CRACIUN 1998FETIŢA SĂRACĂ

NARATORUL:Într-o lume-nvolburatăŞi-ntinată de păcatTatăl îşi trimite-n lumePe Fiul Său Preacurat.În a Sa iubire mareN-a găsit alt procedeuDecât să trimită-n lumeChiar pe Fiul Său.Şi ca să poată veni-n lumeI-a gătit un loc anumeÎn sânul Preasfintei FecioareDe Dumnezeu Născătoare.Şi la timpul sorocitIată-n lume a venitCopilul cu chip plăpândCare-i Domnul cel Preasfânt.Născut din Fecioara MariaŞi se numeşte MESIA.Înconjurat de oaste cereascăA venit să mântuiascăPe omul cel păcătosŞi pe cel necredincios.

COLIND:Vei veni, Isuse, toţi te vor vedea,Când în Noaptea Sfântă te vei arăta;Mare va fi ziua când ai să cobori,Sărbătoarea celor fără sărbători.

Mare-i jalea celor care gem şi plângŞi-n amare lacrimi chinul lor şi-l sting;Ei aşteaptă, Doamne, ziua ta cu dor,Ajutorul celor fără ajutor.

Gem pe drumuri grele mame şi copiiŞi cu dor te cheamă, aşteptând să vii,Să le stingi în suflet multele dureri,Mângâierea celor fără mângâieri.

(Fetiţa săracă se întâlneşte pe cale cu Maica Sfântă care îi apare în mod miraculos ducând mai multe bocceluţe. Fetiţa intră în conversaţie cu Ea şi îi cere voie să o ajute.)

FETIŢA SĂRACĂ:Doamnă, încotro vă îndreptaţiŞi ce bocceluţe purtaţi?Poţi să duc şi eu din sarcina dumitale,Şi să te-nsoţesc pe cale?

MARIA:Sigur, dragă copiliţă,Dar tu eşti tare micuţă.O să mă poţi tu urmaŞi la greu a-mi ajuta?

FETIŢA SĂRACĂ:Uite vreau să vin cu tineDar vreau să ştiu cine eştiŞi unde tu te grăbeşti?

MARIA:Eu sunt Mama cea CereascăCare grăbeşte să-L nascăPe Isus în fiecare ziÎn sufletele care vor a-L primi.L-am născut acum 2000 de aniÎntr-un staul sărac de oiŞi acum mi-e grabă mareSă-L aduc iarăşi între voi.

De 2000 de ani umblu, caut, rătăcescÎn speranţa că inimi calde-am să găsesc.Dar inimile se-nvârtoşeazăPe Dumnezeu îl denigrează.

Dar tu, copiliţa mea, ... spune-mi tu cine eşti

De unde vii şi unde mergi, cu cine vrei să te-ntâlneşti?

FETIŢA SĂRACĂ:Eu sunt o biată orfanăCare n-am ştiut de mamă.Şi pe când am fost în sânul săuMama mi-a pus un gând rău.Vrând să se scape de mineM-a tratat cu leacuri anume.Şi tare s-a-nfuriat pe mineCând împotriva voinţei ei,

am venit pe lume.De aceea nu m-a acceptatŞi fără să stea pe gânduriM-a abandonat.

Sunt o biată necăjităDe lume dispreţuită.Copiii mă batjocorăscŞi cu pumnii mă lovesc.Oamenii nu mă iau în seamă

1

Că tot timpul sunt în grabă.Şi un ban dacă-mi aruncăE din milă sau din scârbă.Femeile nu mă pot suportaŞi nimica nu mi-ar da.Tinerii îşi bat jocŞi când mă văd pe mineCapul şi-l întorc.Fie iarnă, fie varăEu rămân mai mult pe-afară.

MARIA:O, sărmana mea copilă,Voi avea de tine milăDe vei vrea să mă iubeştiŞi pe Domnul să-L slujeşti.Uite voi fi Mama taDacă tu vei acceptaSă-mplineşti o misiuneCare din partea Lui vine.

FETIŢA SĂRACĂ:Doamnă, eu o împlinescDar vreau să ştiu, cine este acela, Domnul,Pe care trebuie să îl slujesc.Este el un Domn anume,Venit pentru noi în lume?

MARIA:Este Fiul meu IsusCe în iesle a fost pus;Născut într-o sărăcie mareLa Betleem în ieslişoare.El este Dumnezeu şi DomnDar s-a născut ca un Om.Acum 2000 de aniS-a născut printre sărmaniŞi în luna lui decembrieLumea îi sărbătoreşteZiua Sa de naştere.Numai că oamenii sărbătoresc într-un mod răuCe nu e pe placul Său.

De aceea, copila mea, îţi încredinţez o misiune prin careSă te duci la mic şi mareSă le spui că Isus ar vreaSă-şi pregătească inima,Să-şi ofere ei de ziua LuiCurăţia sufletului,Prin mărturisire şi rugăciuneŞi prin multe fapte bune.Căci numai într-o inimă curată

Vrea Domnul în chip spiritual să se nască.Şi nu se poate bucura de El cu adevăratDecât sufletul curat.

(Maica Sfântă dă o binecuvântare copilei şi dispare. Fetiţa un pic descumpănită stă pe gânduri iar după un pic de ezitare, porneşte la întâmplare. Tocmai îi apare în cale o femeie văduvă îmbrăcată în negru.)

FETIŢA SĂRACĂ:Doamnă mea, vă grăbiţi tare?Că eu am o veste mare!

VĂDUVA:Ce vrei tu, copilă?Poate cerşeşti milă...Sunt o văduvă săracăN-are tanti ce să-ţi facă.Ai mei copii sunt în cas'Fără tată au rămas.Acum nu am ce le daCin' mă poate ajuta?

FETIŢA SĂRACĂ:Doamna Înaltă şi FrumoasăCe-a zis că-i Mama CereascăEa vă poate ajutaŞi haruri multe a vă da.Ea vrea să vă copleşeascăCu bucuria cerească,Cu bucuria ceruluiDe Naşterea Domnului.

VĂDUVA:Ah! Uitasem că vine CrăciunulDupă care se schimbă şi Anul.Cu pierderea mea cea greaAm uitat de mila Sa.Să aibă Domnul milă de mineC-am rămas văduvă-n lume.

(Fetiţa merge mai departe şi întâlneşte un preot.)

FETIŢA SĂRACĂ:Aşa-i că tu eşti păstor?Părinte, de ce eşti abătutSau oile talePoate s-au risipit?

PREOTUL:Şi tu, copilă, ce mai vreiSau nu am eu destule?

2

FETIŢA SĂRACĂ:Păi, Mama Cerească pe care o cunoşti mai bine decât mineA zis să transmit mesajul şi unui om ca tine!Să vă spun de bucuria ce inundă-ntreg pământulEste Naşterea Domnului să ne bucurăm cu Dânsul!

PREOTUL:Dar asta o ştiu şi eu, că se naşte iarDoar la fiecare liturghie vine pe altar.Dar cum rămâne cu turma pe care o păstorescPentru că oile mele încet mă părăsesc!Unii se-ngâmfează, se cred ei DumnezeuŞi gândesc că nu mai e nevoieSă intre în lăcaşul Său.Alţii se arată buni şi temători de DumnezeuDar când le ceri o jertfă, le vine foarte greu.Pe tânăr cum să-l întorci de la drumul cel greşitCând desfrâul e în floare şi barul e ticsit.Rugăciunea nu-i pe placul lor, de Dumnezeu nu vor s-audăPărinţii sunt delăsători şi nu pot să-i învingă.

FETIŢA SĂRACĂ:Părinte, aveţi mai multă încredereNu vă amintiţi Isus ce spune:"Că acest fel de diavol, nu poate fi învinsDecât cu post şi rugăciune?"

(Fetiţa merge mai departe întâlnind în cale un copil orfan, trist şi posomorât care vine de la şcoală.)

FETIŢA SĂRACĂ:Băieţele, ce eşti trist, De ce eşti aşa închis?

ORFANUL:Cum să nu fiu aşaDacă mi-a murit mama.M-a lăsat singur pe lumeDurerea cine-mi poate spune?Tatăl meu e rău cu fireaS-a dus mângâierea mea.

FETIŢA SĂRACĂ:Eu îţi înţeleg durereaCă şi eu sunt tot aşa.N-am o mamă, n-am nici tatăNimeni de grijă nu-mi poartă.

Dar am descoperit alaltăieriCă avem o Mamă-n cer.Este Mama lui DumnezeuCare vrea să ne conducăSus la Fiul Său.Uite, oferă lui IsusSuferinţa taŞi roag-o pe Mama LuiÎn pază să te ia.

ORFANUL:Dar ce trebuie să facCa lui Isus şi eu să plac?

FETIŢA SĂRACĂ:Să faci fapte bune, să-L slujeşti şi să-L iubeştiŞi cu siguranţă, în calea vieţii taleŞi tu ai să-L întâlneşti.

(Fetiţa întâlneşte doi tineri îndrăgostiţi care vin de la discotecă.)

FETIŢA SĂRACĂ:Hei, voi care vă plimbaţiMesajul meu îl ascultaţi!

TÂNĂRA:Ce-i zdrenţoaso, eşti nebună?Cum îţi permiţi să faci cu noi glumă?Nu vezi că eşti o mucoasă?Cum te ţin ai tăi la masă?

FETIŢA SĂRACĂ:Da, sunt nebună de bucurieCă Isus la noi într-o iesle va să vie.Veniţi şi voi la sărbătoareCa e ziua Lui cea mare!

TÂNĂRUL:Despre ce Isus ne vorbeşti?Nu vrei ca să isprăveşti?Noi nu vrem să trăim ca sfinţiiDupă cum ne învaţă părinţii.Noi vrem bani, jocuri, plăcere şi distracţiiNumai ele ne dau satisfacţii.Viaţa în petreceri e frumoasăAltfel e întunecoasă.

FETIŢA SĂRACĂ:V-am adus mesaj de SusDe la Mama lui Isus.Dacă vreţi să îl primiţiVoi o să fiţi fericiţi.

3

De rămâneţi în păcatUn răspuns aveţi de datÎnaintea Celui SfântVenit astăzi pe pământ.

(Fetiţa bate apoi la o poartă oarecare şi vine să-i deschidă un om posac, trist şi posomorât căruia soţia i-a murit.)

FETIŢA SĂRACĂ:Tu, domnul meu, ce eşti posacSau poate că te-ai certat?De ce eşti aşa posomorât?

VĂDUVUL:Ce ştii, tu, o cerşetoareDe a mea durere mare?Şi ce-ţi pasă ţieCe mi s-a-ntâmplat mie?

FETIŢA SĂRACĂ:Sunt într-adevăr o cerşetoareDar am pentru dumneataO bucurie mare!

VĂDUVUL:Tu, pentru mine... Ce zănatică eşti?Dar ce te crezi cumva-n poveşti?Îţi baţi joc de mine, om în toată fireaCând de două luni mi-a murit soţia!Mamă a trei copii ce singuri au rămasCin' să le poarte de grijăCând eu nu sunt acas'.

FETIŢA SĂRACĂ:Domnule, nu vă supăraţi,Dar, vă rog, pe Dumnezeu de ce îl uitaţi?V-aţi pierdut soţia, e mare durere.Dar în Dumnezeu trebuie să ne fieToată mângâierea.El dă viaţă şi tot El o iaNu avem ce face dacă-i voinţa Sa.El ne este Tată, Domn şi DumnezeuAlergaţi aşadar la ajutorul Său.Mamei noastre cereştiVom cere să vă ajutePe copilaşii cei treiSă-i creşteţi cât mai iute.Să mergem dar la ieslePe Mama s-o vedemŞi pe Isus din iesleNoi să-L adorăm!

VĂDUVUL:Nu mă încântă deloc mesajul tăuDar ca să fiu în rând cu lumeaPoate voi veni şi eu, măcar de Paşti şi de Crăciun,Să vizitez lăcaşul Său.

(Vede un grup de copii care se joacă dar copii care nu-l mai iubesc pe Isus, şi li se adresează.)FETIŢA SĂRACĂ:Voi care vă jucaţi vreţi un pic să ascultaţi?Să ştiţi că în ieslişoare, s-a născut Fiul cel Mare!

COPIL 1:Ce vrei tu, calică, hăi?De ce te bagi între noi?

FETIŢA SĂRACĂ:Mama Cerească mi-a spusCă voi fugiţi de Isus.Că aţi fost tare buni şi cuminţiŞi ascultători de părinţi.Dar acum l-aţi părăsitCă de El v-aţi plictisit.Odată tare mult îl iubeaţiÎn cântece şi rugăciuniVoi îl preamăreaţi.Acum însă L-aţi abandonatCă de El v-aţi săturat.Însă El tot vă iubeşteŞi la iesle vă pofteşte.

COPIL 2:Ce spui tu e-o nebunieCum în iesle iar să vie?Doar la şcoală am învăţatCă a fost în iesle odat'.

FETIŢA SĂRACĂ:Da, dar în amintirea SaIar se-mpodobeşte ieslea.Acolo lângă altarUnde vine în chip real.

COPIL 3:O să ne mai gândimŞi dacă ne plictisim la joacăPoate că la iesle şi noi o să venim.

(După ce se desparte de copii, întâlneşte un ateu pe care îl acostează.)

4

FETIŢA SĂRACĂ:Nene bun şi negruUnde te grăbeşti?Sau poate pe DomnulVrei să-L întâlneşti!

ATEUL:De nu mi-ai inspira milăŞi de n-ai fi o copilăAşa o palmă eu ţi-aş daSă-nveţi a te comporta.

FETIŢA SĂRACĂ:Vreau să vă anunţ o bucurie mareCă vom sărbători în curândZiua Domnului cea Mare.Cu toţii să ne unim Pe Domnul să-L preamărim.

ATEUL:Eu nu cred în nici un DomnEu sunt om şi eu sunt domn.Eu duc viaţă de ateuCe nu crede în Dumnezeu.Numai cei la minte suciţiSe lasă uşor păcăliţi.

FETIŢA SĂRACĂ:Atunci, Domnule al meuCe nu crezi în DumnezeuEşti mai de plâns decât mineCă sunt singură pe lume.Dar a venit din Cer o MamăCare m-a băgat în seamă.Dar vreau să ştii că Dumnezeu se face atât de micÎncât eu cu inima pot să îl cuprind un pic.Şi este atât de mareCă nu are locÎn capu' dumitale!Însă eu te-aş sfătuiCu noi a-L sărbători.

ATEUL:Numai la asta nu mă gândescÎn biserici să poftesc.Eu, să beau şi să mănâncAsta vreau eu pe pământ.

(Fetiţa întâlneşte apoi o mamă tânără îndurerată şi disperată de pierderea copilului ei.)

FETIŢA SĂRACĂ:Tanti dragă, te văd tare îndureratăŞi tare disperată.

MAMA DISPERATĂ:Ce ai tu cu mine fetiţă obraznică?Vezi-ţi de cerşire şi viaţa ta amarnică!

FETIŢA SĂRACĂ:De ce mă iei aşa, dacă eu îţi vorbesc,Eu am o misiune şi vreau s-o împlinesc:O bucurie mare vreau să îţi vestesc.

MAMA DISPERATĂ:Ce bucurie ai tu de datCând un copil de seama ta am avutŞi Dumnezeu mi l-a luat!A fost unicul copil,Lumina ochilor s-a dus,Nu-mi mai vine acum să credNici în Cel de Sus!

FETIŢA SĂRACĂ:A Domnului Preasfânta MamăPrintre noi s-a arătatŞi la bucurie marePe toţi Ea ne-a chemat.M-a trimis să spunCelor întâlniţi în caleCă în astă lunăAvem sărbătoare mare!Domnul nostru vrea să vinăLa cei săraci şi greu încercaţiDar a dumneavoastră inimăTrebuie să-i daţi.

Alergaţi dar la ieslea SaŞi cu mângâiere mareVă va mângâia!Domnul nu vă va uitaŞi pentru a vă mângâiaUn alt copil vă poate da.Iubiţi pe Domnul DumnezeuŞi nu o să vă pară rău.

MAMA DISPERATĂ:O, tu copil sărac şi bun,Numai El te-a scos în drum.Să ştii că te voi asculta

Şi Domnului mă voi ruga,Să-mi dea o altă mângâiereDupă atâta amar şi jele.Şi dacă El nu mă va asculta

5

La Mama Lui voi alerga,Voi spune durerea meaŞi sigur mă va ajuta.

(Întâlneşte un alt grup de copii.)

FETIŢA SĂRACĂ:Dar voi unde vă duceţi?

COPIL 4: Mergem la BisericăPentru că vrem ca de CrăciunSufletul să-L pregătim:Prin spovadă şi rugăciune,Şi prin multe fapte bune.

FETIŢA SĂRACĂ:Dacă vă rog eu bineNu mă luaţi şi pe mine?Şi eu vreau să sărbătorescNaşterea Celui Domn Ceresc.Dar singură nu mă descurcŞi nu ştiu pe-un' s-apuc.Nu am bani şi nu am carteDoar o inimă ce bate.Şi vreau să întâlnesc pe acea DoamnăCăreia îi spunem Mamă.

COPIL 5:Aşteaptă aici până când ne vom întoarceŞi la iesle ne vom duce chiar în miez de noapte.

(Dar fetiţa aşteptând, obosită fiind, adoarme şi se trezeşte în chip miraculos în cadrul feeric al Naşterii Domnului. Se trezeşte pe câmp între păstorii care stau tolăniţi şi care dintr-odată la apariţia unei lumini puternice şi a unor voci misterioase se sperie şi apoi se îndreaptă în grabă spre peşteră. Fetiţa neştiind ce să creadă, puţin dezorientată, neluată în seamă de ei, îi urmează şi ajunge la peştera unde se găseşte Pruncul cu Iosif şi cu Maria. Ea recunoaşte în Maria pe Doamna pe care o căuta şi îşi dă seama că Cel Mic trebuie să fie Pruncul Isus. Dar vede apoi şi pe toţi aceia pe care i-a întâlnit în cale şi pe care i-a trimis la iesle. Stă în uimire şi priveşte pe toţi cei care sunt adunaţi în jurul ieslei. Cei de la iesle formează un rând în ordinea în care i-au apărut fetei pe drum şi apropiindu-se de Isus oferă darurile lor materiale sau spirituale Pruncului Isus şi totodată se roagă şi îi vorbesc. Totul se

petrece la nivel spiritual în inimile celor care se vor converti.)

Cântec:Cântă îngerii MărireŞi anunţă paceS-a năşcut Mântuitorul,Brazii să se-mbrace.

R:Mărire, Mărire, Mărire DomnuluiŞi pace şi pace, Şi pace pe pământ.

Steaua sus e luminoasă,Magii vin pe cale,Ciobănaşii de la stânăVin şi ei la vale.

Într-un grajd de animaleStă pe paie DomnulŞi Maria cu iubireÎi veghează somnul.

Pruncuşor venit în lumeIeslea n-o lua-n seamă,Lângă tine preţioasăEste scumpa Mamă.

(Văduva aduce în dar lui Isus pe cei doi copii ai săi.)

VĂDUVA:Tu, Copile, Fiule al lui Dumnezeu,Nu am ce să-ţi aducCă sunt săracă eu;Grea pierdere am suferitCăci pe-al copiilor tatăTu mi l-ai răpit.Dar îţi ofer acumCe mi-a mai rămasÎţi ofer în darAceşti doi copilaşi.Iubirea Ta să le conducă paşiiŞi bucurie mare să-mi facă copilaşii.

PREOTUL:O, Prunc Divin, o Miel Plăpând,Am o durere mare ce nu-mi dă alinare.Cunoşti turma pe care-o păstorescŞi la Tine să-i atrag eu nu mai reuşesc.Aş vrea ca toţi să Te cunoascăŞi munca să-şi oferePentru a Ta mângâiere.Atrage-i Tu la TinePe cei ce lâncezescŞi întoarce-i pe aceiaCare în păcat trăiesc.

6

ORFANUL:O Isuse Tu eşti Domn?Că te văd un pic de om!Şi nu mi-i frică de TineCă eşti mai mic decât mine.Numai că Tu ai o MamăPe când eu n-am, că mi-ai luat-oŞi la cer ai înălţat-o.Pe mine cum m-ai lăsatFără mamă, -nstrăinat?Dar fiindcă vreau să Te iubescLipsa mamei ţi-o jertfesc.Şi doresc ca Mama TaSă fie şi mama mea.

(Aici Maica Sfântă intervine provocată de simplitatea şi încrederea copilului şi îi vorbeşte.)

MARIA:Vino, sărman copilaş,Căci în inima meaŞi tu ai un locaş.Mama ta de pe pământEste acum în cerul sfânt.Dar eu îţi voi purta de grijăPână când şi tu vei staAlături de mama ta.

TÂNĂRA:N-am vrut deloc aici să vinPruncului să mă închin.Eu sunt legată de plăceriŞi de dulce mângâieri.Dar o forţă m-a împinsPână aici eu am ajuns.Însă acuma văd eu bineDeşertăciunea din lume.Mi-e silă de viaţă meaŞi doresc a o schimba.Nu mai vreau om pământescŢie vreau să mă jertfesc.Nu sunt vrednică IsuseCa sa fiu Mireasa TaÎnsă fă-mă ca pe cea din urmăSlujitoare a Ta.Frumuseţea ce mi-ai datŢi-o înapoiezŞi doresc de-acum înaintePe Tine să te urmez.

(Tânărul doar priveşte, ascultă şi se întristează dar nu se poate hotărî ca să-şi schimbe viaţa. Urmează văduvul, el se

apropie, îngenunchează şi vorbeşte.)

VĂDUVUL:Doamne, care mi-ai luat soţiaRedă-mi acum bucuria,Sunt tată a trei copiiCa să-i cresc cum voi răzbi?Masa nu mai este masă,Casa nu mai este casă,Totu-i greu şi e-ncurcatIară eu ca un bărbatNu mă ştiu a descurca,Pe copii a-i educaÎn spirit religiosDupă cum este frumos.

(către Maria)Tu, Marie,Fecioară, Mamă şi SoţiePune-mi în suflet bucurieŞi ajută-mă ca în credinţă

să trăiescŞi cu iubire de părinteCopiii să mi-i cresc.

COPIL 1: Am părăsit jocul meuCa să vin aici şi eu.Dar cum sunt aşa de răuCe-i voi da lui Dumnezeu?Eu nu ştiu să fac prea multeŞtiu doară a face tumbe.Uite Isuse ce-ţi dau euTrei tumbe de copil rău.

(Şi face trei tumbe.)

COPIL 2:Eu sunt un vestit bătăuşCe stau paznic pe la uşiMai ales când sunt la şcoalăToţi copii îi bag în boală.Şi dacă-s mai mari ca mineEi îmi ştiu de frică bine.Ţie însă ce să-Ţi dauCă numai lovituri ştiu să dau.Ştiu că Tu vrei ca să mă convertescDar pentru aceia trebuie să mă lovesc.

(Îşi dă două palme.)

7

COPIL 3:Eu sunt una carePărinţilor nu dau ascultare.Numai jocurile-mi placŞi mingea ca să o bat.Îmi pare rău că sunt reaVreau acum a mă schimba.Şi să-ţi arăt Isuse, vreau,darul pe care ţi-l dau.

(Bate de câteva ori mingea pentru a-I arăta lui Isus ce ştie.)

(Urmează ateul care se apropie cu emoţie, frică, căzând în genunchi şi rugându-se.)

ATEUL:Cum să mă apropii eu, ateu,De acel Copil despre care se spuneCă ar fi Dumnezeu?Eu nu cred în ElŞi tocmai de aceea,De El nu mă voi apropia.Să văd oare ce minuneSe va întâmpla.

Dar iată o forţă mă împingeGenunchii mi se-nmoaieŞi vor să se îndoaie.Ce-o fi cu mine pentru că eu sunt tare,Eu nu mă las sedus de orişice mişcare.Dar iată că nu mai rezistInima-mi bate mai tareGenunchii mi se pleacăNu mai pot sta-n picioare.

(Cade în genunchi.)

Ah! Iată-mă căzut.Puterea din iesle se vede c-a învins.Ce voi face eu acuma, ateul convins?Acum ceva s-a întâmplatParcă-aş fi un alt bărbat.Şi-mi văd ca într-o oglindăCursa pe care Cel RăuA vrut să mi-o întindă.Necrezând în el nici în Dumnezeu,Făcându-mă să credCă Dumnezeu sunt eu.Iată-mă, învins de acest Copil, eu!Într-adevăr Acesta este Fiul lui Dumnezeu.

MAMA DISPERATĂ: Un copil eu am avutDar acuma l-am pierdut.Doamne, oare ce-am făcutDe-aşa greu m-ai pedepsit.Doamne, ce vrei Tu să primeştiPentru ca un alt copilTu să-mi dăruieşti?Ce pot eu oare a-Ţi daDecât săracă inima mea?

(Maica Sfântă o binecuvintează şi femeia simte că i-a fost ascultată cererea. Este fericită şi mulţumeşte.)

(Apar copiii buni.)

COPIL 4:Isuse, noi am sosit cu întârziereŞi cu mare supărareC-am găsit în calea noastrăUn om ce era beat tare.Şedea-n mijlocul drumuluiÎn bătaia vântului.Noi cu greu l-am ridicatŞi la adăpost l-am băgat.Iar acum cadou de ziua TaÎţi dăruiesc planşa mea.Sunt talentat după cum veziŞi icoane eu pictez.Priveşte, Isuse, amuCe reprezintă desenul.Aşa-i că ai ghicit?Reprezintă doar momentulCând pe lume ai venit.

COPIL 5:Şi eu mai deunăziUn biet sărac întâlnii.Am dat iute pe acasăDe-am luat tot de pe masăŞi-am pus la el în plasă.Plângând, el mi-a mulţumitŞi tare a fost fericit.Iară acuma darul meuEste vocea ce o am eu.Am să cânt un cântecelSă te veseleşti niţel.(Cântă un cântec)

R: Bine ai venit Isus,Bine ai venit!Mântuire ne-ai adusBine ai venit!

8

Ieslea săracăAzi te îmbracăDoamne ce te jertfeşti!Faţă divină,Fruntea seninăSpun că ne mântuieşti.

Sfântă MarieLaudă ţie!Un Salvator ne-ai dat.Pruncul priveşteŞi îţi zâmbeşteRodul ce l-ai purtat.

COPIL 6:Isuse eu sunt mâna dreaptăA bunicii ce m-aşteaptă.S-o ajut, s-o îngrijescŞi-n orice s-o mulţumesc.Îţi aduc şi eu darul meuPe care l-am făcut eu.Este acest lucru de mânăPentru Tine foarte bună.

(Maica Sfântă este mulţumită pentru toate câte primeşte dar ar vrea să dăruiască cuiva Pruncul şi nu ştie cui. În cele din urmă o vede pe copila săraca stând deoparte sfioasă şi tristă.)

NARATORUL:Fetiţa cea săracăPare foarte întristatăCă ea nu are ce daŞi cu ce se lăuda.Se apropie sfioasăŞi ultima se aşează.Foarte încet se apropieŞi mai mult pentru DânsaEa acuma glăsuie.

FETIŢA SĂRACĂ:Isuse, pe Mama Ta am recunoscutCea care în cale pe drum mi-a apărutŞi m-a trimis în misiuneO Isuse pentru Tine.Iată aici pe cei convertiţiEi sunt acum fericiţi.Ei s-au apropiat de ieslea TaPentru c-au avut ce-ţi da.Eu însă n-am nimica să-i oferCum să mă apropii de El?Deşi după cum văd bineŞi El e sărac ca Mine.Şi totuşi cum să îndrăznesc

Ca în faţă să-L privesc?Dar pentru ca n-am altcevaAm să-i dau inima mea.

NARATORUL:Dar cum se tânguia copilaVede, iată, pe MariaCă pe Prunc în braţe iaŞi se-apropie de ea.Ea începe-a tremuraŞi tare a se încurca...Maria-i întinde PrunculDar cum ea nu îndrăzneşteMaria îi glăsuieşte.

MARIA:Tu copilă, scumpa mea,Care spui că n-ai nimicAi de fapt tot ce-i aici.Căci toţi pe care-i vezi la sărbătoareSunt rodul misiunii tale.Tu cu sărăcia taIată că ai învins lumea.Toţi aceştia-mi aparţin:Ai în schimb Pruncul Divin.Ia-L în braţe şi-L adorăCă El este Fiul meuDomnul Dumnezeul tău.Tu, orfană şi săracă,Ai acuma lumea toată.Ai încă pe Fiul meuCa să Îl adori mereu.Laudă-L şi preamăreşte-LŞi viaţă-ntreagă slujeşte-L!

CREŞTINUL:Copil sărac şi necăjitPoate-ai îngheţat de frig,Şi tot umblând ai flămânzit.Deşi nu ştiu cine eştiTe rog, înăuntru să pofteşti.Am şi eu trei copilaşi în casăŞi vei sta cu ei la masă.Deşi nu suntem înstăriţiSuntem totuşi fericiţi.Pentru că noi, nu căutăm să ne îmbogăţim,Ci pe Dumnezeu să-L slujim.

FETIŢA SĂRACĂ:Îmi este frig şi-mi este foameDar acum mi-e grabă mareEu tocmai venisem să vă spunSă vă pregătiţi de Crăciun.Nu doar cum se pregăteşte tot omu',

9

Ci cum se pregăteşte creştinu'.Dar văd că Dumneavoastră sunteţi un creştin adevăratDe aceea eu mai departe am plecat.

CREŞTINUL:Atunci du-te-n pace şi Domnul să te binecuvânteCă după câte înţeleg tu ai o misiune.

....(la iesle)CREŞTINUL:O Isuse, Prunc Ceresc,Am venit să-ţi mulţumescPentru toate câte mi-ai datFii de-a pururi lăudat.Eu sunt om păcătos pe lumeDar mă încred mereu în Tine.Şi la bine şi la greuTu eşti ajutorul meu.Şi de naşterea TaNoi ne-am pregătit inimaDeşi suntem săraci în lumeAjută-ne, te rugăm,Să ne îmbogăţim în Tine.Fă să creştem în iubireSă trăim doar pentru Tine.

COLINZI:SĂ ADORĂM CU TOŢII COPILUL CEL DIVINE Fiul lui Dumnezeu ce pentru noi veni! R: Să adorăm cu toţii, Copilul cel Divin E Fiul lui Dumnezeu ce pentru noi veni! (bis)

HAIDEŢI, NEAMURILOR TOATE,să-i cântăm, să-i cântămPe Cristos Mântuitorulsă-l lăudăm, să-l lăudăm.

Că în Betleem El astăzi,a venit, a venit.După cum de mult prorociiau vestit, au vestit.

Fie-n ceruri preamărire,Celui sfânt, Celui sfânt,Pace fie între oameni,pe pământ, pe pământ.

HAIDEŢI, FRAŢILOR, ŞI NOI SĂ NE ÎNCHINĂMŞi ce-avem mai bun pe lume Pruncului să-i dăm.Daruri scumpe El nu vrea, dar aşteaptă altceva:Să-i răspundem cu iubire la iubirea Sa.

PERSONAJELE:

1. NARATORUL2. FETITA SARACA3. VADUVA4. PREOTUL5. ORFANUL6. TÂNĂRUL7. TÂNĂRA8. VADUVUL9. COPIL 110.COPIL 211.COPIL 312.ATEUL13.MAMA DISPERATA14.COPIL 415.COPIL 516.COPIL 617.MARIA18. IOSIF19.PASTOR 120.PASTOR 221.PASTOR 322.PASTOR 423. INGER 124. INGER 225. INGER 326. INGER 427.COPILAŞ 128.COPILAŞ 2

10

P.S. Următoarea colindă se poate interpreta cu tinerii ca o scurtă scenetă de Crăciun....

PE-O STRADĂ ÎN VIFLAIMMerge Maica cu Iosif

Isus...Şi mergeau din casă-n casăCăutând loc ca să nască.

Isus...Iată cum la uşă batCerând loc de înnoptat.

Isus...Fiindcă acolo n-au găsitCasă Fiului iubit

Isus...Încercare au făcutL-altă uşă au bătut.

Isus...Şi aici i-au refuzatDar nu s-au descurajat.

Isus...Iosif mai încearcă odatăL-altă uşă să mai bată.

Isus...Totuşi ei mai încercarăÎnc'odată să mai ceară.

Isus...Adăpost şi găzduireCelui care e iubire.

Isus...Când din Viflaim să iasăMai opriră la o casă.

Isus...Lângă pat un tânăr staŞi pe dânşii-i întreba.

Isus...De unde veniţi drumeţiTocmai de la Nazaret.

Isus...Fie-ţi milă tânăr bunŞi nu ne lăsa în drum.

Isus...Că afară-i frig şi noapteMaica Sfântă nu mai poate.

Isus...Tânărul fiind milosLe răspunde bucuros.

Isus...Peste drum de bătăturăAre tata mea o şură.

Isus...Şi de liberă n-a fiPuteţi merge, v-or primi.

Isus...

Ei sunt tineri ce aşteaptăO venire minunată.

Isus...Iosif şi Maica s-au dusLa şură ei au ajuns.

Isus...Şi l-a născut pe IsusŞi l-a născut pe Isus.

Isus...

11