Scleroza multipla
40
Scleroza multipla Generalitati Sus Scleroza multipla este o afectiune neurologica cronica, care afecteaza sistemul nervos central, in mod special creierul, maduva spinarii si nervii optici. Scleroza multipla poate provoca dificultati in forta si controlul muscular, tulburari de vedere, de echilibru, ale sensibilitatii si tulburari ale functiilor mentale. Creierul, maduva spinarii si nervii optici sunt conectate intre ele prin nervi si fibre nervoase. Un invelis proteic numit teaca de mielina inconjoara si protejeaza fibrele nervoase. Atunci cand mielina se inflameaza sau este distrusa (proces denumit demielinizare) rezultatul este intreruperea fluxului normal al impulsurilor nervoase la nivelul sistemului nervos central. Procesul de demielinizare si consecinta acestuia, intreruperea fluxului impulsurilor nervoase, constituie o boala cunoscuta sub numele de scleroza multipla. Afectarea tisulara, denumita leziune sau placa, se formeaza in zonele de demielinizare. In multe cazuri, celulele (oligodendrocitele) care sintetizeaza mielina sunt distruse, ca si fibrele nervoase (axonii). In aceasta situatie, organismul este incapabil sa refaca stratul de mielina sau fibrele nervoase, ceea ce va contribui si mai mult la dezvoltarea dizabilitatii. Scleroza multipla poate evolua pe una din cele patru cai: - recadere-remisie, cand simptomele se pot diminua si apoi reapar la intamplare, timp de multi ani - secundar progresiva, care initial urmeaza dupa o evolutie de tip recadere- remisie, iar mai tarziu, evolutia bolii devine constant progresiva - primar progresiva, cand boala are o evolutie progresiva de la inceput - recadere progresiva, cand deteriorarea constanta a functiei nervoase incepe odata cu aparitia pentru prima data a simptomelor; simptomele apar si dispar, dar deteriorarea nervoasa este continua. Cuprins articol
-
Upload
ikergeorgiana -
Category
Documents
-
view
652 -
download
2
Transcript of Scleroza multipla
Scleroza multipla
Generalitati
Sus
Scleroza multipla este o afectiune neurologica cronica, care afecteaza sistemul nervos central, in mod
special creierul, maduva spinarii si nervii optici. Scleroza multipla poate provoca dificultati in forta si controlul
muscular, tulburari de vedere, de echilibru, ale sensibilitatii si tulburari ale functiilor mentale.
Creierul, maduva spinarii si nervii optici sunt conectate intre ele prin nervi si fibre nervoase. Un invelis
proteic numit teaca de mielina inconjoara si protejeaza fibrele nervoase. Atunci cand mielina se inflameaza
sau este distrusa (proces denumit demielinizare) rezultatul este intreruperea fluxului normal al impulsurilor
nervoase la nivelul sistemului nervos central. Procesul de demielinizare si consecinta acestuia, intreruperea
fluxului impulsurilor nervoase, constituie o boala cunoscuta sub numele de scleroza multipla.
Afectarea tisulara, denumita leziune sau placa, se formeaza in zonele de demielinizare. In multe cazuri,
celulele (oligodendrocitele) care sintetizeaza mielina sunt distruse, ca si fibrele nervoase (axonii). In aceasta
situatie, organismul este incapabil sa refaca stratul de mielina sau fibrele nervoase, ceea ce va contribui si
mai mult la dezvoltarea dizabilitatii.
Scleroza multipla poate evolua pe una din cele patru cai:
- recadere-remisie, cand simptomele se pot diminua si apoi reapar la intamplare, timp de multi ani
- secundar progresiva, care initial urmeaza dupa o evolutie de tip recadere-remisie, iar mai tarziu, evolutia
bolii devine constant progresiva
- primar progresiva, cand boala are o evolutie progresiva de la inceput
- recadere progresiva, cand deteriorarea constanta a functiei nervoase incepe odata cu aparitia pentru prima
data a simptomelor; simptomele apar si dispar, dar deteriorarea nervoasa este continua.
Cuprins articol
1. Generalitati
2. Cauze
3. Simptome
4. Mecanism fiziopatogenic
5. Complicatii
6. Factori de risc
7. Consult de specialitate
8. Expectativa vigilenta
9. Medici specialisti recomandati
10. Investigatii
11. Tratament
12. Profilaxie
CauzeSus
Cauza sclerozei multiple (SM) este necunoscuta. Ar putea fi implicat un factor genetic, deoarece riscul de
aparitie a sclerozei multiple la o persoana este usor crescut daca unul din parinti a avut scleroza multipla.
Legatura, nu intotdeauna evidenta, intre locul (geografic) in care persoana afectata a copilarit si riscul de
dezvoltare a sclerozei multiple mai tarziu in cursul vietii, sugereaza ca ar putea fi implicati unii factori de
mediu, precum infectiile virale sau alte boli infectioase. Totusi, pana in prezent nu s-a demonstrat clar ca o
anumita infectie specifica ar cauza scleroza multipla. S-au suspectat si alti factori declansatori ai sclerozei
multiple, dar pana acum nu s-a demonstrat ca vreunul din ei ar fi implicat cu certitudine.
In plus, o afectiune virala aparuta in copilarie sau un alt factor de mediu per se, probabil nu explica suficient
de ce unele persoane vor face mai tarziu scleroza multipla. Studiile de cercetare aflate in curs, sugereaza ca
o problema la nivelul sistemului natural de aparare al organismului (sistemul imun), aparuta devreme in
copilarie sau dupa infectii, poate declansa debutul sclerozei multiple. Factorul declansator poate fi o reactie
autoimuna in care sistemul imun ataca mielina, stratul proteic care protejeaza fibrele nervoase.
SimptomeSus
Simptomele din scleroza multipla variaza de la o persoana la alta, in functie de ce parte a creierului sau a
maduvei spinarii (sistemul nervos central) este afectata. Pierderea de mielina sau cicatricile provocate de
scleroza multipla pot afecta orice regiune a sistemului nervos central.
Simptomele pot aparea si disparea sau pot deveni mai mult sau mai putin severe de la o zi la alta sau, mai
rar, de la o ora la alta. Simptomele pot deveni mai severe odata cu cresterea (sau mai putin frecvent, cu
scaderea) temperaturii corpului sau dupa o infectie virala.
Unele simptome ale sclerozei multiple, cum ar fi tremorul spastic, durerea si dificultatea de a gandi clar, sunt
similare celor aparute in alte afectiuni si nu inseamna neaparat ca este vorba de scleroza multipla.
Simptomele timpurii (de debut)
Cele mai frecvente simptome timpurii ale sclerozei multiple sunt:
- simptome musculare sau motorii, precum slabiciunea, tararea piciorului, rigiditate, tendinta de a scapa
lucrurile din mana, senzatia de ingreunare, neindemanare sau stangacie sau lipsa coordonarii miscarilor
(ataxie)
- simptome vizuale, precum vederea incetosata, intunecata, cu pete sau neclara, durere la nivelul globilor
oculari (mai ales la miscarea lor), orbire sau vedere dubla
- nevrita optica, care consta in pierderea brusca a vederii si dureri oculare; este o manifestare destul de
comuna la debutul bolii, aparand in pana la 23% din persoanele cu scleroza multipla
- simptome senzoriale, precum furnicaturi, senzatia de intepaturi de ac, amorteli, o strangere ca in banda in
jurul corpului sau a picioarelor sau senzatii electrice care se deplaseaza de-a lungul spatelui si in jos, in
picioare.
Simptomele de debut mai putin frecvente pot fi:
- simptome de echilibru, precum senzatia de cap usor sau ameteala si senzatia ca totul se invarte in jur
(vertij)
- simptome vezicale, ca de exemplu incapacitatea de a tine urina (incontinenta urinara) sau de a goli
complet vezica urinara sau pierderea senzatiei de mictiune (o incapacitate de a simti ca vezica urinara se
umple, pana cand apare o nevoie brusca, urgenta de a urina).
Simptomele cand boala avanseaza
Pe masura ca scleroza multipla avanseaza, simptomele pot deveni mai severe si pot include:
- accentuarea dificultatilor musculare, precum slabiciunea, tararea piciorului, neindemanarea, stangacia sau
lipsa coordonarii
- miscari rigide, mecanice (spasticitate) sau tremor care nu poate fi controlat, care pot face mersul dificil;
poate fi necesar un scaun cu rotile uneori sau tot timpul
- durere sau alte simptome senzoriale
- incontinenta urinara sau mai rar, o incapacitate de a urina (retentie urinara)
- constipatie si alte tulburari intestinale
- la barbati, disfunctie erectila (impotenta)
- la femei, disfunctie sexuala
- probleme cognitive si emotionale, frecvente la persoanele care au scleroza multipla de mai mult timp:
- probleme cognitive, precum pierderi de memorie, dificultati de concentrare, scaderea atentiei sau
dificultate in gasirea cuvintelor adecvate
- simptome emotionale, precum depresia, anxietatea si mania; un simptom rar este veselia excesiva, care
pare inadecvata.
Mecanism fiziopatogenicSus
In general, scleroza multipla poate evolua pe una din cele patru cai, care se numesc:
- recadere-remisie: evolutia consta in alternarea de perioade de boala activa, cand simptomele izbucnesc,
cu perioade in care simptomele se amelioreaza; acest ciclu poate dura timp de multi ani; in perioadele de
remisie, boala nu avanseaza
- secundar progresiva: simptomele active ale sclerozei multiple devin constant progresive, cu vatamarea
continua a sistemului nervos central; de obicei simptomele se agraveaza pe masura ce boala avanseaza
- primar progresiva: boala este progresiva de la inceput, desi ritmul de degradare a sistemului nervos central
difera de la o persoana la alta si difera la aceeasi persoana; acest mod de evolutie a sclerozei multiple nu
este foarte frecvent, dar poate fi devastator
- recadere progresiva: este o forma rara de evolutie a sclerozei multiple, care provoaca o degradare
constanta a nervilor, care incepe odata cu aparitia primelor simptome si continua sa afecteze sistemul
nervos central chiar si atunci cand nu sunt prezente simptome.
Multe persoane cu scleroza multipla nu au o evolutie care sa urmeze cu exactitate unul din aceste modele.
Adeseori evolutia este dificil de prezis. Nu numai ca difera de la o persoana la alta, dar modalitatea de
evolutie se poate modifica la acelasi individ in cursul timpului.
Scleroza multipla tinde sa fie mai severa la barbati decat la femei, in particular la barbatii de varsta medie
care dezvolta aceasta boala.
De obicei, scleroza multipla evolueaza cu mai multe episoade de recadere care apar in cursul mai multor ani
(tipul de scleroza multipla cu recaderi-remisii). La multe persoane, primul episod de scleroza multipla are
doar un singur simptom. Pot trece mai multe saptamani, luni sau ani pana la aparitia unei recaderi. Pe
masura ce timpul trece, simptomele pot persista dupa fiecare recadere, astfel incat se pierde capacitatea de
revenire completa dupa episodul de recadere. Adeseori apar noi simptome pe masura ce sunt afectate si
alte zone din creier sau din maduva spinarii.
Evenimentele care pot indica ca poate fi vorba de o evolutie mai severa a sclerozei multiple sunt:
- recaderi frecvente in primii cativa ani ai bolii
- vindecare incompleta intre episoade
- dificultati motorii precoce, persistente, care afecteaza capacitatea de miscare
- numeroase leziuni "silentioase" care se pot evidentia la RMN (rezonanta magnetica nucleara), leziuni care
nu par sa fie cauza simptomelor existente in prezent.
Durata bolii variaza. Majoritatea oamenilor care au scleroza multipla traiesc cu ea timp de zeci de ani. Desi
adeseori persoanele afectate de scleroza multipla dezvolta in timp diverite dizabilitati, afectiunea in sine este
rareori amenintatoare de viata si poate sa nu reduca in mod direct durata naturala de viata a persoanei in
cauza.
Majoritatea oamenilor au o evolutie de tip recadere-remisie; dupa aproximativ 10 ani, circa jumatate din
acestia vor avea o evolutie de tip secundar progresiva. Scleroza multipla primar progresiva apare la un
numar redus de persoane din totalitatea celor cu aceasta afectiune.
Unele persoane au doar cateva episoade usoare, cu vindecare completa. Aceasta forma este numita
scleroza multipla benigna.
Desi se intampla rar, totusi un mic numar de persoane decedeaza in cateva luni de la debutul bolii. Aceasta
forma este numita scleroza multipla maligna sau fulminanta.
ComplicatiiSus
Complicatiile care se pot datora sclerozei multiple sunt:
- infectiile de tract urinar (ITU): persoanele cu scleroza multipla au adesea probleme urinare, precum
incapacitatea de a controla mictiunea sau de a elimina urina; aceste dificultati cresc riscul de aparitie a ITU
- constipatia: incetinirea motilitatii intestinale si spasmele intestinale, precum si scaderea activitatii fizice,
sunt frecvente la persoanele cu scleroza multipla si pot duce la aparitia constipatiei
- punctele dureroase la presiune: acestea apar atunci cand o persoana este nevoita sa stea in pat perioade
indelungate de timp, mai ales daca este incapabila sa isi schimbe pozitia
- scaderea capacitatii de a se misca sau de a merge, ceea ce implica folosirea unui scaun cu rotile tot timpul
sau din cand in cand.
Scleroza multipla nu trebuie sa interfereze cu majoritatea procedurilor de ingrijire a sanatatii, aplicate de
rutina, cum ar fi anestezia stomatologica, anestezia generala (cu exceptia cazului in care persoana
respectiva are probleme respiratorii) sau vaccinarile, cum ar fi cel antigripal. Totusi, nu este clar daca
vaccinul antigripal administrat sub forma de spray intranazal (flu mist) se poate utiliza in siguranta la
persoanele cu scleroza multipla.
Deoarece scleroza multipla poate afecta capacitatea de miscare si de deplasare, poate limita activitatea
zilnica, mai ales pe masura inaintarii in varsta. Numeroase persoane cu scleroza multipla au diferite grade
de dizabilitate, dar aceasta nu este intotdeauna severa sau constanta. Intr-un studiu recent referitor la
imbatranirea persoanelor care au scleroza multipla, o treime din acestea isi pastrasera locul de munca si
doua treimi puteau sa mearga la 25 de ani de la debutul bolii.
In cazul in care cineva are scleroza multipla, este indicat ca persoanele apropiate sa discute cu medicul
curant in legatura cu modul in care aceasta boala le poate afecta viata de zi cu zi. Cunoasterea cat mai
completa a modalitatilor de evolutie si a posibilelor complicatii va fi utila in realizarea de planuri de viitor.
Factori de riscSus
Riscul de aparitie a sclerozei multiple creste in functie de:
- localizarea geografica, sau locul in care persoana respectiva a copilarit (pana la 15 ani): persoanele care
au trait in primii 15 ani din viata in regiunile cu clima mai rece, adica cele care sunt mai indepartate de
ecuator, au tendinta de a avea o probabilitate mai mare de a face scleroza multipla, decat persoanele care
au trait in regiunile mai apropiate de ecuator in timpul acestor ani
- daca au mai existat cazuri de scleroza multipla in familie: persoanele care au un parinte sau o ruda de
rangul intai (inclusiv un frate geaman monozigot) cu scleroza multipla, au un risc usor crescut de a face
aceasta afectiune
- rasa: persoanele care traiesc in Europa de Vest de mai multe generatii, au o probabilitate mai mare de a
dezvolta scleroza multipla; este neobisnuita la americanii nativi (indienii americani), eschimosi si africani
- sexul: scleroza multipla este de aproximativ trei ori mai frecventa la femei decat la barbati.
Consult de specialitateSus
Unele din simptomele sclerozei multiple sunt asemanatoare celor intalnite in multe alte afectiuni. Se
recomanda un consult medical daca, de o perioada mai lunga de timp este prezent cel putin unul din
urmatoarele simptome:
- vedere incetosata, intunecata, cu pete, dureri oculare, pierderea vederii sau vedere dubla
- senzatia de slabiciune sau ingreunare, tararea involuntara a piciorului, rigiditate, probleme de mers si
stangacie/neindemanare
- senzatie de furnicatura sau de intepaturi de ac, amorteala, strangere in banda in jurul corpului, bratelor sau
picioarelor
- senzatii ca socuri electrice se deplaseaza de-a lungul spatelui, spre brate sau in jos, spre picioare
- incapacitatea de a tine urina sau de a goli complet vezica urinara
- ameteala
- instabilitatea, sentimentul de nesiguranta pe picioare
- probleme de memorie, scaderea atentiei, dificultati in gasirea cuvintelor adecvate sau dificultati in
rezovlarea problemelor cotidiene.
Daca o persoana a fost diagnosticata cu scleroza multipla, este indicat sa consulte medicul daca:
- episoadele de simptome active au devenit mai frecvente sau mai severe
- a aparut un simptom nou, care nu a mai fost pana acum
- simptomele care sunt deja existente au suferit o modificare semnificativa.
Expectativa vigilentaSus
Simptomele formei usoare de scleroza multipla pot fi cauzate de multe alte afectiuni sau pot aparea uneori
la persoanele sanatoase. De exemplu, numeroase persoane simt amorteli minore in degete sau au perioade
de ameteli usoare din cand in cand.
Rigiditatea si slabiciunea musculara pot aparea atunci cand persoana respectiva este mai activa decat de
obicei.
Expectativa vigilenta este adecvata in cazul acestor tipuri de dureri care apar zilnic. In cazul in care
simptome devin mai frecvente sau nu dispar, se recomanda consultul medical.
Recomandari pentru persoanele cu scleroza multipla
Se recomanda ca persoana afectata sa aiba o discutie cu medicul in care sa fie informata despre
expectatiile pe care le poate avea in situatia data, despre posibila evolutie si despre tratament. Scleroza
multipla este o afectiune care nu poate fi predictibila, dar persoana respectiva trebuie sa aiba o idee despre
ce anume este normal si ce simptome sau probleme sunt motive de ingrijorare.
Unele persoane cu scleroza multipla au nevoie de un suport activ, regulat din partea medicului lor. Altii vor
sa faca fata situatiei lor singuri, cat mai mult posibil. Pentru acestia din urma, se recomanda sa se informeze
ce semne sau simptome necesita un consult medical si sa caute ajutor atunci cand au nevoie.
Medici specialisti recomandatiSus
Medicii specialisti care pot evalua simptomele sclerozei multiple si care o pot trata sunt:
- medicii de familie sau internistii: se recomanda consultarea medicului atunci cand apar prima data
simptomele; acesta va recomanda un consult neurologic daca este cazul; la o persoana cu scleroza
multipla, medicul de familie sau internistul poate trata problemele generale de sanatate, in timp ce
neurologul se ocupa de tratamentul sclerozei multiple
- medicii neurologi: neurologul poate decide daca simptomele sunt cauzate de scleroza multipla si poate
hotari impreuna cu persoana in cauza care este cel mai bun tratament pentru aceasta.
Multe centre medicale universitare si spitale mari au sectii sau centre in care lucreaza neurologi si alti
profesionisti din domeniul medical care sunt specializati in diagnosticarea si tratarea sclerozei multiple si pot
fi capabili sa asigure cea mai completa evaluare.
O persoana diagnosticata cu scleroza multipla poate avea nevoie la un moment dat de ajutorul unui:
- fiziokinetoterapeut, care ofera asistenta pentru exercitiile fizice necesare mentinerii fortei si flexibilitatii
corpului si invata persoana respectiva cum sa faca fata dificultatilor de miscare
- terapeut specializat in terapia ocupationala, care poate ajuta la identificarea modalitatilor de indeplinire a
activitatilor zilnice in cazul in care scleroza multipla a provocat deficite fizice
- logoped, care poate ajuta la imbunatatirea vorbirii, mestecarii si respiratiei, atunci cand scleroza multipla
afecteaza musculatura fetei si a gatului
- psiholog sau psihiatru, care poate ajuta persoana in cauza sa faca fata durerii, sa isi mentina forta fizica si
psihica si sa se adapteze dizabilitatii fizice; un psihiatru poate evalua si trata depresia, anxietatea sau alte
tulburari de dispozitie, precum si problemele de memorie si de concentrare, in cazul in care sunt prezente
- specialist in managementul durerii, care poate ajuta in cazul prezentei unei dureri cronice semnificative,
care poate aparea la unii oameni cu scleroza multipla; acesta poate oferi ajutor in gasirea de solutii pentru
reducerea durerii, atunci cand acest lucru este posibil, sau poate sprijini pacientul in dobandirea capacitatii
de a face fata durerii atunci cand aceasta nu dispare.
- neurochirurg, pentru realizarea unei interventii chirurgicale in cazul in care exista un tremor sau o
spasticitate severa.
InvestigatiiSus
Punerea diagnosticului de scleroza multipla nu este intotdeauna un lucru usor. Poate trece ceva timp de la
aparitia primelor simptome pana cand se confirma diagnosticul.
Scleroza multipla este diagnosticata atunci cand testele neurologice si examinarea neurologica evidentiaza
cu certitudine prezenta leziunilor in mai mult de o zona a sistemului nervos central (de regula in creier si in
maduva spinarii) si ca vatamarea a avut loc in mai mult de un moment din viata.
Diagnosticul de scleroza multipla se pune daca exista o asociere intre urmatoarele conditii:
- doua episoade distincte de simptome neurologice, precum slabiciune sau neindemanare, tulburari de
vedere, furnicaturi sau amorteli sau tulburari de echilibru, care sunt obiectivate de un neurolog; fiecare
episod trebuie sa aiba o durata de cel putin 24 ore si episoadele trebuie sa apara in momente diferite
- simptome care indica existenta de leziuni in mai mult de o regiune a sistemului nervos central si examene
de laborator care evidentiaza anomalii corespunzatoare sclerozei multiple
- este sigur ca nu exista o alta afectiune care sa poata cauza aceste simptome si aceste rezultate de
laborator.
Istoricul medical si examenul neurologic pot identifica posibilele probleme ale sistemului nervos si adeseori
sunt suficiente pentru a sugera diagnosticul de scleroza multipla. Testele pot ajuta la confirmarea sau
excluderea acestui diagnostic, in cazul in care doar istoricul si examenul neurologic nu pot sustine cu
certitudine existenta acestei afectiuni.
Teste utilizate pentru diagnosticul sclerozei multiple
- rezonanta magnetica nucleara (RMN) a creierului si a maduvei spinarii: trebuie efectuate pentru a se
confirma diagnosticul si pentru a-l ajuta pe medic sa decida ce tratament este cel mai bun; mai mult de 90%
din persoanele cu scleroza multipla au un rezultat anormal la RMN; la persoanele diagnosticate deja cu
scleroza multipla, RMN-ul este de asemenea util pentru a se evalua progresia bolii (RMN-ul si examinarea
neurologica pot fi de folos in formularea unui prognostic dupa primul episod de simptome: ce persoane vor
face in viitor scleroza multipla)
- punctia lombara poate fi efectuata pentru a se examina lichidul cefalorahidian: majoritatea persoanelor cu
scleroza multipla au rezultate anormale la acest test, cum ar fi niveluri anormale a proteinelor numite
imunoglobuline G (Ig G) sau o crestere usoara leucocitelor (globulelor albe)
- testul potentialelor evocate: poate uneori arata existenta unor anomalii ale creierului si ale maduvei spinarii
si ale nervilor optici, pe care examinarea neurologica si alte teste nu pot sa le detecteze; testul numit
potentialul evocat vizual este cel mai important dintre aceste tipuri de teste in diagnosticarea sclerozei
multiple.
Teste utilizate pentru diagnosticul afectiunilor asociate
Testele urinare pot fi necesare pentru diagnosticarea unei probleme in controlul functiei vezicii urinare la o
persoana cu scleroza multipla.
Testele neuropsihologice pot fi utile la identificarea unor probleme emotionale sau ale gandirii, care pot fi
prezente fara ca persoana respectiva sa le constientizeze. In mod tipic, aceste teste sunt sub forma de
intrebari si raspunsuri.
In prezent se fac studii in legatura cu un nou test, care consta in identificarea anticorpilor din scleroza
multipla; speranta este ca ar putea ajuta la identificarea persoanelor care vor dezvolta scleroza multipla
activa dupa primul episod de simptome. Daca acest test se va dovedi a fi eficace, el poate ajuta la
diagnosticarea sclerozei multiple active.
Este important ca persoana diagnosticata deja cu scleroza multipla sa fie reexaminata in cazul in care apar
noi probleme. Simptomele noi pot fi cauzate mai degraba de alte afectiuni tratabile decat de scleroza
multipla sau pot fi un semnal ca s-a produs o modificare a bolii, care ar pute afecta deciziile terapeutice.
TratamentSus
Tratamentul poate usura semnificativ viata persoanelor cu scleroza multipla. Tipul de tratament depinde de
severitatea simptomelor si de faptul ca boala este in faza activa sau in remisie.
Desi cu tratamentul actual, scleroza multipla nu se poate vindeca, totusi medicamentele pot reduce numarul,
frecventa si severitatea recaderilor si pot incetini progresia bolii. Inceperea tratamentului cat mai curand
posibil dupa punerea diagnosticului de scleroza multipla poate preveni sau poate intarzia aparitia vatamarii
definitive a sistemului nervos.
Medicamentele pot provoca efecte secundare inconfortabile, dar de obicei temporare, cum ar fi simptome
asemanatoare celor din gripa. Totusi, dupa cateva luni de tratament, cei mai multi oameni nu mai prezinta
efecte secundare datorate medicamentelor.
Reabilitarea, constand in fiziokinetoterapie, terapie ocupationala, logopedica si cognitiva, care pot ajuta
persoana afectata sa faca fata simptomelor si sa invete sa se adapteze situatiilor din viata de zi cu zi si
profesionale.
Terapiile alternative si complementare ce pot fi folosite in scleroza multipla sunt inca studiate, dar pana in
prezent nici una nu s-a dovedit a fi eficace, ba chiar uneori ar putea cauza mai mult rau decat bine.
Tratament initial
In incercarea de a incetini progresia sclerozei multiple, tratamentul medicamentos este recomandat cat mai
curand dupa ce s-a diagnosticat scleroza multipla de tip recadere-remisie. Rezultele obtinute in urma
studiilor clinice au aratat ca persoanele tratate imediat ce au fost diagnosticate cu scleroza multipla, au
rezultate mai bune decat cele la care inceperea tratamentului a fost amanata.
In stadiile initiale ale bolii poate fi afectat definitiv sistemul nervos. Tratamentul aplicat precoce poate ajuta la
prevenirea sau la intarzierea cel putin partiala a acestei afectari. Exista astazi trei tipuri de medicamente
aprobate care pot reduce frecventa recaderilor si probabil pot incetini progresia sclerozei multiple.
Acest tip de tratament poarta numele de terapie de modificare a bolii si cuprinde urmatoarele medicamente:
- interferon beta (Avonex,Betaferon si Rebif)
- glatiramer acetat (Copaxone).
- mitoxantrone (Novantrone, Onkotrone).
Interferonul beta si glatiramer acetatul suprima sau afecteaza activitatea sistemului imun. Acest tratament se
bazeaza pe ipoteza ca scleroza multipla este o afectiune autoimuna, care este rezultatul unui raspuns
anormal al sistemului imun, ce consta in atacarea unor tesuturi normale ale organismului, in acest caz, tinta
fiind teaca de mielina ce acopera fibrele nervoase.
Desi aceste medicamente nu pot vindeca scleroza multipla, ele pot reduce numarul total, frecventa si
severitatea recaderilor la unele persoane care au scleroza multipla de tip recadere-remisie. De asemenea
ele pot reduce sau pot intarzia dezvoltarea dizabilitatii asociate cu acest tip de scleroza multipla. Betaferon
si Novantrone pot de asemenea sa incetineasca progresia bolii la unele persoane cu scleroza multipla tipul
secundar progresiv. In cazul in care persoana respectiva decide la un moment dat sa nu urmeze terapia de
modificare a bolii, se recomanda sa colaboreze impreuna cu medicul pentru a se evalua cu regularitate daca
boala a avansat.
Fiziokinetoterapia, terapia ocupationala si tratamentul nonmedicamentos, efectuate la domiciliu, pot ajuta
persoana in cauza sa faca fata simptomelor si sa se adapteze situatiilor profesionale si cotidiene.
De retinut!
Rezultatele studiilor clinice au demonstrat ca persoanele care incep tratamentul imediat dupa ce au fost
diagnosticati cu scleroza multipla au rezultate mai bune decat cei care au amanat tratamentul.
Cu toate acestea, administrarea medicamentelor are cateva dezavantaje semnificative. Decizia este dificila
pentru multe persoane cu scleroza multipla. Unii prefera sa astepte sa vada daca simptomele se agraveaza
inainte de a lua decizia de a incepe tratamentul.
Un mic procent din persoanele diagnosticate cu scleroza multipla pot sa aiba doar cateva episoade usoare
in toata viata si sa nu dezvolte niciodata o dizabilitate, dar nu se poate sti deocamdata cine va face parte din
aceasta categorie.
Tratament de intretinere
O persoana diagnosticata cu scleroza multipla poate necesita tratament cu interferon beta sau glatiramer
(sau probabil mitoxantron) pe o perioada de timp nedeterminata.
Cele trei tipuri de medicamente aprobate pentru tratarea sclerozei multiple, ce fac parte din terapia de
modificare a bolii, sunt:
- interferon beta (Avonex, Betaferon si Rebif)
- glatiramer acetat (Copaxone)
- mitoxantrone (Novantrone).
Aceste medicamente suprima sau afecteaza activitatea sistemului imun. Exista date care sugereaza ca
scleroza multipla este o boala autoimuna, adica o boala in care sistemul imun ataca tesuturi normale ale
organismului; in scleroza multipla este atacata mielina.
De asemenea se pot administra si alte medicamente in perioadele de recadere.
Corticosteroizii sunt utilizati frecvent pentru scurtarea duratei recaderilor si pentru reducerea severitatii
acestora. Totusi, corticosteroizii nu pot preveni aparitia dizabilitatii definitive datorate sclerozei multiple si nu
s-a demonstrat ca ar putea sa previna sau sa intarzie progresia afectiunii.
Daca persoana refuza sa urmeze terapia de modificare a bolii, este indicat ca ea sa continue colaborarea cu
medicul, pentru a se putea evalua periodic progresia bolii. In cazul in care apar noi leziuni sau daca leziunile
vechi se extind, poate sa se reconsidere decizia luata si sa se inceapa tratamentul.
Persoana afectata trebuie sa stabileasca impreuna cu medicul curant un program de consultari periodice,
pentru monitorizarea si tratarea simptomelor si pentru urmarirea evolutiei. Monitorizarea poate fi utila pentru
a se vedea daca la un moment dat nu ar fi mai indicat un alt tratament.
Fiziokinetoterapia, terapia ocupationala si tratamentul nonmedicamentos, efectuate la domiciliu, pot ajuta
persoana in cauza sa faca fata simptomelor si sa se adapteze situatiilor profesionale si cotidiene.
Tratament in cazul agravarii bolii
Medicamentele trebuie sa amelioreze simptomele din scleroza multipla ce provoaca disconfort si dizabilitate.
Simptome precum spasticitatea (musculatura incordata), durerea, oboseala, tremorul, depresia, tulburarile
sexuale si problemele vezicii urinare, raspund adesea bine la tratament medicamentos.
Fiziokinetoterapia, terapia ocupationala si tratamentul nonmedicamentos, efectuate la domiciliu, pot ajuta
persoana in cauza sa faca fata simptomelor si sa se adapteze situatiilor profesionale si cotidiene.
Probleme legate de sfarsitul vietii
In cazuri rare, scleroza multipla poate fi amenintatoare de viata. In cazul in care starea pacientului se
agraveaza considerabil, acesta poate dori sa faca un testament, in care sa isi exprime dorintele referitoare
la acordarea de ingrijiri medicale, de care ceilalti trebuie sa tina cont in cazul in care se ajunge in situatia in
care persoana respectiva nu mai este capabila sa mai ia decizii.
Tratament ambulator (la domiciliu)
Este important ca persoana cu scleroza multipla sa gaseasca modalitati de a face fata nevoilor practice si
emotionale ale acestei afectiuni. Acestea difera de la o persoana la alta, de aceea necesitatile pe care
trebuie sa le satisfaca tratamentul ambulator variaza.
Tratamentul ambulator poate consta in gasirea de solutii pentru a face mai usoara activitatea casnica,
pentru a face fata depresiei sau simptomelor specifice si obtinerea unui suport din partea prietenilor si a
membrilor familiei.
In acest sens se recomanda urmatoarele:
- modificarea mediului familial sau efectuarea de ajustari in activitatea profesionala; de asemenea poate fi
utila adaptarea programului zilnic, astfel incat activitatile cotidiene sa fie mai putin stresante sau obositoare;
oboseala excesiva este o problema frecventa la persoanele cu scleroza multipla
- alimentatie sanatoasa, bogata in fructe, legume, seminte, cereale, carne de pui, peste, carne slaba si
produse lactate cu continut scazut in grasimi; o dieta echilibrata se recomanda atat persoanelor cu scleroza
multipla, cat si majoritatii adultilor sanatosi
- efectuarea regulata de exercitii fizice, fie singur, fie cu ajutorul unui fiziokinetoterapeut; in cazul in care
persoana respectiva vrea sa faca singur exercitii, este indicat sa il intrebe pe medicul curant sau pe
fiziokinetoterapeut care sunt miscarile adecvate pe care acestia le recomanda
- rezolvarea problemelor urinare: la un moment dat, majoritatea persoanelor cu scleroza multipla au
probleme cu vezica urinara, care pot consta in dificultatea de a mentine sau de a elimina urina sau o
combinatie a acestor probleme; medicul poate prescrie un medicament care poate fi util si poate ajuta la
realizarea unui program al ingestiei de lichide si al activitatilor, astfel incat persoana respectiva sa poata
ajunge la toaleta la timp atunci cand simte senzatia de mictiune
- modificari ale tipului de alimentatie in cazul in care sunt prezente dificultati in inghitire, frecvente in scleroza
multipla avansata
- bauturile mai consistente sunt mai usor de inghitit; se pot consuma milkshake-uri sau sucuri sub forma de
gelatina
- evitarea unor alimente precum biscuitii sau prajiturile care se faramiteaza usor (persoana respectiva se
poate ineca)
- alimente moi, care sunt mai usor de mestecat; se poate folosi un blender pentru a se prepara alimente
care sa poata fi mestecate mai usor
- consumarea de mese frecvente, in cantitati mici, pentru a se evita oboseala provocata de mancarea unor
mese consistente
- fiziokinetoterapia, terapia ocupationala si tratamentul nonmedicamentos, efectuate la domiciliu, pot ajuta
persoana in cauza sa faca fata simptomelor si sa se adapteze situatiilor profesionale si cotidiene.
Reabilitarea persoanei cu scleroza multipla
Persoana cu scleroza multipla este sfatuita sa faca toate eforturile necesare pentru a-si mentine sanatatea.
O dieta sanatoasa, odihna, folosirea inteligenta a energiei si suportul practic si emotional din partea
membrilor familiei, prietenilor si al medicului pot fi extrem de folositoare.
Tratament medicamentos
Medicamentele recomandate in scleroza multipla pot fi folosite:
- in timpul unei recaderi, pentru a scadea durata si severitatea episodului
- perioada indelungata de timp, pentru a influenta evolutia naturala a bolii (terapia de modificare a bolii)
- pentru a controla simptomele specifice cand acestea apar.
Tratamentul unei recaderi
Medicamentele pot scurta durata unei recaderi aparute brusc si pot ajuta la obtinerea unei recuperari mai
rapide. Tratamentul temporar cu medicamentele numite corticosteroizi este cel mai frecvent utilizat pentru
controlul unei recaderi. Nu s-a demonstrat ca aceste medicamente ar influenta evolutia pe termen lung a
bolii sau ar preveni aparitia dizabilitatii.
Terapia de modificare a bolii
Studii bine documentate sugereaza ca scleroza multipla este cauzata de actiunea sistemului imun, care
provocata o inflamatie si ataca mielina (stratul care acopera nervul si fibrele nervoase). Medicamentele care
modifica activitatea sistemului imun pot reduce numarul si severitatea episoadelor care altereaza stratul
protector de mielina.
In prezent, interferon beta (Avonex sau Rebif sau Betaferon), glatiramer acetat (Copaxone) si mitoxantron
(Novantrone) sunt singurele medicamente aprobate in acest scop. La persoanele cu scleroza multipla tipul
recadere-remisie, aceste medicamente pot scadea numarul si severitatea recaderilor si pot duce la aparitia
unui numar mai mic de leziuni cerebrale. De asemenea, ele pot intarzia aparitia dizabilitatii la unii oameni.
Betaferon si Novantrone pot intarzia progresia bolii la unele persoane cu scleroza multipla tipul secundar
progresiv.
Scleroza multipla de tipul primar progresiv: la ora actuala, nu exista un tratament care modifica boala
eficient in tipul primar progresiv de scleroza multipla.
Scleroza multipla tipul recadere-remisie: medicamentele folosite in acest tip pentru reducerea numarului si
severitatii recaderilor si probabil pentru intarzierea aparitiei dizabilitatii sunt:
- interferon beta (Avonex, Rebif sau Betaferon)
- glatiramer acetat (Copaxone)
- mitoxantron (Novantrone).
Scleroza multipla tipul secundar progresiv: medicamentele recomandate in tratamentul acestui tip si posibil
si pentru intarzierea progresiei bolii includ:
- interferon beta-1b (Betaferon)
- mitoxantron (Novantrone).
Tratament simptomatic
Tratarea simptomelor specifice poate fi eficace, chiar daca nu se poate opri progresia afectiunii.
Simptomele care adeseori pot fi controlate sau ameliorate cu ajutorul medicamentelor sunt:
- oboseala: medicamentele care reduc oboseala sau care pot fi utile in imbunatatirea somnului pot fi
amantadina (Viregyt) sau fluoxetina (Prozac)
- incordarea musculara (spasticitatea) si tremorul: medicamentele care pot ameliora spasmele musculare
sau rigiditatea sunt baclofen (Lioresal, Baclofen), dantrolene (Dantrium), gabapentin (Neurontin), diazepam
sau clonazepam (Rivotril); uneori o combinatie a acestor medicamente are un rezultat foarte bun in
reducerea simptomelor musculare
- probleme urinare si constipatie: medicamentele folosite pentru reducerea mictiunilor frecvente pot fi
propantheline (Pro-Banthine), oxybutynin (Ditropan) sau tolterodine (Detrol); pentru ameliorarea constipatiei
se pot utiliza laxative zilnic
- durere si senzatii anormale: in functie de severitate durerii, se pot folosi atat medicamente obtinute cu
reteta, cat si fara reteta; medicamentele obtinute pe baza de reteta folosite frecvent pentru reducerea durerii
din scleroza multipla sunt baclofen (Baclofen,Lioresal), carbamazepina (Carbamazepina, Finlepsin,
Neurotop, Taver, Tegretol, Timonil, Stazepine) sau gabapentin (Neurontin); medicamentele care se pot
obtine fara reteta pot fi acetaminophen (Paracetamol), ibuprofen sau naproxen sodium
- depresia: pot fi folosite medicamente antidepresive pentru scaderea depresiei, care este frecventa la
persoanele cu scleroza multipla; sunt adesea folosite antidepresivele triciclice - precum amitriptilina,
desipramina (Norpramin) sau imipramina (Antideprin) - sau inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei, ISRS
sau SSRI - precum fluoxetina (Prozac) sau sertralina (Zoloft) sau altele
- dificultatile sexuale: medicamentul indicat in acest scop este sildenafil (Viagra), atat la femei cat si la
barbati; Yohimbina si clomipramina (Anafranil) pot fi de asemenea indicate pentru ameliorarea disfunctiei
erectile (impotentei).
Scleroza multipla poate afecta mai multe regiuni ale sistemului nervos, producand o gama larga de
simptome. Alegerea medicamentelor depinde de simptomele existente.
Medicamentele pot fi folosite doar uneori sau cu regularitate, in functie de cat de sever sau de constant este
un anume simptom.
Modificari in dieta, in programul zilnic, efectuarea de exercitii fizice si alte obiceiuri, pot fi de asemenea utile
persoanei in cauza ca sa faca fata unora din aceste simptome.
Medicamentele folosite pentru tratamentul simptomelor unui episod de scleroza multipla si pentru revenirea
mai rapida dintr-o recadere sunt:
- corticosteroizi (precum metilprednisolon)
- ACTH (hormonul adrenocorticotropic)
- imunoglobuline administrate intravenos (IGIV) sau preparate din plasma (niciuna nu este utilizata frecvent).
Medicamente in stadiu experimental
Au fost incercate in tratarea sclerozei multiple o varietate de medicamente imunosupresoare si alte
medicamente si substante chimice biologice (derivate din sau identice cu substantele sintetizate de
organismul uman). Desi niciunul din acestea nu s-a dovedit cu certitudine a fi benefic in scleroza multipla, si
niciunul nu a fost aprobat pentru a se administra in aceasta afectiune, totusi ele pot fi utilizate in cazul in
care terapiile standard esueaza. Unele din ele sunt in prezent testate in studii clinice. Unele persoane cu
scleroza multipla care nu au raspuns la terapia standard aleg sa faca parte din aceste studii.
De retinut!
Tratamentul de lunga durata cu interferon beta si glatiramer acetat poate ameliora calitatea vietii unora din
persoanele cu scleroza multipla tipul recadere-remisie, facand recaderile mai rare si mai putin severe.
Unele studii sugereaza ca aceste medicamente pot de asemenea sa reduca sau sa intrazie aparitia
dizabilitatii provocate de aceasta forma de boala.
Societatea Nationala pentru Scleroza Multipla din Statele Unite recomanda ca tratamentul cu interferon beta
sau glatiramer acetat sa fie initiat imediat ce diagnosticul de scleroza multipla este pus cu certitudine.
Majoritatea neurologilor sustin aceasta recomandare si sunt de acord acum ca afectarea permanenta a
sistemului nervos poate aparea devreme, chiar daca simptomele sunt inca destul de usoare. Tratamentul
aplicat precoce poate preveni sau intarzia aparitia unora din aceste afectari. In general, tratamentul este
recomandat pana cand este evident ca nu mai are un beneficiu.
In ciuda recomandarii, totusi, unele persoane pot considera dificila decizia de a incepe sa urmeze o terapie
care modifica boala, mai ales atunci cand simptomele lor au fost usoare. Unii pot sa refuze sa suporte
riscurile si efectele secundare de tipul starii gripale ale interferonului daca nu sunt siguri ca au nevoie de
acest tratament. Altii ar putea dori sa vada daca boala lor se agraveaza inainte de a incepe tratamentul. Un
mic procent din persoanele diagnosticate cu scleroza multipla pot sa nu aiba decat cateva episoade usoare
in toata viata lor si pot sa nu dezvolte niciodata vreo dizabilitate, dar evolutia bolii nu poate fi predictibila.
Recomandari in cazul terapiei care modifica boala
In cazul in care persoana respectiva decide sa nu urmeze terapia care modifica boala, este sfatuita sa
colaboreze cu medicul curant, pentru ca starea lui de sanatate sa fie monitorizata prin controale regulate si
RMN-uri efectuate periodic, pentru a se evalua daca boala avanseaza.
Daca apar leziuni noi sau daca cele deja existente se extind, persoana in cauza ar putea sa reconsidere
decizia de a urma un tratament.
Necesitatea si dorinta de a lua medicamente sunt variabile. Daca simptomele sunt usoare, persoana
respectiva ar putea alege sa refuze medicatia. Daca sunt prezente simptome specifice si acestea sunt
suparatoare, anumite medicamente pot fi utile in controlarea lor. Persoana respectiva poate alege sa
foloseasca medicamente doar in timpul recaderilor.
Trebuie luate in considerare urmatoarele:
- posibilele efecte secundare ale administrarii de corticosteroizi sau de alte medicamente, folosite pentru
tratarea simptomelor sau pentru controlul recaderii; unii oameni au doar efecte secundare minore, in timp ce
altii pot avea efecte secundare care ii pot deranja mai mult decat simptomele bolii
- costul tratamentului, al simptomelor si al recaderilor; in unele cazuri, folosirea de medicamente pentru
controlarea simptomelor si a recaderilor poate reduce durata sederii in spital.
- alte probleme personale carora persoana in cauza trebuie sa le faca fata la serviciu sau acasa.
De asemenea este important de tinut minte ca poate fi dificil de spus daca medicamentele pot fi eficace.
Scleroza multipla este o afectiune cu remisiuni spontane, ceea ce inseamna ca starea persoanei se poate
ameliora de la sine, fara nici un tratament. Faptul ca simptomele se amelioreaza dupa tratament nu
inseamna neaparat ca tratamentul are efect.
Tratament chirurgical
Persoanele cu scleroza multipla care prezinta un tremor sever, fiind afectate miscarile corpului, pot beneficia
de tratament chirurgical.
Persoanele cu spasticitate severa (rigiditate musculara) pot raspunde bine la insertia unei pompe in
regiunea dorsala, care sa elibereze medicatia, atunci cand administrarea medicamentelor pe cale orala nu a
dat rezultat.
Indicatiile chirurgicale includ:
- stimularea profunda a creierului: tremorul sever si care determina dizabilitatea persoanei, aparut la cea mai
mica miscare a membrelor, poate raspunde la implantarea unui dispozitiv care stimuleaza o anumita zona
din creier; aceasta operatie poate fi realizata de catre un neurochirurg
- implantarea unui cateter sau a unei pompe pentru medicatie, in caz de spasticitate; durerea severa sau
spasticitatea pot raspunde la implantarea unui cateter sau a unei pompe in regiunea dorsala inferioara, care
elibereaza medicatia intr-un ritm constant, cum ar fi baclofen (Lioresal).
De retinut!
Stimularea profunda a creierului este de regula ultima optiune, dupa ce toate celelalte optiuni terapeutice au
fost incercate fara succes in tratarea simptomelor sclerozei multiple. Este indicata numai la persoanele cu
tremor sever.
Alte tratamente
Impredictibilitatea si varietatea simptomelor cauzate de scleroza multipla a dus la incercarea mai multor
modalitati de tratare a acestei afectiuni.
Tratamente experimentale
Tratamentele experimentale pentru scleroza multipla includ reducerea activitatii sistemului imun cu
medicamente imunosupresoare sau alte metode, precum iradierea limfatica totala, in care intregul sistem
ganglionar limfatic este expus iradierii.
Desi aceste metode au fost folosite cu succes in tratamentul altor afectiuni medicale, ele au esuat in
obtinerea unor beneficii semnificative atunci cand au fost testate in cadrul unor experimente clinice
controlate.
Ele raman terapii experimentale pentru scleroza multipla, desi pot fi luate in considerare la persoanele care
nu au raspuns la nici o alta forma de tratament.
Transplatul de maduva osoasa, un procedeu de inlocuire a sistemului imun, a fost folosit experimental
pentru tratarea sclerozei multiple. Totusi, nu exista o dovada clara ca ar fi eficient, de aceea nu este
recomandat in mod curent.
Terapii complementare
Alte tipuri de tratament pentru scleroza multipla sunt terapiile alternative la medicina alopata. Aceste terapii
alternative atrag multi oameni cu scleroza multipla, mai ales pe cei la care tratamentele conventionale nu au
avut un succes prea mare. Un studiu recent a aratat ca o treime din persoanele cu scleroza multipla au
incercat o forma sau alta de terapie neconventionala, de obicei in asociere cu terapia standard.
Cercetarile clinice nu au demonstrat ca vreuna din aceste terapii complementare ar fi eficace in tratamentul
sclerozei multiple si prin urmare, acestea nu sunt recomandate.
Multe terapii complementare au fost propuse ca tratament in scleroza multipla. Niciunul dintre acestea nu s-
a dovedit ca ar putea modifica evolutia bolii.
Cele mai folosite dintre acestea sunt:
- diete si suplimente vitaminice, minerale, pe baza de plante sau nutritive
- acupunctura
- masajul terapeutic - adeseori folosit de catre fiziokinetoterapeuti
- biofeedback.
Desi cercetarile clinice nu au demonstrat ca una din aceste terapii complementare ar fi eficienta, o persoana
cu scleroza multipla ar putea avea un rezultat satisfacator daca ar utiliza terapii netraditionale sigure in
completarea tratamentului medical conventional.
Unele terapii complementare pot ameliora stresul, incordarea musculara si pot imbunatati starea generala si
calitatea vietii.
Un studiu recent, vast, a indicat ca suplimentele cu vitamina D, pot scadea riscul de aparitie a sclerozei
multiple la unele femei. Studiul arata ca suplimentele cu vitamina D pot de asemenea sa incetineasca
progresia bolii; totusi, sunt necesare mai multe cercetari pentru a se demonstra clar ca acestea sunt eficace.
De asemenea, cercetarile clinice nu au putut demonstra ca tratamentele precum terapia cu venin de albine,
cu procarin (o combinatie de cafeina si histamina) si terapia cu oxigen hiperbar ar avea vreun beneficiu la
persoanele cu scleroza multipla.
Din contra, unele din aceste terapii ar putea fi daunatoare si costisitoare si nu sunt recomandate de
majoritatea expertilor.
De retinut!
Scleroza multipla nu se poate vindeca. Pana in prezent, singurele tratamente dovedite eficace in
modificarea evolutiei bolii sunt interferon beta (Avonex, Rebif sau Betaferon), glatiramer acetat (Copaxone)
si mitoxantron (Novantrone). Alte tipuri de tratamente nu trebuie sa inlocuiasca aceste medicamente atat
timp cat acestea nu au fost incercate si nu s-au dovedit a fi ineficiente.
Terapiile complementare nu s-a dovedit eficiente in tratamentul sclerozei multiple, dar unii oameni au afirmat
ca acestea au dat rezultat in cazul lor. Aceasta s-ar putea datora, macar in parte, efectului placebo, care
este frecvent intalnit la persoanele tratate pentru scleroza multipla.
De asemenea, aceasta s-ar mai putea datora faptului ca unele terapii complementare, desi nu pot trata
boala in sine, pot ameliora starea generala de bine a persoanei, ajutand-o sa se simta mai bine si mai
sanatoasa. Si, in unele cazuri, simptomele se pot ameliora de la sine.
De aceea persoanele cu scleroza multipla care se gandesc sa incerce un tratament complementar, sunt
sfatuite sa obtina cat mai multe informatii mai intai.
De asemenea, sunt sfatuite sa discute cu medicul lor daca acesta:
- este sigur: este indicata discutarea cu medicul curant despre siguranta tratamentului si despre posibilele
efecte secundare ale lui; acest lucru este important in special la persoanele care iau medicamente pentru
scleroza multipla, deoarece unele terapii complementare pot fi periculoase daca se asociaza cu
medicamente; un tratament care poate fi daunator si care ar putea ameliora sau nu simptomele nu merita
riscul
- este eficient: deoarece simptomele sclerozei multiple pot apare si dispare, poate fi dificil de estimat daca
un tratament anume este intr-adevar eficace; este bine de tinut minte ca daca persoana respectiva se simte
mai bine dupa administrarea unui tratament anume, acesta nu este intotdeauna motivul ameliorarii; adeseori
scleroza multipla se amelioreaza de la sine (remisie spontana)
- cat costa: un tratament costisitor, care nu s-a dovedit a fi eficient, nu isi merita pretul; de aceea persoanele
in cauza sunt sfatuite sa fie precaute vizavi de terapeutii sau de produsele care cer o investitie financiara
semnificativa de la inceputul tratamentului
- va imbunatati starea generala de sanatate: chiar daca nu sunt eficiente in tratarea sclerozei multiple, unele
proceduri complementare (cum ar fi masajul, yoga sau acupunctura) pot fi sigure si pot duce la practicarea
unor obiceiuri sanatoase care imbunatatesc starea generala de bine; acestea ar putea fi incercate.
In cazul unei afectiuni dificil de tratat, cum este scleroza multipla, poate fi extrem de tentanta apelarea la un
tratament care promite a fi eficient. Dar persoanele afectate de acest gen de boli sunt sfatuite sa fie
prudente vizavi de incercarea unor tratamente care nu s-au dovedit cu certitudine ca ar fi bune.
ProfilaxieSus
In general, la ora actuala nu se poate preveni aparitia sclerozei multiple sau a episoadelor acestei boli. La
persoanele care au scleroza multipla tipul recadere-remisie, tratamentul cu interferon beta sau cu glatiramer
acetat poate reduce frecventa recaderilor, iar interferonul beta poate intarzia dezvoltarea dizabilitatii.
Interferonul beta-1b (Betaferon) sau mitoxantrona (Novantrone) pot intarzia progresia bolii la unele persoane
cu scleroza multipla, tipul secundar progresiv. Aproximativ jumatate din persoanele cu scleroza multipla tipul
recadere- remisie vor evolua catre scleroza multipla tipul secundar progresiv in 10 ani.
S-a presupus ca scleroza multipla se poate datora unei leziuni, unui soc, sarcini sau unor vaccinari, dar
aceste ipoteze nu au putut fi demonstrate stiintific pana in acest moment.
La o persoana care are deja scleroza multipla, o infectie virala (cum ar fi cu virusul gripal) poate provoca
apritia unui nou episod.
In cursul sarcinii, femeile cu scleroza multipla au adeseori mai putine recaderi. In primele 3 pana la 6 luni de
la nastere, totusi, ele au frecvent tendinta de a avea mai multe recaderi.
Persoanele cu scleroza multipla sunt sfatuite sa evite supraincalzirea organismului ori de cate ori este
posibil. Cresterea temperaturii corpului poate agrava temporar simptomele, deoarece suprasolicita nervii
care sunt deja afectati de scleroza multipla. Se recomanda utilizarea aerului conditionat, mentinerea unei
temperaturi mai reci in camera si evitarea bazinelor de inot cu apa fierbinte si a bailor fierbinti. In timpul
anotimpurilor cu temperaturi ridicate si foarte ridicate este indicata efectuarea activitatilor in incaperi cu aer
conditionat si cat mai putin posibil in afara acestora.
Ingrijirea pacientilor cu SCLEROZA MULTIPLA(LEUCONEVRAXITA, SCLEROZA IN PLACI)
Este o afectiune a sistemului nervos cu etiologie necunoscuta caracterizata prin procese de demielinizare in substanta alba a creierului si a maduvei spinarii.
Demielinizarea este degenerarea si disparitia treptata a tecilor de mielina care invelesc cilindracsii celulelor nervoase.
Boala a fost individualizata de Charcot si Vulpian in 1866 ca mielita.
CAUZE:
Cauzele nu se cunosc. Ipoteze etiologice sunt diverse, dar nu s-au confirmat.
MANIFESTARI:
Faza de debut
debut insidios
tulburari oculare: - scade acuitatea vizuala
diplopie, strabism (datorate paraliziei tranzitorii a musculaturii extrinseca a ochiului)
tulburari vestibulare: - ameteli, uneori cu caracter vertiginos
nistagmus
tulburari de sensibilitate: - furnicaturi, amorteli in membre
tulburari motorii: - dificultate in mers, nesiguranta
spasticitate, spasticitatea musculaturii
manifestarile au un caracter trecator dar reapar mai intens; in aceasta perioada pacientul are o viata normala
Faza de stare (sindrom encefalomielitic)
sintetizeazatriada Charcot
tremuratura intentionala
voce sacadata
mers spastico cerebelos
nistagmus
semne piramidale parapareza / paraplegie spastica
hemipareza / hemiplagie spastica
hipertonie musculara
hiperreflexie osteotendinoasa
reflexe cutanate abdominale abolite
semn Babinski
clonus al rotulei si piciorului
mers cu caracter spastic
semne cerebeloase mers ezitant
tulburari de echilibru si ortostatism
tulburari de coordonare:
asinergie = absenta coordonarii intre miscarile produse de contractiile musculare
dismetrie = tulburari de amplitudine a miscarilor, aparute mai ales la miscari comandate cu executie rapida (deget – nas)
adiadocokinezie
tremuratura intentionala
nu se poate spala si pieptana
nu se poate imbraca si incalta
nu se poate alimenta
nu mai poate scrie
manifestarile sunt in special la membrele superioare
mersul devine aproape imposibil
tulburari de vorbire
dizartrie
vorbire scandata, monotona sau exploziva
semne vestibulare ameteala
nistagmus multiplu
diminuarea sau pierderea vederii (nevrita optica retro – bulbara sau atrofie optica)
diplopie (vedere dubla) si ptoza palpebrala (paralizia nervilor oculomotori)
tulburari de sensibilitate
parestezii
hipoestezie
tulburari sfincteriene
incontinenta de urina
retentie de urina
constipatie
tulburari sexuale frigiditate
impotenta
semne rare amiotrofii
crize epileptice
degradare psihica (euforie care contrasteaza flagrant cu gravitatea bolii “eufotonia sclerotica”)
complicatii posibile
accidente bulbare
infectii intercurente (pulmonare, urinare)
Evolutie evolutia dureaza ani sau zeci de ani
evolutia este cronica, ciclica in puseuri
afectiunea este cronica, bolnavul devenind paraplegic sau tetraplegic
In zilele noastre, boala se poate depista prin analiza RMN, analiza care evidentiza clar leziunile de demielinizare.
Ca tratament, in medicina clasica, se folosesc corticoizi – imunosupresoare, betainterferon decontracturante, dar fara rezultate in vindecarea bolii, doar rezultate temporare.
In urma observatiilor facute de-a lungul timpului, am ajuns la concluzia ca marea majoritate a cazurilor de scleroza multipla sunt de natura energetica. Se produc blocaje energetice la diferite nivele si in functie de locul blocajului apar simptomele specifice. De aceea am tratat boala din punct de vedere energetic. Adica am folosit reechilibrarea energetica cu ajutorul unui aparat de conceptie proprie, reflexoterapia, masaj terapeutic, dezintoxicarea organismului printr-un regim special, si nu in ultimul rand curatarea spirituala.
Folosind aceste metode combinate, am ajuns la vindecarea slerozei multiple. Dintre cei care nu s-au vindecat dar care au urmat tratamentul de mai sus, 95% au facut mari progrese sau nu au mai facut pusee.
Nu am inclus in calcul pe cei care au facut 2-3 zile de tratament si au crezut ca in acest timp se vindeca. Nu putem face minuni Dumnezeiesti in 2-3 zile. Tratamentul inseamna acea combinatie de metode pe parcursul a 2-3 ani de zile, in cure de cate 12 zile, cu pauzele de rigoare.
In ultimul timp am instituit serii de cate 60 zile consecutive, deoarece am considerat ca bolnavii de scleroza multipla sunt “mari” consumatori de energie. In acest interval de
timp se poate produce un echilibru energetic si din acea zi organismul nu mai pierde energie, ci, doar incepe sa acumuleze, in final ajungandu-se la echilibrarea energetica a organismului. Datorita rezultatelor spectaculoase obtinute am instituit acest program si la alte afectiuni grave, cum ar fi: boala Parkinson, astm bronsic, nevralgie de trigemen, colagenoze, diferite forme de neoplasm.
Boala scleroza multipla(SM)Cuprins:
1. Ce este scleroza multipla (SM)? 2. Care sunt cauzele bolii? 3. Care sunt simptomele SM? 4. Medicamente 5. Sfaturi
Ce este SM?
Scleroza multipla este o boala a sistemului nervos central (SNC). In cazul sclerozei multiple, mielina este afectata in diverse zone, cunoscute sub numele de placi sau leziuni. Cind mielina este distrusa sau lezata, capacitatea nervilor de a transmite impulsurile nervoase la/de la creier este afectata, astfel apare diversele simptome ale sclerozei multiple.
Care sunt cauzele bolii?
Nu se cunoaste cauza precisa a bolii, conform cercetarilor SM este o boala autoimuna (sistemul imunitar ataca propriile tesuturi), anticorpii creati de organism actionind impotriva structurilor proprii. SM nu este direct ereditara, desi studiile arata o predispozitie familiala.
Nerespectarea unui regim corect (oboseala intensa, alimentatia incorecta);
Abuzul de bauturi alcoolice, fumat, droguri ;
Temperaturile ridicate si caldura inalta, care provoaca ameteala;
Care sunt simptomele SM?
Apare ameteala, ataxie, probleme de inghitire, tremuratul. SM poate produce paralizia partiala sau totala. Majoritatea pacientilor cu scleroza multipla au doar o parte dintre aceste simptome.
SM poate afecta:
¤ vederea (apare vederea dubla sau in ceata);
¤ echilibrul;
¤ concentrarea;
¤ rezistenta la efort (oboseala fizica sau intelectuala, cronica);
¤ coordonarea miscarilor;
¤ vorbirea.
Intrebari, preocupari a bolnavilor :
- SM este fatala.
Nu este. Statisticile arata ca oamenii cu SM au o viata aproape normala. Tratamentul timpuriu va ajuta prevenirea complicatiilor asociate sclerozei multiple.
Opriti-va munca va dauneaza. Oboseala este ingrozitoare. 59333yhd19ygj7p
Nu exista nici o proba stiintifica ca oboseala fireasca determinata de munca are vreun efect asupra SM. Aproximativ 30% dintre pacientii cu SM muncesc program intreg dupa 20 de ani de boala.
Sa nu aveti copii.
Fals. Aceia care se ingrijoreaza de transmiterea bolii la copiii lor ar trebui sa stie ca de fapt acest risc este foarte scazut, undeva intre 1% si 5%. Majoritatea femeilor cu SM gasesc ca simptomele sunt mai putin prezente in timpul sarcinii. SM nu este contagioasa, nimeni din familie nu va fi afectat.
- Regimul poate vindeca scleroza multipla.
Fals, dieta nu face minuni. hg333y9519yggj
Medicamente:
Nici unul dintre medicamente nu vindeca boala, dar conform studiilor ele reduc frecventa si severitatea atacurilor, vizeaza la reducerea efectelor, a crizelor si incetinirea evolutiei bolii.
Tratamentul medicamentos antiinflamator si imono-modulator , kinetoterapie, psihoterapie, antibiotice, vitamine si minerale. Pentru controlul sclerozei multiple, in S.U.A. exista trei medicamente cu efecte asemanatoare: Betaseron, Avonex, Copaxone.
Sfaturi
Pacientii cu scleroza multipla ar trebui sa urmareasca:
- Pe cit posibil, sa fie activi fizic si intelectual;
- Sa isi organizeze timpul incit sa-si conserve energia;
- Sa-si stabileasca prioritatile;
- Sa invete si sa practice exercitii de relaxare;
- Sa-si mentina simtul umorului;
- Sa stabileasca obiective realiste;
Aveti grija de voi: hraniti-va corespunzator, face-ti miscare si odihniti-va indeajuns. Cu alte cuvinte ascultati-va corpul.
O persoana cu tarie de caracter !
In cursul verii anului 1987 mi-a aparut o senzatie de amorteala la picioare si in abdomen. Nu aveam in aceste zone nici o "simtire" adevarata. Cea mai mica atingere imi provoca dureri cumplite. Simteam o mare nesiguranta la umblat si apareau dereglari ale balantei. In afara de aceasta aveam dureri puternice mai ales in piciorul sting. Au mai aparut si diferite senzatii ciudate in picioare. In plus mai apareau si tulburari ale vazului, la ochiul drept vedeam o fisie neagra de vreo 5 cm largime. Cind intr-o dimineata la inceputul lui octombrie m-am trezit cu o durere de sciatica, greata si stare de moleseala m-am dus in sfirsit la medicul neurolog la care am fost trimis de catre medicul meu de familie. El mi-a facut la spital o analiza a lichidului cefalorahidian constatindu-se o encefalomielita diseminata (scleroza multipla). In ciuda administratiei de cortizon a durat peste 3 luni pina cind starea mea s-a ameliorat. La a doua criza in februarie 1989 a trebuit sa zac la pat un timp, senzatia de amorteala o aveam in tot corpul si aveam fenomene de paralizie in picioare. Abdomenul era atit de amortit incit nu stiam daca trebuie sa ies la toaleta. La al treilea atac in mai 1990 paraliziile erau atit de puternice incit puteam sa umblu doar citiva metri facind pasi mici. Atacurile erau de durata de trei luni. Mi se dadea de fiecare data cortizon, micsorindu-se apoi doza. Dar si intre atacuri sufeream de nesiguranta la mers, lipsa de vlaga, senzatii ciudate si dureri la picioare, obosind mereu foarte repede. Fisiile la ochi apareau in mod sporadic. Circa trei luni dupa introducere mea la invatatura in iulie 1990 aveam din nou putere in picioare, si simtul "adevarat". Dupa aceea au mai aparut din timp in timp senzatii ciudate, dureri in picioare si fisii negre la ochi. In vara anului 1991 timp de 3 luni nu am putut nici vorbi nici scrie. Partea dreapta a corpului era ca si inexistenta. Apoi a intervenit dintr-o data a ameliorare vadita si din octombrie 1991 toate simptomele au disparut pina in ziua de azi.
Scleroză multiplăDe la Wikipedia, enciclopedia liberăSalt la: Navigare, căutare
Această pagină necesită o verificare.De verificat: conținut, terminologie
Scleroza multiplă, întâlnită în literatura britanică sub numele disseminated sclerosis, iar în cea franceză ca sclerose en plaques, este o maladie autoimună demielinizantă cronică care afectează preponderent substanța albă sub formă de focare de demielinizare cu un
potențial de răspândire ubicuitară, având ca substrat morfopatologic distrugerea tecilor de mielină și infiltrarea cu celule inflamatoare a spațiilor perivasculare. Clinic se
caracterizeaza printr-o simptomatologie difuză implicând nervul optic, măduva spinării și substanța albă cerebrală, cu toate că există anumite locusuri de afectare specifice pentru
scleroza multiplă care formează un tablou clinic și imagistic patognomonic pentru această maladie. Este una din cele mai importante maladii neurologice, având în vedere
frecvența, cronicitatea și afectarea preponderentă a persoanelor tinere, fiind prima cauză de invaliditate la persoanele intre 15 și 45 de ani.
Ocazional, în literatură apar încercări de a vorbi despre „boala demielinizantă” ca despre o entitate clinică aparte. Ideea de uni toate maladiile demielinizante untr-un grup omogen, dat fiind dificultatea de a le diferenția, este una nereușită. Aceasta poate fi acceptată doar ca o abstractizare, cu scop de a ne focusa raționamentul clinic intr-o anumită direcție, care totuși va necesita în continuare o concretizare în măsura posibilităților a entității nozologice.
Cuprins[ascunde]
1 Epidemiologie 2 Etiologie 3 Bibliografie:
4 Legături externe[modificare] Epidemiologie 1. Caracterul geografic
o a. Una din caracteristicile epidemiologice de bază a sclerozei multiple constă în creșterea uniformă a frecvenței odată cu creșterea latitudinii geografice. Această concluzie a fost făcută în baza unui studiu fără precedent (au fost studiate 5305 cazuri de SM confirmată) efectuat de Kurtzke și colegii. Astfel prevalența maladiei este de 1:100,000 în ariile ecuatoriale, 6-14:100,00 în regiunile de sud ale Statelor Unie și Europei și 30-80:100,000 în Canada, Nordul Europei și regiunile de nord ale SUA.
o b. Deasemenea, populația afro-americană din SUA are un risc mai scăzut de a face maladia decât cea alba, la orice latitudine. Totuși gradientul sud-nord de creștere a incidenței s-a dovedit același pentru ambele populații, indicând implicarea unui factor de mediu indiferent de rasă.
o c. Câteva studii au dovedit că persoanele care migrează dintr-o regiune cu risc crescut spre una cu risc scăzut de a face maladia, pastrează în parte riscul țării de origine, chiar dacă maladia poate să nu se manifeste o perioadă de până la 20 de ani.
2. Caracterul genetic o a. A fost stabilit un anumit grad de agregare familială in scleroza multiplă,
15 % din pacienți relatând afectarea unei rude apropiate, cu cea mai mare frecvență la frați sau surori (Ebers, 1983).
o b. Stdiile comparative pe gemeni mono- și dizigoți au arătat o rată de concordanță mai mare la gemenii monozigoți (34%), spre deosebire de cei dizigoți (4 %). Rudele de gradul I al pacienților cu SM poartă un risc de a
face maladia de 2-4 % care totuși este de circa 40 ori mai mare dacât in populația generală.
o c. O altă evidență a caracterului genetic al maladiei este stabilirea unei frecvențe crescute a anumitor HLA antigeni la persoanele bolnave, comparativ cu cele sănătoase. Cea mai puternică asociere cu SM o prezintă HLA-DR B1 de pe cromosomul 6. Alte haplotipuri cum ar fi HLA-DR2, -DR3, -B7 și A3 par a fi doar markeri ai suceptibilității de a face maladia.
3. Sexul o Maladia s-a dovedit a fi de 2-3 ori mai frecventă la femei decît la bărbați.
Una din explicațiile care au fost propuse ar fi că femeile sunt mai susceptibile la procesele imune și inflamatorii, cu toate că nu se exclude și implicarea factorilor hormonali.
4. Vârsta o Debutul maladiei este cel mai frecvent între vârsta de 20 și 40 de ani.
Locul doi ca frecvență îl are debutul înainte de 20 de ani, iar după vârsta de 40 de ani maladia este rară, cu toate că a fost presupusă posibilitatea ca într-un număr de cazuri simptomele maladiei să fi fost neglijate la o vărsta mai precoce.
[modificare] EtiologieEtiologia sclerozei multiple până în momentul de față incă nu a fost nu a fost clarificată. De fapt SM este o maladie multifactorială, în apariția căreia se pare că sunt implicați atât factori de mediu cât și genetici, infecțioși, toxici ș.a.
Cu toate acestea au fost propuse numeroase teorii care într-o masură mai mare sau mai mică explică geneza acestei maladii.
1. Factori infecțioși o Pornind de la rezultatele obținute în cadrul studiilor epidemiologice, de la
observațiile asupra gradientului de variație a incidenței SM în depedență de situarea geografică, s-a presupus rolul factorilor infecțioși ca fiind factori trigeri ai maladiei. Natura infecțioasă a maladiei într-adevăr se corelează cu caracterul modificării riscului SM la persoanele emigrante dintr-o regiune cu risc scăzut în alta cu risc crescut și viceversa. De fapt, dacă maladia ar fi fost datorată în totalitate unor factori endogeni (de ex. genetici), atunci am fi așteptat ca o persoană care migrează dintr-o regiune cu risc scăzut spre una cu risc crescut să păstreze un risc scăzut toată viața. Totuși studiile au demostrat că aceasta pastrează doar o parte din riscul țării de origine. Rezultatele studiilor corelează și cu părerea că SM este asociată cu expunerea la un agent infecțios în copilărie. Într-adevăr, s-a stabilit că persoanele care migrează într-o regiune cu risc crescut până la
vârsta de 17 ani sunt mai susceptibili de a face SM comparativ cu cei care au migrat în aceeași regiune după această vârstă.
o Agenții virali sunt cei mai frecvent menționați ca factori infecțioși în SM. Dintre aceștea cel mai recunoscut este virusul herpes simplex uman 6 (VHU-6), al cărui ADN a fost izolat în LCR și țesutul cerebral al persoanelor cu SM. Caracterul infecției herpetice, și anume capacitatea de a se reactiva sub acțiunea anumitor trigeri, s-a propus ca argument pentru a explica natura fluctuantă a SM, cu atât mai mult că stimulii care activează infecția herpetică în mare parte sunt comuni și pentru SM (stress, intoxicații, infecții intercurente s.a).
o Un alt virus presupus a fi implicat în etiologia sclerozei multiple este virusul Epstein-Barr (EBV), dat fiind că anticorpii contra EBV au fost indentificați practic la 100% din pacienții cu SM, în comparatie cu 60% în populația sănătoasă. De altfel, istoricul de mononucleoză infecțioasă (provocată de EBV), în special la o vârstă mai mare, este asociat cu un risc crescut pentru SM.
o Dintre agenții microbieni au fost menționați în literatură Micoplasma pneumoniae și Mycobacterium tuberculosis, dar rolul lor nu a fost confirmat pe deplin.
2. Cauzele genetice o Genele complexului major de histocompatibilitate (HLA), în special cele
de pe brațul scurt al cromosomului 6 (HLA DR-B1), s-au dovedit a fi asociate unui risc crescut pentru SM. Totuși prezența acestei gene nu poate cauza prin sine apariția maladiei, ea însemnând mai degrabă o susceptibilitate crescută de îmbolnăvire, astfel că nu toți indivizii care posedă genotipul respectiv sunt sortiți de a face SM. Problema e că SM nu este o patologie monofactorială, ea putând fi produsul colaborării a numeroase gene, care la un individ dat poate fi fenotipic manifestă doar în anumite condiții, sugerând și rolul factorilor de mediu în acest proces. Astfel genele HLA sunt doar un marcher al susceptibilității pentru SM, ele nefiind implicate în gradul de expresie al maladiei și severitatea clinică a acesteia.
o În acest context gena apolipoproteinei E-4 (APO E-4) s-a dovedit a fi sugestivă pentru severitatea maladiei, APO E-4 fiind markerul distrugerii axonale în cadrul maladiei Alzheimer. Deasemenea APO E-4 corelează cu progresia dizabilității la pacienții cu SM.
3. Cauze autoimune o Demielinizarea în scleroza multiplă nu este altceva decât distrugerea
tecilor de mielină prin intermediul limfocitelor T sensibilizate. Ținta acestor limfocite sunt componentele mielinice care dintr-un motiv anume au fost recunoscute ca străine și atacate. Dintre acestea principalele sunt proteina bazică a mielinei (MBP), proteina mielinică ologodendrocitară (MOG) și proteina proteo-lipidică (PLP). Limfocitele T sensibilizate contra MOG au fost depistate atât la persoanele bolnave cât și la cele sănătoase. Totuși diferența constă în locul de legare la proteină.
o Antigenul-4 de pe limfocitele T citotoxice (CTLA-4) este o enzimă cheie în răspunsul inhibitor implicat în prevenirea autoimunității. Polimorfismul acestuia a fost dovedit a fi asociat autoimunității în general. Barcellos și colegii (2006) a demonstrat asocierea puternică a polimorfismului CTLA-4 în familiile cu SM și alte maladii autoimune, și lipsa acesteia în familiile fară istoric de boli autoimune
4. Factori de mediu o S-a discutat mai sus despre gradientul nord-sud de creștere a frecvenței
SM. Acesta a fost un argument în formarea teoriei infecțioase de producere a maladiei. Totuși recent a fost menționată importanța unui deficit de expunere solara ca factor de risc al SM. Acest fapt corelează cu creșterea incidenței în regiunile nordice unde în virtutea schimbărilor sezoniere durata expunerii solare scade mult în lunile de iarnă.
Scleroza multipla, un dusman redutabil
Publicat inNeuropsihiatrie
Scleroza multipla (sau scleroza in placi) este caracterizata prin inflamatia cronica si distructia
selectiva a mielinei sistemului nervos central (demielinizare) si glioza (cicatrizare). Boala isi trage
denumirea de la multiplele zone de cicatrizare vizibile la examinarea macroscopica a creierului,
denumite placi, usor de distins fata de substanta alba inconjuratoare.
Scleroza multipla este de doua ori mai frecventa la femei, cu un varf de prevalenta in perioada dintre
trecerea la adolescenta si varsta de treizeci si cinci de ani, scazand apoi treptat. Este o boala autoimuna
(sistemul imunitar ataca celulele propriului oraganism), cauzata de expunerea intarziata la agenti infectiosi,
cum ar fi virusul rujeolei, herpes simplex, varicelei, rubeolei, Epstein-Barr si tulpini ale virusului paragripal.
Manifestarile clinice de debut ale screlozei multiple pot fi dramatice sau atat de blande incat pacientul nu
cere ingrijire medicala imediata.
Manifestari la extreme
Manifestarile clinice de debut ale sclerozei multiple pot fi dramatice sau atat de blande incat pacientul nu
cere ingrijire medicala imediata. Cele mai frecvente simptome de debut sunt slabiciunea unuia sau a mai
multor membre, incetosarea vederii sau tulburari senzoriale. Slabiciunea membrelor se poate prezenta ca
stare de oboseala aparuta in timpul activitatii, dificultati la mers sau pierderea coordonarii. In unele situatii
simptomele pot fi insotite de spasticitate. Ca simptome senzoriale amintim paresteziile (furnicaturi, "ace" sau
dureri arzatoare) sau hipoestezia (amorteli, senzatia de "zona moarta"). Sunt frecvente senzatii de parti ale
corpului "umflate, umede, reci sau cu invelis strans". Mai pot aparea: mers cu miscari necoordonate, vorbire
descompusa.
Alte simptome
Nevrita optica debuteaza de obicei cu incetosarea vederii, trecand apoi la pierderea severa a vederii sau
rareori la pierderea completa a perceperii luminii. Simptomele sunt in general monooculare, desi se pot
prezenta si bilateral, putand coexista si cu durerea care este de obicei intensificata de miscarile oculare.
Sindromul vertiginos (ameteala) poate debuta brusc, cu dezechilibru la mers si varsaturi. La nivelul vezicii
urinare poate aparea senzatia de mictiune imperioasa sau ezitanta, golirea incompleta sau incontinenta
urinara. Se poate asocia si cu fenomenul de constipatie, senzatia presanta de defecatie sau incontinenta de
fecale. Mai mentionam: pierderea memoriei, atentie deficitara, labilitate emotionala, depresie, senzatii
pasagere asemanatoare trecerii curentului electric produse de flectarea gatului, sensibilitate la caldura,
oboseala tipica la jumatatea dupa-amiezii, fatigabilitate mentala si somnolenta.
Caracteristici
Boala, in evolutia ei, este de patru tipuri:
Recidivanta - remitenta este caracterizata prin atacuri recurente, imprevizibile, care evolueaza pe parcursul
mai multor zile sau saptamani, putand fi urmate de recuperari complete, partiale sau nule. Secundar-
progresiva: urmeaza modelul primei categorii, dar are o evolutie progresiva. Primar-progresiva, la care
progresia gradata a incapacitatilor apare chiar de la debutul bolii. Progresiv-recidivanta: se prezinta sub
forma primar progresiva, dar suprapune si perioade de recidiva.
In cadrul diagnosticarii sclerozei multiple se utilizeaza urmatoarele investigatii paraclinice: rezonanta
magnetica nucleara (RMN), electromiograma (EMG), examenul lichidului cefalorahidian, nivelul seric de
vitamina B12, factorul reumatoid, viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) etc.
Conduita terapeutica
Tratamentul este in principal medicamentos si poate fi impartit in doua categorii. Prima categorie este
destinata stoparii procesului patologic, iar a doua categorie este reprezentata de tratamentul simptomatic.
Vor fi prescrise medicamente impotriva spasticitatii, pentru durere, pentru hiperreflexia vezicii urinare
(anticolinergice), pentru labilitatea emotionala (foarte important, deoarece suicidul este o cauza importanta
de deces in scleroza multipla). Oboseala de dupa-amiaza poate fi ameliorata prin inceperea programului de
munca devreme si somn regulat dupa-amiaza sau cu ajutorul unei medicatii bazata pe amantadina,
pemolina sau fluoxetin-hidrochlorid. Psihoterapia ocupationala si sprijinul familial reprezinta un pilon
important al schemei de terapie in cadrul acestei afectiuni.
