SCENETĂ DE 8 MARTIE

Povestitorul: Vlăduţ este un băiat de 9 ani, în clasa a III-a. Dintotdeauna a fost un băiat vesel şi plin de viaţă: îi plăcea mult să fie în mijlocul celorlalţi copii de la bloc cu care îşi petrecea mult din timpul liber; se întâlnea cu prietenii, se juca şi îşi pregătea adesea temele împreună cu ei.

Cel mai mul îi plăceau serile de vară când, după o partidă zdravănă de fotbal, rămâneau împreună şi îşi povesteau întâmplări trăite sau auzite de la părinţi şi bunici. Când ajungea rândul lui Vlăduţ, modul său de a relata întâmplările, îi făcea pe toţi să coboare din sfera fantastică creată de exagerările unora, pentru că el povestea cu un farmec aparte momentele frumoase petrecute cu familia şi părinţii. Îi introducea pe toţi în trăirile sale astfel încât cunoşteau mare parte din bucuriile lui şi apreciau cu toţii viaţa lui minunată.

Dar acum parcă totul s-a schimbat! Vlăduţ este din ce în ce mai trist şi nu mai iese atât de des la joacă. Evită să rămână seara cu prietenii lui şi, parcă, nici ei nu-l mai primesc cu aceiaşi bucurie. Preferă să rămână mai mult timp în cameră discutând cu Martinică, ursuleţul lui preferat. Martinică a devenit singurul prieten care îl mai ascultă.

Ce s-o fi întâmplat cu Vlăduţ?

ACTUL IScena I

(Decor: un TV, 2 scaune, o măsuţă, popcorn)

Mama: Hai dragă mai repede că a-nceput!Vecina: Stai dragă! Am avut puţină treabă… Ia zii, ce s-a mai întâmplat?Mama: Nu ştiu, dar Hadi s-a certat iar cu Said şi cred că în curând or să se despartă!Vecina: Da, da…. Aşa cred şi eu. Cred că o să rămână sigur cu Lucas.Mama: Ai văzut dragă! Nici una dintre femei nu are faţa descoperită! Oare cum pot sta

totdeauna cu chestiile alea pe faţă?Vecina: Nu ai auzit, dragă, că în părţile alea aşa e tradiţia! Şi am citit eu într-o revistă că

femeile care nu respectă această tradiţie sunt pedepsite!Mama: Săracele de ele...! Tot mai bine e la noi!

(Intră tatăl şi se îndreaptă spre cele 2 doamne)

Tatăl: Buenos dias, senioritas! Merge, merge?...Mama: Dar ce faci aşa devreme acasă? Tatăl: Păi a plecat şeful mai devreme…… şi am plecat şi noi!Mama: (uitându-se la TV) Dacă ţi-e foame, vezi că mâncarea e pe aragaz!Tatăl: Nu, nu… Mănânc mai târziu; acum sunt grăbit!

(îşi ia tablele şi merge)

Vecina: Dar unde a plecat aşa repede?Mama: Nu ştiu. Cred că la Costică. De când a ieşit ăsta la pensie, numai pe la el stă. Parcă ar fi

fraţi, aşa de bine se înţeleg!Vecina: Lasă dragă, că nici al meu nu e mai breaz! Înainte mai stătea şi el cu copiii, dar acum…Mama: Of, of, of… bărbaţii ăştia!Vecina: Ia uite-o, dragă, pe Hadi… e cu Lucas. Am spus eu că până la urmă or să fie împreună.

Scena II

(Vlăduţ, singur în cameră, făcându-şi temele la o măsuţă. Martinică e în fotoliu)Vlăduţ: „La sfârşitul fiecărei săptămâni, George merge împreună cu părinţii săi la film. Apoi se

duc la cofetărie să mănânce prăjitura preferată”. ….. Ce fericit trebuie să fie George! Nu-i aşa Martinică? (se uită la ursuleţ, se ridică şi merge la fotoliu).

Ce mai faci Martinică?... Şi tu eşti supărat?... (se gândeşte)… Îţi mai aduci aminte când mergeam şi noi la film? Şi atunci când te-am uitat pe scaunul de la cinematograf, cum s-a întors tata

după tine ca să te aducă acasă…? Sau când mama mă ajuta să-ţi fac baie în fiecare săptămână…? (oftat prelungit)…. Ce frumos era! Nu-i aşa că şi ţie îţi este dor de acele clipe minunate? Sau de excursiile şi plimbările pe care le făceam împreună… (oftat supărat)… Of, oare ce s-o fi întâmplat cu mami şi cu tati?... Nici nu îmi mai amintesc când am fost ultima dată împreună la plimbare! Şi ai văzut că nici la Biserică nu prea mai mergem împreună? Acum tati e mai totdeauna împreună cu nea Costică şi joacă table! Ce n-aş da să ştiu şi eu să joc! Iar mami… Mami se uită mereu la telenovele cu vecina de la 7. Tu ce zici Martnică, ce s-o fi întâmplat cu ei?

ACTUL IIPovestitorul: Într-o zi, pe când Vlăduţ era singur acasă a primit vizita surprinzătoare a unui

coleg de clasă. Nici nu bănuia Vlăduţ cât de important avea să fie acest moment pentru viitorul copilăriei sale…

(Vlăduţ e singur în cameră şi citeşte. Sună cineva la uşă, iar el merge să răspundă).

Alin: Salut Vlăduţ!Vlăduţ: Salut Alin! Dar ce s-a întâmplat?... Hai intră că sunt singur!Alin: Păi am venit să-mi dai şi mie temele!Vlăduţ: Aaa…! Tu nu ai fost azi la şcoală… Ai păţit ceva?Alin: Nuuu… nu s-a întâmplat nimic grav. Dar ieri am avut o sărbătoare în familie şi eram

foarte obosit dimineaţă.Vlăduţ: Ce sărbătoare?Alin: Mama şi tata au împlinit 15 ani de căsătorie şi au sărbătorit. A fost atât de frumos! Au

venit şi bunicii, şi unchiul, şi mătuşa de la Constanţa. M-am întâlnit cu verişorii mei şi m-am distrat de minune… Părinţii mei au primit multe cadouri şi erau fericiţi! Ai tăi nu obişnuiesc să sărbătorească anii de la căsătorie?

Vlăduţ: Ba da. Dar nu au mai făcut-o demult; şi nu ştiu de ce…! Ce frumos era şi la noi înainte… Dar hai să-ţi dau temele. Uite la română avem de învăţat poezia: „Somnoroase păsărele”, iar la matematică exerciţiile 3 şi 4 de la pagina 27!

Alin: Mulţumesc mult! Ne vedem mâine la şcoală! Pa, pa!Vlăduţ: Pa, pa!

(Vlăduţ rămâne singur cu Martinică)

Vlăduţ: Ai auzit, Martinică, ce spunea Alin? Ce fericiţi or fi el şi părinţii lui! Ştii, acum 2 nopţi am visat ceva şi am uitat să-ţi spun: am visat că eram împreună cu mami şi cu tati într-un oraş foarte frumos cu multe magazine de jucării, cu parcuri şi cu lumini colorate. Eu mă jucam cu ei într-un parc mare în care erau numai părinţi şi copii. Ce păcat că a fost doar un vis! Cât aş vrea ca acest vis să se împlinească! Martinică, hai să facem împreună o rugăciune ca visul să se împlinească!

(Amândoi se aşază în genunchi şi încep să se roage)

ACTUL III(Decor: bunicul citeste ziarul, iar bunica găteşte)

Povestitorul: Întâlnirea cu colegul său de clasă i-a amestecat şi mai mult gândurile lui Vlăduţ. Fericirea lui Alin nu l-a provocat la invidie, dar a trezit în el o dorinţă de a-şi apropia mai mult părinţii. Vizita la bunici ar putea fi un prilej potrivit pentru ca să-şi ducă planul la îndeplinire…

Vlăduţ: Săru-mâna tataie!Bunicul: Să trăieşti, nepoate! Ia uite ce flăcău frumos are tataia! Vino-n coace să te pup! Marie,

ia vino să vezi cine a venit la noi! Vlăduţ: Săru-mâna, mamaie!Bunica: Oh, mânca-l-ar mamaia, pe el, de scump! Ce faci, tu, mamaie? Chiar îmi era dor de tine

că n-aţi mai dat nici un semn de viaţă. Ia, spune, merge şcoala, merge?Vlăduţ: Mda!..Merge…

Bunicul: Dar ce ai nepoate? Nu eşti în apele tale? S-a întâmplat ceva? Ai luat vreo notă proastă?Vlăduţ: Nu, mă descurc bine la şcoală…dar…Bunica: Mami, tati, ce mai fac?......că n-au mai fost demult pe la noi! Sunt bine, sănătoşi?Vlăduţ: Da, sunt sănătoşi…cu serviciul! Numai că…Bunica: Puiule, da ce-i cu tine?...Nu te recunosc…Parcă ascunzi ceva! Ia spune-i tu lu’mamaia

ce s-a-ntâmplat?Vlăduţ: Nu ştiu…dar ieri a venit la mine Alin, colegul meu de clasă şi mi-a povestit de

sărbătoarea pe care a avut-o în familie.Bunicul: Ce sărbătoare?Vlăduţ: Păi, părinţi lui au împlinit 15 ani de căsătorie şi cu această ocazie au dat o petrecere în

familie… şi mi-a povestit cât de fericiţi erau părinţii lui şi cât de bine se împacă el cu ei…Bunicul: Dar, Vlăduţ, şi tu eşti la fel de fericit!Vlăduţ: Da, dar Alin mi-a povestit altădată cât de frumos îşi petrece el timpul liber împreună cu

părinţii. Merg la plimbare, la film…În vacanţa trecută au fost chiar în excursie la Sinaia…Dar mami şi cu tati aproape că nici nu mai vorbesc cu mine… Mami stă mai mult cu vecina de la 7 şi se uită la TV, iar tati…tati merge foarte des la nea’ Costică!... Ce frumos era înainte!

Bunica: Ţi-am zis eu, Nelule, că se întâmplă ceva! Trebuia să mergem să vorbim cu ei atunci.Bunicul: Eu am crezut că nu mai au nevoie de sfaturile noastre! Dar…ştii tu „omul cât trăieşte,

învaţă!” O rezolvăm noi cumva şi pe asta! Ia zii, Vlăduţ, duminică după Liturghie sunteţi acasă?Vlăduţ: Cred că da… că de obicei nu ieşim nicăieri. Numai tata mai pleacă din când în

când…….. Tataie, Mamaie, mai ţineţi minte când sărbătoresc mami şi tati ziua căsătoriei lor?Bunicu: Cum să nu… pe 8 martie, de ziua femeii! Da de ce mă întrebi?Vlăduţ: Păi, mă gândeam să facem şi noi o petrecere… aşa cum a fost la Alin!Bunica: Da, da. O petrecere surpriză. Ar fi frumos, nu, Nelule?Bunicul: Da, e o idee bună!... şi ar putea fi o ocazie ca să rezolvăm problema! Ce zici, Marie: te

ocupi tu de tort, de prăjituri şi altele de-ale gurii? Că eu o să mă ocup de cadouri… Ia spune, Vlăduţ, tu ştii poza lor de la căsătorie? Aceea în formă de inimă! Aia pe care o ţineau în dormitor de-asupra capului.

Vlăduţ: A, da…O ştiu! Dar nu mai e în dormitor. Când au făcut ultima dată curăţenie, au pus-o într-un sertar pentru că era prea veche.

ACTUL IVPovestitorul: După vizita la bunici, zâmbetul a renăscut din nou pe chipul lui Vlăduţ şi o rază

de speranţă părea că îi încălzeşte acum inima.E duminică, 8 martie, iar în familia lui Vlăduţ nu s-a schimbat încă nimic. Numai el este

emoţionat şi aşteaptă parcă pe cineva.

(Decor: mama se uită la TV; tata citeşte ziarul şi mănâncă stiks-uri; Vlăduţ e în camera lui)

Tatăl: Ia spune, a adus nea Tudor cleştele pe care i l-am dat acum 2 zile?Mama: Da… e în debara.

(pauză)

Tatăl: Mai sunt stiks-uri?Mama: Nu ştiu. Cred că mai sunt! Vezi şi tu în bucătărie!

(pauză)

Tatăl: Mai durează mult telenovela asta? Ia mai schimbă pe TVR 1, că la 7 fără un sfert e tragerea la loto!

Mama: Ai luat bilete din nou?.... Dacă o să câştigi poate îţi aminteşti că ai şi tu o nevastă!Tatăl: Da…. Am luat.

(cineva bate la uşă o dată, de două ori, de trei ori şi nimeni nu răspunde)

Mama: Da nu răspunzi?Tatăl: Da ce-i numai uşa mea?

(Mama răspunde la uşă şi îi găseşte pe bunicul, bunica, unchiul, mătuşa şi verişoara Andreea)

Bunicul: Seara bună, oameni buni! Bucuroşi de oaspeţi?Mama: Săru-mâna! Sigur, poftiţi, poftiţi! Cornele, hai că avem oaspeţi!

(oaspeţii intră şi sunt conduşi în sufragerie)

Bunicul: (dă tonul la un cântec): două, trei şi: La mulţi ani!!!!

(în timp ce se cântă intră Vlăduţ şi oferă părinţilor câte un cadou)

Bunicul: Astăzi se împlinesc 10 ani de la căsătoria voastră, şi cum Vlăduţ ne-a spus că aţi cam uitat de sărbătoarea asta, noi ne-am gândit să vă facem o surpriză.

Bunica: Hai desfaceţi cadourile!

(mama desface cadoul său şi începe să citească)

Mama: Dar nu înţeleg ce scrie aici!Vlăduţ: Tati, tu nu desfaci cadoul?

(Tatăl desface cadoul, uneşte cele 2 jumătăţi de inimă şi amândoi încep să citească)

Tata şi Mama: „Dragă mami şi tati,

În urmă cu 10 ani aţi format această inimă. Apoi, ea a devenit şi inima mea… Dar pentru a trăi şi a fi fericit nu-mi sunt suficiente 2 jumătăţi de inimă, ci am nevoie de o

inimă întreagă.Vă iubesc şi vă doresc LA MULŢI ANI!

A voastră inimă, Vlăduţ”

(Mama începe să plângă şi încet, încet se apropie de Vlăduţ. Îl mângâie duios pe cap, îl sărută pe frunte, iar apoi, plângând se aşază în genunchi şi îl îmbrăţişează.

Tatăl, emoţionat, duce mâna la frunte şi apoi îşi şterge discret o lacrimă. Se apropie şi el şi îngenunchează îmbrăţişându-i pe toţi).

EPILOG(Vlăduţ fericit stă în picioare în faţa publicului)

Vlăduţ: A trecut aproape o lună de zile şi viaţa mea s-a schimbat. Dar s-a schimbat şi viaţa părinţilor mei. În fiecare seară abia aştept, ca după ce jucăm fotbal, să le povestesc vechilor şi noilor mei prieteni vechile şi noile momente frumoase petrecute alături de părinţii mei.

Acum Martinică trebuie să fie tare singur… Bunul meu prieten, de când părinţii mă scot în fiecare săptămâna la film şi la plimbare, de când o ajut pe mami la curăţenie, de când prietenii nu mai încep nici un joc fără mine, aproape că am uitat cu totul de el.

Acum fotografia părinţilor mei a fost înrămată şi se află din nou la locul ei. Acum totul e ca mai înainte. Acum sunt iarăşi fericit

Dragi părinţi, să nu uitaţi niciodată de inima pe care aţi format-o la căsătorie şi pe care aţi dăruit-o copiilor voştri. Noi, copiii, aşteptăm de la voi, în primul rând, dragostea fără de care nu putem trăi şi fără de care nici un alt dar şi gest sau gest din partea voastră nu este suficient.

Dragi copii, voi, de cele mai multe ori nu puteţi oferi cadouri părinţilor pentru a le arăta dragostea voastră. Însă îi puteţi iubi ascultându-i respectându-i şi rugându-vă mereu pentru ei. Priviţi-i mereu ca pe inima voastră fără de care nu puteţi trăi!!!

(Vlăduţ îi invită pe ceilalţi copii pe scenă să cânte un cântec împreună)