Proteza combinata cu elemente speciale de precizie extracoronare turnate

Facultatea de Medicina Dentara, UMF IASIDisciplina de Edentatie partiala intinsa

Proteza combinata cu elemente speciale de precizie extracoronare turnate

Combined Prosthesis with Extracoronal Castable

Precision AttachmentsStudent: Prisacariu Isabela Ioana

Seria A, anul 5, grupa 4 Restaurarea satisfacatoare la un pacient cu edentatie partiala poate fi o provocare, in special atunci cand lipseste segmentul posterior de dinti unilateral sau bilateral. Restaurarea de succes poate fi obtinuta prin diverse optiuni de tratament conventional si modern. O metoda de astfel de tratament este proteza

partiala turnata cu elemente speciale. Acest articol descrie cazul unui pacient cu edentatie distala bilaterala la maxilar, care a fost restaurata cu o proteza partiala cu culisa extracoronara.Introducere O reabilitare protetica functionala si estetica de succes necesita planificarea tratamentului cu multa atentie si intr-un mod meticulos. Reabilitarea arcadei partial edentate poate fi dificila cand vine vorba de o edentatie distala in situatiile cu clasa I si a II-a Kennedy. Intr-o asemenea situatie, o proteza fixa partiala nu poate fi realizata din cauza absentei dintelui stalp distal. Ar putea fi realizata o proteza cu sprijin implantar, dar uneori nu este posibil din cauza cantitatii insuficiente de os si a statutului economic. Astfel, in aceasta situatie se prefera o proteza partiala acrilica sau scheletata. Protezele partiale scheletate asigura retentia prin opritori si elemente speciale care pot fi intracoronare si extracoronare. Protezele partiale turnate cu elemente speciale de retentie indeplinesc atat functia estetica, cat si cea functionala, de inlocuire a dintilor absenti. Studiile au aratat o rata de supravietuire de 83.35% timp de 5 ani, de 67.3% pana la 15 ani si de 50% peste 20 de ani. Acest articol descrie cazul unui pacient cu edentatie clasa I Kennedy, cu edentatie distala bilaterala la maxilar, care e restaurat cu o proteza partiala scheletata cu elemente speciale extracoronare.2. Prezentare de caz Un pacient in varsta de 50 de ani, de sex masculin, cu molarii maxilari absenti bilateral si purtator de proteza partiala acrilica nesatisfacatoare. La examenul intraoral, s-a constatat ca pacientul avea absenti molarii maxilari I, II si III bilateral (clasa I Kennedy) si edentatie totala mandibulara. Dintii maxilari restanti au fost stabili din punct de vedere parodontal (Fig.1).

Fig.1 Arcada maxilara incadrata in clasa I Kennedy Dupa examinarea clinica si radiografica completa s-a stabilit planul de tratament protetic: proteza combinata cu elemente de precizie extracoronare pentru edentatia distala bilaterala la maxilar si proteza totala pentru arcada mandibulara. S-au preparat dintii stalpi 14, 15, 24 si 25 pentru coroane metalo-ceramice (Fig.2) ce au fost temporizati dupa amprentarea definitiva.

Fig.2 Dintii 1.4, 1.5, 2.4 si 2.5 preparati pentru coroanele metalo-ceramice.

2.1. Etapa de laborator

S-a realizat wax-up-ul dintilor stalpi 14, 15, 24 si 25, precum si slefuirea suprafetei orale pentru coroana metalo-ceramica. Spatiile de articulare si grosimea au fost evaluate la paralelograf in scopul pozitionarii optime a atasamentelor.2.2. Verificarea coroanelor cu atasamente si a scheletului metalicComponenta metalica a coroanelor metalo-ceramice, impreuna cu atasamentele a fost turnata si s-a realizat apoi arderea portelanului. Coroanele mixte au fost fabricate cu elemente speciale in laborator si aceeasi verificare a fost realizata pentru potrivirea exacta a coroanelor (Fig.3 si 4).

Fig. 3 Coroanele mixte cu atasamente pe model

Fig.4 Proba in cavitatea orala

Turnarea protezei partiale cu elemente speciale a fost fabricata in laborator, iar verificarea scheletului metalic s-a facut in cavitatea orala a pacientului pentru o mai mare acuratete (Fig. 5 si 6). Proteza a fost verificata din punct de vedere a stabilitatii si preciziei, apoi s-a inregistrat relatia de ocluzie.

Fig.5 Scheletul metalic pe model

Fig.6 Scheletul metalic in caviatea orala

2.3. Etapa de wax-up

Macheta cu dinti a fost realizata si s-a verificat in cavitatea orala a pacientului (Fig.7), apoi a fost trimisa pentru acrilizare si obtinerea protezei finite.(Fig.8) Fig. 7 Wax-up-ul protezei pe model

Fig.8 Proteza cu componenta acrilica aratand matricea si patricea 2.4. Introducerea protezei mixte in cavitatea orala a pacientului

Pozitionarea protezei finite a fost realizata, iar cimentarea coroanelor s-a facut cu ciment glassionomer (GC Fuji). Elementele speciale au fost protejate cu un strat subtire de vaselina cu scopul indepartarii usoare a protezei scheletate de pe coroanele mixte. Adaptarea completa a protezei mixte maxilare cu elemente de precizie extracoronare, cu extensie distala a fost evaluata clinic, apoi a fost adaptata si proteza totala mandibulara in cavitatea orala a pacientului (Fig.9), urmand ca pacientul sa revina la control dupa 24 de ore.

Fig.9 Proteza combinata

Fig. 10 Sistemul de atasamente RHEIN 83 OT CAP

DISCUTII Atasamenul de precizie este un conector alcatuit din 2 sau mai multe parti. O parte este in contact cu o radacina, un dinte sau un implant, iar cealalta parte asigura legatura mecanica dintre cele doua. Aceste atasamente ii permit protezei sa combine avantajele restaurarilor fixe si mobile. Cel care a descoperit pentru prima data atasamentele in secolul 20 a fost dr.Herman Chayes. Atasamentele de precizie ofera o protezare mobila, caracteristici exceptionale de estetica imbunatatita, ajustari postoperative minime si confort mai mare. Sunt indicate mai ales la arcadele edentate de mult timp, in zonele distale si bonturi neparalele. Exista o gama larga de atasamente valabile pentru toate metodele de proceduri restaurative, de la protezele partiale pana la proteze cu sprijin implantar. Analizand modelele de studiu si radiografiile, clinicianul poate stabili cateva puncte de determinare, fiecare din ele influentand selectia atasametului final. Inafara de imbunatatirea estetica si retentia protezelor partiale amovibile, disponibilitatea atasamentelor de precizie a facut posibila proiectarea de proteze partiale amovibile mai flexibile. Prin alegerea corecta a atasamentului pot fi rezolvate diferite cazuri cu provocari legate de estetica si de retentie. Astfel, interventiile chirurgicale inutile si slefuirea dintelui pentru prepararea bontului pot fi evitate in cazul restaurarii dintilor lipsa. Totusi, atasamentele de precizie nu sunt fara dezavantaje. Multe din atasamente sunt foarte mici si vin cu multe parti de asamblat. Realizarea de astfel de atasamente necesita indemanare din partea tehnicienilor dentari care nu poate fi dobandita usor si necesita pregatire. Componentele atasamentului sunt de obicei expuse uzurii si trebuie inlocuite in timp. Sistemul de atasamente RHEIN 83 OT CAP folosit in cazul de fata cuprinde atasamente turnate extracoronare pozitionate pe fata distala a coroanelor ca o extensie permitand un spatiu vertical larg ce confera un efect estetic optim. Patricea sistemului OT CAP poate fi usor modelata odata cu coroanele in timpul etapei de machetare evitand procedurile complicate de adaptare precum sudarea unui atasament metalic dupa turnarea coroanei. Forma patricei este sferica cu capul plat, iar matricea este ca un capac din nylon retentiv cu cod de culoare in functie de diferite tipuri de retentie (Fig.10).4. Concluzii Protezele partiale amovibile inca detin un bun loc ca si optiune de tratament pentru cazurile cu edentatie partiala clasele I si a II-a. Selectand intr-un mod potrivit cazul si planul de tratament, atasamentele de precizie cum este sistemul de atasament RHEIN 83 OT CAP poate fi folosit pentru a imbunatati retentia, efectul estetic si functia protezei partiale mobile. Procedura mentionata mai sus permite intocmirea unei solutii foarte confortabile si functionale pentru cazurile cu pacienti edentati bilateral in zona posterioara. Pentru confortul si satisfactia pacientilor, partea retentiva a atasamentelor poate fi monitorizata si reinnoita in timp doar inlocuind capa retentiva din cadrul protezelor dentare.REFERINTE

[1] Mc Crakens Removable partial denture prosthodontics 12th edition. Pg 12.

[2] J. L. Bakers andR. J.Goodkind, PrecisionAttachment Removable Partial Dentures, Mosby, San Mateo, Calif, USA, 1981.[3] D. R. Burns and J. E.Ward, Review of attachments for removable partial denture design: 1. Classification and selection, The International Journal of Prosthodontics, vol. 3, no. 1, pp. 98102,

1990.

[4] D. R. Burns and J. E. Ward, A review of attachments for removable partial denture design: part 2. Treatment planning and attachment selection, The International Journal of Prosthodontics, vol. 3, no. 2, pp. 169174, 1990.

[5] H. W. Preiskel, Precision Attachment in Prosthodontics, vol. 1-2, Quintessence Publishing, London, UK, 1995.

[6] H. W. Preiskel, Precision Attachments in Prosthodontics: Overdentures and Telescopic Prostheses, vol. 2, Quintessence Publishing, Chicago, Ill, USA, 1985.[7] E. Feinberg, Diagnosing and prescribing therapeutic attachment-retained partial dentures, The New York State Dental Journal, vol. 48, no. 1, pp. 2729, 1982.

[8] S. Makkar, A. Chhabra, and A. Khare, Attachment retained Removable partial denture: a case report, International Journal of Computing and Digital Systems, vol. 2, no. 2, pp. 3943, 2011.