Scenetă Personajele sunt : Făt-Frumos, Ileana Cosânzeana

FF: Cosânzeană,ConsânzeanăAltminteri zici că mă iubeștiDar văd că-n casa zmeului trăieștiCe-i drept,are palatePline cu aur,argint și nestematePăduri pline cu vânatSă umpli tolba neîncetat.Dar uită-te și la pământurile meleMunți,văi,râuri,codri,toate-s ale mele!Curg poamele toamna din livezi,Atâția struguri...n-ai tu ochi să-i vezi!C-are zmeul case,am și eu!Nesemuite nestemate de zici că-s curcubeuUmplu fereștrile,podelele,orice ungher,Aur și argint,am munți față de cât găsești la el.Cum să te cred eu CosânzeanăMăcar o fărâmă că mă iubești,Când iată, în casa zmeului trăiești!I.C. :Nu te grăbi în judecată,Ci că ești înțelept arată.Arată că-ntr-o zi pătrunzi cu gândul Ce alții se chinuie un an ca să pătrundă,Arată că ești vrednic de pământurile ce le ai Și nu pentru că le ai,vrednicie să îți dai,Căci mai om e omul care vorba-i de-o secundăÎnsă care-n spate poartă judecată multăDecât omul cu sângele-nfierbântatCare zice toate cele câte-i trec prin capFără ca să le gândească...să le potrivească...FF:Va să zică mi-s nebun?!Că vreau ca cine inima îmi areSă fie-a mea și doar a mea Și nu să stea c-un căpcăun?I.C.:Nu numi-ntr-un felFără ca așa să fiePe cineva că-i căpcăunCând el e doar un zmeu defel.FF:Că-i zmeu,că-i căpcăunCe are a face?Mi te-a furat de la ai tăi Și mi te ține-nchisă într-un turn!I.C. :Că turnu-i casa mea,adevărat grăiești,Dar că mă ține-nchisă,aici,Făt-Frumos,greșești.Mă-nchid eu când zmeul e pe-acasă Să nu-i păcătuiască gândulDe m-o vedea ...așa frumoasă.

FF:Va să zică,libertate să pleci aiCu toate astea ,preferi în casa lui să stai!I.C. :A face că așa ți-a hărăzit soartaȘi a face că așa ai prefera...Departe de a fi totuna.FF:Să-nțeleg că-n casa mea ai prefera să stai defapt,Însă,dacă zmeul e primul care te-a furatCrezi tu aceasta ca fiind de la soartă dat!I.C. :Nu cred că soarta mea e-n casa luiCi-n casa viteazului.FF:Ce mi te-aud ,Ileană!Mă faci laș,firav ,precum e-o pană?Ce după cum vântul bate Se-ntoarce pe părțile toateFără ca să zică „Nu!”De azi,eu comand vantul!I.C. :Departe acest gând de mineTe știu ca nicio alta mai bine.Îți știu năravul și iubireaÎți știu bine și puterea.FF:Cum vine-atunci IleanăSă zici una care-nseamnă altaȘi-apoi CosânzeanăSă zici că nu mai înseamn-așa?I.C. :De ți s-a părut că m-am contrazisAm vrut doar s-arăt că una e să faci și alta-i să fi zis.FF:Aha,deci mândria te ține pe tine IleanăCa să-mi fii soțioară!Vrei să vezi pumnul meu zdrobind pe zmeuCa s-arăt că-s vrednic de tine eu!I.C. :Nu mândria,nu orgoliuNici semeția, ori nasul pe sus,Ci gingășia,feminătateaFinețea și cu fermitateaAstea ca să am demnitatea....de-a fi femeie.FF:Demnitate va să zică,Demnitate...ah ,mintea mi-e puținăAm uitat că vrednicia se aratăNu se spune,nu se zice, ea-i o faptă, ea se face!Frumoasă Ileană...Minunată CosânzeanăÎnzecit te văd acum o steaStrălucind în frumusețe peste inima meaFață de cum îmi păreai cu-o secundă-nainte.

Astăzi...ai adus lumină multă în a mea minte.Vrednicia se arată,Nu se zice,Ea se face Aici,in timp ce zic versurile acestea răpun un zmeu (un carton ceva)E o faptă!I.C. :Făt-Frumos, om inimos,Dragostea pe dinăuntru te întoarceNu să-ți facă rău,Ci să ivească cel mai bun „tu” care-n tine zace.