Osăceanu Mihai ,Istorie III

Schiță a lucrării de licență

De cele mai multe ori lucrările despre anarhism prezintă printr-o ordine cronologică

așa numitul arbore genealogic pentru ca mai apoi să vorbească despre figurile importante

ale anarhismului .ca William Godwin ,Proudhon .Stirner etc. Anarhismul insă nu s-a

dezvoltat în acest mod ,cu toate că diferite personalități și-au exprimat idei anarhiste sau

au fost etichetatți drept anarhiști de către dușmani însă nu acești ganditori au fost cei care

au dat naștere anarhsimului sau mișcării anarhiste.

Termenul anarhist a fost folosit pentru prima data în sens pozitiv în lucrarea lui

Proudhon din 1840 – Ce este proprietatea? , pentru ca mai apoi anarhismul să se

dezvolte ca o mișcare și o teorie socio-economică . Pănă atunci termenul de anarhie nu

avusese decât un sens peiorativ și o conotație negativă fiind considerat un sinonim al

haosului ,dezordinii sau lipesei de putere ,a autorității . Pentru Proudhon ,anarhia nu este

în nici un caz un sinonim al dezordinii ci ea devine chiar idealul politic al lumii

moderne:,,Societatea își caută ordinea în anarhie .Anarhie ,absență a stăpânilor ,a

suveranilor ,iată forma de guvernare de care ne apropiem pe zi ce trece “1

Despre nici o alta ţară europeană nu se ştie atât de puţin în privinţa mişcării

anarhiste şi anarho-sindicaliste cât se ştie despre România. Deşi învecinată la sud cu

Bulgaria unde mişcarea a atins una dintre cele mai extinse, mai numeroase si mai

durabile influenţe sociale de până atunci, (ca în final sa fie trecută în ilegalitate şi distrusă

de către dictatura naţionalistă şi mai apoi de către comunişti), influenţa anarhismului a

rămas întotdeauna redusă în România. Se apre că perioada 1907-1916 este aceea în care

mişcarea anarho-sindicalistă a atins cel mai înalt punct din dezvoltare aici. În special, în

centre industriale ca Ploieşti, Galaţi şi Brăila majoritatea muncitorilor s-a organizat pe

1 Proudhon ,Qu'est ce que la propriété?,Premiere memoire, cap V, apud Jean Preposiet , Istoria anarhismului,Editura Sirius ,Bucureşti ,2006,p.83

principii sindicale revoluţionare, a publicat reviste anarho-sindicaliste si a dus lupte

pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi de muncă prin metode de acţiune directă. S-a

dovedit că mai înainte au existat încă din 1896 cercuri anarhiste explicite în oraşe ca Iaşi

şi Bucureşti, cel mai adesea parte din partidul social democrat.

Anarhismul în  România apare în jurul anilor 1880, în cadrul mişcării socialiste româneşti

şi are o existenţă notabilă în perioada monarhiei. După venirea la putere a Partidului

Comunist în 1947, nefiind permise mişcări politice alternative, mişcarea anarhistă

sfârşeşte prin a fi complet reprimată.

Anarhismul şi diverse forme ale sale au existat deci pe teritoriul ţării noastre însă

cercetătorii nu le-au acordat atenţia cuvenită. Lucrarea Anarhism şi anarhişti în România

pană la proclamarea R.P.R. îşi propune o recuperarea a ideologiei anarhiste, prezentarea

cronologică a manifestărilor anarhiste precum şi a celor mai importanţi autori consideraţi

ca fiind anarhisti (scurte biografii ale acestora) şi nu în ultimul rând o încercare de

delimitare de facila asociere cu simbolul teroristului ,etichetă aplicată mişcării de

numeroşii săi adversari. Pentru multe persoane reprezintă o noutate absolută faptul că a

existat anarhism in România iar numele de Panait Muşoiu , Zamfir C. Arbure sau Revista

Ideei nu spun nimic cunoscut.

Poate cea mai importantă şi relevantă lucrare despre tema pe care o abordam ,este

studiul lui Vlad Brătuleanu aparut în Studia politica (vol.XI ,no. 2 ,2011),dar nu mai

puţin utile sunt şi Nicolae Petrescu cu prelegerea Anarhismul , în Doctrinele partidelor

politice (Editura Garamond,200) precum şi Anarhismul şi mişcarea politică modernă ,a

autoarei Ana Bazac şi nu în ultimul rând Mircea Vâlcu Mehedinţi –

Anarhism ,Socialism .

Au fost consultate si numeroase resurse web care fac referire la tema noastra

precum si exemplare din Revista Ideei . Dintre autorii straini enumerăm nume ca : James

Joll- The Anarchists , Peter Marshall-Demanding the Impossible(A History of

Anarchism),George Woodcock- Anarchism : A History Of Libertarian Ideas And

Movements,Jean Preposiet –Istoria anarhismului,Georges Sorel –Reflecţii asupra

violenţei ,Jean Servier –Istoria utopiei ,Alain Besançon-Originile intelectuale ale

leninismului ş.a.

2

Lucrarea va avea între 35 şi 45 de pagini A4 pline (fără bibliografie şi cuprins);

2) Distanţa dintre rânduri va fi de un spaţiu (1); 3) Fontul folosit va fi Times New

Roman; 4) Diacriticele vor fii folosite; 5) Mărimea corpului de literă folosit va fi 12, cu

excepţia celui din notele de subsol sau din 6 citatele-bloc (care va fi 10).

Un plan preliminar şi nu final al lucrării ar fi acesta:

INTRODUCERE

CAPITOLUL 1 Anarhismul –contribuţii teoretice

1.1. Autori fundamentali si precursori ai anarhismului

CAPITOLUL 2 Anarhsim si anarhisti in Romania pana in 19472.1. Cei mai importanţi anarhisti care au activat în România şi

activitatea lor2.2. Revista Ideei-Cel mai longeviv organ de presa anarhist

CONCLUZII

Bibliografie

Lucrări generale

3

Lucrări Speciale

Resurse web

http://www.contrafort.md/numere/enigma-ilie-c-t-r-u-ii

http://old.contemporanul.ro/articol.php?idarticol=555

http://www.katesharpleylibrary.net/qz625d

http://centruldecultura.wordpress.com/2011/05/25/anarhistisocialisti-din-istoria-romaniei/

http://iasromania.wordpress.com/2013/09/18/anarhism-si-anarho-sindicalism-in-romania/

Periodice şi reviste

,,Revista Ideei”, No. LXX 10,, Revista Ideei ”No. LXIX 9

4

Anarhismul este o teorie politică ce are ca scop crearea anarhiei, ,,absenţa unui maestru, a unui suveran." aşa cum prezintă Pierre-Joseph Proudhon în Ce este Proprietatea?, Cu alte cuvinte, anarhismul este o teorie politică ce are ca scop crearea unei societăţi în care indivizii cooperează liberi ca egali. Astfel anarhismul se opune tuturor formelor de control ierarhic, acesta fiind atât dăunător pentru individ și individualitate, cât şi inutil. Un spaţiu propice pentru a experimenta aceste atitudini dar şi altele similare în sprijinul libertăţii absolute şi a negaţionismului radical(fie ca vorbim de religie ,artă ,convenţii sociale sau artistice) a fost în numeroasele curente de avangardă .Astfel , nu în puţine cazuri anarhismul s-a întîlnit cu arta şi cultura. La fel ca anarhismul şi avangarda literară posedă un spirit militant ,protesteaza prin repulsie fata de prezent si prin negarea valorilor consacrate (negarea conventiilor lierare, negarea idealurilor invechite etc.). Majoritatea manifestarilor de avangarda au ca obiectiv descatusarea spirituala, eliberarea de istorie, societate, cultura. Prin numeroasele expresii ale avangardei precum:dadaismul ,cubismul ,constructivismul , futurismul care adoptă atitudini de negativism radical , nihilism şi ateism ,lipsă sau fobie de organizare sau ierarhie, anticonvenşionalism , contestare a normelor existente, descatusarea spirituala, eliberarea de istorie, societate, cultura etc. putem semnala numeroase puncte comune anarhismului –de această dată implementat în plan artistic ,cultural. Poate nu întîmplător, în epocă, spiritul avangardei a fost numit de către unii ,,extremism"(E. Lovinescu) şi de către alţii, ,,anarhism" (Constantin Emilian) ,pentru că era într-adevăr radical sau revoluţionar în anumite orientări avangardiste.

5

6

7