Sceneta Craciun – Oratoriul don Orione Personajele sunt copii de etnie roma

Narator1(îmbracat simplu) (Personajul spune replica plimbându-se pe scenă dialogând cu celălalt narator prezent şi el pe scenă. Adresează primele cuvinte unui copil din public.)Prin lume cât am umblatMulte am mai învăţatSi pentru ca esti copil bun Auzi povestea lui „Craciun”.

(continuă aşezandu-se la o măsuţă într-o parte a scenei)De Crăciun se aminteştePrintre oameni se vesteşte.Ceva frumos s-a întamplatDumnezeu s-a arătat,A devenit copilaş Lumii foarte drăgălaş.

Narator2: (îmbrăcat elegant) Cu mult timp în urmă, o fiinta stralucitoare numită înger apare Mariei si îi vesteşte că va aduce pe lume un copil pe nume Isus. El va aduce pace şi linişte în inimile tuturor oamenilor de pe pământ.

Narator1: Maria nu înţelegea cum era posibil asa ceva, cum se poate sa aiba un copil şi mai ales cum este posibil ca acest copil să fie fiul lui Dumnezeu. Cu toate acestea era încrezătoare si era convinsă ca, pentru Dumnezeu totul este posibil si că El face doar lucruri minunate.

Narator2. Şi aşa... Iosif o ia la dânsul pe logodnica sa Maria şi aşteptă cu nerăbdare şi puţin neliniştiţi venirea acestui copil. Mâna lui Dumnezeu îi însoţea mereu şi le dădea curaj mai ales că erau obligaţi de guvernatorul imperiului să faca un drum lung spre Betleem.

(Apar pe scenă Iosif şi Maria) Iosif: (privind-o pe Maria) Peste tot noi am umblatAm umblat, am căutatNici o casă n-am aflat,Nimeni nu vrea să ne-asculteToţi sunt ocupaţi cu multe.(priveste spre grajd, merg împreună spre el)

1

Iată un grajd în depărtareUnica noastră scăpare!Maria: Oamenii sunt obosiţi,De toate sunt plictisiţi,Căci se gândesc doar la eiCum s-adune bani mulţi, grei.(o pauză scurta, aşează puţin locul)Noi aicea am găsitLocuşorul potrivit.Chiar de-i frig şi nimic n-avem Noi o să ne bucurăm.Căci în mare simplitate Domnul vine să ne-arate Cum trebuie să trăimBucuria s-o găsim.

(O scurtă pauza în care intră păstorii în scenă si se culcă la pământ)Narator 1: (Se ridică în piciore de pe scaun şi exclamă cu voce tare)Asta-i noaptea minunatăCând la păstori se aratăCerul, îngeri, veselie,Cântece de bucurie.S-a născut un împăratÎntr-o iesle aşezat. (Se aprinde lumina la iesle unde se afla Maria, Iosif şi pruncul)

Pastorii se ridică încet, surprinşi spun:Pastor 1: Ce-a fost asta, ce-am visat!

Pastor 2: Nu, n-am visat Ceva frumos s-a întâmplat. Se aude-un frumos cânt Domnul vine pe pămant. Aproape de necajiţi, (indică cu mâna şi privirea spre ei înşişi) De bolnavi şi plictisiţi. (indică publicul)

Pastor 3: Hai şi noi ca să-l găsim Inima să-i dăruim!(Se indreaptă spre iesle, îmbrăţişează pruncul si pe parinţi de bucurie - gestul lor indică simplitate relatiilor nefiind condiţionaţi datorită stării lor)

2

Păstorii se retrag din scena cu mare bucurie. După o scurt pauză, ca şi replică la ceea ce a spus N1, N2 adauga entuziasmat:Narator 2:Tot atunci s-au întâlnitTrei magi de la răsărit.Oameni mari, deştepţi, bogaţiÎn tara lor împăraţi.Dar deşi erau bogaţi Şi de lume apreciaţiAu plecat şi ei la drumSă găsească ceva bunO inimă împlinită De iubire locuită.(magii intră în scenă)O stea frumos străluceaDrumul la magi arăta.După drum lung, chinuitEa, deodată s-a opritLa un grajd din BeteleemHai şi noi ca să-i vedem.(Se apropie si naratorii dar rămân la o oarecare distanţa si urmaresc spectacolul)

Mag 1: Priviţi steaua!

Mag 2: Abia astept să-l vad!

Mag 2: Oooo...! (Primii doi se opresc putin mai departe în timp ce ultimul se opreste lângă prunc şi-l admiră)

După o mică pauză naratorii se întorc cu faţa spre public caruia îi adresează urmatorele replici şi invitaţia.Narator1: Extraordinar! Chiar daca a trecut mult timp de cand Isus a venit pe pamânt mulţi oameni traiesc ca şi cum nu ar exista Dumnezeu. Aşadar să ne eliberăm puţin, să devenim mai simpli pentru a-l putea vedea pe Isus.Nartor 2: Desigur. În viaţa noastră este mereu o stea care ne arată drumul spre o viaţa frumoasă, spre Isus. Sinceritatea ne ajută să vedem că viata nu este frumosă atunci cand nu suntem cinstiti, cand ne certăm, cand furăm, cand urâm pe alţii. Steaua sclipeşte prin lucrurile frumoase care ne înconjoară, prin prieteni, prin bunatate, atunci când iertăm.

Toata lumea vine la colindat!

3

4