Sarbatoarea s-a sfarsit · Verona era gata s` izbucneasc` \n lacrimi. Nu-[i \nchipuise c` Stephen...

$: Sarbatoarea s-a sfarsit · Verona era gata s` izbucneasc` \n lacrimi. Nu-[i \nchipuise c` Stephen poate fi atât de antipatic. Dar privindu-l cu ochii ei mari, cu lacrimi \n ei, observ`$

DENISE ROBINS

S`rb`toarea s-a sfâr[it

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

ILEANA DINU

ALCRISRomance

giannijollys

Capitolul 1

Când sunase la u[a apartamentului lui Stephen Best, la orapatru, \n acea dup`-amiaz` rece de noiembrie, Verona eraperfect con[tient` c` o f`cea pentru ultima oar`.

Nu avea de gând s`-l mai viziteze pe Stephen.Venise des \n acest loc, \ncât cuno[tea foarte bine fiecare din

cele o sut` zece trepte, pe care le urcase pentru c` Stephenlocuia la ultimul etaj. Era o cas` s`r`c`cioas` [i mereu pr`fuit`.De fapt, fusese o construc]ie cu alt` destina]ie transformat` \ncas`, aproape de Brompton Road. De pe u[a lui Stephen secojise vopseaua, geamul era spart. Dar petrecuse aici multenop]i inedite [i pline de veselie cu al]i studen]i de la arte;Stephen era cel mai talentat dintre ei.

Fuseser` colegi timp de trei ani. Unii dintre ei erau [i acumbuni prieteni, se cuno[teau foarte bine [i-[i f`ceau [i acumvizite acas`. Nici unul nu avusese bani pe vremea aceea. Uniidintre ei, precum Verona [i Margaret Shaw locuiau la p`rin]i [ise putea spune c` duceau o via]` normal`.

giannijollys

Gemenii Noel [i Evelyn Turner \nchiriaser` un apartamentlâng` cel al lui Stephen.

Geoffrey Harland [i so]ia acestuia, amândoi pictori, care sec`s`toriser` de curând, \nchiriaser` podul unei case \n SouthKensington. Organizau mici petreceri pe rând la fiecare cu bere[i sandvi[uri. Nimeni nu putea s` cear` mai mult, c`ci nu-[ipermiteau.

Pe lâng` faptul c` nu aveau bani, fiind studen]i s`raci,trebuia s` economiseasc` pentru a-[i cump`ra materialepentru pictur`. Pensule, perii, pânz`, culori, care nu eraudeloc ieftine.

Stephen, de[i cel mai talentat dintre ei, era [i cel mai s`rac.Nici unul nu dep`[ise dou`zeci [i trei de ani, \n afar` deStephen care slujise cinci ani \n marin`, pe timpul r`zboiuluiapoi fusese demobilizat, dup` ce suferise o ran` la um`r care-l]intuise o vreme pe patul unui spital.

De atunci \ncepuse via]a de artist, dup` care tânjise mereu. Stephen voia s` devin` pictor. De fapt, pictase destul de

mult, iar Verona [i restul prietenilor [tiau c` este foarte talentat[i c` \ntr-o bun` zi va ajunge cunoscut. Avea flac`ra geniului \nsuflet [i nici anii r`zboiului, nici suferin]ele \ndurate nureu[iser` s` i-o sting`.

Dar nu ajunsese s` fie un nume, \nc`. Mai avea de \nv`]at, cutoate c` \n opinia Veronei putea da lec]ii multora dintreprofesorii lor.

Stephen se mai ocupa [i de munc` a[a -zis comercial`, f`ceailustra]ii, coper]i de c`r]i, ca s` aib` din ce tr`i. Dar ambi]ia saera s` devin` portretist.

6 DENISE ROBINS

Le pictase pe toate fetele din grupul lor. Când nu aveau delucru, ele \i pozau bucuroase. Toate voiau s`-i pozeze luiStephen. Iar Verona \i poz` cel mai mult, pentru c` o consideramodelul ideal. Era genul lui de femeie. Slab`, delicat`, cu pieleam`t`soas`, p`rul castaniu– ro[cat, pome]ii proeminen]i, ochimari de c`prioar`, expresia unei femei inteligente. {i avea celemai frumoase [i expresive mâini, spunea el.

Verona nu lucra \n ulei. Acuarela era preferata ei... realizapeisaje, pie]ele Londrei, str`zile [i acorda foarte mare aten]iedetaliilor.

La Academie, i se spunea c` promite. {i Stephen spunea tota[a, iar \n el avea mare \ncredere.

Stephen era \ndr`gostit de ea, lucru cunoscut de toat`lumea. Verona era con[tient` de dragostea lui [i asta f`cealucrurile foarte dificile pentru ea [i foarte triste. Triste pentru c`Verona urma s` se m`rite cu altcineva.

Stephen, arta, vechii prieteni, via]a de pân` atunci, urmau s`apar]in` curând de domeniul trecutului. Alesese o alta, care i sep`rea c` i se potrive[te.

Era ultima vizit` pe care i-o f`cea lui Stephen.Plecase de acas`, din Hampstead \ntr-o stare destul de bun`,

con[tient` de felul \n care va reac]iona el. Discutase despre elcu al]i colegi care o aten]ionaser` c` gre[e[te renun]ând laStephen, pentru un b`rbat care apar]inea altei lumi.

Dar Verona era preg`tit` s` fie pe propriile-i picioare, s` iadeciziile necesare. Iar pe drumul pe care-l f`cu \n autobuz sprecasa lui Stephen se gândi la ce-i va spune; argumente cu care-lva convinge c` luase decizia corect`.

S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 7

Dar curajul \i cam pieri când ajunse \n fa]a acelei u[i binecunoscute. Nu-i va fi foarte u[or s`-i spun` c` se logodise cuForbes Jefferton.

Stephen o l`s` s` sune mult \nainte de a-i deschide, apoid`du u[a de perete abia privind-o, se \ntoarse cu spatele [iporni spre atelierul s`u cu paleta \ntr-o mân` [i pensula \ncealalt`.

– Tocmai lucrez la ceva [i nu m` pot opri. M` scuzi o clip`?zise el.

– Desigur, r`spunse Verona.Dar curajul \i pieri de tot când p`trunse \n singura \nc`pere,

pe care Stephen o numea atelierul s`u, de[i acolo lucra, mânca[i dormea.

Nu-l mai v`zuse niciodat` atât de ab`tut. Inima ei se strânsecând \l v`zu atât de slab. Stephen purta ochelari cu dioptriidestul de mari [i cu toate astea p`rea \ntotdeauna c` vrea s`\nghit` pânza, atât de aproape venea de ea.

Era \nalt, slab, tras la fa]`, palid, foarte inteligent, iubitorde frumos, entuzismat de tot ce era art`, dispre]uiaconven]ionalitatea, micimea [i mai presus de toatedisciplina.

Cât \i va lipsi acest b`rbat! O dat` sau de dou` ori \n varaaceasta s`rut`rile lui, mângâierile, \i treziser` reac]ii [i emo]ii deo intensitate care o pusese pe gânduri. Dar nu putea s`-[ipiard` controlul. Ea nu \mp`rt`[ea opiniile lui Stephen \nprivin]a c`s`toriei; el prefera rela]ia neoficial` pe care epocaVictorian` o categorisise drept p`c`toas`.

8 DENISE ROBINS

Verona fusese crescut` \ntr-o familie conven]ional` [i de[iera suflet de artist, avea un puternic sim] al moralit`]ii.

Stephen continua s` lucreze absorbit de pictura sa.Cu timiditate, Verona se apropie [i privi peste um`rul lui.Era portretul lui Patsy, fiica \ngrijitorului de la subsol. Avea

nou` ani [i ni[te ochi alba[tri, imen[i, inocen]i, bucle deculoarea ebonitei, farmecul unui spiridu[. Era \ntotdeaunamurdar` [i pus` pe [otii. Stephen reu[ise s`-i surprind` aerulpozna[ [i acea frumuse]e izvorât` de cine [tie unde.

Tat`l lui Pasty era alcoolic, [i nu avea niciodat` o slujb`stabil`, iar mama femeie de serviciu. Dar portretul acestei feti]eera unul din cele mai reu[ite.

Deodat`, Verona d`du uit`rii toat` triste]ea, apreciindu-l peStephen doar ca artist.

– Stephen, e fantastic! Va fi cea mai reu[it` pies` din colec]ia ta!El nu se \ntoarse s`-i r`spund`, dar Verona observ` c`

ridicase din umeri. Mai \nmuie o dat` pensula \n vopsea, f`cuun pas \napoi lovindu-se de Verona c`reia \i ceru scuze f`r` a oprivi, concentrat asupra portretului feti]ei.

Inima Veronei \ncepu s` bat` mai tare. Obrajii ei, palizi deobicei, c`p`tar` culoare. Deodat`, i se adres` indignat`:

– De ce nu aprinzi focul? Este foarte frig, aici, am \nghe]at.Abia atunci el se \ntoarse [i o privi. Cu polite]e exagerat`, \i

r`spunse:– Te rog s` m` ier]i, eu n-am sim]it frigul. Sigur c` voi

aprinde imediat focul.|[i scoase ochelarii, cotrob`i prin buzunare unde g`si ni[te

monede. Rosti câteva vorbe cam neortodoxe. Verona se c`ut` \npo[et` [i-i \ntinse o moned`.


– Uite, Stephen, am eu una.El o lu` [i-i d`du restul, pe care ea \l refuz`.– Nu-]i face probleme, nu-mi place s` am m`run]i[.Stephen introduse moneda \n aparatul de \nc`lzit.– Restul pune-l \n cutia pentru s`raci duminic`, \i spuse el

pe un ton ironic, apoi aprinse un chibrit [i d`du drumul lasob`. M` tem c` nu sunt o gazd` bun` ast`zi, mormì el. Dar voipune ceainicul, s`-]i fac m`car un ceai. Nu am nimic demâncare; te deranjeaz`?

Verona \[i mu[c` buzele pentru a nu izbucni \n plâns.– Ce-ai vrut s` spui cu mersul la biseric`?El, cu mâinile \n buzunarul [or]ului, o privi lung.– Presupun c` de acum \nainte te vei duce regulat la

biseric`, dup` ce rupi leg`tura cu lumea p`gân` a artei [i deviiso]ia respectabil` a unui ofi]er din slujba Maiest`]ii sale.

Verona \[i ]inu respira]ia.– Nu vrei s` te faci deloc pl`cut, Stephen, nu-i a[a?– Nici nu \ncerc. Nu pot spune c` am dispozi]ia necesar`.– {i oricum, de ce este socotit` p`gân` lumea artei? Pictorii

nu se duc la biseric`?El râse amar.– Draga mea copil`, s` nu devenim prea analitici. N-am vrut

s` te provoc la vreo dezbatere pe tema: ar trebui s` se ducàrti[tii la biseric` sau nu?

– Nu e[ti prea pl`cut ast`zi, Stephen, conchise Verona.– |mi cer scuze, zise el.Verona era gata s` izbucneasc` \n lacrimi. Nu-[i \nchipuise

c` Stephen poate fi atât de antipatic. Dar privindu-l cu ochii eimari, cu lacrimi \n ei, observ` cât de rù ar`ta.

10 DENISE ROBINS

Stephen Best nu fusese niciodat` un b`rbat ar`tos, \nadev`ratul sens al cuvântului. Era prea slab, avea fa]a camcol]uroas`, nasul cam mare [i o gur` cam larg`, cu unpermanent zâmbet sarcastic. Numai ochii \i erau teribili, unici.De culoarea alunei, cine-i privea, avea sentimentul c` Stephenavea puterea de a penetra \n sufletele oamenilor.

Observând c` Stephen nu ar`ta bine deloc, inima ei se mai\mblânzi. Nu putea presupune decât c` este nefericit; eraafectat mai mult decât [i-ar fi \nchipuit ea.

Verona \l privi printre lacrimi [i i se f`cu chiar team`.– O, Stephen, izbucni ea la un moment dat, e[ti foarte

sup`rat pe mine?El zâmbi, dar zâmbetul lui era mai mult o grimas`.– Ce \ntrebare prosteasc`, Verona! De ce s` fiu sup`rat? Te

po]i sup`ra pe o erup]ie vulcanic` sau pe maree, pe tornad`?Sup`rarea este un cuvânt preten]ios [i plin de sensuri, Verona.Nu, nu sunt sup`rat pe tine, sunt doar [ocat, acesta estecuvântul.

Verona ro[i pân` \n vârful urechilor.– De ce ai fi [ocat?El izbucni \ntr-un râs s`lbatic.– {tii c` ai dreptate? De ce s` fiu [ocat? Acesta este un cuvânt

la fel de prostesc ca [i sup`rarea. Nimeni nu poate fi [ocat deun vulcan, nici de o maree. Omul prime[te o lovitur` violent`,care-l dezechilibreaz`, asta este. Cred c` sunt dezechilibrat,draga mea. Du-te s`-]i \nc`lze[ti mâinile la foc, pân` \]ipreg`tesc ceaiul.


Verona nu mai plânse. Vorbele lui avuseser` un efect ciudatasupra ei. |l privi cu triste]e, se duse la foc, de care-[i apropiemâinile cu degetele r`sfirate.

Stephen Best r`mase nemi[cat câteva clipe. O sorbi dinpriviri, cu talentul unui artist chinuit. Artistul din el se minunade frumuse]ea acelor degete lungi, care p`reau translucide \nlumina aceea slab`. Observ` \n acela[i timp inelul de pe degetulei. Era un diamant discret. Probabil inelul de logodn` oferit deacel Jefferton.

Gelozia puse st`pânire pe el, f`cându-l aproape s`-[i piard`min]ile, s` se team` c` s-ar putea n`pusti asupra acelei femei dela foc pe care s-o prind` cu putere de p`rul acela lung [i s-osugrume.... s` ia via]a din gâtul acela lung pe care-l admirase [ipictase adesea...

– Felul \n care arat` gâtul t`u ar fi fost extrem de apreciat pevremea Tudorilor, draga mea. Ca [i cel al Annei Boleyn. Parc`-lv`d \ntins \n fa]a c`l`ului.

Ea râsese pe atunci, se \nfiorase, rugându-l s` nu mai fieoribil, iar el râsese [i-i s`rutase acel gât lung, ca de leb`d`. Darde acum n-o va mai face. Niciodat` nu va mai râde cu ea, n-o vamai picta, nici nu va mai critica picturile ei

|n opinia lui, Verona era o artist` cu perspectiv`, cu condi]ias` lucreze foarte mult.

Iar ea, se m`rita.Margaret, prietena lor comun`, venise s`-i spun` lui Stephen

c` Verona se m`rit`. {i ea era la fel de afectat`. O consideranebun` pe Verona pentru acest gest.

12 DENISE ROBINS

Verona \l cunoscuse pe Forbes Jefferton doar cu o lun` \nurm` \n casa unor veri ai ei, militari de carier`, care serveau subcomanda lui Forbes.

Forbes nu \mplinise \nc` treizeci de ani, se distinsese \ntimpul r`zboiului când adunase [i câteva medalii, \n campaia luiRommel.

Verona f`cea o mare nebunie dac`-[i \nchipuia, ziceaMargaret, c` va fi fericit` cu el. Nu era genul de femeie care s`se lase c`rat` prin tot imperiul, tr`ind \n garnizoane, s` duc` ovia]` str`in` ei printre militari, promov`ri, stabilimente [i grade,jocuri de noroc. Nu avea cu cine s` discute despre pictur`. Seva plictisi imediat de moarte. Era o femeie prea sensibil` [iinteligent`.

Cât despe Forbes, Margaret \l cunoscuse [i ea; era un tipdr`gu], tipul de ofi]er englez; ar`ta foarte bine, avea [i bani,fiind unicul fiu al unui general.

Stephen o trase pe Verona spre el, o prinse \n bra]e [i-[i\ngrop` fa]a \n p`rul ei bogat.

– Verona, Verona, oft` el.Ea se topi \n \mbr`]i[area lui, [i-l mângâie cu degetele ei

lungi.– Stephen, iart`-m`, s` r`mânem amici. Te rog, nu-mi refuza

prietenia ta!Cuvintele ei fur` ca un du[ rece peste flac`ra pasiunii lui.

F`r` s-o s`rute, \i d`du drumul [i se duse s` fac` un ceai.– M` duc s` pun ceainicul pe foc, zise el.Ea r`mase \ntr-o stare cam ciudat`, greu de definit,

ne[tiind ce putea s` fac` sau s` zic`. Oft`, apoi suspin` de


câteva ori. Era \ngrijorat` pentru Stephen. Nu voia s`-ipiard` prietenia, dar vedea c` acest lucru era imposibil.

Stephen nu putea accepta logodna ei.Stephen era ca un leu \n cu[c`. Nu voia s` se \nsoare cu ea,

dar nici nu voia s-o lase altui b`rbat. Nu era cinstit. Cu câtevaluni \n urm` Verona fusese foarte \ndr`gostit` de el. S-ar fim`ritat atunci cu el cu sau f`r` consim]`mântul p`rin]ilor. DarStephen voia doar s` profite de ea, iar ea, \n]elegând asta se\ndr`gostise de alt b`rbat, care era opusul lui; o[tean pân` \nm`duva oaselor, vioi, frumos, un om normal.

Lacrimile i se uscar` pe obraji [i se calm`. |ncepu s`r`suceasc` inelul cu diamant pe deget gândindu-se la Forbes, lacât era de bun [i de dr`gu]. Ai ei \l adorau.

Mama spunea c` un astfel de b`rbat se na[te odat` la unsecol; de[i \i p`rea r`u c` Forbes era militar [i Verona va plecade acas`, avea destul de câ[tigat. Un so] bun, cu venituri solide,cu pozi]ie social`.

Nu suporta gândul c` fiica ei s` se \ncurce cu vreunul dinarti[tii \ntre care se \nvârtea la Academia de arte.

Forbes Jefferton avea s`-i schimbe via]a Veronei.

14 DENISE ROBINS

Capitolul 2

Terminaser` de b`ut ceaiul. Stephen b`use dou` c`ni [imâncase o felie sub]ire de pâine cu brânz`, pe care o mestecaserepede, pentru c` era foarte fl`mând; mâncase f`r` a o privi peVerona.

Ea se uitase prin atelierul lui Stephen de parc` l-ar fi v`zutultima dat`. Privi portretele binecunoscute ei, atârnate pepere]i, portrete executate de Stephen.

Mai erau [i ni[te schi]e \n creion ag`]ate de perete cubolduri. Pe perete se mai afla portretul unei fete executat chiar\n materialul peretelui.

Verona \[i aminti ziua \n care \l terminase [i cum \i spusesec` atunci când va fi foarte cunoscut, va trebui s` scoat` cumvatabloul din perete, s`-l expun`.

Se uit` [i la divanul din col], acoperit cu o cuvertur` debrocart florentin, pe care Stephen o achizi]ionase \ntr-unmoment de extravagan]`. Lâng` pat era atârnat un tablou al ei,care reprezenta portul Dieppe, pe coasta francez`. Era unul

dintre cele mai bune tablouri ale sale pe care i-l d`ruise luiStephen de ziua lui. |[i aminti cu strângere de inim` c` lunaurm`toare era aniversarea lui Stephen; acesta \mplininddou`zeci [i nou` de ani, iar ea nu-i va fi al`turi la s`rb`toare.Urma s` se despart` de Stephen, dup` doi ani de prietenie.

Lâng` u[` de afla un aparat de radio mic, dar de bun`calitate. Lui Stephen \i pl`cea muzica [i aculta adesea concertesimfonice.

|[i lua r`mas -bun de la toate acestea ast`zi. Nici nu realizace mult se va gândi la acest loc \n anii care vor urma. Ea nu maiavea cum s`-[i cultive talentul artistic, m`ritat` cu un ofi]er.

|n acela[i timp, erau aspecte ale vie]ii legate de Stephen pecare nu le regreta; de exemplu, acest apartament sordid, plinmereu de praf, cu podeaua murdar` [i covorul tocat de molii.

Stephen nici nu observa toate aceste lucruri, dar ei nu-i pl`ceau. Cu toate acestea, \n certurile cu mama ei, Verona \l ap`rase

pe Stephen [i cercul lor de prieteni, pentru c` nu aveau nicibani, nici timp s` cure]e locul. Erau prea ocupa]i cu lucr`rilelor, argumentase Verona.

Deodat`, de parc` i-ar fi citit gândurile, Stephen l`s` cea[cajos [i zise:

– Verona, iart`-m`, m-am purtat foarte urât. Iart`-m`,trebuia s` m` b`rbieresc, s` fac pu]in` ordine \nainte de venireata. Dar doamna Burton n-a ap`rut nici ast`zi, cred c` trebuie s`g`sesc pe altcineva.

– Nu este nici o problem`, Stephen, zise ea.– Mai vrei ceai?– Nu, mul]umesc.El o privi oarecum resemnat.

16 DENISE ROBINS

– A[adar, draga mea, este ultima cea[c` de ceai pe care obem \mpreun`.

Ea \l privi jenat`.– O, Stephen, ar putea fi \ntr-adev`r ultima aici; dar nu cred

c` nu ne vom mai \ntâlni, \n alte \mprejur`ri.– Crezi c-o s` ajung la garnizoana so]ului t`u, s` bem acolo

ceai?Verona ro[i.– Nu crezi c` dep`[e[ti m`sura?El \[i mu[c` buzele [i-[i trecu mâna prin p`r.– Trebuie s` fac un efort, s` fiu civilizat.Ea oft`.– }i se pare atât de greu?– Foarte. Nu sunt civilizat când [tiu c` vei deveni so]ia

maiorului Jefferton.– Aminte[te-]i c` tu m-ai \mpins la acest gest.El ridic` sfid`tor b`rbia \n sus.– Pentru c` nu eram preg`tit de o nunt` adecvat`?– Da, recunoscu Verona.El se mai uit` o dat` la chipul ei frumos dar palid, care acum,

f`r` s` [tie de ce, \l \nfuria. Dar nu putea fi sup`rat pe ea, nicim`car s-o acuze c` nu avea dreptate.

– A[a este, recunoscu el. Nu te-am cerut \n c`s`torie. A[ fifost un so] \ngrozitor, care ar fi frânt inima oric`rei femei.

Ea \l privi acuzator.– Acesta a fost singurul motiv pentru care nu te-ai \nsurat cu

mine, Stephen?El se ridic`.


– Nu, nu este singurul. M-am gândit la tine. Dup` cum ]i-ammai spus, nu am deocamdat` ce s` ofer unei femei. Ce câ[tig,abia \mi ajunge pentru mâncare. Vreau s` pictez din ce \n cemai bine [i poate voi fi nevoit s` muncesc f`r` \ntrerupere chiars` [i fac foame, dar nu puteam cere unei femei s` fie cu mine \ntimpul acesta.

– Dar dac` a[ fi venit aici s` tr`iesc cu tine, n-ar fi trebuit s`mor de foame al`turi de tine? Care ar fi fost diferen]a?

– Nu ]i-am cerut niciodat` s` vii aici s` \mpar]i via]a asta cumine; ai fi continuat s` locuie[ti acas` s` lucrezi [i...

– O, \n]eleg, izbucni ea ridicându-se, a[a c` n-ai fi fostobligat cu nimic. N-ai fi avut nici o r`spundere, te-ai fi uitat lamie când ]i-ar fi permis-o timpul.

El o privi indignat.– De ce m` faci s` m` simt un egoist? De ce consider` femeia

c` numai ea face sacrificii [i c` b`rbatul este privilegiat? Iubireanu este un sentiment reciproc? Iar via]a pe care ]i-amprezentat-o ar fi \nsemnat c` nu am obliga]ii, am fi r`masamândoi liberi s` ne continu`m vie]ile dup` cum consideram,chiar dac` eram aman]i.

Verona ro[ise de indignare. Ea scutur` din cap.– N-ar fi mers. Am mai v`zut astfel de leg`turi [i nu dureaz`

\n timp... sper c` recuno[ti c` nu sunt o puritan` sau o femeiecare nu gânde[te, dar cred \n institu]ia c`s`toriei, dac` doioameni se iubesc \ndeajuns.

Stephen se \nclin`.– Ai perfect` dreptate, iar eu nu m-am de gând s`-]i distrug

aceste convingeri.Verona ro[i, devenind stacojie.

18 DENISE ROBINS

– Stephen, \nainte ca problema sexului s` apar` \ntre noi,am fost prieteni buni. Iar eu te-am iubit chiar foarte mult. Astaeste tragedia.

El o privi cu am`r`ciune.– Adev`rat?– Nu-mi spune c` nu erai con[tient!El ridic` din sprâncene.– Foarte vag.– Nu, erai con[tient.– Bine, o s` cred c` m-ai iubit atât cât po]i iubi tu.– Nu m` creditezi cu prea mult` \ncredere dup` cum v`d!

exclam` ea, ]i se pare c` sunt o la[`. Crezi c-ar trebui s` amcurajul acelui model, Pippa Leigh, care a continuat s` tr`iasc`\mpreun` cu prietenul ei, Paul Simons. Am v`zut ce s-a \ntâmplatcu ea: a muncit ca o sclav` pentru el, a sp`lat, a c`lcat, apoi el s-aplictisit de ea [i a disp`rut \n America de sud. Ce s-a \ntâmplat cuea? S-a sinucis. |]i aminte[ti ce distru[i a fost cu to]ii? Biata Pippa!Am mul]umit Domnului c` n-am fost eu \n locul ei!

Stephen privea atent ]igara care ardea singur`. Se \ntunecase [iabia se mai vedeau, dar chiar [i a[a Stephen p`rea foarte slab [i trasla fa]`. El se ridic` [i aprinse lumina. Verona duse mâna la ochi, darnu \ndeajuns de repede pentru ca el s` nu vad` c` plângea.

Stephen se sim]i dintr-o dat` extrem de obosit [i s`tul detoat` lumea. Dar nu mai avea nimic \mpotriva ei, ci parc`\ncepuse s` se simt` vinovat [i s` regrete.

Dac` n-ar fi fost fiin]a insuportabil` care era, ar fi putut s` sepoarte mai frumos cu fata asta frumoas`, s-o ia de nevast`. Nuera nici \ngust` la minte, nici vreo la[`. Numai c` era foartecast`, atât.


{i nu era vina ei, a[a fusese crescut`; \[i dori s` fi fost altfelde dragul ei. Dar nu se putea schimba, trebuia s` continue s`picteze, avea pictura \n sânge, era menirea lui.

{i pân` când nu-[i satisf`cea ambi]ia de a deveni cel maimare pictor al vremii sale, nu putea deveni so]ul nici uneifemei.

Dup` o vreme, el zise:– De ce-mi aminte[ti de Pippa? Nu are nici o leg`tur` cu noi,

iar Paul i-a cerut ceea ce eu nu ]i-am cerut niciodat`, s` deauit`rii totul s` tr`iasc` al`turi de el...

-Adesea m` \ntreb dac` n-a fost mai cinstit...zise ea cuam`r`ciune.

Stephen se \nfurie.– Sunt de acord! Nu sunt cinstit [i sunt un imoral, pe care

nu-l po]i considera prieten. Dar sunt sigur c` prin c`s`toria tavei pune cap`t prieteniei noastre!

– O, dragul meu, zise ea, n-am vrut s` te sup`r!– Te compor]i copil`re[te, Verona! Ce-ai vrea s` spun

despre logodna asta a ta? Vrei s` te felicit, s`-]i mul]umesc c`datorit` ]ie nu mai am al`turi singura femeie pe care am iubit-ovreodat`?

Verona sim]i c` \ncepe s` tremure.El \i spuse cu brutalitate:– Te rog s` nu boce[ti, [tii c` nu-mi place!Apoi, se aplec` spre ea, lu` una din frumoasele ei mâini \n

palmele sale mari:– Iart`-m`, Verona, tu care e[ti un \nger. Sunt foarte obosit.

Nici nu mai [tiu ce spun [i m` comport ca un mizerabil. Amavut ocazia s` fiu fericit cu tine, dar n-am fructificat-o. Aveai

20 DENISE ROBINS

dreptul s` m` refuzi [i s` te m`ri]i cu acest individ care are ces`-]i ofere. Dar vreau s` crezi c` unul dintre motivele pentrucare nu te-am cerut de so]ie a fost c` te iubesc prea mult,pentru a te trage al`turi de mine \n bârlogul `sta sordid, pecare-l numesc cas`.

Când pictez, pot face abstrac]ie de ce este \n jur, de foame,de tot. Probabil nici n-a[ observa dac` tu ai mâncat ceva, maiprecis dac` este ceva de mâncare. Nu e[ti f`cut` pentru o via]`de mizerie.

Poate, \ntr-o zi voi, ajunge bogat [i renumit [i ]i-a[ puteaoferi via]a pe care o meri]i, dar asta ar putea veni dup` multtimp, sau ... cine [tie... poate niciodat`... Ce s` mai a[tep]i?

Verona \l asculta nemi[cat`. Avea o privire aproape speriat`.Niciodat` nu fusese atât de nesigur` de sine, de via]a pe care ova duce. Iar ce auzea de la Stephen o cam speria. Iar acum numai plângea ea; \n ochii lui Stephen v`zu lacrimi mari dedurere, de neputin]`.

Stephen cinicul, cel care se voia un dur, lipsit desentimente... plângea pentru c` o pierdea. Iar ea fusese atât de\ndr`gostit` de el \ncât el constituia \nceputul [i sfâr[itulexisten]ei ei.

Era teribil cum se schimbase totul. Incredibil s` [tie c` iubeape altcineva... Dar oare era adev`rat? |l putea iubi pe Forbes a[acum \l iubise pe Stephen, cu acea pasiune devastatoare atinere]ii? Considerându-l prieten [i dasc`l?

Se temea pentru c` vorbele lui mai ajungeau \nc` la ea [iregreta c` Stephen n-o l`sase s`-[i \mpart` via]a cu el.

Tremur` când sim]i lacrimile lui c`zându-i pe mân`. Sim]eac`-l tr`deaz` pe Forbes.


Dar nu avea nimic de spus. Nu [tia ce ar fi putut spune, eracam ru[inat` c` nu-l iubise \ndeajuns pe Stephen, pentru a-la[tepta la infinit. Voia siguran]a unui c`min, a unui so] [i numaiForbes i-o putea da. Cu toate acestea, \n adâncul inimii, \l maiiubea pe Stephen Best...

Deodat` ea strig`:– O, nu fi atât de trist, Stephen! M` faci s` m` simt

\ngrozitor!Momentul lui de sl`biciune trecu ca prin farmec de parc`

vorbele ei ar fi f`cut apel la sarcasmul lui. |i s`rut` mâna [i seridic`. Lu` o batist`, \[i sufl` nasul cu putere [i zise:

– Sunt un monstru, Verona! N-am nici un drept s` te fac s` tesim]i ca naiba. Ar trebui s` fii fericit` c` te m`ri]i. Când va fi nunta?

Ea nu-i r`spunse. L`s` capul \n jos, jenat`.Stephen reu[ise ca \ntotdeauna s-o scoat` din lumea ei de

vis [i s-o fac` s` vad` realitatea. Ei \i pl`cuse s` fie romantic`, s`pretind` c` multe lucruri erau frumoase, când \n realitate nuerau chiar a[a. |i pl`cea s`-[i imagineze lucrurile a[a cum nuerau \n realitate, dar Stephen o readucea cu picioarele pep`mânt.

– Nici un artist nu trebuie s` se mul]umeasc` doar cu ce sevede la suprafa]`. De aceea, marii portreti[ti nu redau figuricare sunt simple m`[ti. |ncearc` s` redea [i sufletul persoaneirespective.

O convertise [i pe ea la acest mod de gândire al lui, darnumai pentru c` avea putere asupra ei, iar ea \l asculta orbe[te.Acum \ns`, avea s` se \ntoarc` la lumea ei de vis, la refuzul de aintra \n profunzimea lucrurilor, de a se confrunta cu nefericireacare, de cele mai multe ori, nu se vede de prima dat`.

22 DENISE ROBINS

Stephen obi[nuia s`-i spun` c` numai acela care merge mai\ntâi \n adâncuri [i apoi \ncepe s` urce pe culmi afl` adev`rulabsolut [i trìe[te st`ri de extaz. Dar poate c` ea nu era preaputernic` pentru a c`dea \n acela abisuri sau a se ridica peculmi. Lupta era epuizant` pentru ea.

Oricum, al`turi de Forbes nu va trebui s` mai lupte; el eraun b`rbat obi[nuit, dedat pl`cerilor vie]ii care nu-i va puneastfel de probleme.

Era nefericit` c`-l pierduse pe Stephen dar [i c` rataseevolu]ia ei ca artist`. Se \ntreb` dac` va veni vreodat` ziua \ncare va obosi de partea facil` din via]` [i va tânji dup` luptaal`turi de Stephen, indiferent ce-i va aduce aceasta.

Dar acum, Stephen trecuse de la triste]e [i am`r`ciune lavoio[ie nejustificat`.

El \i spuse:– Doar n-o s`-]i faci probleme pentru mine, Verona! E[ti [i

trebuie s` fii fericit`. Nu te \nvinuiesc c` m-ai p`r`sit pentru altb`rbat. Iau asupra mea orice responsabilitate, iar tu m`rit`-te cusoldatul `la, draga mea. Dac` vrei, voi veni chiar s` dansez lanunta ta, dac` mama ta \mi va trimite invita]ie. Foarte bine,chiar voi da mâna cu mirele tù, v` voi vizita dac` r`mâne]i \n]ar`. O, Dumnezeule, tu, Verona, femeia garnizoanei! Mi separe fantastic! Dar exist` [i o parte comic` \n asta. Nu te sup`radac` râd. Dar schimbarea asta mi se pare comic`...am nevoie deo ajustare mental` ca s` m` pot obi[nui cu ideea.

Verona \l privi cu inima mai u[oar`; prefera s`-l vad` astfel,pentru ca s`-i par` bine c`-l alesese pe Forbes.... decât s`retrìasc` vechea ei adora]ie pentru el.


– Nu consider c` situa]ia asta are ceva comic, de[i trebuie s`admit c` via]a mea se va schimba radical.

– M` duc s` m` b`rbieresc, zise el brusc, pentru ca ultima taamintire despre mine s` nu fie a unui individ slab, jig`rit [ineb`rbierit. Te rog s` continui discu]ia cu mine cât va duraaceast` opera]iune. Spune-mi totul despre maior, nu [tiu nimicde el. Nici m`car n-am [tiut c` l-ai cunoscut.

Verona \[i scoase o ]igar`. Era la limit` cu nervii, nu mai avea\ncrederea de sine cu care pornise \n aceast` ultim` vizit`.

Nu-l vedea pe Stephen, pentru c` st`tea cu spatele lachicinet`, dar \l putea auzi \nc`lzindu-[i apa pentru b`rbierit.Se gândi cum ar reac]iona Forbes dac`, din \ntâmplare, arsurprinde-o \n \nc`perea asta s`r`c`cioas`, vorbind cu unb`rbat care se b`rbierea la ora cinci dup`– amiaz`.

Desigur, pentru Forbes un b`rbat ca Stephen nu avea nici oimportan]`, poate c` nici nu l-ar considerat o amenin]are.Forbes era un b`rbat pl`cut, avea umor, ceea ce o atr`sese spreel [i ar`ta foarte bine. Dar tr`ia \ntr-o lume total diferit`... eradisciplinat poate [i din cauza meseriei [i a vie]ii de cazarm`. Era\ntotdeauna foarte curat [i \ngrijit. Probabil ar dezaproba felul\n care arat` Stephen, iar acest a[a– zis atelier i-ar provocarepulsie.

Forbes nu [tia nimic despre art` sau pictur`, mai ales, erasut` la sut` militar.

Iar dac` avea cuno[tin]e creatoare acestea se legau strict demecanic`; se pricepea la echipamentele electrice [i motoare.

Mai f`cuse \n timpul unor vacan]e studii despre covoareleorientale [i cele persane. A[adar, nu se putea spune c` nu aveanici cea mai vag` no]iune despre art`. Dar dup` cum se gândi

24 DENISE ROBINS

Verona, n-ar putea \n]elege niciodat` cum un om poate s`tr`iasc` f`r` hran`, f`r` s` se b`rbiereasc` [i s` picteze toat`ziua \n mizeria [i dezordinea asta. Era geniul pe care el nu-lputea \n]elege.

Nu, Forbes [i Stephen nu s-ar putea \n]elege.Stephen o strig`.– Tot trist` e[ti, frumoaso?Ea \ncerc` s` schi]eze un zâmbet.– Nu, Stephen, m` gândeam doar.– Mi-ai spus de atâtea ori c` te deranjeaz` [i te \ntristeaz` s`

gânde[ti la viitor, a[a c` n-o mai face. Vreau s`-mi poveste[titotul despre b`rbatul care-]i va fi so], iar eu nu voi fi sarcasticsau necuviincios.

Ea ezit` o clip`, apoi \ncepu s`-i relateze totul, a[a cum le-arfi vorbit prietenilor. Dar faptul c` fum` ]igar` dup` ]igar` f`cândasta, era concludent.

|i povesti cum \l cunoscuse pe Forbes, prin veri[oara eiBetty Lang, apoi fusese cu el la Londra, la o reuniune atinerilor ofi]eri. Forbes fusese \n permisie la vremea aceea, dinPalestina.

Stephen o asculta, sim]ind gelozie pentru felul \n care sel`uda Verona cu acest Forbes [i ispr`vile lui. Era incredibil cât\l durea s-o piard` pe Verona \n fa]a acestui individ.

Dar acum trebuia s` lase gelozia la o parte [i s-o fac` s` simt`c` f`cuse alegerea potrivit`. Cu toate c` era convins c` Veronaf`cea o mare gre[eal` m`ritându-se cu un om de arme.

– Continu`, zise el, vreau s` [tiu totul.– Chiar vrei? \l \ntreb` ea.– Nu te-a[ \ntreba, dac` n-a[ vrea.


Verona trecu repede peste detaliile [i felul \n care-lcunoscuse pe Forbes, impresia bun` pe care i-o f`cuse. Bettyi-l ar`tase; era organizatorul petrecerii. Era preocupat, vesel [ieficient. Ar`ta foarte bine \n uniforma sa de gal`, era foartefrumos, aranjat [i \ngrijit; totul str`lucea la el. Era \nalt, cuumerii largi, drept, ca orice militar. Avea p`rul blond, musta]`,[i era frumos bronzat, cu toate c` ro[ea adesea. Denota s`n`tate[i bun` dispozi]ie de cum \l v`zuse. O privise cu ni[te ochialba[tri inteligen]i, \i zâmbise cu o dantur` perfect`.

Mai apoi, dup` ce se mai descotorosise de obliga]iile deorganizator, se a[ezase lâng` ea [i-i povestise entuziasmatdespre munca lui din Palestina, apoi din Egipt [i problemeledin Orientul Mijlociu.

|n acest fel Verona \ncepuse s` primeasc` primele informa]iidespre armat`. Desigur, mai avusese scurte contacte \n timpulr`zboiului dar acum se aflau la Aldershot, cu fanfar`, steaguri,tancuri [i atmosfera era plin` de bun` dispozi]ie, molipsitoarechiar. Mul]i tineri \i f`cuser` complimente pentru silueta eides`vâr[it`.

Era o schimbare fa]` de lumea artistic`, atât de cunoscut` ei.Forbes ap`ruse \n via]a ei ca pentru a-i lua o greutate de pesuflet, de a o elibera de acele continue c`ut`ri suflete[ti, sauconflicte intelectuale cu Stephen.

|n seara aceea, dansând cu Forbes, el deschisese o alt` lumepentru ea. Lumea care \nsemna o anumit` situa]ie... bani...

Forbes era \n permisie [i era dispus s` cheltuiasc`. |icump`r` o orhidee s` [i-o pun` la rochia de sear`, apoicomand` [ampanie [i o cin` special`.

26 DENISE ROBINS

O f`cu cu un aer firesc, de parc` asta era lumea lui. Seobserva c`-i f`cea pl`cere s` fie o gazd` bun` [i s` impresionezelumea. Era foarte iubit de camarazii s`i. Avea gusturi [i obiceiurimasculine. |[i petrecuse ultimii zece ani din via]` \ntr-o tab`r`,sau cort, la Mess. Voia s` ajung` general ca [i tat`l s`u. Nu aveanici un fel de inhibi]ii, era un b`rbat cu care te puteai \n]elegeimediat f`r` probleme, f`cea glume pentru a-i distra pe cei dinjur, spunea bancuri, râdea mult. Veronei \i pl`cu aceast` fa]et`vesel` pe care o ar`ta lumii.

Era un dansator excelent, iar Veronei \i pl`cea s` danseze,lucru pe care Stephen \l detesta. Dac` se \ntâmpla vreodat` s`fac` rost de bani, o ducea la vreun film sau un concert.

– Dansezi dumnezeie[te, Verona, \i declarase chipe[ulmaior. {i e[ti teribil de frumoas`.... de ce nu te-am \ntâlnit maidevreme?

Ea se \mbujorase, râsese [i murmurase ceva cum c` erafoarte ocupat` cu pictura.

Când auzi c` era artist`, o privise uimit [i exclamase:– Dumnezeule! De ce s` faci asta?Apoi o strânse la piept, spunându-i c` este prea frumoas` [i

tân`r` pentru a se \nchide \ntr-un atelier cu acele vopsele caremiros atât de urât!

Ea \l \ntrebase ce altceva ar fi putut s` fac`. Forbes o priviselung.

– S` te distrezi, s` te sim]i bine. M` faci s` m` cutremur cândm` gândesc c` pierzi atâ]ia ani \n [coala aia de arte \n loc s` fiivesel`, s` te distrezi [i s` la[i naibii studiile.

Vorbele lui sunau a erezie, dup` doctrina lui Stephen.|ncercase s`-l conving` pe Forbes c` picta destul de bine.


El o strânsese [i mai tare la piept, spunându-i c` era foartefrumoas`, c` ar vrea s`-i vad` tablourile, a[a c` s` i le trimit`foarte repede la Mess s` [i le pun` \n cort.

Acest b`rbat nu era serios nici o clip`. Avea mai mul]i anidecât Stephen, de[i p`rea mult mai tân`r. Se vedea c` era unom care nu suferise niciodat`, via]a fusese foarte darnic`pentru el.

Seara, \ncerc` s` afle de la el cum era via]a lui \n afaraarmatei, dar Forbes nu avu prea multe de spus.

Tat`l lui fusese general, iar el \[i petrecuse copil`ria \ndiferite [coli, unde sta]ionase regimentul tat`lui sù. Participasela r`zboi \n 1939, la Sandhurts, câ[tigase câteva medalii, care sevedeau pe tunica sa.

Tat`l sù murise cu doi ani \n urm`, pe când se afla \n India,iar mama [i sora lui, Philippa, [i ea v`duv`, locuiau \mpreun`.

Aveau o cas` la Camberley.Philippa avea un bìe]el, Nicholas, de patru ani. Un pu[ti

grozav, dup` cum spunea Forbes. Iar sora lui, Phil, era [i ea ofemeie de treab`, nu cu mult mai mare decât Verona.

– A[ vrea s` mergi cu mine la Camberley, s` te prezintfamiliei mele, adùgase el. Cred c` v` ve]i \n]elege foarte bine.Nu au multe cuno[tin]e artistice, de[i bunica picta \n tinere]e.Mai avem [i acum câteva acuarele lucrate de ea, le ]ine mamaprintre „comorile ei“.

Forbes \i spuse toate astea \n glum`, a[a cum lua toat` via]a,de altfel. Iar ea nu se putea ab]ine, molipsindu-se de voio[ialui. |[i \nchipuia picturile bunicii ca pe ni[te catastrofe, pictatede o amatoare, a[a cum se puteau g`si \n multe case victoriene.Acele tablouri stângace, de care ea [i Stephen râdeau adesea.

28 DENISE ROBINS

Dar bine c` Forbes cel pu]in, nu lua \n serios picturilebunicii sale. Dar Verona nu putu s` nu se \ntrebe dac` Forbess-ar amuza la fel de tablourile lui Stephen, sau de orice alt`lucrare de art`.

Forbes \i mai spuse [i alte lucruri despre el. Casa dinCamberley era ceva pentru care nu sim]ea mare lucru, pentruc` era obi[nuit s` se mute din loc \n loc, nu prindea r`d`cininic`ieri. P`rea c`-[i \ndr`ge[te mama [i sora, dar vorbea despreele, a[a cum vorbea de toat` lumea. F`ceau parte din existen]alui.

Stephen \[i adorase mama [i fusese aproape de a-[i pierdemin]ile când aceasta murise de cancer, la scurt timp dup` ce-lcunoscuse Verona.

|nainte ca seara petrecut` al`turi de Forbes s` se \ncheie,Verona se \ntreb` dac` acesta era capabil de emo]ii profunde.Se desp`r]ir` dup` ce el \i repet` c-o place [i stabiliser` o alt`\ntâlnire [i-i reamintise s`-i trimit` picturile ei s` [i le atârne \ncort.

Verona se gândi mult la el, iar a doua zi veri[oara ei o sun`s`-i spun` c`-i furase min]ile maiorului Jefferton.

Pân` atunci, el se considerase un holtei convins, dar acumse declara \nvins de ochii frumo[i ai Veronei [i era gata s`renun]e la burl`cie.

|[i aminti de orele petrecute \n compania lui, când nu-idisp`ruse zâmbetul de pe buze nici o clip`.

Dar când se \ntorsese la [coala de arte, printre colegii ei [iascultase \mpreun` cu Stephen o prelegere minunat` despreLeonardo da Vinci, apoi consultase cu acesta un catalog aloperelor lui Leonardo, care constituia singurul lucru de pre] al


lui Stephen, suferi o metamorfoz`. Se ru[in` de orele petrecute\n compania maiorului Jefferton [i de neseriozitatea acestuia,de faptul c` era lipsit de esen]`...Pentru ea aceasta era lumeareal`, lumea artei.

Stephen era o persoan` real`.Forbes apela la partea fizic` a ei. Stephen, \n mare parte la

cea mental`. Nu era prea entuziasmat` de Forbes [i nu [tia dac`era bine s`-l mai \ntâlneasc`.

Dar o f`cu.Verona \i m`rturisi lui Stephen c` Forbes o invitase de multe

ori [i ie[ise cu el, la petreceri sau doar ei singuri. {i cum \n celedin urm` el o convinsese s`-i d`ruiasc` un tablou, un peisaj pecare-l lucrase cu Stephen având ca model Chanctonbury Ringdin Sussex.

Stephen o \ntrerupse:– |mi amintesc ziua aceea. Cred c` ai realizat atunci cel

mai bun tablou al t`u. A[ vrea s` aud ce crede acest maiora[despre el!

Verona \i ignor` sarcasmul, spunându-i c` Forbes apreciasetabloul, pe care [i-l pusese pe peretele din fa]a patului. Darnu-i putuse spune dac` Forbes criticase tabloul pentru c` acestanu vorbea limbajul caracteristic arti[tilor.

Cu am`r`ciune, Stephen remarcase:– Cred c` omul acesta nu vorbe[te aceea[i limb` cu tine.Verona f`cuse o grimas`.– Sunt sigur` c` va \nv`]a, astfel \[i va \mbun`t`]i educa]ia,

forma]ia spiritual`.Stephen nu mai zise nimic. Arunc` aparatul de ras \n

chiuvet` cu zgomot, apoi spuse:

30 DENISE ROBINSgiannijollys

– N-are rost s` discut`m \n contradictoriu \n privin]avalorilor educa]ionale. Mai spune-mi despre viitorul t`u so].Pare un tip vesel, bonom. Când ai \nceput s` te \ndr`goste[ti deel [i cum? N-a[ fi crezut c` o femeie ca tine se poate \ndr`gostide acest gen de b`rbat! Eu nu m-a[ \nscrie niciodat` \n categoriaasta, nu, iubito?

Verona ro[i. Era pe punctul de a-i m`rturisi lui Stephen c`poate tocmai de aceea se \ndr`gostise de Forbes, pentru c`fiind atât de diferit de ceea ce [tia ea, o intrigase. Dar Stephennu-i d`duse nici cea mai mic` speran]` de c`s`torie, pe cândlui Forbes i se p`rea imposibil s` cear` altceva de la ea decâts`-i devin` so]ie.

|i povesti apoi despre week-endul petrecut la Camberley, \ncasa famiiei Jefferton. Stephen \i aminti c`-l min]ise par]ialspunându-i c`-[i va petrece week-endul cu ni[te prieteni dar c`nu-i spusese unde. El lucrase zi [i noapte atunci, având deonorat o comand`.

Poate dac` ar fi fost gelos pe ea atunci, lucrurile ar fi c`p`tatalt` \ntors`tur`. Dar Stephen nici nu-[i imaginase c` ar putea fi\ndr`gostit` de alt b`rbat.

Verona \l sim]ise foarte str`in de ea, a[a cum era când pictafoarte intens.

***

Forbes o condusese la Camberley cu ma[ina sa. Verona fu foarte impresionat` de faptul c` Forbes se

mândrea cu ea. Surorii sale, care-i primi la poart`, \i spuse:


– Ea este Verona. Nu ]i se pare extraordinar`?Râseser` cu to]ii. Philippa, cu p`rul blond [i ochii alba[tri ca ai fratelui ei, o

tân`r` care f`cea mult sport, probabil, o primi cu prietenie [icuriozitate pe Verona.

– Fratele meu nu vorbe[te decât despre tine. Nici nu [tii câtde bine ne pare c` te-a cunoscut. Eu [i mama eram deja cam\ngrijorate, ni se p`rea c`-l interesaz` mai mult ma[inile [iaparatura decât tinerele de vârsta lui. E[ti prima femeie pe carene-o prezint`.

Verona se l`s` impresionat` de cuvintele Philippei. Dar dup`ce petrecu \n acea cas` vreo or` fu [i mai impresionat`. To]i oconsiderau extrem de frumoas`, to]i \i v`zur` tablourile,spuneau c` este foarte talentat`, c` este o f`ptur` aparte [ialtele; era o schimbare fa]` de lumea celor \n care se obi[nuises` fie considerat` neimportant` [i f`r` prea mult talent.

Stephen se \nclinase [i el \n fa]a frumuse]ii ei, dar ea sufereaun complex de inferioritate \n prezen]a lui.

|n casa Jefferton, era considerat` o mare achizi]ie.Doamna Jefferton era o femeie mic` de statur`, cu p`rul alb,

slab`, ridat` dup` mul]ii ani petrecu]i sub soarele Indiei. Ca [i fiulei, tr`ise toat` via]a \n cazarme, al`turi de so]ul ei. Nu uita nicio-dat` s` men]ioneze c` era fiic` [i so]ie de general. Iubise multacei ani de armat` \n care se mutaser` dintr-o garnizoan` \n alta.

|i pl`cea s` organizeze petreceri, s` se \ngrijeasc` de so]iile [icopiii militarilor, s` fac` acte de caritate. Se bucura de o s`n`tatebun`, era o fire vesel`, lucru pe care-l transmisese [i fiului ei.

Femeia \[i adora fiul. Tot ce f`cea sau spunea el eraexcep]ional.

32 DENISE ROBINS

Sora lui \l adora [i ea. Dar el accepta sentimentele lor \n felullui superficial f`r` a fi prea interesat de ele. Se purta frumos cuele, dar mai ales cu nepotul sù, Nicholas.

Moartea cumnatului sù, c`pitanul Clayton, o l`sase pePhilippa doar cu o pensie de pe urma lui, iar acum profita depe urma generozit`]ii lui Forbes, dup` cum i se lùd` doamnaJefferton Veronei. Forbes se ocupa de educa]ia nepotului sù,care era destinat desigur, carierei militare.

Verona p`r`si acea cas` u[or cam confuz` [i ame]it` deatâtea detalii militare, dar [i foarte impresionat`. Eraucontinuatorii tradi]iei, o familie de patrio]i.

|[i aminti cu o strângere de inim` povestirile lui Stephencare detestase anii \n care fusese \n marin`.

Forbes fusese n`scut [i crescut s` fie militar.P`r`si Camberley cu convingerea c` Jeffertonii erau o

familie unit` [i foarte prietenoas`. O acceptaser` ca pe„prietena“ fiului lor, o primiser` frumos.

Apoi, pe drum, Verona decant` informa]iile; nu fusese \ntr-ocas` \n care trìau oameni cu un deosebit sim] al frumosului, nuaveau gust \n alegerea decora]iilor [i mobilierului.

|i ar`taser` desigur peisajul cam neinspirat pictat de bunic`,lucru pe care doamna Jefferton \l f`cu foarte mândr`, iar Veronase str`duise mult s`-[i ascund` dezam`girea.

Dar dup` cum i se p`ru, nici unul din Jeffertoni nu lua \nserios munca ei ca artist`. Era doar un hobby \n ochii lor.Zâmbeau de câte ori le spunea c`-[i câ[tig` existen]apictând.


Mult timp Verona considerase casa din Hampstead undecrescuse, ca fiind perfect`. Mama ei nu era altceva decât o bun`gospodin`, care g`tea minunat [i cosea rochiile sale [i alefrumoasei sale fiice.

Domnul Lang fusese directorul unei b`nci, iar acum avea unmic venit de pe urma anilor servi]i. Casa se depreciase cu tre-cerea anilor [i devenise mult prea mare pentru ei, dar el refuzas` renun]e la gr`din`, pentru c` era un pasionat al trandafirilor.

Numai când \ncepuse s` aib` manifest`ri artistice [i ajunsese\n compania lui Stephen, Veronei \ncepuse s`-i displac` aceacas` p`rinteasc`. I se p`rea comun`, o deranjau draperiile\nflorate, [i covoarele cu motive florale. Ea fusese format` s`recunoasc` al`tur`rile reu[ite de culori.

Iar Stephen, de[i nu-[i putea permite s` cumpere nimic, [tiamulte despre antichit`]i. Discutaser` deja despre casa pe care ovor avea imediat ce-[i vor permite; una simplu decorat`, \n carese va afla doar o capodoper` a lui.

La Camberley, observase c` nu se reg`sea nimic din ceea ceo \nv`]ase Stephen despre bunul gust. Fusese un picdezam`git` din acest punct de vedere. Dar uit` aceast`dezam`gire, pentru c` familia se purtase foarte frumos cu ea.

De aceea, când Stephen \i ceru detalii despre familia luiForbes, fu destul de re]inut`. De parc` i-ar fi fost ru[ine s`admit` c` f`cuse un pas gre[it [i nu evoluase artisticc`s`torindu-se cu Forbes.

Nu-i spusese decât c` Forbes avea o cas` \ncânt`toare.Acum, Stephen terminase b`rbieritul, se piept`nase.

P`rea foarte slab, cu ochii \nfunda]i \n orbite. |[i puseochelarii pe nas.

34 DENISE ROBINS

Verona \[i aminti cum fuseser` prima oar` la un optician,pentru c` Stephen avea probleme cu vederea.

Cu mâinile \n buzunare, o privea acum zâmbindu-i deta[at,dup` cum i se p`ru.

– A[adar, zise el, \n timpul acesta micu]a mea Verona aumblat cu maiora[ul `la, de aceea nu mai venea pe aici seara. {itot de aceea a \nceput s` picteze atât de prost.

Ea ro[i. Stephen reu[ea mereu s-o fac` s` nu se simt`bine.

Forbes, \n schimb, o trata ca pe o prin]es`.O scotea din min]i faptul c` niciodat` nu putea fi ea cea care

controla situa]ia cu Stephen.Dac` o adora, era ceva care dura câteva minute, apoi mintea

lui care lucra foarte activ, era prins` cu alte lucruri maiinteresante. Aici probabil st`tea farmecul lui; era intangibil.Dar aceast` intangibilitate a lui o ucisese pe ea \n timp, of`cuse s` renun]e la orice speran]`. Nu putea continua astfelcu Stephen.

Tocmai atunci ap`ruse Forbes \n via]a ei ca o raz` desperan]`.

– A[adar totul s-a \ncheiat cu o cerere \n c`s`torie pe care aiacceptat-o asear`?

– Exact, r`spunse ea.El o privi ciudat.– Avea [i inelul preg`tit?Verona ro[i [i mai tare.– Da, \l avea, era un inel care-i apar]inuse bunicii lui.– Este valoros, remarc` Stephen apoi ad`ug`: \mi pare r`u

c` n-am putut s`-]i ofer eu un asemenea inel.


– N-a fost s` fie, Stephen, spuse ea simplu.– Iar acum vei fi doamna Forbes Jefferton.– Da.

– Nevast` de militar.– }i se pare prea pu]in?– Nu, nici vorb`, dar este ceea ce vrei? Crezi c` te vei sim]i

bine? Parc` spuneai c`-]i dore[ti o cas` frumoas`, cu un ateliermare, cu vedere spre lac sau deal... Sau un apartament pemalurile Tamisei... Draga mea, cu sold`]elul tù nu vei aveanimic din toate astea. Vei locui \n corturile armatei [i te veimuta de colo colo. M` mir` c` te-ai schimbat \ntr-atât \ncât sàlegi un militar ca so].

Verona \[i strângea [i desf`cea degetele neputincioas`.– Nu mi-am dorit s` fiu so]ie de militar, dar a[a s-a

\ntâmplat. Trebuie s` accept profesia so]ului meu.– Chiar \n]elegi ce \nseamn` s` duci o astfel de via]`?– Cred c` nu este prea pl`cut`, dar nici atât de

\nspìmânt`toare cum vrei tu s-o prezin]i. Forbes mi-a spus cèxist` [i case frumoase, mai ales pentru cei c`s`tori]i.

– Sunt casele [i lucrurile altora, pentru a fi folosite de to]iofi]erii care sta]ioneaz` \n acele locuri. Am mai auzit minunide-astea. Abia te a[ezi undeva [i so]ul tù este trimis \n alt`parte. {i schimbi locul \n fiecare an. Niciodat` nu [tii unde teafli, sau ce te a[teapt`.

– Forbes crede c`-mi va face aceste c`l`torii foarte pl`cute.– A[a crede Forbes? Sigur c` da! Doar te vrea! Sigur c`-]i

prezint` o via]` roz, dar nu va fi a[a. Draga mea, tu e[ti genulde femeie care trebuie condus`; trebuie s` gândeasc` altcinevapentru tine.

Verona se ridic` [i stinse nervoas` ]igara.

36 DENISE ROBINS

– Nu fi ridicol, Stephen! Exagerezi cu grosol`nie!– Vrei s` fiu [i mai exact? Vei abandona totul, etica, artele

care ]i-au fost atât de dragi, ambi]ia de a deveni o bun`pictori]`. Vei fi doar doamna Jefferton. Via]a [i dorin]ele tale nuvor \nsemna nimic pentru acest b`rbat. Nu va mai exista nimicdin Verona Lang; asta-]i dore[ti?

Verona scutur` capul, u[or disperat`.– Consider c` exagerezi. De ce n-a[ putea continua s` pictez

dac` m` m`rit? De ce s` renun] la art` [i la obiceiurile mele?– Pentru c` a[a se va \ntâmpla. Poate vei mai ]ine o dat` sau

de dou` ori pensula \n mân`, dar nu vei avea timp pentrustudiu, nici nu te vei putea concentra pentru a ajunge ce ]i-aidorit. Va trebui s` te \ngrije[ti de gospod`ria so]ului tù, s`-icultivi amicii. Diminea]a vei bea cafeaua cu alte so]ii, vei facecump`r`turi \n bazaruri....Nu ]i se potrive[te, Verona, via]a astanu va fi pentru tine. Tu e[ti o femeie sensibil`, Verona, iube[tiarta frumosul, e[ti \nsetat` de cunoa[tere ca [i mine. Vei trì ovia]` searb`d` \n acea atmosfer` cazon`, care ucide spiritul. Tevei plictisi de moarte. Pentru o nevast` de militar ar trebui s` fiimai dur`, mai pu]in cultivat`, s` nu te intereseze altceva decâtprofesia so]ului tù. {tii s` joci bridge? Nu. |]i plac petrecerile\n care se consum` alcool peste m`sur`? Nu.Va trebui s-o cultivipe so]ia superiorului so]ului tù pentru ca acesta s` promovezemai repede...

Verona nu r`spunse. Era palid` [i tremura de indignare. Erafurioas` pe Stephen. |[i dorea cu disperare ca Forbes s` fi fostprezent. s`-i poat` r`spunde, s-o apere.

– V`d c` vrei s` m` sperii cu orice chip, Stephen. Forbesm-a prevenit c` ar putea fi o via]` pu]in cam limitat`, dar nu una


rea; voi putea avea c`r]i, acces la cultur`. Chiar ieri mi-a spus c`superiorul lui. colonelul este un meloman.

Stephen rânji dispre]uitor.– Poate c` ascult` vechiturile de la radio. Nu po]i conta pe

faptul c` Forbes va fi trimis \ntr-un loc civilizat. Dac` ajungi \nde[ert?

– Acolo a[ putea picta de[ertul, ce m` opre[te?– Nimic, numai c` nu vei mai avea timp. Va trebui s` te

ocupi de casa acestui individ... s`-i faci copii, viitorii militari aiglorioasei noastre armate... carne de tun...

Verona \[i prinse fa]a \n mâini [i \ncepu s` tremure violent.Ce crud era Stephen!

– Eu te iubesc la fel de mult, Verona, \l auzi. Numai dac` a[putea avea curajul s` te cer de nevast`, numai dac` a[ aveadreptul s` fac asta! Cred c` l-ai da uit`rii pe Forbes. Sau nu?

Verona nu mai putea rosti nici un cuvânt. Aproape le[inase\n bra]ele lui. Nu voise s` ajung` astfel.

Cu toate astea urma s` se m`rite cu Forbes, b`rbatul carenu-i ridica astfel de probleme. Era blând, tandru. O f`cea s` sesimt` \n siguran]` al`turi de el.

Deodat`, Stephen o \mpinse cu brutalitate for]ând-o s` seridice.

– Este mai bine s` pleci, desp`r]irea asta nu face bine niciunuia. Iar eu n-am nici un drept s` \ncerc s` te distrag de ladrumul pe care l-ai ales. Nu m` pot \nsura cu tine acum, defapt cu nici o femeie. Tu m`rit`-te cu maiorul t`u [i fiifericit`.

Verona \[i duse din nou mâinile la obrajii plini de lacrimi.Stephen o privi cu ochi reci.

38 DENISE ROBINS

– Nu voi veni la nunta ta, nici dac` m` vei invita. Sper c` vei\n]elege, nu?

Ea \ncuviin]`, [tergându-[i ochii. Se sim]ea foarte singur`pierzând prietenia lui Stephen. Era con[tient` c`-l iubea [i c`-lva iubi \ntotdeauna.

Cu toate acestea, era foarte hot`rât` s` se despart` de el \naceast` sear`. Cu cât ie[ea mai repede de sub influen]a lui, cuatât mai bine. Trebuia s` \nve]e s`-l iubesc` numai pe Forbes, s`se bucure de via]a pe care i-o oferea el.

|[i lu` haina, apoi \[i puse e[arfa. Stephen o urm`rea, cuinima frânt`. Nu-[i \nchipuise c` tân`ra din fa]a lui va ajunge s`\nsemne atât de mult pentru el.

Era o lovitur` mortal` pentru el s` [tie c` urm`rea pentruultima oar` gestul ei de a-[i pune e[arfa \n jurul gâtului, apoi \[iva scoate p`rul castaniu [i atât de frumos peste reverul hainei.Verona \[i punea m`nu[ile cu blan` pe care le primise \n darCr`ciunul trecut [i care \ncepuser` s` se uzeze.

Stephen [tia c` va suferi cumplit dup` plecarea ei.Verona veni supus` \naintea lui, implorând o reac]ie din

partea lui, cu ochii ei atât de frumo[i, de expresivi.Stephen sim]i nevoia s` \ngenuncheze la picioarele ei, s-o

implore s` nu-l p`r`seasc`.Ea spuse cu greutate:– R`mas– bun, Stephen, [i iart`-m` pentru tot.– N-ai f`cut nimic r`u pentru care s`-]i ceri iertare, iubita

mea. N-ai fost a mea niciodat` [i ai dreptul s` te m`ri]i cub`rbatul pe care ]i l-ai ales.

Ea f`cu un gest greu de interpretat altfel decât c` regreta c`nu era mai puternic`.


– Iart`-m` c` sunt... a[a cum sunt...O, Stephen, am cunoscutatâta fericire al`turi de tine, \]i datorez atât de mult! M-ai \nv`]attot ce [tiu!

El for]` un zâmbet.– Vei uita imediat tot ce te-am \nv`]at.

– Nu va fi a[a, am nevoie de tot ce am \nv`]at de la tine. {inu ai dreptate \n privin]a armatei; voi continua s` pictez.

Stephen era sigur c` Verona suferea din cauza desp`r]irii deel, dar nu voia s` prelungeasc` agonia desp`r]irii; nu puteaoricum s` cread` c` ea va fi fericit` cu Forbes.

– Du-te acum, Verona, murmur` el.Ea se sim]i respins`. Culoarea \i reveni \n obraji.– R`mas– bun, Stephen, [opti ea.

El o conduse \n hol [i-i deschise u[a cu o curtoazie carenu-i era caracteristic`. Ea \l mai privi o dat` ca un animal r`nit.El \i ignor` privirea. Cum deschise u[a se sim]i aerul foarte rece,c`ci la parter cineva uitase u[a deschis`, probabil.

– Este foarte frig, murmur` ea.– Vrei s`-]i caut un taxi?Nu-i mai f`cuse o astfel de ofert` pân` acum.– Nu este nevoie, voi merge cu autobuzul.Verona \l privi pentru ultima oar`. |n lumina slab` a becului

\i observ` din nou chipul usc`]it, chinuit, cu cearc`ne adânci.Sim]i c` nu-l poate p`r`si. Deodat`, \[i pierdu controlul:

– O, Stephen, ne vom mai vedea vreodat`? O s` ne scriem?De ce trebuie s` se termine prietenia noastr` astfel?

Forbes [tie...– Ce [tie? C` am fost \mpreun` zi de zi \n ultimii doi ani, c`

am f`cut planuri de viitor, este adev`rat mult prea \ndep`rtat....

40 DENISE ROBINS

– {tie c` e[ti un foarte bun prieten. De fapt, când m-a\ntrebat dac` am mai fost \ndr`gostit` i-a r`spuns c` am crezutc` te iubeam.

– Ce diploma]ie! exclam` Stephen. De ce naiba vrei ca bietulom s` te suspecteze de ceea ce n-a existat?

Verona se \nfurie din nou.– E[ti imposibil, Stephen! Am vrut s` r`mânem prieteni.

N-am fost a ta niciodat`, iar asta nu-]i d` dreptul s` te por]i a[a.Dup` ce ai spus \n seara asta, nu cred c` ai fost un adev`ratprieten, Stephen. E[ti doar genul clasic de b`rbat gelos [iposesiv. Afec]iunea, loialitatea mea au fost mult mai puternice.Acum sunt bucuroas` c` totul s-a sfâr[it, pentru c` am reu[it s`te cunosc cu adev`rat. Nu ne vom mai vedea niciodat`, sper!

Verona porni \n fug` pe sc`ri.Stephen se aplec` peste balustrad` [i strig`:– Verona, \ntoarce-te! Tot ce ai spus acum este adev`rat, m

-am purtat foarte urât. Te rog, \ntoarce-te [i iart`-m`, Verona,nu m` p`r`si \n starea asta...Verona...

Dar ea nu se \ntoarse. Poate nici nu auzise tot ce-i strigase el.El mai auzi doar u[a de la intrare trântindu-se.

Intr` \napoi \n atelierul s`u \[i scoase ochelarii [i \ncepu,f`r` s` vad` prea mare lucru, s` scotoceasc` printre schi]ele pecare i le f`cuse Veronei. Era ea v`zut` din unghiuri diferite,zâmbindu-i \n]eleg`toare parc`. Mâinile ei expresive, cele maifrumoase mâini din lume, parc` sculptate \n alabastru, st`teaua[ezate una peste alta.

P`rul \i c`dea pe umeri, dezgolindu-i gâtul lung de leb`d`.Deodat` le arunc` [i \[i prinse fa]a \n mâini, plângând

disperat.


Cineva b`tu la u[`. Pentru o clip`, se gândi c` se \ntorseseVerona. Speran]a re\nvie. Dar nu era decât doamna O’Conor\ngrjitoarea gras` [i murdar`.

– Ce dracului vrei, femeie? o \ntreb` el dezam`git.Femeia \l privi ciudat, convins` c` era bùt.– Nu este un mod prea civilizat de a spune bun` seara,

domnule Best.– Bine, ce dore[ti?– Am venit s` v` transmit din partea l`ptarului c` nu v` mai

aduce lapte dac` nu-i pl`ti]i datoria pe s`pt`mâna treut`. Iar eu[i tat`l lui Patsy n-o mai l`s`m s` vin` s` pozeze aici. Nu estebine.

– Nu este bine... repet` Stephen. Dezam`git c` nu Veronaera cea care b`tuse la u[` se \ntoarse spre [evaletul pe care seafla portretul feti]ei, \l scoase cu p`rere de rù pentru c` Veronaspusese c` era cea mai reu[it` pictur` a sa [i-l puse \n mâinilefemeii.

– Poftim, ia-l, nu este gata, dar dac` nu este bine dup` cumai spus ca Patsy s` vin` aici, nu este nevoie s` mai vin`. Uitebanii pentru lapte.

Femeia \l privi uimit`, se uit` la portretul neterminat al fiiceisale [i-i spuse:

– Dac` vre]i s`-l termina]i, domnule Best...Dar Stephen strig` la ea.– Ie[i! Nu vreau s`-l termin! Ie[i, am zis!Convins` c` domnul Best era bùt, femeia ie[i imediat.Stephen se arunc` pe pat, dând drumul lacrimilor.

42 DENISE ROBINS

Capitolul 3

Veronei \i trebui o or` s` ajung` acas`. Cea]a se l`sasedeasupra Londrei, iar autobuzele circulau foarte \ncet. Cândajunse la casa ei din Hampstead, era \nghe]at` bocn` [i ar`taatât de r`u \ncât mama ei o trimise direct la culcare.

– Ai r`cit, Verona! Du-te \n pat; o s`-]i aduc o gur` de scotchde-al tatei s` te \nc`lze[ti, exclam` doamna Lang v`zând-o.

O ajut` s`-[i scoat` haina, iar ea nu protest`. Era epuizat`atât fizic cât [i psihic [i nu mai avea putere s` reziste nim`nui,mai ales mamei. Doamna Lang era convins` c` fiica ei se afla \nacea stare datorit` faptului c` r`cise [i f`cu tot posibilul s-o fac`s` se simt` bine.

– }i-am spus c` nu mai este cazul s` te duci la acel Stephen,zise ea, gr`bindu-se s` umple cu ap` cald` o buiot`. {tiai doarc` se va l`sa cea]a [i vei r`ci.

Verona nu r`spunse. Sim]ea c` are cea]` mai ales \n suflet [inu mai putea ra]iona. Fugise ca o apucat` din atelierul luiStephen. I se p`ruse c`-l aude strigând-o, dar fusese ceva abia

schi]at, iar ea nu reac]ionase. Se hot`râse s` nu-l mai lase s`-iinfluen]eze via]a \n vreun fel. Voia s`-l uite, s` se dedice trup [isuflet lui Forbes, s` fie fericit` cu via]a pe care i-o va oferi acesta.

|i promisese s` se m`rite cu el \nainte de Cr`ciun, peste [ases`pt`mâni. Abia avea timp s`-[i preg`teasc` trusoul, iar Forbess` afle unde urma s` se stabileasc` o vreme, c`ci numirea lui laAldershot se apropia de sfâr[it [i a[tepta o numire mai bun`,posibil \n str`in`tate. Era mai bine a[a. Cu cât se dep`rta maimult de Londra, cu atât mai bine.

Doamna Lang \[i vedea visul cu ochii; i se c`s`torea fiica. Frumoasa ei Verona se m`rita \n cele din urm` cu un om

care era un gentleman perfect, cu o carier` de succes. {i slav`Domnului sc`pase de acel Stephen!

Cu toate c` abia a[teptase ca fiica ei s` se despart` deStephen Best, doamna Lang, care era o femeie cinstit` [i cucon[tiin]`, nu uit` s`-i spun`:

– Te-a sunat acel Stephen, zise ea [i i-am spus c` te-ai culcatdeja.

Verona \[i ascunse chipul \mbujorat sub pern`.– Ce dorea?– Nu [tiu, s` discute cu tine.– Oh, exclam` Verona, eu nu vreau s` mai vorbesc cu el!Doamna Lang se \nveseli subit.– A fost o prostie s` te duci pân` acolo pe vremea asta.

– Dar n-o voi repeta, mam`.– A[ vrea s` te cred, draga mea.Diminea]a, doamna Lang \i aduse fiicei sale o mul]ime de

scrisori printre care [i un plic pe care sta scris“ Miss VeronaLang“, scrisul inconfundabil al lui Stephen.

44 DENISE ROBINS

Desigur, \l deschise primul pe acesta. Se odihnise bine pestenoapte [i nici nu se sim]ea r`u dup` cea]a din seara trecut`,luase un mic dejun s`]ios. A[tepta s` \nceap` cump`r`turile, a[ac` era \ntr-o stare de spirit bun` când citi scrisoarea lui. Inima\ncepu s`-i bat` necontrolat. Nu mai voia s` primeasc` nimic dela el, voia s`-l dea uit`rii.

El \nsu[i adusese aceast` scrisoare [i o pusese devreme \ncutia de scrisori. Era o alt` nebunie de-a lui Stephen, \[i spuseea s` str`bat` aasemenea distan]` prin vânt, cea]` [i ploaie .

„ Am sim]it c`-mi pierd min]ile dup` ce ai plecat, Verona, [im` detest pentru felul \n care te-am tratat. Te rog s` m` ier]i.Dar te rog s` pui totul pe seama faptului c` te iubesc atât demult [i \nsemni atât de mult pentru mine, \ncât abia suportideea c` vei deveni so]ia altui b`rbat. |mi vei lipsi, numaiDumnezeu [tie cât de mult. Deja m` simt abandonat [i singur,a[a cum nu cred c` se mai simte vreo alt` fiin]` omeneasc`. Terog s` nu m` p`r`se[ti definitiv. Nu-mi lua tot ce mai am,Verona. Mai d`-mi de [tire despre tine din când \n când, ca unuiprieten. Viitorul t`u so] nu-]i poate interzice o astfel deprietenie. Scrie-mi când ai timp, iubita mea, spune-mi cum \]imerge, ce faci...[i nu uita lucrurile pe care le-am \nv`]at\mpreun`. O, Verona dac` sim]i c` trebuie s` m` p`r`se[ti, n-oface de tot, mai precis nu p`r`si [i arta. Continu` s` pictezi.Dac` vreodat` vei avea nevoie de mine m` vei g`si la fel,neschimbat. |]i doresc din toat` inima fericire \n noua ta via]`.Dac` voi mai fi capabil s` pictez bine \]i voi trimite un tablou cadar de nunt`.

Fii binecuvântat`, draga mea.“Stephen


Toat` sup`rarea \mpotriva lui \i trecu. Avu, f`r` s` [tie dece, sentimentul c` va avea nevoie de Stephen mai multdecât \[i imagina, \n anii pe care-i va petrece ca so]ie a luiForbes.

|nainte de a pleca s`-[i cumpere trusoul, \i scrise un bilet luiStephen.

„M` bucur c` mi-ai trimis aceast` scrisoare; vom r`mâne\ntotdeauna prieteni. |]i promit c` voi continua s` pictez. Terog s` te sim]i fericit, Stephen, [i \]i mul]umesc.“

Verona

Pe drumul spre magazine, sim]i c` scrisoarea pentruStephen o arde.

***

Seara, prietena ei Margaret veni \n vizit` [i discutar`\ndelung situa]ia Veronei, care, dup` aceea, se sim]i foarte r`u,ba chiar \ncepu s` se team` de via]a pe care o va duce cuForbes.

Margaret era o tân`r` foarte direct`, mereu \n c`utareaadev`rului, indiferent dac` p`rea astfel cam lipsit` de tact. Ea \ideclar` Veronei c` n-o \n]elegea [i c` nu era de acord cu deciziaei subit` de a se c`s`tori cu Forbes.

– A[ vrea s` [tiu ce s-a \ntâmplat când ai fost ieri la bietulStephen, zise ea.

46 DENISE ROBINS

– Nimic, \i r`spunse Verona evitând s-o priveasc`.Cele dou` tinere erau singure \n camera de zi a familiei

Lang. P`rin]ii Veronei se duseser` la culcare. Doamna Lang lepreg`tise ceaiul apoi se retr`sese, scuzându-se c` avusese o zicam obositoare cu preg`tirea trusoului fiicei sale.

– Cum i-ai f`cut asta lui Stephen? explod` ea.Verona ro[i.– Nu \n]eleg de ce vezi astfel lucrurile. De ce spui c` i-am

f`cut asta lui Stephen? {tii ce mi-a f`cut el mie? Vara trecut`m-a[ fi dus cu el pân` la cap`tul p`mântului, numai c` el n-avrut s` se \nsoare cu mine.

– Da, [i a avut dreptate. Tu ai spus \ntotdeauna c` Stepheneste un geniu. Trebuie s` dedice mul]i ani picturii, s` eviteresponsabilit`]ile unei c`snicii, care l-ar trage mult \napoi.

– Foarte bine! A[adar nu s-a \nsurat cu mine iar eu n-amacceptat s`-i fiu amant`.

– De ce n-a]i p`strat rela]ia voastr` de prietenie?Verona \ntinse mâinile de parc` ar fi fost dezn`d`jduit` [i ar

fi cerut ajutor:– {tii c` nu poate exista o rela]ie platonic` \ntre doi oameni

care sunt atât de atra[i unul de cel`lalt.Margaretei \i sc`p` un pieptene din p`r. |l ridic` [i [i-l puse

la loc \ncruntându-se:– Ar fi trebuit s` a[tep]i pu]in s` dobândeasc` un nume \n

pictur`. De fapt, e[ti foarte tân`r`, de ce nu mai a[tep]i?Verona \[i mu[c` buzele.


– Po]i s` crezi ce vrei, Margaret, dar eu chiar \mi doresc unc`min, un so] [i copii, a[a c` nu puteam a[tepta la nesfâr[it caStephen s` capete renume \n portretistic`. Iar Forbes a ap`rutla momentul potrivit, asta a fost...

– Asta \nseamn` c` nu l-ai iubit cu adev`rat pe Stephen.Verona se ridic` nervoas` [i \ncepu s` str`bat` \nc`perea cu

pa[i mari. Singura surs` de lumin` din \nc`pere era o lumânarecare ardea pe [emineu. Se sim]ea teribil de nefericit`.

Margaret o urm`rea cu aten]ie. Verona sim]i ceva ciudatfa]` de ea ca [i când ar fi urât-o \n clipele acelea. Deodat`, \ispuse:

– Nu este adev`rat, l-am iubit pe Stephen. L-am iubit atâtde mult \ncât uneori abia mai puteam suporta dragostea asta.Era ca un zeu pentru mine, dar n-am mai putut suporta. M`strivea.

Margaret o privi cu mai mult` \n]elegere de data asta. {i easim]ea la fel, c` anii lor de prietenie nu mai contau [i c-o urape Verona c`-l p`r`sea pe Stephen. |ntr-un fel era geloas` peVerona pentru c` \n anii ace[tia Stephen avusese ochi doarpentru ea [i nu mai v`zuse nici o femeie din jur. Cum oinvidia!

– Acum c` ai terminat cu Stephen, vei termina [i cu mine,probabil. Cred c` maiorul Jefferton te va \ndep`rta de to]iprietenii.

– Nu are nici o leg`tur`...zise Verona nu f`r` am`r`ciune \nglas. Cu excep]ia ta n-a mai cunoscut pe nimeni din cerculnostru [i te-a admirat, de[i nu [tie aproape nimic despresculptur`...[i mi s-a p`rut c` [i ]ie ]i-a pl`cut...

48 DENISE ROBINS

– Este un b`rbat prezentabil, un militar tipic.– {i ce este r`u \n asta?– Nimic, numai c` nu vorbe[te acela[i limbaj cu mine [i cred c`

nici cu tine. Asta m` face s` cred c` nici tu nu e[ti o artist` adev`rat`.– Poate c` nu, admise Verona cuprinzându-[i fa]a \n palme.

Poate sunt o femeie obi[nuit`, care-[i dore[te o via]` obi[nuit`,dar asta nu \nseamn` c` nu l-am iubit pe Stephen...

Margaret se ridic` veni mai aproape de ea [i o \mbr`]i[`.– Verona, draga mea, nu mai plânge, n-am vrut s` te aduc \n

starea asta. Voi \ncerca s` te \n]eleg \n privin]a lui Forbes, dar am fostcu to]ii [oca]i. {tii cât ]in la Stephen, iar el este teribil de afectat.

– Margaret, e[ti ultima persoan` cu care a[ vrea s` m` cert.{i chiar Stephen mi-a promis c` vom r`mâne prieteni.

Margaret ridic` din sprâncene.– Cred c` \n noua ta via]` nu vei mai avea ocazia s`-l vezi pe

Stephen sau pe vreunul din noi.– Te asigur c` nu voi rupe leg`tura cu voi. Nu m` face s`

simt c` prietenia noastr` se sfâr[e[te aici [i c` gre[escm`ritându-m` cu Forbes.

– |]i doresc mult` fericire cu ofi]erul t`u, o via]` frumoas` [imul]i copii, iar acum s` nu mai discut`m decât despre lucruripl`cute.

Nici una nu mai pomeni numele lui Stephen.

***

Cu o sear` \nainte de c`s`torie, Verona cin` cu logodniculei la Dorchester. Forbes insistase s` mearg` \n acest loc, pentruc` acolo se cunoscuser`. El \i reaminti felul \n care secunoscuser` privind-o dr`g`stos.


– |mi place cum spui c` \nc` de atunci te-ai hot`rât de[i nu[tiai dac` eu voi accepta.

– Cred c` am fost destina]i unul altuia, zise Forbes, plin devoie bun` ca \ntotdeauna.

Verona nu se gândea decât la faptul c` \ncepând de a douazi [i pân` moartea \i va desp`r]i, va sta fa]` \n fa]` cu el \n fiecarezi la mas`, c`-i va apar]ine, iar via]a ei va depinde de a lui.

|[i \mp`r]ea timpul \ntre Camberley [i Londra; \ncepuse s-o\ndr`geasc` pe doamna Forbes, pe sora acestuia [i chiar pe el.Forbes n-o dezam`gise cu nimic. Era un curtezan perfect,\ncânt`tor [i corect.

Ea [i mama ei avuseser` la dispozi]ie o sum` mult prea marede cheltuit [i reu[iser` s` achizi]ioneze toalete foarte frumoase.

Cununia urma s` aib` loc \ntr-o bisericu]` nu departe decasa Veronei. Petrecerea \n sine se organiza \n casa ei, care sepreta pentru a[a ceva, avand dou` \nc`peri foarte mari la parter,cu o u[` care putea fi deschis`. O firm` de catering aduceamâncarea, precum [i [ampania aleas` de dragul ei tat`.

Pân` \n acest moment, totul mergea ca pe roate. Urmau s`plece la Paris \n luna de miere, apoi petreceau Cr`ciunul laGreenhill. Cea mai mare dorin]` a doamnei Jefferton era ca fiul[i nora sa s`-[i petreac` Cr`ciunul acas`.

Pentru Verona asta era o mare bucurie. Dar dup` aceea numai f`cur` nici un aranjament, pentru c` Forbes urma s` fiemutat la alt` unitate, [i nu [tia unde se va afla dup` Anul nou.

– Dau un ban pentru gândurile tale, iubito, \i spuse el la unmoment dat.

– M` gândeam [i eu...– Cred c` e[ti cam istovit` dup` toat` alerg`tura pentru

toalete [i r`ceala pe care ai avut-o s`pt`mâna trecut`.Ea \ncuviin]`.

50 DENISE ROBINS

– Acum m` simt bine, noroc c` mi-a trecut pentru c` omireas` care str`nut` [i tu[e[te nu este prea pl`cut`.

– Eu tot a[ vrea s` m` \nsor cu tine chiar dac` nasul ]i-ar fica o p`tl`gic`.

Dragul Forbes, gândi ea. |i pl`cea felul \n care o privea[`galnic tr`gând din ]igar`. Era elegant [i ar`ta foarte bine.

Umorul nu-l p`r`sea niciodat`. Se c`s`torea cu un b`rbatbine dispus, pl`cut, [i bun la suflet. Forbes fusese foarte atentcu ea cât fusese la pat, \i trimisese flori [i venise s-o viziteze. Nicio tân`r` nu-[i putea dori un viitor so] mai atent ca el. Cum maiavusese momente de ezitare?

|n tot acest timp, nu primise nici o veste de la Stephen, nicinu auzise nimic despre el.

Tabloul pe care i-l promisese ca dar de nunt` nu-i parvenise.Margaret nu mai spusese nimic despre el, [i nici ea n-o

\ntrebase.Câteodat`, se gândea cum se \ndr`gostise de Stephen.Era ciudat c` acum când \ncepea o via]` nou`, se mai sim]ea

atât de puternic legat` de trecut.Dup` ce terminar` masa, Forbes o conduse acas`. El trebuia

s` se duc` la Ministerul de R`zboi unde avea o \ntâlnire cucineva. |n taxi \i lu` mâna.

– Abia a[tept ziua de mâine, iubita mea, murmur` el cuemo]ie \n glas.

Ea vru s` prelungeasc` acest moment.– Forbes, dragul meu, voi fi o so]ie bun`!– Nu m` \ndoiesc, iubita mea. Nici nu va trebui s` te

str`duie[ti prea mult, tot ce faci tu \mi este pe plac. Iar eu voiface totul pentru a te [ti fericit`.

Ea \l privi chiar cu dragoste.


– A[adar, nu te vei sup`ra dac` din când \n când m` voi ducela Paris s` pictez?

El o s`rut`.– Nu [tiu dac` vei avea timpul necesar iubito, dar vom

vedea...Verona \[i dori ca el s` nu fi rostit aceste cuvinte care venir`

ca un du[ rece. Ar fi vrut ca Forbes s` aprecieze pictura ei. Visulc` se va plimba cu el prin Montmartre, c`-[i va alege loculpotrivit pentru a picta, se spulber`.

Ce vor face tot timpul? Se vor duce la teatru, la cinema, larestaurante? Ce risip` de timp [i de bani! ar spune Stephen. Darnu cu el se m`rita, \[i aminti cu triste]e.

Sim]i pornirea de a lua mâna lui Forbes [i a [i-o duce la obraz.– Spune [oferului s` a[tepte [i intr` pu]in, zise ea.– De ce, iubito?– Nu [tiu. Poate vreau s` mai fii câteva clipe cu mine.El se uit` la ceas. Era un gest care \ncepuse deja s-o irite.

Forbes era un tip mult prea precis prea riguros, f`cea totul cuceasul \n mân`.

– Bine, pot sta câteva minute. O s`-i salut [i pe ai t`i.– Nu pentru asta te-am rugat s` r`mâi. Oricum, nu cred c`

sunt acas`. Vreau doar s` m` ]ii o clip` \n bra]e, atât.El observ` c` Verona era palid` [i emo]ionat`. Nu \n]elegea

din ce motiv dar era \ndr`gostit nebune[te de ea [i abia a[teptas-o ]in` \n bra]e.

L`s` taxiul s`-l a[tepte [i intr`.Primul lucru pe care-l v`zu imediat ce intr` \n hol fu un

pachet mare care nu putea fi decât un tablou. Forbes \[i scoasep`l`ria [i m`nu[ile.

52 DENISE ROBINS

– Un alt cadou?– Cred c` da, zise ea.– Grozav! exclam` el. Ce poate fi la dimensiunile astea?|l lu` [i-l duse \n camera de zi.– Ia s` vedem ce este aici...Verona ar fi vrut s`-i spun`; nu, nu acum, vreau s` m` iei \n

bra]e...dar nu zise nimic. Se uit` cum Forbes desface pachetulcu ochii str`lucind ca ai unui copil. Verona se temea de cevaf`r` s` [tie de ce anume, dar când hârtia c`zu

inima i se strânse pentru c` era tabloul de la Stephen.Tabloul promis ca dar de nunt`, un portret al ei.Era \mbr`cat` \ntr-o rochie de sear` verde, cu o cap` de satin

care-i c`zuse de pe umeri, l`sându-i dezgoli]i. Capul \i era u[orl`sat \ntr-o parte, p`rea abandonat` \n a[teptarea unui s`rut, cup`rul c`zut pu]in pe fa]` acoperindu-i un ochi.

De ce i-l trimisese pe acesta? Acest tablou st`tuse tottimpul deasupra patului lui din atelier. |]i aminti cum \lpictase \ntr-o sear` de var`, apoi aruncase deodat` pensulele[i o luase \n bra]e.

– E[ti splendid`, iubita mea, ai un aer unic \n aceast` rochie verde.Erau \ndr`gosti]i nebune[te pe atunci, iar pasiunea [i

iubirea acelor zile \i revenir` cu putere, dar \[i aminti imediatc` urma s` se m`rite cu Forbes Jefferton. Ro[i privindportretul, urându-l, urându-se pe sine [i pe cel care i-l trimisese.

Forbes lu` cartea de vizit` care \nso]ea tabloul.„Nu ]i-am putut trimite ceva mai bun decât acest tablou;

prime[te-l cu toat` inima, ca semn al viitoarei tale fericiri.“

Stephen Best


– Dumnezeule, ce tablou urât ! exclam` Forbes. Aduce pu]incu tine, dar te transform` foarte mult, te face s` semeni cu ... cunu [tiu ce...\ncepu el s` râd`.

Verona era ciudat de palid`.– Nu-mi pace deloc, continu` el.Verona \[i duse mâinile la tâmple, speriat` de propriile-i

sim]iri. Forbes avea o p`rere foarte bun` despre ea. Pentru elera femeia perfect`. Pentru Stephen nu fusese mare lucru, saupoate reprezentase un chip frumos, atât.

Dar ce [tia Forbes despre ea?Forbes o \ntreb`:– Cine este acest Stephen Best?Ea se auzi \ng`imând:– }i-aminte[ti, ]i-am mai spus despre el... este unul dintre

colegii mei de la [coala de arte. De fapt, era cel mai bun dintrenoi. Acest portret va fi foarte valoros, cred.

Forbes mai privi tabloul o dat`, \ncruntându-se. O v`zuse\ntotdeauna pe Verona ca pe o fiin]` angelic`, nicidecum ca peuna voluptuoas` cum o prezentase Stephen Best.

Forbes, care era un b`rbat f`r` prea mult` imagina]ie, aveaaceast` imagine a ei \n minte [i i se p`rea ciudat c` altcineva oreceptase diferit. Nimeni nu-l putea face s` cread` c` Verona arputea ar`ta ca femeia din tablou.

54 DENISE ROBINS

Capitolul 4

Stephen lucra la ilustra]ia unei c`r]i; era ceva ce-i displ`ceateribil, dar din asta putea tr`i. Picta cu repeziciune, pentru c`lumina f`cea loc \ntunericului. Afar` ploua cumplit de tare.Stephen era dintre cei care nu suportau sunetul ploii peferestre. |ntotdeauna ploaia \l deprima [i-i amintea de momentefoarte nepl`cute din via]a lui.

Nu-i pl`cuse ploaia \nc` de când copil fiind, la [coal` se uitapierdut la trotuarele ude, p`r`site, la str`zile goale, la terenurilede joac` goale [i ele. Nu-i pl`cuse niciodat` [coala [i ura zilele\n care era dus cu for]a la trenul care-l ducea la [coal`, la\nchisoare, cum \i spunea pe atunci.

Libertatea era lucrul cel mai apropiat de sufletul luiStephen. O, cum plânsese dup` ea \n anii r`zboiului! Urâsevia]a pe mare, mai ales atunci când ploua, tortura de a sta udpân` la piele ore \ntregi, de a \nfrunta furtunile din mareaNordului.

Când iubita lui mam` murise fusese, o vreme la fel decâineasc`, plouase ne\ncetat timp de o s`pt`mân`. |[i aminticum st`tea al`turi de ea, ]inându-i mâna \n palmele sale mari,\ntrebându-se de ce o femeie atât de bun` [i frumoas` trebuias` sufere astfel.

Uneori când lucra pe o astfel de vreme, deschidea aparatulde radio s` nu mai aud` zgomotul ploii.

L`s` pensula deoparte, se d`du un pas \napoi s` vad` maibine ce lucrase [i consider` c` era destul de reu[it [i c`-i vaaduce ni[te bani buni, dar se dispre]uia c` recurgea la astfel delucr`ri pentru a-[i duce existen]a.

Soneria \l trezi din gânduri.Dac` era din nou doamna O’Connor o va strânge de gât. De

când \i d`ruise portretul lui Patsy aceasta venea implorându-ls`-l termine. Dar el nu mai avea chef s` mai vad` fata \n atelierullui dup` ce i se spusese.

Stephen deschise nervos u[a. Când \n lumina slab` de pehol v`zu figura drag` a Veronei, p`li [i inima \ncepu s`-i bat`necontrolat.

Ea \l privi de parc` [i-ar fi cerut scuze c`-l deranja. Era\mbr`cat` cu o scurt` de blan` [i c`ciul`, pentru c` venise directde la restaurantul \n care luase masa cu Forbes. Stephen ov`zuse o singur` dat` \mbr`cat` astfel. De obicei, purta unpardesiu albastru. Dar acum nu ar`ta bine de loc. Era ud`,p`rea dezorientat` [i foarte nefericit`.

El rupse t`cerea, izbucnind \ntr-un râs s`lbatic.– Am tr`it s-o v`d [i p-asta! Cum se face c`-mi acorda]i

aceast` onoare, miss Lang? Frumoasa mireas` vine \n vizit` laun vechi prieten, \n ajunul nun]ii. Mare scofal`!

56 DENISE ROBINS

Verona sim]i c` inima \i bate tot mai tare, c` trupul \itremur` violent. Se \ntrebase cum va reac]ioa Stephen lavederea ei [i reac]ia lui \i confirmase a[tept`rile.

Nu voia s` se m`rite cu Forbes a doua zi.|l iubea \nc` pe Stephen Best. |ntotdeauna \l iubise,

Margaret avusese dreptate.Iar acum, când \i auzi observa]iile critice, când v`zu

dragostea din ochii lui, atelierul acela mizer dar atât de drag,sim]i c` venise acas`.

– Stephen! murmur` ea.El se \nclin`.– Intr`, draga mea, ar`]i ca o pisic` plouat`. Nu vrei s` te

a[ezi lâng` foc, s`-]i dau o can` cu lapte?Ea \[i scoase blana ud` [i o arunc` pe podea. R`mase

tremurând \n fa]a lui. Apoi, reu[i s` spun`:– Nu pot merge \nainte, Stephen!El o privi de parc` nu i-ar fi venit s` cread`.– Ce vrei s` spui?Stephen era \mbr`cat \n vechii lui pantaloni de catifea reiat`,

plini de vopsea, un pulov`r la fel de vechi [i destr`mat la coate,[i era ciufulit.

Ea f`cu un pas spre el.– Nu m` pot m`rita cu Forbes... te iubesc \nc`...Se l`s` t`cerea. El f`cu un pas \napoi, scuturând din cap.– O, draga mea, nu-mi po]i face asta.– Ce s`-]i fac, Stephen?– S` vii aici s`-mi spui asemenea lucruri. E[ti nebun`. De

fapt mie \mi plac nebunii pentru c` nici eu nu stau prea bine la


acest capitol. Dar nu sunt \ntr-atât de nebun. Mi-a luat câtvatimp s` m` obi[nuiesc f`r` tine [i nu vreau s-o lu`m de la cap`t.Cred c` stai prost cu nervii.

– Nu, zise ea, a[teptând o reac]ie mai cald` din partea lui.Forbes era cu mine când am primit tabloul t`u. El l-a desf`cut.Nu i-a pl`cut, iar eu nu m` pot m`rita cu el acum.

– De ce nu i-a pl`cut? \ntreb` Stephen curios.Verona cu obrajii aprin[i, f`cu un gest greu de \n]eles.– Din multe motive. Nu l-am \ntrebat, dar am v`zut asta. El

n-o cunoa[te pe acea Verona. N-ar \n]elege-o.Alt moment de t`cere. Stephen nu-[i lu` privirea de pe

chipul ei. Apoi \ncepu s` râd`.– O, nu-mi spune c` n-a descoperit focul de sub stratul de

ghea]`?– E[ti oribil, Stephen! zise Verona iar bra]ele \i c`zur` de-a

lungul corpului.– A[a este, \ntotdeauna am fost a[a. Dar tu ai g`sit

gentlemanul perfect \n milit`ra[ul t`u. De ce vii acum s`-mispui c` nu te po]i m`rita cu el? Ar fi mai bine s` te \mbraci, s`te duci acas`, Verona, s` te treze[ti la realitate.

– Asta \ncerc s`-]i spun, Stephen. Am realizat c` nu potcontinua cu Forbes.

– Verona, ce spui este foarte serios, mâine te m`ri]i, pentrunumele lui Dumnezeu! Nu cumva vrei s` renun]i?

– Da, [opti ea.– Numai pentru c` individului nu i-a pl`cut portretul? Sau

pentru c` nu te-ar \n]elege?Verona scutur` din cap.

58 DENISE ROBINS

– Nu numai pentru asta... simt c` mariajul nostru n-ar fiunul reu[it.

– Vrei s` spui c` nu ]i-ai f`cut debutul cu succes \n lumeaarmatei?

– S` nu lu`m lucrurile astfel. Nu m` \n]elegi deloc. Forbeseste foarte atent cu mine, dar eu tot la tine m` gândescStephen, acesta este adev`rul, nu mi te pot scoate din minte. A[dori s` revin la via]a de aici din acest atelier...

Stephen o prinse \n bra]e [i o s`rut`, trecându-[i degeteleprin p`rul ei des, a[a cum f`cuse de multe ori. Deodat` Veronadeveni ca o p`pu[` \n bra]ele lui.

– Stephen, a[ vrea s` m` a[ez.El o conduse spre un scaun, o a[ez` cu grij` apoi

\ngenunche lâng` ea \nc`lzindu-i mâinile mici.– Biata mea, Verona!Lacrimile care st`teau s` izbucneasc`, \ncepur` s` curg`

nestingherite. Era foarte frig \n atelier dar ea nu sim]ea gerul.– Nu m` pot m`rita cu el, Stephen, nu-i a[a?– Dac` nu—l iube[ti, sigur c` n-o po]i face. Dar am crezut c`

te-ai \ndr`gostit de el.Ea \[i plec` \ncet capul.– Am crezut c` m-am \ndr`gostit de Forbes.– {i atunci, de ce te-ai mai logodit? Dac` pe mine m` iubeai,

de ce m-ai p`r`sit?– Tu [tii prea bine r`spunsul la aceste \ntreb`ri.El se \ndrept` spre mas` de unde lu` cu mâini tremurânde

o ]igar`, dar g`si acolo una pe jum`tate fumat`.


– Nu te \n]eleg, Verona.– Tu m` \n]elegi, Stephen, dar el nu m` poate \n]elege. Nu

avem nimic \n comun.– }i-am spus c` rela]ia voastr` n-o s` mearg`, Verona, tu e[ti

mult prea artist`.– Acest lucru nu conteaz` prea mult ci doar faptul c` sunt

\nc` \ndr`gostit` de tine.Tr`s`turile dure ale lui Stephen se \mblânzir` brusc. |[i

scoase ochelarii [i-i puse pe masa de lâng` el. Se a[ez` lâng` eao prinse dup` umeri iar ea-[i puse capul pe um`rul lui.

– Mi se pare extraordinar s` aud aceste vorbe dup` co[marulprin care am trecut \n ultimele [ase s`pt`mâni. Dar la ce bun?

– Nu m` mai iube[ti?El se ridic` [i o privi lung, apoi se r`sti la ea:– Cu po]i face o afirma]ie atât de stupid`, Verona? {tii

prea bine c` te iubesc. Ce crezi c-am f`cut de când te-ampierdut? M-am distrat? M-am sim]it bine? Afl` c` n-am f`cutaltceva decât s` pictez ca un nebun, pân` când nu maivedeam nimic. M-am abandonat picturii pentru a uita c` tu\n vremea asta \]i preg`teai trusoul pentru a te m`rita cumaiora[ul t`u.

– A[ vrea s` m` \ntorc.– Unde s` te \ntorci, Verona?Ea ro[i, apoi l`s` ochii \n jos.– La prietenia noastr`.El stinse ]igara.– Nu. Vrei s` te m`ri]i cu mine [i nu cu Forbes.Verona sim]i nevoia s`-[i umezeasc` buzele.

60 DENISE ROBINS

– Stephen, nu fi atât de dur cu mine!– Nu sunt nici pe jum`tate din cât de crud` ai fost tu

\ntorcându-te la mine.– Dar ]i-am spus c` te iubesc pe tine, strig` ea revoltat`. A[

fi vrut s`-]i spun atâtea, iar \n dup` amiaza asta am realizat c`n-a[ mai putea \ndura...

– Verona, am [tiut c` va durea teribil desp`r]irea de tine, dar]i-am spus atunci [i-]i repet c` nu m` pot c`s`tori cu tine. Nupot, repet` el. Te iubesc din tot sufletul, dar trebuie s` punpictura pe primul plan. Trebuie s` fiu liber s` pot lucra. Nuvreau s` port pe umeri r`spunderea unei familii, pe care [tiu c`n-o pot \ntre]ine deocamdat`. O familie, un copil poate mi-arucide inspira]ia, creativitatea. Nu sunt preg`tit pentru asta. {tiuc` te dezam`gesc cumplit, dar asta este.

Verona \ncepu s` tremure violent. Stephen \i mai spuseseaceste lucruri care o r`niser` teribil, iar acum le repeta.

– Ai vrea s` te m`ri]i cu mine, nu? o \ntreb` el.– Da, admise ea.– {i dac` ]i-a[ propune s` continu`m rela]ia noastr`

devenind aman]i, ai fi de acord?Ea [opti:– Nu asta vreau, dar dac` nu se poate altfel...– O, nu! o \ntrerupse Stephen. S` \ncheiem discu]ia asta. Nu

vreau eu s` ajungem \n situa]ia asta. {tiu c` e[ti o fat` cuanumite principii la care nu vreau s` renun]i pentru mine, nuam ce-]i oferi \n schimb.

Ea f`cu un gest disperat.


– Dar parc` nu erai de acord s` m` m`rit cu un b`rbat careare o anumit` situa]ie [i m` poate \ntre]ine.

– S` renun]`m la discu]ia asta, intr`m \ntr-un cerc vicios. Amgre[it cerându-]i s` devii amanta mea; oricum, trebuie s`r`mânem credincio[i principiilor noastre.

– Atunci s` continu`m a[a cum am fost; eram ferici]i \n felulnostru.

– Eu n-am fost fericit cu adev`rat, am vrut mai mult de latine, [tii asta prea bine. Ar fi mai bine s` te \ntorci acas` s` temai gânde[ti. Dar nu-mi cere s` te opresc aici, nu vreau. Mi-a[dori asta din tot sufletul dar nu ne-ar duce la nimic bun. Aisfâr[i urându-m`. P`rin]ii tì nu m` plac. Te-ai \nstrìna de ei [in-ai putea fi fericit`. Ai putea continua s` vii aici [i s` pleci,chinuindu-m` a[a cum ai f`cut \n ultimul an, dar acum nu maivreau nici asta.

– Bine, atunci plec, zise ea cu glas pierit.– |mi pare teribil de rù, iubito.– {i mie, Stephen, iart`-m` c` am venit.– Nu te gr`bi s` tragi o concluzie [i nu face nimic pripit. Nu

vreau s`-]i strici via]a din cauza mea.Verona \[i lu` haina [i c`ciula cu mi[c`ri de robot,

continuând s` tremure.– M` duc s`-]i caut un taxi ; n-are rost s` r`ce[ti tocmai

acum.Cobor\r` scara \n t`cere. Verona r`mase \n hol iar el ie[i

dup` o ma[in`. Reveni dup` câtva timp cu una; era ud pân` lapiele. |[i scoase ochelarii uzi [i o privi cu o privire greu deinterpretat.

62 DENISE ROBINS

– R`mas -bun, iubita mea. Te rog, alege via]a care crezi c` ]ise potrive[te mai bine. Pe mine scoate-m` din gândurile tale.

Ea nu mai zise nimic ci urc` \n taxi cu capul plecat.Stephen intr` \n cl`dire pe o ploaie blestemat de violent`, cu

zgomotul f`cut de ploaie pe pavaj [i de cel al ro]ilor taxiuluicare o ducea departe pe Verona. Se desp`r]iser` definitiv peploaie. {tia c`, de data asta, Verona nu va mai reveni.

***

|n taxi, Verona parc` \ncepu s` revin` la realitate, con[tient`dintr-o dat` de situa]ia \n care se afla. Nu avea habar cum s-orezolve. Se dusese la Stephen \ntr-o clip` de nebunie [iindecizie. Fusese \nc` de pe atunci con[tient` c` \ntre ei doi numai putea fi nimic. El \i spusese asta clar [i r`spicat. Putea fi cuel doar \ntr-o anumit` situa]ie dar aceasta era ceva deneacceptat pentru ea. Stephen o respinsese, fusese maiputernic decât ea.

Cum avea s` procedeze cu Forbes? Urma s` se m`rite cu el adoua zi, la ora unsprezece. Toate aranjamentele fuseser` f`cute,prietenii invita]i la nunt`.

Abia acum realiz` c` era prea târziu s` mai schimbe ceva.Oare nu-l mai iubea pe Forbes? Dragul ei Forbes, care fusese

atât de bun [i \n]eleg`tor cu ea. Oare putea s`-i spun` c` nu seva mai m`rita cu el?

Avea nevoie de pu]in curaj pentru asta.Dac` nu mai avea loc aceast` c`s`torie lucrurile ar fi fost

grele nu numai pentru Forbes, ci [i pentru p`rin]ii ei, care abia

S~RB~TOAREA S-A SFÂR{IT 63giannijollys

a[teptau ziua de mâine. Pe umerii ei ap`sa o mareresponsabilitate; \n mâinile ei st`tea fericirea [i lini[tea atâtoroameni.

Lu` hot`rârea s` se duc` la Forbes s`-i spun` despreStephen, s` [tie exact ce sim]ea. |l va l`sa pe el s` ia deciziafinal`. Forbes ar putea fi foarte afectat, poate va dori s` rup`logodna.

Se va sim]i teribil de singur` f`r` el [i Stephen. Daravusese \ntotdeaua con[tiin]` [i acum trebuia s` dovedeascàcest lucru. Nu se putea m`rita cu Forbes f`r` s`-i spunàdev`rul.

Se aplec` spre [ofer, spunându-i:– Mergem la clubul armatei, pe Pall Mall.{tia c` Forbes va fi acolo. Mama [i sora lui veneau diminea]a

de la Camberley, iar Forbes organizase o petrecere a burlacilor\mpreun` cu ordonan]a sa, Tony Darell.

Dar \n momentul acela, un alt taxi opri \n fa]a clubului [i dinel cobor\ Forbes Jefferton.

Verona tocmai pl`tea cursa ei. |l v`zu imediat pe Forbes,care zâmbea ca de obicei. O, Dumnezeule, f`cuse un b`rbat sàjung` la disperare iar acum [i lumea lui Forbes se va pr`bu[icurând.

O z`ri [i el [i se gr`bi spre ea.– Verona, iubito... ce cau]i aici?– Trebuia s` te v`d, s`-]i vorbesc.– Dar ce s-a \ntâmplat? Nu te sim]i bine? E[ti ud` pân` la

piele!

64 DENISE ROBINS

– Nu sunt bolnav`, dar trebuie s`-]i vorbesc.– S` intr`m \n club, s` g`sim un loc lini[tit.– Nu vei \ntâlni nici o cuno[tin]`?– Nimeni cu care s` trebuiasc` s` vorbesc. Tony nu apare

decât la [apte. Masa cu b`ie]ii este la opt la Cafe Royal. De fapt,\ncepem aici dar nu [tim unde o vom termina, \ncheie Forbescu un zâmbet.

Verona \l urm` \n club. G`sir` un col] mai retras cu dou`fotolii mari, iar Forbes o ajut` s`-[i scoat` blana ud` [i-icomanda un brandy.

– Ai nevoie de ceva tare, draga mea.Verona se pr`bu[i realmente \ntr-un fotoliu, \ncercând s` se

relaxeze o clip`.Forbes \i aprinse o ]igar`.Verona \l privi lung remarcând \nc` o dat` c` ar`ta foarte

bine; era chipe[, elegant, spilcuit ca \ntotdeauna. Proasp`tb`rbierit, cu un costum bine croit, pantofii bine lustrui]i.

Forbes \i spuse cu blânde]e:– Draga mea, \ncearc` s`-mi spui ce te apas`. V`d c` e[ti

schimbat`. {tii c` nu trebuie s` ai secrete fa]` de mine, nu?– Adev`rat, Forbes? Nu te vei sup`ra pe mine?El \ncepu s` râd`.– Sper c` nu-mi vei da niciodat` motiv s` m` sup`r pe tine.

De fapt, sunt cam greu de scos din s`rite.– |n acest caz, \mi asum riscul s` te v`d sup`rat pe mine sau

nervos pentru c` trebuie s` fiu foarte cinstit` cu tine, Forbes.Nu m` pot m`rita mâine cu tine f`r` s`-]i fi spus adev`rul.


– Ce solemn` e[ti, \ngerul meu!– Forbes, n-a[ putea merge cu tine \n fa]a altarului sim]ind

ce simt acum.– Ce sim]i, iubito? Nu m` mai iube[ti? Ce s-a \ntâmplat? De

ce spui asta?– |]i aminte[ti portretul pe care l-am primit ca dar de nunt`?– Da.– }i-am spus c` este pictat de un anume Stephen Best.Acest nume \l f`cu s` se \ncrunte. Era individul care o

imortalizase pe Verona lui \ntr-o ipostaz` care lui nu-i pl`cea.Dar de ce era ea acum \ngrijorat`?

Peste câteva clipe, Forbes afl` tot adev`rul. Verona i-l spuse\ncet, cu curaj. |i povesti cum ea [i Stephen fuseser` colegi cândse \nscrisese cu doi ani \n urm` la [coala de arte. Cu un an \nurm` sim]iser` dragoste unul pentru cel`lalt.

Verona \i explic` de ce Stephen nu putea s` se \nsoare cu ea,apoi motivele pentru care ea hot`râse s` rup` rela]ia. Pân` \nacest moment, lui Forbes nu i se p`ru nimic deosebit.

Oricum, nu se a[teptase, de[i Verona era foarte tân`r`, s` numai fi avut [i al]i curtezani, pentru c` era foarte frumoas`. Darnu suport` ideea c` un individ ca Stephen o tratase astfel,indiferent de motivele sale. Era doar un nevrotic din cei care sejoac` adesea cu culorile. Cum putea un astfel de individ s`resping` iubirea unei femei ca Verona? Nu, Forbes nu g`si c`avea vreun motiv de \ngrijorare. Dar când auzi [i sfâr[itulrelat`rii, buna dispozi]ie \i cam pieri.

– Vrei s` spui c` \nc`-l mai iube[ti pe acel individ [i c` te-ai\n[elat \n privin]a mea?

66 DENISE ROBINS

– A[a este, Forbes.– Dumnezeule! exclam` el apoi d`du paharul peste cap [i

mai comand` alte dou`.– Nu, mul]umesc, eu nu mai beau. |mi pare teribil de r`u,

Forbes. Sincer, nici nu [tiu ce mi s-a \ntâmplat, poate când amv`zut portretul acela... Stephen este \nc` parte din via]a mea.

– Dar p`reai fericit` cu mine! Ne puteam \n]elege foartebine. Eram convins c` m` iube[ti!

– Forbes, a[ vrea s`-]i pot da o explica]ie, dar nu pot, dinp`cate, pentru c` n-o de]in nici eu.

– M` tem c` nu te pot \n]elege, e[ti prea complicat` pentrumine.

– L-am cunoscut pe Stephen când eram foarte tân`r` [ilipsit` de experien]`. Presupun c` nu m-am putut \mpotrividragostei lui. M-a \nv`]at multe despre via]` [i mai ales desprepictur` [i toate celelalte lucruri pe care le iubesc. Cred c`-lconsideri un tip oribil, dar nu este a[a, Forbes.

-Nu pot fi de acord cu tine, nu-i g`sesc nici o scuz` pentrufelul \n care s-a purtat cu tine. Nu avea dreptul s`-]i cear` s` fiiamanta lui! Te-a insultat teribil!

– Acum nu mai conteaz` oricum, dac` Stephen este un ombun sau nu. Oricum, nu-l vei cunoa[te niciodat`.

– Cred c` dac` l-a[ prinde vreodat`, l-a[ \ncarcera o vremeapoi l-a[ trimite la instruc]ia special` pentru astfel decaractere.

– Stephen a fost \n marin` a luptat \n r`zboi pe submarine[i a fost l`sat la vatr` dup` ce a fost grav r`nit.

Forbes ridic` din umeri.


– M` surprinde s` aud asta. Marina trebuia s`-l fac` s`gândeasc` mai corect. Verona, ce mi-ai spus este al naibii de\ncurcat [i naiba s` m` ia dac` [tiu ce s` spun!

Ea \l privi cu ochii plini de lacrimi.– Trebuia s` [tii, nu? Nu era drept s` m` m`rit cu tine f`r`

s`-]i fi spus!– Nu, sigur c` nu. {i cred c` e[ti o femeie deosebit` pentru

c` mi-ai spus adev`rul; alta n-ar fi f`cut-o.– Forbes, eu n-am tr`it cu Stephen, ad`ug` ea cu jum`tate

de glas.Figura lui se \nsenin`.– Eram convins c` n-ai f`cut-o! Dar nu asta m` \ngrijoreaz`

ci faptul c` te-ai dus s`-l vezi pe acest individ cu o zi \nainte denunta noastr`. Probabil c`-l mai iube[ti \nc`.

Verona trase aer \n piept.– |n parte, este adev`rat. {i cu toate astea te iubesc [i pe

tine, Forbes.El o privi uimit.– Nu prea te \n]eleg, Verona, ce-mi spui nu are sens, nu po]i

iubi doi b`rba]i \n acela[i timp.– Nici eu nu cred, dar sunt pu]in confuz` \n acest moment.

Pe tine te iubesc \ntr-un fel diferit de cum l-am iubit peStephen.

El o privi [i mai surprins.– Vrei s` spui c` te-ai m`rita cu mine dac` a[ insista?Ea-[i ]inu respira]ia. {tia c` adev`rata criz` abia cum \ncepea.– Forbes, sunt foarte tulburat` [i poate nu gândesc corect

acum. Te-ai mai c`s`tori cu mine dup` tot ce ]ia-m spus?

68 DENISE ROBINS

El trase aer \n piept [i nu zise nimic câteva clipe. Era [ipentru el un moment critic. Ceva, o voce interioar` [i spunea s`fug` de aceast` femeie indiferent cât de mult o iubea... ar fi fosto nebunie s` se mai \nsoare cu ea dup` ce i se confesase c`iubea alt b`rbat. Dar Forbes nu era un bun psiholog. Nu-linteresaser` niciodat` rela]iile interumane. Nu-[i putea imaginac` un b`rbat care poseda mintea [i gândurile unei femeide]inea mai mult decât cel care o poseda fizic. Cu toate acesteare]inuse c` Verona nu se culcase cu acest b`rbat.

Oare mai voia s` se c`s`toreasc` cu ea? Aceasta era\ntrebarea. Sigur c` voia! Era convins c-o va face s`-l uite. Se vad`rui cu trup [i suflet lui, so]ului ei. |n simplitatea sa Forbes eraconvins c-o va face s`-l iubeasc`.

Lu` mâna Veronei \n palmele sale mari.– Verona, iubito, \i spuse el, sper c` nu vrei s` anulezi nunta,

nu?– O, Forbes, exclam` ea, m` mai iube[ti [tiind acum

adev`rul?– Trebuie s`-]i ar`t c` te iubesc [i s`-]i ar`t toat` \ncrederea

mea. Cred c` totul se datoreaz` faptului c` ai un suflet preabun, iubito. Simt c` ]i-a p`rut r`u pentru acest individ, a[a este?Pare o persoan` demn` de comp`timire.

Verona \nchise ochii. Nu, cu siguran]` Stephen nu era unb`rbat pe care s`-l comp`time[ti. Forbes se \n[ela \n privin]a lui.Nu din bun`tate sufleteasc` se \ndr`gostise de Stephen, cipentru c` \l considerase unul din cei mai grozavi b`rba]i dinlume. Era unul dintre cei mai buni portreti[ti, c`ruia persoanede vaz` \i \ncredin]au lucr`ri.


|l l`s` pe Forbes s` vorbeasc`, s`-i spun` c` o iube[te, c`d`dea uit`rii informa]iile ei de parc` nici nu le-ar fi auzit.Forbes mai spuse c` era absurd s` anuleze nunta.

|n cele din urm`, Verona zise:– {tii c` ]in mult la tine, Forbes, [i dac` m` mai vrei \nc`...– Sigur c` te vreau! Dar tu, iubito?Ea sim]i o tandre]e infinit` pentru acest b`rbat. Se decise

s`-l dea uit`rii pe Stephen [i sufletul lui complicat. Consider`c` avusese un scurt moment de nebunie, dar \l va iubi doar peForbes [i vor fi ferici]i.

– Cred c` dac` vei avea pu]in` r`bdare, vom fi ferici]i.Forbes r`sufl` u[urat.– Slav` Domnului! Draga mea, a[ vrea s` te pot s`ruta acum,

dar nu-mi pot permite acest lucru pentru c` ne afl`m \ntr-un locpublic. Iubita mea, mi-ai dat emo]ii, dar cred c` \n afar` de astanu-mi mai spui nimic r`u, nu?

– Da, totul va fi bine, dragul meu.– A, uite c` a ap`rut Tony, te va duce acas`, este cu ma[ina.

Zâmbe[te-mi, iubito, s` nu vad` c` ai plâns.Verona se for]` s` zâmbeasc` [i ar`ta [i mai frumoas` ca de

obicei, cu ochii ei imen[i, m`ri]i [i mai mult din cauza emo]iei[i a \ncord`rii.

Se sim]ea relaxat` acum. Forbes [tia adev`rul [i tot mai voias` se \nsoare cu ea; sim]i nevoia s`-l fac` fericit pentrubun`tatea lui.

70 DENISE ROBINS

Capitolul 5

Ningea la Londra \n diminea]a \n care Forbes [i Verona se\ntoarser` de la Paris, din luna de miere. {i la Paris ningea, darcel pu]in soarele \[i f`cuse apari]ia f`când ora[ul s` arate maifrumos, sub mantia de z`pad`. Dar atmosfera \nc`rcat` de laLondra o f`cu s` se \nfioare, chiar dac` aici era ceva mai cald cala Paris.

Forbes p`rea fericit [i mul]umit de cursul pe care-l luasevia]a sa, de[i era tot mai \nclinat spre c`scat, admi]ând c`obosise dup` nop]ile petrecute la diferite petreceri, iar ficatul \lcam deranja din cauza hranei mult prea consistente.

Verona, dup` p`rerea lui, ar`ta mai bine ca oricând. Era ofemeie adorabil` [i se declara satisf`cut de ea [i de mariajul lor.D`duse uit`rii orice \ngrijorare legat` de dest`inuirile eidinaintea cununiei. El obi[nuia s` ia lucrurile a[a cum erau, iarVerona \i p`rea mul]umit`. Nici un b`rbat nu putea cere maimult decât el de la proasp`ta sa so]ie.

– Am avut o vreme minunat` la Paris, nu? o \ntreb` el.– Grozav`, Forbes. De[i luna noastr` de miere a fost cam

scurt`; mi-a[ fi dorit s` r`mânem acolo.– M-am gr`bit cu \ntoarcerea pentru c` trebuie s`-mi clarific

situa]ia. Poate mi-a sosit o scrisoare cu informa]iile necesare.– Crezi c` exist` posibilitatea s` r`mâi \n Anglia?– Cred c`, mai degrab`, m` vor trimite \n str`in`tate.– Unde?– Iubita mea, acum c` e[ti so]ie de ofi]er, va trebui s` \nve]i

c` nu trebuie s` a[tep]i r`spuns la astfel de \ntreb`ri. NumaiDumnezeu [tie r`spunsul. Sunt multe locuri \n care a[ putea fitrimis: Orientul Mijlociu, cine [tie, nu am nici cea mai vag` idee.S-ar putea s` afl`m \n seara asta, totu[i.

Verona \ncuviin]` [i privi pe fereastr`. Fulgii mari, pufo[i, selipeau de ferestrele automobilului.

La Paris, via]a al`turi de Forbes fusese agreabil`, pân` la unpunct. Avusese [i câteva momente \n care-l c`lcase pe nervi [i elreac]ionase; se \ntâmplase \n diminea]a \n care fuseser` laLuvru. Verona, care studiase arta, se delectase cu frumuse]ileexpuse, uitând complet de Forbes, pierzându-se extaziat` \nfa]a Monei Lisa. Vedea \n sfâr[it originalul!

Forbes, plictisit, o \ntrebase de câteva ori dac` nu i-a ajunscât a v`zut, dar entuziasmat` de ce vedea, \ncepu s`-i explicemodul \n care percepea acele tablouri, l`sându-l pe bietulForbes f`r` replic`. Ce spunea era de ne\n]eles pentru el. El seamuz` chiar auzind despre efectul bi [i tridimensional, sau f`cudiferite comentarii idioate cum c` Van Gogh aruncase vopseauadirect din tuburi folosind un cu]it \n locul pensulei. |i stric`pl`cerea cu comentariile lui de ignorant.

Verona se \ntorsese revoltat` spre el \n câteva rânduri.

72 DENISE ROBINS

– Forbes! \l admonestase ea, cum po]i face astfel decomentarii? Nu trebuie s` reduci o capodoper` la un nivelvulgar!

El pufnise \n râs.– Bine, mica mea artist`. Se vede c` nu sunt deloc educat [i

nu \n]eleg astfel de lucruri. Este deja unu [i jum`tate, s`mergem la Fouquet s` mânc`m o friptur` cât mai mare, mi-efoame.

Ea \ncercase s` nu-[i aminteasc` de Stephen la Paris. Nuluase cu ea pensulele nici vopselele, pentru a nu sim]iimpulsul s` se apuce de lucru stricând astfel luna de miere cuimpulsurile ei artistice. Voia s`-l fac` pe el s` se simt` bine, atât,nu conta ce sim]ea ea.

Dar amintirea lui Stephen o urm`ri pretutindeni la Paris.Chiar o \nsp`imânt` for]a amintirii. Era con[tient` c` era osl`biciune din partea ei s` se lase h`ituit` astfel de o imagine.

Forbes fusese nea[teptat de atent [i de tandru, de[i camlipsit de imagina]ie. Cu toate acestea, ceva lipsea rela]iei lor,de[i ei \i era greu s` spun` ce anume. {tia doar c` nu se va sim]iniciodat` \mplinit` al`turi de Forbes, pentru c` indiferent câtde aproape s-ar fi sim]it fizic de el, gândurile le erau totalseparate. Leg`tura spiritual` nu exista \ntre ei [i nici nu vaexista vreodat`, realizase ea.

Forbes citea doar c`r]i cu caracter strategic [i militar, legatede r`zboi.

– Toate criticile, felul \n care diseci lucrurile \i face peoameni foarte neferici]i, \i spuse el. Avem o singur` via]` [itrebuie s` ne bucur`m de ea, f`r` s` ne punem prea multe\ntreb`ri.


Aceast` afirma]ie o f`cuse s` râd`, amintindu-[i f`r` s` vreace comentarii ar fi avut Stephen.

Nu regreta \nc` mariajul cu Forbes. Spera doar ca slujba luis`-i duc` departe de Londra [i de amintirile ei.

***

Luar` masa \n ziua aceea la Greenhill. Verona p`rea chiarfericit`, dar sora lui Forbes, Philippa, le stric` bucuria ap`rândcu nasul ro[u, cu febr`, informându-i c` [i mama ei se sim]ea lafel de r`u.

– Este o grip` grea [i imagineaz`-]i c` mai sunt doar dou`zile pân` la Cr`ciun!

Forbes era [i el dezam`git, dar nu l`s` s` se vad`.– Nu conteaz`, surioar`, o s` ne descurc`m, acum avem

for]e noi!Verona zise:– |mi pare r`u pentru Mabs!Soacrei ei i se spunea Mabs, de la Mabel [i era o femeie

foarte prietenoas`.{oferul taxiului le duse bagajele \n hol, iar dup` ce Forbes \l

pl`ti, plec` [i \nchiser` repede u[a dup` el. |n cas` domneafrigul pentru c` micul Phil, care se lupta singur cu toate grijilecasei, nu reu[ea s` rezolve totul.

– Phil, mi se pare c` [i tu ai temperatur`, observ` Verona.Ce-ar fi s` te duci imediat \n pat?

– Nici doamna Tooms n-a putut s` vin` de dou` zile pentruc` fiul ei are pojar, o inform` pu[tiul. Eu am f`cutcump`r`turile, focul, ceaiul...

74 DENISE ROBINS

– De acum m` voi ocupa eu de toate, zise Verona foartehot`rât`. Tu te duci direct \n pat, iar eu voi rezolva totul.

Verona prelu` controlul casei \ngrijindu-[i soacra [i cumnatar`puse de grip`. Forbes sp`l` vasele.

Seara, Forbes observ` c` nu ar`ta prea bine [i c` aveacearc`ne.

– Draga mea, nu vreau s` te obose[ti, s` te \mboln`ve[ticumva. S` mergem la culcare.

Ea se l`s` prins` \n bra]e [i se \ndreptar` spre cameradestinat` lor, când sun` telefonul.

Forbes vorbi destul de mult, iar când reveni lâng` ea erafoarte revoltat.

– }i-am spus c` nu m` a[teptam la nimic bun! \ncepu el.Amicul meu Tony mi-a spus c` sunt trimis, unde crezi? |nGrecia!

– Grecia! exclam` Verona, cu mâna la colierul primit dar denunt` de la so]ul ei.

– Da, la naiba, plec \ntr-o misiune special`. A[ fi fostmul]umit \nainte dar acum este o lovitur`, pentru c` nu te potlua cu mine. Sunt probleme acolo [i n-a[ avea unde s` te cazez,de asta sunt nervos.

– Am crezut c` so]iile pot merge cu voi oriunde!– Da, \n majoritatea cazurilor. Dac` eram trimis \n Egipt,

Libia, nu era o problem`, dar aici...trebuie s` m` prezint pedou`zeci [i [apte.

– Dar mai e[ti \n permisie \nc`! se revolt` Verona.– Da, se pare c` mi-au scurtat-o. Ministerul de R`zboi nu

accept` argumente de genul c` sunt proasp`t c`s`torit. Acumchiar c` mi-au stricat Cr`ciunul!


Pe moment, Verona \ncepu s` \n]eleag` implica]iile numiriilui Forbes [i consecin]ele asupra cuplului abia format.

|[i mu[c` buzele. |ncepu s` \n]eleag` c` oricât ar fi iubit-oForbes, ea venea pe planul doi dup` pasiunea lui pentru slujb`.

– Eu ce m` fac? murmur` ea.El \[i aprinse pipa [i \ncepu s` trag` din ea. Era deprimat [i

dezam`git, dar deja \n minte i se conturau problemele legate denoua sa numire \n Grecia, detalii tehnice [i idei interesante [inici nu auzi \ntrebarea Veronei. |ncepu s`-i spun` numelecamaradului care va fi [eful misiunii din Grecia, apoi trecu lasitua]ia militar` din zon`.

Verona \l \ntrerupse:– Presupun c` vom fi separa]i luni de-a rândul, eu ce voi

face?– Iubita mea, nu avem cas` [i sper c` m` vei urma curând.– Speri doar, nu?– Este o chestiune de timp. Dac` nu te voi putea lua \n

Grecia, voi cere s` fiu transferat. Dar nu pot cere asta imediat,nu pot s` \ncep s` m` plâng când abia ne-am c`s`torit.

Ea r`mase t`cut`, crunt dezam`git`. Perspectiva care sedeschidea nu era una pl`cut`. Forbes sus]inea c` va putea locuioriunde, la p`rin]ii lui sau ai ei, dar nici una din aceste varianten-o \ncânta. Voia s` aib` casa ei.

Deodat`, izbucni:– O, ur`sc armata!{ocat, Forbes se apropie de ea sim]ind c` i se tope[te inima

de mila ei.– Iubita mea, [tiu ce sim]i! |mi pare foarte r`u, dar [i eu simt

la fel.

76 DENISE ROBINS

– Dar pentru tine nu este o problem` pentru c`-]i placearmata. E[ti obi[nuit.

– {i tu te vei obi[nui, iubito. Nu vreau s` te v`d nefericit`,[tii c` voi face totul pentru a te aduce lâng` mine.

Ea scutur` dezam`git` din cap.Fusese prevenit` c` s-ar putea s` fie desp`r]i]i o vreme nu

numai de c`tre Forbes, ci de toat` lumea. Pân` [i Stephen...Gândul la el o sperie.– Dragul meu, nu vreau s` m` la[i singur` aici.El o strânse \n bra]e, fericit c` Verona \i va sim]i lipsa, c`ci

atât \n]elegea.– Vino s` te duc la culcare, iubito, zise el. Pari foarte obosit`;

lucrurile vor fi altfel diminea]`.Dar ea se gândea: Forbes pleac` \n Grecia iar eu r`mân

singur`, doamna Jefferton cea f`r` so]. Voi vrea s`-mi continuupictura, s` m` \ntorc la [coala de arte, dar nu se va putea dincauza lui... Stephen...

Dac` se \ntâlnea \ntâmpl`tor cu Stephen? Cu Margaret se va\ntâlni desigur [i va afla ve[ti despre el.

Tocmai de asta se temuse. Voise s` scape de el [i de magiape care o exercita asupra ei, dar via]a nu-i d`dea aceast` [ans`.|l urm` ca un automat pe Forbes.

***

Era o zi cenu[ie, mohorât`, cu chiciur` [i vânt, cândMargaret Shaw plec` de la [coala de arte spre casa lui Stephen.C`p`tase obiceiul de a trece pe la el zilnic, dup` ore pentru a-i


g`ti câte ceva. Stephen nu mai venea la [coal`, \[i terminasestudiile. |n ultimele luni pictase ca un disperat pentru a-[ipreg`ti o expozi]ie.

Margaret [tia mai bine ca oricine cât de mult muncise [isacrificiile pe care le f`cuse \n acest scop.

Margaret a[tepta mai mult de la Stephen de când Veronadisp`ruse din via]a lui. |l iubea ca o disperat`, iar el nu d`deasemne c` i-ar \mp`rt`[i sentimentele. Din când \n când, \[iamintea s`-i \napoieze banii cheltui]i de ea pentru a-l hr`ni. Cas` nu mai spunem c` uneori \i [i mul]umea, ceea ce pentruMargaret era destul pentru a o \ncuraja s` continue.

Acesta pretindea c` n-o mai iube[te pe Verona, iar Margaret\[i dorea \n secret s` fi ar`tat la fel de bine ca Verona, s` aib`ochii ei languro[i care-l fermecaser` pe Stephen.

Margaret o ura pe Verona pentru c` fusese iubirea luiStephen [i pentru c` mai era \nc`. Sim]ea acest lucru, de[iStephen nu vorbea niciodat` despre Verona. Dar când, o dat`din gre[eal`, el scosese dintr-un mald`r de pânze una pe carese v`zu pictat chipul Veronei, \l privise lung [i ea \i citisedurerea din priviri. Aruncase pânza, f`r` a scoate o vorb`.T`cerea lui fusese dovada c` nu uitase iubirea pentru Verona.

|n aceast` diminea]`, dup` ce sun` de dou` ori Margaret avude a[teptat.

Deodat`, se deschise u[a [i ap`ru Evelyn Turner, lucru care-ireaduse disperarea \n suflet Margaretei.

Dar când intr` observ` c` se aflau acolo [i gemenii. Noel \lajuta pe Stephen s` strâng` ni[te pânze, iar Evelyn probabil le\nf`[ura pentru c` avea o bucat` mare de hârtie [i o foarfec` \nmân`.

78 DENISE ROBINS

– |mi cer scuze c` n-am putut s` r`spund de prima dat`pentru c` aveam mâinile ocupate. |l ajut pe Noel s`\mpacheteze, apoi bifez tablourile pe list`.

– Dar ce se \ntâmpl` aici? \ntreb` Margaret dup` ce intr`.Stephen st`tea \n genunchi pe covor cu un mald`r de pânze

\n fa]`. P`rea foarte implicat \n ceea ce f`cea, dar [i foarte fericit.|i m`rturisi c` ]inuse \n secret ceea ce f`cea nu numai fa]` de eaci [i fa]` de gemeni.

Cu dou` s`pt`mâni \n urm`, tat`l vitreg al lui Noel, care aveaun magazin de antichit`]i [i de bijuterii, invitase un olandez,Sion Van Orga. Un nume \n lumea artei, critic de reputa]ieinterna]ional`. Noel \i ar`tase portretul lui Evelyn pictat deStephen. Van Orga \l apreciase [i ceruse s` vad` mai multelucr`ri ale lui Stephen.

Asta fusese cu dou` zile \n urm`, iar Van Orga \i oferiselui Stephen un cec cu o sum` destul de important`, dup` cemai achizi]ionase alte dou` pânze ale lui. Sugerase caStephen s` deschid` o expozi]ie imediat, apoi el urma sòrganizeze una adev`rat` de mari dimensiuni, la un salon depe strada Bond.

– Mai am mult de lucru, zise Stephen, trebuie s` muncesc caun apucat pân` joia viitoare. Iar astea trebuie \nr`mate imediat,adùg` el ar`tând ni[te pânze dintr-un col].

Aici interveni Evelyn.– Eu am auzit ce-a spus Van Orga despre Stephen. Vei avea

succes, bìete, pentru mine este foarte clar. E[ti tân`r [i mai aimul]i ani de munc` \nainte, dar sunt sigur c` e[ti un maretalent. I-au pl`cut mult culorile \ndr`zne]e folosite de Stephen.

Margaret se \ntoarse spre el.


– M` bucur mult pentru tine, Stephen!– Mul]umesc, r`spunse el \ntorcându-se spre Noel.– Nu uita c` vrea peisajul acela \n ulei, cu pescarii, Noel, cel

din dreapta.– Dar ai unul mai bun, r`spunse Noel.Stephen \l privi uimit, apoi \ncepu s` se scarpine nedumerit

\n cap.– {i ce-am f`cut cu el?Margaret \l urm`rea cu inima strâns` de durere. Observase

\nc` o dat` c` ea nu conta nici m`car ca sclav` pentru Stephen.Succesul, banii, faima, recunoa[terea, ap`ruser` peste noapte\n via]a lui. Ea r`mânea un personaj lipsit de semnifica]iepentru el, probabil pentru totdeauna. Abia o observa.

Deodat`, Stephen zise:– A, [tiu, i l-am d`ruit Veronei! Era unul dintre cele mai bune

tablouri ale mele. I-am dat [i acel portret pe care i l-am f`cut. Erasuperb`, cu ochii aceia mari, cu p`rul l`sat pe umerii goi.

– N-ai putea s-o rogi s` ]i le \mprumute pentru expozi]ie? \l\ntreb` Noel.

Stephen zise cu r`ceal` \n glas:– Unde este Verona, [tie cineva?– La p`rin]ii ei, la Hampstead, r`spunse Evelyn.– So]ul unde-i este? \ntreb` Stephen.– |n Grecia, r`spunse tot Evelyn.Margaret \l v`zu cum p`le[te [i se sim]i [i mai frustrat`.De ce naiba nu plecase Verona cu so]ul ei? Ce f`cea ea oare?

Cum mai ar`ta?– Verona cum naiba de a r`mas acas`? \ntreb` Stephen

nervos.

80 DENISE ROBINS

– Cred c` nu-i este prea u[or s` se adapteze unei vie]i noi, oscuz` Evelyn.

– Eu am v`zut-o, ar`ta grozav! se confes` Noel. Se mai\mplinise.

Margaret ro[i de furie, a[a c` prefer` s` ias` din \nc`pere.– Verona va fi \ntotdeauna frumoas`, zise Stephen. Avea

pome]ii aceia proeminen]i, ochii superbi, gâtul de leb`d`...unexemplar rar!

– {i c`s`toria n-a schimbat-o defel! Este tot atât de frumoas`,poate chiar mai frumoas`!

– Picteaz`?– N-am apucat s-o \ntreb, m`rturisi Evelyn.– Sunt sigur c` ]i-ar \mprumuta tablourile pentru expozi]ie,

zise Noel.Mai apoi, dup` ce gemenii plecar`, Stephen i se adres`

Margaretei:– Margaret, nu te mai obosi s`-mi g`te[ti pentru mâine. Voi

fi foarte ocupat câteva zile pentru a preg`ti expozi]ia.Trebuies`-mi cump`r [i un costum elegant; [tii, celor ca Van Orga leplac oamenii elegan]i, de bun– gust... poate c`-mi voi permiteo cas` mai bun` [i-mi voi angaja o menajer`...

Margaret izbucni:– Stephen, nu m` \ndep`rta de tine!Te iubesc atât de mult!Stephen o privi uluit.– Nu se poate! Ai fost o prieten` minunat`, Margaret, dar

atât! Du-te acas`, te rog, [i uit`-m`. |]i mul]umesc \nc` o dat`pentru ajutor.

– E[ti un mare prost Stephen...te rog, uit` ce ]i-am spus...


***

Verona se sim]ea foarte singur` [i pierdut`, de parc` aceast`c`s`torie trecuse deasupra ei ca un val ce o scosese din cadrulei natural [i o aruncase pe un ]`rm pustiu.

Nici nu mai \ncerc` s` se \ntoarc` la [coala de arte. Se\nchidea câteodat` \n camera ei, \ncercând s` picteze. Dar nu fumul]umit` de rezultate, nu mai avea inspira]ie. Tablourile\ncepute z`ceau peste tot, schi]e \n creion, acuarele, dovadaincapacit`]ii [i a lipsei de putere creatoare.

Era deprimat`. Continua s`-i scrie mereu lui Forbes,exprimându-[i dragostea, spunându-i c`-i lipsea. Dar cu toateacestea, sim]ea o foarte vie dorin]` de a-l vedea pe Stephen.

Erau momente \n care ar fi dat orice s` se poat` duce la el,s` stea de vorb` s` se simt` re\nviat` spiritual; s-o ia \nderâdere, s-o critice pentru ca s` se poat` sim]i vie [i nu aceacreatura apatic`, dezolat` care se m`ritase cu un ofi]er \nmisiune peste grani]`.

Se afla \ntr-o asemenea stare de deprimare când MargaretShaw veni s-o vad`.

– Ce bine \mi pare c` te v`d, Margaret!Margaret se sim]i vinovat` pentru gândurile ei fa]` de

Verona. Verona era la fel de frumoas`, ochii ei erau la fel demari [i de patetici, lucru care o f`cu s` resimt` afec]iune fa]`de ea.

– {i mie \mi face pl`cere s` te rev`d, Verona.– M-ai evitat \n ultimul timp, Margaret? o \ntreb` ea.Margaret ro[i.

82 DENISE ROBINS

– Poate, murmur` ea.– De ce, Margaret? Eram prietene...– {tiu, dar presupun c` mariajul t`u ne-a desp`r]it.– Nu se poate spune c` mariajul meu nu mi-a l`sat timp [i

pentru prieteni, zise Verona cu un zâmbet amar. M` simt destulde singur` de când Forbes a plecat \n Grecia.

Margaret \i evit` privirea.– Nu-l po]i urma?– Deocamdat`, nu. Nici nu [tiu cum este s` tr`ie[ti \ntr-o

tab`r`.– Cred c` ai c`lcat cu stângul \n c`s`toria asta, constat`

Margaret.– M` simt lipsit` de orice bucurie sau satisfac]ie, nici nu [tiu

ce s` mai fac.– Nu pictezi?– Am \ncercat, dar nici asta nu merge.Privirea Margaretei alunec` spre tabloul d`ruit de Stephen.– Te-a sunat unul din gemeni?– Nu; de fapt telefonul nostru a fost deranjat \n ultimul

timp.Margaret r`sufl` u[urat`; Verona nu aflase \nc`.Margaret se hot`râse s` fac` orice pentru a o ]ine departe pe

Verona de Stephen. Sim]ea nevoia s`-i loveasc` pe amândoi.Venise umilit` de la Stephen, dar drumul lung pân` \nHampstead \i mai calmase inten]iile r`zbun`toare. Margaret erade felul ei o fat` simpl`, decent` [i sensibil`. Primise o alt` lovi-tur` la Stephen acas`, dar nebunia [i sup`rarea \i mai trecuser`.Ajunsese acas` la Verona cam ru[inat` de propriile-i gânduri.

O \ntreb` pe Verona:


– Ce mai [tii despre Stephen?Verona ro[i, figura ei revenind la via]`, parc`. A[adar \l mai

iubea pe Stephen!Verona zise:– Ce este cu Stephen? Nu mai [tiu nimic de el.Margaret o inform` pe scurt despre succesul lui Stephen, iar

Verona se bucur` din suflet pentru succesul lui.– Este minunat, Margaret! Acest lucru trebuia s` se \ntâmple

cu mult timp \n urm`. Stephen a muncit foarte mult pentruacest succes.

– Verona, Stephen are nevoie de cele dou` tablouri caresunt la tine, de peisajul de la Dieppe [i de portretul d`ruit lanunta ta. Sunt dou` dintre cele mai bune lucr`ri ale lui.

– Sigur c` i le voi \napoia. Portretul meu este \mpachetat \npod, \l aduc imediat.

– Stephen mi-a spus c` ar dori s` te vad`, când \i duci acestetablouri. A mai spus s` iei un taxi, pe cheltuiala lui.

Margaret o studie pe fata frumoas` din fa]a ei pe careStephen o iubea [i pe care o pictase adesea.

Verona nu se gândea decât la Stephen. Dar \n mijloculacestei bucurii pentru succesul lui Stephen \[i aminti f`r` s`[tie cum de Forbes, so]ul ei. Forbes care [tia de Stephen.Forbes n-ar ierta-o dac` ar afla c` s-a dus din nou acas` laStephen. A[adar nu trebuia s` fac` acest pas. Era o gre[eal`,mai ales c` sim]ea o nevoie imperioas` de a-l vedea peacesta.

– Din p`cate nu pot merge la Stephen, a[tept ni[te musafiri.Nu-i po]i duce tu tablourile?

Margaret sim]i o mare bucurie inundându-i sufletul.

84 DENISE ROBINS

– Sigur c` pot, Verona. Dar tu nu vrei s`-l vezi pe Stephen?Verona se \ntoarse spre locul \n care se afla tabloul lui

Stephen, pe care-l d`du jos de pe perete. |l privi lung. Acel portvesel, plin de culoare, era amintirea unei zile minunate devacan]`, când fuseser` amândoi \n Fran]a. Deodat`, sim]i dorin]anest`vilit` de a-l vedea, de a-i vorbi, de[i acum era so]ia lui Forbes.

– Poate ar fi mai bine s`-i duc eu tablourile, o auzi peMargaret.

– Da, zise Verona dup` o lung` pauz`, cred c` ai dreptate,n-are rost s` mai re\nvii amintirile, dar te voi ruga pe tine s`-iduci tablourile. S`-i transmi]i, te rog, salut`rile [i ur`rile melede bine. O s` m` duc \n pod, s`-l aduc pe cel`lalt...

Când se \ntoarse cu cel de al doilea tablou, \i spuseMargaretei:

– Te rog, transmite-i lui Stephen c` pe acesta nu-l mai vreau\napoi, va [ti de ce, i-am spus. Lui Forbes nu-i place. Dar Dieppe\mi este foarte drag.

– Dar ce [tie Forbes al tù despre pictur`? zise Margaret.– Nu [tie nimic.– E[ti fericit`, Verona?Ea ro[i, evitându-i privirea.– Pentru numele lui Dumnezeu, Margaret, sunt m`ritat`

doar de dou` luni, [i am trìt cu so]ul meu zece zile!– P`cat! Poate c` te vei duce curând la el.Verona \[i dori ca Forbes s` apar` de undeva din fulgii de

afar` s-o ia cu el, s-o duc` departe de aceste locuri. Nu mai voias` stea \n Londra s` trìasc` aceast` via]` searb`d`.

Era atât de singur` [i de dezam`git` \ncât \[i dori s` fie deja\ns`rcinat`, s` aib` un copil care s`-i umple via]a.


Dar \nainte de a pleca, Forbes \i spusese clar c` nu-[i puteaupermite copii, pân` nu se a[ezau undeva.

Privind-o, Margaret \n]elese c` lucrurile nu mergeau chiaratât de bine pentru Verona. De fapt, era vina ei \[i spuse. Ocuno[tea pe Verona, \i [tia calit`]ile [i sl`biciunile. {tia c`Verona nu putea r`ni pe cineva cu inten]ie. Cu toate acestea, nudovedise prea mult discern`mânt renun]ând la dragostea unuib`rbat ca Stephen pentru un ofi]er oarecare.

|i p`rea r`u pentru Verona dar [i mai r`u pentru c` Stephenn-o iubea pe ea.

Dar nu trebuia s`-i fie mil` de Stephen; fusese prea egoist [iastfel pierduse fata iubit` f`când-o nefericit`, aruncând-o \nbra]ele primului venit.

Mai vorbi o vreme cu Verona, având \n tot acest timp \nminte faptul c`-l va revedea pe Stephen [i-i va face o bucurieducându-i tablourile.

– Sper c` m`car la expozi]ia lui Stephen te vei duces`pt`mâna viitoare.

Verona r`spunse f`r` nici un fel de emo]ie.– Desigur, o s` m` duc cu mama, \ntr-o diminea]`.Dup` plecarea Margaretei, Verona \ncepu o scrisoare c`tre

Forbes; ar fi vrut s`-i dea ve[ti care s`-l intereseze, s`-i fac` bucurii,dar nu [tia ce s`-i spun`. Gândurile ei zburau doar spre Stephen[i expozi]ia pe care i-o organiza Van Orga. Cu ochii min]ii ourm`ri pe Margaret care plecase direct spre casa lui Stephen [i ov`zu chiar urcând sc`rile [i pe Stephen deschizându-i.

Va fi dezam`git când o va vedea pe Margaret? O voia pe eas`-i duc` tablourile?

Dar apoi \[i spuse c` Stephen \[i dedicase via]a artei, iar peea o sacrificase \n acest scop.

86 DENISE ROBINS

***

Soarta \i era potrivnic` Veronei. Ar fi vrut s` procedezecorect [i de aceea se decisese s` nu mearg` la expozi]ia luiStephen, s` nu-l tr`deze astfel pe Forbes. {i pentru a reu[i s`reziste tenta]iei, \[i sun` soacra anun]ând-o c` vine la Greenhillcâteva zile.

Dar pentru prima oar` de la plecarea fiului s`u, doamnaJefferton se scuz` c` nu avusese concediu de doi ani [i hot`râses` plece la o prieten` din Penzance.

Philippa plecase cu fiul ei la mare, iar servitoarea primise [iea liber o s`pt`mân`.

Dup` aceast` conversa]ie telefonic` Verona se sim]i camdezn`d`jduit` pentru c` lucrurile \i erau potrivnice [i era sortit`s` stea \n Londra. Cum putea evita vizita la galeria lui Stephen?{i dac` se \ntâlnea cu fo[tii colegi, cum le putea explica absen]ade la un asemenea eveniment?

|n ziua expozi]iei, vremea se schimb` brusc, soarele \ncepus` str`luceasc` vesel, ceea ce o f`cu pe Verona s` se decid` \nfavoarea lui Stephen.

Dar nu-i putea cere mamei s-o \nso]easc`, fiind camsuspicioas` [i mai ales [tiind c` nu-i pl`cea Stephen.

Primi o scrisoare de la Forbes, care o bucur`. Forbes a[teptao nou` mutare \n martie \n Egipt.

„Fayid se nume[te locul. Este \n zona Canalului de Suez, os`-]i scriu mai mult despre asta data viitoare. Exist` o coloniemare \n mijlocul de[ertului, unde ofi]erii locuiesc cu so]iile.


Camerele de zi [i sufrageriile sunt comune. Am vorbit cu un tipcare a venit de acolo [i mi-a spus c` de[i nu este chiar raiul pep`mânt, nici foarte r`u nu este acel loc. El [i-a dus so]ia la unhotel din Ismailia, care este la opt kilometri. A[ putea face [i euacela[i lucru dac` nu te vei acomoda la Fayid. Nu are rost s`-mifac planuri pân` ce mutarea nu devine oficial`, dar sunt sigur c`la Pa[te vom fi \mpreun`.“

Dup` aceea urma un paragraf scurt \n care \[i repetasentimentele fa]` de ea [i asta fu de– ajuns s-o fac` s` spere.Orice i se p`rea mai bine decât s` fie singur` la Londra.

|i r`spunse imediat entuziasmat`:

„Nu conteaz` cât de lipsit de confort este locul acela... dac`m` po]i aduce acolo imediat ce ajungi \n Egipt, f`-o, dragulmeu, abia a[tept.“

Puse scrisoarea la po[t` pe drumul spre strada Bond.Totul fusese incert pân` acum, dar iat` c` speran]a \nflorise.

|n aceast` stare ajunse la galeriile Van Orga, unde avea locvernisajul expozi]iei lui Stephen.

Imediat ce intr`, Forbes [i vestea lui \i pierir` din minte.Studie catalogul [i imediat se l`s` absorbit` de calitateaexponatelor. I se p`rea minunat s` vad`, \n sfâr[it, aceletablouri ale lui Stephen expuse, multe dintre ele binecunoscute ei. Fiecare dintre acestea \i amintir` de el, de ocazia\n care fuseser` pictate. Venise mult` lume la acest vernisaj.Verona \l recunoscu pe unul dintre cei mai importan]i critici de

88 DENISE ROBINS

art` ai momentului. Mai veniser` doamne foarte bine\mbr`cate, cu bijuterii [i parfumuri scumpe, dar [i studen]i dela arte. To]i erau entuziasma]i de portretele lui Stephen. Uniiestimau chiar c` unul din tablourile lui se va afla anul viitor laRoyal Academy.

Cunoscu]ii o \ntrebar` [i pe ea ce mai picteaz`, ce-i faceso]ul, dac` l-a mai v`zut pe Stephen.

Le r`spunse cu amabilitate tuturor, a[a cum \i eracaracteristic, dar \n tot acest timp scruta cu ochii mul]imea s`-lvad` pe Stephen. Era \ngrijorat` c` acesta nu ap`rea.

Unul din criticii pe care i-l prezentase Stephen, veni spre ea:– Ce face]i, domni[oar` Lang? A]i fost modelul care a

inspirat unul din studii, dup` cum am observat.Ro[ind, Verona \l corect`:– |ntre timp, m-am c`s`torit; acum m` numesc Jefferton.Acesta o felicit` [i-[i continu` discu]iile cu ceilal]i. Verona \l

auzi spunând cuiva:– Acest Stephen Best este cel mai interesant pictor al tinerei

genera]ii.Verona l`s` ochii \n jos pentru a nu se vedea c` privirea \i era

\mp`ienjenit`. Cât a[tepta s`-l vad` pe Stephen! Dar de ce nu-[if`cuse apari]ia?

|ntr-un târziu, se decise s` plece.Când se \ndrept` spre ie[ire \l v`zu \n sfâr[it pe Stephen, \n

compania unui b`rbat scund, solid, ro[u la fa]`: Van Orga.Verona r`mase blocat`; trecuser` dou` luni de când nu-l mai

v`zuse pe Stephen, timp \n care ea devenise alt om, [i ducea oalt` via]`. Pe moment, Stephen i se p`ru un str`in. Abia \lrecunoscu pe acel tân`r bine \mbr`cat \ntr-un costum gri bine


croit, bine b`rbierit cu p`l`rie de fetru. Era atât de diferit devechiul, s`r`c`ciosul Stephen! {i nici nu mai p`rea tras la fa]`.

|n clipa aceea o v`zu [i el. Privi pierit tân`ra aceea frumoas`,elegant`, cu blan` de vulpe argintie, cu c`ciul` la fel deelegant` pe capul acela dr`g`la[ pe care-l cuno[tea atât debine, pe care-l pictase \n diferite ipostaze. Pe care-l iubise.

Inima \ncepu s`-i bat`. Se scuz` fa]` de Van Orga [i veni spre ea.– Ce mult m` bucur c-a]i venit la expozi]ia mea, doamn`

Jefferton!Verona \i observ` chipul, plec`ciunea pe care i-o f`cuse

ne[tiind dac` Stephen chiar se bucura c-o vedea sau \[i b`tea joc.– Trebuia s` vin, Stephen.– N-am crezut c-o vei face. Margaret mi-a spus c` nu mi-ai

adus tu pânzele pentru c` nu vrei s` m` mai vezi.– Nu este adev`rat.– Oricum, zise el \]i mul]umesc c` mi-ai \mprumuttat cele dou`

tablouri. Van Orga consider` c` portretul tù este cel mai valoros.I-am spus c` so]ul tù ]i-a recomandat s`-l urci \n pod. Redevenisevechiul Stephen, cel care [tia s` loveasc` \n punctul vulnerabil.

Verona \[i mu[c` buzele.– Nu este chiar a[a, numai c` el a plecat imediat [i n-am avut

timp s`-l fix`m undeva.Stephen \ncepu s` râd`.– Draga mea, nu \ncerca s`-mi cru]i sentimentele. Chiar tu

mi-ai spus c` nu i-a pl`cut. Nu-i nimic, o s` i-l vând lui Van Orga[i-o s`-mi cump`r o ma[in` cu banii \ncasa]i.

Verona nu mai zise nimic. El o examin` din cap pân` \n picioare.– Ce-ar zice maiora[ul tù dac` m-ar vedea ast`zi aici, Verona?Verona se sim]i ofensat`.

90 DENISE ROBINS

– Da, ar`]i schimbat. Dar n-am venit aici s` te audinsultându-mi so]ul, Stephen.

– Vino s` ne plimb`m prin expozi]ie, vreau s` fiu v`zut labra] cu cel mai frumos model al meu. Vino s` te prezint lui VanOrga. Te-a admirat de când a v`zut portretul care nu-i placedomnului maior.

Verona ridic` din umeri, se sim]se \ntotdeauna dezarmat` \nprezen]a lui Stephen. Era evident c` nu se schimbase; eraacela[i b`rbat dificil care avea puterea de a o ridica la stelepentru ca mai apoi s-o \ngroape pân` la umeri \n p`mânt.

Ar fi vrut s` fug` de el, dar Stephen o ]inea strâns de bra].Palid`, \ncapabil` de a i se opune, \i asculta vorbele care nuerau pu]ine, mare parte jignitoare. Apoi se mai potoli, [i \ncepus`-i vorbeasc` despre vânzarea tablourilor sale, despre\ncuraj`rile lui Van Orga, ale altor critici importan]i. Iar odoamn`, o frumuse]e din \nalta societate, voia s`-i pozeze.

– Cred c` vrea s-o fac s` arate ca pe tine, Verona, iubito, i seconfes` el. Dar cred c-o voi dezam`gi pentru c` te tine te-ampictat cu sentiment.

Van Orga ap`ru ca din senin al`turi de ei; era un domnfoarte politicos care-i s`rut` mâna [i-i spuse c` era mult maifrumoas` ca \n tablou. Ap`rur` fo[ti colegi de la [coala de arte[i i se adresar` de parc` lucrurile nu s-ar fi schimbat de loc, iarea ar fi fost tot prietena lui Stephen. Dintr-o dat`, Verona sesim]i foarte fericit`, ochii \ncepur` s`-i str`luceasc`.

R`maser` câteva clipe singuri, iar Stephen o trase \ntr-uncol] mai retras.

– A fost minunat, Verona, ca pe vremuri. Mi-ai lipsit mult.Ea nu \ndr`zni s`-l priveasc`.


– {i mie mi-a lipsit prietenia ta, Stephen. I-am m`rturitadev`rul despre rela]ia noastr` lui Forbes.

Stephen ridic` din sprâncene.– Mare prostie!– Nu, ar fi fost o mare gre[eal` s` m` m`rit cu el f`r` s` [tie!– {i dup` ce-a aflat, tot s-a c`s`torit cu tine?– Da.– {i tu?– O, Stephen, ce rost are s` mai discut`m acum? {tii cum a

fost. {tii c` m-ai \ndep`rtat, iar Forbes \ncepuse s`-mi fie drag,a[a c` am considerat corect s` m` m`rit cu el.

Stephen scoase o ]igar` din pachet, cu ochi tri[ti, evidentafectat de vorbele ei.

– N-ar fi trebuit s` se \ntâmple asta, am fost un prost c` te-aml`sat s` pleci. Pe atunci, credeam c` vor trece ani buni pân` sàjung s` am succes [i uite c` au trecut doar dou` luni. De ceoare nu m-ai a[teptat?

– Nu ai dreptul s`-mi faci astfel de repro[uri! izbucni ea. Aispus c` nu vrei s` te c`s`tore[ti.

Cu aceea[i durere \n priviri, el \[i aprinse ]igara.– Iar tu ]i-ai salvat virtutea, te-ai m`ritat, a[a c` ar trebui s`

fii fericit`.Se f`cu t`cere. Verona nu se sim]ise niciodat` atât de rù.– E[ti fericit`, Verona? insist` el.– Da, Forbes este un so] foarte bun.– Zù? Stai s` vedem! A]i fost \mpreun` vreo zece zile dup`

care te-a l`sat singur`, nu? {i \]i convine s` trì]i astfel,desp`r]i]i?

Ea \i evit` privirea.

92 DENISE ROBINS

– Nu, dar curând va fi mutat \n Egipt, unde \l voi \nso]i.– Egipt! Tu, Verona, \n de[ert! Verona pe malul Nilului!

Sun` exotic!– Nu este chiar a[a. Vom sta]iona \ntr-o tab`r` unde nu va fi

nimic exotic, dar mie o s`-mi plac`. Abia a[tept s` plec.– Oare a[a este? \ntreb` Stephen cu blânde]e.Verona \i \nfrunt` privirea, de[i sim]ea c` genunchii

\ncepuser` s`-i tremure. |n clipa aceea nu [tia dac`-l iubea sau\l ura, [tia doar c` amintirea lui Forbes, ca [i inelul de c`s`torie,nu erau ni[te amulete atât de puternice \mpotriva pericoluluicare-i amenin]a sufletul.

– Cred c-ar fi mai bine s` plec, zise ea.Stephen f`cu un pas spre ea.– Dac` a[a dore[ti...Verona \[i puse po[eta sub bra] sim]ind dintr-o dat` c`-i este

frig. Toat` bucuria [i str`lucirea \i pierir` de pe fa]`.{tia acum c` nici c`s`toria cu Forbes, nici faptul c` pleca \n

curând la mare dep`rtare nu puteau distruge iubirea pentruStephen. Ea [tia asta [i o [tia [i el. Dar el nu f`cu nici o \ncercarede a o re]ine. {i el suferea \n felul lui. Realizase c` fusese unmare prost, c` l`sase iubirea s` se piard`. Pusese altele \nainteaiubirii pentru ea.

Nu putea spune nimic, nu putea face nimic, pentru c` acumVerona apar]inea altui b`rbat. {tia doar c` \i era foarte greu s`\ndure via]a f`r` ea, la gândul c` Forbes Jefferton era acumst`pânul iubitei sale Verona.

Sperase c` va veni la vernisajul lui, dar la ce bun? |ntre ei seridicase o barier` insurmontabil`.


– |]i mul]umesc c-ai venit, Verona, [i iart`-m` c` te-am maisup`rat \nc` o dat`. Am fost ca \ntotdeauna egoist. R`mas-bun,Verona, fii fericit`.

Ea schi]` un zâmbet care fu mai mult o grimas`.– La revedere, Stephen. Te felicit pentru reu[it`. |]i doresc

s` mergi din succes \n succes.– |]i mul]umesc, Verona, r`spunse el gândindu-se c` nu mai

avea nici o importan]` acum dac` ajungea cel mai mare pictoral lumii, atâta timp cât Verona nu mai era al`turi de el.

Verona p`r`si galeria, iar el sim]i un gust teribil de amarv`zând-o cum pleac`.

Van Orga veni spre el.-Stephen, tocmai am discutat cu Vincent Collins. Cred c`

mâine toat` presa te va elogia. Vino s` te prezint unui prieten,un olandez care vrea s` faci portretul fiicei sale. Cred c` po]is`-i ceri o sum` serioas` de acum, fiind un artist consacrat. Esteo fat` foarte frumoas`, Stephen. Vrei s` ne vedem la mas`?

– Ea a plecat, zise Stephen scurt.– Se mai \ntorce? \ntreb` Van Orga.Stephen privea pierdut portretul Veronei, \n fa]a c`ruia se

adunaser` mai mul]i admiratori.– Nu, Verona nu se mai \ntoarce.

94 DENISE ROBINSgiannijollys

Capitolul 6

Era cea de a dou`zeci [i patra aniversare a Veronei; Forbesorganizase o petrecere la clubul ofi]erilor din Fayid, de carebeneficiau familiile ofi]erilor sta]iona]i \n zona canalului deSuez.

|n ultimii doi ani, Forbes fusese deta[at \n aceast` zon`.Sc`pase destul de repede de acea numire din Grecia. Imediat ceprimise numirea cea nou` f`cuse rost de un apartament laIsmailia [i o adusese acolo neoficial, \n a[teptarea unui spa]iu laFayid.

Timp de un an, Verona ocupase acel apartament, \ntr-o zon`plin` de verdea]` pe malul Canalului de Suez [i nu fusese chiarnefericit` acolo. Totul era nou [i interesant pentru ea.

Dup` câteva luni, lui Forbes i se repartizase un apartamentcu dou` camere din cele opt existente, chiar \n tab`ra de laFayid.

Verona se afla \n dormitor luptând cu p`rul care i se uscasefoarte tare din cauza climei, \ncercând s`-l aranjeze cumva. De

giannijollys

acum se obi[nuise cu Egiptul. La \nceput, c`ldura excesiv` \iluase toat` vitalitatea, suferise de dizenterie, fiind chiarinternat` \n spital dou` s`pt`mâni, iar când ie[ise Forbes odusese \n Cipru, unde clima fiind mai blând`, \[i revenise.

Se obi[nuise cu Egiptul, cu praful care se depunea peste totcu o repeziciune fanfastic`, [i cu mu[tele de care nu puteasc`pa pentru c` se rupsese plasa de la geam, pe care Forbes nuavea de gând s-o repare. Erau nevoi]i ca din cauza c`ldurii s`doarm` [i noaptea cu geamurile deschise, dar asta produceafoarte pu]in curent.

|ncepuse s` urasc` vântul care se stârnea din senin din zonalacului din apropiere, ura de[ertul, aceast` tab`r` \n care nu seputea vedea nimic interesant \n afar` de echipamente militare,blocuri de piatr`, sârm` ghimpat`, camioane, solda]i [inevestele lor, toat` lumea \mbr`cat` \n kaki.

Erau [i so]ii c`rora le pl`cea acest loc; era mereu soare,aveau totul la dispozi]ie, nu mai erau nevoite s` g`teasc`.Numai generalii aveau case [i servitori sudanezi. Restulgradelor trìau \n aceste apartamente [i mâncau la popot`.

Verona era distrus`, tânjea dup` acel apartament dinIsmailia, unde putea s`-i fac` singur` menajul. Dar pentruForbes fusese prea obositor s` fac` zilnic drumul pân` la tab`r`[i \napoi. De fapt lui \i pl`cea s` trìasc` al Al Fayid. Era militar[i obi[nuit cu via]a de campanie.

Verona nu comentase mutarea \n tab`r`, dar ura acest loc.Nu mai suporta sufrageria cu pere]ii vopsi]i verde [i mobilierulde campanie; dou` paturi, o mas` [i patru scaune. Trìa ca \ntr-obarac`, nu avea unde s` se ascund`.

96 DENISE ROBINS

Pentru a ajunge la baia comun` trebuia s` traverseze o zon`cu nisip, [i chiar s-o \mpart` cu familia unui alt maior aflat [i elcu so]ia.

|n aceast` sear`, poate [i pentru c` era ziua ei de na[tere,Verona sim]ea tot mai mult dorul de cas`. |ncerc` s`-[iaminteasc` alte anivers`ri [i felul \n care le petrecuse, dar apoirenun]`. Reu[ise s` se preg`teasc` pentru petrecere \mbr`cat`\n rochia alb` lung`, care-i pl`cea mult lui Forbes. |[i pusesechiar [i o floare \n p`r. Era preg`tit` pentru petrecere, de[i sesim]ea foarte sl`bit` [i transpira]ia \i curgea pe frunte.Indiferent cât de des \[i [tergea fruntea, aceasta era mereuumed`.

Verona era foarte slab`. Alte so]ii \ncepuser` s` se \ngra[edup` venirea \n acest loc, pe când ea...

Aveau [i terenuri de sport, bazine de \not, dar ei \i lipseaucopacii din Anglia cu coroanele lor bogate, se sim]ea deprimat`de \ntinderile nesfâr[ite de nisip.

Se putea bucura ca artist` doar de apusuri, când lacul dinpreajm` str`lucea ciudat, p`rea chiar violet \n lumina de apus.

Iar noaptea, când era lun` plin`, peisajul c`p`ta o tent`anume. Nop]ile Egiptului aveau o frumuse]e aparte greu deredat \n cuvinte. Toate acestea erau frumoase când se afla \ncompania altor persoane dar când r`mânea singur` era foartenefericit`, iar Egiptul era pentru ea cea mai neprietenoas` ]ar`.

Nici m`car nu-[i scosese pensulele [i vopselele din bagaje.Iar \n aceast` sear`, gândurile \i zburau tot mai des spre

Stephen. Cât trecuse din ziua vernisajului când se v`zuser`ultima oar`? Doi ani sau dou` sute? Nu mai aflase nimic despre


el din acea zi. Evelyn Turner \i mai scria câte ceva. |i spunea c`Stephen \ntreab` adesea de ea, vrând s` [tie unde se mai afl`.

El devenise un artist cunoscut, locuia acum \ntr-unapartament superb, unde-[i avea [i atelierul, pe strada Tite, aveamenajer`, d`dea uneori petreceri, dar \n general era acela[ib`rbat. Uneori lucra \n atelier \n aceea[i pereche veche depantaloni de catifea reiat` de pe vremea Veronei.

|n afar` de scrisorile Evelynei, Verona mai aflase despre eldin ziare, unde \ntrunea aprecierile unanime ale criticilor.Stephen Best era un nume consacrat.

O dat`, pe ultima pagin` a unui ziar pe care-l citea ForbesVerona g`si fotografia unui tablou expus de Stephen laAcademie. Forbes nu-l observase sau poate o f`cuse dar nucomentase.

Dar Verona t`ie fotografia [i continu` s-o priveasc` zile larând. I se p`rea ciudat c` de mult fusese al`turi de acest b`rbatajuns celebru acum. Cu toate acestea, nu era surprins`.

Ea [tia mai bine ca oricine c` Stephen era un mare artist.Numai c` nici unul nu crezuse c` succesul lui va ap`rea atât decurând.

Exista vreo femeie \n via]a lui? Asta era \ntrebarea dureroas`pe care [i-o punea deseori. Dar Evelyn n-o informa niciodat` \nacest sens, iar ea nu putea s` \ntrebe.

Iar \n aceast` sear` \[i aminti de el \n mod special, pentruc` petrecuse [i cu el o aniversare special`. Dar acea Veronacare \mplinise dou`zeci de ani pe atunci, care mâncasecrenvur[ti [i b`use bere cu to]i prietenii \n atelierul luiStephen, era moart`.

98 DENISE ROBINS

Devenise o nevast` tipic` de militar. A[a voise Forbes, iar ea\l \nso]ise \n str`in`tate cu un singur gând \n minte: s` uitetrecutul, s` fie o so]ie bun` [i credincioas` pentru Forbes.

|[i lu` [i o slujb`. Se al`tur` trupelor SAFA [i-[i petrecudimine]ile sub comanda unei so]ii de colonel, KatherineBourne. Era o doamn` cu p`rul grizonant devotat` so]ului [iarmatei, dar care-i \n]elegea pe cei care nu aveau chemare \nacest sens.

Forbes fu foarte \ncântat s` observe c` so]ia sa era agreat` denevasta unui superior. {i chiar remarc` acest lucru, ca un merital ei.

Curând, Verona \ncepu s` se gândeasc` la ideea de a avea uncopil. Dar Forbes era reticent [i nu voia s` mai adauge [iaceast` sarcin` pe umerii ei pe lâng` cea de a sta cu el \n Egipt.Degeaba argumentase ea c` zeci de so]ii n`scuser` copii chiar [i\n aceste condi]ii, el nu era de convins. Erau prea tineri, spuneael, [i puteau a[tepta pân` se \ntorceau \n Anglia.

Dar ea continua s` se gândeasc` la copil ca la singurasolu]ie pentru problemele ei. Ceva care s`-i umple golul dinsuflet.

|n aceast` sear` se sim]ea foarte nesigur`, ne\mplinit` [i nuera nicidecum \n form` pentru petrecere. Dar trebuia s` seadapteze situa]iei pentru c` Forbes insistase s`-i organizezeaceast` petrecere. El o dusese cu o zi \nainte la Port Said unde\i cump`rase o sticl` mare de Channel [i ni[te cercei de aurfoarte frumo[i, pe care-i purta \n aceast` sear`.

Auzi vocea so]ului ei ca [i alte voci, iar el se scuz` cuiva c`intrase primul. Verona \ncerc` s` aib` un aer normal.


– Am sosit, draga mea, putem \ncepe cheful.Forbes \[i [terse fa]a [i gâtul cu un [erve]el. Se cam \ngr`[ase

dup` doi ani de c`s`torie [i de Egipt, dar nu-i st`tea r`u.Mai veniser` trei persoane cu el. Pe dou`, Verona le

cuno[tea; Bunny Kintell, un b`rbat \nalt bronzat c`ruia p`rul\ncepuse s` i se r`reasc` pe la tâmple, cel mai bun prieten al luiForbes. Doamna Kintell se numea Brownie. Era o femeie mic` destatur`, cu ochii foarte mari de[i nu avea alte tr`s`turi deosebite.Era \ns` plin` de via]`, tuns` paj, cu o voce de copil, care nu sepotrivea vârstei ei; era cu zece ani mai mare ca Verona.

Mai era un b`rbat pe care nu-l cuno[tea; un b`rbat \mbr`cat\n uniform` kaki, un colonel medic, dup` cum i-l prezent`Brownie.

– Sper c` nu te deranjeaz` c` mai avem un invitat, dragamea, zise Forbes. Stephen, mai precis colonelul Cauldertocmai a fost repartizat la unitatea noastr` venind de la Londra.Este un medic minunat. Ea este so]ia mea, Verona, s`rb`torimziua ei de na[tere.

Colonelul \i \ntinse mâna.Pe moment Verona sim]i c` va le[ina, auzind numele

colonelului. Stephen! De fapt, fu mai afectat` de asem`nareadintre el [i Stephen.... al ei. Colonelul era \ns` mai \n vârst`, seapropia de cincizeci de ani. Oricum, asem`narea dintreStephen [i acest colonel era uluitoare.

Era ultimul lucru care-i trebuia acum Veronei pentru a-izdruncina [i pu]ina \ncredere de sine. F`cu un efort s`-[i revin`,pentru c` nu trebuia s` se fac` de râs \n fa]a acestor oameni.Deodat` \l auzi spunându-i:

100 DENISE ROBINS

– Sta]i pu]in jos, doamn` Jefferton, nu-mi place cum ar`ta]i.Verona sim]i c` totul \ncepe s` se \nvârt` cu ea. Se trezi

a[ezat`, iar apoi sim]i bra]ul lui Forbes \n jurul umerilor ei. Auzivocile celor din jur:

– Drag`, ce s-a \ntâmplat cu tine?– Repede, aduce]i ni[te brandy!– Este din cauza c`ldurii, nu se simte nici m`car briza...Când \[i reveni sim]i gustul de alcool, \l v`zu pe Forbes

\ngenuncheat \n fa]a ei, iar Brownie \i freca tâmplele cu ap` decolonie. |[i pierduse cuno[tin]a, iar acum \[i revenea \ncetul cu\ncetul. Stephen Caulder \i lua pulsul.

– Te sim]i bine acum?Colonelul \i zâmbea peste ramele ochelarilor. |ncet,

culoarea \i reveni \n obraji [i inima re\ncepu s`-i bat` normal.Nu se putea uita la str`inul pe care-l adusese familia Kintell. O,Dumnezeule, de ce trebuia s-o priveasc` peste rameleochelarilor, a[a cum obi[nuia [i Stephen?

Numele [i asem`narea erau o adev`rat` problem` pentru ea.|ncerc` s` se ridice.

– |mi pare r`u, Forbes, cred c-a fost din cauza c`ldurii. Ammai sim]it c` le[in când m-am \mbr`cat. Acum m` simt bine, v`rog s` be]i, s` v` sim]i]i bine, apoi s` mergem la club.

– Ce bine am f`cut c` l-am adus pe doctor! exclam`Brownie, a fost la momentul oportun.

To]i \ncepur` s` râd`. Ea se duse \n dormitor pentru a-[ipudra nasul. Ce-o fi crezut doctorul despre ea?

Stephen Caulder se sim]ea atras \ntr-un mod ciudat detân`ra so]ie a lui Forbes. Oare de ce le[inase? El avea reputa]ia


unui foarte bun ginecolog, dar [i psiholog. Ceva anume \l f`ceas` cread` c` le[inul fusese cauzat de ceva din trecutul tinereidoamne Jefferton. Era una dintre cele mai frumoase femei pecare le v`zuse vreodat`.

Colonelului \i pl`ceau femeile, de[i nu fusese niciodat`c`s`torit. Singura dragoste din via]a lui fusese o femeie pe careo cunoscuse \n India, pe nume Laura. Aceast` Laura erac`s`torit` cu o brut`. Integritatea profesional` \l oprea peStephen s`-i declare dragostea pentru c` el o tratase.

Suferiser` amândoi teribil din cauza desp`r]irii, iar la câtevaluni dup` ce el plecase din India, ea murise \ntr-o epidemie.Dar nu murise \nainte de a-i transmite printr-o asistent` c`-liubise mult.

Trecu mult` vreme pân` ce o alt` femeie s`-i capteze aten]ia,ca aceast` tân`r` so]ie a lui Forbes Jefferton.

Mai târziu, \n acea sear`, Caulder avu ocazia s` stea singurde vorb` cu Verona. Cinaser` la clubul ofi]erilor din Fayid, aflatpe malul lacului, \ntr-un cadru minunat, unde dansaser` peteras` sub lumina lunii, veghea]i de stele. Forbes comandase unmeniu special [i [ampanie.

La \nceput, când dansase cu Verona, aceasta \ncercase s`par` vesel`; dar era dureros de slab`, iar veselia ei se vedea c`este for]at`. B`use cam mult` [ampanie.

– Ce-ai zice s` abandon`m dansul [i s` ne plimb`m pe malullacului ca s` ne mai r`corim un pic? propuse el.

102 DENISE ROBINS

– Da, ar fi mult mai bine, zise Verona.Acolo, departe de zgomot [i aglomera]ie, Verona realiz` c` era

foarte obosit` [i c` avusese nevoie de acest moment de respiro.Stephen \[i aprinse un trabuc. Verona sim]i mirosul [i-l aprecie:– Miroase foarte bine. |mi aminte[te de tata \nainte de

r`zboi. Un trabuc era bucuria lui dup` fiecare cin`, dar acumnu-[i mai poate permite acest lucru. A[ vrea s`-i pot trimitetrabucuri de aici, mi se pare o crim` ca noi s` avem totul aici,iar ei acas` s` aib` totul ra]ionalizat.

– Nu-]i prea place aici, observ` Stephen.– Ur`sc acest loc, recunoscu Verona.Femeia cu care vorbea colonelul Caulder era foarte tân`r`,

frumoas`, dar [i foarte trist`.– A[ vrea s`-mi spui Stephen, s` l`s`m formalismul

deoparte. Sau nu-]i place numele meu?Ea ro[i.– Cum po]i p`trunde atât de repede \n inima [i mintea unei

femei, doctore?– Am studiat psihologia, draga mea, bolile femeilor, atât

fizice cât [i psihice. Am observat c` atunci când m-a prezentatBrownie aproape ai le[inat. Ai vrea s`-mi vorbe[ti despre tine?

– O, cât` perspicacitate!Te rog, nu m` face s` vorbesc, nutrebuie, trebuie s` fiu vesel` pentru c` este petrecerea mea.

Lui i se p`ru ceva atât de patetic.– }i-am studiat mâinile toat` seara, sunt visul oric`rui

sculptor, draga mea. E[ti o tân`r` foarte frumoas`, dar locul t`unu este aici, nu e[ti genul de femeie care s` fie fericit` ca so]iede militar.


– Semeni foarte mult cu un b`rbat care se numea totStephen, se confes` ea, de asta am le[inat când te-am v`zut. Nu-]ipot spune Stephen tocmai de aceea.

– Te rog s` nu plângi de ziua ta Verona, nu vreau s` fiu eumotivul. Cred c` so]ul tù m-ar \mpu[ca pentru asta!

Ea \ncepu s` râd`.-M` bucur c` m-ai adus aici s` st`m de vorb`, eram la

cap`tul puterilor. Acest Bunny Kintell este un idiot care faceglume proaste [i m` obose[te. Colin Chard este bun prieten cuForbes, dar nu [tie s` poarte o conversa]ie nici s` danseze.

– Nici eu, se confes` Stephen.– N-am observat.– Probabil c` ai bùt cam mult, draga mea. Mie nu-mi place

s` dansez a[a c` m` mul]umesc s` joc bridge la petreceri. Darspune-mi de ce nu te bucuri de aceast` petrecere? Pentru c`-]iamintesc de cel`lalt Stephen?

– Poate c` da, zise Verona l`sând ochii \n jos.– De ce nu-mi vorbe[ti mai mult despre tine, Verona? Tot

ce-mi vei spune r`mâne secretul nostru. Uite, consider`-tepacienta mea \n seara asta. S` zicem c` e[ti bolnav` [i cred c` [ie[ti; nu vreau s` spun c` sunt probleme cu corpul tù de[i artrebui s` te \ngra[i pu]in, dar mintea [i inima \]i sunt bolnave.Asta pentru c` ai \nchis emo]iile, ideile [i trìrile \nsubcon[tient. La vârsta ta! Dumnezeule, e[ti o copil`! Scoatetoate aceste gânduri [i emo]ii la suprafa]`, asta \]i va face bine.Ai \ncredere \n mine?

– Da, simt c` ]i-a[ putea spune totul. Sunt con[tient` c`mintea \mi este bolnav`, nu numai inima. Uneori starea asta de

104 DENISE ROBINS

r`u este mai puternic` decât mine. Am \ncercat atât de mult,mai precis, am luptat din greu ace[ti doi ani, de când sunt cuForbes...

– De ce ai luptat, Verona? De ce e[ti nefericit`?– Forbes este foarte bun cu mine. }in mult la el, \l respect.

Dar tot mai cred c-am gre[it m`ritându-m` cu el.– {i de ce ai f`cut-o?De ce se m`ritase cu Forbes? Verona \nchise ochii [i cl`tin`

din cap. De câte ori nu-[i pusese aceast` \ntrebare!|ncepu s`-i vorbeasc` despre dragostea ei pentru Stephen

Best, tot ce \mp`rt`[iser` \n numele artei la \nceput, mai apoi\n al dragostei. Cum prietenia lor devenise pasiune, darStephen pusese pictura \naintea ei. Obosind s` tot a[tepte, \[iorientase gândurile spre Forbes Jefferton care-i oferea totul.

– Am avut \ndoieli chiar \n seara dinaintea nun]ii, dar elm-a asigurat c` totul va fi bine, am sim]it c`-l voi distruge dac`-lvoi p`r`si. De ce s` sfâr[easc` toat` lumea cu inima frânt`?

– P`cat c` pictorul t`u nu te-a apreciat a[a cum trebuia.Cunosc acest gen de b`rbat cu geniu. Este un pericol pentruorice femeie s` se \ndr`gosteasc` de un astfel de b`rbat.Numele lui Gauguin \mi vine chiar acum \n minte. AcestStephen te-a r`nit mult.

– Dar [i el a sim]it la fel!– Nu m` \ndoiesc, dar putea s` se \nsoare cu tine!– L-a[ fi a[teptat oricât. {tiu asta acum.– Poate ai fi avut ani mul]i de a[teptat. Stephen a avut noroc,

dup` cum spui. Eu nu te \nvinuiesc c` te-ai m`ritat cu Forbes,pentru c`-]i doreai un c`min [i o familie. Nu trebuie s`-]i faci


prea multe probleme din cauza lui Forbes, nici s` trìe[ti cugândul c` n-ai procedat corect cu el. Forbes este un b`rbatmatur, care [tie s`-[i poarte singur de grij`.

– Dac` n-ar fi fost atât de bun cu mine, a[ fi avut o scuz` s`m` \ntorc la Stephen. Oricum, mi-a[ dori foarte mult s` m` potduce acas`, s`-l v`d pe Stephen...

Stephen Caulder o privi lung.– Cred c` ai fi foarte nefericit` dac` ai face asta. Desigur,

pictorul tù te-ar sf`tui s` divor]ezi, s` te m`ri]i cu el, dar suntsigur c` vei fi foarte afectat` [i Forbes ar fi un nefericit. N-ai vreaasta, nu?

– Ai dreptate, zise ea, n-ar fi drept s` fac asta, voi continuas` \ncerc s`-l fac fericit pe Forbes.

Verona p`rea un copil atât de nefericit, \ncât colonelulCaulder sim]i nevoia s-o prind` \n bra]e, atât de mult sem`naVerona \n aceste clipe cu fosta lui iubit`, Laura!

– Draga mea, vreau s`-]i dau un sfat care s` te ajute pu]in \nviitor. Nu te mai gândi atât la pictorul tù imaginându-]i c` ]i-arfi oferit o via]` mai bun` decât cea cu Forbes. Este o gre[eal`s`-]i imaginezi c` po]i sc`pa de o eroare comi]ând alta. Ai fi deo mie de ori mai nefericit` dac` te-ai \ntoarce la pictorul tùl`sându-l pe Forbes. Forbes este un b`rbat de treab`, tedivinizeaz`, te r`sfa]`, nu cred c` ai putea suporta cu u[urin]àcum nep`sarea acelui Stephen! Uite ce vom face; vom maivorbi din când \n când despre asta. |ntre timp apuc`-te depictur`, comport`-te ca o femeie normal`. Lucrurile seagraveaz` dac` nu au aer [i lumin`. Scoate totul la suprafa]`

106 DENISE ROBINS

pân` când vei vedea c` vei putea vorbi deschis [i f`r` emo]iidespre pictorul t`u. Nu mai tânji dup` trecut, \nfrunt`greut`]ile prezentului decât s` le evi]i.

– Nu-mi pot permite s` fiu foarte deschis` cu Forbes, n-a[putea s`-i spun ce ]i-am spus ]ie \n seara asta, nu-i pot declarac` uneori m` simt foarte nefericit`.

– Când sim]i nevoia s` discut`m caut`-m`, voi fi mereu ladispozi]ia ta, mica mea prieten`.

– |]i mul]umesc din inim`, colonele Caulder! E[ti un omminunat!

– Draga mea copil`, nu te entuziasma prea mult \n ceea cem` prive[te, [i eu sunt tot un fel de Forbes, numai c` am ni[teani \n plus. |mi place meseria mea, golful, trabucul... suntmaterialist, dar meseria m-a ajutat s` aflu multe despre sufleteleoamenilor. {i eu am avut un frate care obi[nuia s` picteze, maiam [i acum dou` din tablourile lui pe care le port peste tot cumine. O s` ]i le ar`t, s` le prive[ti cu un ochi critic.

– Abia a[tept! exclam` Verona.– Te-a[ ruga s` nu-mi mai spui Stephen, ci Doc. A[a mi se

spunea \n India.– Mul]umesc, Doc, a[a voi face [i-]i voi fi mereu

recunosc`toare.Colonelul o ajut` s` se ridice.– Chiar dac` sunt foarte b`trân fa]` de so]ul t`u, cred c`

dac` nu te duc acum \napoi la petrecere acesta va ap`rea cupistolul [i va ie[i vreun scandal, tân`r` doamn`. Uite, nicin-am venit bine la Al Fayid [i am [i ruinat reputa]ia unei tinerefemei!


Verona \ncepu s` râd`, iar Doc o prinse de bra] spunându-i:– A[ vrea acum s` te v`d dansând cu so]ul tù, care este un

b`rbat atât de chipe[, [i d` uit`rii regretele. Consider`-m`confesorul tù de acum.

– Te consider prietenul meu, zise Verona simplu, apoiadùg`: o, uneori semeni atât de mult cu Stephen! Este chiarabsurd!

– A[a e[ti [i tu, o mic` absurd`, atât de frumoas` \ncât poatefura min]ile oricui. De fapt, e[ti un pericol [i te voi duce imediatla so]ul tù.

Colonelul o conduse \napoi la petrecere [i Verona sim]i c`dintr-o dat` parc` toate necazurile [i grijile i se [terser` dinminte [i sim]i c` poate s` râd` din nou. Amintirea lui Stephendìnuia desigur, dar parc` n-o mai afecta atât.

Se duse direct la Forbes.– Vreau s` dansezi cu mine! \i spuse ea râzând.– Unde ai fost, draga mea? Te-am v`zut plecând cu

colonelul.– Am stat de vorb` o vreme, lâng` lac.Forbes era fericit s-o vad` mai bine dispus`. |n timp ce

dansar`, Verona \i spuse:– Dragul meu, mul]umesc pentru aceast` petrecere

minunat`!Forbes fu surprins de vorbele ei [i privind-o, realiz` c`

niciodat` nu fusese atât de frumoas`. O strânse fericit la piept.– M` bucur c` ]i-a pl`cut, iubita mea. A fost o petrecere

minunat`, \ntr-adev`r. Caulder este un om minunat, nu?

108 DENISE ROBINS

– Da, zise Verona.Când petrecerea se termin` [i se \ntoarser` \n apartamentul

lor, Verona era \nc` sub impresia acelei conversa]ii cu Doc,oarecum fericit` de solu]ia sugerat` de el. Forbes era plin deafec]iune ca de obicei, [i \n acest cadru, o idee nou`, salvatoarese contur` \n mintea ei. Era \n pat deja, iar Forbes, ca de obicei,\[i fuma ultima ]igar` discutând cu ea.

Era ora dou` noaptea, el pornise ventilatorul din tavan c`citemperatura devenise suportabil`.

Verona purta doar o c`ma[` de noapte foarte sub]ire, de[ifon, iar p`rul ei, minunatul ei p`r castaniu, era risipit pepern`. Forbes observ` o lumin` ciudat` \n ochii ei, dar nu putus` remarce decât c` avea o nevast` foarte frumoas`.

Verona \l prinse dup` gât cu bra]ele.– Forbes iubitule, cred c` am a[teptat prea mult. Vreau un

copil. Nu crezi c-ar fi minunat? Oricum, anul viitor plec`macas`. Eu a[ putea pleca mai devreme s` nasc \n Anglia [igânde[te-te c` la \ntoarcere te-ar a[tepta o mic` f`ptur`, copilulnostru. O, Forbes, n-ar fi grozav?

El fu pu]in surprins, dar atât.Verona era deosebit de tandr`, plin` de dorin]`, nu mai era

loc pentru Stephen \n gândurile ei \n acel moment. Ascultasesfaturile lui Doc [i \ncerca s`-l fac` fericit pe Forbes,considerând c` un copil ar fi o leg`tur` puternic` \ntre ei, carear alunga pentru totdeauna din mintea ei amintirea luiStephen Best.


Capitolul 7

|n ajunul Cr`ciunului, \n acel an, maiorului Jefferton [i so]ieiacestuia li se ar`t` foarte mult` aten]ie. Mai ales lui, care se v`zu\n situa]ia de a petrece Cr`ciunul singur. Verona fusese dus` cu oambulan]` la spitalul din Al Fayid \n acea diminea]`; era foarte bol-nav`. Cu dou` luni \n urm`, mai fusese \n acel spital unde fuseseoperat` de urgen]` [i-[i pierduse orice speran]` de a mai devenivreodat` mam`. Fusese chiar foarte aproape de a-[i pierde via]a.

Forbes se purtase extraordinar. |ncercase s` arate c` nu-ip`sa c` pierduse copilul [i c` nu va mai putea avea altul ovreme, dar ea sim]ea c` este afectat. Ajunsese s` fie [i elentuziasmat de ideea c` ar fi putut avea un copil [i chiar\ncepuser` s` preg`teasc` lucru[oarele acestuia.

Verona ie[ise din spital \ntr-o stare foarte proast`.Forbes primise o permisie pentru a-[i duce so]ia undeva,

\ntr-o zon` cu mult` verdea]`, pentru a o ajuta s`-[i revin`.Plecaser` la Luxor, de unde cu toat` frumuse]ea acelor locuri,Verona se \ntoarse [i mai deprimat`.

Nici m`car sfaturile lui Doc n-o mai ajutau acum [i nici nu semai putea resemna, a[a cum f`cuse \nainte. Doc \i spusese luiForbes s` nu-[i fac` probleme, c` era normal s` se \ntâmpleastfel dup` pierderea copilului.

|n felul s`u simplu de a fi, Forbes spera c` festivit`]ile deCr`ciun o vor ajuta s`-[i revin`. Primiser` foarte multe invita]iila petreceri la Ismailia [i Moascar. {i acum...

Urm` cel de al treilea atac de dezinterie [i cel mai greupentru ea.

Forbes nu merse la nici o petrecere de Cr`ciun. So]ia sa erape lista bonavilor \n stare critic`. Cu toate tratamentele aplicate,medicii se temeau c` Verona nu va supravie]ui. Forbes se temeac-o va pierde. Telegrafie p`rin]ilor ei [i primi r`spunsul mameiVeronei care \l anun]a c` venea s`-[i \ngrijeasc` fiica.

|n acele zile grele, Doc Caulder fu sprijinul lui Forbes [i-lvizit` foarte des, lucru pe care-l f`cea doar când pleca de lac`p`tâiul Veronei. |n ziua de Cr`ciun, când avea febr` foartemare [i delira, Verona \l chem` pe Stephen.

Forbes se afla [i el \n salon. |[i aminti ce-i spusese Verona\nainte de c`s`torie despre rela]ia ei cu acel pictor [i r`maseuluit c` nu [i-l scosese din minte nici dup` trei ani.

Nu mai scoase o vorb` [i r`mase lâng` patul ei, cu umeriic`zu]i, urm`rind chipul acela de nerecunoscut pe care seinstalase masca mor]ii. Buzele ei nu mai aveau culoare, ochiidu[i \n fundul capului din cauza febrei, iar ea [optea ne\ncetat:

– Stephen...Privirile lui Forbes [i ale lui Doc se \ntâlnir`. Doc nu suport`

durerea pe care o citi atunci \n ochii so]ului Veronei. I se p`ruc` este bine s` ia asupra lui totul, s` \ncerce s`-l cru]e pe bietul


om. Era mai bine ca Verona s` moar` f`r` ca acesta s` fieconvins c` \n tot timpul cât fusese c`s`torit` cu el tânjise dup`cel`lalt.

– Sunt aici Verona, draga mea, murmur` Doc, luând palmaVeronei \n mâinile sale. Nu-]i face probleme, te vei \ns`n`to[i.

Apoi \i zâmbi lui Forbes:– Dragul meu, s` nu te mire c` m` strig` pe mine [i nu pe

tine, dar are impresia c` eu i-am salvat via]a.Forbes \l privi uluit.– Pe tine te strig`?– Da, doar m` numesc Stephen!Forbes ro[i. Apoi r`sufl` u[urat, de[i nu complet eliberat de

emo]ii [i \ndoieli.Doc Caulder trase aer \n piept, disperat de situa]ia la care

asista. Verona era totul pentru Forbes, dar \l chema ne\ncetatpe cel`lalt.

Curând, Forbes p`r`si spitalul, iar Caulder plec` [i ell`sând-o pe Verona \n grija asistentei. Nu se vedea nici oschimbare. Verona era foarte bolnav` [i de[i foarte tân`r`, numai avea putere s` lupte, sau poate nici nu mai voia. BiataVerona, se gândi Caulder. Dac` ar fi putut da na[tere unuicopil, poate via]a ei s-ar fi schimbat \n bine, ca toate femeile depe aici. Iar chiar dac` [i-ar reveni, ar fi aproape o invalid` câtevaluni, dac` nu pentru totdeauna. Era teribil de slab`, aproapestr`vezie. Dac` va supravie]ui, se gândi Caulder, Forbes vatrebui s-o trimit` acas`, \n ]ar`; el [tia cât ura Verona Al Fayidul.|ntotdeauna va asocia aceast` localitate cu imposibilitatea de ada na[tere copilului dorit, sau cu acele atacuri puternice dedezinterie.

112 DENISE ROBINS

Forbes era un so] bun, dar n-o putea \n]elege; era tentat sìa totul a[a cum i se spunea [i nu punea la \ndoial` dragosteaVeronei. Nici nu comentase prea mult auzind-o pe so]ia sacare-[i chema fostul iubit pe nume.

Numai Caulder [tia ce se \ntâmpla cu Verona, ce gândea ea,cât suferea, cât era de deprimat`.

|ntr-o zi, Verona primi o scrisoare care o f`cu s` sufere [i maimult. Era de la fosta prieten`, Margaret Shaw, care o informa c`se logodise cu un student la medicin`. Aceasta voise ca Veronas` afle c` era \n sfâr[it foarte fericit`. |i mai scria c` de[i nu-l maiv`zuse de câteva s`pt`mâni pe Stephen Best, acesta avea unsucces teribil, iar numele lui era mereu legat de cel alfrumoaselor vremii ale c`ror portrete le picta.

Din nefericire, scrisoarea acestei Margaret \[i atinse scopul.Venise la câteva zile dup` ce Verona p`r`sise spitalul, iar ve[tiledespre Stephen erau exact ceea ce nu trebuia s` afle. |i spuselui Stephen Caulder despre aceast` scrisoare.

– M-a afectat teribil... este normal ca femeile s` fie atrase deStephen; este un b`rbat foarte interesant [i de succes...

– La naiba cu acest Stephen! exclam` Doc.Cum avea s` se termine aceast` dragoste, pentru biata

Verona? Probabil prin moartea ei; Verona ar`ta teribil derù...

Colonelul Caulder o \ndr`gise mult pe Verona [i nu [i-oputea scoate din minte. Oare [i aceast` tân`r` nefericit` eradestinat` a se al`tura iubitei lui Laura \n lumea umbrelor?

Forbes bù cam mult de Cr`ciun [i se \mb`t`, lucru care nui se mai \ntâmplase, dar prietenii \l \n]eleseser`. Bobby [i


Brownie Kintell \i luaser` ap`rarea [i-l scuzaser` \n fa]a tuturor.Ve[tile proaste despre starea Veronei impresionaser` pe toat`lumea, de fapt.

|n prima zi de Cr`ciun, Forbes st`tea la patul Veronei, careera doar pe jum`tate con[tient` [i-l privea cu ochii ei mari. |ncele din urm`, el nu mai rezist` s-o vad` suferind [i plec`.Stephen Caulder r`mase.

Nu mai fusese atât de tulburat de la moartea acelei femei,Laura, care-i fusese foarte drag`.

Tenul Veronei c`p`tase o culoare p`mântie, ochii \i eraudu[i \n fundul capului, pulsul abia i se mai sim]ea.

Deodat`, deschise ochii, iar Caulder se aplec` spre ea s`aud` dac` spunea ceva.

– Stephen.... murmur` ea.Caulder r`sufl` u[urat c` Forbes plecase, o ridic` \n bra]e,

a[a cum f`cuse cu ani \n urm` cu singura femeie pe care oiubise.

– Da, draga mea, sunt aici. M` auzi, Verona? Sunt eu,Stephen...

Ea \l privi f`r` a-l recunoa[te [i reu[i s` articuleze câtevavorbe:

– Stephen... vreau s`...– Sunt aici, iubito. |ncearc` s` te lini[te[ti.– O, Stephen, mi-am dorit atât de mult s` te mai v`d o

dat`....Caulder nu mai [tiu ce s`-i r`spund`. Se rug` ca nimeni s`

nu intre \n acea \nc`pere s` n-o aud` adresându-i-se. Darvorbele lui avur` un efect nesperat asupra Veronei. Observ` c`i se colorar` obrajii, ba chiar \ncerc` s`-i zâmbeasc`.

114 DENISE ROBINS

– O, iubitul meu, Stephen... stai aici cu mine...– Voi sta, promise el. Acum, \ncearc` s` dormi, Verona, iar

eu te voi veghea.Verona mai reu[i doar s` \nchid` ochii ,dar el observ` c`

pulsul \i era mai puternic. Biata copil`, se gândi el, fericit c` pemoment izbutise s-o fac` s` doarm` fericit`, crezând c` Stephenera cel care-i vorbise.

Se deschise u[a [i intr` asistenta de noapte, care-i verific`Veronei pulsul. Deodat`, \l privi mirat` dar [i fericit` pecolonelul Caulder, spunându-i:

– Se simte mai bine, domnule colonel... este un miracol...Forbes, care reveni la scurt timp, \ncepu s` spere c` so]ia lui

va trì.Curând, toat` tab`ra afl` c` micu]a doamn` Jefferton va trì.

Katherine Bourner, o femeie cu credin]` \n Dumnezeu serugase tot timpul pentru via]a Veronei [i iat` c` acesta \iascultase ruga, iar Verona ie[ise din starea critic`.

Doar colonelul Caulder [tia adev`rul [i se felicita c` reu[ises` g`seasc` solu]ia salvatoare pentru sufletul Veronei care seaflase la grani]a dintre via]` [i moarte.

Dup` alte zece zile, Verona putea mânca normal. Ar`ta \nc`foarte rù, ca o n`luc`, dar putea vorbi normal.

– Mi-ai salvat via]a, Doc, nu? {tiu ce ai f`cut...El \i zâmbi.– Nu conteaz` cine te-a salvat, tân`r` doamn`. Important

este s` te \ns`n`to[e[ti.– Dar a[ vrea s` [tiu... insist` Verona.– Ce s` [tii, micu]` doamn`?– Ce ai f`cut, ce mi-ai spus \ncât m-ai ajutat s` nu mor?


Doc \[i scoase ochelarii datorit` c`rora ea \l asem`na mereucu Stephen al ei. |l urm`ri cum le [terge lentilele apoi [i-i a[az`din nou pe nas. Verona observ` c` \n timpul \n care fusese \ntrevia]` [i moarte Doc \mb`trânise mult, avea foarte multe fire albe\n p`r. |i era atât de devotat`, de recunosc`toare pentru c`ldura[i \n]elegerea lui!

Via]a fusese foarte grea pentru Verona, dup` ce pierdusesarcina. Realizase c` nu poate face nimic bun \n lumea aceasta\n care tr`ia cu Forbes; nu era locul ei aici. Dar dragul ei Forbesfusese atât de atent cu ea, de \n]eleg`tor! Cu toate acestea, doarDoc o cuno[tea cu adev`rat. |ntinse din nou mâna spre el.

– Am crezut c-a venit Stephen aici [i c`-mi vorbe[te, [tii Doc?Cred c` asta m-a salvat. Dar acum [tiu c` n-a fost el ci tu, Doc.

Doc p`ru dintr-o dat` \ncurcat [i \ncepu s` tu[easc`stânjenit.

– A, da, cred c` m-ai confundat cu el, draga mea.– Mul]umesc, Doc, \ntotdeauna ai fost un om minunat cu

mine, \]i mul]umesc pentru tot.– N-am f`cut mare lucru, draga mea.– Am crezut c` a venit Stephen, oft` ea. |n bra]ele tale, Doc,

am adormit, cât` r`bdare ai avut cu mine!– {i Forbes s`racul a stat tot timpul aici! Te iube[te foarte

mult. Te-a [i auzit chemându-l pe acel Stephen.– O, Dumnezeule! rosti Verona.– A fost o situa]ie foarte jenant`, dar i-am spus c` pe mine

m` chemi de fapt, pentru c` ai impresia c`-]i pot salva via]a. Aluat explica]ia mea drept bun`.

– Trebuie s` fi fost un moment extrem de jenant pentrutine, Doc! Trebuie s`-]i mul]umesc pentru atâtea!

116 DENISE ROBINS

– Nu trebuie s`-mi mul]ume[ti, a[ vrea doar s` [tiu c` sunte]iferici]i.

Verona \l privi cu ochii ei mari [i tri[ti.– Chiar nu-]i po]i g`si lini[tea al`turi de Forbes, draga mea?

Este un om atât de bun..– O, Doc! \l \ntrerupse ea. {tiu toate astea! Se poart` foarte

frumos cu mine [i am sperat c` dac`-i voi face un copil lucrurilese vor aranja. Dar [tii cum s-a terminat totul... nu cred c` voimai avea vreodat` copii...

– Vei avea, Verona, numai c` trebuie s`-]i dore[ti s`-i ai. Tevei \ns`n`to[i [i lucrurile se vor schimba \n bine. Nu v`d de cen-ai mai \ncerca s` ai un copil.

Ea scutur` din cap.– Nu cred c` voi putea.– Nu \n starea \n care e[ti, dar sunt sigur c` vei reu[i.– Nu m` refer la starea mea de acum, ci la faptul c` nu mai

pot tr`i cu Forbes. Nu pot. |l iubesc ca pe un frate mai mare, m`\ngroze[te ideea de a-i fi \n continuare so]ie. O, Doc ce m` voiface?

Stephen Caulder era [i el \ncurcat; nu [tia r`spunsul laaceast` \ntrebare. Era ciudat c` aceasta tân`r` din fa]a lui sem`ritase cu un b`rbat care o acceptase necondi]ionat, iartimpul nu crease nici un fel de leg`tur` \ntre ei.

Verona nu mai aflase nimic de Stephen Best de vreo trei ani,dar \l iubea mai mult ca oricând.

Doc \[i stinse ]igara [i o privi cu mil`.– Chiar c` nu [tiu ce ar trebui s` spun, draga mea. Totul

este foarte trist, nu v`d nici un viitor rela]iei voastre. Dar dac`


tot nu vei putea fi niciodat` cu b`rbatul iubit, de ce nu \ncercis` te \mpaci cu ideea c` vei fi mereu so]ia lui Forbes?

Ochii ei erau din nou plini de lacrimi.– {tii c` am \ncercat asta de multe ori.– {tiu, draga mea. M` gândesc c` acum trebuie s` faci totul

pentru a te \ns`n`to[i, s` trìe[ti clipa, cum se spune, nu te maichinui cu amintirile.

Seara, Forbes veni dup` serviciu s` se asigure c` so]ia lui sesim]ea mai bine. Era \ntr-o dispozi]ie foarte bun` [i-i spuse càvusese o discu]ie cu generalul sù, care-i promisese c` pestecâteva luni va fi avansat la gradul de locotenent colonel.

Verona privi lung figura lui plin` de bucurie, [tiind ce mult\nseamn` cariera pentru el.

– Draga mea, imagineaz`-]i c` vom putea pleca la Londra, ovreme! Apoi, dup` cum mi s-a spus, voi primi o misiune \nGermania, se pare.

Verona \l privi cu calm, \l felicit` pentru avansare, realizândce mult conta pentru el. Apoi privi \n jur; salonul \n care se aflaera plin de flori aduse de so]ul ei, de prietenii lor, care fuseser`foarte buni cu ea. Ascultându-[i so]ul vorbind, Verona observ`c` vremea de afar` era ceva mai bun` \n aceast` perioad` aanului, numai ea era complet deta[at` de totul, de parc` \ntimpul acestei boli ceva murise \n sufletul ei [i numai corpul ise mai afla aici. Se privi \n oglinda de lâng` pat [i observ` c`boala o \mb`trânise mult. Pân` [i p`rul ei atât de frumos \[ipierduse str`lucirea.

Chiar [i Forbes observ` la un moment dat c` so]ia lui numai ar`ta ca alt`dat`. Era apatic` [i indiferent`, la orice i s-arfi spus.

118 DENISE ROBINS

– Draga mea, te sim]i mai bine? o \ntreb` el la unmoment dat.

– Ceva mai bine, r`spunse ea.– Am \n]eles c` mai ai de stat aici o s`pt`mân`, apoi te

\ntorci acas`. Cred c` te-ai s`turat de spital!Ea \ncuviin]`, gândindu-se c` acas`, cum spunea el, se va

sim]i [i mai r`u, \ncercând s` \nve]e s` tr`iasc` al`turi de el,f`când eforturi s`-l fac` fericit. De ce oare nu m-a l`sat Doc s`mor? se \ntreb` ea. Nu pot face pe nimeni fericit...sunt lipsit` desperan]`!

– Cred c` abia a[tep]i s` vii acas`, s` fim din nou \mpreun`,iubito, nu-i a[a? continu` Forbes.

Ea \l \nfrunt`.– Nu-mi mai doresc decât s` m` \ntorc \n Anglia. Nu cred c`

mai pot sta aici câteva luni, Egiptul `sta m-a doborât. Am atâteaamintiri \n apartamentul nostru ... dureroase... de pild`,cro[etatul lucru[oarelor pentru copil...

– Draga mea, \n]eleg ce sim]i. Dar Doc spune c` va veni [iziua \n care vom avea alt copil.

– Nu, nu vom putea, Forbes, [i nici nu mai vreau s` \ncerc.El r`mase perplex, dar \ncerc` s`-i zâmbeasc`, trebuia s-o

fac` s` se simt` bine.– Las`-m` s` m` duc \n Anglia, Forbes, imediat ce voi putea

c`l`tori, vreau s` fiu pu]in cu mama, vreau s` plec direct de aicidin spital...

El se sim]i foarte dezam`git. Fusese foarte singur f`r` ea,pentru c` so]ia lui fusese cam tot anul \n spital. Abia a[teptases-o duc` acas`, s` duc` o via]` normal`. Desigur, dac` ea voia s`se duc` direct \n Anglia...


– Dac` a[a vrei, draga mea.. voi face totul s` te trimit cu unvas cu condi]ii mai bune. Apoi poate vom fi \mpreun` \nGermania.

Verona r`sufl` u[urat` c` ob]inuse consim]`mântul lui.Deocamdat` nu se gândea la Stephen Best. Voia s` fie \napoi laLondra, la familia ei, s` mai vad` o dat` cerul londonez mereu\nnorat s` vad` gr`dina tatei cu margaretele pe care acesta leiubea, toate astea \nsemnau pentru ea acas`. Voia s` fie singur`.

– {tii c-am primit o scrisoare de la mama azi diminea]`? Estesingur`. Abia te a[teapt` s` te duci s` v` ]ine]i de urât una alteia!

Verona \nchise ochii. Nu putea sta cu doamna Jefferton \nstarea \n care se afla. Aceasta era singur` pentru c` sora luiForbes se rec`s`torise cu un v`duv, care avea o fiic` din primac`s`torie. Phil se afla acum cu so]ul ei la Colombo [i p`reafoarte fericit`.

Doamna Jefferton r`mânea o problem` pentru c` nu mai eraactiv` ca alt`dat` din cauza astmului [i se sim]ea foarte singur`f`r` fiica ei.

Verona era con[tient` c` era sarcina ei s` se duc` s` stea cusoacra când va ajunge \n Anglia. Dar oare va sc`pa vreodat` deaceste sarcini?

120 DENISE ROBINS

Capitolul 8

Stephen Best sim]ea c` nu va putea picta \n aceast` dup`-amiaz` de februarie. Lumina nu era prea bun`, Londra eraacoperit` de o perdea de cea]`, cum nu mai fusese de mult. |[icur`]` pensulele [i le arunc` pe podea. Apoi \[i [terse mâinile[i se \ntoarse spre femeia care se afla cu el \n atelier.

– Gata, zise el, nu mai lucrez pe lumina asta.Ea se ridic` de pe scaun, se \ntinse ca o pisic` lene[` [i-i

zâmbi.– Foarte bine! S` mai punem ni[te lemne pe foc [i s` nu ne

mai pese de nimic altceva decât de noi.Stephen nu-i r`spunse. |[i scoase ochelarii [i privi pânza

f`r` ei, luând un aer dispre]uitor.Femeia veni lâng` el, aplecându-se peste um`rul lui.– Ast`zi nu e[ti \n toane bune, iubitule! Ce se \ntâmpl` cu

tine?Stephen se d`du \ntr-o parte, iritat parc` de apropierea ei.

– Nu-mi place s` lucrez prost. Primul tablou pe care ]i l-ampictat a fost mult mai bun, avea personalitate, dar ]ie nu ]i-apl`cut pentru c` te reda prea exact. Dar `sta, zise el ar`tândspre pânza la care lucrase, este portretul unei femei cu zece animai tân`r`. Am vrut s`-]i fac o pl`cere, dar n-am de gând s`semnez tabloul.

– Stephen, nu \n]eleg ce ai ast`zi! Nu este deloc flatantce-mi spui. La naiba! Nu sunt chiar atât de b`trân`!

El se \ntoarse \[i puse din nou ochelarii [i o privi cu oinsisten]` care o f`cu s` ro[easc`.

– Nu pot \n]elege de ce voi, femeile, v` teme]i de trecereatimpului. Iar ]ie ]i-am explicat c` [i un chip marcat de timp,ridat, are frumuse]ea lui. Este p`cat c` v` vopsi]i p`rul [i fa]a.Nu pute]i suporta realitatea.

Femeia \l privi furioas` de data asta [i se duse mai aproapede [emineu.

– Cred c` e[ti con[tient c` te ur`sc \n clipele astea!Stephen sim]ea acela[i lucru. Se ura [i pe sine pentru c` nu

avusese curajul de a-i spune cu mult timp \n urm` c` rela]ia lorse terminase. Stephen \i datora mult acestei femei. |l prezentasemultor doamne din \nalta societate c`rora le f`cuse portretele,de pe urma c`rora câ[tigase foarte mult.

Ar fi preferat s` picteze femei f`r` bani, dar cu figuri maiexpresive sau mai inteligente. Oricum, \[i dori s` n-o ficunoscut pe Julia Delymon.

Artistul Stephen Best trebuia s` admit` totu[i c` era \nc`frumoas`. {i ar fi fost [i foarte expresiv`, dac` n-ar fi \ncercat s`ascund` urmele timpului cu tot felul de farduri. Dar era

122 DENISE ROBINS

speriat` de b`trâne]e [i pentru a o ascunde ravagiile timpului,folosea tot felul de creme care o \mb`trâneau, f`când-o s` aratemai mult de patruzeci [i doi de ani.

Fusese m`ritat` de trei ori, prima oar` la nou`sprezece ani,avea un fiu [i o fiic` [i recent devenise bunic`, lucru pe care-lascundea cât putea de bine.

La prima \ntâlnire, cu [ase luni \n urm`, i se p`ruse foartefrumoas`. Era foarte slab`, desigur c` ]inea o diet` riguroas`,pentru c` era scund`. R`m`sese cu bani de pe urma ultimilordoi so]i, dar cu toate \ngrijirile \i ap`ruse b`rbia dubl` [i pieleaobrajilor i se cam l`sase. Cu toate acestea, avea cei mai frumo[iochi alba[tri, cu o expresie inocent`, de[i nu acesta eraadev`rul.

Avusese o piele frumoas` cândva, dar [i-o stricase cu preamult machiaj. P`rul, cândva castaniu, era vopsit strident \n ro[u,cu bucle \n dreptul urechilor. Se \mbr`ca extravagant, de[i cubun– gust. O pl`cuse la \nceput pentru c` era inteligent`, aveasim]ul umorului [i-i pl`cea s` spun` lucrurilor pe nume. |[if`cuse chiar de la \nceput clar` inten]ia c` voia s` se culce cu el.

Julia era o creatur` a senza]iilor.Stephen, dezam`git [i plictisit, o privea pe aceast` Julia

gândindu-se c` de[i nu trecuse mult` vreme de când ie[ise dinstuden]ie pictase jum`tate din femeile Londrei, câ[tigase bani[i faim`, dar asta nu-l satisf`cea. Nu mai sim]ise mul]umirea pecare o sim]ise \n apartamentul s`r`c`cios, stând pe podea,mâncând cârna]i [i bând bere rezemat cu capul de genunchiiVeronei. {i-o amintea [i acum pe femeia care adusese fericire \nvia]a lui.


De la desp`r]irea de ea fuseser` alte dou` femei \n via]a lui,dar aceast` Julia amenin]a s` devin` o povar` greu de suportat.Era o femeie dificil`, pentru c` fusese foarte r`sf`]at`.

Se v`zuser` destul de mult, pentru c` la \nceput Stephenfusese entuziasmat s-o aib` amant` pe lady Delymon. Fusese unfoc de paie care trecuse foarte repede, iar acum voia s`-i pun`cap`t definitiv. Nu mai [tia ce s` fac` pentru a o \ndep`rta, dartoate insolen]ele lui nu f`ceau decât s` aprind` flac`ra pasiuniiJuliei [i mai tare.

Stephen mai oft` o dat`, evitând privirea Juliei care era\mb`rcat` \ntr-un halat de m`tase albastru. Tamisa era acoperit`complet de cea]` acum.

Stephen se gândi c` singura solu]ie ar fi fost s` opreasc`tot ce avea \n lucru [i s` plece \n str`in`tate o vreme cu NoelTurner, poate. Asta l-ar fi ajutat [i s` scape de Julia. Nu seputea spune c` Stephen era foarte bogat pentru c` asemeneatuturor arti[tilor, câ[tiga mult dar [i cheltuia pe m`sur`. Nuavea propriet`]i sau titluri. Julia i le-ar fi d`ruit bucuroas` peale ei.

– M` iube[ti m`car un pic, Stephen? \l sâcâi Julia.– Da, pu]in, oricum nu a[a cum ]i-ai dori, Julia.Ea-[i mu[c` buzele.– E[ti foarte crud cu mine, Stephen.– Sunt foarte cinstit, asta este, iar asta presupune [i

cruzimea, inevitabil.– {tii c` eu te ador [i a[ face orice s` fiu cu tine.– Nu vreau s` faci nimic...– De ce te-ai schimbat, Stephen? Parc` m` iubeai....

124 DENISE ROBINS

– Julia drag`, am mai discutat problema asta de atâtea ori,\ncât m-am plictisit. }i-am spus c`-]i sunt recunosc`tor pentrugenerozitate, dar c` nu vom avea decât o simpl` rela]ie. Nu]i-am spus niciodat` c` te iubesc.

– Este adev`rat; nu mi-ai spus niciodat` c` m` iube[ti. Credc` nu iube[ti pe nimeni altcineva decât pe tine. E[ti cel maimare egoist...

El r`sufl` oarecum u[urat, pentru c` prefera o discu]ie \ncontradictoriu cu Julia unei scene de dragoste.

– Nu \n]eleg de ce te por]i astfel, Stephen.... Stephen ridic` din umeri, dar nu zise nimic.– Ai pe altcineva?– Te asigur c` nu [i nici nu va exista nimeni prea curând.

Femeile aduc prea multe probleme. Vreau s` plec \n str`in`tatecu un amic. Nu-mi face figuri, Julia, n-a[ vrea s` ne desp`r]imsup`ra]i. Am putea r`mâne prieteni.

– Prieteni! exclam` Julia, apoi f`cu un efort s` se controleze.Nu era cazul s` se coboare \ntr-atât \ncât s` fac` o scen` pentrua p`stra un b`rbat pe care, dup` cum se vedea, \l pierduse deja.|[i aprinse o ]igar`. Ce fel de prieteni s` r`mânem, Stephen? S`ne \ntâlnim, s` mai facem dragoste din când \n când?

– Regret c` vezi astfel lucrurile, Julia, zise Stephen.– Dar cum te a[tep]i s` le v`d? Cred c` nu ai inim`,

Stephen...El f`cu un gest plictisit. Ce [tia femeia asta despre inima lui?

Nu [tia nimic, nici m`car c` nu mai putea face dragoste cu ofemeie de care nu mai era \ndr`gostit.

– S` l`s`m inima mea, a[ prefera s`-mi spui c` vom r`mâneprieteni [i c` m` vei l`sa s`-]i termin portretul.


– Ei bine, trebuia s` vin` [i aceast` clip`... dar s` aud acestevorbe de la b`rbatul pe care l-am iubit cel mai mult...

– Atât de r`u m-am purtat cu tine? o \ntreb` Stephen,oprindu-se s` nu pufneasc` \n râs.

– Trebuie s` recunosc c` nu mi-ai f`cut promisiuni, a fostfoarte clar de la \nceput. Dar ai fost prea dur. Uneori cândf`ceam dragoste, am sim]it deta[are [i chiar indiferen]` dinpartea ta. Cred c` \nc` o mai iube[ti pe fata aceea care s-am`ritat cu alt b`rbat, Verona, cum o chema?

Stephen n-o mai v`zuse de trei ani pe Verona, aflase doar dela fra]ii Turner c` se afla undeva cu so]ul ei. Aparent, erafericit`. De multe ori se trezea privind portretul Veronei, iaracum realiza c` Julia avea dreptate. Verona fusese singura luiiubire, o f`ptur` blând`, f`r` putere de decizie, care nu a[teptadecât iubirea lui. Iar el o divinizase.

Continua s` se uite la portretul Veronei, aflat undeva \nspatele Juliei, pe care Verona i-l \mprumutase pentru expozi]ie[i pe care nu-l mai revendicase dup` aceea. Era portretul femeiiiubite, a[a cum numai el o v`zuse. Sau mai bine zis [i Forbes ov`zuse ar`tând astfel.

De ce naiba pomenise Julia numele Veronei pentru a-i aduceaminte de ea chiar acum?

– Cred c` era foarte senzual`, coment` Julia privind [i eaportretul Veronei. Are un p`r extraordinar, seam`n` cu al meu\n tinere]e. Ur`sc faptul c` am \mb`trânit. Cred c` ai gre[it multcu mine f`cându-m` con[tient` de acest lucru.

Stephen se \nduio[`, o prinse \n bra]e s`rutând-o pe cre[tet.– Nu te prosti, Julia, ar`]i \nc` foarte bine. Mai bine ]i-ai l`sa

p`rul alb, a[a cum este, [i cu ochii t`i incredibil de alba[tri aiar`ta extraordinar.

126 DENISE ROBINSgiannijollyhs

– Asta m-ar face con[tient` c` sunt deja bunic` [i c` ar trebuis` iau o pereche de andrele \n mân`.

– {tii ce, Julia? Hai s` facem un ceai, apoi te voi conduceacas`, cu cea]a asta nu vreau s` ai probleme.

Julia \l re]inu o clip`.– Eu chiar te-am iubit, Stephen.– Nu meritam dragostea ta, dar ne-am sim]it foarte bine

\mpreun` [i pentru asta trebuie s`-]i mul]umesc. A[ vrea s`r`mânem prieteni, Julia drag`.

Julia se \ntoarse pentru ca el s` nu-i vad` lacrimile.– S` l`s`m ceaiul, Stephen, \mi voi lua imediat haina [i

p`l`ria. Nu mai am dispozi]ia necesar` pentru o discu]ie \ntreamici. Iar portretul... mi-l vei termina cândva... eu \mi voirecupera so]ul num`rul trei din sta]iunea \n care se afl`, iar tuvei pleca \n str`in`tate.

– Vom termina portretul la \ntoarcerea noastr`.Julia plec` f`r` a mai a[tepta ca el s-o conduc`. Stephen

r`sufl` u[urat când auzi u[a \nchizându-se \n urma ei. Oft` [imai puse un lemn pe foc. Avusese o dup`-amiaz` grea. Se\ndrept` spre telefon [i form` num`rul lui Noel.

– Vreau s` ies pu]in din Londra asta blestemat`, Noel... m`gândeam la Andaluzia... [tiu o pensiune grozav` laTorremolinos. Cred c` este prioada \n care au \nflorit macii [iiri[ii. Nu-mi pot imagina ceva mai pl`cut decât un drum pem`g`ru[...

– Vino la mine, Stephen, dup` [ase, s` mai discut`m. Evelyn[i so]ul ei vor veni [i ei. Apropo, zise Noel, am auzit c` s-a \ntorsVerona \n ora[.


Stephen se crisp` dintr-o dat`. Era a doua oar` c` numeleVeronei era pronun]at \n aceast` zi. Dar Verona era doar unnume, o n`luc` din trecut....o n`luc` insistent` care nu voia s`-idea pace...

– Interesant. Amabilul maior [i so]ia sa s-au \ntors definitivsau doar \n concediu?

– N-am discutat cu ea, zise Noel dar Evie a f`cut-o. Verona avenit singur`, este aici de dou` s`pt`mâni, dar n-a luat leg`turacu nimeni pentru c` este la pat. Am auzit c` este foarte bolnav`,biata de ea. De fapt, dup` cum spunea Evie, a fost pe moarte...

– Oh! exclam` Stephen. De ce sufer`?– Nu [tiu, poate c` Evie o s`-]i spun` mai multe. So]ul

Veronei este \nc` \n Egipt iar ea st` la p`rin]i.Stephen l`s` receptorul \n furc`. |[i scoase ochelarii [i le

[terse lentilele cu mare grij` gândindu-se c` sim]ea c` o bomb`ar fi explodat \n atelierul lui la plecarea Veronei. Totul era oruin`. Numai trecutul era \ntreg, parc` pentru a-l sfida. Veronarevenise la p`rin]i. Era singur` [i bolnav`. Amintindu-[is`n`tatea care i se citea pe chip, vitalitatea, \n pofida faptului c`era foarte slab`, acum n-o putea asocia cu o boal` sever`. Voias-o vad`, Doamne, cum \[i dorea asta! Dar ce rost avea s-o vad`s` simt` c` este femeia altui b`rbat?

Julia Delymon ap`ru \mbr`cat` cu pardesiu [i p`l`rie, deparc` ar fi coborât din paginile revistei Vogue.

– Sunt gata, zise ea.– Ar`]i extraordinar, ca de obicei, draga mea. Voi fi gata

imediat s` te conduc acas`.

128 DENISE ROBINS

Capitolul 9

– Crezi c` este bine s` ie[i pe o vreme ca asta, draga mea? \[i\ntreb` Alice Lang fiica, \ngrijorat`.

Verona \mbr`case o rochie neagr`, pe care doamna Langn-o mai v`zuse pân` atunci. Fusese cump`rat` la Cairo; era dintafta cu lân`, avea mânecile lungi [i o f`cea [i mai slab`.Doamna Lang avusese o strângere de inim` v`zând-o atât depierit`. |n acela[i timp o \ngrijora [i comportamentul ei; Veronase purta ca o str`in`. Se schimbase foarte mult; nu era atâtschimbarea fizic`, pentru c` Verona fusese \ntotdeaunasub]iric`, ci felul ciudat \n care se purta. De când venise acas`mâncase mai bine [i parc` se mai pusese pe picioare, chiar [ip`rul \ncepuse s`-[i recapete luciul. Dar n-o mai v`zuser`râzând, nici m`car zâmbind. P`rea permanent deprimat`.

Dar doctorul doamnei Lang, care o consultase pe Verona,afirmase c` \n pofida numeroaselor boli pe care le contractase\n Egipt, aceasta nu suferea de ceva anume [i nu vedea de ce nu[i-ar reveni complet.

Doamna Lang nu putea decât s`-[i imagineze c` mariajulfiicei sale nu era ce-[i dorise ea. |ncercase s-o fac` s` vorbeasc`,dar f`r` succes. Despre Forbes, Verona sus]inea permanent c`este un dr`gu]. Acesta \i scria regulat, iar ea \i r`spundea la toatescrisorile. Urma s` vin` [i el peste zece zile. Forbes \i promiseseo c`l`torie \n Elve]ia, a[adar Verona ar fi trebuit s` fiebucuroas`, se gândi doamna Lang. Dar dup` ce primisetelegrama prin care Forbes o anun]a de sosirea sa Verona p`rea[i mai deprimat`.

Mai multe scrisori \i sosiser` de la un colonel Caulder, ceeace o f`cu pe doamna Lang s`-[i imagineze c` fiica sa ar puteaavea o leg`tur` cu alt b`rbat. Dar doamna Lang care aveaimpresia c`-[i cunoa[te bine fiica, renun]` la acest gând imediat.Condi]ia mental` a Veronei trebuia pus` pe seama altor factori.Poate pe pierderea sarcinii [i a crizelor de dizenterie...

Refuzase toate invita]iile de când se \ntorsese la Londra.F`cuse un singur efort [i se dusese \ntr-un week-end laCamberley, s`-[i vad` soacra. La \ntoarcere nu avusese preamulte de spus \n afar` de faptul c` mama lui Forbes nu se sim]eaprea bine [i nu a[tepta decât \ntoarcerea lui Forbes. Armata erapentru ea \nceputul [i sfâr[itul existen]ei. {i din ceea ce \n]elesedoamna Lang, pentru Verona armata nu constituia acela[i lucru.

O singur` dat`, când deschiseser` discu]ia despre copii,Verona spusese:

– Nu voi mai avea nici un copil; nu-i voi putea d`rui luiForbes ceea ce-[i dore[te, [tiu, dar....

Doamna Lang nu mai spusese nimic; nici ea nu se sim]eaprea bine din cauza diabetului [i a faptului c` se \ngr`[ase. Nicim`car o servitoare nu-[i putea permite. Avea mult` munc` def`cut \n cas`, mai ales dup` \ntoarcerea Veronei. Oricum sosirea

130 DENISE ROBINS

ei \nsemnase o refacere financiar` pentru c` Forbes fusesefoarte generos cu so]ia sa. Dar mai apoi când doamna Langinsistase s` angajeze m`car o buc`t`reas`, mai ales c` sosea [iForbes, Verona \i spuse c` nu era necesar, dar era bine pentrumama ei.

-S-ar putea s` nu plec nic`ieri din aceast` cas`. Dar s-oangaj`m pentru c` ai prea multe de f`cut, mam` drag`.

Doamna Lang nu f`cu nici o leg`tur` \ntre melancoliaVeronei [i Stephen Best. Din câte [tia, acesta ie[ise complet dinvia]a fiicei ei.

|n seara aceasta Verona mergea s`-i \ntâlneasc` pe fra]iiTurner. Evelyn voia s`-i prezinte Veronei pe so]ul ei [i oinvitase la vechiul apartament, unde acum locuia doar Noel.

– Doar nu vrei s` reiei prietenia cu acei oameni, nu? o\ntrebase doamna Lang nedumerit`.

– Nu este o petrecere, mam`. Vom fi doar trei persoane.Evie mi-a scris tot timpul cât am fost plecat`.

Ma[ina \nchiriat` pentru a o transporta la apartamentulfra]ilor Turner, sosise.

Verona \nchise caloriferul din camera sa. Sim]ea foarte tarefrigul, \ntr-un mod foarte nepl`cut. Nu se sim]ea bine deloc, darnu voia s`-[i \ngrijoreze p`rin]ii. Singurul lucru care-i lipsea dinEgipt era soarele, nimic altceva. Se sim]ea ciudat de bine aici,acas`, \n vechea ei camer` \n nuan]e de alb [i albastru, \n carenu se schimbase nimic de la plecarea ei. Recitise toate c`r]iledin bibliotec`. Acestea o readuseser` pe vremea când ea [iStephen se iubeau. Fusese fericit` aici \n casa p`rin]ilor, multmai mul]umit` ca \n Egipt.

Primea de la Forbes scrisori vesele chiar [i mici bârfe de la AlFayid [i se fericea c` sc`pase din acel loc.Nu avea s` se mai\ntoarc` vreodat`.


Numai scrisorile adresate de dragului ei Doc spuneauadev`rul. Acesta \i spunea:

„Pentru numele Domnului, draga mea, nu te mai gândi latrecut! Nu te aju]i cu nimic dac` faci un pas \nainte [i te ui]imereu \n urm`. Forbes \]i simte lipsa, se vede asta. Prime[te-lcum se cuvine.“

Doc

Dragul Doc, cel`lalt Stephen care-i salvase via]a! Dar pentruce i-o salvase? se gândea uneori. Spera ca [i p`rin]ii ei, c` odat`ce va mai câ[tiga \n greutate va putea ie[i din aceast` stare.

Nimeni nu [tia cât tânjea dup` Stephen [i cât ar fi vrut s`-lvad`. Adesea, privirea \i aluneca spre locul de pe perete undefusese tabloul lui Stephen; se gândise de multe ori s`-i scries`-l roage s` i-l restituie.

Vorbise despre el cu Evelyne Turner care acum se numeaSevanich.

Stephen câ[tiga foarte bine, picta la fel de bine, muncea lafel de mult, avea un atelier de invidiat, dar nu mai avea timppentru prieteni, ca alt`dat`. Avusese multe amante, iar acumavea una care \i solicita tot timpul.

Verona se trezi dorindu-[i s` afle cine era aceasta [i cumar`ta. Tocmai de aceea se ducea la fra]ii Turner de[i nu erau[anse s`-l \ntâlneasc` acolo pe Stephen. {i dac`-l va \ntâlni? Vordiscuta ca doi str`ini.

|n ma[ina care o ducea spre casa fra]ilor Turner, Verona \[iaminti cât` dreptate avusese Stephen c` nu va putea suportavia]a de garnizoan`. Se sim]i cuprins` de nostalgie tot mai multpe când trecea prin apropierea casei lui Stephen. Sim]i dintr-o

132 DENISE ROBINS

dat` dorin]a de a s`ri din ma[in` [i a alerga la el, pe sc`rileacelea atât de bine cunoscute, de a suna la u[`, de a intra acolounde el o a[teptase de sute de ori.

Dar duse mâna la frunte [i \ncerc` s`-[i adune gândurile;trebuia s` fac` ce-i spusese Doc, s` se for]eze s` mearg` \nainte,s` uite trecutul. Deodat` spuse cu voce tare:

– O, Stephen e[ti la fel de vinovat ca mine. Mi-ai stricat via]a,a[a cum eu i-am stricat-o lui Forbes. Ce este de f`cut?

Ajunse la apartamentul gemenilor, care fur` ferici]i s-o vad`.O a[ezar` degrab` lâng` foc, dup` ce o ajutaser` s`-[i scoat`blana d`ruit` de Forbes [i \l cunoscuse pe Paul Sevanich, so]ulEvelynei. Acesta era un b`rbat \nalt, slab, cu o claie de p`r negru,\i s`rut` mâna [i-i spuse c` este mai frumoas` ca \n portret.

Verona, sim]indu-l prietenos, se mai relax`. Evelyn p`reafoarte fericit` al`turi de so]ul ei. Alc`tuiau o pereche minunat`;ea blond`, iar el foarte brunet.

Desigur, pe perete v`zu un portret al Evelynei f`cut deStephen.

Deodat`, Verona se \ntoarse spre Paul:– Care dintre portretele mele le-ai v`zut?– Pe cel din atelierul lui Stephen, \n care p`rul ]i-a acoperit

fa]a. Din privirea aruncat` de so]ia sa, el \n]elese c` f`cuse ogaf`. Verona ro[i.

– Da, \n]eleg, zise ea, fericit` c` Stephen mai avea portretulei acolo, aproape de inima lui.

Deodat`, Noel \[i chem` sora \n cel`lalt cap`t al \nc`perii.– Surioar`, am f`cut un lucru de neiertat!– Ce-ai f`cut, Noel? \ntreb` Evelyn.– Am uitat c` Verona este invitata noastr` [i l-am chemat pe

Stephen s` discut`m despre excursia din Spania.Evelyn d`du ochii peste cap disperat`.


– Cum ai f`cut una ca asta? Sau nu cumva... la ce or` a spusc` vine?

– Dup` [ase. Oricum, a plecat de acas`, nu mai am cums`-l opresc... va fi o situa]ie foarte ciudat`.

Evelyn \l privi uluit`.– Niciodat` nu e[ti atent ce faci! Crezi c` Verona nu mai

tânje[te dup` el? Am citit printre rândurile scrisorilor ei dinEgipt.

– Pare foarte bolnav`, zise Noel. Pare foarte \mb`trânit`,arat` ca o femeie de treizeci de ani.

– Are privirea unei femei chinuite, remarc` Evelyn.Verona discuta cu so]ul Evelynei. La un moment dat, sim]i

invidie fa]` de prietena ei care-[i g`sise adev`rata fericire. Via]afusese mai simpl` pentru Evelyn; Paul ap`ruse \n via]a ei [i oceruse de nevast`. |n via]a ei existase Stephen, care refuzase s`se \nsoare cu ea.

***

Stephen ajunse dup` vreo or`. O l`sase acas` pe JuliaDelymon la Grosvenor Square [i se \ntoarsese acas`, apoisim]ise nevoia s` fac` o plimbare. Când se sim]ea nelini[tit, luiStephen \i pl`cea s` se plimbe. Porni pe malul Tamisei, care eracomplet acoperit` de cea]`. Merse pân` obosi, apoi cea]a seridic` [i \ncepu ploaia. Asta \l f`cuse s` se \ntoarc`. Nu suportaploaia. Londra i se p`ru dintr-o dat` deprimant`.

|ntr-un fel, uitase de invita]ia lui Noel Turner; numai faptulc` tânjea dup` Spania, dup` soare, \i aduse aminte de el.

Se schimb` [i lu` un taxi pân` la Noel Turner.Evelyn \i deschise u[a.

134 DENISE ROBINS

El \i zâmbi tinerei \nalte la care ]inea foarte mult, de[i nu-ipl`cea deloc felul \n care ar`ta. Era prea \nalt` [i mare pentru afi pe placul lui.

Evelyn nu-i \ntoarse zâmbetul. |l privi \ngrijorat` [i-lconduse \n hol, [optindu-i:

– Stephen, te rog, iart`-ne, dar Noel a f`cut o gaf` teribil`. Auitat c` te-a invitat, mai ales c` a venit [i Verona.

Stephen r`mase o clip` incapabil de spune ceva saureac]iona \n vreun fel. Nici un mu[chi de pe fa]` nu i se clintea.Apoi zise:

– De ce s` m` sup`r? Chiar m` bucur s-o v`d pe doamna...cum \l chema pe so]ul ei?

Evelyn, care-l cuno[tea bine pe Stephen [tia prea bine s`citeasc` ce se afla dincolo de vorbele lui. Stephen [tia preabine numele de familie al Veronei, dar mar[` lanedumerirea lui:

– Jefferton. Acum intr`, Stephen, [i fii politicos cu ea.– |ntotdeauna sunt politicos, mai ales cu doamnele, Evie.Verona se afla lâng` [emineu, cu un pahar de cocteil \n

mân`. Când intr` Stephen, ea vorbea cu mult` \nsufle]ire,amintindu-[i o anecdot`.

Stephen nu-[i mai lu` privirea de la ea: n-o mai v`zuse detrei ani. Era la fel de sub]ire ca o trestie, avea aceea[i gra]ie \npriviri [i \n mi[c`ri, \n felul \n care ]inea paharul, capul pu]inl`sat spre spate \i l`sa liber gâtul lung ca de leb`d`; p`rul \i erala fel de frumos, \l purta \n aceea[i piept`n`tur` de alt`dat`,l`sându-i fruntea liber`.

|n clipa aceea \l z`ri [i ea [i toat` culoarea \i pieri din obraji.Ochii i se m`rir` nefiresc de mult, nu mai vorbi, dar nici nu avualt` reac]ie la vederea lui.


Se f`cu t`cere \n apartamentul lui Noel. Aceasta fu \ntrerupt`chiar de Stephen, care \i f`cu una dintre acele plec`ciuni pe careea nu [tiuse niciodat` cum s` le interepreteze.

– Dumnezeule! exclam` el, este chiar doamna Jefferton!Evelyn interveni.– Ne-am bucurat teribil s-o revedem, zise ea. Uite bùtura ta,

Stephen. Vino mai aproape de foc, cred c` este frig afar`.– Plou`, zise el f`r` a-[i lua ochii de la Verona.Veni mai aproape de ea cu paharul \n mân` [i v`zu c`

Verona lui nu mai era aceea[i, p`rea mai b`trân`, iar chipul \iera marcat de suferin]`. Observ` ridurile care i se formaser` \ncol]ul ochilor [i-[i aminti c` \i vorbiser` despre boala Veronei.

– Am \n]eles c` nu te-ai adaptat acolo \n Egipt. P`cat, sper càcum te sim]i mai bine.

Ea se sprijini de [emineu pentru a nu-[i pierde echilibrul.{tiuse c`-l va \ntâlni aici, dar nu sperase c` va fi atât de repede.Nu-[i putea reveni din [ocul de a-l vedea. Dar acum [tia preabine de ce fusese atât de nefericit` acolo \n Egipt, atât decon[tient` c` nu are ce cùta al`turi de Forbes. Era din cauz`c`-l iubea cu disperare pe acest b`rbat din fa]a ei, \ncât ar fivrut s` se târasc` la picioarele lui, \n fa]a prietenilor lor s`strige c` este fericit` c`-l vede pentru ultima oar`. Dar acum elp`rea un strìn, a[a cum probabil [i ea \i p`rea lui. Nu se maiv`zuser` de trei ani, nici nu aflaser` mare lucru unul desprecel`lalt.

Oricum, peste scurt timp Stephen va disp`rea din nou dinvia]a ei, iar ea se va \ntoarce la cealalt` via]` unde nu avea unrol decis de ea.

Disperat` c` avea s`-l piard` curând, poate pentrutotdeauna, \ncerc` s`-i r`spund` pe un ton normal:

136 DENISE ROBINS

– Acum m` simt mai bine, Stephen.El puse paharul pe marginea [emineului, scoase

port]igaretul din buzunar [i-i oferi o ]igar`. Ea scutur` din cap\n semn de refuz.

– Cred c` a fost din cauza climei, nu?Ea \[i umezi buzele.– Iarna era bine, dar vara sim]eam c` m` usuc. Este foarte

cald [i mult` umiditate \n zona canalului de Suez.– Da, umiditatea \]i poate face probleme mari.– De fapt, dizenteria mi-a dat de furc`.El o privi peste ramele ochelarilor, a[a cum obi[nuia s` fac`,

iar ea \[i repet` \n minte:„Nu fii amabil cu mine, Stephen, pentru Dumnezeu! Ar fi

mai mult decât a[ putea suporta“.-Ei, bine c` te-ai \ntors acas`, continu` el. Nu cred c` se

poate sc`pa de dizenterie \n zona aceea, de[i [tiu c` exist`tratamente moderne.

– Le-am urmat pe toate, zise ea.– Din cauza asta ai sl`bit a[a.Stephen o privea cu ochi critic, iar ea \ncerca s` realizeze ce

naiba o f`cuse s` considere c` Doc sem`na cu Stephen.Evleyn, care nu [tia ce s` mai fac` pentru a detensiona

situa]ia, umplea mereu paharele tuturor [i vorbea ne\ncetat.Deschise chiar [i aparatul de radio.

– Cântecul p`mântului, zise Stephen f`r` a-[i lua ochii de laea. }i-l mai aminte[ti?

– Sigur c` mi-l amintesc, de[i pe vremea aceea ni se p`reaprea trist.

– A[a [i era! Era, dup` cum [tii, rodul unei min]i bolnave.Mahler a sfâr[it \ntr-un azil.

Ea se \nfior`.


– Da, \mi amintesc c` mi-ai spus.Noel interveni \nte ei.– Ce zici de c`l`toria asta \n Spania, Stephen?– A, da, zise Stephen cu gândurile [i ochii numai la Verona,

da, Spania...Cei doi b`rba]i \ncepur` s` discute dep`rtându-se pu]in de

locul \n care se afla Verona, care se sim]i dintr-o dat` foartesl`bit`, incapabil` s` se ]in` pe picioare. Mai lu` o \nghi]itur` decocteil [i se a[ez` strângând paharul \n mân`, dorindu-[i s` nufi venit, pentru a evita ceea ce tocmai se \ntâmplase ceea ce eraprea mult pentru ea.

Evelyn o v`zu c` arat` dintr-o dat` foarte r`u [i se apropie de ea.– Te sim]i bine, draga mea?– Da, dar a[ vrea s` cau]i alt post, nu am dispozi]ia necesar`

pentru acest cântec morbid.– Voi g`si ceva mai vesel, se oferi Evelyn.Imediat Stephen \ntrerupse discu]ia cu Noel.– De ce l-ai oprit pe Mahler?– Era mult prea trist, zise Evelyn.– Dar foarte frumos.– Veronei nu-i place.– Ba \i place, este cântecul ei preferat, nu-i a[a, Verona?Ea se \ntoarse s`-l priveasc` pe Stephen. Se sim]i dintr-o dat`

confuz`, ne[tiind dac` vorbele lui aveau referire la dragostea lordin trecut.

– Foarte bine, las`-l s` continue, nu-mi mai pas`.Dar Evelyn g`sise alt post la radio, cu muzic` de dans.

Stephen f`cu o grimas`, apoi ridic` din umeri [i se re\ntoarse laNoel.

Verona, care observ` grimasa lui, se gândi:

138 DENISE ROBINS

„Stephen nu s-a schimbat prea mult, este la fel de intolerant,de egoist. O, \l cunosc atât de bine, l-am iubit atât!“

Paul Sevanich veni mai aproape de ea.– Cred c` n-ai ascultat muzic` bun` \n Egipt.– Ba da, \nainte de repatrierea germanilor, care obi[nuiau s`

organizeze concerte destul de bune.Stephen reveni lâng` ea.– Vrei s` te duci \n Spania? \l \ntreb` ea.– Da, am nevoie de p]in soare.– Ai muncit iar`[i prea mult!– Da, destul de mult.– Am auzit c` ai f`cut progrese remarcabile. Am citit despre

tine \n ziare, am vrut s`-]i scriu s` te felicit, dar...– Dar n-ai f`cut-o, \ncheie el \n locul ei. Verona... a trecut

mult timp de când ne-am plimbat ultima oar` pe podul desprecare obi[nuiam s` spunem c` este al nostru....

Ea \[i aminti ultima lor \ntâlnire care avusese loc de fapt \natelierul lui, când o f`cuse s` sufere foarte tare. El o privi deaproape, cu ochii unui cunosc`tor;

– Ai acelea[i tr`s`turi fine, dar ai sl`bit mult, copila mea.Ea \ncepu s` râd`.– Copil`! Nu, nu mai sunt de mult o copil`!– O doamn` m`ritat` de prea mult` vreme, atunci?– Poate, admise ea \ncercând un zâmbet.Cei doi r`m`seser` singuri lâng` [emineu, c`ci Noel ie[ise

din \nc`pere, iar Evelyn [i Paul c`utau alte posturi maiinteresante cu muzic` de dans.

– |mi pare r`u c` ai fost bolnav`, Verona.– Am pierdut o sarcin`, zise ea, apoi se opri brusc, realizând

c` poate nu asta trebuia s` spun`.


– Da, se pare c` te-a urm`rit ne[ansa.Stephen \[i \ntoarse o clip` privirea de la tân`ra aceea zvelt`

din fa]a sa cu trupul extrem de frumos pentru c` fusese orbit degelozie la gândul c` fusese pe punctul de a da na[tere copiluluialtui b`rbat. Apoi se for]` s`-i vorbeasc` din nou:

– Ai fost dezam`git`?– Destul.– {i so]ul t`u, chipe[ul maior, cum o mai duce?Ea \i r`spunse destul de \n]epat:– Foarte bine. A fost \naintat la gradul de locotenent

colonel. Vine [i el s`pt`mâna viitoare din Egipt.Stephen se uita acum \n flac`ra [emineului.– Te duci cu el \n Germania?– Cred c` da, dar nu sunt sigur`, depinde de s`n`tatea mea,

nu mi-am revenit \nc`.Stephen privind-o realiz` c` iubita lui Verona nu era numai

bolnav`, ci [i nefericit`.Se sim]i dintr-o dat` teribil de fericit; \ntr-un moment de

egoism, \[i dori ca ea s` nu fie niciodat` fericit` cu Forbes.– Ai pictat ceva \n ace[ti ani? o \ntreb` el.– Nu, am fost foarte bolnav` tot timpul; anul trecut am

cunoscut un colonel care [tia câte ceva despre art` [i m-a f`cuts` pictez din nou, dar am renun]at. Am fost [ocat` când l-amv`zut prima oar`; \l cheam` Stephen Caulder [i-]i seam`n`mult.

– Vrei s` spui c` ]i-ai amintit de mine?– N-am spus asta. Dar mai bine s` vorbim despre tine. A[

vrea s` v`d portretele f`cute de tine \n ultimul timp.– Nu mai am nici unul \n atelier, le-am vândut. A, stai, mai

am unul foarte reu[it pe care \l po]i vedea oricând.

140 DENISE ROBINS

– Al cui este?– Al doamnei Forbes Jefferton; se nume[te Femeia abandonat`.– O, acela...– Da, l-am p`strat, de[i so]ului t`u nu i-a pl`cut.– A[tept s` mi-l \napoiezi \ntr-o zi. Apoi, sim]indu-se atât de

nesigur` \n preajma lui Stephen, sim]i nevoia s` plece.-Cred c` ar fi bine s` plec.– Atât de repede? Te-am sup`rat cu ceva, Verona?

– Nu m` simt prea bine... Sunt foarte sl`bit` [i-mi bate inimaprea tare.

– {i inima mea bate la fel, dar nu sunt sl`bit sau bolnav. Nune-am v`zut de trei ani, Verona, dar pentru mine e[ti la fel defrumoas`.

– Nu trebuie s` spui asta, Stephen.El se \nclin` din nou.– |n acest caz, scuz`-m`, te rog.– Evelyn, zise Verona trebuie s` plec. A[ putea telefona dup`

un taxi?Gemenii [i Paul Sevanich se \ntoarser` spre ea.– Chiar trebuie s` pleci, Verona? Este prea devreme [i afar`

toarn` cu g`leata...– Trebuie s` plec; i-am promis mamei c` nu stau mult. M`

simt foarte obosit`...– Refuz s` te las s` pleci a[a, zise Evelyn, prinzând-o de bra].

Vino \n camera lui Noel, te voi \nveli cu o p`tur` [i o s`-]i dauo aspirin`.

– Evie, nu... \ncepu Verona.Evelyn, care era o femeie foarte hot`rât`, o lu` de bra].– |mi revin numaidecât dac` m` odihnesc câteva minute,

zise Verona. Faptul c` l-am rev`zut...Evelyn \i lu` mâna \n palmele sale.


– Iart`-m`, drag` prieten`, n-am crezut c` vei fi atât de afectat`.– O, Evie, a[ vrea s` mor!Evelyn o s`rut` pe frunte.– |mi pare r`u, draga mea, nu a[a am vrut s` se \ntâmple. S`

\nchid lumina?Când Evelyn se \ntoarse s` ias` din \nc`pere se lovi de

Stephen.– Cum se simte? \ntreb` el.– Mi se pare bolnav` [i fragil`.– N-ar fi bine s` chem`m un doctor?– Verona nu va acepta.– Stephen, auzir` vocea Veronei chemându-l \ncet.– Cu ce te pot ajuta, Verona?Evelyn scutur` din cap c`ci nu era de acord cu ce se

\ntâmpla, dar nici nu putea s` intervin`.Stephen se a[ez` pe marginea patului \n care se afla Verona.

Ea \l privea cu ochii ei mari tri[ti. El \i v`zu lacrimile [i sim]i ca[i ea aceea[i dragoste pe care o sim]ise \n anii cât ea lipsise.N-ar fi trebuit s-o lase s` se m`rite cu maiorul. Nici n-ar mai fitrebuit s` lase vreo alt` femeie \n via]a sa.

Verona \ntinse mâinile spre el.– Stephen, o Stephen!– Verona, iubita mea, iubita mea, repet` el. Se unir` \ntr-un

s`rut plin de disperare.

142 DENISE ROBINS

Capitolul 10

Stephen o s`rut` pân` când amândoi sim]ir` c` nu mai potrespira. Apoi, \[i trecu mâinile prin p`rul ei de m`tase; nu lemai p`sa de restul lumii, de ce-ar putea spune cei care se aflaudincolo. Timpul parc` r`m`sese \n loc pentru ei. Era acum allor. Puteau recupera timpul pierdut discutând liber,povestindu-[i prin ce trecuser` \n ace[ti trei ani.

– De ce te-ai m`ritat cu el, Verona? De ce nu te-ai \ntors lamine?

– {tii prea bine de ce ,Stephen. Dar [i tu m` iubeai, sim]eamasta...

– Sigur c` te iubeam, a[a cum te iubesc [i acum, draga mea,timpul nu mi-a diminuat sentimentele.

Stephen \[i scoase ochelarii. P`rul \i era ciufulit de mâinileei. Acum nu mai p`rea obosit, p`rea chiar foarte tân`r. ObrajiiVeronei ardeau. El se gândi c` ar`ta extraordinar de frumoas`,a[a cum era pe vremea când se iubeau. El nu realiza c` de fapt

era o fals` str`lucire. Tot trupul ei tremura, iar pulsul \i era prearapid. O dat` sau de dou` ori, ea trase aer adânc, de parc` s-arfi sufocat. Dar p`rea fericit`.

Stephen se aplec` [i o mai s`rut` o dat`.– Cât de frumoas` e[ti, Verona, Femeia mea abandonat`.– Am fost a ta dintotdeauna.– Pe el l-ai iubit vreun moment?– Am \ncercat. O, dac` ai [ti cât de mult! Cred c` am avut

impresia c`-l iubesc \n luna de miere, de[i am realizat c` amf`cut o gre[eal` când m-a dus s` v`d Luvrul. L-am urât \n ziuaaceea.

– {i mai apoi, \n Egipt?– A fost \ntotdeauna bun [i blând cu mine, nu l-am putut ur\.– Slav` Domnului!– Am crezut c` existen]a unui copil ne-ar apropia.– Nici vorb`, iubito, n-ar fi fost nici o diferen]`. Tu mi-ai fi

apar]inut tot mie. {i dac` tot n-ai avut un copil, \l vei avea pe almeu.

– {tiu, am [tiut c` a[a va fi.– Nu m` pot ierta c` i te-am l`sat lui Forbes. Dar de unde s`

[tiu c` voi avea succes atât de repede?– {i eu am fost vinovat` c` n-am avut r`bdare. Dar nu te-am

uitat nici un moment, Stephen.– Nici eu, Verona.– Dar au fost [i alte femei \n via]a ta.– Dar n-au \nsemant nimic, nu m` gândeam decât la tine.Ea oft`.– Nu \n]eleg de ce. Sunt atât de lamentabil`, nu m` pot

decide niciodat`....

144 DENISE ROBINS

– A[a e[ti tu, draga mea, dar e[ti adorabil`. {i eu m-am\ntrebat deseori de ce m` preferai pe mine adorabilului t`u so].

Ea se gândi cu tandre]e la Forbes [i nu f`r` regret.– El...Stephen o \ntrerupse.– {i acum... ce vei face?Stephen \[i puse ochelarii la ochi [i observ` c` din nou

culoarea pierise din obrajii Veronei.– Ce vrei s` spui? \l \ntreb` ea.– Este evident c` trebuie s` iei o decizie, Verona. Când m-ai

p`r`sit pe mine pentru Forbes a fost o gre[eal` dar amconsiderat c` vrei s` te m`ri]i cu orice pre]. Iar acum vei repetagre[eala \ntorcându-te la el? Sau vii cu mine?

T`cere. Verona avea frisoane.– O, Stephen, murmur` ea.– Nu po]i fi la[`, Verona. C`s`toria ta este o fars`, iar via]a

mea nu este plin` f`r` tine. Trebuie s`-l p`r`se[ti pe Forbes s`te \ntorci la mine.

Ea nu spuse nimic pe moment. Nu putea s`-[i controlezetremurul nervos de care era cuprins`, nici durerea de inim`.

– Cred c` sunt mult prea bolnav` pentru a-mi mai puneastfel de probleme...

Stephen \ncepu s` str`bat` \nc`perea cu pa[i mari, privind-oca pe ceva ne\n]eles.

Ea continua s`-l priveasc` plin` de adora]ie.Trebuia s`-l p`r`seasc` pe bietul Forbes, cu care, de fapt, n-ar

fi trebuit s` se m`rite, [tiind c`-l iubea pe Stephen. Voise s` fie[i ea ca toate fetele de vârsta ei, dar nu reu[ise. Iar Forbes oiubea a[a cum [tia el s` iubeasc`, a[a cum era, lipsit deimagina]ie. Cum ar reac]iona dac` l-ar p`r`si pentru Stephen?


|[i imagin` cum ar fi ca la sosirea lui \n Anglia s`pt`mânaviitoare p`rin]ii ei s`-i spun` c` Verona \l p`r`sise? Va fi [ocat,va sim]i o durere greu de suportat. Oare va fi indignat de reac]iaei [tiind c` fusese atât de bun, tandru [i r`bd`tor cu ea?Iarmama [i sora lui vor fi revoltate.

Apoi se gândi la proprii p`rin]i pe care-i va r`ni profund.Mama, \n special, \l detestase dintotdeauna pe Stephen. P`rin]iiei n-ar accepta niciodat` faptul c` fiica lor divor]eaz`, erau ni[teoameni religio[i.

Inima Veronei era plin` de emo]ii contradictorii. Gândurilei se \ntoarser` \n cele din urm` la Stephen Caulder; ce-ar sf`tui-o\n privin]a aceasta? Ea [tia de fapt r`spunsul, n-ar trimite-oniciodat` \n bra]ele lui Stephen Best.

{i totu[i...ce putea face cu toat` nefericirea din via]a ei?Deodat`, Stephen se opri, arunc` ]igara [i se a[ez` din nou

pe marginea patului ei. O privi cu dragoste cu tandre]e, a[acum f`cea rareori.

– Iubita mea, zise el, [tiu ce se petrece \n mintea ta. M` iube[ti[i ai vrea s` fii cu mine dar nu vrei ca so]ul t`u s` sufere, nu-i a[a?

– Ai dreptate, la asta m` gândeam.– Eu nu pot pretinde c` m` gândesc la Forbes sau c`-mi pas`

de el. Ai fost a mea [i ai r`mas a mea. Apar]ii lumii mele [i nu alui. Nu vei fi fericit` niciodat` cu el.

Ea \ncuviin]`. N-ar putea fi niciodat` genul de so]ie pe care-lvoia Forbes, sau nu-l va putea ajuta s` promoveze a[a cumf`ceau alte so]ii. Iar Forbes putea g`si u[or o alt` so]ie potrivit`.

– Dac`-l p`r`sesc pe Forbes [i vin la tine nu-]i voi fi o povar`,Stephen? Se pare c` nu mai am prea multe zile.

El o strânse \n bra]e [i o s`rut` din nou.

146 DENISE ROBINS

– Eu te iubesc, Verona. N-am iubit pe nimeni altcineva ca petine. Vreau s` ne c`s`torim imediat ce Forbes \]i red` libertatea.Vino acum cu mine, iubito, nu te mai \ntoarce la el s` te chinui\n continuare, nu are rost s` pozezi \n martir. Te voi duce \nstr`in`tate, \n Spania. |n aceast` perioad` \n Andaluzia soareleeste foarte puternic [i te va ajuta s`-]i revii.

Verona era atât de fericit` numai la gândul c` putea pleca \nSpania cu iubitul ei Stephen. Ce-[i putea dori mai mult?

– Soarta a vrut s` fim \mpreun` iubito, murmur` Stephen.Ea \ncuviin]`.– Da, cred c` a[a a fost.– Trebuie s` recunosc: am \ncercat de multe ori s` te uit, s`

te schimb cu alt` femeie, dar mi-au revenit mereu \n minteacele cuvinte pe care ]i le-am citit cândva din cartea lui ErnestDowson: „când se termin` petrecerea [i se sting luminile, apareacea umbr`, Cynara! Noaptea \]i apar]ine!... atunci cade umbrata, Verona...este atât de adev`rat....\]i mai aminte[ti cum a\nceput totul?“Am r`spândit peste tot petale de trandafir....numai pentru a-mi alunga din minte florile de crin!

Dar tu ai venit \ntotdeauna pentru a nu-mi da pace, Verona.Iart`-m` dac` te-am f`cut s` suferi \n acele zile \n care nuvedeam lucrurile clar, acum le v`d foarte bine [i [tiu c` toatedrumurile duc \napoi la tine. Spune-mi c` m` vei \nso]ioriunde, Verona.

Ea oft` adânc, apoi [opti:– Da, Stephen, voi veni...Stephen se afla \n pragul celei mai mari bucurii din via]a sa.

Cu emo]ie s`rut` acele buze ro[ii care i se ofereau. Sim]i trupulei fragil \n bra]ele sale, tremurul pleoapelor ei.


Deodat` Verona sim]i o durere cumplit` \n piept \ncât nicinu mai putut respira. |ncerc` s`-i rosteasc` numele, dar nu seauzi decât un geam`t:

– Stephen!Din nou acea durere urmat` de convulsii, apoi Verona trecu

\n lumea t`cerii [i \ntunericului.Stephen o \ntinse cu grij` pe pat. Pentru câteva clipe, nu

realiz` ce se \ntâmplase. Avusese impresia c` Verona a le[inat.|ncepu s`-i maseze palmele.

– Verona, iubito, o s` te sim]i bine imediat. Este din cauzasl`biciunii [i emo]iei, dar o s`-]i revii, o s` am grij` de tine,iubito.

Ea nu r`spunse. Cu palmele ude de transpira]ie, Stephenridic` lampa de pe noptier` [i v`zu c` Verona lui avea ochii pejum`tate \nchi[i, iar buzele erau deja alb`strii. Abia atuncirealiz` ce se \ntâmplase, Verona era moart`.

Puse lampa la loc pe noptier`.– Verona, Dumnezeule! repeta ne\ncetat. Deodat`, se ridic` [i ie[i din \nc`pere. |n camera al`turat`

gemenii [i Paul se distrau de minune. To]i se \ntoarser` [iv`zându-l pe Stephen [i chipul lui desfigurat f`cur` deodat` olini[te nefireasc`.

– Evelyn, Noel, un doctor, suna]i un doctor pentru numelelui Dumnezeu....a murit Verona. Sau poate c` nu... nu [tiu...chema]i un doctor....

Cei trei \l privir` lua]i prin surprindere de vorbele lui [i defelul \n care ar`ta. Evelyn reac]ion` prima.

– Stephen, ce tot spui?El \[i scoase ochelarii [i-[i trecu mâna peste ochi.

148 DENISE ROBINS

– Du-te la ea, Evelyn, nu mai pot \ndura....Noel \l prinse de bra] [i-l conduse spre canapea.Stephen [tia prea bine \nainte de a veni doctorul c` Verona,

iubita lui, \i murise \n bra]e cu câteva clipe \n urm`. Trecuse \nnefiin]` tocmai când erau foarte ferici]i. El, ca [i ForbesJefferton, o pierduse acum. Pentru a doua [i ultima oar` Veronaie[ise din via]a lui.

Deodat`, auzi strig`tul Evelynei:– O, este moart`! Cred c` a avut un atac de cord. Sunt sigur`

c-a murit. Noel... Paul... telefona]i-i doctorului. Ba nu, suna]i-ope doctori]a Rees, este \n cartea de telefon... repede...

Stephen n-o mai auzea. |ncepu s` bea brandy [i abia dup` ced`du peste cap vreo câteva pahare o auzi pe Evelyn strigânddup` ajutor.

– Stai lini[tit, Stephen, \i spunea Noel, poate doctorul o varesuscita... mai bine pleac`, Stephen, dac` Verona a murit estemai bine s` nu se [tie c-ai fost aici. O s`-i previn eu pe Evie [iPaul.

Stephen \ncuviin]`. Nu-i mai p`sa ce i se spunea.Evelyn veni spre el, disperat`.– Stephen, nu spune c-ai fost singur cu ea.Deodat`, Stephen p`ru s` aud` ce i se spunea.– Este numai vina mea, zise el. O ]ineam \n bra]e [i \i ceream

s`-l lase pe Forbes s` vin` cu mine... eu am ucis-o...Evelyn scutur` din cap.– Nu te prosti, Stephen....a murit de angin`....ar fi murit

oricum, la orice emo]ie mai puternic`...Nu te mai \nvinui.Dar s`stabilim \ntre noi c-am fost doar trei persoane aici ca s` nu ias`scandal.


Stephen \ncuviin]`. Evelyn cu lacrimile curgându-i pe obraji\i aprinse o ]igar`. Stephen o lu` [i trase mecanic, câtevafumuri. Voia s` se duc` \napoi la Verona, s-o scuture bine, s-otrezeasc` [i ea s`-i zâmbeasc`, privindu-l cu ochii ei minuna]iacum \nchi[i pe vecie.

Sosi doctorul, iar Evelyn \l duse \n camera unde se aflaVerona. Acesta confirm` decesul din cauza trombozeicoronariene, nu se mai putea face nimic decât s` fie anun]a]ibie]ii p`rin]i.

Orele care urmar` fur` o adev`rat` tortur` pentru Stephen.Desigur fu crezut` versiunea Evelynei c` Verona se sim]ise r`u[i se dusese s` stea pu]in \ntins` \n camera al`turat`, de unde oauziser` strigând [i n`v`lind o g`siser` moart`.

Paul Sevanich \l duse acas` pe Stephen.– Nu-mi place cum ar`]i, Stephen, \i spuse el. Nu te las singur.– Te rog, fii sigur c` nu se va \ntâmpla nimic, Paul. |]i

mul]umesc, de fapt, v` mul]umesc la to]i trei pentru ajutor, daracum a[ vrea s` r`mân singur.

Paul, care era un tip impresionabil [i sentimental, mair`mase câteva clipe al`turi de el, apoi plec`.

Stephen se \ndrept` spre fereastr` [i aprinse toate luminiledin atelier pentru a vedea portretul Veronei. Apoi deschiseferestrele; afar` ploua toren]ial. Acum [tia prea bine de ce urâseploaia \ntotdeauna. Se gândi \nc` o dat` la iubita lui care z`cearece [i nemi[cat` \n apartamentul lui Noel. Se arunc` pe pat cufa]a \n mâini [i plânse ca un copil.

150 DENISE ROBINS

Capitolul 11

|n acela[i an, \n luna aprilie, colonelul Caulder se \ntoarse\n Anglia la o conferin]` pe teme medicale.

Nu mai cuno[tea prea mult` lume la Londra. Vremea erarece, urât`, umed` [i abia a[tepta s` se \ntoarc` \n Egipt. Le f`cuo vizit` p`rin]ilor Veronei.

Ar fi vrut s`-l vad` [i pe Forbes, dar acesta renun]ase laconcediu [i plecase deja la noul s`u post \n Germania, desigurdup` ce-[i informase prietenul de moartea so]iei sale provocat`de tromboz` coronarian`.

Caulder fusese [ocat, afectat personal, mai ales c` primise cucâteva zile \n urm` ultima scrisoare a Veronei \n care \i scria:

„Nu l-am v`zut de când m-am \ntors la Londra, [i cred c` a[aeste mai bine.“

Caulder nu putea crede c` Verona, acea fiin]` pl`pând`,frumoas`, cu ochii ei mari [i tri[ti, murise. Moartea uneipersoane tinere este desigur mai dureroas` decât a uneia care[i-a tr`it via]a. |n cazul Veronei situa]ia era [i mai patetic`,pentru c` nu apucase s` fie fericit`, s`-[i \mplineasc` visurile...

Desigur c`-l comp`timea pe Forbes; bietul om era [ocatpeste m`sur`. Venise plin de bucurie la Londra, fericit c` fusese\naintat \n grad, iar tat`l Veronei, pentru a diminua [ocul, \l\ntâmpinase la Liverpool.

La \nceput Forbes nu crezuse vestea c` so]ia sa a murit, apoise r`zvr`tise \mpotriva lui Dumnezeu. Ce fel de zeitate eraacesta dac`-i distrusese bucuria [i fericirea luându-i-o pe Verona\nainte ca aceasta s` \mplineasc` treizeci de ani? Cu toate c` eraun om religios nu-l mai \n]elese pe nemilosul Creator,r`zvr`tindu-se \mpotriva lui.

Doctorul care constatase decesul \i spusese c` fusese un atacviolent; apoi vorbise cu gemenii Turner care nu-i spuseser`decât c` \n seara aceea Verona fusese vesel` [i p`ruse fericit`.

Forbes \i scrise lui Caulder spunându-i c` Verona era\nmormântat` lâng` bunicii ei, la Woking.

***

Biata Verona! Bietul Forbes! se gândi colonelul Caulder.G`sea \n inima sa loc de compasiune pentru amândoi. Darastfel \ncheindu-se c`s`toria sa, Forbes nu mai avea cum s` aflecât de nefericit` fusese Verona al`turi de el.

Caulder \[i sim]ea inima foarte grea când sosi \n Anglia,realizând c` nu avea s-o mai vad` vreodat` pe prietena saVerona. Murise, ca [i Laura. Era ciudat, dar avusese de la\nceput presentimentul c` a[a se va \ntâmpla.

Se duse s`-i viziteze pe p`rin]ii Veronei dar nu st`tu preamult; erau vizibil zgudui]i de moartea fiicei lor [i \n egal`m`sur` uimi]i. |l \ntâmpinar` cu mult` c`ldur` dac` avem \n

152 DENISE ROBINS

vedere durerea lor. Auziser` multe lucruri bune despre el de lafiica lor; nu-i spuser` mare lucru despre ceea ce sim]ise Veronade când se \ntorsese acas`. Avuseser` impresia c` fiica lor sesimte mai bine [i c` \n Germania, al`turi de so]ul ei, \[i vareveni complet.

– Nici nu [ti]i ce frumoas` era, domnule Caulder, zise AliceLang, era ca o statuie de marmur` cu p`rul ei castaniu r`sfiratpe pern`. Am adus-o acas`, am acoperit-o de flori pentru c`-ierau foarte dragi, [ti]i Verona era un suflet de artist`.

Da, Stephen Caulder [tia asta prea bine. {i v`zuse chiar [iunele tablouri pe care le pictase Verona student` fiind.

Stephen Caulder p`r`si casa familiei Lang [i mai deprimat decum venise.

P`rin]ii Veronei \ncercaser` s`-i creeze o impresie fals`despre fiica lor; sau poate a[a credeau ei? Nu vorbeau decâtdespre fericirea ei despre felul \n care-l a[tepta pe Forbes...ce se\ntâmplase \n realitate cu Verona? Ce emo]ie violent` accelerasemoartea ei?

|n taxi pe drumul spre hotel, \ntrez`ri o idee.Se va duce s`-l cunoasc` pe Stephen Best. Avea curiozitatea

s` afle ce efect avusese asupra lui moartea Veronei [i dac` sev`zuser` \nainte de sfâr[itul ei.

Pe la ora trei \ntr-o dup` amiaz` blând` de aprilie, se duse laatelierul lui din strada Tite. Cel care-i deschise \l \ntreb`:

– Domnul Best v` a[teapt` cumva, domnule?Caulder neg`.– Nu este aici?

– Acum nu este dar va sosi imediat; de fapt, abia azi-diminea]` s-a \ntors din Spania. A lipsit din ]ar` \n ultimeledou` luni.


– |n]eleg, zise colonelul Caulder; probabil c` nu vrea s` vad`pe nimeni.

– Nu cred c` este ocupat domnule, [i dac` sunte]ivreun prieten cred c` abia a[teapt` s` v` vad`. Cum v`numi]i?

– Sunt colonelul Caulder, r`spunse Doc intrând. Imediat ceajunse \n camera de zi, privirea \i fu atras` de un tablou aflatdeasupra [emineului din care \l privea... Verona.

Era \mbr`cat` \ntr-o rochie verde, cu p`rul l`sat \ntr-o parte,cu umerii goi. |[i aminti ce-i spusese ea despre acesta tablou pecare Stephen \l numise La femme abandonee. Verona \l primiseca dar de nunt` de la Best.

Privi fascinat portretul care-l f`cu s` nici nu mai poat`respira la un moment dat, atât de bine sem`na cu Verona pecare o cunoscuse la Al Fayid. Dar aceea era moart`, reflect`colonelul.

Se \ntoarse ducându-se spre fereastr` s` priveasc` Tamisafrumoas` [i cu un aer misterios \n acea dup`-amiaz` deaprilie.

Deodat` u[a se deschise [i-[i f`cu apari]ia un tân`r zvelt cup`rul castaniu \nchis, aproape negru, bronzat, \mbr`cat \ntr-uncostum de tweed gri, cu dou` tablouri sub bra]. Le l`s` jos [iveni repede spre colonel.

– Domnule, trebuie s`-mi cer scuze pentru \ntârziere, abiam-am \ntors din Spania.

Caulder \l privi lung pe Stephen Best.– Sunt colonelul Caulder, zise el; numele meu v` spune

ceva?

154 DENISE ROBINS

– O, sigur, exclam` Stephen \nsufle]indu-se brusc, sunte]idoctorul Veronei din Egipt. Mi-a spus c` v-a]i purtatextraordinar cu ea. V` servesc cu un whisley? \l \ntreb` el, f`rà sta o clip` locului.

Bronzul lui Stephen nu-l \n[el` pe Caulder; de[i avea un aeraparent s`n`tos, probabil mai suferea \nc`.

– Poate ]i se va p`rea nepotrivit c` am venit aici \n aceast`dup`-amiaz`.

– Dimpotriv`, sunt fericit c-a]i venit. Orice prieten al Veroneieste [i prietenul meu. Am \ncercat \n ultimul timp s` nu m` maigândesc atât de mult la ea, a[a c` am plecat \n Spania imediatdup` \nmormântarea ei, la care n-am participat...n-a[ fi putut...

– |n]eleg.– Am plecat departe de aici, trebuia s-o fac. M-am dus \n

Spania cu prietenul nostru Noel Turner. Am sim]it c` nu m`\ntorc cu pl`cere la Londra, de[i aveam mult de lucru. Caulder\l v`zu c` prive[te intens portretul Veronei [i realiz` c` acestb`rbat o iubise. Indiferent cum se purtase. |mi amintesc c`Verona mi-a spus c` a [ocat-o asem`narea noastr`.

– A[a este.– A avut noroc cu dumneata acolo, la Al Fayid. Cred c-a dus-o

foarte rù.– Da, era mai tot timpul bolnav` [i nu suporta via]a cazon`.

De[i uneori exagera pentru c` Forbes s-a purtat foarte bine cu ea.– Da, mi-a spus, zise Stephen privind cum ]igara se consuma

singur`. Dar a avut privilegiul de a trì trei ani cu ea.Caulder ridic` din sprâncene.– Este adev`rat. Era o femeie foarte frumoas` [i tandr`, plin`

de sensibilitate.Stephen Best \l privi ciudat.


– L-a f`cut fericit, nu?– Da, \n cea mai mare parte a timpului; era foarte curajoas`

[i loial`. Cred c` uneori Forbes sim]ea c` nu-l iube[te [i-[i f`ceaprobleme \n privin]a dumitale.

– |ngrijorarea lui Forbes nu m` prive[te.– Desigur, dar trebuie s` fim cinsti]i; Forbes a fost mereu

foarte bun cu Verona, iar dumneata ar fi trebuit s` fii \nlocul lui.

Stephen se ridic` [i \ncepu s` m`soare \nc`perea nervos.– Nu trebuie s`-mi aminte[ti ce am gre[it.– N-am venit aici s`-]i reamintesc lucrurile dureroase, dar a[

vrea s` \n]eleg de ce nu te-ai \nsurat cu ea. Ea a \ncercat s`-miexplice, dar....

Stephen se \ntoarse brusc spre el, cu o figur` de omh`ituit.

– Doctore, a fost o lovitur` ciudat` a sor]ii; ; am crezut c`nu-mi este permis s-o fac s`-[i lege via]a de mine un artist carear fi putut s` nu ajung` niciodat` la recunoa[tere. Nu mi-a[ fi\nchipuit c` a[ fi putut s`-i ofer mult \ntr-un timp atât de scurt.Iar ea l-a cunoscut pe Forbes [i \ntrucât voia s` se m`rite cuorice pre], s-a m`ritat cu el salvându-se de mine. Ce ironie! Amcontinuat s` ne iubim \n anii \n care a fost m`ritat` cu el. Amv`zut-o când avenit acas`...

– A[adar...– Da, am v`zut-o, a murit \n bra]ele mele...Stephen Caulder \[i scoase pipa din gur`.– |n noaptea \n care a murit?– Da, nu ]i-a spus nimeni acest am`nunt? Verona a f`cut

un atac de cord pe când se afla \n vizit` la un amic al nostru.Ne-am \ntâlnit accidental.

156 DENISE ROBINS

– {i cum ]i s-a p`rut Verona?– Mai frumoas` ca oricând dar teribil de bolnav`. Chiar n-ai

[tiut de boala ei de inim`?– Nu [tiu dac` era bolnav` de inim` pentru c` eu n-am fost

medicul ei, dar era foarte fragil` [i sl`bit` dup` boal`. Iar stareaei de spirit....

– Ce vrei s` spui? \l \ntrerupse Stephen Best.– Cred c` [tii c` tânjea dup` dumneata; a \ncercat s` lupte

\mpotriva acestei iubiri damnate, dar nu i-a f`cut fa]` \n cele dinurm`.

– Da, [tiu c` biata mea Verona n-a putut face fa]`. Dar \nnoaptea \n care ne-am reg`sit i-am cerut s`-l p`r`seasc` peForbes când mi-a declarat c` m` iube[te la fel de mult.

– {i a acceptat?– Da, de[i nu chiar de prima dat`. |nainte de a muri eram

extrem de ferici]i. Verona \ns` a murit \n bra]ele mele. Apoi... o,acel moment! A[a c` vezi eu am ucis-o. Bucuria a fost preamare, nu i-a rezistat, eu am ucis-o.

Caulder se ridic` [i puse o mân` pe um`rul lui Stephen.– |]i mul]umesc c` mi-ai spus adev`rul [i n-a[ vrea s` te

\ntristezi din nou sau s` exagerezi adev`rul. Nu dumneata aiomorât-o pe Verona. A murit de tromoboz` coronarian`, oriceemo]ie puternic` ar fi omorât-o, a[a c` nu trebuie s` te\nvinuie[ti.

– M` bucur s` aud c` a[a vezi lucrurile doctore. {tii Veronam-a \nvinuit tot timpul c` am \mpins-o \n bra]ele lui Forbes, c`ar fi trebuit s-o ]in al`turi de mine, s-o fac fericit`.

– Regretele nu te vor duce nic`ieri. Dar s` ne gândim pu]in.Eu n-o v`d pe Verona trecând prin toat` urâ]enia unui divor],


care ar fi afectat-o teribil, \n primul rând pentru c` n-ar fi vruts`-l r`neasc` pe Forbes. Iar cei care au cunoscut-o pe Veronatrebuie cru]a]i de adev`r, m` refer la p`rin]ii ei.

– O, doctore, nu [tii cât \mi lipse[te Verona!– Ba cred c` [tiu, pentru c` am ascultat [i confesiunile ei.– M` ur`[ti doctore?– Nu te ur`sc, \mi este doar mil` de dumneata, cred c` ai

trecut prin clipe grele; acum trebuie s` te \ntorci la pictur`s`-]i aminte[ti c` Verona era foarte mândr` de succeseledumitale. Verona a murit fericit` \n bra]ele dumitale, nu stricafericirea ei cu regretele...

– Mul]umesc Doc, m-a ajutat mult...i-ai fost un foarte bunprieten [i te voi considera [i eu prietenul meu.

– Fiule eu voi pleca din nou \n India pentru \nc` un an, dardup` aceea m` \ntorc definitiv la Londra, [i a[ vrea s` ne maivedem.

– Nimic nu mi-ar face o bucurie mai mare, zise Stephenprivindu-l cu drag.

Dup` ce Caulder plec` Stephen \ncepu s`-[i citeasc`scrisorile sosite \n lips` [i v`zu un scris feminin care-i produseo grimas`: Julia Delymon.

„Am auzit c` te \ntorci din Spania, dragul meu. Sun`-m` s`termin`m portretul acela; abia a[tept s` te v`d.“

Stephen rupse scrisoarea, gândindu-se c` nu va puteatermina niciodat` portretul Juliei, n-o mai suporta. R`mase cuprivirile a]intite asupra portretului Veronei, neputând s` cread`c` era moart`. Se sim]i dintr-o dat` foarte singur, de[i vorbele

158 DENISE ROBINS

doctorului Caulder \l mai \mb`rb`taser`. El \i confirmase c`Verona murise fericit`, iar el, Stephen nu fusese cel care oomorâse, ci cel care-i d`ruise ultimele clipe de fericire.

Va \ncerca s` [i-o aminteasc` mereu a[a cum fusese \n searamor]ii, fericit`.

„ Via]a trebuie s` continue Verona, iubito“ murmur` el, darne vom reg`si curând. Undeva...cândva...jur c` a[a va fi...

Cu aceste gânduri lu` o pensul`, puse vopsea pe ea [i\ncepu o nou` lucrare, sim]ind inspira]ia.

Sfâr[it


giannijollys

Sarbatoarea s-a sfarsit · Verona era gata s` izbucneasc` \n lacrimi. Nu-[i \nchipuise c` Stephen...

Documents

Transcript of Sarbatoarea s-a sfarsit · Verona era gata s` izbucneasc` \n lacrimi. Nu-[i \nchipuise c` Stephen...