'ncetul prind firul prapadit*i pot urma a scrie. Dar eine a venitDin nou sa me 'ntrerupa? Aud pe servitorCum vrea ca sit opreasca pe-acest visitatorAscult a cui e glasul... Amar! Cum am sa scapCaci recunosc pe Tachi! Cu palaria'n capTun beti§or pe umer el svirle usa tare

plin de maiestate s'arata la intrare.§i

MS

42

Stiam ca e§ti a casa, imi striga. Tachi, z6u1Iti poti schimba feciorul ; sermanul nAtAr6uVoea sA m6 opreascA, dar bine am simtitDin vorba-i ingAimata ca inca n'ai e§it.Ce te mai faci, amice? De sigur au trecut0 stipt6mAnA doue, de cand nu te-am v6zut.Lucrezi ? Ce scrii? Faci versuri sau pros& astA data?Véd c'am sosit la vreme: ai sA-mi cete§ti indataCeai scris acum, imi place sa aflu cel intaiCe proasp6t iscodir6 fecunzi creeriiNumai prea lung nu fie: am treizeci de minuteDe dat literaturei. Incepe §i zi iute! "In timp ce-i curge vorba -ca un §uvoiu din guraEu cerc pe cAt se poate sA schimb a mea figuaAcoperind necazul c'un zimbet cam silit.

M6 iartA, drag& Tachi, dar inca n'am sfir§it,Abie de incepusem, cAnd un supérAcios

stat pe cap o oarA, m6 vezi, sunt furios...Trebuea sA-1 dai afara. Tu e§ti om ocupat

Si nu poti perde vremea stand zile 'ntregi la sfatCu ori si ce netrebnic. Dar spune-mi ce mai stii,Ce se petrece 'n lume, ce noue cununiiSunt gata sa se 'nchee, nevasta cinch lasA ?Inchipue§te-ti frate c'am fost pe la cinci caseSi n'am gAsit pe nimeni: ma's de neckit!De eri §i pan& astazi nimic n'am auzit.Tu ce ai aflat? imi pare foarte r6uDar nu stiu nici o veste: din toata, lumea euCel mai din urma, aflu din nou ce s'a'ntimplat,Nu §tiu nimic." Nimica? Cum Mc& n'ai afiat.De scandalul ce'n teatru a fost Joea trecuta?AscultA dar: stint sigur ca-ti este cunoscutARelatia cea veche ce are Iancu§orCu Luta Zamfirachi. Barbatu 'ncrezötor

tbi.

Mi-a

,Jubite,

43

N'avea nici o idee, pan ce scrisori trim iseDe-un anonim, naprasnic ochirea ii deschise.Deaceea sta cu Luta in loja bursumflatCând, dupa doue acte, cu chip nevinovat

Iancmor apare; el tine'n a sa manaCornetul cu b6mboane §i dupa 'ce se 'nchinaCucoanei; i-1 presentä, dar eata ca deodataDin mani i-1 smulge sotul cu fruntea 'nfuriatitIi rupe, ii disface de bänueli p6trunsSi afla prin bomboane un biletel ascuns.Atunci pc) bietul têner cu fata ca de cearaDe gat ii i imfaca §i-1 dá pe m'afara.In le§in cade Luta, prin public se 14e§teTJn vuet, tot parterul lorgnetele-atinte§teSpre dinii, eta orchestra, pan sotul insfir§itDin le§in de§teptand-o, sa eas'au isbutit.TJ§or vei intelege c'ma un scandal mareAva drept consequenta indat'o provocare.Dar cum sfir0 duelul ce azi avea O. fieChiar pan'acum, gande§te, in public nu se §tieSi poti ca inchipui cat sunt do curios...Dar ce te uiti la mine ma de serios,Te miri §i tu de sigur?" Ba nu," NeaparatAzi zeu, nirnic nici mie nu-mi pare de mirat.Cãnd ved Ca Iorguleanu, un om cu aa numeLui Sontrea i§i da fata... Nu §tii?..." Nul"

In ce lumeTrãe§ti, iubite Irate? 0 fat'a§a bogataSi bland& i frumoasa sa fie maritataC'un cheraple§1... Ce-i dreptul, limbi rele povestescCa'mprejurari... fatale pe tata ii silescEl singur sa grabeasca aceastä cununie.Eu unul nu pot crede... de§i eine mai §tie?

fum unde nu-i para. Azi lumea e ciudata

sa-ti

Nu-i

44

multe bazaconii tree printemi cap de fata.Dar a propos aflat-ai, Costica ce norocAvh la Pisicescu Duminica, la joc?Inchipueste-ti frate, di la ghiurdum intaiIn thnp de doue ore lua trei mil de lei;La stos pontand pe urma1) o mie galbönasiI-au dat in sir bancherul i ceilalti pontasi

ce-i mai de mirare Costica deatunci spuneCa mana sa pe carte in veci mi va mai pune.Dar tu n'asculti pe semne... Esti ingrijit, distrasCe ai? Gandesti la versuri? Ei, eat& ca te lasSA poti lucra in pace, fac numai o sigara

plec, adio draga!" Cand l'am stiut MaraMe 'mei ea bezmetic a alerga prin casaAmenintand pe Tachi cu gesturi furioase:Ce-mi pasa cat Costica la carti a castigatCe-mi pasa dacä sotul in lupt'a impuscatPe Iancusor, sau dacä pistolul i-a dat grim,Ce-mi pasä dac'o fata alege-un cheraples,Ce am en Iorguleanu, cu Luta Zamtirachi

chiar cu tine insuti o, ticaloase TachiBlastem asupra voastra! Dar cel ce va veniAzi inca. sa mO vada amar se vaN'as sfatui pe-un dusman s. calce'n a mea casaIn vreme ce eu astfel vorbeam, incet intraseUn tinerel pe u i sta in nemiscare..Cum l'am simtit, deodata sarii drept in picioareStrigand :-Ce vrei ?m El insa de spaima apucatCerca sa spue-o vorba, dar glasu-i inchegatN'ajunse pan la buze. nCe vrei la mine'n ma?"I-am zis a doua oara cu mina furioasa.Abia dupa o vreme puth bietul baietCu mans tremuranda se-mi dee un caetCe-avea ascuns sub haina. ,,Aceast'a mea hartie,

cal,f"

45

*opti el cu sfiala, cuprinde Poesie.Mici incercari... a mele ... gancleam... am cu-

tezat ...La nimeni pana astäzi eu nu le-am aratat ..."

Ei §i V' ,Pe dumniavoastra §tiindu-v' a-mator,

Vi le present, cad poate ... ahl compatimitorVeti fi cu-amele chinuri" in vreme ce vorbeaIncet §i cu suspinuri cu jale indreptaSpre pod a lui privire o tainica durereApasä al meu suflet, §i nu am manglereDecat in poesie..." Prea bine, foarte bine,Aceste manuscripte lasati-le la mine."

Ca 86, discarc din chinul ce'n inima mea geineEu v'a§ ceti acuma ..." Ba nu 1 Ba nu! N'am

vreme,Le voiu ceti eu singur. Veniti peste o

Mid? zise el cu spaima ?" Veniti mani, zioahung!"

Astfel gonesc poetul §i mi3 a§az la masaDar eata ca feciorul se §i arata 'n casasi-mi spune ca randa§ul irni face rugaminteAcum chiar sa-i dau leafa pe-o lima inainteFiindca se insoara; apoi Ca s'a stricatLa u§a clopotelul §i trebue indreptat,*i ca sa-mi cerce-o haina a§teapta croitorul ...Eu il imping pe u§a afara, trag zavorulLa poarta de la scar* la ua de intrare,La cabinet, §i astfel in plina isolareI% simt, Vadanc resuflu, caci nimene nu mai poate,Ori cat ar vrea sa cerce, la mine a strabate.Dar air! neputincioasa-i umana hotarireCand nu vor cei Olimpici a ei indeplinire.Vecina mea din dreapta voind sa m'ameteasca

lune..."

46

Pe-al ei clavir incepe grozav sa dranganeasca*i in aceeasi vreme aud in curte josPe-o orga discordata cantand un sdrenteros...Adio poesie! Deacum s'a ispravitCaci oamenii cu totii in contra-mi s'au unit.Ma a vrut ursita : Adio poesie!Cuprins de desperare ieu bat si palarie*i rnti raped afara: pe ulite gonescGhiontind in dreapta 'n stinga pe toti cati intilnesc*'un plan se 'nfatiseaza maret in gandul meuCum sa mi3 scap deacuma de-a oamenilor Mu.In mahalaoa care va fl cea mai retrasa,Un loc eu am sä caut ca O. cladesc o casaCu zidul lat ca vuet prin 0 sä nu strábatáCu poarta incuiata, c'o groaznica. lacataEar in pareti ferestre ea nici nu va aveCad prin tavan lumina din soare va cade.Ma voiu fi de sigur ferice, linistitDe toti sup6raciosii stiindu-mi3 scutit.

1) Inchifinefteli, frate, cd la ghiurdum intdiIn timp de done oare luc2 trei mii de leiLa stos pontiind pe urmd. . . .

Ghiurdum, stos, jocuri de noroc.

SATIRA VI.

Advoeatul.

Admir pe inteleptul ce din singurätateToeste 'n taina lumii cu gandul a strAbate;Iubesc ferä de margini si pun chiar mai pre susPe-acel carui Apo lon la nastere i-a pusIn mAn4 dulcea Iirti, cad el are znenireaSpre raiu, chiar in viata, sWnalte omenirea.Dar nu numai pe aceia ce'n visuri s'adancescSpre binele obtimii, ii laud si iubescImi place si plugarul ce carnpul seu lucreazä,Ostasul ce incinge o sabie viteazã;Negutitorul care spre marl indepärtatePorneste-a lui corabii cu märfuri incarcate,Inteun cuvent, imi place ori care meserieCând este stepanita de cinste, hArnicie.Din toti acela numai de mine-i condemnat

si-au ales din bresle pe-acea de advocat.Cum?" ved cä me intreaba ori cine cu uimireTu osindesti pe omul, a ce.ruia menire7inte§te ca se scape pe cel nenorocitDin ghiara nedreptAii de care-i prigonit?Ce fel? Barbatul vrednic, ce veduva sermana

Ce

- 48

Mo§neagul slab §1 garbov, copila cea orfana,Deasupritori puternici cu glasu-i ocrote§teOcari in loc de slava la tine intilne§te?"

Dar; eu aceasta breasla urlvoiu totdeaunaCad scopul s6u e banul §i mijlocul minciuna.

Când doi, trei ani pa band un tênbr a §ezut.S'apoi un biet examen Mu, bine a trecutIn urma carui §coala in diploma fi scrieCA ori ce paragrafe din condica le §tie,Dendata, fie doctor sau numai licentiatAlearga ca scoata o carte de-advocat.Pe drum un portofoliu i§i ia din pravAlieIi umple cu tot feliul de carti §i de hartieS'a§a prin tribunale it i vedem pureesDear, doar va pune mana §i el pe veun proces.Cu ate mândre visuri, cu cata incantareGrande§te domnul doctor la 'ntaia-i aparare ICat roaga, cat indeamna, pe vt3r sau unchiu sau

tataSa'nceapa impotriva ori cui vr'o judecataLa membrul curtii care juratii presideazaCu cata umilire mai, mai nu 'ngenunchiazaRugand ca din oficiu sal fac' aparatorIntr'un proces mai mare, de presa sail deomor.Si dacA presidentul vr'un uciga§ vestitCu multa bunatate fi (la pan' hi sfir§it,Cu cata sirguintA cete§te prin dosareCu cata multämire alearga la 'nchisoareSA vada pe amicul ce calea-i va deschideSpre slava caci ce-i pasa de prada sau ucide ?Cu bland Ii stringe maim, ii da povAtuireCum trebui sa prefaca a sa marturisire,

salt

I

49

Spuind la judecata ca numai prin torturaI-a smuls asa cuvinte politia din gura;Cum trebue§te chipul schimbat si potrivitCa nevinovatia sa easa lamurit;Cum marturi prin tovaräsi el trebui s gAseascaErn alibi printfinsii sA se statorniceascaSau, când nu se gase§te alt mijloc de scapat,Cum sA 'nvinovAteasca pe veuri nevinovat.Astfel dupa ce bine pe-amic ii dascalesteSi cu 'ngrijire multa cuvOntu-si pregate§te,In zioa judecatii ce vine insfirsitS'aseaza pe-a lui band, cu chipul stralucit.In toata vremea 'n care urmeaza cercethriPe marturi ii incurca cu fel de intrebariDoar dintr'o biata vorba ce ar ei pe dosSA poata mai pe urma sa traga vr'un folos.Acuma la un martur cu chipul mai istetDin cap pan la calcaie priveste cu dispret,Acum love§te 'n masa, grozav se indigneazaSi, indreptat spre curte, energic protesteaza.Ear la sfirsit cAnd vine acel dorit momentSA-si fad, apararea, atunci cu ce talentPrin p6r purtându-si mana incepe-a declamaCu scop pe cei din juriu sa, poat' induiosa.Cand ii asculti ai crede ca toti sunt niste rbi,Politia-i compusa din sbiri §i din calai,Toti marturii sunt dusmani ce au depus din ura,Venin chiar procurorul a revarsat,din gura,Acel ucis, de-o moarte prea bland'a reposatCaci merita, talharul, sä moará spanzurat,Intr'un cuvênt cu totii sunt plini de viclenieSi numai uciga§ul e om de omenie I01 Cãnd pe bietul juriu asa l'a incalcitIncat ornoritorul e desvinovatit

40934. Scrieri comNecte. II. 4

50

Cine-ar pute descrie figura triumfala,Ca care-arunca ochiul in jurul sëu prin salaMai mandrá are fata decat un impératCaci vede viitorul deacum asigurat.

Dearandul insä anii tot tree si se in§iraA lui isbanzi prin public s'aud si se admira,

eata-1 dimineata intr'un frumos halatin cabinet cum sede gait 0, dee sfatLa on i cine-ar core. Vedem in jurul séiiPe canapea, pe mese, pe scanduri, pe biurouCarti marl §i mici multime deschise, respanditeCe zi §i noapte astfel sä stea sant hotarite.El, far'a le atinge fumeaza o sigará

pe jilt se uitä la fumul care sboarkDar cand feciorul vine §i pe-un client vestWeDendata ia o carte, ori care §i ceteste*'atata in lectura el pare adancit,Inca, intai nici vede pe cel ce a venit.Apoi, ridicand ochii ca si din intimplare,A.! Nici nu vi3 vëzusem, esclama cu mirare,Am azi plata treaba, sedeti pe loc sant gata."*i tot cetind cu mana un scaun fi aratkPe Gaud deasupra cartii ocheste nesimtitDe i-a cazut vre unul mai darnic la platit.Azi e cuconita sfioasa ce-I intreabaCum ar pub) sa-s'i lase barbatul mai in graba,Nu doar c'ar fi cu dinsa r6u, aprig sau gelosDar pentruca..." sopteste cu chipul ru§inos,El nu mai e simpatic..." prea bine, foarte bineTrimiteti el respunde pe cel §tiut la mineSa punem tot la cale: ce-i drept, procesu-i greuDar treaba'n aste casuri §tiu face numai eu!"

Si

S'intins

-

51

In treaca o intreaba ce zestre i-a fost dataDesi putin ii pasa de e sau nu, bogata,

Si cand o reconduce nu uit'a oC'un sot i-a fost dat soarta ce n'a pututInca cucoana ese cu fata inclintata,De-o inim' asa bunä §i desinteresata.Cand insa amorezuI a douazi se ivesteCu-acesta 'ntiti de toate pe fata. lamuresteCati bani sa i se dee, caci MIA de sfialaDe zestrea ce-o s alba ii face socoteala,Tabia cand este pretul pe masa num6rat,Incepe sä lucreze cu pana si cu sfat.Alt' data, plin de grija, un biet epitrop vineSA afle cu ce rnijloc el ar scapa mai bineDe darea socotelei la epitropisitCe'n virsta legiuita acuma a venit;Sau un barbat ce spune cat e lovit de soarteCaci pe sotia-i blanda, chiar eri, grozava moartePrecum i totodata pe singura-i copilaDin brate iubitoare le-a smuls fail de ulna5'ar vrea ca advocatul sai dea povatuireCum ar 'Astra c zestrea drept scumpa amintire.In alta zi nepotul de soiu cam galantomAl unui unchiu cu stare dar mult prea econom,Juristului propune frumoasa 'nsárcinareSub interdictiune pe mosu-i sa-1 declareCaci cetatenii, signr, sunt toti interesatiSa circuleze baniif in loc de-a sta 'ncuiati,Propunere la care indata se 'nvoeste5i advocatul nostru, de i se hotaresteLui patruzeci la suta i pentru viitorFamilia sa-1 faca pe dinsul curator.Apoi un tata gingas, un véduvoiu, ar vreaUnei copile june ce sta in mahala,

jailabS

- 52 -

Oi fana, precum zice, sa, lase tot ce areEar fiul st3u sa 'nvete a face singur stare.Deci pe-advocat toemeste sa-i toarne-un testament...Un negustor alt' data OM de falimentPe advocat consult& prin cam ce fel de caiDin cat activ remane, la creditorii st3iAr face-o cat se poate mai nensemnata parte,Ffigaduind prisosul cu dinsul a-I imparte.Cu sfatuiri de-aceste petrece dimineataZicOnd la toti clientii cu serioasa feta(Cand a sosit momentul salariul a-I fixa)Ca pricina de sigur el o va castigaCu-aceast& conditiune ca de pe-acurna chiarPe sin sit i se dee intregul honorar :Ca-i superstitiune aceasta, n'o ascundeDar altfel de isbanda el nu poate respunde.Dupa dejun, pe urma, la legiuita cartSe sue in careta ce-au tras de mult la scant.In urrna-i secrotarul c'un portofoliu mareTicsit de documente, de carti si de dosareS'asaza langa dinsul, caci vremile's schimbateCand singur portofoliul pe jos ducea in spate.Cu toate-aceste mandra nu este a lui min&Prin curti i tribunale, din contra el se'nchinaAdanc la ori ce membru din judecatorieAcesta fie tener, strac, obraznic fie:Cu toti functionarii ii place-a fi arnicDe la cel 'nalt in graduri i pan la cel mai mic,Caci la nevoe mare adesa mult platesteAprodul cel din urma ce usele pazeste.Deaceea cerceteaza prin feliurite calCum O. indatoreasca judecittoriiDe are si vre unul un procesCu cea mai mare grab& si far& interes

sei.dinteindit

53

Stäruitor se roaga i cere ca favoareLui sa-i incredinteze aceastaPe-acei cu punga goal& la masa si dejunOri cand el ii pofteste i vinul seu e bun.Pe cei deserti sau mandri, cand zioa ii serbeazaChiar ninga, ploaie, tune, de-arand ii visiteaza;Unde's copii nu uita cornetul cu bomboaneSi mai ales aduce buchete la cucoane.0 judecatoreas& la bal cand inlemnestePe-un jilt uitat, prin colturi, el sare s'o pofteste;Chiar dac& e greoaie, incat mai il oboaraEl o complimenteaza cat este de usoara,Stilcit, abia cu suflet el tot o 'nverte 'n jocPan singura se roag& s'o dna, ear la loc;ti car& limonada, bomboane, inghetataIi cautä batista prin colturi aruncath,In scurt ori ce dorinta cu graba ii previneCaci mult poate femeea cand i-ai facut un bine !Astfel piezi, de-adreptul principiu-i domnitorE s& indatoreasca pe-al set' judecator,Caci slabi suntem din fire: barbatul cei mai dreptPe langa minte are s'o initna in pieptTaceasta, cand dreptatea nu-i lamurita bineIn cumpena se pune s'o pleaca inspre tine.

0! omenire oarba, sermani impricinatiCe credeti ca procesul aveti sag castigatiFiind c'aveti dreptate, aflati cuvéntul mareCa dreptul nu-i cum ote, ci este precum pare.Deaceea advocatul in pricini de-ori ce soiuS& fie totdeauna alaturea cu you !

dintre ei nu mergeti la cel mai iscusitCi drept la cel ce'n curte mai mult va fi iubit.

apArare.

54

Procesul v'il castiga ? Aceasta se intreabaEar nu de-i advocatul cu minte si de treaba.Ce este 'ntelepciune, stiinta sau morala ?Cuvinte co se'nvata bactilor in scoalä.Ce este chiar dreptatea ? 0 frasa scrisa'n legeCe i 'ntr'un chip si'n altul se poate intelege.Din advocati acela-i mai insemnat, mai mareCe afla mestesuguri in ori ce'mprejurare,Ce astazi, cand salariul cel hotarit primeste,Din lege paragraful drept alb il talmaceste*i mane cand de-un altul a fost tocmit cu plataCu multa siguranta drept negru ii arata.Aice iridraznea i frunte trebuesc;Sfiala, stinjinire ce des in drum oprescPe altii, sant la dinsii cusururi vederateCe trebuesc din suflet, de istov alungate.Deaceea advocatul, ori ce stiinta fie,In veci trebue sa para ca pan in fund o stie.Economie, arta, politica, moralaIstorie, chimie, tiinta medicala,Filosofie, totul ce mintea orneneascaDand viata 'ntreaga poate abie s'o adanceasca,El lesne le desleaga prin cateva cuvinteCe au cetit in carte c'o sara mai 'nainte,Astfel Ca advocatul, posede 'n mod fatalDin causa meseriei, un cap universal.Sunt oameni, dar acestia sant vrednici de jalitCe aste adev6ruri deplin nu le admit,Ce zic ca advocatii de fire's condernnatiA fi in 'Veci in minte i suflet incurcati,C'a lor entusiasrnuri de'mpricinati platite*'a lor principii astazi restrinse, mani largiteCu 'ncetul le ternpeste a dreptului simtireCe are Mt studiu chiar cea mai simpla fire;

55

Ei zie ca advocatul cand au ajuns bogatSi dupa, obiceiuri S'alege deputatDeprins s tie vorba-i parale ca, produce*In camera aceste naravuri le aduce,Si ca pentru o tare, nu-i lucru mai fatalDecal ca el s'ajunga pe.un jilt ministerial.Cad reu ar fi de statul ce este carmuitDe-un cap in paragrafe perdut i sdrentuitIn loc de-o minte larga s'un simtiment firesc...Dar eu cu-aceste ganduri fiu pot sa m Unesc,Nu, nu! Eu nu voiu credo c'aceastä meserieAtat de cautata, netrebnica sa, fie ;N'o duce bine-o Ora in veci far' advocatiCaci poate-atunci, o, groaza, n'ar fi impricinati!Si omul cel mai simplu va judeca userCe reu aceasta poate s'aduch 'ntr'un popor.'apoi a mele versuri cu ce s'ar mai hraniCand ei i alti ca dinsii din oameni arN'ar mai aye satira nemarginitul pretDe-a spune adeverul in tonul ei glumet.Dar nu me tern de-aceasta: pamentul cat nu piereE stofa nesfirsita, dar slab' a mea putere :Precum ciuperci pe campuri: au fost, vor fi si suntFigurile cantate in veselul meu cant.

lips!?

SATIRA VII.

Amieul Sandu.

Se zice ct nimica mai mult nu-i de doritDecat sa, ai prieteni de care e§,ti iubit,Cáci ei in zile negr6 durerea cea mai vieDin suflet, ti-o alina cu dulce simpatie.

c-And momente bune in viata se ivescPlacerea, bucuria le 'nalta si märesc.Deaceea §i odatã poetii cei anticiPe Phyntias ej Damon, vestitii doi arnici,PeOrest §i pe Pylade §i altii ca §i eiIn cânturi ridicarë la rang de serni-zei;Deaceea Aristote despre amici a spusCa au un singur suflet in doue trupuri pus,Ear Ciceron, de-aceasta sirntire incântat,A. scris despre-arnicie un prea frumos tractat.

Cetind, cdnd Gram tener, prin vechii scriitori(Cum fac cu multamire i azi adese ori)Mi s'au aprins dorinta sa, pot si eu aveaUn bun amic cu care sä 'mpart inima mea.Facui mult timp incoace s'incolo incercariLegari pe cat de multe, pe-atatea dislegari,Zadarnice cu toate; cand insa impliniiAni douezeci i patru pe Sandu ii gasii :

*i

57

De-o virstä cam cu mine, mai mare la staturaDar ginga§, blond si palid cu zimbetul pe gura,Cu ochiu vioiu, albastru, adanc pëtrunz6tor,Avea o 'nfatisare placutã tuturor.Caracterul lui Sandu 'Area cum e mai bine:Nejudecand prea aspru pe alii, nici pe sineN'avea manie, patimi sau ura nempacataCi-o voie chibzuita si bine cumpétata.In scrieri literare stiea se osebeascaDe seaca umplutura, pornirea cea fireasca,

cand läsasem pana in voie s alerge,Des imi curma cetirea, zicèndu-mi: sterge, sterge,Mai scoate ici din mijloc, scurteaz a. sus si josInca simteam in spate un tremur fioros.Dar cand gandeam pe urma la cele indreptateVedeam ci eu gresisem i el avea dreptate.In sir de aM de zile noi nu am fost certatiTraind in armonie intocmai ca doi frati :Aveam o punga numai, ce'n drept era a meaDar Sandu ca si mine dintr'insa culegea.Caci dad, n'a vrut soarta ca sa m nasc bogatNici pofte de-alta, parte prea multe nu mi-a dat,Ma Meat din suta ce munca mea a scosDand nouezeci i noue, pun unul la prisos.Multi imi ziceau, ce-i dreptul, c'amicul Sandu tineL'acest prisos din punga, mai mult cleat la mineC'a lui prietenie ar fi din interesCa'n lipsa-mi catra, altii m'ar ponega. ades,Dar eu zimbeam l'aceste cuvinte de venin

imi urmam cararea cu sufletul senin.1

Odatä, cetatenii din nou fiind chematiLa camera s'aleaga alt sir de deputati,

5S

Multi, pintre care Sandu, s'au pus pe capul meuIn interesul causei sa, m aleg si eu.

dreapta-mi judecata asa-mi fu ametitaIncat, jertfind deodata odihna mea iubita,Cu 'nfierbentata minte ni rapezii orbi§Pe-al patimelor zilei grozavul povirnis:Intram in lungi discutii cu ori ce-alegëtoriCeteam foi veninoase, cu-ai plebei oratoriLuptam de pe tribuna, in scurt i eu, cazendIn jalnica orbire a lumii cei de rand,Luam drept lucru mare a pathnei ciocnireLa care inteleptul priveste cu zimbire.In zioa cand multimea se duce ca sa scrieUn name oare care pe-un petic de hartiePe care-I pune in urna, in salä discutandEu stam cu partisanii, cand eata ved intrandPe Sandu: el da bratul unui cinovnic mareCu care impreunä venise la votare.Dendata inspre clinsul me si raped pripit

zic, stringOndu-i maim: Me. bucur c'ai venitGrabeste, ia-ti biletul si du-te de voteazaCãci sunt mai multi de-ai nostri ce'n taina deser-

teaza,Mergi iute, eu sant sigur cä pilda ce vei daLa unii din cei timizi curaj va rensufla,Dar du-te astazil..." Sandu stand teapen ca un par

apasandu-si bratul pe naltul functionar(Dusman al meu politic) privea'n sus la podeleParend c nici n'aude indemnurile mole-Dup' o tacere iunga, cu glasulTu stárui sa te-aleaga?' irni zise insfirsit.

Ce fel de vorba-i asta, am esclamat aprinsUitat-ai ca tu singur spre aceasta mai impins?Ear Sandu cu blandeta atuncea : Drept sa-ti spun

Si

Si-i

Si

lini5tit:

59

Tu pentru trebi politici, inbite, nu esti bun;Nu esti fAcut ca altii sA te intereseziLa lupte de partida, tu trebui sA lucreziLa scrieri literare de-o parte, linistit...

Acesta e momentul, strigai tot mai pornitSd-mi dai aceste sfaturi? de-acei prieteni esti?Acuma la nevoe vrai sA m pArAsesti?*i daca,ti sunt prieten crezi tu ea, datorescPoliticati gresitã i eu sä 'mpartAsesc ?"Tradare, viclenie sub vorba-ti se ascunde 1"Strigai cu 'nfuriare, dar el far a respundeIntoars' a sale spate, se duse la biurou

scrise pe hartie pe adversarul meu.Apoi pe langa mine ce stain incremenitTrecOnd cu nepasare, din salA a esit.Nu stiu cat timp, in creeri cuprins de ametealaVedeam cum toate 'n juru-rni se invOrtesc in sada,*tiu numai cd o mana, strainA m'a condusAfarA la trasurA s'a easd m'a depus.Abia poste trei zile din visu-mi desteptatAflai c'al meu protivnic esise deputat

ca, arnicul Sandu drept platA dobandise0 functie pe care de mult timp o rivnise.

Asa 's Mcut eu insA, la oameni ce iubescSd thlmAcesc in bine chiar r6ul ce-mi vroesc.Doaceea dup'o vreme tot cugetam in mineDe nu urmase Sandu astfel spre al meu bine.De astA indoeald muncit lard ragaz,Mergeam mai des atuncea sA uit al rneu nAcazLa gingap fetitA co dragA imi eraLector, phn de pudoare, nu te scandaliza,Aceasta in juneta ti se pArea firesc

Si

60 -

De§i tu azi taci molcom, §i eu maturisesc.Mergeam deci la draguta, ca in a ei iubireSA aflu pentru chinuri o contracumpenire.Din intimplare-odata mergend tarziu de noapte

vrend sa intru 'n cash, mi se pail ca §oapteAud in odaita; de§i nu 'ntelegearnCe se vorbea 'nlauntru, adesa auzeamRostindu-seal meu nume, §'atuncea la un loc*i ea §'al ei tovara§ rideati §i-§i bateau joc.Ascult, cunosc pe Sandu, cu patima turbataVoind sa-i dau indata pedeapsa meritataMe §i raped dar eata, cum nu pot pilmaci,Simtese ca prin minune ca lini§teami vein;Pe-a mele buze trece un zimbet amarit

me intorc a casà cu pasul lini§tit.

Deatuncea un prieten pe viata ca 'n trecutN'am mai dorit sa capet §i nici am mai avut.Scapat din impotriva de-aceasta nalucirePrivii in juru-mi liber §i fr partinire.Dar ce-am vezut? E oare de ris sau e de plans?Din doi amici pe care un lant ii tine strins0 mie contra una te prinde nengrijatCa 'n§alator e unul §i altul in§alat:Ici vezi un om puternic, cu falã, cu mandrieCare-a'ncbeiat c'un altul o strinsa arnicie,C'un om bun, bland §i ginga§, cu-atata devotareInca pe lume seamen cu dinsul nu mai are.In veci far de vointa §i fait de gAndirePe-al seu arnic il are ca pe-o Dunmezeire:Acesta-i porunce§te ce trebue sh facaDe trebui sa vorbeasca, on trebue sa taca;De trebue sa creada aceea vezut

Si

*i

cr.-,

61

Ori daca e mai bine contrarul de crezut ;El face, dregealearga, asucia, zi cu ziPe cumpul söu prieten sa poata 'ndatorlPentru atate jertfe primind drept resplätireReceala, nepasare, dispret §i umilire.Colo e unul sotui femeei frumuseleCu care-al ski prieten s'a dat in draganele.Barbatul fara grija in casa ii prime§te

dintre toti pe lume pe dinsul ii iubeste.Nevasta, cand de altii voeste a-i da pazaArnicului pe sama o da, si 'ncredinteaza.

and secretul, lumea ii §tie §i ii vedeCànd toti chiar i Par spune, barbatul tot nu credo;0 mie de proverbe din ori ce timp §i taxa

cornedii ce vede pe teatru 'n ori ce saraVorbesc de dinsul numai, pe dinsul ii arata

el in sine ride de lumea insadata.De vezi doi altii Ewa§ legatd de amicieSã §tii cã ici e stare si colo calicie.Cand cel ce-i tufa'n punga cu minte s'a näscutDendata, pe avere st6pan s'a §i fácut.El cheea de la sipet o tine 'n mama sa,(Dand poate cateodata §'amicului ceva)El face, el disface, el da porunci in caskPe ruani la bal pofte§te, pe poimane la masaAzi cai sau vOnatoare, apoi calétorieJoc de noroc, amoruri, petreceri de betiePan ce pe-al s6u prieten ii lasa cers6torTatunci far de mustrare Ii dá i un picior.Cand insä dimpotriva acel sarac lipitMai este si de minte in capul seu lipsitAtunci amar de dinsul! Cat rabd'acest sermanPan ce al seu prieten ii da un biet ciolan,In cata injOsire el trebue sä se tie

Ei

Ei

Ei

- 62 -

Cea mai ghibace panA nu poate sa descrie :Caci vai, pe asta lurne nu e nimic rnai reuDecat a fi deodata sarac i natareuPrea pesimist eu insa nu vreau sA. fiu crezut:La regulele-aceste esceptii s'au vezut.Dar, poate cateodata prieteni se gasescCe unul pentru altul in adever simtesc.Dar asta amicie pan' uncle se intinde ?0 jertf adeverata intr'insa ea cuprinde?DA unul libertatea, da poate a lui stareSau chiar o particica, dintr'o nevoe marePe-al ski arnic sã scape? Chiar obiceiuri miciLe turbura veodata s'ajute pe amid ?Mai mult, ace*ti prieteni ve.zutu-s'au dand pieptCand du*manii in lipsa ne 'nvinuesc nedrept ?01 Ei hranesc mai tare a lumii calomnieLuandu-ne apararea cu vorbe d'ironieSi cei rnai buni o jertfa socot ca au facutCAnd nu ne-au rupt ei inii, ci numai au tacut.Deaceea de-ar vrea lumea pe mine sa m'asculteCopiilor din *coala n'ar da exemple multeDe oameni man i nobili, eroici, genero*iCi tot de rei i rnirsavi, vicleni i veninosi,Ca tenerul in zioa cand intra 'n lumea mareIncrederea in oameni sa *tie s'o mesoare.Si nu in mintea-i cruda de fantasii orbit,Crezend ca este lumea a*a cum a cetitSA dea din arnagire, in alta amagirePan Ii deschide ochii tarzia ispitire.Eu unul a.* da veclnic de-ar fi copii sa crescDrept maxima in viata, un vechiv proverb turcesc:Allah 1 pe-ai mei prieteni, o, iai de pe-al meu cap,Caci de du*mani eu singur usor voiu *ti sa seal);

SATIRA VIII.

Aristip.

Cu mintea ametita de-a lurnii galagieDe mult nu mai cetisem carti de filosofie.Dar eri, avend o oara de liniste mai mare,Pe-o scriere elina dadui din intimplareCe cuprindea expuse sistemele mai toatePrin care inteleptii cei din antichitateIn tainele naturei s intre incercand,Fantastici universuri cladeau in al Mr gand.Ce vasta 'nchipuira! Ce-adanca 'ntelepciune!Cetesc de moarte, viata §'a ei deserthciune,De zei, de nemurire, de chipul nimeritIn scurtul sbor prin viata sa treci mai fericit,De ori ce taMe firii ii place sa, le-ascunda*i'n care mintii noastre nui dat ca petrunda!Läsand pe filosofii cu prea aspra moralaM'opresc la Aristippus i vesela sa §coala.Amabila doctrina! N'ai alta datorie,Nici are 'ntelepciunea o alta temelieDecat numai placere §i numai voluptate ;Nu trebui cu m6sura puterile crutate,Nici la zioa de mane cumva sa te gandesti,Ci numai clesfátarii de astazi sa trae§ti.

sa

64 -

Oprindu-me 'n lectura, gAndesc ce-ar deveniO tara 'n care-aceste principii ar domrnCum ar fi scoala, oaste, familie, dreptate,Religie, pe-aceasta. doctrina 'ntemeiate...

Dar eatA ca naprasnic placuta mea visareturbura deafara un svon, un sgomot mare.

Vai, clopotele toate de la biserici yinSa-mi spue ca, din lurne se duse un crestin.Astept sa inceteze, dar ele cu 'ndarjireNici intr'un chip nu lasa ragaz l'a mea gandire ;Suspin adanc si cartea frumoasa din vechieO 'nchid la Aristippus §1 scoala lui hazlie,O pun la loc, caciula pe frunte rni-o indes...Dar nu apuc din curte in ulitA sa es

dau de 'nmormentare Vre-o zece sdrenterosiDisculti, cu nari umflate §i cu obrajii rosiDe multa beutura, duc prapuri §i f6nare ;In urma lor merg altii, purtand colacul mareCu luminari in juru-i; apoi vine-un vlAdicACu doi MeV ce poala la spate ii ridicA

patru sau cinci preoti; acestia zimbescCAnd la colacii proaspeti si prescuri se gandescTind nasul sa miroase cum dulce abureazA§i plini de multamire lungi barbele-§i neteazA.tar cAnd ridicA bratul spre binecuvêntareSe véd la testemele ascunse 'n buzunare.Sicriul ii urmeazA find descoperitU§or pot recunoa§te pe un betran sgArcitCare, vecin cu mine, trAis' un veac de ani,Muncind ca 6A-si adune grAmezi de pungi de bani.Pe masa zilnic toate intinse sA le vadA§i sara la culcare sa, le incue 'n ladA.

ii

:

Si

65

Acum la clout) rude, un v6r i o nepoataVa trece neatinsa averea asta toata.Ia vezi-i cum urmeaza sicriul de voios,Chiar aparenta trista le este de prisos:PIM de 'ncântare-i v6rul, ear dulcea nepoticaDin vreme 'n vreme gabs privirile ridicaSpre-un tênèr ce alaturi mergOnd, ii tot zimbeste*i nu stiu ce'n ureche cu dragoste-i sopteste...Ce insemneaz' aceasta? *i preoti i vladici

rudele deaproape si public si calici,Toti veseli?... Mi se pare mi3 ierte Dumnezeu ICa seriosi slant numai cel din sicriu i eu!Cum voi, mireni i clerici ce-asa voios piiV6zOnd alaturi mortul, la moarte nu ganditi?Cu zimbetul pe buze, cu nesarate glumePriviti la pasul mare din asta 'n ceea lume ?Cum, oamenii de astazi prin care mb gäsesc,Ma aunt? Insa iute pe frunte m lovesc

zic ca Aristippus la noi putea sa saeIn practica cum ese a sa filosofiePetrecerea de astazi sa fie cat de mareEar pentru ce-a fi mane deplina, nepasare."

Sau poate nu e astfel? Un june-abie trezitCe-odata sau de dou6 pe-o fata a zarit,Vorbind un sfert de oara cu ea intr'un salon,Sau intr'un bal spre zioa jucand un cotilion,Nici vrea s'astepte bine musteata sa-i resaraCi fail de zabava sa duce sa o ceara.Ear dinsa grabnic, grabnic primeste bucuroasà,Vish.nd cum o sada cununa de mireasa*i cum or sa-i admire bogata ei beteala*i rochea coa alba si 'ntreaga sa gateala.

0934. ri conqlecte. 5

si-mi

. II.

sAi

66

Dar daca tinereii cu mintile wareIau drept sirntiri profonde capriciuri trecetoare,Gandeso oare b6tranii mai milt, ei ce stiu bineCe-i o gospodarie si cat de greu se tine;Ei ce cunosc ca viata casatoreasca toataDe-o partei-i si de alta o jertfa necurmata?Nimical Si parintii ca fiii, multamiti

de-a-si tine duduca in casa sunt scutiti,Zic da cu voie buna si hai la cununieCu scripca i cu cobzã, ce-o fi in urrna, fie!Ear daca Isaia cu bine au jucatS'o luna, douO, patru au ris si s'au primblatS'in birja cea mai buna, c'un Rus balan i grosAu visitat tot tirgul, gonind in sus s'in jos.Deodat' insurated vad cu nemultarnire

pe langa placere, mai e s'indatorire :Ca dragostea ce-atata de-adanca au crezutTot astfel cum venise, in graba a trecut;Curénd mai baga seama ca in citsatoriiSe 'ntirnpla neplacerea sa vie si copiiCe zioa noapte tipa i urlä indracitiSi trebue cu grija paziti i dadaciti,Ba chiar chemat un doftor cand este vre o boala,CA trebile aceste se fac cu cheltueala...Cum sa nu se caeasca atunce amendoiCa s'a 'ncarcat cu-atate miserii §1 nevoi?Ce-i de facut? Deoparte i alta flecarePentru necazul vietii isi catã compensareSi o gasesc deplina pe langa juni si juneCe le aduc placere far de arnaräciune.Dar ei, traind in cearta, mustrari si in scandalSe inteleg odata sã dea la tribunalHartie ca sa curme aceasta legaturaCe dragostea cea veche a prefacut in ura.

CA

Ca,

- 67 -

Un an de veduvie de trece, fiecareInchee 'n altA parte o nouA 'nsurAtoareCu aceeasi voie bunk ca si la inceputSi par'ca cununia ei n'ar fi cunoscut,Ca 'n viata conjugalA, asa 'n on ce privintAAceeasi fluturare, aceeasi usurinta!Mosia ce pArintii pazise cu durereIn grabA se topeste in flacari de plAcere.De-i mustri: Ai dreptate, ei iti respund inteurtaDar co sà fac, iubite, sa n'am birjA cu luna?Iti jur cA am dorinta sa fac economieDar spune, n'am nevoe de cai de cAlkrie?Acum cAnd vine vara si pleacA toti, se poateSA nu me due ca altii sA-mi cat de sanAtate ?Imi zici c n'am bani, insA gAsesc sa. me 'mprumut.Eu am un tener jig:1ov, badat discret, tacutCare, daca. me 'ntkrziiu, nu striga ca-i scandalCa altii, ci amabil, el pune 'n capitalDobAnda neplatitA i dandu-rni bunA paceDin vrerne 'n vreme nurnai sinetul il preface.Dar cAnd zioa fatalA prea rapede sosesteSi cAmatarul spune: destul, deacum plateste,DA-mi capete, dobandA, procentul pe procentSi taxele i timbrul, n'astept nici un moment!De tot, pana la birje, facendu-ti socotealABa inea te i mustrA cA n'ai pie de moralA,...Ce groaznica schimbare! Cum stai de umilit!Ear fostul bun prieten ce mult s'a fudulit!Noroc c'al nostru june cu sprintena sa fireNu merge cu cainta la disnadejduire.Cand inteo zi se vede vendut i ruinatEl isi cunoaste drumul: se duce drept la statSi plin de sumetde ii cere-o functiuneDistinsa, c sä aiba emolumente bune,

68

SA fle cat se poate mai 'naltA 'n ierarchieCa vaz i onoruri din ori ce pArti sA-i vie.Abie dac' ar admite a fl prefect, prirnarCad el ar vrea ministru plenipotentiar.Curemd, curOnd nu-i vorba da nasul mult mai jossi-i multAmit, la urma, c'un osisor de ros.Aga pentru o scurta i sarbeda placereS'arunca tot in ripA positie, avereBa incA si onoare ades, i sanAtate.

Aceste obiceiuri din vietele privateTree negresit intocmai prea lesne i firesteLa modul cum intregul popor se cArmueste.Ministrul, dacA simte nevoe de o legePe-un scriitor ii chiamA, zicAndu-i si dregeCe poti i pAnA poimAni dA-tni gata un proieetDespre cutare lucru, bun, practic i complect.Cinovnicul se pune atunci pe cercetatAcest obiect in Franta cum este regulatSi and de-o legiuire ori care, bunA, reaDe astAzi sau din veacuri trecute, el o iaSi talmAcind-o 'ntocmai cum mintea 11 ajutALa zioa hotAritA o dA gata fAcutA.Ministrul in deobste la ea nici mai priveste,Ci astfel precum este in Camer' o trAnteste,Ce-or vrea din ea 0, facA, minteosii deputati.Alunecand prin sectii i pe la delegatiDe este complicatA sau numai de-i cam lungAChiar far' a fi cetita se 'ntimplA sa ajungAIn plina Adunare unde o si voteazACei multi far a sti bine macar de 'ee trateazA.A.sa 'ntr'o dimineata, dup'un fantastic sborVezi promulgata-o lege intreaga 'n Monitnr

fa

- 69 -

Ce poate 'n alta Ora e foarte potrivitaLa noi insa e numai hartie mazgalitä.Dar in'aceastä treaba e nostim §i ciudatC'acei ce-au facut legea, votat §i promulgatPetrec si rid cu totii de lucrul ce-a e§itPar' Ca pe-un bun prieten ei ar fi pacalit.Tot astfel procurorul, cand pe vr'un condemnatNu-1 are la 'ndemana sa-1 puie la pastratSi scrie prefecturei pe larg §i pe intinsCum e la chip fugitul ce trebue§te prins.Prefectul, drept urmare l'asernenea hartieOrdon' o circulara la subprefecti sa scrie,Ca ei, de afla 'rt plasã, persoana vinovataS'o prinda §i sub paza pe loc sa o trimata.Pupa vr'o luna, douë ace§ti functionariCetind porunca 'nalta §i ei scriu la primariCa sa urmeze 'ntocmai §'apoi se lini§tesc.Inteun tarziu primarii, adresa de-o citescCu lini§te deplina, dau ordin la notarSa puie apostiliul ca n'au dat de talhar.Cu-aceasta in arChiva lucrarea se infundaEar botul nici nu are nevoe sa s'ascunda.Ba dese ori se 'ntimpla ca chiar acel ce scrieCa in comuna nu e täIharul,e sä fieAcel la inchisoare de Curte condemnatSi pentru care-atata cerneala s'a stricat.Ear de cumva se afla aceasta intimplare,Prefectul, subprefectul, primarul fac haz mare,Ministrul, procurorul §i toata lumea rideSi fart vre-o urmare dosarul se inchide.Cu-aceastä randuealä merg trebile ob§te§teCaci nici o trebuinta slujba§ul nu simte§teSa-§i dea vre-o ostenealä, sa puie vre un zelPentru afa:ceri care nici nu-I privesc pe el.

- 70 -

Nepasator de toate, cinovnicul ori careMai mic sau rnai de searna, chiar pan la cel mai

mare,In timpul cat slujeste nu rumegA alt gandDecal sit puie mana pe leaf a. mai curand:O leafA presurata c'o gluma, doué buneApoi la biAranete sa intre 'n pensiune

spue cum odata a ris s'a pacalit,Eat& principiul mare de care-i sti3panit.

E neplacut, de sigur, sa tii morocanosDar oare nu e bine si nu e de folosCe-i serios in sine de glume a disparteSi pentru arnandoua a face dreapta parte,Caci sunt simtAri pe lume i sunt idei mareteCe jertfe-ti cer pe drumul intregei tale viete!Asa ziceau batranii, dar eine stie; poateCA filosofii practici de astazi au droptato.O zi e mare lucru cu bine A. traesti...Deci trebile incolo, private si obstesti!Ce-atata cugetare? Boli, moarte, siiracieSi mune& si durere i griji i datorie,Ori ce nu e placere, ori ce cuvant amarFiind netrebnic trebui sters din vocabular.Morala-i, din junie i pan' la bOtraneteSA te injugi cu-aceste noroade sugubete,Alcaluind cu dinii un mare core de-amiciToti ai lui Aristippus voio.ii ucenici!

Sit

SATIRA IX.

Fatarnieii.

Acum cand tinereta in urma mea o lasSi iau pentru vecie de dinsa bun remas,Nu-mi pare reu cá trupul nu-i sprinten ca 'nainte,Ca sangele in pieptu-mi nu curge-asa fierbinte,Nici cá prea des, vail astazi me plang cu glas de jaleCa roata se smintmte mai sus ori mai la vale.Din toate ce me umple mai tare cu amarE c'am perdut din suflet copilarescul darDe-a crede cä tot omul ma e cum apareSi vorba ce rosteste e dreapta-i cugetare.

Cand stai pe banca scoalei §i vezi ca a intratProfesorul in clasa cu pasul mösuratSub brat c'un vraf de scrieri, in manä c'un b grosCu barba caruntita, cu chipul serios,*i gray sus pe catedra urcandu-se, incetI§i §terge ochelarii, deschide-al séu caietS'incepe cu glas tare un cias intreg a spune,Iti pare a lui gura isvor d'intelepciune ;Bastonul, ochelarii §i barba lui surie&int semrie osebite de mare cumintie,

- 72 -

Respectul te pbtrunde de-un orn a§a'nvMatCe-atAt de multA carte in cap 0-a indesat,Ce veacuri dupa, veacuri in0rA ca pe atASpuind ce-a fost la Memfis, par'c'ar fi fost de fata.Tu crezi c'aceste toate el insus. le-a gasit,Lucrand i zi i noapte cu zel neobositPAn i-a slAbit vederea, pan i-a albit chiar perul,Impins numai de rivna sá afle adeverul !Dar cand pa§e0i nainte in viata, cu mahnireVezi ca a ta credintA a fost o nAlucireSi CA tiina toata ce-atIt te spAimAntaseDeadreptul dintr'o carte strAinA copiase.

daca ar comite asemenea pecateBieti dAscAlmil numai cei mici de pe la sate!Dar cAnd incredintarea deplin' ai dobAnditC'acest obiceiu practic e mai ales NitLa marii domni profesori ce'n universitate10 plimb a lor trufie §i mediocritate,CA tocmai acei care mai sus nasul ridicA,

inimA minte simt seci 0 de nimicA,Atunci ce de§teptare!

Sau cAnd cu gAnd seninIntrai cu-al teu pArinte in templul cel cre0inSi cAncl vedeai din up altarului onindPe un betran vial:lick slab, palid, suferind,Cu trupul in ve0minte bogate 'nM.prat ;Spre cer naltand privirea, poporul adunatCu mama sa cea dreaptA II binecuvOnta

cartea mAntuirii cu stinga-i arata,Ear vulgul cel fanatic spre dinsul da naval&Cu gura sau cu fruntea s'atinga sfAnta-i poala,Fiori de venerare ii furnicau prin pieptSi-1 socoteai din oameni cel mai smerit i drept.

0'n

El

EM-1

73

Tarziu, avend cu dinsul mai strinsa-apropierePoti tu sa pastrezi inca naiva ta parere?Mai crezi ca ci petrece viata-i crestine§teCa de ori ce placere profana, se fereste,De bani §i de petreceri, de-ambitie lumeasca*i mai ales, o, groaza! de partea femeeasca.?Fii multamit atunce de nu-I vezi prea supusLa ori §i cine mana pe-a tarn carma-a pus,La toti zimbind de-a randul cu dulce i cu dragNaimindu-le pe platã i cruce §i toiag

trecerea sa togá ce are pe ltime!Felice inca daca pe proasta. preotimeN'o stoarce fait rnilä de on §i ce paraCe cu sudori ca§tiga, in biata slujba saCa sa ingramadeasca avere §1 onoriPe cucona§i obraznici, copii ai sei din fad!

Dar daca pasu-ti ten6r, condus de intimplareSe 'ndreapta vre odata spre-a tarii AdunareS'asculti dintr'o tribunä, cu foc copilarescCuvintele frumoase ce-acolo se rostesc,Cat de mareti i vrednici apar in vorba lorEi suveranii mandri, esitii din popor!E drept cä unii pe-altii se tot impotrivescBa chiar §i de tradare se invinova,tesc,Dar tu, ascuns de-oparte, ii ierti fiind convinsCa ei nu sunt pricina, ci zelul lor aprins :Pe din§ii ii desbina principii generale...Dar ca vre unul poate profituri personaleRivne§te pe ascunse, nici a gandi nu-ti vine :Nu, toti de la olalta voesc al tarn bine !Ai cu deosebire ad.inca admirarePentru aCei apostoli, parun§i de abnegare

74

Ce'n ale lor discursuri si'n scrierile lorTot strig : Dati libertate sermanului popor !0! Ce mAret resunA cuventul: libertate!Cu el ce farmec dulce in inimA strAbate !CAnd numai se rosteste acest cuvent sonorTu vezi cum fericirea se varsA pe popor!Prea grabnic insA afli c'o vorbA-asa pompoastiDe muls e minunatA ca vaca cea lAptoasäSi cã usor castiguri bAnesti dintr'insa scotiSau pensii pentru sine, fii, fiice §i nepoti,Ba chiar la bieti cinovnici din leaf& le oprestiResplata nu stiu cAror virtuti cetatenesti 1 ')

Sau cAnd intAia oarA tu intri prin saloaneSi'n jurul töu s'alintA gatitele cucoaneCu horbote, brilianturi i rochii de rniitasaAtat de zimbitoare, atat de gratioase,Incat incAntadulce aprinsa-ti fantasieTu vezi pe-acele zine care'n MitologieLe invatai la scoala, asa sfint de marete!Cand cineva atunce cu vorbe indrasnete,ReutAcios de tine rizend, ti-ar arAtaCA ele nu's cum vede inchipuirea ta,Si rnai cu samA una, frumoasa vrajitoareCe farmeca-al teu suflet, ades resvratitoareLa proastele percepte ce se numesc moraleCu unul sau cu altul se'ncurcA 'n mahalale,Uitand cA are-a casa un drag de bArbAtel...Tu-1 chemi cu indignare atunce la duelPe viata i pe moarte sA 'nvete alta dataA nu se mai atinge de-o zinA-asa curatA!Dar mai tdrziu nu cauti la vorba on i cuiS'al thu cavalerismu ii pui frumos in cuiu,

75

Chci treaba prea riscatA iti pare §i prea greaSA aperi pe oil cine de-a lumii vorbA rea.

Dapoi odinioarä child iti chdea in indria0 carte proaspet, proaspht esitA la lumina*i child vedeai in fata, cu slove marl si lateScris cine e autorul cu-a sale titluri toate:Doctor in medicinA, drept sau fllosofie,Decan al facultatii, membru 'n AcademiePArinte-al altor scrieri mai multe, aprobateDe nalta chrmuire, chiar poate premiate,S,i cavaler de-athte bogate decoratiiDin tarA si din alte deosebite natii,Precum si membru multor societati strAine..."Uimit pAnA la suflet, tu te ghndesti in sineCA nu-i natura dreapta, ca-i lege nefireascAAtht de multe daruri pe-un om O. gramadeascA !Din toate mai cu seam& privirile-ti orbescAcele cruci si stele ce'n ghtu-i strAlucesc

i care par la altii a zice ingdmfat :Na, prostilor, dovada ch, stint om insemnat!

Dar poate imi va Zia) vre-un aspru cetitorDece te legi de oameni si de cusurul lor ?Acum Cana virsta coapta soseste, tot nu vreiOdata sA te lepezi de vechiul obiceilaDe-a zice nu de lume? Ci las'o 'n ale sale,Caci tot nu vei schirnba-o cu versurile tale!Ei, nu pot! Far de voie un nu stiu ce mh 'mbieS'arAt a lumii rele, a ei fatArnicie.Nu's vinovat, natura imi dete acest rolSA rup o coaja mandra child miezul este gol.

- 76

Cand ved desertaciune, minciuna, ingamfare,Iau pana si in versuri sburdalnice, usoareInghimp, lovesc ori unde me prinde banuealaCA alta este fata si alta captuseala.Cand ved pe demagogul, pocitul oratorCum are scopul numai sa pe poporCu frasa lui cea goala, umflata i pompoasa,Sau ved ea un calugar cu masca evlavioasa,Acoperindu-si fata de patime manjita,Simtesc ca me petrunde o furie cumplita,Eu me raped la dinsii i strig cu glas amarnic :Si tu, i tu esti numai un réu i un fatarnic!Ear celui care stricä condee si hartie,Nu 'mpins de o pornire puternicä si vie,Ci numai ca s'arAte poet sau invatat,Ii smulg din mama ghemul, ii iau la depanatSi daca n miez dau numai deo hartiuta goala,Atunci in gura mare si fAra de sfiala

zis i ii voiu zice in ori si ce moment :Inlaturi de la Muse, nu ai nici un talent!Nu, nu se potriveste natura-mi necioplitaC'o lume egoista, desarta, ipocrita IUresc pe-acei nemernici care-si prefac figuraS'arate ca au daruri ce nu le-a dat natura,Sau pe aceia care in fata ii zimbescS'abie intors, la spate te sapa i 'negresc.Deaceea pentru mine sant desfatari mai viiSA stau, decat cu oameni, mai bine cu copfi,A lor nevinovate petreceri sa privescSi de-a lor veselie sa me impartasesc.Eu o, tinereta I c'ascunzi sementa 'n tineDe ura, reutate, invidie;--stiu bineCA poti ades fi crudA, dar, virsta aurita!Tu de ipocrisie in veci ai fost ferita!

'stale

I-am

stiu,

77

Copilul la prieten dit dreapth rnärturieC. el este mai lenes si cä nimic nu stie

cflnd are un dusrnan aprins combateEl nu-i zimbeste 'n fath, muscAndu-I pe la spate,Ci rapezit spre dinsul cu pumnul ii loveste*i in bAtae dreapth mania-si recoreste.Asa imi place mie, asa-i lucru firesc!Deaceea dintre oameni pe-acela-1 fericescCare-a pAstrat in suflet, pe toat'a vietii caleSimtirile naive ale juniei sale

p6n6, cand ajunge bêtrAn i garbovitDe lume drept ocara, copil e poreclit.

Resphda nu ,diu cdror virtuli cadlene,di.In anul 1881 mai multi membri ai partidului de la pu-

tere organizaserd in lart o subscriere de un milion inprofitul presidentului consiliulut de ministri, D-lui loanBrAtianu. Listele de subscriere care circulau aveau urrnä-torul titlu : (Lisa de subscriere pentru formarea unuifond destinat pentru incurajarea i recompensa virtutilorcetAteneti.

carol

li

EPISTOLE

Nous ne vivons que deux momentsQu'il en snit un pour la sagesse.

VOLTAIRE.

EPISTOLA I.

Elisabeta Doamna.

Eu nu pot, naltA Doamnk in versuri frumgeleDealungul presurate cu fluturi, flori §i steleSA 'nOr cuvinte pline de dulce mAgulireCc, cAnd le scoti podoaba, perd ori ce strAlucire.Doprinderi de aceste cu firea-mi nu se'mpac:Eu, ori spun adev6rul, ori, cand nu pot, eu tac.Deaceea de§i 'n suflet om bun m6 socotesc,Pc lAngA un prieten, o mie m6 uresc,CAci cei mai multi din oameni aa simt intocmiti,Incdt mai lesne sufér de biciu a fi lovitiDec At sA vrea in fatft, spre chiar folosul lor,S'asculte adev6rul cel vecinic priitor.Ear Tu, ce prin a soartei vointi misterioaseDin locuri depArtate cu drag ai fost aleasä

'nvii pe tronul tArii de DunArea scaldata,0 glorie strAveche de mult intunecatkTu care prin blandetA §i gratie domne§ti,Mai sus e§ti de aceste miserii omene0i !Dar, ins* a mea panA, deprinsa a desciieA oamenilor patimi, prostii §i nebunieSpre Tine se inalta, uitAnd a sa plecare,C'un sbor cu mult mai falnic alta inspirare

40934. Scrieri com,dlecte. II. 6

Mr&

sa

sio !

82

0, Doamna, eu stiu bine c'a tronului puterePo nimeni nu scuteste de chinuri i durere.Stiu chiar cã bradul mandru ce creste isolatPe cel mai nalt din piscuri, e veclnic cunjuratDe non s,i de furtune ce-arnenint' a sa frunte,Cand salcile din vale pazite stau sub munte:Aceste moi si slabe se misca dupa vOnt,El capul nu si-1 pleaca : on stä, on cade frant.Ai stat cu fruntea mandrã in fata crudei soarteCand din a Tale brate neindurata moarte,Cum vestejes,te bruma bobocul nenflorit,Rap). copilul gingas la sOnul Tëu hränit.Pe ochii lui albastri l marl si plini de viataCazil fara de veste a noptii neagra ceataSi fata-i dulce, alba cu rose 'mpodobititCu-a cerei colon triste a fost acoperita.A tunci v6zui multimea, altfel nepasatoareLa ale altor oarneni dureri sfisiitoare,Cu sufletul, de spaima, si de mähnire strinsPrivind a copilitei chip palid, rece, stins;V6zui barbati ce jalea in veci nu a pétrunsStergênd din ochi atunce o lacrirnA'n ascuns.Si'n acea zi de groaza cand muma od si careSi-ar fi 'necat gandirea in neagra desperare,Spre cerul cel albastru Tu, ochii ridicandPriveai, speranta dulce deacolo asteptand.Si nu 'n zadar Caci cerul atotinduratorPe-a Poesiei Mush in cel mai tainic sborCu lira ei de aur trimise inspre TineDurerea fara margini cu cAntu-i sa-ti aline.

Din cati domnescul sceptru in mana au purtatDe bunuri ca a Tale putini s'au bucurat.

Pentru domnite soarta altfel nepriitoareE surda, du§maneasca l'a inimei strigareLe leaga insotirea cu-al taxii interes,Cand Tit dup' a Ta voie si inim' ai ales.De-a sotului iubire cu dulce disniierdata,Cu darul poesiei de ceruri inzestratä,Cu inima i minte de bogatie plineTu te ridici in sfere mai limpezi, mai senine.0 ! Din gramada mare de oameni de-ori ce soiuCe lupta, zi i noapte cu patimi i nevoi,Acela numai poate in adevar patrundeIntreaga bogatie ce'n lira se ascunde,Acel, care de-a vietii necazuri departat,Pe-a inspirarii aripi veodata, a sburat.Atunci se schimbt totul: a tronului robie

pe monarc sileste la trista datorieS'asculte deopotrivä cu chipul zirnbitorPe cel plin de credinta ca si pe tradator,Ba sä jertfeasc' adesa pe-amicul devotatLa dusmanul ce-1 §tie mai crud, mai nempacat,Sã vada chiar cum réii, flámanzi de resbunariPrefac domnia legii in groaznice turbarP) ;Aceste-a lumii role dispar desavirsitPrecum a zilei raza goneste-un vis urit.Din minte ne se sterge ori care legaturaCu oamenii ci lumea ce'n viata ne 'ncunjura ;Necazul ce produce un dureros trecutDeodata, ca prin farmec, din noi a disparut;Presentul nu mai este, nu e nici viitor,Al visurilor noastre copil amägitor;Lipsiti de-atnor, de ura, de on i ce simtirein cap ne se oglinda a lucrurilor fireAsa precum ea este in forma ei curata,Ear nu precum o schimba gandirea turburata.

Ce

- 84

Cati oameni de-ori ce sama, en pasi caletorestiIn sus §i'n jos tree zilnic prin lunca din MircestiiDar unul singur, unul, cu gandul limpezitMinunile ascunse in lunca a zaritSi numai lui ii dete un zeu nemuritorS'asculte-a cantaretei concert farmecator 13)Aceste ca §i mine, o Doamna, le §tii toateTu ce iube§ti Sinaia cu-a ei singuthtatoMai mult decat ora§e cu vuet nesfirsit.Acolo, cunjurata de sotul Ten iubit,De ginga§e §i blande §i vesele fetiteCa florile ce poarta in ale lor cosite,Ce alta, fericire nu au si nici nu vorDecat a lor juneta si dulcea Doamn'a lor,Acolo sus in codrul adanc §i fremetosIn care venturisul cu sgomot viforos 3)Din stinci in stinci s'arunca, acolo Ten dor-I§i ia incet §i tainic poeticul seta sbor.Acolo des in limba lui Goethe talmace§tiCantarea junã inca a Musei romanestiSi vechilor popoare prin tine se vadesteCa Tu domne§ti pe-o tara ce simte s,i ttheste-Caci nestatornic park nebun chiar un popor,Cand are poesie el are viitorl

0, nalta, Doamna, care din noi poate sa stieCe'n cartea sa ascunsa destinul tainic scrie ?Eu nu-ti voiu spune dad, in oara viitoareTe-a§teapta bucurie sau poate intristare,Tovara§e a vietii, dar una poti a §tiCC Tu deacum a noastth si e§ti §i'n veci vei fiCu indoite lanturi de noi legata e§ti:Cu farmecul cel dulce al Musei romane§ti;

al

85

Iti tine-apoi piciorul lipit de-acest pAmènt0 cruce ridicatA de tine pe-un morarent.Durerea, Inspirarea de gemene suroriPrivind in jos cu jab i vesel inspre nori.Aici la noi, pe frunte ti-au pus a lor cununeSA 'mparti a tarii soartA in rele §i in bune1

1876.

Sd vadd chiar cum 91ii, fldmanzi de resbundriPrefac domnia legii in groaznice turbdri.

In vara anului 1876, Adunarea votA punerea in jude-catg a unsprezece fosti ministri din partidul retras de laputere si afisarea actului de acusare la toate comuneledin tail ; ear guvernul cel nou (Mit in judecatä o mul-Ome de fosti funcOonari ai Statului (intre care si poetulEminescu) si acit si alte acte de nedreptate si resbunarea

2) Dar unul, unul singur cu g'dndul limpezitascunse in luncd a zdyit

numai lui ii dete un zeu nemuritorSasculte-a clintdre/ei concert fdrmecdtor.

Alusiune la Alecsandri si la poesia sa Concertul,8) In care vk'nturi,sul cu sgomot viforos.Locuitorii muntilor Buceci numesc venturis o adere

de apA, cascadd.

Minunile

9

politica.

Si

EPISTOLA

Crttrit Alecsandri.

and Tu, Bolintineanu si Cel care-a cantatR6sboiu1 ce la *cheea Romanii au purtat,1)*i Negri si Balcescu i toti acei bétraniCe faptele viteze a 4echilor RomaniAti scris cu maestrie and tineri voi erati,Cu can, nalucire la viitor priveati,CrezOnd ca se indreapta, in grab i usorRani vechi in sir de veacuri, primite de-un popor!Uzi tinerimea crede in gandu-i arnagit,CA ceea ce doreste e lesne do 'mplinit,Si numai b6traneta, ce mintea nu insalä,Desparte 'nchipuirea de lumea cea reala!

Noi insa ce pe-atuncea eram abia copiiNe inganam in leagan cu-a-voastre melodii,Amestecand trecutul, present si viitorInteun tablou fantastic, maret, incantãtor.--Dar rapede trec anii: cand ne-am trezit barbati,Din al copildriei vis dulce desteptati,*i am privit la lumea ce-acum ne 'ncunjuraTablourile voastre vai, unde mai era ?

If.

87

in loc de jertfe, lupte, inabtt aspirare176zurëm pretutindeni receala, nepasare,In loc de mandra fa1 i vechia vitejie,17Azur6rni injosire, disgust siMai mult, v6zuMin inca pitici fr chemarePe-atata, goi Si sarbezi, pe cat plini de 'ngamfareCum insalau poporul cu vorbe minciunoase

del:di-tau de-a munch carare sanatoasa,Pacandu-1 ca sã creada, cu joase maguliriCa el au atins culmea ori carob propäsiri.-

Atunci eu cad Si mie o Musa nii-a zimbitA lirei mele coarde am strins i pregatit$.'un cantec fail seaman la noi am inceput:Nu de strabuna slava i falnicul trecutCi-a timpului de asta.zi ridicule 'ngamfari,Naravuri ticaloase i goale declamari,Cu-a satirei ghimpi aspri m'am pus sa, biciuescCercand astfel puhoiul in cale sa-1 opresc.Aici de-a cununiei lant dulce sfaramat,De copilasul fraged in voea lui lasat;Colo de amicia ce minte

de-a advocaturei infricosata boalaCe, improscand la vorbe si multe i pompoaseDe-al fdrii bine zice, si cat' a ei foloase;Apoi, voind sa vOntur namolul de cuvinteCe-autorii cei de astazi au stors din a lor minteVau tot inscris in tomuri pan au naltat un munte,Am dat de pleava numai, dar vai, nici de-un gra-

unto!De-aceste si de alte in versuri am cantatCu zimbetul pe bum suflet intristat.2)Adesa, Tëzand /tub cu laude primit

migelie.

gi inpalkIi

ern

88

'Ear binele ori unde atins i prigonit,Vözend domnind minciuna in falsa-i maiestateE r adeverul vecinic hulit cu reutate,Me intrebam in mine cu jale si amarCei marl barbati ai nostri lucrat-au in zadar ?*i tu, Poete mAndre ce-ai pus atAta focS'o viat' aa hogatA ea sA urne§ti din locA tarii noastre peatrA, inalta-ti inspirareA fost ea oare numai a lui Sisif lucrate? 3)

Asa 'ntrebam, and eatà ai tarii noastre fii4)LAsAnd kcasA 'n lacrirni parinti, femei, eopiiDin vechiul cuiu desprinse un palos ruginit*i dupa veacuri earas la luptá au pornitAtunci simtii in pieptumi ca inima tresare*i asteptam cu grijà i lung& neräbdareSã aflu dad, astAzi mai este incA viePrecum a fost odata romana vitejie.*i am vezut, o Doamne, cu ochiu lAcramAtorCa nu-i perita viata din acest bun popor!Ea nu vpesc acuma sA aflu de-a fost bineSA ne-asvirlim copiii in Wile pAgAne;Nu vreau sA'ntreb de este cu minte, priceputCa sã hrAnim cu sange un scop necunoscut;Resboiul, §tiu, el este al relelor isvor

pentru cel ce cade §i pentru 'nvingetor,Das vreau sä uit eu totul cemi spune recea minte*i astAzi s'ascult numai a inimii cuvinte.0 I Când ostasii tarii, chiar fãrä scop vAdit*i fArA ea sä §tie dece le-a poruncitSA verse a kr sange vioi, voinici, vitejiPrivesc drept joc §i glumt al luptelor vertej*'infruntä, zimbind vesel, a mortii crude ghiare

.

$1

- 89 -

Pentru-o idee numai: a steagului onoare;Cand vëd nevasta blandá, uitand de al ei dor,Cum paraseste'n leagan pi) dragul pruncusor

slabele ei brate culege i ridicaDin campul de bataie pe bravul care pica;Cand gingaea fetita din minte departeazaImaginea iubitä la care bland viseaza,S,'aduce zi si noapte cereasca mangaereRanitului ce zace pe patul de durere;Atuncea indoeaia din pieptul meu gonesc

viitorul tarii cu 'ncredere privesc!

0! Dus e deacum timpul de rece nepasare,De paclnica, viata, i moale 'ndemanare,Istoria romana de veacuri intrerupta,Acura rencepe Ewa§ prin asta crunta, luptä.Re'ntrat poporul este pe-a luptelor carare

trebui s'o urmeze deacum fär crutare!Caci peste niunti ori sesuri de'ndrept eu ochii meiZaresc in ori ce parte vecini pizmasi §i riCe, plini de ura'n suflet §i cu cruzime'n fat,a,Nevrend ca sa ne ierte al nostru semn de viata,Ne vor chema la lupta mai crunta, mai grozavaTom bea pana la drojdii a reielor otrava.Dar fie! Aste cumpeni le-a§tept cu mangaereCad unde-i vitejie, acolo-i i putere

Din toti bötranii care cu tine au lucratpatriei iubire cantand ati desteptat,

Cati Inca mai sunt marturi la timpul otelitCand vorbele's trecute §i faptele-au sosit?Cativa in tinereta s'au dus c'un trist suspin:5)

in

I

- 90 -

Gonit din tara, unul doarme 'n pamOnt strain ;Ear altul fãrä milã pe paie aruncatMurl 'n ticalo§ie si in amar uitat.7)In urm'acum i Negri prietenul iubitCu care-o viata 'ntreaga dulci lanturi te-au unitIn gradinuta-i verde, placuta; zimbitoare8)Se stinse cum se stinge un bland apus de soare.Din simburele fraged ce-odat' ati resaditAlecsandri, tu singur vezi pomul inflorit,Tu, o Poete, care ne-ai dat imbarbgireCand noi, acei mai tineri, jaleam plini de mahnire,Si care'n ori ce pasuri prin care am trecutIncrederea din suflet inveci nu ai pierdut!

Ca tine, o Poete, de-a§a frumoasa soarta,In Or de multe veacuri, putini au avut parte,Cad geniul, inca'n viaä, dup' o nedreapta lege,A muncii sale roduri arare ori culege.Intoana deci pe lirá cantari nemuritoareIn verdea-ti bötraneLa §'atat de roditoareSrn pieptul tuturora dqteapta bärbatiePe vrernile de lupta ce earas, au sä vie !

1877.

,si cel care a ciintatResboiul ce la .,Scheea Rovanii au .purtat.

Constantin Negruzzi in poema sa cAprodul Purice,.2) In versuri rid si'n sujiet pMn; relde ndravuri

(Antioh Cantemir).a lui Sisif lucrare

Sisyphos din Mitologia greaca, condemnat s ridicevecinic in IIades o peatra care se rostogoleste ear4 in jos.

4) Ara 'ntrebam cilnd eatii ai gra noastre jii.Resboiul contra Turcilor purtat de Romani in aliarqa

cu Ru§ii in anii 1877-1878.

ey

3)

91

5) Cdfiva in tinerete s'au dus c.un hist suspin.Chrisoverghi, Alecu Russu, Dimitrie Dgscglescu, Sih-

leanu $i aljii.6) Gonit din tetra unul doarme'n plimPnt strain. . .

Nicolae Bglcescu mort la Napoli in timpul exilului.Delegatul insgrcinat de guvernul roman sg-i aducit trupulin targ n'a putut descoperi locul unde tusese inmorm8ntat.Se presupune cit oasele lui liglcescu au fost ingropatein groapa comma a sgracilor.

7) Ear altul, lard mild pe paie aruneattiedlo,rie ,ri in amar uitat.

Dimitrie Bolintineanu, murind in spital in desgvir$itgmiserie, a fost inmormentat cu cheltueala statului.

In gradinula-i verde, plaeutd, zimbitoare.Casa lui Costache Negri din Tirgul Ocnei se ggsea in

mijlocul unei grgdini pe malul Trotusului. Negri a muritin Octomvrie 1876.

Muri'n

0)

EPISTOLA III.Cáträ N. Gane.

De flori e plina calea acea farmecatoarePe care-un tOrit3r inträ inthi in lumea mare.Ori cinet intilneste, femee sau barbatCuv6ntul toti in taina ai zice ca si-au datSa'ntimpine cu chipul voios i zimbitorPe-acel ce-acum apare in scena ca actor :Pretectie i sprijin cu drag fagaduesc,Nespusa fericire din inima-i dorese,Il laud& cu sgomot prorocesc in chorCa va ave de sigur un mare viitor ;Astfel cä bietul june, cu gand nevino vat,De-atata bunatate petruns i incantat,Se pune sä viseze, cu toat' a sa simtire,De nu stiu care-a vietii Malta fericire.Dar farmecul acesta putina vreme tine,Un rol pe scena lumii el n'a apucat bineS'aleaga pentru sine, sä 'ncerce... si deodataCu totul vede scena in jurul sen schimbath.In kc de dulci cuvinte si de zimbiri voioase,Graseste pretutindeni figuri lungi, serioase :Cel ce-i fagaduise sa-1 sprijine mai tareEl mai ales arata, receala, nepasare

pH

93

Tau)] care-i clAduse mai multe 'ncurajAriNaintea tuturora incepe cu musträri.Id, colo al ski merit invidia aprindeCe 'mpleticite curse in taina ii intinde,

ori ce parte dusmani in graba se adunaIntr'o unire strins a. prin ura lor comunA.Atunci el se desteaptä, se uitA, se uimesteCu mdna-si sterge ochiul si dispainjine§te$i'ncet, incet parunde cu jale si durereCa ceea ce vëzuse a fost numai pärere..Momentul cel mai mare din viata e acum :Porne§te din respinteni un lat §i mare drumFatut de mil de pasuri, dar spre o altä parte0 cárärus6. mica, 'Augustä se desparte.

têni3ru1 s'opre§te s'aleaga, vai 1 putiniVor merge spre cararea pierdutft printre spini;Cei multi atunci vor zice curend in gandulDe-i lumea 'n§alátoare, Voiu fi insalãtor,CAci de-i a§a menitfi, sä mearga, pe vecieA vrea s'o schimb eu singur ar fi o nebunieDar ce-i putini, alesii, in sine vor gandlDe-i lumea 'nsälätoare, eu unul nu voiu fiMai bine prigonire, necazuri, impilareDecat s6, simt in cuget o singura mustrare !

Amice, in momentul cand ochii ai deschisDin veselul §i mândrul al tineretei visFiori te strAbätur6, dar tu nici o clipealáCe parte-ar fi mai bun6, n'ai stat la indoealk

,0i apucand cArarea angustã §i pustieAi mers drept inainte zicênd: ce-a fi, sb, fie!Zadarnic de atuncea mai multi s'au incercat,

Ce-abia in a ta cale in samã ai bagat

lor:

*fin

94

Zadarnic chiar aceia la cati ai facut bineS'au incercat cu ura ca sa loveasca'n tine.Tu artrocut aláturi Meet pe drumul teuNevrênd ale lor rele sa resplateeti cu reu.Eu etiu ct viclenia i aprigul veninTi-au stors ades din suflet un amikrit suspin.Caci vai I in tanguire ei in melancolieNe-arunca fare, voie a lumii mieelie IDar tocmai asta jale, aceast' amtraciuneSunt semnele alese a sufletelor bune.Cei ri cand simt veodata im chin petrunzetorMese atunce numai nenorocirea /or,Dar n'au melancolia, cea nobila simtireCe face se, deplangem a lumii intocmire.Cei ri cand suferinta intaia au trecutPentru deeerte visuri n'au vreme de pierdut,De teorii n'au traind din cias in cias,Ei oH ce cugetare i oH ei care pasIndreapta, s 'mplineasca dorintele:arzetoareCe fierb in a lor suflet oH cand far' incetare.Aceasta le e viata: deaceea nici o munca.Nici un mijloc nu cruta ; restoarna i arunchOri ce le sta in cal% prieteni chiar ei rudeSunt deopotriva tinta loviribor lor crude,Numai s'ajunga, scopul ce'n gand le straluceeteSi care pentru-a lumii miserii ii orbeete.Noi sa-i läsam in pace, amice, multamitiCa altul este lutul din care-am fost ziditi.Ei creada ca'n avere, onoruri sau marineSau poate 'n resbunare se afla fericire,Alerge sa 'mplineasca o tint' aea de =el...Noi, in aceasta viata prea grabnic trecetoare,

cantarim valoarea cu cumpene mai buneDeosebind ce-i merit de ce-i deeertaciune.SA

t

grijA:

95

Noi stim c&'n sine scopul nu e nici mic, nici mareEntusiasmul singur ce punem la lucrare,Simtirea ce porneste din suflete curateDau scopurilor noastre un pret s'o greutate.Dar tocmai acest ginga i limpede isvorLipseste totdeauna din sufletele lor.El este o scantee din ceruri, e un darPe care ori ce mune& se 'ncearcã inzadar

dobAndeasca, 'n sila and singur el nu vine.Aceasta a lor lips& ei o simtese prea bine:Ea este raslacina invidiei amareCe-i roade si-i impinge inveci spre resbunare.Asa in ori ce timpuri a fost, va fi si este.Noi sa urmarn a noastre lucrari mici i modeste,Stiind cä ori si care gandire-adevarathE ca semônta bunk la venturi aruncataCe negresit alocuri va prinde radacineSpre rnultamirea noastr i spre obstescul bine.Si poate... (cad in lume sunt toate'mpreunateVeriga, cu veriga de-acelas lant legate)Si poate-a sosi timpul cand micul inceputCe noi i alti mai vrednici aicea am fäcut,Cresand incet cu'ncetul sub razele din soareLa geniuri marete odat' a da nascare.Si ele or s& cate cu foc si rivna mult&Cine 'ntr'o limb& inc& barbara i inculta,Au fost intaii care cu dor ne'nteresatFrumosul, Adev6rul sá afle au cercat I

Trei lanturi, o amice, ne leaga impreun&:Prietenie, sang% lucrarea cea comuna.1)Dar chiar cand din aceste nici unul nu ar fiCu tot asa taxis ca astäzi, te-as

S&-1

iubl.

96

Caci nu e pentru suflet spectacul mai plAcutDecAt sA vezi pe-acela ce-acutna a trecutA scurtei noastre viete mai dulce jum6tate,PAstrand a tineretii ilusii neschimbAte.Aceste simtiri fie-ti si'n timpuri viitoareTovarAse iubite prectim i iubitoareMei chiar de-ti vor aduce dureri §i tanguiriTot ele stint isvorul de nalte fericiri I

1878.

1) Trei lanperi, o antice, ne leagd intpreundPrietenie, sânge, hear-area cea comund.

N. Gane a publicat toate novelele i poesiile sale inConvorbiri Literarea, fiind unul din membri cei mai ac-

tivi ai societätii literare cJunimea din Iasi,.

EPISTOLA IV.

CA.trit Maiorescu.

Ce insemneaza oare tacerea ta adanca,Aceasta nepasare cat timp va tine inca?Crezi tu ca-i implinita deacum a ta menireSi poate a ta pana tanji itt amortire?Sau relele pe care atat le prigeneal,Minciuna, ingamfarea ce cu fer res ardeaiSi goale, uricioase puporului uimitLe ardtai odata acurna au yerit ?0, nu! Departe-i inca frumosul timp de aur,Cand far' impotrivire cununa cea de laurPe fruntea va fi pusa a Geniului markEar plata vicleniei va fi numai dispret!

Amice, totdeauna pe-a Dunarii campieNu 'mperatea Uritul i cruda-i tiranie.Când veacul cel de astazi abia era nascut,Din soare raze blar.de pe leagan i-au cazut,Si rurn6na lui feta, lucind de bucurie,Vestea ca va da lumii dreptate i fratie.La noi, dupa o lung& si jainica, robireZimbeste ear speranta cu mandra-i nalucire,

10934. Scrieri complecie. II. 7

- 98 -

Lumina se iveste prin neguri si prin ceatAnoastre se bat cu noir& viata.

Poetii incep earAs sA 'ncoarde dulcea lirAIci unul vitejia strAbunA o admira,Un altul povesteste cu limba de-armonieA noastrA stralucita i veche obirsie;Cativa Amorul cantA, divine lui placereSau verdea primavarA, a Pirii inviere,Dar cei mai multi cu voitce departe sunRoareNe striga Libertate, Unire, DesteptarelDe nu pazesc b6tranii frurnosul cu asprime*'a lor gândiri n'au inca putere, addncime,Naiva lor crintare ne place s'ascultam,Precum c'un prune sagalnic cu drag noi ne jucAm.

Curend o boare lina ce vine din apusInal 'nchipuirea mai sus si tot mai sus.Pe sesurile 'ntinse i veal, acolo uncleSe 'ntrec si se alungA i_ecoritoare undeCevarsA 'n virf de munte Siretul din ulcior,1)ResunA intr'o lunca un cant asa sonor,Cu-atata foc, cuatata puternicA pornire,CA pretutindeni unde a Daciei vorbireUn singur neam uneste, prin tirguri si prin satePrin munti, prin vãi, prin codri in iMme strabate ;Ba chiar, trecend hotarul, departe se lAteste,In Galia uimitA petrunde i rApesteA gloriei eununA, pe frunte o asazA,

nimeni cu el pretul sa 'mpartA nu cuteazáiUn pas mai aveam inca, pas mare si sumet,S'ating' a noastrA Musa chiar Geniul mAret.Cand vai, MA de veste pe-acest pament -iesareUn neam angust la suflet, dar plin de ingdmfare,

inimilo:

:

Si

99

*i, precum primavara omida stricacioasaS'acatA, se tire§te pe creanga cea frunzoasA*i roade tot ce-i verde, pan gol §i disbrAcatSta. pomul cu flori mAndre eri inca coronat,Tot astfel Ei, frumoasar-a fantasiei floare,0 smulg din radacina cu mãná hulitoare*'o calca cu piciorul ; chiar bArbateasca limb&Ce ne-au lasat bëtrAnii o tae i o strimba,*i'n vreme ce darAmA, cu voace ragu§it&Ei cant& de marire pe-o drimba hirbuita IUn R6u a§a de mare §i primejduitorAvea sã intilneasca un bici pedepsitorCand Roata ratacirii in vale rapezitARastogolea cu sgomot in goana ei curnplit&Ori ce 'ntilnea in cale, atunci Tu, hotaritSA pui, chiar de-ai fi singur, potopului sfir§it,Te-ai rapezit in urrnA-i cu maneci suflecate,*i cu venjoase brate de spite incle§tatePuteri in peptu-ti sdrav6n de mii ai intrunitTa Roth fuga oarbA in loc o ai oprit!

Dar dacá din junet& ani zece ai furatIn drum s'opre§ti Uritul, alti zece de barbatTu ai sA perzi acuma in muncA §i mai mareCa sA 'nsemnezi Frumosul §i dreptele-i hotare.Cad unde santem astAzi, ce-i viu, ce-i roditor,ii ce sementa bunA s'aruncA 'n viitor ?De las a mea privire s& cada peste Prut,VOd totul ca mormdritul a§a, de trist §i mut ;Ear dincolo de Molna decand au asfintitTrei stele infratite cu nume stralucit,$)Ved stramo§escul leagan, acest odor bogat,De-a'nstrainarii valuri aproape inecat.

- 100 -

Apoi de 'nalt privirea spre piscuri de CarpatiCu inima amara, eu vëd pe-ai nostri fratiCum perd juneta, munca, talent, putere, minteIntr'o desarta lupta de semne si cuvinte,Uitand iii asta oarba si stranie betieCa forrnele omoard, ear spiritul invie !

noi? Decand ne-aduse bataea cea grozavaIn loc de resplatire paharul de otravaCe'n gura desclestata ne deserteaza 'n silaUniti cu-ai nostri dusmani, chiar fratii fárä mila,4)Descurajati si palizi, perzOnd ori ce avant,Plecarn a noastra frunte cu jale spre pämOnt.

Amice, sosi ciasul! In noaptea ce intindeNestrabatuta-i ceata, Melia ta aprinde!Popoarele se 'nalta si cad, se 'nalta eara,Dar steaoa cugetarii nu trebue sa pearl!Nevrednice de tine sant fapte trecetoare :Pe pergament cu semne inveci neperitoarePreumbla a ta pana, i gandul cel bogatDin neam in neam cu grip, si dor va fi 'Astra!

Cand far' a ne da saand, pe piscul ascutitA vietii jum6tate vedern ea am sosit,In acei ani in care gandirea inteleaptaCiudat se impreuna cu nebuneasca fapta,

in momente limpezi atunci, cu'ntreaga minteLa drumul cel din urma privirn, i inainte,Nu he 'ntrebbm adesa cthadanca minunare :Ce insemneaz' a vietii fantastica visare ?P6trunsi de indoealk de spairna. i durere,Pe ce in temeia-voin a noastra mangaere ?

- 101 -

Atunci un suflet nuindru, o nobilá simtireDin numele ce lasti va face-a sa menire.Speranta nemuririi e cel mai mare dar !Cand Lessing era 'n umbrA un biet bibliotecar,5)Deasupra-i cati ministri i domni plini de marireNici nu 'njoseau spre dinsul trufasa lor privire,

astäzi eine stie nemernicul lor nume,CAnd El pe-al sëu il poartA strAlucitor in lume,S'un veac ii va transmite la veacul urmátor,CAt va aye Fruniosul un singur iubitor!

1879.

1) Pe sesurile 'ntinse verzi, acolo uncleSe 'ntrec si se alungd recoritoare untieCe varstfn virf de munk Siretul din ulcior...

Mo$ia Mircestii< proprietatea lui Vasile Alecsandri esituatl pe malurile Siretului.

2) Ba chiar frec2nd hotarul, departe se 1d/esteIn Galia ulmijif petrunde rtYpesteA gloriei cunund. . .

Societatea din Montpellier pentru studiul limbilor ro-mane prescrie Ca tem de poesie, compu0. in ori celimba roinania cCântul latin, sau cAl gintei latineD.1In primAvara anului 1878 societatea, cercetând numeroa-sele scrieri ce i fusese trimise, recunosch c. poesia ceamai bunii e acea romiinA a lui Vasile Alecsandri i Ii clAdnpremiul hontrit. In România ca si in toate provintille romaneaceaset isbAndl a poetului nostru f6ch cea mai adanclimpresiune.

3) Ear dincolo de Molna dereind au asfinlitTrei stele infrdlite cu nume strdlucit

Fra;ii Eudoxiu, Alecsandru si George Hurmuzachi.noi De clind ne-aduse bdta(a-,cea grozavd

In lot- tic respliitire 15aharul de otraviiCe'n gura desclestatd ne deserkazd'n silifUniti cu-ai nostri dusmani chiar fra/ii fdrd mild.

Resboiul victorios ce am portat eu Turcii in 1877 ne

1i

.57 ?

-- 1 02 .---

au atras ura aliatilor nostri, a Rusilor, pierderea uneiprovinte i umilirea de a vedea Europa amestecânclu-sein legislatia noasträ internä, umilire cu atat mai dureroaa,0 propunerea pentru schimbarea constitutiei noastre afost fttcutl la congresul din Berlin de representantii Fran-tiei si sprijinitit de représentantii Italiei.

6) Gotthold Ephraim Lessing a ocupat in anii 1770-1775,locul neinsemnat de bibliotecar in orlselul Wolfenbitueldin ducatul Brunswic.

EPISTOLA V.

Citra, A. Naum.

De ce te plAngi amice, cu-asa melancolieDe viata ta cea goalA, de-a ei monotonie

vreai, pentru a perde mahnirile-ti profundeSA vie o schimbare ori care, ori de unde ?Cum, linistea de astAzi, acest ferice darSpre care inteleptul aspirA inzadarPrea des in viata noastra bogatA'n sup6rare,Tu-1 resplAtesti cu-atAta dispret si nepAsare ?Tu vrei, lasandu-ti cuibul cel dulce de verdeatACe'n inroditA la soare se resfata,SA te arunci ca altii in lupte 'nversunateCe-si poartA cu orbire partidele 'ncruntate,

crezi cA'n Adunare, lucriind l'al tarii bine.Vei departa uritul s'adancul gol din tine ?Zadarnic, o amice, dismierzi aa un vis IDin cei co zic cA tara acolo i-a trimisCei multi nu vor, ear altii nu pot, chiar dacA vorS'aducA cu-a lor fapte vr'un bine in popor.FAtarnicia, ura, minciuna, lAcomia,Ambitia acolo si-au asAzat domnia,

mijloc de cuvinte deserte i umflatoA t Arii trebuinte uitarii stint lasate.Vai chiar eel bun acolo, perdut i ametit,De atmosfera'n care trAeste, molipsit,

via-ti

Si'n

$1.

- 104 -

Isi-perde calea dreapta, ideile cuminte*'a patirnilor valuri ii mana inainte!Ce ai sa faci acolo Tu, omul impacatCu tine si cu altii, Tu, pustnic necercatDe patimi, care-ti cauti de vie, de grädinaIn mijlocul naturei curata si senina?

De cum resare zioa te ved cu ingrijireLucrand sa ajuti firea in mandra-i desvelire

sapi, indrepti, legi, sprijini gingasii pomusoriCe mana-ti din selbatici schimba in roditori,Colo de erburi rele plivesti florile taleCe vesel spre luminä indreapt'a lor potato;

când de arsiti pleacá in jos palita fataCu apa din fentana, le dai o noua viata.Acum stramuti resaduri, prasesti, greblezi, acurnTai o crenguta care obraznic ese'n drum;Aici cu mlada moale legi vita inearcatãCare-ti fagadueste rodire 'mbelsugata;Ear cand soseste toamna si'n vii culegetoriAduna poama dulce s'o pun in zactitori,Privesti curn ferbe mustul, sburdand cu vioiciuneCa tot ce-i in natura surnet, puternic, june.

In acest loc amice, nu me opri, nu-mi ziceC'aceasta no ajunge penttu a fi ferice.*tiu, multumiri in viata se pot gas i alteTot astfel de placute dar mai mari, mai inalte ;*tiu, este-o fericire, cea mai presus de toatePe care o au numai acele minti begateCe pot sa, se ridice pe-aripa inchipuiriiDin valea ast' de plangeri in lumea nMucirii.

Ici,

ti

- 105

Tu o cunosti, amice, acea placere vieTu, caruia o Musa din frageda junieIn mani o mandra lirä tia, pus, si zimbitoareTe-a invAtat din coarde sa scoti dulcea cantare!

Cu toti dumnezeestii poeti ce a produsPrea luminata sorA mai mare din apus

(Fie ca. erau inca in viatA, sau ca eiDe mult ce coborise in carnpii Elisei)Tu ai trait ca frate cu drag o'ntreaga viataGandind a doua oara gandirea lor mareata.Si Geniul cel mare ee trist si amAritTrAl atatia lustri din patrie gonit,Ca la apusul vietii cu fruntea 'ncoronataSA vadA inaintei o lume 'ngenunchiatA; ')S'acel faimos satiric, orn bun si cu noroc 2)Ce'n versuri fara seamen lovi cu biciu de focPe-acei ce'n loc sà canto simtiri adeverateCu frase umpleau versul si goale si umflate;Si scriitorul vesel, naiv, amabil, drept,Poet pe-atat de mare, cat mare inteleptCare, nevrend pe oameni deadreptul sa-i ataceDescrise lei, ursi, asini si alte dobitoace; 3)

generosul tat-ter, copil cu ochii viiCe gingage idile i blande elegiiCanta, cand cu turbare de vulgul intartatFa smuls si mortii crude jertfit nevinovat;4)Acestia i alti maistri de geniu insuflati,De tine 'n graiul nostru au fost reinviati.

Dar pe cat ti-a fost pana bogata'n talmAciii,Pe-atat a fost plAcuta in proprie gandiri.

oi

1 o 6

Cine-ar putea alAturi sa pue-a sa lucrareCu versul tu cel dulce, cu limba-ti curgRoare

cine, de cei antici ca tine-adanc cuprins,Tral in timpul clasic de multe veacuri stins?SA strige-o secta noua cu glasu-i prea istetCA tot ce trece'n lume drept nalt, frumos, mAret

viata cea realA lumea'nchipuiriiE sarbed si netrebnic i trebui dat peirii ;Ei strige ca autorul co azi mai vrea sA scrieTrebui sa se inspire de noua teorie ;C'acel ce nu jertfeste cu ei la un altarE osindit sa moara ca reactionar ;CA arta sau stiinta au inz scop, o menireTot pe-un calup sa'ntinda intreaga omenire...5)Noi sa pasim nainte i, ori ce-ar zice ei,SA ne'nchinAm tot inca la vechii nostri zei.Dar, 0, lasAm averea la cel ce-a mostenitSau celui nAscut lacom, insalator, sgarcit;La cel prost sá darn voie O. fie ca 'nainte,Celui destept si ager sA nu-i taiem din minte

timp ce fericirea pe lumi vor Ei sa'mparta.Noi arta ca'nainte s'o facem pentru arta.

Tii minte ce placere aveam odinioarACand se'ntorcea voioasa din nou a saptea sara, 6)In care noi amicii, uitand de-a vietii ceata

discutAnd cu vorba usoara si glumeata,Ne adanceam in lumea doctrinei preacurate?Ce taine-atunci remase de noi nedeslegateIn arta, 'ntelepciune, religie, morala?...Cine se gandea inca la viata cea reala?0 I Cat balsam in suflet i cate indulciriLa chinuri ne aduse a noastre intruniri

$i

VII gfin

*dn

107

Dar s'a trecut s'aceasta pe lume totul trece:Ne-am spulberat la venturi si bbtrâneta receS'apropie cu pasi siguri, puternici, hotariti

nu ne mai gaseste ca'n alte vremi uniti.Caci vai, din cei mai vrednici ce-au tras mai mult

la greu,La dusmAneasca coat& trecue intr'un cias rbu

Dar sá gonim aceastä prea tristá cugetare,Caci Tu i eu, amice, putem gasi scapareDe on i ce necazuri, disamagiri uriteCe stint de-a noastra vista in veci nedespartiteCat timp in m.3.ni 1ji lira §1 cAnti pe-a sale struneSenin e al thu suflet i pieptul tbu e june 1

1887.

Geniul cel mare ce hist amaritlustri din patrie gond

Ca la apusul yield cu fruntea 'ncoronatdvadd lume 'ngenunchiaM.

Victor Hugo.

2) .Facel faimos satiric, am bun fi cu norocBoileau.

8) scriitorul vesel, naiv, amabil, drept,Poet pe-ateit de mare, at mare in !WeptCare, nevrbtd pe oameni deadreptul alaceDescrise lei, ursi, asini si alte dobitoace...

Lafontaine.

4) Mud eu turbare de vulgul inuirtatPlc smuls 1i month crude jertp nevincva/...

And:é Chénier. Se stie a poetul a fost executat lavirsta de 32 de ani, in 25 Iulie 1794, trei zile inainteaaderii lui Robespiere (9 Thermidor An. V).

Si

Trai

o

0:alalia

SO indittle-i

saii

- 1 0 8 -

Cd arM sau stiinM a, un mop, o menire714 pe-un calup sdntindd intreaga omenire.

S,+coala socialistit politico-literarI a grupului Nadejde,Gherea etc.

6) pi minte ce pMcere aveam odinioardCdnd sintorcea voioasd din non a saptea sard.

Membrii socieUttii literare Junimea, din Iasi se adunauodatA pe Optemând, in cei intM ani Vinerea, mai tdrziuSambdta sara (1864-1885).

5)--

MIRON SI FLORICAIDILA IN (JIM CANTURI

Agrestem tenui meditabor arundine musam.VIRGILIU.

CANTUL I.

Sfantul Gheorghe.

Pe piata cea din lunca la umbre recoroaseCe aruncau pe earba rachitele tufoase,Tot satul mic si mare se strinse la un locCa sä petreaca vesel cu canturi i cu joc.Mei Sfantul Gheorghe earas venis' acum pe lumeCu mugurii pe creanga, cu riurile'n spumeCu aerul cel dulce i earba resaritä,Chemand in urma-i vara cea mandru inflorita.

vesel mana'n man& flecai si fete marlIn hora se prinsese la cant de läutari,Saltand cu pepturi june i fetele senine,Parand sub a lor talpe parnOntul sa suspine.

Deoparte pe-un trunchiu mare pe earba resturnatBëtranii impreuna la sfat s'au asazat.Caciula Si sumanul cel bun ei imbracaseEar bötul mestereste in coaja increstase.In mijloc sta mos Trochin co ani avoa, o sutaFrumos povestitorul din vremea cea trecuta,Tinea b6trana frunte inspre pamOnt plecataPe batu-i de corn sdravn cu mama razemata.*edea in a lui dreapta, parintele ArghireCe toata dimineata cuvOnt de mantuire

$i

- 1 1 2 -

Cetisen cartea sfänta, §i mana-i netezea0 barb& ca zapada la brau cei ajungea.In stinga sedea Sancu cu pérul scurt si desPe care tOni3r inca tot satul l'au alesCa vornic, caci el 6ste cel mai inthi frmitas.El are oi cinci sute, opt vite la imas,Pe riu are o moarà, stupi multi stau asazatiSub gardul s6iu de-a rAndul; el tine doi argatiSA caute de pluguri, de vite i livad&De moarã i ocoale, de cas& i ogradä.El stie la nevoe sumet sä'mpotriveasca.Cuvinte ne'ncalcite, cand vor sã inmulteascAAsupritoare biruri i dijme boeresti,Nesuferind cAlcarea in drepturi strämosesti.In jurul lor bötrAnii in cerc se gramadiseCaci eat'acurn mos Trochin a spuno se gatise.

Dincolo'n ceea parte, pe erbele plecateBarâne i neveste cu toate's as&zate;Sunt imbracate astAzi cu cataveci blanoaseDe zestre ce primise in zioa de rnireasa.Pe cap simt cu stergare frumoase 'mbroboditeIn virfuri cu tartamuri subtiri impodobite.Precum Lang& olalt& stau capote de macAsa's de-aproape strinse si spun si nu mai tac.*i Maria lui Sancu in mijlocul lor sadePe fata-i neclintità mandria ei se vedeDe rangul vorniciei i neamul Sanculesc;Deaceea celelalte prea mult nu o iubesc.ITecina mai cu sarnã, VArvara lui TorinteAmar o pismueste, s'adese ori cuvinte

vesti nepriitoare purtand din casa'n cm&A zugrAvit cu negru pe rnândra vorniceasã.

113 --

inca mai incolo, cand al e§it din luncaCopii mici se joace, i strige, §i s'alunge,

fug& se, se 'ntreaca raped a lor picioare;Pe capul gol fierbinte ard razele din soare.Ear hora tot urmeaza i lautarii cant&

mai voios ficáii pamentul U framenta,Sunt rOe a lor fete i arde-a lor privireSub dulcea, i vicleana a fetelor zimbire.

Din toti fleceii insä a fi mai priceputLa jou, Miron a Saftei in sat e cunoscut.Precum ate odata prin brazii de la munteMai drept, mai liber unul ridica a sa frunte*i mai frumos apare din brazii cei mai nalti,Aa Miron intrece flecaii ceilalti.Ear din copile una, a vornicului fate,Florica, mai frumoasä i blanda se arata.A senului albeata ascunseci sub altiteCusute cu fir galben, ear lungile cositeIn care-i impletite, a perului comoara,Cu flori legate'n virfuri pe umeri se coboara.Precum pe camp de earbe de-o same, inverzite,Deoparte-o floricica albastrã-i ratãcitaCe are miros dulce i blanda aretare,Astfel e a Floricai duioasa 'nfatopre.In ori ce parte jocul l'ori cum se inverteaMiron i cu Florica mereu se intilnea

prin §optire scurtã in preschimbare deasaSpuneau un gaud sau altul din multe ce-adunase.Ear cand din vremo'n vreme ii desperteau la jocIn pept adunau eara§ dulci ganduri la un loc,Tades de ganduri peptul impovorat i plin10 upra povara printr'un adanc suspin.

40934. Scrieri colVIecte. II. 8

*i'n

Si

p

114

Clef multe-aveau spune : o hula se trecuseDe cand la Pagti in urma la joe ei se vezuse.Deatunci Miron umblase zadarnic sa'ntilneascaPe mandra lui, pazita in casa parinteasca.

azi inferbintatul arunca foc, scanteilnspre Florica blancla din negri ochii s6i

fetei alba fata scanteile aprindEa cauta s'o sting& inspre pament privindDar ochii so! zadarnic de dinsul se ascundMei para mai aprinsa al sufletului fundArunca'n a ei fata; ori uncle ar cataNu poate stinge focul ce arde'n fata sa.Deoparte vorniceasa cu ochiul o pazegto*I. taco, insa fruntea cu ura incretegte ;Zaregte i Varvara pe fata inrogitä

vede ci pe mum& cu fruntea incretitasufletul ii ride, cad mani din easa'n casä

Va duce veste noua de mandia vorniceasa.

Acuma läutarii s. cants inceteazaCupringi de osteneala pe earba se agaza,Ear jucatorii tineri indreapta a lor pasCu totii spre mog Trochin al carui mandru glasDeparte se aude frumos povestitor,Cum spune ea din carte de sange i omor,De hoti voinici din codru i sabie 'Agana

altele grozave din vremea cea bOtrana.

Aga copii urmeaza mog Trochin a le spuneAzi tara e in pace gi vremile sant buneAzi n'avem alta grijä mai mare gi nevoi,Decat a ruga cerul ca s. ne verse ploi

a.ai

*la

Manoase peste canipuri, s crease& panea mareSi roada inmultita s'aduca 'mbelsugare,Coserul sá ne fie cu pane indesatMai multa decat trebui, sA fie de pastratPe vremea cand locusta din Ormuri departateNe vine ca pedeapsa de rele i pëcate,Ori apele cand varsa, ori seceta cea crud&Ne stricã far de ulna un an intreg de truda.Dar zile mult mai negre au foot odinioara;Atunci vecini selbatici se aruncau in taraCu foc i pustiire si omul nu stiaDe mani va aye inca ce astAzi el avea.Caci nu voia sa ierte Tatarul urgiciosSA firn Crestini, sa credein in crucea lui ChristosSi nu voea sa ierte fudulul UngureanCA noi suntem de vita viteaza, de Ramlean.(Caci din bötrâni se spune c'a noastrA obirsieSe trage dinteo tar& inveci primavarie,Unde nu-i ger nici venturi, ci numai dulci caldure,

poame minunate cresc singure'n padure,Si ceru-i tot albastru ca'n raiul pamenteanS'acolo era tara poporului Ramlean).Deaceea dar Tatarii lui Allah credinciosiEar lui Christos i crucii in suflet dusmanosi,Cu palosul in mana porneau sa navaleasca,In mandra noastra, tara si tot sa pustieasca.Precum in zi de vara, cand poamele sfint coapteGandesti a stringe roada, dar eata, peste noapteA cerului manie aduna non i noriIntunecand pamentul grozav menintatori,Ear grindina deodata se varsa sfarmatoareStricand pe camp fenate si lanuri i ogoareSi perzi ca printr'un farmec intreaga avutie,Ajuns fara de veste de neagra saracie,

z 5

II 6

Aga fara de veste se nkruea pe taraAtotsfaramatoare urgia cea tatara.Atunci orage, sate gi oamenii i viteDe tatarescul palog deodata cotropite,Pereau din asta lume, precum nu ar fi fost

nicairi scapare n'aveai i adapost.Bisericile sfinte in praf le prefaceau,Odoarele bogate, icoanele furau

moagtele din racla i toate cele sfinte,Calcand fail de lege, chiar petre de morminte.

turma si gireada de rand sau boereascaAverile pagane mergeau sá inmulteasca;A.cei putini din oameni iertati de-a lor urgieErau manati din urma ca vite in robie,Witrani precum gi tineri: chiar gingaga copiläDin brate iubitoare rapita far de milaCa jertfa era dusa la hanul uricios...

vai, de-acea copila ce-avea un chip frumos IAtunci Romanii nos,tri v6z6nd ei i v6andCa in pustiu se schimba bogatul lor pamOnt,Ne aduceam aminte de vechiul nostru neam

toti precum un singur, sumet ne ridicam.(Caci astfel e Romanul : el simte multa vremeDureri i asuprire pan inima ii genie,Ear cand din nepasare odata, se trezegtePornirea lui grozava nimica n'o opregte).Voinici gi mari in sufiet Si mandri la privireNe conduceau la lupta capitanii de Wire,Boerii stau in frunte, apoi boerinagiiEar fruntea fruntii Domnul era din toti ostagii:Ca Sfantul Gheorghe insug cand prin vasduhurisboaraDe Dumnezeu trimesul pe dimon sa omoara,Aga mergea inainte cu lancia in mamaViteazul Domn al tarii spre ordia pagana.

Ni

Ni

117

Atunce vai, de din§ii I Nu cuno§tea ragazUcigatoarea arma §i palo§ul viteazPan implantate'n pepturi du§inane de TatarNe resbuna de toata durerea §i amar.Intregi zile de vará in groaznica urgieLuptand cu Tatárimea, credinta §i mo§ieScapam din a lor ghiare : voinicii nesfir§iti,De-a mortii intuneric grozavCadeau ca jertfa, Orli ; campiile 'necateErau in balti de sange; pe riurile latePluteau ucise trupuri, impinse catra mareDe-a apei spume numai urmate la 'ngropare.Dar, departand durerea, noi lupta nu 'ncetamPan ce peste hotare pe du§man alungam*'atunci cu biruinta, surneti §i pliM de falaIn tam tatareasca (land apriga navalaNe resbunam de Aul de care ne-a lovitPrin ru mai mare inca, §i Inca mai cumplit.Fugeau de noi Tatarii departe pan la CrimLäsand Bugiacu'n urma ca jalnic tintirim,Ear noi duceam acasa din crancenul resboiuRobi multi §i roabe multe pe care'n loc de boiIi injugam la pluguri, sP simta in veciePaganul ce'nsemneaza Romana vitejie.

rugi cu umilinta naltand lui DumnezeuCa n'a lasat sa peara pe drept poporulPe locuri de batae zideam o mifmastireA biruintei noastre mareata pomenire I"

Ma vorbI mo§ Trochin; toti ce-1 incunjurauCuprinii ca de un farmec tacend ib ascultau.Vacuma cand sfir§ise, ca dintr'un vis treziti,Priveau cu minunare betranul §i uimiti.

stsu,

invdlniti

- IS

Ear Sancti cAtra, tineri acest fel a grait:Ce-i drept, strAbunii nogtri rou mult au patimitIn vremile trecute ; dar acel mare rOuCa toate'n astä lume avea si bunul souCAci falA pe atunce puteai sa dohandesti,Puteai s'arati in lupta viteazA eine e§ti,Voinicul de mi§Olul avea deosebire,Coplilor in urmA lAsai o pomenireDe povestit frumoasA §i dulce de cAntat*i nu aveai osinda de a murl uitat.De-ar fi ca'n vremea veche la luptA sä ne chemeDe dmman §i de moarte eu unul nu m'ag tomeCi otelit in suflet as merge la resboiu..."CurmAnd atunci flOcAii strigarO toti gi noi

noi Mit de fricA la lupta toti ne-am duce!"Parintele Arghire cu dreapta fAcond cruceAtunci ma le zise : Vorbiti farA de minte !La Maica Precurata sä facem rugAminteDe multAmiri, in suflet plecati si umilitiCA de aceste rele a dat sa fim scutiti.Mei daca sunt aceste frumoase de-ascultatPrM ele de a trece e rOu DemOsurat.Amax i vai, de oameni cAnd unul DumnezeuDin min, in mAnie i§i schimbA gAndul sOu !"*i ear i§i fáci cruce ; ear vornicul pornitRospunse : Atiu pArinte, ca astfel de vorbitE treaba preoteascA ; in carti bisericegtiAceste vor fi scrise, dar pepturi bArhate§tiGAndiri de vitejie le fac ca sA tresarA..."(FlOcAii a lui vorbe cu toti cuviintark)Ear preotul Ii zise : Vorbe§ti copilAregteDecat aa dArzie, mal bine te-umile§te,Te roaga §i te 'nchinA la SfAntul NeculaiSa-ti dee alte gAnduri in loc de care ai I

Ei

-- 1 (9

Mai bine ca darzia sunt rugãciuni si post..."(Nevestele cu toate de-a lui parere-au fost).Astfel pornite vorbe mai multe ei si-au spus.Ear soarele pe ceruri plecand inspre apusS'acoperi pamOntul cu umbre 'ntunecoase,Tovarasele negro a noptii fioroase

semne vestitoare ca-i timp de despartireCa'n somn s'aline trupul a zilei obosire.Merg6nd spre a lor case, in gandul lor tot sun&Cuvintele de luptä din vremea cea strabunäCad vii le stau in minte acele ce-au fost zis

astfel lumina-vor noptaticul lor vis.

Miron din toti Meal l'aceste nu gandea;Uitase pe mos Trochin si povestirea saDin care auzise abia cate-un cuvdntCáci alte mai puternici umblau prin a lui gaud ;Florica mult iubitã era in a lui mintePe cale stralucita ii lumina nainteCu blanda ei ochire i rum6na ei fataMai mandra decal luna cand luce pintre ceata.

Acasa mama Safta acum nu-1 asteptaCi'n somn trupul söu vested cu dulce odihnea.Cora si el sa doarma, dar grija II cuprinseDin ce in ce mai tare cu flacara-i aprinsa;Ear grija e cu somnul in lupta 'nversunata

vecinic fuge unul, cand altul se arata.Prin desul intuneric Miron atunci pornIImpins de-a grijei bolduri prin sat a ratad.Picioarele ii duse la casa vorniceasca,Sperand a lui iubita acolo sa, zareasca.

gandu-i soiu de soiuri de visuri ii clädesteCaci mintea nu socoate cand inima iubeste.

*1.

120 -

Dar casa'n intuneric adanc e cufundata.Prin care ochiu de oameni nu poate sa sträbata.Tacerea e profunda ; a canilor latrareDin vreme'n vreme numai s'aude vestitoareLa cei cu ganduri rele prin noapte trecaoriCa credincio§i veghiaza ai casei pazitori.Miron langa portita pe ganduri se apaza,A.poi se scoala Emil§ §i pasul indrepteazaNainte far de voie §'ajunge obositLa riul care curge in vale nesfirsit.Acolo langä moara pe apa plutitoareCa stafia de neagra i infrico§atoarePe naltul mal se pune §i fluerul din sinScotend, la unde zice de-a dragostelor chin

zice mult i dulce de visurile sale...Ear riul cu bland §opot urmeaza lunga-i caleluna'n jumaate acurna resarita,

Prive§te peste vale cu fata stralucitaApoi, fugind cu graba, prin nouri de§i p6trunde

ceata 'ntunecoasa, se perde i s'ascunde.*i'n

CANTUL II.

Si ear pe cer zimbirti trandafirie zoriImprktiind ai noptii intuneco0 fiori.Acum incet spre casá Miron se intorcea ;Pe prispa asteptându-1, sta Safta i torcea.Si p1in5, de 'ngrijire acest fel i-a vorbit :

Miron, in astä noapte acasa n'ai venitIn galbena ta fata si stinsa ta privireSe oglindeste jalnic adanca. patimire.Esti tu lovit de-o boalá ce trupul iti sineste,Sau linistea din suflet o grip ti-o goneste ?Peritu-ti-au carlanii? stëpanul cu gánd r611Nu vrea dea aceea ce este drept al thu;Te-a vatámat vre unul cu vorbe-ockitoare,Si mintea-ti impovoarä gandiri de resbunare?Respunde-mi ce te-apassa prin vorbe, nu suspineCki sfaturi pot adesa durerile s'aline."

Miron atunci respunse lAtranei ingrijite:Nu sunt de vre o boalá puterile-mi slabite,Nici n'au petit cârlanhi, nici nu mi-a fost rápitAceea ce prin mune& cu drept am dobAndit,

ici vorbe-ockitoare in suflet m'au atins:De-o vreme 'ncoace-o jale amara m'a cuprins

Pgrintiii

- 122 -

Deodata, far de veste, nu §tiu co singur vreu:Uritul poate numai apasa peptul meu."

B6trana ingrijita, dupa un grabnic gand,Cu necrezare-i zise, din capu-i clatinand :Fax de cuvant uritul pe suflet nu se lasaEl vine ca urmare de-un dor ce ne apasaDar dorul totdeauna e patima, cumplitaCe stric'a tineretei podoaba stralucitä."Miron atunci la fata mai mult se'ngalbeMVbzOnd c'a lui simtire bbtrana o gad,Dar tot nimic nu spuse, cad peptul ce iube§teAscunde-a lui durere i n'o distainue§te ;Ti zice-un glas din suflet ca a iubirii legeUn altul ce nu simte inveci n'o intelege,

ca prin reci cuvinte i far de mangaereVa face mai adanca adancane durere.De ochiul mumei insa zadarnic se ascundeCad ingrijirea-i dulce in suflet tot pêtrunde.

zis' atunci b6trana, gacind a lui gandire :Tu patime§ti, copile, de-a dragostei lovire,

De-a dragostei durere, copile, ajunsdorul teu ferbinte in suflet tii ascuns.

Dar teama alungá, §i verde irni numeste-Copila cea aleasa ce inima-ti dore§te

daca voiu gasi-o ca-i vrednica de tine,va 'nmulti cununa de bune gospodine,

Ca de parinti de treaba copila e nascuta,ca prin bune pilde de mic'a fost crescuta,

Ca mama iubitoare voiu binecuvantaPe-aceea ce ursita a vrut sa fie-a taNu-i rau nevoia vietii femeea s'o 'nlesneascaParintii cu avere cand pot s'o 'mbogateasca.

daca i frumoasa norocul vru sa, fieMai dulce inceputul e in casatorie.

*i

si-i

CO,

eatiEi

Ei

Ei

Et

- 123

Dar mult sa nu se cate la chip si la avereCad frumuseta trece de-a vremii adierei. ori ce bogAtie durerea nu 'ndulceste

Cu care-un sufiet negru viata ne-amareste.Deaceea 'ntai de toate cumintele intreabaDe-a mostenit simtire de la pArinti de treaba,Caci rele far de numër se'ntImpina in viataSotia ce alina cu-a inimii dulceata."

Miron atunci respunse cu fata stralucita:O mama, daca jalea-mi de tine-a fost gacitA,SA stii ca'n asta lume copila nu e altaLa chip asa de blanda, la cuget mai MaltaDecat Florica, mandra pe care o iubescCu care vreau a vietii placeri sa impartesc.Ea-i gandul meu din minte, din pept a mea simtireMai mult imi pretueste decat intreaga fire!"

Respunse lui bötrana cu aerul mahnit :Miron, cu ce vorbe auzul mi-ai lovit IFlorica e din toate copilele din satDin neamul cel mai mandru, mai vechiu si mai bogat,Ea are tata vomit; s'o zestre nesfirsita

mama-i e fudula §i inr6utAtita.Inveci n'a vrea aceasta s'o dee dupa tine,Tu care n'ai avere decat aceste mane.Zadarnic bate'n peptu-ti un suflet cu iubire,Acesta afla'n lume putina pretuire,Cad minte, tineret i inirna bogataNu trag a mia parte de-o punga indesata.Vai, naclusa dorinta si chinul araitorSi scapa-ti tinereta i lungul viitor IEar eu o luminare am sa lucrez de cearaCe-oiu duce-o la icoana, rugand Sfanta FecioaraCu vorbe §i Metanii, Voiu da ca sä ceteasca.Inchinaciuni ce scapa de grija sufleteasca."

all

- 124 -

Precum un tener arbur ce vesel inverzesteSe plead. §i se 'ndoaie furtuna cand vue§te,Pan trasnetul spre dinsul din ceruri rapezitSfáramator loveste in trunchiul inflorit :Astfel, dupa 'ndoeala ce peptu-iLovit prin aste vorbe in nalucirea sa,Miron in nesimtire cu fata'n jos cad',

noapte 'ntunecoasa in juru-i se facia.Si far de resuflare remase multä vremePan peptul seu cu jale reinceplf a gerne

dulcile suspinuri din inima-i sbucnireS'alinatoare lacrimi din ochii sei pornire.A§a de muma blanda cu dulce ingrijitMiron a lui ursita a plans §i a Alit.

Ear Maria §i Sancu naintea casei lorSezOnd, puneau la cale a fetei viitor.Pe fruntea vornicesei un flour de 'ngrijireUrcandu-se, pe gene imprä§tia umbrire.Cad veduva Varvara la casa lor fuseseSi vorbe ascutite ca 'n treacet ti spuseseDe ceea ce din chipul Floricai au alesSi cum Miron a Saftei cu dinsa-i inteles,De Aul care face a dragostei pornireCand fetele n'asculta de-a mamei sfatuire,

multe sageti negre spre mandra vorniceasaTintise viclene§te §'apoi se departase.Ear Maria lui Sancti remase 'n ingrijireIn minte in§irandu-si tot soiul de gandire.Apoi pe cel din urma, din ganduri a opritSentoarsa Wit Sancu, acest fel i-a vorbit

Badica, cred ca nime nu s'a 'ngrijit ca noiDin toti care-au fost vornici, de-a satului nevoi.

shed,

Si

:

125

Dar capul and a obstei nevoi a savirsitCa om, la ale sale el are de gandit.Florica din copila acum o fata mareSi-i vrerne sa gandeasca si ea la maritare.Tu, ca un bun parinte, la zestre te-ai ganditEar eu gospodaria ca mama am ghtit.Deci toate's asazate, si-i trebue un mireCa sa-si intemeeze a vietii fericire."

Ear Sancu inteleptul atunce a respuns :Nevasta, tu zici bine ca timpul au ajunsL'a fetei maritare cu grij'a cugeta.Dar ce putem noi face decht a asteptaUn mire de la sine CU dragoste sa vieCe mândru i cu minte pe placul ei sä fie?Ear noi, gasind ch, este un vrednic gospodar,Frumos-ghtita zestre sh-i dam atunci in darUrându-le iubire cu binecuvêntare,CAA dintre toate-acesta e darul cel mai mare."

Ear Maria respunse: Badica-mi pare mieCa nu-i destul parintii s'astepte ca sa vieUn mire de la sine, br e sh se'ngrijeasca.Un gospodar de treaba ca mire sa gaseasch.Caci fata e copila: nu judeca, ce face,Ades crede c'un Oiler e bun fiindca-LplaceSi ascultând ea numai al sufletului dorIsi perde tinereta si lungul viitor.Deaceea dar phrintii datori sant s'o pazeaschSpre insu§ al ei bine si mult s'o sfatueasca,Tun mire sa-i aleaga de neam si purtari bune

cu alesul tearer pe fata s'o cunune.Dar nu ca sh o lese in dragosti sä se deeCu oarneni far de nume §1 far de capetaieCe'n loc pe-a lui sotie in neam sa o ridice;In stare injosita o face ca sh pice."

Si

- 126

Ear inteleptul Sancu sotiei a respuns :Nevast'a tale vorbe cuprind ceva ascunsCe nu voesti a spune; ce gand te 'nspäimanteaza?Copila la Wan tan6r cu dragoste viseazaCe ar fl r6u, nevrednic sa ceara, mans ei?Ori ai chitit ca mama pe unul din MaliCe bun ar fi si vrednic si care o iubesteDar, neplacOnd Floricai, pe dinsul nu-1 voeste?Caci vre o grija mare gandirea ti-a schimbat;Cand fata erai inca si eu te-am fost luat,Pan a 'ntreba pe mama de e cu-a sa vointa,Cu mult mai inainte tu mi-ai jurat credinta.Si am trait cu bine si fara de nevoi,Dac' ar tral copila precum am trait noi I"

Ear Maria ii zise : De-a oamenilor railNimica o copila nu stie 'n gandul sail,Si iubitori parintii nu trebue s'o leseCu firuri inodate viata sa-si-o tese.Caci daca se intimpla de-o data nimeresteDe alte ori o mie viata-si incalceste.Dar ce spun vorbe multe I lIn mandru flöcäuan,Copilul Neagu, fiul parintelui TrifanDin satul de alaturi gandeste la petireS'a pus sa me intrebe de-a noastra invoire.El este bun, cu stare si stie multä carteNoroc ar fi copila de el sa, aiba parte.Dar ea, cunosc prea bine, nu are sa-1 primeasca,Caci a voit p6catu1 pe altul sa iubeasca,Pe-un rau, Miron a Saftei, sërman ca vai de el,Ce nici macar nu are o vaca, cu vitel,Ce a s'o präpadeasca virind'o 'ntre codasi,In loc d6-a fi barbatul intaiul din fruntasi.Dar de-a lua-o Neagu pe dinsa de mireasa,

- 127 -

Curend a sA ajungl BA fie preoteasa,*'atunce §i averea mai mult se va marl

chiar acei mai mandri din sat o vor cinsti."Ear inteleptul Sancu respunse cu 'ntristare:

Averea §i nici cartea nu's darul cel mai mare.Caci oameni multi en carte eavere intilne§tiPe care al teu cuget nu iarta FAA cinste§ti.Nici trebue parintii la alta sa OndeascaUand i§i iubesc copila, decal; s'o sfatueascaS'apoi s'aleaga insa§i cum zice placul seuCáci sila'n cununie e cel mai groaznic réu.Gatind copilei silnic un mandru viitorBlastem parintii numai atrag pe capul kr.A§a voese sã fie, a§a-i a firii legeNoi bland vom sfatul-o., ear dinsa va alege."

Zicend aceasta, Sancu din casa a e§it.Ear Maria remase cu gandul are Lit

cugeta in sine : Cu-aceasta nu me 'mpacCad eu cunosc ce-i lutnea §i §tiu ce am sa fad!

Atunci cu hotarire pe fata, o chema.Florica in livada, pe-un scAuna§ §edeaCu stativea nainte tesend sirguitorSi'n timpuri regulate mi§cand al ei picior,Din ite jumetate de ite despArtindS'apoi ghibaciu prin ele suveica rapezind,Prin firuri de in alba, cu deasa. impletireFácea sä creasca panza frumoasa §i subtire.Tot astfel gand de ganduri tesend sirguitor,Lega in a ei minte trecut de viitor

vorbe ce-auzise rostite cu iubireUnea cu-a ei dorinta in dulce impletire.

Ei

Ei

Ear ciscarlii s: ganguri in vesela sburareIn jur cantau pe ramuri a verei inturnare.Acura simtind Florica ca mama o chemase,Se despartl indata de 'Alma ce lucrasei pardsind livada spre cash a pornit

S'asculte ce porunce avea de implinit.Ear Maria fi zise cu scop de incercare:

Florica, tu lasi anii 0, treac' in nepasare*i. mintea-ti de copila nu vrea ca sa gandeasca,Ca-i timp de despartire de casa parinteasca*i di o fatä mare spre-aceasta e gatita,C'un tOnOr de ea vrednic sa fie insotita.Deaceea dar imi spune co zice gandul ton,De esti tu hotärita sä mergi dup'un flOcauCe-ar fi de tine vrednic si singur ai alegeCa sit urmezi a firii nestramutata, lege ?"

Florica ii respunse cu glasul tremurand :Mamuca, a ta vorbã desteapt' in mine-un gandCe inca nu-mi venise; dar dac' e voia taAtunce la aceasta deacum voiu cugeta :Din cei ce mit vor cere pe-un vrednic voiu alegeCa sa urmez a firii nostriimutata lege."

Ear Maria fi zise : In jurul tOu privestevezi din toti tlikaii de until te doreste

*i daca-i bun si vrednic si dupa placul tauPH sigura cit dinsul va fi s'alesul meu."Atunci privi Florica la mama drept in fata*i fi paru cá vede pe ochii ei o ceataCe-acoperea gandirea acea adevitratä.*i. de un glas din outlet cu tain' instiintataGatita Tuba (mils in minte au ascuns*i'n loc, prin alte vorbe acest fel a respuns:

Marnuca, de eri numai a mea copilarie

Ei

129

Am parasit, i astazi imi spui de cununie.Mai las' sa treaca vremea sa vie nechematAcel pe care soarta de sot mi l'a pastrat,Iubit sa-mi fie 'n viat i dulce iubitor,PAzindumi tinereta si lungul viitor."

Ear Maria Ii zise : Acesta nui respunsCe da o fata mare cand vremea au ajuns.Cand fata in aceasta nu vrea sa se rosteascaAtunci e treaba mamei de ea sa se'ngrijeasca.Si eu ca mama buna la toate m'am gAnditSi'n minte viitorul asa l'am hotaritDin satul de alaturi un mAndru flöcauanCopilul Neagu, fiul pArintelui Trifan,Cu stare si cu carte si vole de petireIntreaba de a mamei s'a fetei invoire,Si eu n'am stat pe ganduri ci cuvilntarea meaAm dat, stiind ca asta va fi i voia ta,Stiind ca inca nime n'a indrasnit a-ti placeSi ca supusa flick cum vreau, asa vei face.Deaceea te gateste deacum de cununieCad cel alos de mire chiar mini are sa vie."

Precum o floricica ce gingas se ivesteIn dulcea primavara s'abia se desv6leste,De un picior selbatic calcata pe tulpinaSe pleaca si se frAnge i dureros suspinA,Asa Florica bland& in mAndra-i nalucire,Calcata cu receal i cu despretuireSimtl amar deodata ea inima-i se stringeS'a soarelui lumina din jurul ei se stingeSi, nestiind ce spune, ce simte i ce face,Cu glas slbit respunse : Cum vrei, asa voiu face."S'abia duandu-si trupul in casa a intrat,Perzendu-se cu gandul in jale cufundat.

40934. Scrieri conz,,dlecte. II. 9

- 130 -

Ear cand, de timp gonitk se departa o oathIn locul ei o alta sosea §i mai amarkCãci vestea care vine deodata cu urgieIncet abiep6trunde cu 'ntreaga-i grozavie,*i nu e chin pe lume mai mare §i mai crudDecat 0, perzi aceea ce'nveci nu ai avut.

CANTUL III.

CopiL

As,a se trech zioa in jale fii durerePan sara veni ear4 cu blanda adiere*i luna sus pe cerul de nori descoperitZimbl cu jumetate din chipu-i stralucit.Florica spre livada, impinsa de-al ei dorPude, inima-i plina §i capul arzetor,Pa§ind incet nainte pe drumul luminat,De-a arburilor umbre ici colo 'ntunecat.*i tot mergea nainte spre partea ceealalta....Acolo sta un frasin Wren, cu creasta nalta,Din virf a sale ramuri plecand inspre parnentPrin care cu lin freamet §optea al serii vent.Ear gardul e acolo stricat pe jumetate,Incat intinzi pe vale privirile uitateDeparte pan la riul ce curge spumegosIn care roata morii se 'nverte sgomotos.L'a frasinului umbra §ezuse ea ades,Primbland a ei privire pe inverzitul §esLa nimene din lume gandirile oprindCi numai la a morii mi§care ascultand.Acum de jale plina, privirea lacramoasa.'fintise neclintita spre luna cea duioasa,

- 132 -

Parênd c o intreaba de cerul va lertaUn suflet fara mila astfel a sfarama.Dar ori ce-ar scrie soarta, un suflet cat iubesteSperanta nici odatá deplin n'o parasesteCi tot, de röul lumii s'a soartei nedreptate,Gaseste mantuire in ganduri minunate..5i cum cladea la visuri, ii zis' o presimtireCa mandrul ei peaproape umbla in ratácire,Ca trebue O. vie, cu dinsul sa vorbeasca,Durerea cu iubitul in doue sa 'mparteasca.Miron, de dor lovite, respunde unde estiDe ce a ta iubita nu vii sa o privesti ?Si eat' acum o umbra pe earba nainteaza

cand sfirseste-aceasta, Miron se'nfatoseaza.La gardul de nuele stricat el se opreste5i cu durere'n suflet pe mandra lui privesteSi vrea ca vorbeasca dar tot ce pregatiseDeodata ca prin farmec din gdndul st3u perise5i nu putt s'adune nici doue din cuvintePe care in lungi siruri gads' in a lui minte.Astfel mai mutt& vreme taand ei au statutPan mai intai Florica asa a inceput

Miron, tu vii la vreme cáci multe-aveam a-ti spune,Cum s'au schimbat in rele gandiri ce-am avut bune.Azi mama far de veste la dinsa m'a chematSi prin cuvinte-ascunse viclean m'a incercatDe inima-mi la tine cu dragoste gandeste,Caci sufletul ei mandru pe tine te ureste.5'a zis ca din copila ce-am fost, sunt fata mare,CA vremea e sosita acum de maritare,Ca'n satul de alaturi un mandru flt)cauanMaul Neagu, fiul parintelui Trifan,Cu stare si cu carte si voie de petireIntreabã de a tatei s'a mamei invoire.

sa-i

133

zis ca-i tener vrednic, ca are purtari bune,Ca-i voia parinteasca cu el O. me cunune,Ca totul pentru nunta, voes,te sã gateascaCaci eel ales de mire chiar mani a sa, soseasca.Ear eu Pa sale vorbe nimica n'am respunsCaci mi s'a stins lumina si'n 'casa m'am ascunsTam plans, inadusita de patima amaraIn sir de multe ciasuri pan ear s'a fácut sara.Atunci un glas din suflet cu dulce povestireMi-a zis vin aice, s'astept a ta sosire.

stam aid cu frica i mult te.am asteptatSa-mi spui cum este Mill in bine de schimbat.g

Miron de dor lovitul tacend o ascultaTo lacrimä pe fata-i incet aluneca.Ear dupa lunga vreme, cu glasul nadusitCuvintele aceste cu jale a rostit:

Floric' a noastre stele pe cer intr'o unireFaceau una cu alta o singura lucire.Dar ved ca'ndusmanite acum se departeazaCaci nouri cruzi de ura prin ele se a§eaza.

ochii mei cu jale au plans intreaga ziCad astazi mi-a zis mama mai mult a nu gandiCu dragoste la tine, cã esti de mare neam

ai bogata zestre, ear eu nimic nu am;Ca bate al meu suflet zadarnic cu iubire,Aceasta afla'n lurne putina pretuire,Caci minte, tinereta i inimä bogataNu trag a mia parte de-o punga indesata.*i bine a zis mama : ei vor sa te märiteCu altul Mr de suflet, caci are bani i vitei.i stiutor de carte la mine nu gandesc

Me au si mai nevrednic flindca te iubesc.Ear cel ales de mire chiar mani are sa vie

ai sa ifi silit sã mergi la cununie!

-ta

ala

$i

134

Remai dar sanatoasa, Florica, de acumCaci drumul teu e altul si altul al meu drum.Eu am sa fug departe ori unde-oiu apuca,Ori unde intimplarea in lume m'a purta,Pan voiu cade odata, de jab i necaz...Nu mai gandl la mine, Florica... bun remas!"Asa vorbi sermanul, dar nu s'a departatCi-acoperindu-si fata amar a suspinat.

Ear ascultand Florica grozava lui vorbireAcest fel ii respunse cu foc i cu pornire :Miron, ce fel de vorbe acuma ai rostitAh! sufletul thu rece inveci nu m'a iubit,Tu vrei sa fugi de-aice ori undei apucaCa un strain in casa-i drept jertfá sa m ia,

dupa ce-al meu suflet cu chipu-ti s'a deprinspeptul meu in flacari de dragoste-i aprins,

Vail Remas bun, cuvéntul cel crud tu imi rostestivrei a ta iubita in chin s'o parasesti!"

Miron l'acesto vorbe simtind imbarbatireRespuns' atunci Floricai prin astfel de vorbire :In inima, iubitä, sirnti tu asa putereA imparti cu mine o viata de durere?De mica cunosti numai bogata 'mbelsugare*i nu stii lipsa vietii cum arde si cum doare.Vrei tu sa schimbi parintii, avere, twine, neamCu dragostea-mi din suflet, caci asta-i tot ce am?De vrei cu mine vino sa, 'mparti al vietii greuii relele s'or duce, caci bun e Duninezeu I"

Atunci Florica blanda cu ochin stralucitorAcest fel ii respunse: Pe lume n'am alt dor*i nu am altä lege cleat a teCu tine chin si iipsa vreu tot a imparti*i de-a veni strainul in feta am sa-i spunCa nu voesc cu dinsul inveci sa me cunun,

*i*i

*i

iubt,

135

Cáci tu mi-esti drag, tu singur, i tatei i-a fiN'a vrea ca sa jertfeasca pe fiica lui cu sila.Dar dad, n'are suflet, atunci pe amêndoi0 fuga sä ne scape de chin si de nevoi,Atunce nu-mi mai este nimica sfant pe lumeCa tu-mi esti mama, tata, avere, neam i nume!"

Miron Paceste vorbe de jale gramaditGrozav porni a plange u peptul nadusit*i ploi varsa de lacrimi i n'avea alinareCaci ah, precum durerea i bucuria doare!Si vrfi ca sa respunda, dar alta n'a pututDecal incet a spune: asa trebui facut!"Ear luna 'n jumëtate pe cer se coborea...

Ca omul ce iubeste, in nalucirea saGandind l'a lui iubita ce este 'n departareEn minte chipul mandru cu feluri de schimbareIi vede, ear deodata in gand cutezator

stringe cu dulceata la peptu-i arzaor,Visand acea din lume mai mare fericireAsa ast' data visul se prefaca in fire,*i cum stateau iubitii deolalta departati,Acum simt impreuna cu drag imbratosati :Iubitul pe iubita de mijloc o cuprinse

ca zapada la peptul sal ii strinse,Privire in privire ascunsa-i i perdutaIn jur intreaga fire de ei e nevzuta,

mintea farmecata do dulce sarutare0 'nv6lue placerea c'un nour de uitare.

Ear luna coborita, cararea ei sfirsise*i noaptea 'ntunecoasa pe lume se latise,Departe insa riul ferbea i clocotea

valuri peste valuri grozav se gramadea.

- -mila

Il

flu sdnmi

flu

flu

CANTUL IV.

SfituitoriL

Ear Neagu'n sat alAturi cu gandul la petireTrecii intreaga noapte in lung& nedormire,CAci el era in voie a douazi chiar in zorSa plece 'n sat la SAncu ca mandru petitor.Abia intAia razá luci la resAritIncepe Neagu toate ce trebui de gAtit :Deschideun mare sipet ce este cu Meat&

scoate o camesA frumos si alb spalata0 'mbracA, apoi brAul incinge lung si lat,Intr'insul vir a. punga, cutitul mAnuchiat,Pe frunte pAlAria apasA cea noutA,Apoi desleagA murgul si-1 pune la cAruta,.Vntorsul arc de oisti virtos intepeneste,A hAtului lungime mësoarA, potriveste*i fen pune'n cArutA, pe dinsul un sumanAlege-apoi din turmA cel mai frumos carlanCe vrea in dar a-1 duce, c'asa e obiceiuSA nu ai manA goalA dad vii ceva sa cei.

haturi i biciuscA apucA si purcede.Usor i sprinten murgul picioarele rApede

fära ca stbpanul sA-i fac5. indemnarePe calea cea MtutA aleargA'n fuga mare.

137

Aga caruta mica cu umbra dupa eaLa resarit de soare pe campuri alerga.

Ear Sancu i nevasta pe prispa casei lorStand cu baranul Trochin frumos povestitor

cu evlaviosul parintele Arghire,Toti patru impreuna gedeau la sfatuire.

mandra vorniceasa la sfaturi priceputa.Acest fel ii urmeaza vorbirea inceputa :

*tiut iti e mog Trochin, gtiut Sfintiei TaleCa grija pe ori cine intimpina in cale.Tot satul este martur ce fel eu m'am purtatCa mama gi sotie gi care pilde-am dat

cregtere copilei ; ear anii au trecut$.'acuma fata mare Florica s'a facut

la parinti venit'a nevoe sa gandeascaCa-i vreine s'o marite i s'o gospodareasca.Arrénd dar norocul nostru g'a fetei buna parteS'a aratat un mire cu stare gi cu carteCopilul Neagu, fiul parintelui TrifanCe are purtari bune gi-i vrednic parnentean.Chiar azi el a sa vie gi are sa peteaseaCercand al fetei cuget i voia parinteasca.Ear fata ca copila nu prea se invoegteCaci inima-i in taina pe alt fiecau iubegtePe un r6u, Miron a Saftei, st;Irman ca vai de elCe nici macar nu are o vaca cu vitel,Ci gtie numai vorbe la fete sa gopteasca

minti necoapte inca viclean s inverteasca.Ear Sancu-i de parere cà noi nu trebuimSa facem alta treaba decat s'o sfatuim,

copila insági s'aleagá cum a vreaPe eine ea va credo i cine-i va placea.

Si

Si

*1

S'apoi

il

- 138 -

Dar eu socot in gandu-mi, ca-i treaba parinteascaSA cate-a lor copil sa, n'o nenoroceascA,CAci ce-i o vreme scurtA de plans si de Wire,In cumpiMA cu 'ntreaga a vietii fericire ?Deaceea a cunoaste, noi am gasit cu caleA mosului parere §i a Sfintiei Tale,Ce multe §titi din viata i multe ati v6zut,Ce este mai prielnic si bine de facut."

L'aceasta, lunga barba cu mama netezindDupa mai multa vreme in care-ai stat gandindCe sfaturi trebui date, cu astfel de vorbire

cuvOntat parerea evlavios Arghire :Cu dreptul ai zis, lele, cã des intimpinam

Nevoi in care-i bine pe altii sã 'ntrebAmCe multe stiu din viata i multe au v6zut,Prin sfaturi sa, ne 'nvete ce este de fAcut.Dar mai intAi de toate nu trebui sã uitamC. noi suntem ca oameni datori sA ne 'nchinamCu umilire'n suflet, ca Domnul sã ne-ajuteCaci rele numai Donmul le face nevëzute.Deaceea este bine cand grip mare aiPe Sfintii Gheorghe, Petru, loan si Neculaili Sfintii toti de frunte atunce de rugat

Caci dinsii treceri multe la Domnul au aflat.Ear cand te impresoara nevoile mai miciAtunce te inchin A la Sfintii MuceniciCe's patruzeci la numér, §i ei vor stArul.La Domnul, de aceste curénd a te scuti.Ear daca, precum trebui, la Sfinti v'ati inchinatCu multA cuviinta, §i sufletu-i plecatSA §tie-a mea pArere, atunce ascultatiCum socotesc in gandu-mi ca trebui sã urmati:Nu-i buna sAracia cu patirnile-i greleCAci ea pe om indeamna la multe fapte rele

139

Si cugete viclene, si face des pecateChiar omul bun, cand poarth nevoe mare 'n spate.In zi de serbatoare silit e sa munceasca(Pécat de care Domnul inveci sã te fereascan

multe alte rele, chiar fara voie buna,Le face si pécate mereu, mereu aduna.Ear omul care are, cand trebue, munceste*en zi de serbatoare el st i pranznuesteCum este scris in lege si far de pismuireSpre eel bogat dealaturi indreapt' a sa privire.Ear clopotul cand suna in zi de serbatoareEl poate s aduca colac i luminareSt puie la icoane si astfel micsoreaza,P6catele ce'n suflet ca sarcina-i s'asenza.Deaceea dar parintii, vrOnd gospodareascaPe fii lor, l'aceasta datori sUnt sa gandeasca,Caci dragostea nu tine cand n'ai cu ce trMVmpovarati dA grije, ca mani, se vor urlAcei care, ca astazi, cu drag s'au lost iubit

traiul pentru viata remane arnaritMiron n'ar fi nevrednic, dar este prea sarman;Deaceea Neagu, fiul parintelui TrifanS'a nimerit mai bine : parintele-i om sfant:El are oi i vite i pluguri i pament*'un singur fiu, pe Neagu, cu minte i cu carte*i de avere buna el a sa aiba parte.Florica maritata mai Inuit nu va aveaGrandire de copula ci se va mangaia.Miron, nici el lungi timpuri n'a fi in supérareCaci azi bétrana Salta a dus o luminareDe ceara la icoana. s'a dat ca sa cetescInchinaciuni ce scapa din chinul sufietesc."Spuind aceste sfaturi sfirsisi a ta vorbireFacend o cruce inca, evlavios Arghire.

s

Si

140

Ear Trochin a sa m Ana pe bAtu-i rAzernacu plecata frunte pe preot asculta,

Acum ridicand glasul frumos povestitorAsa lAsA a curge a vorbelor isvor:PArinte, vorbii tale prielnic rostitoareAm dat precum se cade deplinA ascultare.De vreti ins' a cunoaste s'acea ce eu gandescSA stiti cA nu de astAzi in lume vietueseCaci lelea vorniceasa era o c.opilitA*i Skim era fraged ea gingasa mlAdita

tu, parinte sfinte, abia erai flëcãuPe cand mb incujbase sub greul jug al si3uAmara betraneta ; ehiar cei mai vechi din sat

stiu ca prunci de tita cAnd ei s'au botezat.Deaceea 'n viata-mi lunga prin multe am trecut

ee e bun in lume i reu am cunoscut.De doue oil in viata am fost cAsAtorit

'ntAia si a doua sotie mi-a murit.*i din coph mAndri nimic nu am alesCAci nempacata moarte pe toti mi i-a cules.

fost, schimbAnd, in vreme sërmanA i bogatAPrecum vol Ursita sA 'nverte a sa roata,

cAnd credeam c veclnic de rele sant scutitDe-un r6u mai mare inca deodat' am fost lovit,

camd credeam cA relit deacum m va sfarmaUn bine Mr de veste deodatA me scApa.Intaia mea nevastA avea pArinti bogati,Pe-a doua am luat-o din oameni scapatati,*i tot acelas bine si tot acelas rëu

'ntai si mai pe urmA gash in drumul meu.Deaceea stiu ca neamul, avere i 'nrudireNu te 'nlesnesc in greaoa a vietii pribegireCaci multe sunt in lume necazuri si nevoi.Precum litngit olaltA trage-o parechi de boi

2i

*'am

$i

$i

$i

$i

$i

141

Tot intr'un jug virith §i greu inainteazaterina uscata o taie s'o brazdeaza

Pkind de o potriva cu munch s'opintire,A§a de o potriva cu-aceeasi infratire,Barbatul §i femeea pe-al vietii drum mergendIncet pkesc nainte nevoia impartind.Deaceea ar fi bine asa sa se aleagaCa unul §i cu altul in gand sa se 'nteleagaDe-o samA. §i potriva, ca nu la mari nevoiVre unul indaratnic ea traga inapoi

altul inainte, §'asa cu amarireSa-§i inmulteasca singuri a reului lovire.Dar cine vre odata pe altul a petruns*i cum sa intelegem ce'n suflet sta ascuns?De mic pe in§i-118 filll cu drag l'am fost pazit

cand vedem deodata ca réu ne-am amagit,Se sfarm' al nostru suflet de jale §i de chin,Cum am pute noi Clara sa §tim pe cel strain ?Deaceea bêtraneta m 'nvata a ye spuneCa chibzuiri de-a noastre nu's role §i nu's bune*i cand sá ieu aceia ce nu se §tiu iublReu poate ca sa fie §i poate bine-a fi;

altii cand din lanturi de dragoste se ieuEar poate fi cu bine §i poate fi cu reu.Deci, daca viitorul prive§te pe copiiLasati ca sa aleaga precum o doresc iiCacti totul tot atirna de vecInica ursitäPrecum de mai nainte odat' a fost menita,

ticalos e omul in goala-i chibzuire,Robit de a ursitei grozava hotarirel"

Asa vorbl bbtranul: parintele Arghire,mandra vorniceasa mirata lor privire

Spre dinsul atintise sa vada de glumesteSau daca anii virstei ii fac de ratace§te,

- -

*i

*i

*i

142

Cad nu puteau pricepe asemenea cuvent,Ear Sancu tinea capul plecat inspre 'clementAcufundat in ganduri, adanc fiind uimitDe vorba inteleapta ce Trochin a rostit.Asa mai multa vreme ei toti au stat Wend.Arghire insa barba cu mama netezind,Gatea in a lui minte respuns cuvhncios*'acum voea sa'nceapa cu glas evlavios,Cand Elate, o caruta peaproape durul*'ajunsá la portita deodata se oprl.

Din ea beietul Neagu acuma se coboaraLuand cu el carlanul ce pune subsuoare.*i naintand aseaza peschesul la pament*i indreptat spre din§gi le tine-acest cuvênt :Gesire buna, Sencu si lele vorniceasaSi voi ce ospetia a strins in aste. case, :Mo§ Trochin i perinte t Ia Sancu un carlanCel mai frumos din turma perintelui TrifanCe ti-am adus cu mine, si ce-am sit-ti spun, ascultaCaci gandul meu e neted si nu stiu vorba multa!"

Ear Sancu respunzendu-i acest fel a graft :In ospetoasa-mi casá cu bine ai venit!*ezi Neagule aice pe prispa lenge. noi,*i'n manã ia ulciorul umplut cu vin de soiu*i gusta lapte, miere nevasta ce-ti va daIn vreme ce argatul pe murg va deshama.Ear cand a calei truda si foamea s'or fl dusAtunce ne vei spune ce treabe te-au adus."

Ear Neagu fi respunse cu asta cuventare:Nu-mi spune, bade Sencu, de yin si de mencareCaci trupu-mi verde inca, la drumuri lungi deprinsNu stie oboseala, i alte m'au impins

143

Aici in sat la tine : eu yin ca petitorAdus de ganduri mandre sufletului dor.Mai dulce decal vinul de soiu si dulcea miereVor fi a tale vorbe, cand ceea ce voiu cereCuviintand, vei da-o: adesa am vezutPe fiica ta cea blanda si'n gandu-mi am crezutCa alta ca Florica nu poate ca sa-mi fieTovarasa iubita i ginga0. sotie.Deaceea drept si verde aice am venitCa sa cunosc de gandu-mi de voi va fi primitCaci vreau sä ftu de treaba si vrednic pamtinteanPrecum a fost i tata parintele Trifan.Deaceea imi respundeti si de cuviintatiAtunci i pe Florica cu bland o intrebati*i dacã i copila cu mine s'a(Ctici altfel 0 nevasta inveci nu as primi)Atunce m'oiu intoarce i mandri vorniceiIn casä v'oiu trimete, c'asa e obiceiu.".Asa flacaul Neagu la ei a cuvOntat

toti a lui cuvinte, tacend au ascultat.Ear inteleptul Sancu acest fel a respuns:

Cu bucurie, Neagu, cuventu-ti m'a pëtrunsAi fost in vorba neted precum se si cuvineCaci omului de treaba, aceasta sade bine.Ear dacä vrei acuma respunsul meu a sti,Cunoaste ca eu unul doresc a te primlCa ginere in easa-mi, si Maria doresteCad astfel ca si mine nevasta socoteste.Dar nu ajunge-atata : pe fata vom chemaAici Ia noi sa vie s'apoi vom intrebaCum singura socoate gandul ei gandesteCaci tatal eel cu minte copila nusi silesteVatunce catra fata cuvOntul ti-i gral*i ea naintea noastra respunsul va rosti.

g'al

'nvol,

*i

gi'n

144

Deci, intra tu in cask nevastk 0 o chiamaCaci despre toate-aceste acum ne vorn da seama."

Astfel a zis 0 Trochin din cap atunci a dat*'a sa cuviintare astfel au aratat.Arghire insa barba cu mama netezi*i nici a§a, nici altfel nu vru a se rosti.Ea Maria de din0i se despart1 ciudoasä*i, ascultand porunca, se indrepta spre cask

CANTUL V.

Ursita.

01 Mush care'n peptu-mi suflat-ai inspirareUgor panä aice sh duc a mea chntare,Vestegte-mi cum Ursita de oameni neaflathAcum gi-a intors roata din calea apucathSi cu nestramutare urmand a ei menire,Prin rele a dus treaba la bunh shvirgire

Thcend stateau betrAnii pe lath agteptandEar Neagu simtea peptul in ferbere sbätendSi inima cu mdna puternic aphsa,Necutezhnd privirea in sus a ridica.Si eat' acuma uga se 'ntoarce in titineSi Maria pe fath cu mane ei o tineS'o duce, gi'nainte ea merge gi s'opregte.Florica era alba ca neaoa ce lucegteDar sta Mit% de tremur i recea ei privireSpre Neagu atintise cu plinä hothrire.

Ear inteleptul Sancu atunci aga le-a spusNevasta pe copilä din cash au adusSi eath-o venith, deci Neagule vorbegteCuvintele acele ce mintea-ti socotegte.

0934. Scrieri complecte. 10

I

146

Ear tu Florid., vorbei lui Neagu respunzendCu totul O. uiti astazi copilarescul gand,Ci judecand cu minte O. spui a ta simtireCáci vorba ta va face sau chin, sau fericire!"

*i Neagu ascultandu-1 acest fel a vorbit:Florick de la mine la voi eu am venitCa sa-mi urmez plecarea §'al sufletului dorCerandu-te pe tine ca dornic petitor.Caci din intaia data de cand te-am fost vi!)zutSa fli a mea sotie de bine am crezut.Stint vrednic §i cu minte §i flu de pamentean(*tiut vö este neamul parintelui Trifan !)Am invatat §i carte §i am cu ce till*i inima imi zice cã eu te voiu iublCu dragoste in viata, deaceea imi respunde*i din a ta simtire nimica nu ascunde !"

Atunci Florica blanda acest fel a respuns:Vreau Neagule, in suflet nimic sa, n'am ascunsCi'ntregul gaud a-ti spune : ori unde ai petiSocot ca ori ce fatä cu drag s'ar involA merge dupa. tine, caci chipul t6u arata0 minte priceputa §'o inimã curata.Dar eu a ta petire nu pot sa, o primescCaci inima mi!) 'ndeamna, pe altul sa iubesc : '

Mi-e drag Miron a Saftei, fl6cau de-aici din sat*i veclnica credinta lui singur i-am jurat.Decat-cu altul viata, vreau moartea s'o alegAceasta-mi e simtirea §i gandul meu intreg 1"L'aceste a Floricai cuvinte hotariteCu toti stau in -Were cu fete impietrite.Ear Maria, privirea ca fulgere arzand,Inspre copila blanda, cu ura, rapezind,Acum voea asupra-i c'o ploaie de cuvinte,Sa de§erteze sprig furtuna ei din minte,

147

Când eat' un vuet mare deodatA se 1ate0e,S'apropie mai tare §i vine, se mAreste,Si doi argati cu spaimA spre din0i rApezitiAleargA in ograda strigAnd: sAriti, sAriti!

vornice, ajutA, cAci apa groaznic vineSi moara pe dulapuri abie de se mai tine,Cositele sunt rupte, sAriti in ajutor!Nea0eptata veste ii umple de for

gandul le preface i alergAnd afar&ApucA peste cAmpuri deadreptul eAtrA moarA.

Tot satul intr'acolo flOcAi, barbati 0 feteBbtrAni, copii, neveste cu chipuri sparieteGonesc in fuga mare 0 indOrAtul lorA clopotului limbA suna ingrozitor.Ear riul numai spume cu urlet furiosVArsa a sale ape pe vadul nAsiposGrozav! i unde malul era inalt 0 mareIsbea cu strapicie §'a apelor sApareParti late de pamenturi pe dedesubt theaS'aceste despArtite, in riu se risipea.Si moara'n cua §i'n colo mAnatA crud de valuriCAnd se pleca spre-adancuri, cAnd se isbea de maluriSi scAnduri desfAcute din roata sfArAmatAPrin valuri spumegoase s'ascund 0 ear s'arata.,Dulapurile grele gemond se despArtescCositele puternici se rup i se sdrobesc :0 singura, mai tine legatA deun par grosS'aceasta a se rupe se cearcA furios.Acuma ca s'ajute puterile-adunateA multor brace goale cu vinele umflateApucA de cosite §i trag in sus cu greuSi unii cAngi i funii aduc, mereuSA impresoare moara §i trag spre mal in susEar altii drugi puternici pe dedesubt au pus

Sai,

Si

s'asvirl

- 148 -

cearca s'o ridice §i eat' incet, incetSpre maluri o inalta s'o au apropiet'acuma e cu totul din apa ridicatá

neagra de-umezeala pe maluri asazata.Abia toti muncitorii, de truda lor cea mare

Isi u§ureaza peptul cu-adanca resuflare,Cand eata langa dinsii un mal se risipeste

sfaramat, al aped lung clocot ii mare§teCu dinsul vail deodata in apa, a cazut

tOn6ra, copila si nu s'a mai v6zutAmar! era Florica toti stau incremeniti,Privesc in jos spre apa cii ochii ratacitiDar cine va scapa-o?... Un tener se rapedeDin sus orbis in valuri nici el nu se mai vedet

doue femei VIA s'alearga desperatePe mal, smulgOndu-si perul, cu bratele indreptateSpre oameni i spre ceruri §i in genunchi cazOnd

Maria si Safta gem lacrime varsand.Dar eata, doue chipuri prin spume se ivescCe's strips imbratosate i ambele traesc.Miron pea lui iubita cu brat virtos o tineVnoatã si de maluri s'apropie §i vine

funia cea lunga spre din§ii aruncataDe mana-i barbäteasca voinic e apucata.si-i trag in sus si eata-i pe maluri ridicati,De apa §i de moarte iubitii sunt scapati IMiron a lui iubita pe earba o a§aza;Pe dinsii se coboara usucatoare razeDin soare, si lumina o arde si orbesteSe pleac' a ei pleoape §i capu-i amete§te

razima de peptul acel mantuitor.Miron spre ea priveste cu jade si cu dor

chipul Ii desmearda §1 perul ei lipitDesface §i desprinde de trupul umezit.

To I

Ut

stl

149

Bötrâni, barbati, neveste, stand toti in jurul lorPrivesc §i nu cuteaza 0, dee ajutor.Si ea ridica capul : viata-i se treze§tePrivirile 'nviete pe dinsul le tinte§teAdânc Ora la suflet, i bratele intindeSpre el, §'a sale umeri apuca §i cuprindeS'apas' a sale buze cu dulce sarutarePe gura lui iubita in lunga 'mbratmare.Si ob§tia-i intreaga parunsã de uimireEar Sancti le grãe§te cu astfel de vorbireMiron, de§i copilei viata eu am datTu azi cu-a tale brate de moarte-o ai scapat

tie-ti datormte mai malt decat chiar mie.Prime§te-o dar pe viat ca vrednica sotie :Parintii impreunä cu dragoste ti-o damS'a voastra insotire o binecuvOntam.Cad Dumnezeu din ceruri a vrut sa fie-maS'o dobandgti tu singur prin barbatia ta 1"Si Maria in lacrimi uimitä sta §i muta,Si uit' a ei mandrie, pe fata o sarutaCu dulce, §'o desmearda §i'ntinde a sa mama,S'atrage langa dinsa pe Safta cea b6tranaSi mamele-amêndoue plangend se 'mbratmeaza.

Ear Neagu din multime spre din§ii nainteazaSi mirelui aceste cuvinte le roste§te :Miron, Florica astazi mi-a spas cà te iube§te,Ca tu-i mti drag, tu singur, i eu in gandul meuDin noi cine-i mai vrednic, de tu e§ti, sau de's euStam sa mësor; acuma cunosc ce pretumti

vi3c1 ca tu copila mai mult o vrednice§ti.Intru multi ani sa-ti fie! na, ici in mana meaCe-ti dau in cuget verde, o bate pe a taCaci vreau al ti3u prieten sá fiu neprecurmat:Cand vei aye nevoe de fapta, ori de sfat

Si

- 150 -

vei vedea la tine, ear cand al vietei greuTe-a gramadl vre-odata, gandeste-atunci ca. enAvere de la tata destul' oiu mosteniCe's gata la strimtoare en tine-a impartl."Tot satul cuviinteaza vorbirea lui cu minte

lauda; de-o parte Varvara lui TerintePande§te pe sub gene de-aici ce-o sa mai easa,Ve§ti restalmácitoare ce ma.ni din casa'n casaVa aduce ca 'nainte; alaturi insa staMo§ Trochin care stinga pe batu-i razema,Ear dreapta ve§tejita o ridica in sus

indreptat spre dinii aceste vorbe-a spus:Precum de mai nainte Ursita v'a menit,Miron i tu Plorica, traiu lung §i fericit I"

116

iI

$1.

t

BALADEGottes ist der OccideniGottes ist der Orient.

GCETI1E.

DOMNITA I ROBUL.')

I.

Peo vale inflorit& se 'nalta o zidireA seculelor stinse mareat5. mo§tenire.In ea domnea o doamnä frumoasä ca o zinäCu p6rul s6u de aur, ochirea sa seninkBogatá de avere, in suflet mai bogatb.,De laude mArete spre ceruri inaltata.*i de castel aproape intr'un bordeiu uitatedea un rob al doamnei de griji incunjurat.

Frumos era i tdri6r, §i'n palida lui fatáVedeai eä peal sött suflet s'a pus o neagra,Vail o simtire-ascuns6., inteinsul au aprinsUn dor fárb, de margini, un foc etern nestms.

1) Subiectul acestei balade a mai fost tratat i de D-niiN. Gant 0 Mihail Cornta, dupl intelegerea ce avur6nimpreunl. Toate trei poesiile, purtand acel titlu, s'aupublicat in cConvorbiri Literares. Aceasta in C. L. An. II,pag. 333, a D-Iui Cornea An. III, pag. 54; ear a D-luiGane An. VIII, pag. 234.

ceatk

- 154 -

Cum, rob fdrá de drepturi, din naiserul bordeiuSpreo doamna prea ina1t ridici tu ochiiUn verme-a sa privire, vr'odat' a ridicatSpre paserea cea mAndrA din norul inaltat ?Cand o Tedea pe calu-i cu fata ei divinãTrecOnd, cum trece, sboarA pe ceruri luna plinkSufletul s6u cu dinsa sbura far' incetareP5,n o 'nOlea in aer albastra depArtare.Mad treceau zile, veacuri §i el nu o vedeaUn soare pentru dinsul pe cer nu resärea,Ear când cadea pe lume a noptii grea neer()Pe-o jalnica vioará cAnta a sa durere,Canta duios, puternic §i dulce inspiratAccente dureroase, cum nu s'a mai cantat.FrumoasA dogmná, spune, veodata ai ganditLa cel sérman, de tine de douö ori robit ?

IL

Sus in castel serbeaz6, in vesel' adunareMulti cavaleri §i doamne o mandr& serbátoare.In sala cea strAveche cu aur decorataPetrece adunarea la mas& mult bogata..*i sus in capul mesii sade Mtramul tatäCu barba lung* alba, de multe ierni spa.latá,Cu fata rece, aspra §i ochiul nemiscatPrecum un chip eroic in marmur& sculptat.In dreapta stã mireasa, in stinga mandrul mireFrumos, plin de viatA si p1M de fericire,Dealungul se insirA lucita adunarePrecum pe-o selbá scumpa s'insir mãrgaritare..5i cavalerii nobili vuind, voios petrec*i'n frumuset& doamnele cu toate se intrecDar de mireasa rnandrã se simt intunecateCum stelele pe ceruri se sterg desluminateCând luna strãluceste. *i pranzul se urmeaz&Mai vesel, tot mai vesel §i vinul scanteeazaIn cupele de aur si oar& dupa oar&Prin sita veseliei cu grab& se strecoará.*IL unul dintre oaspeti, tiind o cup& plin&Se scoala, si spre dinsii solemn el o inchiná :Cat va 'nvia päineintul a soarelui lucireViata lor O. fie etern& fericire 1"

- 156 -

TrAeascA 1" strigA vesel al oaspetilor chorSi sala se cutremurA de glasurile lor.BarAnul se ridicA §i'n juru-i s'a uitatSi cupa spumegandA tAcut a desertat.Acum s'a sfir§it pranzul: precum pe cAmpuri lateResar in multe snopuri ici, coio flori bogate,MA in sala 'ntinsA ici, colo se 'ntocmescDe oaspeti grupuri mandre §i vesel convorbesc.Si mirele spre tatA: Ce este o serbareCAnd nu-i incoronatA de veselA cAntare?0 Doamne, intr'o noapte un rob am ascultatCantAnd asa de dulce cum nu s'a mai cantat 1...

SA vie sA ne canto 1" BetrAnul a rostit,De servitori multime in graba s'au pornit.

El intra, trist i palid, tiind a sa vioara,In mijloc se opregte i ochii ii coboara.Sa canti un mandru cantec I zice b6tranu1 tata,Tacest inel de aur va fi a ta resplata l"El ochii nu ridica, vioara incordeazaTun cant din timpuri veche acurna intoneaza, :El canta, de-o frumoasa, fecioara d'imp6ratInchisa deun balaur inteuri ascuns palat*i cum nopti lungi i zile jalea mandra fecioaraVarsand ferbinte lacrimi de soarta ei amara

de-un viteaz i nobil i mandru F6t-frumosCe fata ei de anger, in sufletu-i duiosPurta pe 'ntreg pamantul, catand chipul iubitCe'n visuri ii visase i inca n'a gasit.*i cum il dus' o zinar poste un pod de aur*i cum egi in cale-i selbaticul balaur,Canta, de crunta lupta ce groaznic s'a incins.De 'nving6toru1 mandru, balaurul invins*i de resplata dulce, ce-atunci am agteptatPe mandrul i viteazul fecior de imp6rat.*i toti tacuti asculta, cupringi de incantareA robului frumoasa i gingaga cantare,

Domnul Ii intinde de aur un inelRidica ochii robul, in jur se uita el

$i

- 158

i intalne§te 'n cale-i o jalnica, privireCe cumpone§te 'n viata ani lungi de fericire.Atunci lung o privegte §i noaptea ii cuprinde*i rnintea lui se perde §i ochiu-i se aprinde,Selbatic el apuca din nou a sa vioaraCuprins ca de un farmec acum el cant& ear&Si cant' un cantec straniu de-amorul eel ascunsDe care pentr'o doamna un rob era p6truns,Si canta ca prin visuri de chin §i desperare*i-i canta §i o roaga sa aiba indurare*i tremura qi cantã p6truns de-un dulce fiorS'o roaga §i o jura, i cere-al ei amorToti stau in neclintire pe Beaune 'mpotritiDomnita ii prive§te cu ochii rataciti:Din senul ei spre ceruri a§a de bland §i linSe'nalta un ferbinte, un trist, un lung suspin.Acum toti se de§teapta, bötranul s'a sculatSi mana sa cu furie spre rob a indreptat*i mirele s'arunca, strigand cu glas grozav :Vai tie! indrasnete §i miserabil sclavMori! Mori!"§i ferul crancen spre rob au atintitDar el c'un ochiu mai mandru pe loc l'a pironitSi inc'odata doamna cu sufletul prive§te5i inima-i se umflä i peptul si3u slabe§te5'a sufletului coarde perd dulcele acordSi ochiul i-se frange, §i jos el cade mort I

-

OSINDITUL.

Tot oragu-i in migcareMii de oameni merg i yinInspre poarta cea din vale

din vale spre castel.

CA.teodatá vezi doi oameniCare 'n cale se 'ntilnescCum preschimbgt trei cuvinteS'apoi grabnic se despart.

Ici i colo grupuri, grupuriDe barbati, femei, copiiSe formeazk i 'ntre diniiIngrijiti vorbesc incet.

16o

Clopotele mina, toateVuind amenintatorCa furtuna care mugeCand e cerul manios.

De ce s'a trezit aramaDin puternicul ei somn,Acest vuet e de buneSau de rele vestitor?

Ce s'asteapta, cea sa fieCe 'ntimplare a facutCa sa-si lese treaba, casaLinistitul cetatean?

La castel in jurul portiiStã poporul asteptand:Nu es inca, nu es incä?"Se intreaba nencetat.

Eata, insa ca se miscaPoarta mare de stejarf..3i in juru-i se 'nvértesteIn titine scfatiind.

*i din curte es acumalii coloane asazatiTiind sablile goaleRanduri, randuri de ostasi..

-- 161

*i in mijlocul lor mergeGreu in lanturi ferecatCu pas lin §i mandru aerUn om tèn6r §i frumos;

Un sucman i-au pus in spate*i'n opinci l'au incaltatDar din fata lui nobletaA o §terge n'au putut.

Pe-al s6u um6r, unduloaseNegre plete se cobor*'al s6u ochiu On de mandrieStraluce§te scanteios.

MAIO el cu fruntea creata*i cu ()dill incrunt4iUn om aprig la privireMerge 'n ro§u imbracat.

Inaintea lor un crainicCu un glas resunatorIndreptat catra multimeLe ve§te§te nencetat:

nOameni buni, priviti cu groaza:Acest negru uciga§A intins spre Domnul tariiFar de lege ferul si3u!

0934. Scrieri con:pleat. II. 11

-- 162 -

La peire vri s'aduc&'Tara 'ntreaga, pe voi toti!Acum ins& cu mormbntulA lui faptã va plan!

,,A lui moarte sã vb fieCrud& pild& 'n viitor,Astfel Domnul pedepsesteUcigasi de soiul sbul"

Minti, infame, strig' acurnaCel in lanturi ferecat,Ucigas iti e stbpanulCe la moarte m'a trimis!

Am voit a mea rnireasáCe vicleanul mi-o r&pi

mânjita mea onoareCu-al sbu sange s. resbun.

maxituiu biata tar&De-a sa ghiara de tiran

poporului ce gemeIn sclavie apAsat,

Libertate ..." dar cuvêntu-iNu strabate in poporCAci cu vuet tobe, surleGlasul sbu inhdusesc.

fsiq sä

Di

163

Si cand tobele si surleSe opresc, incepe earCrainicul catra multimeStrigand : Oameni buni, priviti

Acest om fapta sa neagraCu mormeintul va platl,Astfel Domnul pedepsesteUcigasi de soiul s6u!"

Si multimea spAimantataSe O. 'n laturi, face locSi cortejul se strecoaraDinaintea sa incet.

Mii de ochi privesc la dinsul :Eata1, eatá-1, l'ai vézut ?Cel cu plete colo 'n mijloc,Cat de tOn6r si frumos !"

$i femeile ridicaCopilasul lor in brat :Vezi cel t6nör! Ah, mormêntulPrea curOnd i s'a deschis 1"

Precum riul care curgeInspre marea spumegosSi curgend, cu alte apeSe mAreste nesfirsit,

164

Astfel curg fara sfirsireDe popor gramezi, gramezi

cortejul inconjoaraInspre vale alergand.

A römas acurn orasulIndératul lor de multAbia 'n urma sa ved incaA bisericilor cruci.

Inainte se intindeUn camp negru de mohorFara margini ca pustiiulCa pustiul trist si sec.

Colo 'n mijloc se inalta0 masina drept in sus,Negru amenintatoareCa un spectru fioros.

Imprejur si pe deasupraCorbii sboara 'n carduri marl,FMfaind din a lor aripi*i din pliscuri croncanind.

Au ajuns! Tacere-aanchYe campie s'a intins...Mergi! Ii zice-un glas sinistruCiasul negru a sosit 1

;id

165

un preot in vestminteCe-1 priveste cu ochiu blandInspre dinsul nainteazã,Evanghelia tiind.

Atunci el ingenuncheazafacênd al midi semn,

Cartea sfanta o särutaTapoi iute: Yin' calau!"

Doi se v6d acum pe scaraCum se urca, sus, mai sus,Inc'o treapta, i piciorulEsafotul au atins,

Unul bland cum e victimaDepe-al jertfelor altar,Altul crud, precum e tigrulCãnd inhata prada sa.

Acel rosu intinde DianaSpre toporul ascutit...Nici un pept nu mai r6suflaDe fiori sunt toti cuprinsi.

Dar ce glas acum s'audePrin tacere strabatênd,Cine strig' asa stIlbatic :Stai, opreste-te, calau I"

Ei

Si

166

0 fecioarA albã, mandrADe odat 5. a pArut,IntinzOnd a sale brateDesperate spre rjafot:

,,Nu lovil Ah, doue vieteAr ucide bratul thu!Nu lovi! A sa iertareDe la Domn am dobdndit I

Nime'n lume decát mineN'are-asupra-i drept mai bunDumnezeu din ceruri n'areMai bun drept: eu il iubesc!"

Tu e§ti, tu? Ce vrei aiceaTu ce-amorul ai vOndut?Mergi, ascunde-a ta rusineImi e groaz'a te privi 1

,De la mine, ah, iubiteAl nu ochiu nu depArta!Te indurã, te induraDe-al meu suflet pocAit!

Am vISndut a ta iubireDar mustrarea §'al meu chinSingur Dumnezeu le §tie0, coboar4 ochiul nu!"

- 167 -

Fugi din ochi-mi! Somnul veclnicCe-am s6, dorm, nu 'nvenina!Fugi I Nu face al meu sufletSe,-1 incarc cu un blestem !

CAtra, tine, om al mortii,Eu acuma me indrept,Vezi aici a sa iertareDe la Domn am dobandit.

Liber este! Tu asupra-iNici un drept nu ai deacum,11 iubesc deacum pe lumeE al meu, al meu etern !"

iertat! Nu vreau iertareDobandit6, cu-asa pret,Fugi deaiei, te desfateaza.In mann i bugAtii!

Vreau sg mor, ceci o yiatAPe pãment unde esti tu,Mii de morti cuprinde 'n sineEu vreau una, yin' calAu I

Tu nu vrei? Cum, o muiereIti rapeste prada ta ?Tu! nu stii s'ucizi pe unulCe de viatä e sAtul?"

,,Sdnt

168

*i ziand, el O. aruncASpre caläu si de la brauEl fi smulge a sa spada*'o indreapta spre-al sêu pept.

Ferul intrà... sange rosIsbucneste 'n lung vOrtej..Jos un tipet... pa ampleFiori de moarte s'au 16.tit!

DOUE ZILE.

Sara caldà si seninaPeste lume s'a lAtit,Sus zimbeste luna plinA.Marea doarme linisit.

*i pe apa albastrieIntr'o luntre ei plutescDe amor si bucurieDu lce el si ea vorbesc.

Mild privesc in sus la astre,LegAnandu-se usor,Ca.nd in undele albastreAcufundä ochii lor.

- 170 -

S'apoi ear a lor privireSe 'ntilneste cu amor$i un raiu de fericireEi cetesc in viitor.

Doue zile, inca doneZice el si-i fi a meaEtern ne luceste noueA iubirii dulce stea!"

Doue zile, doue Inca.Zice ea dar n'a sfirsitSi deodata, de o stincaLuntrea groaznic s'a isbit.

Si ei cad in neagra mareS'amendoi se acufundSi bend undele amare,Ei dispar adanc in fund.

El o catá, o zArestePe un val indepaxtatSi spre dinsa se isbesteSi inoata, desperat.

Eata-1 vine, o ajunge,Cu al seu puternic brat0 rapeste i o smulgeDintr'al mortii negru lat,

- 171 -

pe um6r o a§eazA$i puterile ii cresc*'a lui brate mult viteazeValurile despártesc.

T.In moment... §i neagra moarteIn amoruri s'a schimbat!Un moment... Amax& soarteVai puterea l'a läsat!

L'al ski pept in desperareEl o stringe cu amorSi'nteo dulce särutareSe ating buzele lor.

Doue zile, doueGlasuri triste cAnd §i candMai auzi... in mare-adancaSe perd ele suspinAnd

Noaptea rece 'ntunecoasii,Greu pe lurne a cAzutMarea urlä furioasaLuna 'n nori a dispärut.

$i

ince..."

KAHER.1)

Peo peatra mucezitä, lang'o moeche bogata,Acoperit cu sdrente un cereetor zacea

veeteda lui fata de ani era brazdatãlui vedere scursa, de mult acum era.

Pe drum pe langa dinsul, cu pasuri regulateToti bine credinciosii incet, tacuti treceauCu manile pe pepturi ei fruntile plecateSpre templul rugaciunii pios se indreptau.

pasurile line loveau a sa urecheDar nime spre bOtranul privirea nu pleca

nici da o pomana in mana sa cea vechevoacea lui cu jale acest fel cuventa:

Kaher a domnit in Bagdad pe la anul 950 d. Ch.Istoricul Arab care a descris istoria acestui Kalif il ci-teaz1 ca exemplu de desertIciunile lumii si nestatorniciasoartei.

Sj'a

173

! frate care intri in templul de credint&Nu trece la,ng4 mine cu suflet nendurat!Priveste alba-mi frunte plecatA de cAinta,Priveste cum isvorul vederii mi-a skat

O pune o pomaná in asta veche mana,Ce vesteda, sbircita, spre tine s'a intinsCaci ea odinioara, a fost a ta stëpftna,

'ntregei lume frOuri inteinsa a cuprins.

Kalif am fost odata meu grozav renumePe-aripa biruintei sbura indepartat,Puternica mea voace cutremnra o lume,Regi si'mp6rati la tronu-mi supusi s'au inchinat.

Aveam o mandra fata si ochi plini de scänteiVedeai de bogatie palatul meu gemOnd,Copii aveam ca angeri si multe dulci femei,Slavit ca i profetul eram pe acest pamènt.

Dar vai I impins de-un demon, eu crud, fkira de legeA bunului meu Irate, eu tronul am rdpit

ghiare inspre dinsul intins'am sacrilege*i'n a lui Allah tomplu pumnaru-mi l'a lovit.

Deatunci ani far' de num6r trecut'au peste minefie-ce minuta un secul a tinut,

Sdrobit si orb sunt astazi i mortea nu mai vineSa 'ngroape amintirea grozavului trecut.

!

I

tnt

174

O, frate! inspre mine privirile senineLe pleaca si nu trece cu ochiu nendurator,Azi june esti si mandru, dar mani poti fi ca mineCaci nime nu cunoaste ascunsul viitor I"

Astfel gemea b6trAnu1, dar toti cu 'nfiorare*optind: Kaher! Kaher 1 fugeau cu grabnic pasTintrau in templul sacru sa spele 'n inchinareAspectul cel sinistru ce'n minte le-a r6mas !

IEZI

I.

Kalife, lasa cantul, amor i poesie,A lui Alr resboinici te chiama 'n MaheIn zori de zioä mane o crancena ciocnireVa hotail a noasträ isbandã sau peire.Deschide Alcoranul, ceteste cuviosDin ceruri te priveste Profetul manios,Tu esti si brat si minte a Omeiazilor,Kalife, las& cantul i versuri i amor

Urmati, urmati cantarea poeti, voi cantatoriPe dulcea voastra lira cantati al meu amor,De sange si de lupta eu azi nu stiu nu vreau

1) Iezid II Kalif in Damasc din farnilia Omeiazilor72o-724.

176

Vreau tonuri dulci s'inunde duios sufletul men!Si tu, a mea iubita, divina ZuleimaImbata al meu suflet cu bland privirea ta,Pe gura ta me lasa saruturi a culegeIn asta oara inca i mani se va alegeDin Omeiazii mandri i mirsavii AntiMai cu priinta care de Allah stint priviti I"

Poetii, cantatorii, cantarea lor urmeaza,CApitanii pleaca fruntea si'ncet se departeaza...Iezid si Zuleima pe un bogat covorPreschimba intre dinsii dulci vorbe de amor,Al sclavei pörul negru ascunde despletitC'o manta de matasa pe scumpul ei IezidSi ochiul sell eel negru, duios, lacramatorIn a lui lezid suflet revarsa tainic fior,C'un brat alb ca zapada il tine 'mbratosatSi gura-i ii imbata cu dulce sarutat.Iezid, cand inspre dinsa perdut in fericire,Gaud ear in sus spre ceruri indreapt'a sa privireSi'ncet din pept suspina O dulce Zuleima,Eterna, cum e lumea va fi iubirea mea,Adana., mai adAnca cleat adanca mareFerbinte, mai ferbinte decat arzAndu-1 soare!"Frumoasa Zuleima voluptuos suspinaIn lacrimi i se stinge a ochilor lumina,Cu bratu-i ca zapada ii stringe mai duiosCantare-abia s'aude soptind misteriosUn farmec se intinde... ear colo 'n departareSe 'nalta 'ncet pe ceruri o raza lucitoare.

0! voi, caror amorul ye vars'al seu nectar,Acoperind a vietii durere i amar,Voi, care alte doruri goniti i cugetare,Sea. land intregul suflet in dulce desfatare,0! nu uitati c'amorul nu-i tot in aste,Ca sta mai sus onoare ei patrie ei nume,Ganditi c'ale amorului momente-asa divineTree rapede ca gandul ei'n oara care vineAdes al soartei trasnet, infiorator tunand,V'aruncit in durere, in groaza, in morn-11%1A r

Ce vuet surd s'aude viind din departare,Ce zinganiri de arme, ce tropot, ce strigareKalife, te deeteapta din visul teu de-amorTe 'ncunjura tradare i sange i omor!Nu-ti prevesteete visul ca laeii capitaniS'au dus Kalif si suflet saei venza la duemani?N'auzi cum yin? Apuca viteazul iataganAnita cine-i demnul urmae al lui Othman...E prea tarziu! Vai tie ! La cort acum ajungCu lancea ascutita ei panzele strapung

40934. Strieri comfilecte, II. 12

lame,.

178

In somn au O. te prinda!. Dar nu! precurn un leuCe'n pace, fara grija dormea 'n culcusul s6u,Trezindu-se deodata, se vede 'ncunjuratDe vOnatori o mie cu arcul indreptatSpre peptu-i far' de paza, s'o clipa 'n nemiscareSO, uimit priveste teribila tradare,S'apoi c'un muget groaznic, s61batec, desperat,Cutremurand intregul pustiu nern6surat,Asupra-le s'arunca si vai s'amar de ceiPe care 'ntai fixeaza teribili ochii s6iAstfel dup. o clip& de-uimita nemiscare,Iezid asupra lor s'arunca eu turbareSi necrutat loveste viteazu-i iataganIn carnea miseleasca a cruntului dusmaii,Rareste a tradarii nemarginitä gloataSi calca pe cadavre sange el inoatalDar van viteaza-i arrna loveste inzadarCaci unde cade unul alti doi in loc r6sar.Acum puternic bratu-i se pleaca i slabestePrin rani Lira de num6r ros sangele-i sbucneste,Picioarele-i se moaie, el cade la pamént...

spre iubita sclava priveste el cazOndSi bratele-i slabite spre dinsa se indreptSi'ncet odata inct o stringe l'al s6u pept

i'n ochiul ei se perdo i zice cu glas frant :1,N'a fost om mai ferice ca mine pe pamOnt,Dusmani, Allah, Profete, pe too eu v desfid,Voi n'ati putut ucide amorul lui Iezid,In paradis viata-mi schimba al meu amorIn bratele iubitei voios primesc sa mor 1"

D.tr

§i

MERVAN.

Ventul mugeCalul fuge

Peste campuri, peste vai,Coama sboaráFoc si pail

Straluceste'n ochii sëi.

Mervan, Mervan iubite, ah I groaza mils ageatäNu vezi in urma noastrit Eunuchii mii de mii?Ca de-o sementa neagrä campia-i presurat&Trimisi sant sa ne prinda d'Emirul, morti sau vii i

Fatime, bland& floare, florii thi alung5.,Inaltul ne protege Profet a lui Allah.

18o

Nu este cal in lume ce ar pute s'ajungaFugaru-mi ce se trage din mandrul Abdallah

El zice, puncturi negre se perd in departarePrecum a noptii umbre se perd in zori de zi*i fug, si inainte se 'ntinde ca o mareNemarginit pustiul cat ochii pot zarl.

-Veintul mugeCalul Awe

Pe pustiul cel intinsCoama sboaraFoc i para.

Es din ochiul s6u aprins.

Mervan, Mervan iubite, nu vezi colo in zareSpre noi cum se rapede un tigru incruntat

jur in jur pustiuri... nu e nici o scapareAice sub nasipuri mormOntul ne-i sapat!

Zadarnic o, Fatime, de spairna esti cuprinsa,De-un brat esti aparata vOnjos i barbatesc*'o spada, tin in mana ce'nveci n'a fi invinsaCat va privl en milã spre noi un ochiu ceresc."

El zice, inspre fiara fugarul si3u pornestegura-i spumeganda el spad'a implantat.

Un muget de durere... ros sangele sbucneste,Fugarul peste fiara lung sborul urmat.

*i

gi.a

181

Valuri groaseNAsipoase

Tai' al calului piciorEar din soareArzaoare

De foc razo se cobor.

Mervan, Mervan iubite, ah! sufletul meu ardeEu simt in pept al setei jAraticul aprins,De ce vr4rna§ Profetul n'a vrut cn sA am parteSA ard in inchisoare de-amorul meu nestins !

Profetul mica earbA nu vrea sã vestejeascACi grabnic ii trimete un nor recoritor*i tie, cea mai mândrA din flori, sA nu tânjeascA,Nu-ti va trimete cerul un recoros isvor?"

El zice, i aproape Ca prin minuni resareIn mijloc de pustiuri raiu dulce, infloritCu recoroasA apa, cu flori mirositoare,Cu fructe aurite, cu arburi de umbrit.

RecoriteLini§tite

Tree trei umbre-acurn in sborDar se 'ntindeMai ferbinte

Vent grozav i arzetor.

- 182 -

Mervan, dece sMbatic privesti in jur de tine,Dece in a ta fata tot sangele e 'nchegat,Dece-ti tremura bratul cand toate au mere bine.Acum cand de primejdii Profetul nea scapat?

Fatime, veil iubita, nu simti, cu grea suflarePämentul cum incinge selbatecul Samun,Nu vezi cel munte negru cum vine 'n alergareS'acopere pustiul... Profete drept si bun!"

El zice, peste lume o noapte se coboara:Cel munte groaznic, negru ce-ajunge pan 'n norAproapei, mai aproape, selbatic mii de flareDin somn trezesc pustiul cu strigatele lor.

vajie si tuna, se 'nalta, se cufundaPustiu, pament i ceruri in una s'au unit;Zadarnic cata ochiul prin noapte sa petrundaProfetul a sa frunte in cer a incretit!...

DON RAMIR0.1)

DIN HEINE

Dona Clara, Dona Clara,Mu lt iubitä de-atati ani,

Tu voe§ti a mea peire0 voqti neindurat !

Dona Clara, Dona Clara,Dulce este-al vietii dar

Grozav insa e adancul,Intunericul morment.

Dona Clara, saltã veselMani Fernando al teu mire

'La altar te va conduce,Tu la nuntä nu me chemi?

Poesia originalit este nerimatA.

184

Don Ramiro, Don Ramiro,Mu It amar iti e cuvèntulMai amar decal ursitaCare ride de-al men dor.

Don Ramiro, Don RamiroScutura-te de-al thu chin,Pe parnOnt sant fete multeDumnezeu ne-a despartit,

Don Ramiro, ce-atati MauriAi invins cu vitejie,.Azi pe tine te invingeMani la nunta te invit !

,,Dona Clara, Dona ClaraDar, o jur, dar, am sa yinSi voesc sá joc cu tineNoapte buna mane yin

Noapte bunä I Si fereastraSe inchide, jos RamiroImpetrit stä multa vremePan' in noapte dispara.

Insfir§it din lunga luptaZioa ese 'nvingkoareSi Toledo se arata.Ca un camp intins de flori.

- 185 -

Edificiuri si palaturiScanteiaza inspre soare

bisericelor virfuriAurite stralucesc.

Cum s'aude-un roiu de-albineAstfel clopotele suna*i din templela pioaseSe Malta rugaciuni.

Dar priveste, dar privesteCum colo din cea capelaCurge, curge 'n valuri dese0 multime de popor,

Cavaleri, frumoase doamne,Domni de curte stralucind ;Voios clopotul vuesteOrga suna. maiestos.

*i in mijlocul multimii,Cunjurati de-adanc respect,Cu pas IM merg insotitiiDona Clara, Don Fernand.

multimea i petrecePan' l'al mirelui palatUncle nunta se serbeazaDupa usul cel stravechiu.

x86

Franz bogat si joc de armeSe urmeaza 'n veselie,

Grabnic, vesel timpul trecePan ce noaptea a cazut.

Si la joc colo in sadaOaspetii s'aduna toti

Si se v6d de vii lumineA lor haine scanteiind.

Mire le i cu mireasaDona Clara, Don Fernando

ed pe scaune 'naltateSi preschimba dulei vorbiri.

Si'mprejur se mi§ca. veselAle oaspetilor valuri,

Instrumentele resunaSi trompetele trasnesc.

Pentru ce, frumoasa, doamnäSe indreapta ochii thi

Incolo spre coltul salei ?Cu mirare-o 'ntreba el.

Cum, nu vezi tu, Don FernandoPe-acel om in manta neagra?

Cavalerul bland respunde :E o umbra, scumpa mea!"

- 187 -

Umbra insa, eata vineSi era un om in manta.

Sangele din Clara ferbePe Ramiro cunoscdnd.

Acum insa jocu 'ncepe,Jucatorii se 'nvOrteso

Cu betie 'n cerc selbaticSi pamOntul geme greu.

Cu placere, don RamiroVoiu sä te urmez la joc

Dar in asta, manta neagraN'ar fi trobuit sã vii.

Si Ramiro o fixeazaCu ochi mari strapungötori

Si o stringe, §i-i respundeTu la nunta m'ai chemat!"

Si in jocul cel selbaticSe arunca amOndoi,

Instrumentele resunaSi trompetele trasnesc.

'Fata ta e ca orniAul,C/ara zice tremurAnd,

,,Tu m'ai invitat la nunta'Sec resuna glasul sbu.

188

Manele-ti slant reci ca ghiataClara-i zice ingrozitd,

Tu m'ai invitat la nuntd..."vOrtejuri ei se perd.

Lasd, lasd-mö, RamiroSuf lul tou e de cadavrurt

Ear cuvêntul cel sinistru:Tu la nunta, m'ai chemat!

Arde, fumegd, pamOntul,Vesel musica resund

Ca in cercuri farmecateToti in said se 'nvOrtesc.

Lasd, lasd-m6, Ramiro"En grdmad' un glas suspind,

Don Ramiro tot respundeTu la nuntd m'ai chemat!

Atunci dark mergi cu Domnul!Clara strigd cu 'nfiorare :

Abia zise §i indatd.Don Ramiro dispärfi.

Clara cade... fiori in suflet...Noaptea rece o cuprinde

Le§inul cu sine-o trageIn imperiul sOu obscur.

- 189 -

Insfir§it negura piere,Insfir§it deschide ochii

Dar din nou acum mirareaIi inchide ochii s6i.

De cand jocul incepuseScaunul n'a parasit

*i ea §ede langa mireCare-i zice turburat:

Dece fata ta e alba,Ochiul tku intunecat ?"

--*i Ramiro... Clara geme,*i o groaz'ei leaga limba.

Dar cu fruntea incretitaZice el: Nu cauta

S'auzi'veste sangeroasa :Azi Ramiro a muritl"

POESII LIRICE

ascoltate in rime sifarse it suono.Di quei sos,tiri, ond'io nudriva il coreIn sul mio primo giovenil erroreQuand' era in fiarte altr'huom da quel ch'i' sone.

PETBARCA.

DOUE VIETE.

Doue viete omul mösoardCdt timp urmeaza cal-area lui,

Una in lumea cea din afardAlta'n addncul sufletului.

Cea din gait blAndä, senindMi-a ddruit-o al meu destin

Dar cea din suflet de lupte plináDe griji amare i negru chin.

Precum sörmanui Par de vedereCe lume, oameni vözii in vis,

Cand se desteapta simte'n durereNoaptea ce-apasä ochiu-i deschis;

40931. Scrieri comilecte. H. 13

194

Sau cum a maxii puternici valuriAddnc din funduri s'asvirl spumand

Tapoi sfArmate de nalte maluriEar'4 in mare recad gemOnd;

Ma din mine visuri frumoase,Aspirari mandre sumet pornesc

In curOnd insa. neputincioaseDe-a lumii prosa crud se sdrobesc.

Nimic de-aceste nu §tie insaVOrtejul lumii nepásätor,

Jalnice cânturi, lacrimi ascunseSinguri sunt tris.tii rnarturii thr.

PRIGONIRE.

Prigonire 'nverpnataAh I ca mine niciodataOm pe lume n'a simtitDe-un chip mandru §i iubit.

De m'afund in cugetareInainte imi apareNesflr§it il vt3c1 in gandCum suride dulce, bland ;

De me primblu prin gradineEu il v6d in jur de minePrintre stele, printre nori*i prin aer §i prin flori,

196

De ieu cartea, pe-ori ce paginiVed aceleali dulci imaginiEar de scriu, eu scriu cu dorNumai versuri de amor.

când noaptea se coboarámea minte impresoad.

Eu v6d ear acel surisZioa 'n visuri, noaptea 'n vis.

Chipul, qtiu, e nälucire,E pArere, amagireInsä este o parereAh ! §i dulcea mea durere ?

$iTa

LA PERAII.

Dece copil6, dulce, cufunzi a ta privireIn limpedele unde a cestui lin pèrau,

Te uiti Mr incetare, perdut6, in gandireCum apa cristaliná oglindà chipul töu ?

ILa mine ah, te uità, in ochiul meu prive§te,Cete§te'n al meu suflet ce arde de amorvezi aclanc intr'insul cum lin el oglinde§te

Imaginea ta dulce de mii §i mii de ori.

POrAul curge, curge §i unda-1 nu s'opre§teIn care dinioarea tu chipul ti-ai v6zut

Qi apa treatoare in taina, te-amage§teDintr'insa chipu-ti dulce in graba s'a perdut,

198

Dar sufletu-mi statornic etern nu va mai VergeImaginea frumoasã ce'ntr'insul s'a oprit

*i anii ce se schimbb, si timpul ce tot mergeDin el nu pot s'alunge un chip asa iubit.

- -

CATE VERSURI...

Cãto versuri de arnorEu am scris petruns de dorN'as vra'n lurne ca sA sboareLumea-i prea nesimtitoare.As vra, una sA le Ole,Numai una, draga mieSi cAnd singuri noi vorn staSA le canto draga meaS'ascult glasul ce iubescS'ascultAnd sA o privesc.

_

JURAMENT.

E destul 1 Prea multe chinuriSi dureri am suferit

De mult plans §i de suspinuriSufletu-mi e amArit.

E destul I Deacum nainteEu deplin me hotAresc

SA n'o mai 'OM niciodatA,NiciodatA sa-i vorbesc.

Ca sA fiu mai sigur incaC'oiu tinea acest cuvént

In secret, in mine insu-miJur un sacru jurAment.

- 201 --

Jurl... Vai rine! Eat'o vineSingur6. in calea mea

Am s fug... dar ce m tineDe nu pot fug ). de ea?

Am sa mai cerc inc'odatäPoate astazi m'a privi

Cu amor *'a sale buzeCu bln.ndeta-mi vor zimbl.

RESPUNS.

AstAzi, dragA, spune-mi mie,Tu ce-atAta eu iubesc,

Vrei ca dulcea mea sotieSA visAm un vis ceresc,

Spune-mi, asta o vrei tu?Ea zimbind respunse: Nu!

Cum, tu vrei ca in durereSi etern muncit de chin

Viata mea sA fie fiere,Fiere-amarA, §i venin,

Spune-mi, asta-i voea ta?Ea zimbind respunse : Da!

- 203 -.

Nu, nu este cu putintALa ce spui nu te gãndesti,

Asta nu-i a ta vointAMu lt iubitA, tu glumesti!

Nu-i asa, respundemi tu?Ins'a, ea zimbind, tãcii.

AIJR SI ARGINT.

Spui cil, tAcerea este de aurCuvOntul ins 6. ar fi de-argint,Mi-ai dat, iubita, gramezi de aur0! dã-mi odatA un dram da-argint!

0 RAZA DE AMOR.

Precum pe bona intunecata,Un moment singur luna s'arata

S'apoi dispare ma§ in nor,Dad, in ochiu-ti mdndru §i receUn moment singur tainic ar trece

Numai o raza dulce de-amor,

Acea privire atdt de dragaA§ duce-o 'n gandu-mi o viata 'ntreaga,

Impins ori unde de-al meu destin,Mi-ar parea lumea verde gill:lin&Si cerul negru, far de lumina,

Etern albastru, etern senin.

206 -

Atuncea singur cu-a mea gdndire,In mii de visuri de fericire

zi i noapte m'a§ adAnclah! din peptu mi cu inspirare

Ar e§I dulce a§a cântareCum n'a fost inca §i n'ar mai fi!

aa

IDEA LUL MEU.

Des in anii de junieand pluteam din val in val

Iiiteo dulce reverie,Imi cream un ideal.

o fat' asa frumoasäPbr de anger blond ii dam

C'o ocbire mult duioasáDu lce il impodobeam

si-i dam cel mai dulce numeDe femee, ce iubesc

*i gândeam: in astii lumeVoiu putea sl te gäsesc?

- 208

Insa anii se strecoaraLin m suiu pe-al vietii deal

$i din gandu-mi pore, sboaraAl meu dulce ideal.

*i in calea mea seninaIntr'o zi te-am intilnitimaginea divina

Viu in gand revenit.

o fat' asa frumoasä,Per de anger, blond aveai,

C'o ochire mult duioasaImprejurul tëu priveai.

aveai acelas numeDe fernee, ce iubese

F,?'am gandit : in asta lumeInsfirsit eu te gasesc!

$'o vapaie de iubireVai! In peptu-mi s'a aprinsspre tine cu grabire

Al meu brat il am intins

ti-am spus : Ah I yin' la mineChip de anger adorat

Vino grabnic, caci la tineAni intregi eu am visitat !

$i

$i

$i

$i

$i

mi-a

209

Insa, tu far' indurarePrivi§i bratul men intinsc'o cruda nepasare

Rece 'nlaturi l'ai impins

mi-ai spus : ce-mi pasa mieD'idealul ce-ad visat

In nebuna ta junie!...*i din drum te-ai departat.

ear anii se strecoaráGreu me urc pe-al vietii deal

Dar din gandu-mi nu mai sboaraUn chip dulce §i fatal.

40934. Scrieri compecte. 11. 14

*i

*i

*i

IN DULCEA LUNA MAI.

In dulcea lima. Mai cand earba'n camp resarei vesel de placere tot sufletul tresare,

Eu singur in mahnire, in suferinti si chin'Mrs lacrimi de durere si mult amar suspin.

In dulcea lima Mai cand tainic luna plinai mii de mii de stele pamentul insenina

Pe cerul vietii mole s'adunä negri noriCe'ntunec' al meu suflet si-1 umplu de fiori.

In dulcea luna Mai cand paserile canta*i armonii divine natura toat' incantaIn mine-un glas de jale se plange desperatCa viscolul de earna ce urla 'nfricosat.

211 -

In dulcea lun§, 1SIai cand dulci §i calde razeDin soare se coboará i totul inviaza,Eu palid, in tAcere, plec fruntea la p5,m6ntVndrept a mele ganduri spre recele mornAnt.

DURERE.

Era atat de frumoasaTaa dulce imi vorbea,

Cu ochirea sa duioasaPan' in suflet mi3 privea.

*i cu mintea 'n ratacireEu la dinsa m6 uitam

*'un vis lung de fericireLanga dinsa eu visam.

Intr'o sara 'ntunecoasaAll! i-am spus cat o iubesc,

Cum o viata 'nveci frumoasaEu in ochiul sOu cetesc.

- 213 -

Deatunci gura-i surizOndaDeatunci nu mi-a mai vorbit

'i ochirea sa cea bland&Crud §i rece m'a privit.

.*i deatunci durere-amaraCe mi3 arde ca un foc,

Duc cu mine 'n ori ce tara,Due cu mine 'n ori ce loc.

i cu mine ori §i undeAm s'o duc pe-acest pamant

Pan' cu mineo voiu ascundeIn adancul meu mormant.

SENIN SI FURTUNA.

Noaptea profundaIn ea cufunda

Parnêntul june, reinflorit,

Bolta seninaBlanda lumina

Varsa din salmi sbu aurit.

totul taceDivina, pace

Peste natura domneste lin,

Dar o furtuna,Geme si tuna

In al meu suflet sdrobit de chin.

Gi

- 215

.Ah! Nici e raza.Nu lumineazA

Noaptea profunda ce m'a cuprins,

Inima-i ruptäDe lunga luptà

Ce-amor i urã crud au incins !

ADIO LA **

Odath cand plecam spre tineMic orã§el in vale-ascuns

De ate 'nchipuiri senineVoiosu-mi gand era p6truns,

In indoea1 i dorinta,Perdut in visuri, eu pluteamla porniri cu ce cainta,

La revedere iti spuneam!

0! leagan dulce de durereMic orii§el in val. retras,

Azi nu-ti mai spun la revedereStrain etern tu mi-ai rernas

i

- 217 -

*i indoeala si dorint&Acuma all! s'au prefacut

Intr'o prea sigura stiintii.C'etern sa aflu n'as fi vrut.

Adio dar ora§ si casa.Ce crud amorul mi-ati plAtit

*i tu imagine frurnoas6....Adio tot ce am iubit I

ORLOGIUL.

In noapte-ademcA si in WereStau prins in luptä cu al meu dor

Ii svirl departe, dar cu putereEl se intoayce inving6tor.

Nime nu §tie ce chin m6 arde,Ce griji framOnt5, aprinsurni gand

Orlogiul singur din ceea parteResunä jalnic din cand, in cand...

Orlogiu jalnic, cine e§ti oare ?Ala! e§ti amicul ce mö iube§ti,

Tu vii ami face dulcea 'ntrebareSi3rrnane bolnav, curn te ?gAse§ti

A D I 0.

Adio frumoase bucle, adio amor ferbinte,Eu rn6 despart de tineCu sufletul sdrobit,

Cu mai putin amor, dar cu mai multa, minteUn altul cleat mineVa fi mai fericit I

IN ZADAR.

Patria) quis exsulSe quoque fugit ?

Horatiue.

Peste munti §i peste mareFug, alerg neincetat

Ca sa, aflu alinarePentru sufletu-mi sfannat.

Ins4 vai 1 In tari strAineIn zadar scApare vreu,

Ca.ci ori unde-oiu fl, pe mineEu cu mine m6 tot ieu.

D 0 R.

01 voi pe care-amorulCu focu-i v'a muncit,

Voi singuri §tii cum dorulTe arde de cumplit.

Iubita e departeDe peptul meu aprins

i sufletul meu ardeDe dor, de foc nestins.

Zadarnic peptu-mi p1iIngeAdânc suferitor,

Ah! Dorul nu se stingeIn lacrime de dor.

- 222

01 voi pe care-amorulCu focu-i v'a muncit

Voi singuri §titi cum dorulTe arde de cumplit1

NEP AS ARE.

llama geme §i vuestes'asvirle 'n sus §i 'n jos

Cerul tuna si trãsnesteVOntul urla fioros.

Vasul fraged se despicaValuri negre-1 invëlesc

Cand spre rigyri ii ridicaCand in funduri ii isbese.

pe vas in desperareToti alearga nesfirsit

Nicairi nu v6d scapareGroaza mortii i-a lovit,

5i

51

- 224

ochiri gi brate muteRidic spre mäntuitor

SA se 'ndure ajuteCu cerescu-i ajutor.

Singur, farA de migcareDe catarg stau rAzematprivesc cu nepAsare

Oceanul intartat,

CAci putin imi face mieDacä marea m'a 'ngropa

Sau de inimami pustiePe pArnOnt voiu mai purta.

sA-i

ANI INTREGI...

Ani intregi de fericireAh! a§ da cu multamfre

Ca din chinul greuCe me sfa§ie §i ardeSa straport a mia parte

In sufletul tell!

Dar a§ da viata, nume,Partea mea din asta lume

*i din paradis,Inc'odata sh-mi vorbeascaA ta gurã angereasca

Cu dulce suris !

40934. Scrieri complide. 15IL

NEHOTARIRE.

Inima mi se sdrobeste,Capu-mi este greu,

Mintea mea se ratAcesteAh! Nu stiu ce vreu!

vol ca niciodataSA n'o mai zaresc,

Intr'o tara depärtataSingur sä traesc

S'as vol far' incetareS. privesc la ea

§i'ntr'o dulce contemplaresa 'mbat mintea mea.

A§

- 227

A§ vrea chinul ce m'apasANici sA-1 fi gacitsA creadA cA nu-mi pasa.

De nu sant iubitS'a§ vrea sa §opteascA jalnic

La urechea saZi §i noapte un glas tainic

De durerea mea.

A§ vrea ca o grea cAintAAl vietii dar

schimbe 'n suferinta*i in chin arnar

S'a§ vol a sa viathSA se scurgA fin,

SA-i suridA farA ceataCerul tot senin.

Inima mi se sdrobe§teCapu-mi este greu

Mintea mea se rAtAce§teAh 1 nu §tiu ce vreu

LANGA MAREA.

Pe o stanca, langa, mareSingur stau in departare

De al meu amorSi ochirea mea cuprindeOceanul ce se'ntinde

Pan' departe'n nori.

Ori §i unde peste marePintre valuri imi apare

Chipul su iubit,S'a sa gura imi vorbe§teSi la mine tot prive§te

Ochiu-i nesfir§it.

- 229 -

Dar in cruda sa privireVail Nu vöd compatimire

nu vtt+d amorcuv6ntu1 seu e rece

prin sufletul meu treceUn grozav fior.

Si privesc, privesc la maremö'ntreb ce e mai mare,

Ce e mai profund,Chinul greu ce m cuprindeSau e marea ce se'ntinde,

Mama WA. fund ?

*i

CAND 0 VEDEAM. . .

Cand o vedeam parea Ca véd un angerCum s'aratase in visurile mete,

Cand irni vorbea suna asa de dulceCa rugaciunea in ciasurile grele.

Ear cand deodata rece m'a privitPerdut si singur in lurne m'arn trezit.

0 DORINT A.

Pentru ce cu chinu 'n minePe pamOnt mai ratacesc,

Ce dorinta me retineChin, viat sä sfir§esc ?

Cu o singura lovireAl meu chin a§ alina

De durere, de iubireTot deodata a§ scapa!

Ah! eu §tiu ce me opre§teToate, toatea nu sfir§I

Ce dorinta me sile§tePe pament a ratãci:

232 -

A§ vrea s'o mai ved odatA,vrea s'o vd dormind,

Ochiul seu sA nu mai poatASA m'ucidA crud privind,

SA nu poatA sA-rni vorbeascACu-acel ton nepAsAtor

Ce-a facut sA se 'ngrozeascAAl meu suflet simtitor.

Atunci ochiu-rni sa se 'nclineSpre frumosu-i chip visand

Si sa, cred c'atunci de mineEa viseazA suspinAnd,

SA m perd intr'o privireLungA, lungA de arnor,

Sa me 'rnba de ferieireSi atunci able sA mor.

Ag

PENTRU CE CU INTRISTARE. . .

Pentru ce cu intristarePlangi frumosul thu trecut ?

Fericiri far' de schimbarePe parnOnt s'au mai vézut ?

Siint lurnini far' de umbrire,Este rosa fail spin,

Dulce vis far' de trezire,E amor fara de chin ?

PRESIMTIRE.

Azi privesti cu multamire, cu triumf i ironieteu cuget nu te mustra c'ai sdrobit a mea junie.

Ins& vai I Itoh zice tainic Un glas real prevestiturtu pasesti ca mine spre un jalnic viitor.

Precum eu odinioara tu gonesti un idealCe-ti va coperi junia cu-al durerii negru val ;O sinistra presimtire al meu suflet a petrunsCe-mi arata 'nteo oglinda viitorul teu ascunsEu vëd fata ta frumoasa, rumena si infloritaDe dureri si suferinte ca zapada inalbitã,

ed din ochi-ti care mandru azi in jurul lor privescCum ferbinti, amare lacrimi in torente isvoresc,

ed frumosul per de aur lin in bucle asazatCum pe senuti alb si fraged cade'n valuri turburat,*i din senu-ti ce se misca, pe-ale visurilor undeVed sbucnind cu violenta gemeri si oftari profunde.

OP. si

*'al

- 235 -

Dar zardarnic te vei plange §i vei geme inzadarCaci nimic, nimic in lurne n'a sa curme-al ttSu amar*i atunci in desperare, plecand fruntea spre pament,Eu te ved gandind la mine §i la jalnicul meu cant.Dar atunci eu n'oiu suride cu triumf §i ironieCi c'o lacrima de jale voiu deplange-a ta junie.

UN TOPORA.

Cufundat in suvenirePe camp verde m6 primbi am

*i cu trista mea gandireIn trecut mi3 intorceam.

Cum la chinurileamareDin trecut mergeam gandind,

Pintre earb' o mica floareMzui vesel resarind.

.*i perdut in cugetareTopora§ul am sdrobit,

Dar deodata cu 'ntristareL'am cules §i l'am privit :

237

Topora§ sermana floareSpune, cum ai meritat

A§a ten6r in picioareFara mil' a fi cMcat ?

L'al meu pept, floare uscataDeacum afl'un adapost

Caci ca tine sfararnataA mea inima a fost:

Zimbea vesela §i junkViata dulce cand perdu,

Cu-a mea inima 'rnpreunkBiala floare, plangi §i tu!

MELANCOLIE.

Când se desteapta, in dimineataNatura vesel spre noua viata,Aurora mandra ce-mi aduci mie ?

Melancolie.

Ce snnt cand sara luna zimbe§te,Paserea 'n creanga bland ciripe§teEar printre frunze vOntul adie?

Melancolie.

§i cand in noaptea intunecataAscult cu fruntea in jos plecataCum bate jalnic oara tarzie?

Melancolie,

- 239 -

Rapit dea lurnii valuri mi§cateDin a mea trista singurátateCe simt cu dénsa in veselie?

Melancolie.

Ofi cand, ori unde, far incetareIn al rneu Bullet ce isolare 1Etern cu tine, dulce sotie,

Melancolie!

CATRA 0 COPILA.

Al tiliu zimbet de blandeta s'al teu ochiu plin de iubire.Cu atata duiosie inspre mine nu 'ndrepta

Caci o inima sdrobitã de o neagra amintireRaza dulce a sperantei n'o mai poate 'nsenina.

Precum mica ciocarlie inteo zi de primavaráSalta sprinten si'ntoneaza al sëu cant inveselit

*i nu vede uliul aprig ce cu 'ntinsele lui ghiareMu RA vreme pe deasupra in tacere a pandit.

Astfel tu cu inspirare anti simtirile placuteDesteptate'n al Ulu suflet de intaiul teu amor

*i nu vezi ca.nd se vor trece aste vesele minuteCum durerea cu-a sa ghiara te pandeste'n viitor.

241

Atunci zilele senine ce se scurg a§a frumoasei nopti dulci cu mdndre visuri o, atuncea n'or mai fi,

Ci in lacrimi de durere i'n suspinuri fioroaseVei petrece noaptea lung* vei petrece lunga zi.

Vri nimic, nimic atuncea nu gási.-vei alinare*'amintirea fericirii ce odatã ai simtit

Va 'nmulp in al teu suflet suferintele amare*i durerea ta profund a. va márlo inmiit.

Al ttM zimbet de blandeta §'al teu ochiu p1M de iubireCu atala duio§ie inspre mine nu 'ndrepta

Caci o inima, sdrobita de o neagrá amintireRaza dulce a sperantei n'o mai poate 'nsenina.

40931. Scrieri cornisIecte. II. 16

UN VIS.

Era noaptea 'ntunecataTun sornn greu m6 apb.sa

CAnd in gandul meu deodatäUn vis crud se arAta:

0 bisericA pompoasAStritlucea de luminäri

VII ea glasuri cuvioaseCantau stranie cAntaxi

*i in haine de mireasaLa altar eu te-am vêzut

Cum stai palM, frurnoasäLdng'un om necunoscut ;

- 243 -

0 podoabã auritãPoste umere-ti curgea

*'o cununit pretuitaA ta frunte incingea.

Dintr'o straná depärtatAEu sinistru ye priveam

S'a mea frunte infocat&De-un morment o razemarn.

Atunci preotu 'n ve§trninteInspre voi inainta

*i cu tainice cuvinteMane le ve'rnpreund

*'o selbaticA simtirell'apuca ingrozitor

Si vedeam c'a mea sfir§ireSe apropie §i mor.

MANGAIERE.

Cand cu fruntea razemataIn dulci visuri cufundata

Singura vei sta,Si du§mana ta gandireSpre-al meu cant in ratacire

Tainic va sbura.

Al meu cant ce-i scris cu sange,Scurs din sufletu-mi ce plange

De dureri §i chin,furat in taina oare

Un moment de intristareUn singur suspin?

Tha

245

Ah! de-o lacrima de jaleA rapit genelor tale

Jalnicul meu cant,Pentru toat' a mea durere0 mai dulce mangaiere

Nu vreau pe pamentl

REVEDEREA.

Non cceur encore plein d'elle errait sur son visageEt ne la trouvait plus.

A. de Musset.

Te-am iubit oare pe tineC'un amor asa 'nfocat,

Chipul teu atiita vremeAl meu suflet l'a purtat,

Fost-ai tu care odat5,C'o privire, c'un suds

A mea viata de necazuri0 schimbai in paradis.

247

Fost-ai tu care 'ntr'oC'un cuveint nepasätor,

facut O. fug in lumesa plat-1g de chin §i dor?

Nu, ah I nu, cel dulce nume,Acel chip asa iubit

Dintr' a visurilor lumeAl rneu dor l'a fost räpit,

El era o nalucireUn vis dulce 'ncantator

Cesi crease in gandireAl rneu suflet arz6tor,

Dnmnezeul poesieiIi trirnise pe pamdnt

Sa-mi arate-a mea chemareSit destepte al meu cant.

salt,

M'aiSi

ULTIMA LACRIMA.

Intr'o fatalA, cruda oarAGrozav eu am jurat

SA smulg din peptul meu afaraAmoru-mi infocat.

L'am smuls!... §i mult in departareAm plans §i am jalit

Pan timpul bland, cu indurare,Durerea mi-a gonit.

*i azi din nou ca mai nainteSimt un suspin arnar

*i ved o lacrima ferbinteIn ochi lucindu-mi ear...

249

Ce vrei tu, lacrima. arnaràCe vrei, addnc suspin,

Vrei tu ca sà inceapa earáAmorul meu chin?

Nu I grabnic lacrima va trece,Pe cer cum trece-un nor

Stropind duios mormOntul receAl stinsului amor.

tat

DUPA FURTUNA.

Pe cer s'adunã nor peste norFurtuna muge spitimantätor,Vijie vOntul, trasnetul pica,Pamentul geme §i se despica, IDar totul trece, furtuna sboaráLin*ea mortii jos se coboaráSi dupa, trasnet, fulger §i ventUrmeazA, groaza unui mormOnt.Si'n al meu suflet nor peste norSe gramftdise sOimantator,Amor §i ur a. crud vijieauInima 'n doue mi-o dispicau.Dar asrazi toate, toate-au trecutSi'n groaza mortii s'au prefäcut.

- 251 -

Nici o simtire nu mai e vieInima-mi este goala, pustie,Cutrier lumea ratacitorFara de ura, far de amor.

PROSA SI POESIE.

*i eu ca multi altiiAm fost fericit

Am iubit odata*i am fost iubit.

Dulcea mea simtireMO, m'a läsat

*i nici o cantareNu mi-a inspirat.

Anii se trecurö*i nefericit

Eu am iubit eara*i n'am fost iubit.

- 253 -

Atuncea puternicAm fost inspirat

i de-a mea durereMu lt, mult am cantat.

Fericirea-i prosaCe trece curend

Ea este comunaLa toti pe pament,

Dar nefericireaE un dar ceresc

Ce numai poqiiAle§ii simtesc.

PARERE DE REU.

A scApa de-a mea durereMultA vreme am dorit

SA mai pot simtl placereSA fiu inca fericit.

Azi s'au dus a mole chinuri*i s'au stins din al meu pept,

Dintr'un vis lung de suspinuri,5i din lacrimi m6 destept.

Dar eu nu simtesc placere*i stint mai nefericit,

Cad, in loc de-a mea durere,Simt un gol nemarginit.

- 255 -

Ahi ca mine Dime 'n lurneAsa duke n'a iubit

'asa chinuri fára nurneNime 'n lume n'a sirntit.

Zile lungi de desperare,Nopti intregi de chin si plans

Asa dulci, asa amarePrea curönd acum v'ati stills !

0 ! r6mai durere scumpãopreste al thu sbor

Las' ca peptu-mi sa, se rump.Sfasiat de tainic dor !

Inzadar I Totul disparePoesie, chin, amor,

In lumea nesimtitoareVail reman nesimtitor !

*i

CANTEC.

De voiti pea vietii caleFara dor §i far& jaleLin §i pacfnic sa pa§iti,

Nu iubiti 1

De nu vreti ca in suspinuriSi in lacrimi §i in chinuriSoarta voastra s'o jaliti,

Nu iubiti 1

Si cuprin§i de desperareZile lungi §i nopti amareMoartea neagra s'o doriti,

Nu iubiti!

257

Dar de vreti §i'n desperareSa cantati cu inspirareDorul jalnic ce simtiti,

0 iubitil

i uitând atunci pe sineFericirile divineCa prin vis sä 'ntrezariti,

0 iubiti I

40934. Scrieri tom filecte. II. 17

PINTRE NEGURI. ..

Pintre neguri de odata0 raza strabath,

Acea raza lurninathAi fost tu!

Un dor mandru de cantareIn peptu-rni se Misch,

Bland isvorul d'inspirareAi fost tu!

Apasat de chinuri greleUn vis imi aparh,

Visul dulce-al vietii meleAi fost tul

IMI TOT SPUI CA SUNT FERICE.

Imi tot spui ca snnt fericeCA am tot ce pot dori

Ah I aceasta n'o ai ziceCAnd mai bine tu mai VA.

De-ar strabate-a ta privireIn al sufletului fund

Ai vedea ce ingrijireIn adancuri eu ascund.

Am o grijä mare, mareCat abie o pot purta

Ce'ncurend a O. m'oboareSub povara sa cea grea.

260

De sub vesela tulpinAVezi cel §erpe pAnditor

Cum s'aruncA §i'nveninAPe voiosul treator?

Astfel grija mea cea mareCAnd gAndesc c'o am uitat

De odatA crud apare*i m13 mu§cA 'nveninat.

Dar tu nu vrei a mA credesi-mi tot spui : e§ti fericit...

Nime 'n suflet nu mtt vedeDecAt gandu-mi amaritl

INTOARCEREA.

T6n6r de virstA si de simtireSedeam odatA lang'un isvor

Si lasam ochii s'a mea OndireSA rAtAceascA pc) placul lor.

Vedeam o moarA care plutestePe riul verde ce alerga

S'o roan, mare cum se 'nvOrtesteC'un jalnic vuet in unda sa

Si peste aria dealuri plAcuteImpodobite cu mii de flori

Pe-ale sale coaste turme tacuteSi sus pe ceruri fantastici nal,

- 262 -

Ear inspre sara, din departare,Un gingas fluor se auzea

Sunand a dulce, dulce cantareCe-adanc in suflet imi p6trundea.

Un ce atuncea fail de numeUn straniu, mare, puternic dor

De pe pamenturi spre-o alta lumeLua cu mine un tainic sbor.

Deatunci de-a randul ani Multi sburar6lumea 'ntreaga am colindat

Pan ce destinul m'aduse earaLanga pOraul cel incantat

*i ear mO pusoi ca mai naintePe malul verde ltinga isvor

Lasand ochirea si a mea minteSa rataceasca pe placul lor

*'a mea ochire revOzu earaPlacute dealuri cu mii de flori,

Turme tacute, roata i moara*i sus pe ceruri fantastici nori,

*i ear pe-un fluor in departareUn dulce cantec am auzit

Tot ca 'nainte, nici o schimbareAh ! numai dorul n'a mai venit!

FARMECUL.

Ce farmec m incanta, ce nalta desfatareInunda, al men suflet pëtruns de dulce dor ?Ah! inima-mi palpita cu noua, infocare

cu speranta june privesc in viitor,

Uitat'am toate-acele imagini nebuloaseCe nendurat destinul Med s intilnescA caror amintire simteam Ca me apasa*Mind c'a lor iubire nu pot sä resplatesc.

Uitat'am si pe dinsa, fatala aratare,Ce ani intregi de chinuri in suflet am purtat

unde drept resplata gasit'arn nepasare,Ironica, zhnbire s'un suflet inghetat.

iJi

*i

- 264 -

S'au stins acele toate in noapte §i uitareAzi cu speranta june privesc in viitor,TJn farmec mb incantä, o naltä desfatareInunda al meu suflet, pbtruns de duke dor.

Pe bolta cea albastra, mii stele scanteiazaDar toate far de urma in noapte redisparCand impbratul lumii cu stralucinde razeMaiestuos pe ceruri se nalta'n al sbu car,

Astfel de multe doruri, de multe suvenireNelini§titu-mi suflet grozav era cuprinsDar stinse simt azi toate de cand cu stralucireAmorul, mandru soare in pept mi s'au aprins.

SEREN AD A.

Neguri dese, tenebroaseTree peste plinent,

Noapte mai intunecoasãZace pe-al meu gaud.

LunA tu, cu blánde raze!Luna, ce Wept,

Vin, ah! vino, lumineazaNoaptea mea din pept.

N'auzi vocea-mi cum §opte$tePlângeri de amor,

01 te-aratä, ferice§tePe-un biet cantätor,

266

Vocea mea tanguitoareLa vederea ta

Intr'un cant de desfatareDu Ice s'ar schimba.

Luna, tu, cu blande razeLuna ce as,tept,

Vin, ah ! vino, lumineaza,Noaptea mea din pept !

CE CAUT IN NOUE AMORURI. .

Ce caut in noue amoruri,Ce caut in noue visariearas cu gdnriu1 in nouri

A.16 perd in dulci desfatari?

n'am invatat oare incaAtata cat am suferit

Ca chinuri i jale addncaSunt pururea crudul sfirsit?

0 ! fie ori care sfirsireDestinul ce vrea sa ajung

Departe aceasta gdndireDeparte de mine-o alung,

Si

268

Eu vreu O. iubesc cu 'nfocare,Perdut in visuri de-amor

Durerea nu poate fi mareCat este de mare-al meu dor!

i earb,§ in noue amoruriM'afund §i'n noue viski

*i Emil§ cu gdndul in nouriMe perd in dulci desfátäri !

TANGUIRE.

Eu iti spuneam de chinuri,De jalea mea cea grea,

De lacrimi, de auspinuriCe nu puteam uita

*i cum, far de mustrare,Iubita ma trada

Si cum aces. tradareEu n'o puteam uita

gura-ti cu blandetaDuios 1116 mangaea

Spuind ca'n tineretaDureri se pot uita,

Si

- 270 -

cand spuneai aceste,Priveam in fata ta

*i Ondu-rni fait vesteDurerile uita:

Privit-am fãrã ItirePrea mult in fata ta

Uzi dulcea ta privireAh! n'o mai pot uita!

pt

GOAN A.

Alearga, alearga, fugare focosPe valea intinsa, prin codrul frunzos,

Alearga, gone§te in sbor neopritCum sboará gandirea-mi spre chipul iubit !

Nu luce pe ceruri a lunei zimbireCe-odat'a fost martur l'a noastra iubire?

Alearga, alearga, fugare iubitCaci eata atingem limanul dorit!

Ce fulger deodata nainte-mi lucWe?0 casa albie in camp se zare§te,

- 272 -

Te-opregte, fugare, din lung sborul teuPuternic se bate ah, sufletul meu!

Grozava 'ndoealar, ce negru veninTu vergi de odate, in gAndu-mi Benin,

GAsl-voiu credinta, gasl-voiu uitare?Respundeti oI venturi cu-a voastra suflare!

Dar nu! Necredinta chiar dac'oiu aflaCunosc ce-i durerea, dar nu gtiu rábda,

M'agtepte uitare, m'agtepte amorUrmeaza fugare, selbaticul sbor !

INTAIUL AMOR.

Se spune iubita, cà omul in viataSimteste puternic un singur amor,

De trece acesta, o vednica ceataSe lasa pe suflet nesimtitor.

Iubit'am odata, cu dor si visareCu lacrimi de jale ce multe-am varsat

Trecut'au amorul si chinuri amare'o ceata pe sufletul meu s'a lásat.

Natura in juru-mi 'Area vestejitaSufla un vent rece, iernatic si greu

To frunza si alta cadea 'ngalbenitaDin trunchiul cel vested, din sufletul meu.

0934. Scrieri complecte. 11. 18

- 274 -

Dar iarna nu trees gi ear prim'avara.Nu 'nvie pAmOntul cu mandre goptiri?

Ea trece, ea trece, ah, azi iubesc earäCu-aceeagi visare, cu-aceleagi simtiri!

Gregit care crede c omul in viata.Odatä iubegte cu visuri gi dor

E june-al meu suflet gi WA de ceata,Amorul ori care e amorl'ntaiul

ZIOA SI NOAPTEA.

Zioa i .noaptea cum se urmeazaUna cu soare stralucitor

Alta obscura, plina de groaza*i de fior,

A§a noi trecem a vietii caleCãnd prin momente dulci de placeri.

Cand cadem ear4 in griji, in jalein dureri.

Nime nu creada, ca desperareI-a fost rnenita hotaritor

Caci dupä noapte nu vine soareStralucitor ?

$i

- 276 -

Nu creada nime, placeri divineCa-i stilt menite in viitor

Caci dupa soare noaptea nu vineCu-al ei fior ?

Arnar de omul flirt putereCe simtind peptul de chin cuprins,

Ii pleaca fruntea §i de durereSe las' invins!

Felice insa acela careSimtinduli peptul de chin sfarrnat,

Incet urmeaza, a sa carareSi resignat !

INSPRE MARE.

Insprea märii nalte maluriIi16 impinge al meu gaudUnde urie§e valuriSe arunca spumeglnd,

Unde paserea de mareIntre apá si'ntre norSpre perduta departareI§i intinde lungul sbor.

Unde es- de pintre spumePesti cu chipul monstruos

ne spue de-alt6. lumeJos din fundul misterios.SI

- 278 -

Ah! cu-a pAserii de mareLung, nem6suratu1 sborA mea lung& aspirareAcolo voiu s'o mêsor,

Cu figura monstruoasäCe s'aratrt jos din fundIn cea lume misterioasá1Toiu cu dinsa sã m'afund

Si cu undele porniteCand de stinca se sdrobescAstepWile-mi sdrobiteSe aseamen eu voesc,

Ear and valurile lineAdormi-vor nemiscatIdelancolic sä suspineAl meu pept induiosat !...

Inspre mare 1

TABLOU.

Apus de soarePalide razeBland coloreazaIntinsa mare.

Intreaga fire,Aer si undaSe acufundaIn adormire,

Ce punct in zareAlb straluceste?TJn vas plutesteIn nemiscare.

UNEI FEMEI.

Cate sunt daruri divine cu toate ai fost inzestrata,Mandra eti ca Junone, ca Venere e$ti de frumoasa,

nalta in cuget, ca inteleapta MinervaInsa au ca Diana o§ti rece Si nesiintitoare.Nobila,

t

TRISTETA.

Trecute sant acele timpuri blandeDe primavara, de intaiu amor

Mid me primblam pe campuri inverzende*i nu zarearn pe ceruri nici un nor

Si inima-mi de-amor induio§ata,Plutea in visuri dulce leganata,

Mid nu credearn cit viata ar fi tristaPrecum poetul canta 'n jalea sa,

Caci dac'ar fi, curn ar putea s'exista0 fericire nalta ca a mea?

Cand fi dat pentr'o imperatieDin al meu suflet mandra bogatie,

n'a§

2S2 -

Trecute, e §i vara cea ferbinteCand sub un soare sec §i arzetor

Sirntii de odata'n mine cum s'aprindeUn chin grozav, un lung, selbatic dor,

Cand nopti §i zile 'n crude. desperareVersam §iroiu de lacrime amare,

Cand rAtAceam prin cM §i tan strAineCu un pumnar in peptu-mi sangerand

Fugind de toti, voind sA fug de mineDar ca sA smulg pumnarul neputend,

Cand aveam numai din intreaga lume0 rana'n pept, pe buz'un dulce nume.

Toamna acum cu pasuri prea grabiteDe mine ah! acum s'au apropiat

Drivesc in juru-mi frunzi ingMbeniteZac irnprA§tiate lang'un trunchiu uscatpe deasupra 'n bolta 'ntunecoasA

S'aduna neguri reci §i fioroase.

Ce mi-a rernas? 0 palid' amintireCa de-o poveste ce-a§ fi auzit

CAnd prin §optiri voeau in adormireSA legene copilul ostenit,

Imagini dulci ce mintea adormitATransporta'n vis, in noapte invelitA.

eatA, eatA trista iarna vineCu asprul ochiu, cu suflul ski ghetos

$i

- 283 -

Cãnd voiu vedea privind in jur de mineSus cerul trist i trist pámOntul jos.

Atunci omêt i crudb, vijelireVa ingropa i slaba arnintire.

SONET.

In somn grádina pare cufundataN'auzi pe ramuri nici o paserica,Incet din flori parfumul se ridica*i al meu suflet dulce 11 imbata.

gAndul meu se 'ntoarce 'n vrerni trecuteImagini vechi nainte-mi sa arataAtn.t, de vii precum au fost odata

ce credeam din minte-mi dispArute.

d oare dulci §i seri incantatoareW x1 zile negro, chin §i desperare

printre ele-un chip plin de rnandrie

Zimbesc acestor visuri de juneta.*'apoi m'afund cu 'ncetul in tristetaGrandind l'a lumii nestatornicie.

$i

$i

$1

AMICULUI 11EU MIHAIL CORNE.

Tu nu canti a ta durereascunzi al Ou suspin,

Nu §tii tu ca, in tacereSe mare§te al thu chin?

Rencordeaz a. a ta liraSi rencepe al thu cant

Caci nimica nu inspiraCa durerea pe pamOnt.

Si cand anii se vor treceVncercari §i mari nevoi

Vor cadea in iarna receA vietii peste noi,

Si

286

Vei ceti a ta cântareC'un melancolic suris

*i trecuta desperareVa 'Area un dulce vis.

LUI ALEXANDRI.

liel mezzo del cammin di nostra vitaMi ritrovai per una selva oscura.

Dante.

Gradina cea umbritä acunia parasisemDe care e copilul intai incunjurat*i, deschizênd portita, in camp acum e§isemCe verde inainte-mi era desfa§urat.

Campia inverzita 'Area nemësurata,Lucea in dulci podoabe de mii si mii de flori*i pe deasupra bolta albastru colorataLa inspiratul june zimbea fara de nori.

*i plin de dor §i visuri, cu pasuri calëtoarePe camp tot inainte mergeam neingrijit,

288

Cuprins de-un dulce farmec, privearn cu desfatareCampia nesflr§ita. §i cerul nesflr§it.

Deodate, indt campul prin arburi se ascundecerului albastru de nori e coperit

Grábesc a mele pasuri §i grija me petrundeTresáre al meu suflet de rele prevestit.

eate. 'ntr'o pedure obscura, i tãcute.Deodatit, Mr de veste, m ved ratemitor,Se 'ntuneca lumina, ckarea e perduta,In jur, in sus, in mine texere si for 1

In spaime, §i in chinuri, cu noapte 'ntunecoaseCu venturi, cu furtune, m lupt necontenit,De 'ntorc a mele ganduri, cempia cea frurnoasa,Mai mult amar aduce in peptumi amerit.

jur §i inspre ceruri indrept in desperareTenguitoarea voace, chemánd un ajutor :In jur selbatici flare, sus buhne cobitoareRespund l'a mele pldngeri cu vaetele bor.

Se trece-o zi §i alta §'a treia le urmeaze.Dar ochiul meu nu vede al codrului hotar,

cend din vreme 'n vreme furtuna inceteaze,Perduta fericire tot caut in zadar!

*I

$1

289

0 tu 1 care acuma p&durea 'ntunecatADe mult ai pArasit-o, lungi timpuri rAtAcindPe-a carui frunte anii §i gloria bogat&Au pus coroane doue, de laur §i de-argint,

0, spune-mi cum in timpuri de griji §i chinuri grele,CAnd apasa pe peptu-ti al oamenilor réu*tiai cu Leicrimioare §i IlleirgdritareleSA legeni in dulci cAnturi atunci sufletul tèu ?

*i cAnd destinul negru, cu litere fataleSoria a tale doruri etern sA nu 'mpline§ti,Cum ai cAntat pe fluer tu doinele de jale

i ai cules comoare de canturi bêtrAne§ti;

Invata-mo, ca tine sii aflu in gandireCer, cAmpuri mai frumoase, decAt ce am lAsatPan voiu gAsi odatA a codrului sflr§irei voiu e§1 in vale de-o cArja. rAzemat.

*i dad hotAritA mi-a Post numai durereSA aflu din al soartei §'al oamenilor r6uLa altii care sufer sa, las o mAngAerePrecum mi-ai dat tu mie cu dulce cantul teu.

Atunci ca tine mAndru sA merg spre o gradinACu frunte coronatA, cu suflet multamit,GradinA 'n care doruri §i patimi se alinaIn lini§te cerease& §i farA de sflr§it.

40934. Scrieri com.plecte. II. 19

COPILUL LA PERAU

DIN SCHILLER

La isvor edea copilulFloricele culegea

*i le vede respanditeCum in valuri se perdea.

Ma curg a mete zileCa isvorui nencetat

Si se use' a mea juniePrecum floarea s'a uscat.

ii 'ntrebati dece 'n junieEu jalesc cu chin 'n mine

Tot e vesel §i spereazaPrimavara cand revine.

Dar aceste mii de glasuriA naturei desteptate

Vail trezesc in al meu sufletSuferinti infricopte.

- 291 -

Ce-mi fac mie flori, verdeatkCare 'n Mai au resk.rit

Una caut: e aproapeDar departe nesflrsit.

In zadar a mole brateTind spre dinsa cu amor

Al meu brat ah! n'o atinge*i tot creste al meu dor.

Vino, yin' frumoasá mdndrãDin inaltul thu palat :

Flori, copile-a primAveriiPe-a ta cale-am presurat,

Auzi lunca cum resunk,isvoare cum soptesc ?

Loc destul e 'nteo ColibLPontru doi ce se iubosc.

ti

ADIO A LUI HECTOR

DIN SCHILLER

Vrei sä m6 14 Hector, sA te desparti de mine,S'alergi unde Achile cu neinvinse maneAduce lui Patrocle sacrificiu cumplit,Cine pe copilu-ti va invata oareArcul sä incoarde, Zeii sa onoareMad de negrul Xantus vei fi inghitit?

*terge-a tale lacrimi, scumpa mea sotieUn ferbinte dor mb cheama 'n batälie.Vezi ace§ti doi umeri poartti Ilium,Astyanax remde in divina pazaSpre-a tarii rnântuire Hector vrea sá cazA

noi ne vedem eaH4 in Elysium.

293

Ahl n'am sa-ti mai aud a armelor sunareferul ti3u viteaz va rugini 'n uitarelui Priam eroic sange va perl,

Ai sA te duci in termuri seci, intunecoaseUncle Cocytus plAnge prin sesuri nAsipoase§'al töu amor in Lethe va muri.

Ori ce dor puternic, ori ce cugetareSA 'nec vreau in a Lethei intunecatA mare

Insá nu s'al meu amor.Auzi cum cruntul dusman asalt' a noastre ziduri?Incinge-mi mAndra spada, goneste negre ganduriIn Lethe nu se stinge iubirea lui Hector.

- -

*iAl

AMALIADIN SCHILLER

Frumos era ca angerii din raiuSufletul sbu era Malt §i mareOchiul sbu bland ca soarele de MainCand il reflecta, oglindoasa mare.

Imbrato§area sa: selbatica simtire,A noastre inimi puternic palpitand,Auz §,i glas perdute in uimire*'al nostru suflet spre ceruri virtejand.

Sarutul sbu : divina desfatare ;Ca doue flame care se unesc,Ca sonurile harpei ce'n impreunareForm' un acord armonios, ceresc,

- 295 -

Astfel i noi deo singura simtireDe-un singur dor ferbinte infocati,Suflet in suflet, uitam in raãcireLumea in jurul a doi inamorati.

S'a dus, deatunci nu §tiu ce-i fericireSperanta-i stinsä, viata e un chinS'a dus! nu am de cat o amintireCe se resum' intr'un amar suspin.

ROMANT ADIN VICTOR HUGO

Dad, nu ai nimic a-mi spuneDe ce te-apropii nencetat

Cu-al tell suris ce, prin minune,Ar neburn pe-un imp6rat.

Datã nu ai nimic a-mi ziceDe ce-mi stringi dulce mama mea

In visul ginga§ si fericeCare-1 visezi in calea ta?

DacA voe§ti sf), fug de tineDe ce pe aicea vii §i treci?

Cand te zAresc, simtesc in mineDe dor §i grip, fiori reci.

VISULDIN GERM.

Odat' un vis frumos visamEtern al töu eu me credeamEram ferice nedescris,A fost, a fost un dulce vis.

Ce mândr5, viata imi pareaA ta imagine-mi schimbaBordeiul mic in paradis,A fost, a fost un dulce vis.

Ceteam in ochiul nu duiosTot ce e bun, maret, frumosIn universul ist deschisA fost, a fost un dulce vis.

- 298 -

Ades cu mintea in uimireEu ascultam a ta vorbire

priveam bldndul tOu suris,A fost, a fost un dulce vis I

Vai mie ! Ca o nhlucireS'a stins a visului lucireSingur slant astázi §i proscris,Te-ai dus, te-ai dus o, dulce vis!

Si

LA FEREASTRA.

I.

Pe ganduri la fereastra eu stau §'a mea privireSe 'ntinde pe cetate, pe vesele cãmpiiPe dealuri coperite cu pomi, gradini §i viiPan' unde colo'n codru s'ascunde-o mOnastire.

Ed jos, unde ormul spre vale se abateSe vede-o casa mare, cu zidiri nalte, suriNaintea carei umbla lungi §iruri de trasuriPurtate de ma§ine pe cai in fer lucrate.

Aici e §uer, strigat §i sgomot.§i mi§careDin ori ce parti a lumii yin mil §i ear pornesc

- 300 -

Ca roiuri de albine s'aude cum foesc...Ce pas al onienirii nernarginit de mare !

Zadarnic 1 Nu aceasta atrage-a mea privireTree re.pede deasupra cu ochiu nepasator*i adancit in ganduri, me uit cu tainic dorColo unde s'ascunde tecuta menestire !

Frumoasa zi de toamna. Privind in departarePrin a ochenei stecla, eu v6d cob in viiCum lucratori multime, barbati, femei, copiiCu leg a vitei road& in vesela rni§care.

Ici unii taie struguri, pe um6r cu ciubereSpre crama recoroas a. vöd altii alergând,Deacolo in mari vase cu cofa ved turnandA poamei dulce zama, azi fara de putere.

Cati ani trebui sa treaca pan vinul acest juneCu grija de a zilei lumina aparatPus dintr'un vas in altul, hranit i cautatVa disfata odata i vesel va dispune I

'-' 302 .-.

0 juni I ce-a voastre scrieri voiti cu nerAbdareSA 'mpr4tieti in grabA §1 slavA s'adunati,Mult timp a le ascunde in tainA invAtati,De vreti s'aduca lumii plAcere, desfAtare !

Venise apa mare; cu stra§nica putere"Din albia august& afara s'asvirlea

valuri sgomotoase prin case navalea,Ducénd cu ea ori unde urgie si durere.

Id, colo pintre spume plutesc la suprafataUne lte, mese, paturi, u§ori, stilpi risipiti,Stau oameni goi pe maluri din ape-abia e§itiVntind spre-a lor avere neputincioase braze.

Dar ce-i? Viki bine oare, colo unde plute§teAl unei mici colibe cazut acoperi§Pe care cursul apei la vale-I ia orbi§,Nu-i un copil ce §ede in virf §i bland zimbe§te?

*en

- 304 -

Un copilas 1 El tine in mani o jucárieCu care-a fost de mama eri sara adormit*i i§i urmeazA jocul voios si lini§tit....0 virstä 'ncantãtoare 1 0 nevinovatie l

IV.

Arama trist resuná; tree prapuri i fanareApoi, in lungi vestminte, vin preotii 136trani,Turtand a legii carte si crucea 'n a lor mani,Ear dupä dinii carul in jalnicA miscare.

Prin perini de mätas i fiori imprästiateSe vede o figura frumoasA de bArbatIn haine de serbare cu grija imbrAcat,Cu marine pe peptul ce-acuna nu se mai bate.

Vai! 0 femee 'n negru, de rude sustinutkAbia ii poartä trupul cu pas sovãitor.Ce fat a. strAvezie, ce ochiu rãtãcitor...Ai zice ca-i o umbra, atat e de perdutã!

40934. Scrieri complecte. 20II.

306

Fernee, §terge-ti ochii, alung' a ta mahnire!Prive§te chipul palid ce doarmea§a de lin*i'nvat a. cá el trece, scApat de ori-ce chin,La 1ini:3tea eterna, eterna fericire !

V.

Din zori de zi st6panul din casa cea vecina!a grebla, stropitoare si sap, si cutit

i plin de harnicie, in verdea lui gradinaLa fiori, la pomi, la drurnuri lucreaza multumit.

Apoi pe o terasa, cu umbritoare vieS'asaza si admira frumoasele lui flori.1; Un om cu-asa o viata ce bun trebui sa fie,

Gramdeam si pentru altii ce compatimitor!"

Dar ce-am aflat? Vecinul cu camete cumpliteDispoae pe ori cine in latu-i a cazut;La pragul gradinutei plang v6duve-amarite*i juni bogati odata, averea ce-au perdut !

- 308 -

Contrast ciudat si jalnic 1 Naturá nenteleasa 1A omenirii gdnduri inveci nu te Otrund :In cel mai negru suflet sfint raze luminoase*i vai, in cel mai nobil prapastii farä fund !

VISURI MANDRE.

Visuri mandro do junie,Mari sperante, mari rnahniri

Astazi toate-mi sfinteti mieAbia slabe arnintiri.

Linistit pe a mea caleNaintez cu sigur pas,

Desi ved colo in valeLocul lungului popas.

Betrnmeta, slabaciuneCu dureri ce v6 'neunjor

V'astept far' amaraciune.Fara spaima si fior.

310

Numai una nu-mi rApeascATinipul cel r6utacios

Incãntarea-mi tinereasaPentru tot ce e frumos!

IDEI SI MAXIME

Avant dont gue d'écrire, aiSprenez a /Sewer.

BOILEAU.

T

Un vis e fericirea: visam neincetatCand vom ajunge scopul pe care l'am speratC'atuncea vom gfts)o; avend ce am doritVedem ca ea acolo n'a fost de intilnitSi cu melancolie ne 'ntoarcem in trecutVisand la fericirea ce-odat' am fi avut.Caci palid e presentul: trecut si viitorLe coloram in visuri cu verde 'nfloritorSi cand atingem malul eternului abisVedem ca fericirea si viat'au fost un vis.

II

Fruntea impovArata, de veacuri §i de furtuneTrist in jos spre pAm6nt pleacä b6tra,nu1 stejarDar de jur imprejur, pAzite de largile ramuri,llii de m15,dite r6sar, vesel spre ceruri privind,

III

Far& nume, far' avere,Talent, spirit *i putereC'un graunte de noroc,Orb tearuncd 'n lumea mare

intrece pe ofi-careIn al vietei straniu joe.

IV

Precum pe teatru, a§a, in lumeUntil e rege impurpurat,

Osta e altul cu falnic nume,Filosof unul, altul bogat.

Dar cum pe urrná, cand strMucireRol, nume, haine a parAsit

Remane numai, pbn de-amkire,Biet comediantul nefericit,

A§a privirea mai adâncith*i'n lumea noastrti de-i cufunda

01 ce miserie nernarginith,In ori-ce suflet tu ai afla!

V

V6 rnirati d in petreceri la vecini §i la vecineDimineata, zioa, sara il gasiti necontenitDar sermanul ce sli fac6.? Dad singur e cu sine,Sindrofia-i pre cornunã sa nu moará de urit.

VI

DOMNUL X.

Te lauzi cu trufle si crezi cä esti bogat,Caci mii de pungi de aur in l'azi al indesat 1Tu e§ti sarac, sermane 1 Dac'ai avea din lumeTot aurul ce'n funduri ascund a märii spumeQi arde sub pa,mOnturi, el tot n'ar compensaInima ta sAradi, §i goala mintea ta 1

VII

Cdud amor n'am ceutatMu It amor am inspiratAmor mult cdnd am simtitCu receal' am fost privit.Acum tot de socotescWel Wu plus eu me gasesc.

VIII

Zadarnic cu putere tii ochiul teu inchisDe teai trezit din somnu-ti s'a dus frumosul vis,Zadarnic doruri stinse rechiamA vocea taAmorul din cenu§a, nu poate renvia.

IX.

Dati amorul ce v6 coreUn biet suflet in durere

*i-ti da indoit,Dati atuncea cAnd vi-1 cereBietul suflet in durere

*i-ti da inmiit.

40934. Scrieri comjilecte. II. 21

X

De simti vr'o bucurie, la nirne sa n'o spui,Ci cu 1acbti de-arama in suflet s'o incuiCad fail de pasare, de nu cu pismuirePrive§te reaoa lume inaltati fericire.

De simti vre o durere, tu earä sb n'o spui,Ci tot asa puternic in suflet s'o incuiCaci far' de indurare, de nu cu multamirePrivqte reaoa lume, a ta nefericire.

XI

Pentru atata necaz si grijá i chin si durereCrezi tu, ,sermane poet, ca, slava te va fesplan?0, speranta, desarta., o, amagire amara, 1Slava vei dobandi-o cand singur nu vei mai fi!

XII

Cum privegte spectatorulCare gede'n departare

Comedia gi decorulCa o lume de 'ncAntare,

Astfel in copilArieCAnd privim in viitor

VisAm numai feerie,Poesie gi amor.

Dar actorue precum gtieC. palaturi aurite

&int in loc de feeriePAnzi gi scAnduri zugrAvite,

- 325 -

A§a noi la bbtraneteCdnd actori am devenit

Vedem scena tristei vieteCa decor ri3u zugravit.

XIII

CATRA AMICI.

Unui cILle§te fantastice lumi Melpomena mareataSe desfateaz 6. un altul in bratele Venerii dulceMandrã coroanä incinge pe fruntea ta Calliope.Eu melancolic visez cu Erato simtitoarea.

XIV

Toti stint rëi si lurnea-i sacA,Nu 'ncetezi a tot striga,Vezi cu tine de te 'rnpac5.*i cu toti tei imp5.ca.

XV

De ai o idee, in scris s'o pui indataDe af:o iubitä, condit-o la altar,Caci lesne trecOnd tirnpul iubita e uitata,Caci lesne sburand gandul ideile dispar.

XVI

Un moment numai in a ta viataStai cu norocul fata in fatä.Prinde-1 atuncea i cu puterePune-1 in lanturi, baga-1 in fere,Cki dacati scapá din mâni atunceEternitatea nu-1 mai aduce.

t

XVII

De te arnicul, Wopune arnarireCi ifi nepftstItor,

De ce sa-ti schinjui gandul on goala tanguire?

De te tradeaza rnandra, zugrum' a ta durerenepasator, -

De ce in al thu suflet s ersi venin i fiere?

Ah! cat de sarbed fie a sta in nepAsareE tot cu rnult mai bine decat in griji amare.

insal'

fii$i

Po al vietii munteSe suie u§or

Cel far de §tiintafait de dor,

El n'are povaraDe griji §i de chin

Spre culme el sboaráCa paserea lin,

'aproape e culmeaSpre care-a tintit

Dar valea-i departeDe uncle a pornit.

XVIII

332

Dar ahi precum batranul slabit, far' de putere,Acel ce de stiinta §i dor e apasatCu pasul raic, nesigur, cu grijä, cu durereAbia in sus se urea cu trupul incujbat4_,Din peptu-i grea povara, povara grea din minteInca si greu o duce pe umeri, obosit*i nesfirsit departe e culrnea dinainte-Taproape tot r6mane de uncle a pornit.

XIX

Privese cum luciul mArii reflecta chipul meuPrivesc curn m oglindb, seninul ochiu al thu,

Dar mai sane in funduri ce-ascund a mArii unde,Dar mai ad&ric in Buffet o, spune-mi ce s'ascunde ?

XX

lubitul cu ri3cealá tu vrei ea. pedepse§ti,Copilä fdra, mintel

In peptul nu pedeapsa cum arde, nu simMtiCa para de ferbinte?

XXI

oamenii Si soarta de-or fi s te loveascaMandria, demnitatea Fsã nu to paxaseasca:Mai buna e mi:Aeria cu fruntoa inaltataDeck cu injosire marirea eastigata

chiar de-ar fi sa-ti dee a vietn fericireNu merita ea toata o singura 'njosire.MI

Oil care bunuri, ori ce avere1/13 care 'n lume mai mult iube§ti,

In dulci momente tu cu plAcereAi vTea cu altii sA impârte§ti,

Resplata munch indelungate,Ranguri ce-ai dobandi,

Onori cu jertfa greu castigate,Aceste toate le-ai impartl.

Mai mult, coroana chiar cea de laurResplata sacrului foc arz6tor

Cu greu, dar da-vei §'acest tesaurCelui ce-ai crede mai meritor.

TXTT

§i ,titluri

337

Numai un bine de care-ai parteCe porti in suflet ca 'nalt odor

Etern cu ninle rn vei imparte :Al mAndrei tale dulce amor.

40934. Scrieri camileete. 22

XXIII.

Cand amioul te consultäCum iti place opul s6u,

Dacd-i bun, fä-i laudil, multãNu-i-o spune daca-i r6u.

Pe-amide de te jura,SA-i spui tot, tot ce gandesti:

Lauda, bunul, tad din gura,Despre r6u1 ce gäsesti,

XXIV

Ce e s'asculti mai bine. Sau inimá sau minte?Tot unai, vOntul soaptei te manä inaintel

XXV

Ce-atetea visuri, planuri, gatiri de viitorMomentul este singur etern hotáritor.Ani lungi pe peata peatra, muncind ai asa,zat

treacet o furtuna in vent le-a spulberat*'un edificiu fantastic vistlnd ce-ai MaltaLa suflul intimplärii crezi tu, va, resista?

XXVI

Precum peste mormèntul amicului TeeareDip Orin& uscatA veselitoare fiori,

Las' pe durerea stins'a, speranta 'nfioritoareSã reinvie vesel spre viata §i amor.

Dar cum mergi cAteodatA o lacrimA de jaleSA ver0 längA mormêntul amicului perdut

Astfel din vreme 'n vreme i gandurile taleJertfe0ede cu jale amorului trecut.

XXVII

Ca slabele furnice ce far' de incetareLucreaza 'n neoprire §i vednica mi§careCa in curand sä vacla cum fructul muncii lorE spulberat deodata de vôntul trect3tor,Astfel a omenimii multime ratacitaLrt truda §i orbiro e vocinic osindita.

Dar mandru ca un vultur ce mai presus do noriSo 'nalta, catrã ceruri in liberul su sborSi sus pe virf de munte cu lini§te se pune.Privind sub el a lumii mi§catele furtune:.Astfel e inteleptul al carui gand intinsDe truda §i orbire temane necuprins.

Ferice care poate de mii de ori fericeL'a 'ntelepciunii culme in sbor sa se ridice*i din n'altimea-i mandra sa vada 'n nepasareA omenimii oarba §i misera, mi§care.

TABLA DE MATERII

SatireSatira I. Lump. 7

Satira II. La c4iva autori contimporani 15

Satira III. Domnului E. P. IIasdu 22

S atira IV. Politicale 29Satira V. Supildiciosii 39Satira VI. Advocatul 47Satira VII. Amicul Sandu 56

Satira VIII. Aristip 63

Satira IX. Fatarnicii 71

EpistoleEpistola I. Cätri Elisabeta 1)oainwi 81

Epistola II. CAtrA Alecsandri 86

Epistola III. Caul N. Gane 92Epistola IV. CAtrI Maiorescu 97Eptstola V. CAt14 A. Naum 103

Prg.

344

Miron qi Florica, idiraPag.

Cântul I. Sfântul Gheorghe I I

Cántul II. PArintii 121

Cântul III. Copiii 131

antul IV. Sfhtuitorii 136

antul V. Ursita 145

BaladeDomnita i Robul 153Osinditul 159Doue zile 169

Kaher 172

Iezid 175

Mervan 179

Don Ramiro (din Heine) 183

Poesii lirice

Doue viete 193Prigonire 195La pilrhu 197ate versuri 199Jurhm6nt 200Respuns 202

Aur i Argint 2040 razt de Amor 205

Idealul meu 207In dulcea lunl Mai 210Durere 212

Senin i Furturai 214Adio 216la,*,

.

345

Pag

Orlogiul 218

A dio 219

Inzadar 220

Dor 221

Nepbare 223

Ani intregi 224

Nehoarire 226

Lane Marea 228

and o vedeam 230

0 dorintI 231

Pentru ce cu intristare 233

Presimtire 234

Un toporas 236

Melancolie 238

atr 8. o copilä 240Un vis 242MfingKiere 244Revederea 246Ultima 1acrim6 . 248Dui:a furtund. 250Pros§. si Poesie 252Plrere de r8u 254Cantec 256Pintre neguri 257Imi tot spui ci sunt ferice 259Intoarcerea 261

Farmecul 263Serenadä 265Ce caut in noue amoruri 267

Tânguire 269Goana 271

Intaiul Amor 273

Zioa si Noaptea 275

346

Pag.

Inspre mare 277Tablou 27911116 femei 28oTristetl 281Sonet 284Amicului meu Mihail Cornea 285Lui Alexandri 287Copilul la perKu (din Schiller) 290Adio a lui Hector (din Schiller) 292Amalia (din Schiller) 294Romantl (din Victor Hugo) 296Visul (din Germ.) 297La fereasta :

I 298II 301

III 303IV 305V 307

Visuri mandre 309

Idei §i Maxime

IXXV1I 353-342

.