S.C. EUROPEA7 PROJECT CO7SILIUL JUDEȚEA7 BRĂILA5.2.208.178/stpse/atasamente/250_SDD braila 1...

Strategia de Dezvoltare Durabilă a Judeţului Brăila 2010-2015 Document 1 „Evaluarea situaţiei existente din punct de vedere socio - economic, al mediului şi nivelului de echipare tehnică şi socială”

PROIECTUL “STRATEGIE, DURABILITATE, DEZVOLTARE”

2

STRATEGIA DE DEZVOLTARE DURABILĂ A

JUDEŢULUI BRĂILA 2010 - 2015

Document 1 „Evaluarea situaţiei existente din punct de vedere

socio - economic, al mediului şi nivelului de echipare tehnică şi socială”

Elaborator: S.C. EUROPEA7 PROJECT CO7SULTI7G S.R.L. Bucureşti

Beneficiar: CO7SILIUL JUDEȚEA7 BRĂILA



3

CUPRI7S Introducere................................................................................................................................. 4 A. CADRUL DE REFERINŢĂ................................................................................................. 8 I. CADRUL NATURAL............................................................................................................ 8

1. Aşezarea geografică ...................................................................................................... 8 2. Relieful.......................................................................................................................... 9 3. Clima........................................................................................................................... 11 4. Resursele de apă.......................................................................................................... 14 5. Vegetaţia ..................................................................................................................... 18 6. Fauna........................................................................................................................... 19 7. Resursele de sol........................................................................................................... 21 8. Resurse naturale neregenerabile.................................................................................. 22

II. DEMOGRAFIE .................................................................................................................. 24 1. Populaţia................................................................................................................. 24 2. Forţa de muncă............................................................................................................ 29 3. Reţeaua de localităţi .................................................................................................... 32

III. ECONOMIA JUDEȚULUI BRĂILA ............................................................................... 38 1. Agricultura .................................................................................................................. 38 2. Întreprinderi ................................................................................................................ 43 3. Turismul ...................................................................................................................... 47

IV. ECHIPAREA TERITORIULUI ........................................................................................ 58 1.Fondul de locuinţe........................................................................................................ 58 2.Infrastructura de transport ............................................................................................ 59 3.Reţele de utilităţi publice ............................................................................................. 66 4.Spaţii verzi ................................................................................................................... 75

V. ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ LOCALĂ.......................................................................... 76 VI. SECTORUL SOCIAL ....................................................................................................... 80

1. Educaţie....................................................................................................................... 80 2.Sănătate ........................................................................................................................ 82 3.Mediul infracţional....................................................................................................... 87 4. Asistenţă Socială ......................................................................................................... 87

VII. MEDIU............................................................................................................................. 97 1.Noţiuni generale şi legislative...................................................................................... 98 2. Starea calităţii mediului............................................................................................. 112 3.Gestionarea deşeurilor................................................................................................ 120

B. ANALIZA POTENȚIALULUI JUDEȚULUI BRĂILA.................................................. 128 I. CONTEXTUL EUROPEAN, NAŢIONAL şi REGIONAL .............................................. 128

1. Contextul european ................................................................................................... 128 2. Cadrul regional.......................................................................................................... 142

II. DEZVOLTAREA ECONOMICO-SOCIALĂ A JUDEŢULUI BRĂILA; EVOLUŢII RECENTE ŞI PROGNOZE................................................................................................... 156

1. Evoluţia principalilor indicatori economico-sociali în Regiunea de Dezvoltare Sud-Est şi judeţul Brăila ............................................................................................................. 156 2.Concluzii .................................................................................................................... 163 2.1.Evoluţii economice recente în judeţul Brăila .......................................................... 163 2.2. Perspective de dezvoltare...................................................................................... 164 2.3. Piaţa muncii în judeţul Brăila................................................................................. 166

III. ANALIZA SWOT ........................................................................................................... 168 Anexa 1.................................................................................................................................. 179



4

Introducere Strategia de dezvoltare durabilă – între necesitate şi raţionalitate

Strategia de Dezvoltare Durabilă a judeţului Brăila 2010 – 2015 a fost elaborată pentru a oferi actorilor locali din judeţul Brăila (autorităţi publice de la nivel local, parteneri economici şi sociali, reprezentanţi ai mediului academic, societate civilă) un instrument indispensabil pentru programarea planificării echilibrate şi integrate a dezvoltării locale. Strategia urmăreşte integrarea pe orizontală a planificării dezvoltării economice, sociale şi spaţiale la nivel zonal, judeţean, regional, naţional şi european, dar şi integrarea pe verticală a dezvoltării pe sectoare de activitate.

Dezvoltarea durabilă şi echilibrată prin crearea şi susţinerea unui mediu economico-social competitiv, stabil, sănătos şi diversificat, care să asigure creşterea economică continuă şi creşterea calităţii vieţii cetăţenilor săi reprezintă o necesitate şi constituie o preocupare majoră pentru Consiliul Judeţean Brăila.

Elaborarea acestui document strategic reprezintă un pas foarte important în continuarea implementării reformei administraţiei publice în judeţul Brăila prin dezvoltarea capacităţii instituţionale a autorităţilor publice din judeţ de a planifica, coordona şi implementa politicile, strategiile, programele şi proiectele de dezvoltarea locală.

7ecesitatea planificării strategice este cu atât mai evidentă cu cât în procesul de descentralizare administrativă şi financiară, noul context legal şi instituţional necesită o capacitate administrativă sporită a autorităţilor publice locale. Strategia de dezvoltare judeţeană este un instrument de management şi programare, deosebit de important şi obligatoriu în vederea accesării oricărei finanţări, europene sau naţionale. Necesitatea existenţei strategiei este dată de importanţa includerii, prioritizării şi planificarii proiectelor propuse la nivel local şi judeţean.

Ca o consecinţă logică a acestor considerente, planificarea, coordonarea, elaborarea şi implementarea de politici, strategii, programe şi proiecte de dezvoltare locală reprezintă pentru Consiliul Judeţean Brăila o prioritate şi preocupare constantă pentru satisfacerea căreia mobilizează resursele materiale, umane şi financiare ale instituţiei.

Procesul de realizare a Strategiei de Dezvoltare Durabilă se integrează în demersul Consiliului Judeţean Brăila de a realiza documente programatice, de dezvoltare atât la nivel integrat cât şi la nivel sectorial pe termen scurt şi mediu. Astfel, o lungă perioadă de timp, activitatea Consiliului Judeţean Brăila s-a concentrat pe elaborarea şi implementarea de programe de dezvoltare economico-socială anuale. Acestea vizau termene foarte scurte (de un an) şi nu existau viziuni clare pe domenii pe termen mediu sau lung, astfel încât s-a schimbat abordarea domeniului strategic. Potrivit noii abordări, demersul de realizare a strategilor integrate şi sectoriale porneşte de la strategiile sectoriale şi ajunge la strategia intersectorială integrată.

Strategia de Dezvoltare Durabilă trebuie să completeze domeniile vieţii economico-sociale deja abordate prin strategii sectoriale şi să trateze sectoarele pentru care nu există documente strategice la momentul actual.



5

Consiliul Judeţean Brăila, potrivit Legii nr. 215/ 2001 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, este autoritatea administraţiei publice locale, constituită la nivel judeţean pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale, orăşeneşti şi municipale, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean şi îndeplineşte atribuţii privind dezvoltarea economico-socială a judeţului şi cooperarea interinstituţională.

În exercitarea atribuţiilor privind dezvoltarea economico-socială a judeţului, consiliul judeţean adoptă strategii, prognoze şi programe de dezvoltare economico-socială şi de mediu a judeţului, pe baza propunerilor primite de la consiliile locale; dispune, aprobă şi urmăreşte, în cooperare cu autorităţile administraţiei publice locale comunale şi orăşeneşti interesate, măsurile necesare, inclusiv cele de ordin financiar, pentru realizarea acestora.

În exercitarea atribuţiilor privind cooperarea interinstituţională, consiliul judeţean hotărăşte, în condiţiile legii, cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române ori străine, inclusiv cu parteneri din societatea civilă, în vederea finanţării şi realizării în comun a unor acţiuni, lucrări, servicii sau proiecte de interes public judeţean.

Astfel, potrivit prevederilor legale menţionate, Consiliul Judeţean Brăila are atribuţia adoptării strategiilor, prognozelor şi programelor de dezvoltare economico-socială a judeţului, fiind singura entitate abilitată prin lege să elaboreze, să adopte şi să implementeze Strategia de Dezvoltare Durabilă a judeţului Brăila 2010-2015.

Implementarea Strategiei este un proces de durată care vizează orizontul de timp 2015, care coincide cu perioada de programare europeană şi naţională.

Astfel, în vederea întăririi autonomiei puterilor locale, Guvernul României intervine pentru focalizarea activităţii consiliilor judeţene la coordonarea planurilor de dezvoltare la nivel judeţean, asigurarea corelării acestora cu planurile de dezvoltare regională şi planurile operaţionale şi la realizarea investiţiilor în infrastructura de interes judeţean. Cooperarea cu reprezentanţii comunităţilor locale la actul de guvernare se va realiza prin consacrarea legală a mecanismelor de participare publică la elaborarea planificării strategice privind dezvoltarea şi consultarea publică pentru fixarea standardelor de calitate pentru serviciile publice şi evaluarea acestora.

Dezvoltarea durabilă şi echilibrată prin crearea şi susţinerea unui mediu economico-social competitiv, stabil, sănătos şi diversificat, care să asigure creşterea economică continuă şi creşterea calităţii vieţii cetăţenilor reprezintă o necesitate şi constituie o preocupare majoră pentru Consiliul Judeţean Brăila.

Cu toate acestea, lipsa unei strategii judeţene de dezvoltare integrată duce la inexistenţa sau incoerenţa strategiilor de dezvoltare locală. Aceasta înseamnă că există posibilitatea ca dezvoltarea actuală să se realizeze în mod haotic, existând riscul ca resursele disponibile (financiare, materiale, umane şi de timp) să fie consumate pentru proiecte nesustenabile.

Pe de altă parte, inexistenţa strategiei integrate la nivel judeţean, împiedică coagularea polilor de dezvoltare locală, ceea ce implică riscul angajării unor investiţii care blochează resurse în obiective sistate sau abandonate. De asemenea, neprioritizarea intervenţiilor la nivel strategic conduce la alocarea arbitrară a resurselor bugetare deja



6

limitate, privând cetăţenii de servicii de calitate ale administraţiei publice şi reducând gradul de atractibilitate a judeţului pentru potenţialii investitori.

Nu în ultimul rând, lipsa programării duce prin ea însăşi la scăderea credibilităţii per ansamblu a judeţului şi a tuturor actorilor vieţii economico-sociale.

Asupra autorităţilor administraţiei locale din judeţul Brăila elaborarea şi adoptarea Strategiei va produce efecte semnificative atât la nivelul capacităţii instituţionale cât şi la nivel de imagine – întrucât una din cauzele fenomenului de degradare a imaginii autorităţii publice în societate este, mai ales, disconfortul datorat unor servicii publice deficitare.

Strategia de Dezvoltare Durabilă a judeţului Brăila 2010-2015 va asigura premisele eficientizării activităţii autorităţilor publice locale prin asumarea responsabilităţii implementării acesteia de către toţi actorii locali, prin prioritizarea activităţilor la nivel judeţean şi prin estimarea corectă a resurselor necesare. Implementarea activităţilor cuprinse în Planul de Acţiune al Strategiei de Dezvoltare Durabilă va avea următoarele rezultate:

• realizarea de strategii locale, intercomunitare şi sectoriale; • asigurarea unui grad sporit de competitivitate al tuturor sectoarelor de activitate; • sprijinirea dezvoltării economice prin promovarea parteneriatului public-privat şi crearea de oportunităţi şi facilităţi atractive pentru potenţialii investitori autohtoni sau străini.

Parteneriatele care se vor forma în implementarea Strategiei de Dezvoltare Durabilă va avea, atât asupra Consiliului Judeţean Brăila cât şi asupra celorlalţi actori locali, următoarele efecte:

• întărirea capacităţii de a coordona şi realiza programe de dezvoltare locală; • îmbunătăţirea cunoştinţelor în domeniul planificării strategice; • dezvoltarea substanţială a abilităţilor de realizarea a documentelor programatice la nivel local şi intercomunitar; • dezvoltarea capacităţilor de a stabili corect şi realist priorităţile de acţiune; • schimbarea mentalităţii de abordare a problemelor specifice fiecărui segment de populaţie (copii, tineri, femei, manageri de firme mici etc.) cu impact asupra creşterii capacităţii manageriale şi tehnice în gestionarea resurselor umane şi materiale necesare constituirii unui portofoliu de proiecte în măsură să asigure dezvoltarea durabilă.

Autorităţile administraţiei publice locale implicate în implementarea Strategiei îşi vor putea instrui personalul cu atribuţii specifice în elaborarea documentelor programatice şi vor putea replica experienţa acumulată tuturor celorlalte administraţii publice de la nivel local, precum şi celorlalţi actori locali interesaţi şi care au un rol important în dezvoltarea judeţului.

Bunele practici ale cooperării între actorii locali parteneri în implementarea Strategiei vor genera capacităţi de relaţionare în vederea dezvoltării durabile locale. Strategia va sta la baza realizării altor documente programatice care să corespundă cerinţelor şi nevoilor actuale şi care va oferi posibilitatea replicării sale la nivel sectorial tuturor actorilor locali interesaţi în elaborarea de strategii şi planuri de acţiune.



7

Surse de informare În realizarea prezentului document s-au folosit date din Statistica teritorială INS, date provenite de la Direcţia Regională de Statistică Brăila, datele statistice disponibile în Recensamantul Populaţiei şi Locuinţelor din 2002, în Recensământul General Agricol din 2002 şi în Anuarele Statistice ale judeţului Brăila pe ultimii 3 ani, precum şi informaţii disponibile în cadrul documentelor programatice precum Regulamentele comunitare privind fondurile structurale şi de coeziune; Programul Naţional de Dezvoltare; Cadrul Naţional Strategic de Referinţă; Programul Operaţional Regional; Programul Operaţional Sectorial "Creşterea Competitivităţii Economice" 2007-2013; Programul Operaţional Sectorial de Mediu; Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane; Programul Operaţional-Transport; Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative; Programul National de Dezvoltare Rurala 2007 – 2013, Strategia de dezvoltare a Regiunii Sud-Est. De asemenea, datele privind situaţia existentă la nivel judeţean au ca sursă de informare Planul local de acţiune pentru mediu Brăila, Planul judeţean de gestionare a deşeurilor; Planul Judeţean de Amenajare a Teritoriului. În vederea asigurării implicării comunităţilor locale în procesul de analiză şi planificare realizat în contextul elaborării prezentului document, s-a procedat la conceperea şi diseminarea unui formular de colectare date de la autorităţile administraţiei publice locale ale municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţ. Rezultatele acestui studiu sociologic se regăsesc în Anexa 1 a prezentului document.



8

A. CADRUL DE REFERI7ŢĂ

I. CADRUL 7ATURAL

1. Aşezarea geografică

Judeţul Brăila este situat în Regiunea de Dezvoltare Sud-Est a României. Sub raport fizico-geografic este situat în estul Câmpiei Române, la confluenţa Siretului şi Călmăţuiului cu Dunărea.

Este intersectat de paralela de 450 latitudine nordică (Viziru, Tufeşti) şi de meridianul de 280 longitudine estică (est de Brăila şi Măraşu) şi are următoarele coordonate geografice:

� 28010' longitudine estică (comuna Frecăţei);

� 27028' latitudine vestică (comuna Galbenu);

� 45028' latitudine nordică (comuna Măxineni);

� 44044' latitudine sudică (comuna Ciocile).

Se învecinează cu judeţul Buzău în vest, judeţul Vrancea în nord-vest, judeţul Galaţi în nord, judeţul Tulcea în est şi judeţele Constanţa şi Ialomiţa în sud.

Suprafaţa judeţului Brăila este de 4766 Km2 şi reprezintă 2% din suprafaţa totală a României.



9

2. Relieful

Teritoriul judeţului Brăila aparţine în cea mai mare parte unităţii de câmpie şi anume părţii estice a Câmpiei Române. În ansamblu, relieful este constituit din spaţii interfluviale netede şi întinse, din terase fluviatile şi lunci cu o mare dezvoltare.

Unităţile de relief

Individualizarea unităţilor de relief s-a făcut ţinând seama de principalele elemente geomorfologice, morfologice şi a constituţiei litologice. Se disting mai multe subregiuni, şi anume: Bărăganul Central (Câmpia Călmăţuiului), Bărăganul de 7ord (Câmpia Brăilei), Câmpia Râmnicului, Balta Brăilei, Lunca Siretului, Lunca Buzăului şi Lunca Călmăţuiului. (Figura 1)

Bărăganul Central (Câmpia Călmăţuiului) este delimitat de Călmăţui în nord, Ialomiţa în sud, Sărata la vest şi Dunărea la est.

În judeţul Brăila intră partea nord-estică, caracterizată prin prezenţa nisipurilor eoliene de pe malul drept al Călmăţuiului, a depresiunilor de tasare (crovuri) în zona centrală Dudeşti – Roşiori – Ciocile şi a terasei Dunării la est. Această porţiune are o înclinare de la nord-vest spre sud-est. Altitudinile cele mai mari de pe teritoriul judeţului se întâlnesc în această zonă – 51 m la Bumbăcari şi Zăvoaia – şi sunt date de nisipurile de dune care acoperă depozitele loessoide. Cea mai mare extindere a nisipurilor eoliene se întâlneşte în zona Jugureanu – Scârlăteşti – Pribeagu – Dudeşti – Zăvoaia – Insărăţei şi Lacul Rezii.

În prezent, aceste nisipuri, dispuse sub formă de dune, sunt fixate, având şi un sol în fază incipientă de formare, fapt ce permite practicarea culturilor. Pe alocuri se conturează depresiuni alungite între aliniamentele de dune, care în perioadele ploioase sunt acoperite cu ape.

Bărăganul de �ord (Câmpia Brăilei) este delimitat la sud de Lunca Călmăţuiului, la vest de zona joasă de divagare presărată cu braţele părăsite ale Buzăului, în nord-vest şi nord de lunca Buzăului şi a Siretului, iar în est de Lunca Dunării.

Altitudinea este mai mare în partea vestică între 35 – 40 m şi mai mică în est între 20 – 25 m.

Relieful este relativ uniform, reprezentat prin câmpuri netede, întinse, nedrenate superficial. Singurele microforme de relief le formează depresiunile de tasare, care ating cea mai mare dezvoltare din toată Câmpia Română şi câteva văi largi, fără scurgere.

Depresiunile de tasare sunt transformate în lacuri şi se întâlnesc în partea centrală a câmpiei, între Ianca şi Comăneasca (Ianca, Plopu, Esna, Lutu Alb, Secu, Iazu etc.).

În ceea ce priveşte văile, Valea Ianca este cea mai mare, cu o direcţie sud-nord şi împarte Câmpia Brăilei în două părţi aproape egale: Câmpia Viziru şi Câmpia Iancăi. Valea are o lăţime exagerat de mare (uneori 2 Km) în raport cu lungimea (30 – 40 Km). Adâncimea ei este doar de 7 – 8 m şi are mai degrabă aspectul unui lac, deoarece datorită pantei mici a profilului longitudinal apa stagnează temporar, permiţând dezvoltarea unei vegetaţii acvatice.

Câmpul Viziru cuprinde spaţiul dintre Valea Ianca în vest şi Dunărea în est, sub forma unei benzi de la Lunca Călmăţuiului în sud şi până la cea a Siretului în nord.



10

Este zona în care Câmpia Brăilei are cele mai mici înălţimi (20-21 m în sud la Viziru şi 13-16 m în nord la Brăila), exceptând muchia nordică de la contactul cu Lunca Siretului unde dunele de nisip care se aştern peste depozitul loessoid au altitudini ceva mai ridicate (28-31 m). Câmpul Viziru este neted, neafectat de procese de tasare evidente.

Câmpia Iancăi situată între Valea Ianca în est şi Valea Buzăului în vest, se împarte în trei. În porţiunea centrală este Câmpul Ianca, străbătut de numeroase văiugi largi, puţin adânci, presărată cu lacuri de crov: Ianca, Plopu, Lutu Alb, Esna, Movila Miresii. În sectorul de sud-vest se află Câmpul Mircea Vodă cu înălţimi mai mari (35-40 m), care este limitat la vest de Lunca Buzău iar în sud de Lunca Călmăţui. Are suprafaţa netedă, fără depresiuni de tasare. Pe latura de nord, bordând fruntea Câmpiei Brăilei, este Câmpul Gemenele care se întinde ca o fâşie acoperită de nisipuri sub formă de dune, cu grosimi mari şi altitudini care ajung până la 50 m între Constantineşti şi Şuţeşti, fixate şi folosite pentru culturi agricole.

Câmpia Râmnicului intră pe teritoriul judeţului Brăila, doar prin partea sa terminală, de pe stânga Buzăului cu limanele Jirlău, Culniţa şi Căineni. Este o câmpie de tip piemontan, cu altitudini ce nu depăşesc 20-25 m.

Lunca Dunării. Este situată în estul teritoriului judeţului Brăila şi ocupă suprafeţe importante. Atinge cele mai mari lăţimi din ţară, cu o medie de 25 Km, dar ajunge şi la 40 km în dreptul Călmăţuiului. În dreptul unor îngustări, provocate de promontorii, lăţimea se reduce la 7-8 Km (Brăila – Măcin).

Lunca internă sau Balta Brăilei se întinde pe o lungime de 70 Km între Braţul Măcin sau Dunărea Veche spre Podişul Dobrogei şi un braţ complex – Dunărea cu braţe secundare (Valciu, Cremenea, Calia şi Cravia).

Acestea se unesc la Brăila, unde balta cu acelaşi nume se închide. Braţul dinspre Bărăgan este situat relativ departe de mal. Acesta lasă pe stânga o luncă externă destul de lată (Balta Stăncuţei) şi se despleteşte în segmente lungi şi uşor meandrate, închizând între ele ostroave foarte alungite, printre care Balta Mică a Brăilei între braţele Cremenea şi Vălciu, declarată parc natural.

Lunca dintre braţe are 5-7 m altitudine absolută. Grindurile sale principale sunt uşor mai înalte şi se pot lăţi de la 500 m la 5 Km, formând câmpuri. Există şi multe grinduri de canale mici (privaluri), late de până la 100 m, care compartimentează areale mai joase depresionare. Relieful de luncă a fost mult modificat în urma lucrărilor de amenajare (desecare, canalizare, irigare) a acestora pentru practicile agricole.

Lunca Siretului ocupă o bună parte din teritoriul judeţului Brăila şi anume în nordul acestuia. Între confluenţa Buzăului cu Siretul, lunca are cea mai mare lăţime (25-30 km), fapt datorat zonei de subsidenţă din cursul inferior al Siretului.

Lunca Siretului prezintă o înclinare din amonte spre avale şi dinspre contractul cu Câmpia Brăilei spre albia Siretului. Altitudinea cea mai mare este de 13-15 m în zona Măxineni-Olăneasca, iar cea mai mică în jur de 5-6 m în zona de vărsare a Siretului în Dunăre.

În prezent, ca urmare a acţiunii de îndiguire, lunca Siretului a fost scoasă de sub inundaţii şi suprafeţe mari de teren au intrat în circuitul agricol.



11

Lunca Buzăului se desfăşoară în partea nord-vestică, între localităţile Făurei, în amonte şi Racoviţa în aval. În acest sector Lunca Buzăului se suprapune pe zona de subsidenţă a Câmpiei Române.

Lunca Buzăului are lăţimi cuprinse între 2-5 km şi are aspectul unui „culoar” între câmpia piemontană a Râmnicului şi Câmpia Bărăganului de Nord. În această porţiune, albia Buzăului se caracterizează printr-o mare mobilitate, schimbându-şi traseul frecvent. În dreptul localităţii Făurei, Buzăul şi Călmăţuiul au aceiaşi luncă joasă, iar între ele, se găsesc numeroase cursuri părăsite, care în perioada inundaţiilor sunt active, apele trecând dintr-un râu în altul. Buzoelul dintre Surdila-Găiseanca şi Cireşu este artera de legătură cea mai importantă dintre Buzău şi Călmăţui. Pendularea albiei Buzăului în cadrul luncii, mobilitatea depozitelor nisipoase sub acţiunea vântului, determină ca această unitate joasă de relief să fie folosită în proporţie redusă în agricultură.

Lunca Călmăţuiului, situată în jumătatea de sud a judeţului, este extrem de dezvoltată, fiind considerată opera altui râu (a Buzăului) cu o capacitate de eroziune, transport şi aluvionare mult mai puternică. În prezent, procesele fluviatile de albie sunt mult diminuate, în raport cu băltirea apelor, procesul de diflaţie etc. care sunt predominante. Există şi braţe părăsite, cele mai lungi fiind Batogu, Strâmbeanu şi Puturosu.

Lunca Călmăţuiului are 2-7 Km lăţime, malul drept se înalţă cu întreruperi, până la 30 m, iar cel stâng numai cu 5 m. Fâşia nordică, cu braţe părăsite şi grinduri fluviatile este folosită mai mult în agricultură, iar fâşia sudică mai joasă şi netedă are caracter inundabil, şi numai popinele şi porţiunile acoperite cu depozite argilo-nisipoase sunt utilizate în agricultură.

3. Clima

Teritoriul judeţului Brăila se caracterizează printr-un climat temperat continental, cu nuanţe aride. Verile sunt călduroase şi uscate datorită maselor de aer continentalizate sub influenţa valorilor mari ale radiaţiei solare (125 Kcal/cm2), precipitaţiile reduse, cu caracter torenţial şi inegal repartizate. Iernile sunt reci, fără strat de zăpadă stabil şi continuu, influenţate de antociclonul siberian. Uniformitatea reliefului face ca trăsăturile de bază ale climei să fie foarte puţin modificate pe cuprinsul judeţului Brăila. Din această cauză topoclimatele sunt conturate de asociaţiile vegetale şi de suprafeţele acvatice extinse şi permanente.

Caracteristicile principalelor elemente climatice (Figura 2)

Regimul temperaturii aerului prin valorile medii lunare şi în special prin amplitudinea absolută, reflectă cel mai clar caracteristicile climatului temperat continental, cu nuanţe excesive.

Temperatura medie anuală variază între 10,30C şi 10,50C. Numai în lungul Dunării temperatura este mai ridicată (Brăila 11,10C). Temperaturile medii lunare multianuale cele mai mici se realizează în ianuarie, luna cea mai rece, când în aer se înregistrează -30C (-2,10C Brăila). Luna cea mai caldă este iulie, când temperaturile medii multianuale variază între 22,10C la Ion Sion şi 23,10C la Brăila.

Faţă de temperaturile medii lunare, cele extreme absolute sunt mult mai distanţate. Temperatura maximă absolută de +44,50C, omologată ca record pe ţară, s-a înregistrat



12

la staţia Ion Sion la 10 august 1951. Temperatura minimă absolută s-a înregistrat tot la staţia Ion Sion respectiv -290C la data de 25 ianuarie 1942, sub influenţa maselor de aer polar.

Precipitaţiile atmosferice totalizează în cursul unui an sub 500 mm. Ca şi regimul termic, şi cel de precipitaţiilor reflectă caracterul continental al climei, în sensul că acestea cad în cantităţi variabile de la un an la altul şi sunt repartizate inegal în timpul anului.

În partea de sud a judeţului (Câmpia Călmăţuiului) cantitatea de precipitaţii se apropie de 500 mm/an, iar în Câmpia Brăilei acestea variază între 400-490 mm/an. Cele mai mici cantităţi de precipitaţii (sub 400 mm/an) se înregistrează în Balta Brăilei.

În semestrul cald cad peste 60% din cantitatea de precipitaţii anuale.

Din cantitatea de precipitaţii care cade în semestrul rece, o bună parte este sub formă de zăpadă. Se apreciază că în cadrul Câmpiei Brăilei, cantitatea de apă rezultată din zăpadă este de circa 100 mm/an, reprezentând 20-23% din totalul anual al precipitaţiilor.

Stratul de zăpadă nu este continuu şi de lungă durată ca în alte regiuni ale ţării. Din observaţiile făcute la staţiile climatice rezultă că stratul de zăpadă persistă, în medie, 40 de zile în câmpie şi 30 de zile în Balta Brăilei. Numărul zilelor cu ninsoare este în medie, între 15-20 în câmpie şi 10-15 în Balta Brăilei. Grosimea medie a stratului de zăpadă este destul de mică, sub 10 cm (staţia Brăila).

Datorită uniformităţii reliefului şi a vântului puternic de nord-est şi nord, în timpul iernii zăpada este spulberată şi troienită în jurul localităţilor sau a altor obstacole.

Vântul constituie un element climatic cu o mare influenţă în condiţiile morfografice ale Câmpiei Române orientale. Lipsa obstacolelor orografice şi forestiere face ca deplasarea maselor de aer să se facă cu uşurinţă, iar influenţele asupra culturilor, căilor de comunicaţie şi localităţilor să fie mari.

Din analiza datelor se constată că vânturile de nord urmate de cele din nord-est şi vest au frecvenţa cea mai mare. Astfel la Brăila, vântul de nord are o frecvenţă anuală de 21,3%, cel de nord-est de 18,0%, cel de vest de 16,7% şi cel de sud-vest de 12,8%.

La Brăila viteza medie pe direcţia nord este de 3,1 m/s, iar pe cea de nord-est de 2,9 m/s. În zona de câmpie valorile medii ale vitezei vântului sunt ceva mai mari decât cele menţionate la Brăila.

Numărul mediu anual al zilelor cu vânt tare (peste 11 m/s) este în zona de câmpie de circa 70, iar în Balta Brăilei în jur de 10.

Vitezele maxime se înregistrează în timpul iernii, când acestea pot depăşi 100 Km/oră.

Vânturile cele mai cunoscute în Bărăganul de Nord sunt Crivăţul, un vânt rece şi uscat, care bate în timpul iernii, determinat de anticiclonul siberian, cu o direcţie nord, nord-est şi Suhoveiul, vânt uscat şi cald care bate vara din partea estică cu o frecvenţă mai mică.

Din analiza datelor principalilor parametri climatici s-a constatat o diferenţiere netă a valorilor din zona de câmpie şi cea a bălţii. Balta are temperaturi mai ponderate, cu o



13

amplitudine zilnică şi anuală mai mică, precipitaţii mai reduse, număr de zile cu ninsoare mai mic etc. Se poate spune că Balta Brăilei are un climat mai moderat, continentalismul din câmpie fiind mai estompat în această regiune joasă.

Toate aceste diferenţieri climatice permit conturarea a două topoclimate majore cel al câmpiei şi cel al bălţii.

Fenomene de aridizare

Câmpia Română şi implicit partea de est (judeţul Brăila) se înscrie în peisajul geografic al României prin fenomene de uscăciune şi secetă, care sunt tipice pentru climatul temperat-continental.

Dată fiind importanţa lor ecologică, aceste fenomene au fost abordate în lucrarea de faţă cu ajutorul indicelui de ariditate Emmanuelle de Martonne.

Indicele de ariditate a fost calculat pentru valorile medii anuale pe o perioadă de 90 ani (1901-1990) prin formula: Ia = P/T + 10 în care Ia = indicele de ariditate, P = cantitatea medie multianuală de precipitaţii, T = temperatura medie multianuală şi 10 un coeficient utilizat pentru a nu obţine valori negative.

Cu cât indicele este mai mic, cu atât gradul de continentalism este mai mare.

Cele mai mici valori ale acestuia (< 22) sunt caracteristice zonei de maximă ariditate de la periferia estică a Bărăganului, Bălţii Brăilei şi Câmpiei Siretului Inferior, care corespunde celor mai mici cantităţi anuale de precipitaţii (< 450 mm/an). Urmează apoi, jumătatea vestică a Bărăganului, ca şi o parte din Câmpia Buzău - Siret cu valori ai indicelui de ariditate de 22-24.

Fenomene climatice extreme

În context general judeţul Brăila este situat la „gura” Anticiclonului Est-European, ale cărei mase de aer pătrund forţat, prin „poarta carpatică” dintre Curbura Carpaţilor şi Masivul Nord-Dobrogean, peste Câmpia Română, la un loc de răscruce a două mari influenţe climatice exterioare, continentale din est şi oceanice din vest.

Pentru riscurile climatice, cel mai mare rol revine, însă, Anticiclonului Est-European. Acesta este răspunzător de contrastele termice mari (> 700C) dintre vară şi iarnă şi de o gamă largă de fenomene climatice extreme, cum sunt cele din sezonul rece: valurile de frig polar sau arctic, inversiunile de temperatură, îngheţurile şi brumele cele mai intense, ninsorile abundente, vânturile tari, viscolele şi înzăpezirile (fenomene amplificate de Ciclonii Mediteraneeni cu evoluţie normală sau retrogradă). În contrast cu acestea, în sezonul cald sunt prezente: valurile de căldură tropicală, fenomenele de uscăciune şi secetă, vânturile uscate şi fierbinţi etc.

Viscolul constituie un risc climatic de iarnă la producerea căruia concură două elemente mai importante şi anume, viteza vântului şi cantitatea de zăpadă căzută. Calitatea de risc climatic este dată, în primul rând, de vitezele mari ale vântului şi cantitatea de zăpadă căzută.

Riscul climatic este dat în primpul rând, de vitezele mari ale vântului: peste 11 m/s caracteristice viscolelor puternice şi > 15 m/s caracteristice viscolelor violente. În al doilea rând, aceasta depinde de cantitatea de zăpadă căzută care poate forma un strat continuu de 25-50 cm sau troiene de 1-4 m înălţime (exemplu viscolul din 3-6.II.1954), care provoacă mari pagube şi dezechilibre de mediu.



14

Pe o scară cu 4 trepte de vulnerabilitate, judeţul Brăila se află în aria cu cea mai mare vulnerabilitate la viscol (Mediul şi Reţeaua Electrică de Transport – Atlas geografic 2002).

Seceta este un fenomen de risc climatic de vară la producerea căreia concură ciclonii mediteraneeni, aducători de aer cald tropical care determină fenomene de uscăciune.

În semestrul cald al anului se mai adaugă acţiunea unui anticiclon situat în Asia Mică care pompează peste Câmpia Română aer cald sau fierbinte, tropical-continental, sărac în precipitaţii şi care generează temperaturi mari (peste 30-400C). Toate aceste fenomene măresc evapotranspiraţia, provoacă ofilirea culturilor şi uneori compromiterea recoltei.

Fenomenele de secetă şi tendinţa tot mai accentuată a aridizării teritoriului este pusă în evidenţă de izolinia de 22 (indicele de ariditate Emmanuelle de Martonne), care în ultimele decenii a suferit mutaţii de la est la vest.

4. Resursele de apă

Principalele categorii ale resurselor de apă din judeţul Brăila sunt apele subterane, râurile şi lacurile.

Apele subterane se împart în ape freatice, adică primul orizont de ape subterane cu nivel hidrostatic liber şi variabil, care au ca suport stratul impermeabil din apropierea suprafeţei terestre şi ape de adâncime, cantonate în depozite friabile dar intercalate între state impermeabile, fapt ce face ca acestea să se mai numească şi captive.

Apele freatice din judeţul Brăila se găsesc cantonate în depozite loessoide şi nisipurile eoline de pe interfluvii şi în aluviunile fluviatile din luncile largi ale Dunării, Siretului, Buzăului şi Călmăţuiului.

Adâncimea apelor freatice variază de la 0 m în luncile joase până la peste 20 m, pe câmpurile acoperite cu nisipuri.

Datorită variaţiei mari a cantităţii de precipitaţii în cursul anului, care reprezintă principala sursă de alimentare a apelor freatice, nivelul hidrostatic înregistrează variaţii de 1-2 m. Unele orizonturi sunt epuizate complet în timpul verii, când sunt secete prelungite, ca urmare a exploatării intense şi a pierderilor prin evapo-transpiraţie la suprafaţa solului.

Din punct de vedere hidrochimic, apele freatice se încadrează în tipul bicarbonatat calcic şi sodic, în mai mică măsură şi în sulfatate şi clorurate calcice şi sodice, în cea mai mare parte, cu mineralizări care depăşesc uneori 5g/l.

Apele freatice din judeţul Brăila nu constituie o sursă importantă pentru alimentarea cu apă a populaţiei, pentru industrie sau pentru irigaţii, atât sub aspectul variaţiei cantitative în timpul anului, cât şi sub cel al gradului de potabilitate.

Apele de adâncime

Aceastea se găsesc cantonate în pietrişurile de Frăteşti (arealul Bălţii Brăila şi cursul inferior al Călmăţuiului) şi în depozitele nisipoase cu o granulaţie mijlocie şi fină de vârstă cuaternară (Câmpia Brăilei şi Câmpia Călmăţuiului).

În luncile Călmăţuiului şi Buzăului, la adâncimi de 20-50 m, se găsec depozite argilo-nisipoase care reprezintă aluviuni vechi şi în care sunt cantonate ape de adâncime.



15

Apele de adâncime din depozitele cuaternare apar în 2-3 orizonturi până la adâncimea de 200 m. În pietrişurile de Frăteşti, apele de adâncime se găsesc între 20 – 50 m şi 50 – 100 m.

Din punct de vedere hidrochimic, apele de adâncime din depozitele nisipoase cu granulaţie fină sunt în general nepotabile, cu mineralizaţii între 3 şi 8 g/l. Cele din pietrişurile de Frăteşti prezintă calităţi potabile mai bune.

Apele curgătoare

Prin volumul care se scurge în cursul unui an, râurile reprezintă resursele de apă cele mai importante ale judeţului Brăila. Arterele hidrografice sunt Dunărea, Siret, Buzău şi Călmăţui.

Dunărea în cadrul judeţului este reprezentată prin braţele principale – Cremenea şi Măcin (Dunărea Veche) – şi braţele secundare – Vâlciu, Mănuşoaia, Pasca, Calia, Arapu – în arealul Bălţii Brăilei – şi prin Dunărea propriu-zisă din dreptul municipiului Brăila şi până la confluenţa cu Siretul.

Dunărea Veche sau braţul Măcin, care formează şi limita estică a judeţului, are 96 Km lungime, un coeficient mare de meandrare (1,24) şi o lăţime medie de 250 m. Panta mică, ca urmare a gradului mare de meandrare, face ca acest braţ să transporte o cantitate mică de apă (13%) din debitul total de la Hârşova (5949 m3/s).

Braţul Cremenea, cel mai important, are o lungime mai mică (70 Km), o pantă de scurgere mai mare şi o lăţime medie de 500 m. Dacă caracteristica braţului Măcin este gradul de meandrare, cea a braţului Cremenea este gradul de despletire. Din braţul Măcin (numai la 2 Km de la bifurcaţie) se desprinde braţul Vâlciu care se varsă apoi în Cremenea.

Debitul maxim la asigurarea de 1% a fost estimat pentru Hârşova la 15.080 m3/s şi pentru Brăila la 14.620 m3/s.

Debitul minim se înregistrează în două perioade (toamna şi iarna), cel de iarnă fiind mai scăzut faţă de cel de toamnă. La asigurarea de 99,9% la staţia hidrometrică Brăila debitul minim a fost apreciat la 1000 m3/s.

Siretul formează limita dintre judeţele Brăila şi Galaţi, între localitatea Corbu Vechi şi confluenţa cu Dunărea pe 47,4 Km lungime. În acest sector, pe partea dreaptă, la Voineşti, Siretul primeşte apele Buzăului.

Datorită diferenţei mici a nivelului mediu, 10 m la Corbu Vechi şi 2 m la confluenţa cu Dunărea, panta profilului longitudinal este destul de mică, fapt ce determină o meandrare puternică a râului în cadrul luncii şi o acţiune intensă de aluvionare.

Faţă de debitul mediu multianual (153 m3/s), analizat la staţia hidrometrică Lungoci, situată în amonte de câţiva kilometri, la vârsarea în Dunăre, debitul maxim este de 4500 m3/s (asigurarea de 1%), iar cel minim de 26 m3/s (asigurarea de 95%).

Mineralizarea apei redusă (375 mg/l) şi tipul hidrochimic (bicarbonat şi clorurat-calciu) fac ca apa din Siret să fie folosită în bune condiţii în irigaţii.

Buzăul pe teritoriul judeţului, se desfăşoară pe o lungime de 141 Km, între Făurei şi confluenţa cu Siretul la Voineşti. Dacă se raportează distanţa reală a albiei Buzăului



16

(141 Km) la distanţa în linie dreaptă dintre cele două extremităţi (56 Km) rezultă cu coeficient de meandrare foarte mare.

Buzăul transportă o cantitate redusă de apă la niveluri medii multianuale, respectiv 25,4 m la staţia hidrometrică Băinţa, situată la 10 Km amonte de limita judeţului. Faţă de debitul mediu multianual, valorile extreme (maxime şi minime) sunt foarte distanţate. Astfel, debitul maxim la asigurarea de 1% este apreciat la 1800 m3/s, iar cel minim de 0,200 m3/s.

În prezent apele din Buzău sunt folosite într-o proporţie redusă, cu totul local, în irigaţii. Faţă de apele Dunării şi Siretului, cele ale Buzăului prezintă calităţi potabile mai reduse.

Călmăţuiul pe teritoriul judeţului Brăila are aproximativ jumătate din lungimea totală (70 Km din 145 Km total) şi se desfăşoară între localităţile Jugureanu şi Gura Călmăţuiului.

Reprezentând un vechi traseu al Buzăului, Călmăţuiul nu are un bazin hidrografic prea dezvoltat (820 Km2), acesta fiind reprezentat, de fapt, printr-o serie de cursuri laterale părăsite. În cadrul judeţului Brăila nu are nici un afluent. Albia este îngustă şi adâncită cu 2-3 m în aluviunile de luncă.

Din observaţiile hidrometrice efectuate la Cireşu, reiese că debitul mediu multianual este de 1,20 m3/s, iar la vărsare se apreciază la 1,4 m3/s. În raport cu debitul mediu, cel minim este destul de ridicat, 0,200 m3/s, aceasta datorită alimentării din pânza freatică.

Mineralizarea apelor Călmăţuiului este ridicată (1,5 – 2 g/l) iar tipul hidrochimic, sulfatat sodic, permit ca apele să fie folosite puţin în irigaţii.

Lacurile

Lacuri de crov constituie singurele elemente hidrografice care se întâlnesc pe câmpuri, existenţa lor fiind în strânsă legătură cu procesele de tasare în depozitele loessoide.

Acestea sunt grupate în două zone distincte: prima, în Câmpia Brăilei, cu lacurile Ianca, Plopu, Iazu-Movila Miresii, Secu-Movila Miresii, Lutu Alb, Esna şi valea Esnei; a doua, în Câmpia Călmăţuiului cu lacurile Plaşcu, Colţea, Chichineţu, Tătaru şi Unturos.

Forma acestor depresiuni este circulară, ovală sau neregulată, cu fundul plat, cu adâncimi obişnuite de 2,5 m şi maxime de 5-10 m (Ianca 9m, Plopu 10m, Iazu-Movila Miresii 11m, Lutu Alb 11m, Tătaru 12m, Plaşcu 7m, Chichineţu 8m, Colţea 6m). Suprafaţa depresiunilor de tip crov variază de la câţiva zeci de metri pătraţi până la 8-10 Km2 (Ianca 3,32 Km2, Iazu – Movila Miresii 1,8 Km2 , Plopu 1,80 Km2, Tătaru 3,28 Km2, Plaşcu 1,88 Km2).

Dintre lacurile menţionate în Câmpia Brăilei, salinitatea cea mai mare o are lacul Iazu – Movila Miresii, al cărui nămol cu calităţi terapeutice se foloseşte pentru băi pe scară locală. Tipul hidrochimic al lacurilor din această zonă este clorurat sodic pur.

În Câmpia Călmăţuiului, lacurile au o salinitate mai redusă. În schimb, tipul hidrochimic sulfatat sodic este net diferit de cel al lacurilor din Câmpia Brăilei.



17

Limanele fluviatile sunt reprezentate prin lacurile din cursul inferior al Buzăului, Jirlău, Căineni şi Ciulniţa.

Lacul Jirlău are circa 962 ha suprafaţă şi un bazin hidrografic de 390 Km2 dar în condiţiile deficitare de alimentare, lacul manifestă o tendinţă de secare, fapt pentru care s-a făcut un canal de legătură cu Buzăul.

Mineralizarea este în jur de 6-7g/l, iar tipul hidrochimic este clorurat sodic, dar în perioadele sau anii cu aport mare de ape continentale, acesta trece în bicarbonat sodic. Lacul Jirlău a fost amenajat în scopuri piscicole.

Lacul Câineni are o suprafaţă de 96 ha şi un bazin hidrografic de 14,7 Km2. Datorită lipsei unui aport superficial permanent din bazinul de recepţie şi a unei legături cu râul Buzău, lacul Câineni a urmat un proces de intensă salinizare în raport cu celelalte limane fluviatile din cursul inferior al Buzăului. Concentraţia în săruri a atins circa 46 g/l, iar timpul hidrochimic este constant clorurat sodic. Lacul Câineni este folosit în balneoterapie pe scară locală.

Lacul Ciulniţa are o suprafaţă de 69 ha şi un bazin hidrografic de 30,5 Km2. Forma cuvetei lacustre, îngustă şi alungită este caracteristică pentru tipul genetic al limanelor fluviatile. Mineralizarea apei redusă, aportul superficial şi cel subteran de apă dulce au făcut ca acest loc să fie transformat în crescătorie piscicolă.

Lacurile de meandru şi de braţ părăsit se găsesc îndeosebi în lunca Dunării (Balta Brăilei – Dunărea Veche şi Japşa Plopilor) pe terasa Călmăţuiului (Batogu) şi pe terasa Dunării (Lacu Sărat).

Lacu Sărat – Brăila se găseşte într-un vechi curs părăsit al Dunării la nivelul terasei fluviatile, care a fost acoperit de depozite loessoide. Depresiunea lacustră propriu-zisă, deşi se găseşte pe un fost curs al Dunării, este totuşi rezultatul proceselor de tasare în loess. Lacul este complet izolat de Dunăre şi lipsit de afluenţi, fapt ce a determinat ca în depresiune să se acumuleze săruri minerale, iar apa provenită din ploi şi din izvoare subterane să se salinizeze puternic. Salinitatea cea mai frecvent întâlnită este în jurul a 80 g/l. Caracteristicile fizico-chimice şi biotice au dus la formarea nămolului mineralizat, cu calităţi terapeutice. Nămolul şi apa sărată au dus la dezvoltarea unei staţiuni balneare.

Lacu Sărat – Batogu se găseşte lângă localitatea cu acelaşi nume, ocupând un vechi curs al Călmăţuiului pe terasa acestuia. Lacul conţine nămol cu calităţi terapeutice, fiind folosit de populaţia locală.

Lacurile de luncă au fost extinse în Balta Brăilei, în lunca externă a Dunării şi în cea a Siretului, dar prin îndiguirea acestor zone inundabile ele au fost desecate.

În lunca Siretului a mai rămas un singur lac, Măxineni, cu o suprafaţă de 541 ha, amenajat pentru piscicultură.

În lunca Călmăţuiului, lacurile cu caracter temporar sunt multe. Majoritatea suprafeţelor joase sunt acoperite cu apă în anii ploioşi. Ca lacuri permenente şi rămase în regim natural sunt menţionate: Lacul lui Traian (81 ha) cu apă salmastră, Bătrâna (62,5 ha) şi Jugureanu (25 ha) amenajat în scopuri piscicole.



18

Resursele de apă

Cele mai mari resurse de apă sunt asigurate de fluviul Dunărea, utilizându-se pentru irigaţii, piscicultură, industrie şi alimentări cu apă a populaţiei. Râul Siret ca şi râul Buzău asigură o mică parte din cerinţa de apă pentru irigaţii şi piscicultură.

Apele de adâncime, în marea majoritate nu îndeplinesc condiţii de potabilitate şi din acest motiv, sistemul de alimentare cu apă din foraje de medie şi mare adâncime, nu este dezvoltat. Volumele de apă captate din subteran sunt utilizate în industrie şi ferme agricole.

Resursele de apă teoretice şi tehnic utilizabile stabilite de Direcţia Apelor Ialomiţa-Buzău, pentru anul 2006, sunt:

Resursă de suprafaţă Resursă din subteran Teoretică Utilizabilă Teoretică Utilizabilă 2387000 mii m3 1502000 mii m3 687000 mii m3 202000 mii m3

5. Vegetaţia

Aceasta se grupează în două mari areale biogeografice: arealul de stepă, reprezentat prin spaţiile interfluviale (Câmpia Brăilei şi Câmpia Călmăţuiului) şi arealul de luncă, bine reprezentat prin luncile Dunării, Siretului şi Buzăului.

Stepa, în adevăratul înţeles al cuvântului a fost înlocuită în proporţie de 90-95% cu plante de cultură. Vegetaţia naturală de stepă se mai găseşte în prezent pe versanţii depresiunilor de tasare, în spaţiile dintre parcelele agricole, pe marginile drumurilor, în zonele necultivate temporar. Asociaţiile de bază sunt cele de pajişti xerofile presărate din loc în loc cu tufărişuri constituite din arbuşti de stepă.

Pajiştile sunt formate din graminee, cu colilia (Stipa joannis, Stipa pulcherrima, Stipa lossingiana, Stipa stenophyla) negara (Stipa capillata), păiuşurile stepice (Festuca valesiaca, Festuca sulcata, Festuca pseudovina), pirul (Agropyron repens), pirul crestat (Agropyron cristatum), din compozite, cu mături (Centaureea) şi pelin (Artemisia austriaca), din leguminoase, cu specii de lucernă (Medicago), cosaci (Astragalus), măzăriche (Vicia), molotru (Trogonella), din labiate, cu jaleş (Salvia), cimbrişor (Thymus), sovârliţa (Plomis), din ranunculacee, cu dediţei (Pulsatilla) şi ruscuţe (Adonis), din liliacee, cu specii de ceapă (Allium) şi ceapa ciorii (Gagea arvensis), din iridacee, cu stânjenei (Iris) etc.

Tufişurile sunt reprezentate prin porumbar (Prunus spinosa), migdalul pitic (Amygdalus nana), vişinul pitic (Cerasus fruticosa), specii de măceş (Rosa) etc.

În spaţiile interfluviale se mai găsesc asociaţiile de nisip (vegetaţie psamofilă), pe dunele semifixate şi fixate din Câmpia Călmăţuiului, şi asociaţiile de sărătură (vegetaţia halofilă) în depresiunile de tasare.

Vegetaţia psamofilă este reprezentată prin ciulei (Ceratocarpus arenarius), romaniţa de câmp (Anthemis ruthenica), laptele cucului (Euphorbia gerardiana) salcia de nisip (Salix rosamarinifolia), etc.

Vegetaţia halofilă răspândită pe solonceacuri şi soloneţuri este constituită din sărăcică (Salsola soda), brâncă (Salicornia herbaceea), Bassia hirsuta, toate aceste plante



19

dispunându-se în benzi concentrice în culori de la verde plin către roşu-grena în jurul lacurilor sărate şi salmastre.

Vegetaţia de luncă este mult mai bogată.

Datorită umidităţii mari a solului, aici se dezvoltă o vegetaţie arborescentă de esenţă moale şi ierboasă cu adaptări la condiţiile ecologice. În condiţii naturale, în luncă se dezvoltă sălciile, răchitele (Salix alba, Salix fragilis, Salix triandra, Salix cinerea) plopul (Populus alba, Populus migra, Populus canes-canes). În urma desecării zonelor inundabile (Balta Brăilei, lunca Siretului) pădurile de sălcii şi răchite au fost defrişate aproape în totalitate.

Flora ierboasă de luncă se dispune pe benzi longitudinale sau concentrice, în cazul depresiunilor lacustre, în funcţie de gradul de umiditate: rogozul (Carex gracilis, Carex acutiformis, Carex riparia), stânjenelul de baltă (Iris pseudocarus), limbariţa (Alisma plantago), dentiţa (Bidens tripartita), joianul (Oenanthe acvatica), laptele căinelui (Euphorbia palustris) etc.

Flora acvatică propriu-zisă reprezentată prin macrofite a fost mult redusă prin dispariţia lacurilor. Macrofitele sunt dispuse de la ţărmul lacului spre centru astfel: stuful (Phragmites communis), papura (Typha angustifolia), fixate de fund, nufărul galben (Nuphar luteum), nufărul alb (Nymphaea alba), ciulini (Trapa natans), iarba broaştei (Hydrocharis morsus ranae), lintiţa (Lemna minor, Lemna trisulca), broscariţa (Potamogeton natans), specii plutitoare şi brădiş (Myriophyllum urticillatum, Moyriophyllum spicatum), pasă (Potamogeton crispus), moţ (Potamogeton perfoliatus), otrăţel (Utricularia vulgaris), sârmuliţa (Vallisneria spiralis) etc. toate submerse, alcătuind adevărate pajişti.

Vegetaţia forestieră

Ocupă o suprafaţă de 27.170 ha, ceea ce reprezintă circa 5% din suprafaţa judeţului.

Habitatele cu vegetaţie forestieră sunt în general păduri tip zăvoi, de salcie, de amestec cu plop sau în regim de plantaţie sub forma perdelelor de protecţie.

Dintre acestea 80% sunt situate în zonele inundabile ale fluviului Dunărea şi râurilor Buzău şi Siret, unde speciile predominante sunt salcia şi plopul. Un procent de 20% din păduri sunt situate în câmpie, compuse preponderent din salcâm şi stejar, cele mai importante trupuri fiind: Viişoara, Colţea, Tătaru, Râmnicele, Romanu, Rubla şi Lacu Sărat.

Din punct de vedere silvotehnic toate pădurile se încadrează în grupa I-a funcţională, îndeplinind exclusiv funcţii de protecţie.

6. Fauna

Caracteristica faunei este dată de speciile iubitoare de terenuri deschise, mai uscate şi mai calde venite din stepele şi silvostepele estice.

Dintre reprezentanţii câmpurilor deschise (terenuri cultivate, pajişti, pârloage) cele mai bine reprezentate sunt mamiferele rozătoare şi păsările granivore. Din grupul primelor, populaţiile cele mai numeroase le au popândăul (Citellus citellus), hărciogul (Cricetus cricetus), şoarecele de câmp (Microtus arvalis), orbetele (Spalax



20

microphthalamus), şoarecele de stepă (Sicista subtilis), şobolanul de câmp (Apodemus agrarius) şi iepurele de câmp (Lepus europaeus).

Dintre păsări, se impun în peisajul deschis ciocârlia de câmp (Alanda arvensis), ciocârlanul (Galerida cristata), presura (Emberiza calandra), prepeliţa (Coturiux coturnix), potârnichea (Perdix perdix), cioara de semănătură (Corrus frugilegus) iar în boschete, mărăcinarul (Lanius collurio), lăcustarul (sturmus roseu), coţofana (Pica pica).

Tot din vertebrate pot fi întâlnite mai des şopârla de stepă (Lacerta taurica), şopârla de câmp (Lacerta agilis chersonensis) iar pe marginea boschetelor, şarpele rău (Coluber caspius).

În locurile cu pământ nisipos şi loessoid trăieşte broasca de pământ (Pelobates fuscus). Deşi au un areal mai mare de răspândire, apar şi în această zonă carnivore precum: vulpea (vulpes vulpes), viezurele (Meles meles) etc.

Dintre nevertebrate, zoocomplexele campestre sunt dominate numeric de ortoptere, coleoptere, himenoptere, diptere şi lepidoptere, populaţiile cele mai numeroase avându-le speciile ce se hrănesc cu variata ofertă vegetală. Consumatorii cei mai importanţi sunt lăcusta de păşune (Polysarchus denticaudus), cosaşii (Oedaleus nigrafasciatus), greierele de câmp (Gryllus campestris), viespea de pai (Cephus palipes), viespea de iarbă (Pachycephus smirnensis), forfecarul (Lethrus apterus) ploşniţa roşie (Euridema ornata), etc.

În legătură cu situaţia actuală a elementelor zoogeografice s-a observat că cele ataşate mai mult de stepă, şi-au redus arealul aici, până la dispariţie, ca în cazul dropiei, (Otis tarda), sau şi-au împuţinat efectivele foarte mult ca la prepeliţa (Coturnix coturnix), bursuc (Meles meles) etc.

Concomitent noi specii au fost introduse de om, ca fazanul (Phasianus sp) şi căpriorul (Capreolus capreolus).

Lunca din punct de vedere faunistic este mult mai bogată.

În zăvoaiele de luncă, în plantaţiile de plop se pot întâlni lupi, vulpi, mistreţi şi iepuri, iar pe malurile răurilor îşi duc viaţa vidra (Lutra lutra) şi nurca (lutreola lutreola).

Păsările sunt bine reprezentate, deşi prin desecarea lacurilor din Balta Brăilei acestea au pierdut biotopuri deosebit de valoroase. Majoritatea speciilor de păsări sunt migratoare. Cele mai frecvent întâlnite (şi pe lacurile din câmpie) sunt raţele şi gâştele sălbatice. Sunt de menţionat raţa mare (Anas platyrinchos), rata cârâitoare (Anas querquedula), gâsca de vară (Anser anser) şi gârliţa (Anser albifrans).

Se întâlnesc, de asemenea multe specii de stârci: stârcul cenuşiu (Ardea cinerea), stârcul roşu (Ardea purpurea), stârcul galben (Ardeola ralloides), stârcul de noapte (Nyticarax nyticarax), stârcul lopătar (Platalea leucorodia).

La acestea se adaugă alte specii de păsări acvatice: corcodelul (Podiceps cristatum) şi lişiţa (Fulica otra) care populează toate apele stătătoare (indiferent că sunt dulci, salmastre sau sărate), ţigănuşul (Plegadis falcinellus), nagâţul (Vanellus vanellus), fluierarul (Tringa totanus), sitarul de mal (Limesa limosa), găinuşa de baltă (Galinula chloropus), cârsteiul de baltă (Rallus aquaticus), piţigoiul de stuf (Panatus biarmicus) etc.



21

Având proprietăţi ecologice comune, atât mediul acvatic, cât şi cel terestru-zăvoaiele – adăpostesc şi alte specii de păsări precum mierla (Turdus merula), privighetoarea mare (Luscina luscina), cucul (Cuculus canorus), dumbrăveanca (Coracias garrulus), boicuşul (Remiz pendalimus) etc.

Ihtiofauna importantă din punct de vedere economic este reprezentată prin: peşti migratori anadromi, care vin din mare pe Dunăre numai pentru reproducere, nisetrul (Acipenser guldenstaedti), păstruga (Acipenser stellatus), morunul (Huso huso), păstrăvul de mare (Salmo trutta labrax), scrumbia (Alosa pontica şi Alosa caspia nordmanii), gingirica (Clupeonella cultriventris); peşti reofili proprii apelor curgătoare, cleanul (Leuciscus cephallus), mreana (Barbus barbus), scobarul (Chondrostoma nasus), fusarul (Aspro streber), morunaşul (Vimba vimba), cosacul (Abramis sapa) etc.; peşti semimigratori, în sensul că pătrund din Dunăre în lacurile de luncă primăvara, reîntorcându-se toamna, văduviţa (Lenciscus idus) şi somnul (Silurus glanis), care se reproduc în Dunăre, crapul (Cyprinus carpio), batca (Blicca bjoerkna), plătica (Abramis Brama), babuşca (Rutilus rutilus carpathorossicus), avatul (Aspius aspius), sabiţa (Pelecus cultratus), şalăul (Stizostedion lucioperca), care se reproduc în lacurile de luncă. În afară de categoriile menţionate se mai întâlnesc peşti care trăiesc şi se reproduc în ambele biotopuri (râuri sau lacuri), ştiuca (Esox lucius), obleţul (Alburnus alburnus), boarca (Rhodeus sericeus amarus), ghiborţul (Acerina cernua).

7. Resursele de sol

Judeţul Brăila posedă valoroase şi variate resurse de sol, distribuite deopotrivă pe cele două forme majore de relief: câmpie şi luncă.

Cernoziomurile ocupă 70-75% din suprafaţa judeţului şi cuprind următoarele subtipuri: tipic psamic (cernoziom cu textură nisipolutoasă, în primii 50 cm), vertic (argilos între baza orizontului A si 100 cm), maronic, calcaric (carbonați în primii 50 cm), cambic (levigat), etc.

Profilul de sol al cernoziomurilor este bine dezvoltat, reflectând o evoluţie îndelungată. Orizonturile cele mai conturate sunt Am-ACk-Cca (cernoziom tipic), Am-Bm-C sau Cca (cernoziom cambic). În orizontul superior A, cu textură în general lutoasă se găsesc urmele activităţii biologice. Toate orizonturile sunt afânate, ceea ce le conferă un grad mare de porozitate şi deci infiltraţia pe verticală. Conţinutul de humus, acumulat îndeosebi în orizontul Am, variază între 2,80% (cernoziom tipic) şi 5,7% (cernoziom cambic), iar carbonatul de calciu ajunge în orizontul Cca până la 14-23%.

Dintre cernoziomurile menţionate, mai răspândite sunt cele tipice, maronice, calcarice şi cambice. Acestea au profilul de sol mai conturat, fertilitate mai mare în Câmpia Brăilei şi în partea Centrală a Câmpiei Călmăţuiului.

Însuşirile fizico-chimice ale cernoziomurilor, ca şi condiţiile climatice în care se găsesc, fac ca aceste soluri să aibă cea mai mare fertilitate naturală din ţară. Ca urmare a acestei însuşiri, cernoziomurile sunt folosite pentru majoritatea culturilor agricole.



22

Pe malul drept al Călmăţuiului se găsesc cernoziomurile cambice cu textură grosieră (nisipoasă) si psamosolurile (nisipuri slab solificate), care reflectă un proces incipient de pedogeneză, ca urmare a fixării recente a nisipurilor de dune.

Profilul psamosolurilor se caracterizează printr-un orizont Ao (ocric) cu textură grosieră (nisipoasă sau nisipolutoasă), fără structură, după care se trece la orizontul C, de regulă cu textură grosieră (de regulă nisipoasă).

Datorită texturii grosiere, psamosolurile se lucrează foarte ușor în condiții de umiditate. Sunt soluri cu permeabilitate foarte mare pentru apă și sunt puternic aerate. Sunt în general foarte slab aprovizionate cu humus (0,5%) şi prezintă o rezerve redusă de substanţe nutritive, astfel că fertilitatea lor este scăzută, fiind evaluate ca slab productive. Se recomandă să fie fixate prin viță de vie si plantaţii forestiere, în masiv sau în benzi.

Aluviosolurile sunt răspândite în lunca Dunării (inclusiv Balta Brăilei), a Siretului şi a Buzăului. Solurile aluviale se caracterizează printr-un stadiu incipient de solificare care are loc pe cele mai recente depozite fluviatile depuse în timpul revărsărilor. Au un orizont Ao (ocric) de 20-25 cm, uneori mai dezvoltat, cu textură variată. După o tranziţie (AC) de 20-30 cm, se trece la materialul parental C, în care adesea se recunoaşte stratificarea. Aluviosolurile conţin 2-5% humus şi sunt relativ bine aprovizionate cu elemente nutritive. La fertilitatea lor contribuie şi regimul hidric aflat sub influenţa inundațiilor prin îndiguire.

Sub influenţa predominantă a unui exces de umiditate de lungă durată s-au format hidrosoluri, reprezentate prin gleiosoluri aflate în diverse stadii de evoluţie. Apa freatică se află la adâncimi mai mici de 1,5-2 m şi este slab mineralizată (0,5 – 1,5 g/l). Deşi sunt bogate în humus, prezintă proprietăţi fizice şi biologice puţin favorabile pentru plantele de cultură, fiind folosite de regulă pentru păşuni.

Salsodisolurile reprezentate prin solonceacuri şi soloneţuri sunt răspândite insular în judeţul Brăila, îndeosebi în arealul crovurilor. Apa freatică este puternic mineralizată (10-30 g/l) şi se află la adâncimi mici de 1,5-2 m.

Solonceacurile se găsesc în câmpie, aproape în toate depresiunile de tip crov, mai exact în jurul lacurilor sărate (Lacu Sărat, Lacul Movila Miresii), în valea Ianca şi în lunca Siretului între Măxineni – Gulianca – Salcia Tudor.

Aceste soluri au in orizontul Asa (salic) un conținut de săruri de peste 1-1,5 g la 100 g sol și nu pot fi cultivate cu plante agricole, dar pot fi folosite ca păsșuni naturale.

Soloneţurile sunt mult mai restrânse în comparaţie cu solonceacurile fiind răspândite în Lunca Călmățuiului, între Ulmu și Însurăței, în jurul lacului Batogu, al localităţilor Surdila Greci şi Surdila Gaiseanca. Acestea se caracterizează prin prezenţa în orizontul superior a unei cantităţi reduse de săruri uşor solubile, dar cu un conţinut bogat (peste 15-20%) de ioni de natriu schimbabili în orizontul Btna (natric), fapt ce conferă o reacţie puternic alcalină (pH = 9). Sunt folosite ca păşuni naturale.

8. Resurse naturale neregenerabile

În judeţul Brăila, zăcămintele de ţiţei şi gaze se află situate în două unităţi geologice distincte şi anume:

- în zona sud-estică a Platformei Moesice



23

- în zona nordică a Promotoriului Nord Dobrogean.

În cadrul zonei sud-estice a Platformei Moesice sunt puse în evidenţă şi se află în exploatare o serie de zăcăminte de ţiţei şi gaze pe aliniamentul structural orientat sub-vest nord-est Urziceni-Gârbova-Brăgăneasa-Padina-Jugureanu-Oprişeneşti-Plopu-Bordei Verde-Lişcoteanca-Stăncuţa-Berteşti.

Luând ca obiect de studiu zăcămintele de hidrocarburi din cadrul Promotoriului Bordei Verde-Însurăţei au fost puse în evidenţă zăcămintele de ţiţei de la Oprişeneşti, Plopu, Bordei Verde Est, Bordei Verde Vest, Filiu, Lişcoteanca, Berteşti, Stăncuţa.

În zona vestică a ridicării Bordei Verde-Însurăţei, într-o zonă delimitată convenţional, între această ridicare şi râul Dâmboviţa, se întâlnesc zăcăminte de ţiţei şi gaze asociate în lungul anticlinalului principal Moara Vlăsiei-Urziceni-Jugureanu. Dintre acestea sunt exploatate zăcămintele de ţiţei Jugureanu şi Padina.

Zăcămintele de gaze libere în zona de sud-est a Platformei Moesice au fost puse în evidenţă şi se află în exploatare la Oprişeneşti, Bordei Verde, Lişcoteanca, Berteşti, Stăncuţa, Jugureanu, Padina, Grădiştea, Balta Albă.

Zăcămintele de balast din judeţul Brăila apar la Gradiştea şi Ibrianu, în albia majoră a râului Buzău. S-au utilizat pentru amenajări de drumuri şi în construcţii.

În judeţul Brăila există şi sunt exploatate zăcăminte de argilă aluvionară cu intercalaţii nisipoase şi granule de CaCO3 la Baldovineşti, argilă prăfoasă nisipoasă la Brăila, cu rezerve de bilanţ de circa 1200 mii t şi argilă marnoasă cu înalt grad de refractaritate la Făurei, cu rezerve de bilanţ de circa 8200 mii t. Depunerile loessoide formează materia primă pentru ceramică inferioară, aceste argile fiind utilizate la fabricarea cărămizilor.

O importantă categorie a apelor de suprafaţă o constituie lacurile terapeutice sărate, cu nămol sapropelic. Acestea sunt: Lacu Sărat I şi II, Căineni Băi, Movila Miresii, Batogu.

Rezerva de nămol a fost estimată numai pentru Lacul Sărat I Brăila, singurul lac terapeutic ale cărui resurse sunt valorificate la ora actuală. Volumul total estimat la 01.01.2006 este de 127720 mc iar volumul total avizat pentru exploatare a fost de 537,5 mc.

Destul de recent au fost puse în evidenţă importante resurse de ape minerale cu un debit de 250-280 m3/24 ore în zona oraşului Însurăţei, ape ce ar putea fi folosite în tratamentul balnear.



24

II. DEMOGRAFIE

1. Populaţia În context regional, judeţul Brăila reprezinta 13,3% din suprafata Regiunii Sud-Est şi 13,0% din populaţia totală a regiunii. În context national, judeţul se află în treimea inferioară a clasamentului din punct de vedere al suprafeţei (locul 32) şi al populaţiei totale (locul 31).

Populaţia totală a judeţului Brăila înregistră în anul 20081 este de 363.979 locuitori, faţă de 370.941 locuitori în 2005. Se obervă o scădere a numărului de locuitori ai judeţului, de la un an la altul.

1 Date statistice INS, populatia stabilă la 1 ianuarie

POPULATIA TOTALA

363,979

366,811

369,503

370,941

360000

362000

364000

366000

368000

370000

372000

2005 2006 2007 2008



25

În anul 2008, 237.399 locuitori alcătuiesc populaţia din municipii şi orase, în timp ce populaţia comunelor însumează 127.152 locuitori2. Trendul populaţiei este descrescător, de la an la an, atât în municipii şi oraşe cât şi în comune.

2 Date INS, populația cu domiciliul în județ la 1 iulie, anul de referință

DISTRIBUTIA POPULATIEI IN FUNCTIE DE ETNIE- potrivit datelor de la recensamantul populatiei 2002-

177,202

2,970 1,649 156 349

185,621

2,915 1,850 168 294

97.2%

1.6% 0.9% 0.2%0.1%

0

20000

40000

60000

80000

100000

120000

140000

160000

180000

200000

Romani Rromi Rusi-Lipoveni Greci Altele

0.0%

20.0%

40.0%

60.0%

80.0%

100.0%

120.0%

Masculin

Feminin

TOTAL JUDET BRAILA

POPULATIA CU DOMICILIUL IN JUDET

237,399239,377241,389242,756

127,152128,902 128,411 127,955

50000

100000

150000

200000

250000

300000

2005 2006 2007 2008

MUNICIPIISI ORASE

COMUNE



26

Populaţia judeţului Brăila este în majoritate alcatuită din români care reprezintă peste 97% din totalul populaţiei. Alături de aceştia, în judeţ mai convietuiesc romi, rusi-lipoveni sau greci. În categoria Altele sunt incluse următoarele etnii: maghiari, ucrainieni, germani, turci, tătari etc.

În timp ce în 2005, populaţia era formată din 189.979 de femei şi 180.962 de bărbaţi, în anul 2008, locuitorii de gen masculin însumează 177.067, iar femeile 186.912.3 Ca şi în cazul populaţiei generale, trendul descendent se păstrează şi pentru distribuţia populaţiei în funcţie de gen.

3 Date INS, populatia stabilă la 1 ianuarie anul de referință

STRUCTURA POPULATIEI PE GRUPE DE VARSTA

112,388

100,053

24,961

82,270 79,767 76,409

72,981

117,334115,386114,322

96,08494,905 94,392

55,80654,680

51,969

53,473

22,92321,946

24,020

2000

22000

42000

62000

82000

102000

122000

142000

2005 2006 2007 2008

Sub 20 ani

20 - 39 ani

40 - 59 ani

60 - 74 ani

Peste 75 ani

STRUCTURA POPULATIEI IN FUNCTIE DE GEN

186,912

177,067

178,615180,168180,962

189,979 189,335188,196

170000

175000

180000

185000

190000

195000

2005 2006 2007 2008

Masculin

Feminin



27

Cea mai mare pondere în structura pe grupe de vârstă a populaţiei, o reprezintă persoanele cu vârste între 20 şi 39 de ani, care înregistrează un trend ascendent în ultimii 4 ani. Populaţia sub 20 de ani înregistrează o scădere accentuată în 2007 faţă de 2008. Tot în scădere numerică se află şi grupele de vârstă 40-59 ani şi 60-74, dar cu o medie mai redusă.

Deşi în anii 2006 şi 2007, numărul sosirilor şi plecărilor de la resedinţele din judeţ aveau o evoluţie descrescătoare, în 2008 se înregistrează o creştere a acestora. Plecările din judeţ depăşesc în 2008, valoarea anului 2005. Plecările din judeţ depăşesc sosirile cu peste 200%.

ANUNTARI DE RESEDINTA LA 1 IANUARIE

3,057

1,0018409291,156

2,756

2,4442,597

500

1000

1500

2000

2500

3000

3500

2005 2006 2007 2008

SOSIRI

PLECARI



28

În ceea ce priveşte distribuţia populaţiei pe vârstă de muncă, în anul 2008, dintr-un total de 232.317, 121.670 de locuitori erau reprezentaţi de bărbati şi 110.647 de femei, ambele categorii aflându-se în scădere faţă de anii anteriori.

Sporul natural al judeţului Brăila este negativ şi în continuă scădere, numărul persoanelor decedate fiind mult mai mare decât al nascuţilor vii. Acest aspect poate fi explicat şi prin numărul tot mai mare, începând din 2005, al persoanelor decedate dar şi prin scăderea numărului de nascuţi vii.

SPORUL NATURAL

-1,627-1,024

-1,381-1,640

3,4033,179 3,035 3,053

4,6754,5604,427 4,680

-2000

-1000

0

1000

2000

3000

4000

5000

6000

2005 2006 2007 2008

SPORULNATURAL

NASCUTI VII

DECEDATI

POPULATIA IN VARSTA DE MUNCA

234,233 235,509 234,864 232,317

122,482122,704122,084 121,670

110,647112,149112,805 112,382

2000

52000

102000

152000

202000

252000

2005 2006 2007 2008

TOTAL(MASCULIN SIFEMININ)

MASCULIN (16-62 ANI)

FEMININ (16-57 ANI)



29

Dacă în anul 2005 numărul născuţilor vii în judeţ era de 3.403 persoane, numărul acestora a scăzut din ce în ce mai mult, ajungând la 3.053 în 2008.

2. Forţa de muncă

Numărul de salariaţi, deşi crescuse în anul 2007 de la 73.469 la 76.612, înregistrează o scădere în 2008, la 75.845 persoane.

RESURSE DE MUNCA

122,600 122,700

121,400

116,300

114,900114,200

56.10%

53.80%

52.80%

108000

110000

112000

114000

116000

118000

120000

122000

124000

2005 2006 2007

51.00%

52.00%

53.00%

54.00%

55.00%

56.00%

57.00%

MASCULIN

FEMININ

RATA DE OCUPARE

TOTAL SALARIATI

72,478 73,46976,612 75,845

50000

55000

60000

65000

70000

75000

80000

85000

90000

95000

100000

2005 2006 2007 2008



30

Rata de ocupare era de 56.10% în anul 2007, în creştere faţă de anii precedenţi, 53.8% în 2006 şi 52.8% în 2006. Dintre resursele de muncă, 114.200 resurse erau reprezentate de femei şi 121.400 de bărbaţi, în anul 2008.

Sectorul economic care implică cel mai mare număr de muncitori este agricultura, aproape 40 mii de persoane sunt angajate anual în acest sector. Urmează apoi industria prelucrătoare şi comerţul. În categoria Altele au fost incluse: hoteluri şi restaurante, învăţământ, asistenţă socială, industria extractivă etc.

POPULATIA OCUPATA PE SECTOARE

42,300

39,700

38,900

30,400

31,100

30,400

13,400

14,600

17,200

7,100

8,300

9,900

6,000

6,200

6,200

5,700

5,900

6,100

5,200

5,400

5,700

4,100

5,000

5,500

17100

S.C. EUROPEA7 PROJECT CO7SILIUL JUDEȚEA7 BRĂILA5.2.208.178/stpse/atasamente/250_SDD braila 1...

Documents

Transcript of S.C. EUROPEA7 PROJECT CO7SILIUL JUDEȚEA7 BRĂILA5.2.208.178/stpse/atasamente/250_SDD braila 1...