POVESTEA COPACILOR(Sceneta in versuri)PERSONAJE:POVESTITORUL 1, 2, 3(pot fi numiti mai multi,in functie de numarul elevilor prezenti la activitate)SALCAMULRACHITA si SALCIA(2 fete)POMII FRUCTIFERI(2- 3 baieti)CASTANULTEIULARINII SI MALINII(2- 4 copii)GORUNII si STEJARII(2- 4 baieti)FAGULMESTEACANULBRADULJNEPENII(2- 4 copii)LUNA (o fetita)DECORURI:In fundal o padure,pictata pe carton.Trunchiuri de copaci asezate pe scena.COSTUME:Fiecare copil va purta pe cap cate o coronita din crengile copacului reprezentat, ramuri in mana, mantii colorate in functie de imaginatia regizorului.Luna va avea o mantie galbena, iar pe cap o "luna" din carton de aceeasi culoare.POVESTITORUL: Demult, copacii s-au vorbitSa-si caute loc potrivitIn lume sa traiascaSi de la insoritul tarm al mariiAu pornitSpre culmea muntilor, spre creasta.SALCAMUL, primul fermecat de soare,De-ntinsul si de briza marii azuriiPe loc el se opri:SALCAMUL(face un pas in fata):Raman aicea, dragii mei,Unde e mult soare!Voi sta pe tarm si voi priviIntinsul marii, pana-n zare!POVESTITORUL 1:Ceilalti copaci se departaraSi-ajunsi in vaile paraielor, spre seara,RACHITA si SALCIA pe fratii lorRugara sa le lase:RACHITA SI SALCIA:Aici e liniste si pace,E umezeala si racoare.A noastre crengi firave si gingaseVor sa se scalde-n umede paraie.POVESTITORUL 1:Atunci ceilalti copaci plecara mai departeUrcara-n deal si coborara-n valeSi-ajunsera pe o colinaA sorelui rasare.Acolo, POMII FRUCTIFERIFacura-o baie binefacatoare, de soare,Iatr dupa baie, le crescuraFlori pe crengi, ca o cununa.POMII FRUCTIFERI(ridicand crengile inflorite):Ce bine-a fost acum, pe colina,Noi vrem aicea sa ramanem,Caci e mult soare, e luminaSi-asemeni pomilor dintr-o gradinaNoi vom da rod.POVESTITORUL 1:Atunci ceilalti copaci ii ascultaraSi mai departe ei plecara.Pe culmea dealurilor poposira,Si cum aici era mult soare si lumina,Putin cam obositi,CASTANUL si TEIUL adormira;Si visatori erauSi parca n-auzeau albinele roind,Nici pasarile ciripind.Stateau si leneveau la soare,Iar vantul trimitea in departareMireasma lor imbatatoare,Si cine mirosea parfumul lorCadea, ca ei, intr-o visare.(Doi copii din grupul copacilor se opresc si se prefac ca viseaza cu ochii deschisi).Dar copacii calatoriCu BRAZII-n frunteAjunsera la poale,Sub crestele de munte.Izvoare repezi,racoroaseS- au sfatuit sa se odihneasca.Doar ARINII si MALINIIAu vrut aici sa poposeasca.ARINII SI MALINII:Aici, izvoare repezi, racoroaseSalta pe pietre jucauseSi mii de pasari impletite- n ramSunt tare gurese.Noua ne place- aici!Aici ramanem!POVESTITORUL 2:Si i- au lasatSi voiniceste au urcat,Cati au ramas, spre creasta.GORUNII si STEJARIICu vitejie si cu fata barbateascaPrin radacini au cautatChiar stanca s- o- ntalneasca:GORUNII SI STEJARII ( mandri ):Noi nu ne temem de nimic!Puternici suntem si vanjosi!noi cu furtuna ne luptamSi radacinile ni le purtamSpre- adancuri,Ca forta din pamant sa o luam.POVESTITORUL 2:Mai sus de ei s- a asezat,Asemeni unui imparat,Si- a- ntins paduri intunecoase, dese,FAGUL, ce- mpreuna cu MESTEACANULSi BRADUL,S- a- cumetat sa urce catre creste.Si cu tulpina- i cenusie, albicioasa,Si- a inaltat palat de taina si tacere,In care, insa, graiul pasarii nu piere.FAGUL:Cu o haina- mpaduritaVoi imbraca pe munte,Iar cel ce poposeste sub aceasta hainaDin graiul pasrilor va afla o taina!POVESTITORUL 2:Si creasta- aproape se zareaSi doar MESTEACANUL si BRADULSpre creasta imi urca.MESTEACANUL:Mie imi place- aici, unde-i luminaSi frunza cu caldura mi- o incarcDe toamna este galbena si fina.Sunt vesel si salut pe- oricine intalnesc,si cu Zefiru- mi place sa dansez.Am trunchiul alb, catifelat si zvelt,Cu pasarile cant,Cu norii ma petrec,Pe gandacei, pe frunze, ca- n palma- i tin.O! Cat de frumoasa este viata!(face o plecaciune adanca in fata publicului si se retrage langa ceilalti, in spate).POVESTITORUL 3:Sus, in varful muntilorCreste BRADUL- brazilor.De mare si infoiat,Tot cerul l- a imbrazdat.Soarele in cetini,Luna intre ramuri,Mii si mii de stele,Intre ramurele.Si sus, la munte, ce- mi vedere?Cerul, leagan de matase.Dar in leagan cine- mi sade?Sade LUNA sfantaSi cu BRADUL preacuvanta:BRADUL(trufas):Luna, tu faptura noptii,Ce- n argint imi porti vesmantul,Ma dezmierzi in stralucire,Caci eu sunt BRADUL cel mandru!Sunt deasupra tuturora.Nimeni nu- i mai sus ca mine!De- mi zaresc copacii- n vale,De- mi ating varful de tine!LUNA:Nu mai fi asa de mandru!A ta haina vesnic verdeCe ti- o porti mereu pe cresteE si-al JNEPENILOR port,Ce- si culcara- n varf de creastaTrunchiul lor batut de vanturi,Peste stanca, ca un cort!BRADUL(suparat):Ce?!Ei nici nu sunt copaci!JNEPENII:Ba suntem!Dar ne- am facut ramuri miciPe langa stanca,Ca vantul sa nu ne rupa!Iar pe culmea cea pietroasa,Jneapanul tine de cald!Si asa, asa, ajunsi pe culme,Noi, asemeni brazilor,Putem privi in lume!(In final, toate personajele, tinandu-se de maini, fac plecaciunea,iar cortina cade). SFARSIT Institutor Edith- Aurora Wagner Sc. cu clasele I- VIII Nr.7, Comanesti