Capitolul I

Introducere

Apariţia vestimentaţiei este legată de cele mai timpurii trepte de

dezvoltare ale societăţii omeneşti evoluţia îmbrăcămintei fiind

dependentă de viaţa economico-socială la nivel de cultură şi civilizaţie

atins de acesta. Creată la început pentru apărarea corpului de acţiunea

nefavorabilă a mediului climatic înconjurător sub influenţa diferitelor

condiţii istorice social-economice naţionale a evoluţiei idealurilor

estetice îmbrăcămintei, a suferit multiple transformări a atins o mare

varietate de tipuri şi forme devenind un obiect al artelor aplicate de tipuri

şi forme devenind un obiect al artelor aplicate. Îmbrăcămintea reflectă

fidel originalitatea culturii naţionale a diferitelor popoare, simţul lor

estetic, tradiţia, nivelul de trai, particularităţile mediului natural.

În ţara noastră evoluţia îmbrăcămintei a urmat aceleaşi legi

generale, dar a reflectat continuitatea poporului român înflorirea unei

culturi şi arte originale în condiţiile unor puternice influenţe atât

orientale cât şi apusene.

O particularitate o constituie structura şi caracteristicile portului

popular. Produsele actuale în care se îmbină în mod organic calităţile

funcţionale cu cele estetice, reprezintă forme directe de manifestare

estetică, mijloace de afirmare a personalităţii fiecărui purtător.

Pe lângă această îmbrăcăminte trebuie să îndeplinească o serie de

funcţii precum ar fi:

- funcţia de apărare;

- funcţia biologico-igienică;

1

- funcţia informaţională;

- funcţia unui produs de îmbrăcăminte depind de

destinaţia acestuia, funcţia principală influenţând în mod

hotărâtor forma produsului.

Produsele de îmbrăcăminte se împart în trei clase principale:

- clasa îmbrăcămintei uzuale;

- clasa îmbrăcămintei sport;

- clasa îmbrăcămintei de protecţie.

Industria de confecţii, alături de celelalte ramuri industriale

producătoare de bunuri de larg consum, trebuie să contribuie la

satisfacerea necesităţilor de consum ştiinţific fundamentale ale

oamenilor.

În realizarea acestor obiective o importanţă deosebită o are

activitatea de pregătire tehnică a fabricaţiei care cuprinde şi etapa de

proiectare constructivă a produselor pentru industria de serie.

Proiectarea îmbrăcămintei este o ştiinţă care se ocupă cu

proiectarea raţională şi a produselor pentru industria de serie. Pentru

aceasta se valorifică cuceririle ştiinţei şi tehnicii din domeniu, experienţa

de veacuri a practicii construcţiei îmbrăcămintei şi realizările din

discipline colaterale ca: antropologia aplicată, filozofia umană şi

confortul vestimentar, artele aplicate, materii prime, tehnologia

confecţiilor şi alte tehnologii textile.

2

CAPITOLUL II

Descrierea lucrării

2.1. Schiţa produsului

3

2.2. Prezentarea produsului

Sarafanul este un produs cu sprijin pe umeri. Acest produs se

poartă pe timp de vară sau începutul toamnei. Face parte din garderoba

feminină.

Se poate purta de toate vârstele pe care le au femeile.

Pot fi confecţionate într-o varietate mare.

Produsul se confecţionează din diferite materiale şi cuprinde

următoarele piese:

- faţă şi spate;

Accesorii:

- nasturi;

- aţă de cusut.

Se poartă pe timp călduros.

2.3. Luarea măsurilor

La construirea tiparului pentru sarafan sunt necesare următoarele

măsuri:

- înălţimea corpului – se măsoară din creştetul capului până la tocul

încălţămintei;

Ic = 165 cm.

- lungimea taliei – reprezintă dimensiunea de la a 7-a vertebră a gâtului

până la punctul cel mai cambrat al taliei;

Lt = 51 cm.

- lungimea produsului – după determinarea lungimii taliei, se aşează

degetul pe panglica centimetru în talie şi în continuare se stabileşte

lungimea totală a produsului în funcţie de modă şi cerinţa clientului;

Lpr = 110 cm.

4

- lăţimea spatelui – reprezintă distanţa dintre umerii, măsurată peste

spate, la aproximativ 1/3 din distanţa de la a 7-a vertebră a gâtului şi

taliei;

ls = 20 cm.

- lăţimea bustului – reprezintă distanţa dintre încheieturile raţelor,

măsurată peste bust în zona cea mai proeminentă;

lb = 23 cm.

- circumferinţa bustului CB (pe jumătate c) reprezintă dimensiunea

corpului în partea cea mai proeminentă a bustului;

cb = 100 cm.

- înălţimea bustului se ia de la partea cea mai proeminentă a bustului,

trecem centimetrul pe după gât;

Ib = 28 cm.

- lungimea taliei în faţă se măsoară în acelaşi fel ca şi înălţimea bustului;

Ltf = 44,5 cm.

Construirea tiparului.

5

Capitolul III

Fişa tehnologică

3.1. Pregătirea materialului pentru croit

În cadrul fazei de pregătire a materialului pentru croit se execută

lucrări pregătitoare croirii care cuprind operaţii în funcţie de materialele

care se prelucrează.

Principalele operaţii sunt:

- decatarea ţesăturilor;

- călcarea materialelor textile;

- controlul şi sortarea;

- şablonarea;

- calculul loturilor.

Decatarea şi călcarea materialelor textile şi a ţesăturilor

Operaţiile de călcare şi decatare se aplică la începutul pregătirii

pentru croit având ca scop să asigure materialelor un aspect plăcut

privind netezirea, luciul, uniformitatea şi reducerea contracţiei.

Decatarea asigură stabilitatea dimensională a materialelor, iar prin

călcare se defineşte aspectul ţesăturii. Decatarea este operaţia prin care

se elimină luciul şi se reduce contracţia din ţesătură. Această operaţie se

efectuează prin umezirea ţesăturilor şi uscarea lor în scopul fixării la

dimensiunile normale.

Decatarea poate fi realizată manual cu maşina de călcat sau

mecanic cu ajutorul maşinilor de decatat. În producţia industrială

decatarea se realizează în cadrul ţesătoriilor sau poate fi efectuată în

inteprinderile de confecţii în cadrul operaţiei de pregătire a materialelor

pentru croit. Decatarea manuală constă în aburirea materialelor tip lână şi

6

apoi uscarea acestora prin călcare fără a fi tensionate. Operaţia se

desfăşoară pe o masă de călcat unde ţesătura sau tricotul se aşează lejer

şi apoi se calcă cu o pânză umezită şi bine stoarsă.

Reducerea contracţiei la ţesăturile tip bumbac se face prin punerea

acestora în apă timp de 6-8 ore, după care se pun la uscat şi se calcă pe

direcţia diagonală a firului de ţesătură.

Pentru decatare se folosesc mai multe tipuri de maşini în funcţie

de natura ţesăturilor:

1. Maşina de decatat cu bandă.

2. Maşina de decatat pe secţiuni.

1. Maşina de decatat cu bandă

1- motor electric

2-3 cilindru

4- bandă transportoare

5- cilindru de presare

6- coş de absorbţie

7- conducte prin care vine aerul

8- ventilator.

Motorul 1 transmite de la cilindrul 2 care antrenează banda

transportoare 4. Reluarea aburului prin stratul de ţesătură se face prin

conductele 7, surplusul de abur este absorbit de coşul 6, ventilatorul 8

trimite aer cald asupra materialului.

Astfel, după decatare ţesătura se depune pe masa 11.

7

2. Maşina de decatat pe secţiuni

Este o maşină modernă la care procesul decatării se desfăşoară pe

trei benzi transportoare care formează secţiunile maşinii. Această maşină

realizează operaţia de aburit, presat, fixat şi uscat.

1- ţesătură;

2- cărucior;

3- cilindru de alimentare;

4- 11- 12 – benzi transportoare;

5- 6- 7- 8 – role cilindrice;

9- presă mobilă;

10- masa de lucru (presă fixă);

13- masă de lucru prevăzută cu orificii pentru absorbţia aburului;

14- dispozitiv de pliat;

15- cărucior;

13- 16- 17 – conducte de refulare.

Procesul decatării cu această maşină se desfăşoară cu ajutorul a

trei benzi transportoare care deplasează materialul de pe căruciorul de

alimentare 2 până la debitare. Ţesătura 1 este aşezată în cărucior şi

introdusă printre barele conductoare şi peste cilindrul 3 după care este

preluată banda transportoare 4. Deasupra benzii 4 este montată o presă

8

mobilă 9, iar sub această bandă este presa fixă 10. Acesta execută

operaţia de aburit şi presat ţesătura.

În prima secţiune este transportată pe banda transportoare 11.

În secţiunea a doua se execută o nouă aburire şi o presare mai

uşoară. Trecerea în secţiunea a treia se realizează cu banda transportoare

12. În interiorul acestei benzi se găseşte o masă de lucru 13, care este

prevăzută cu orificiu pentru absorbirea aburului, uscarea ţesăturii şi

fixarea dimensională. Ţesătura este preluată de dispozitivul de pliere 14,

cu ajutorul căruia se depune în căruciorul 15.

Călcarea materialelor textile

Călcarea materialelor - este procesul umidotermic care se aplică

materialelor textile în scopul netezirii şi obţinerii unui aspect mai plăcut

al materialului. Procesul de călcare este în funcţie de natura materialelor

şi mijloacele folosite pentru călcat.

a). Călcarea materialelor din bumbac – cuprinde operaţiile de

netezire, egalizare a grosimii ţesăturii şi stabilirea luciului necesar. Prin

călcare ţesăturile din bumbac obţin luciul necesar datorită presiunii care

o exercită organele de presiune asupra ţesăturii.

b). Călcarea ţesăturilor de in – se realizează prin materialul numit

mangăl, iar operaţia de călcat se numeşte măngăluire. Realizarea

acestei operaţii constă în înfăşurarea ţesăturii pe un cilindru de lemn care

apoi este introdus între 2-3 cilindri metalici care îl presează.

c). Călcarea ţesăturilor de lână în amestec – se calcă în mod

asemănător cu cele din bumbac cu deosebirea că în timpul călcării

presiunea care se exercită asupra ţesăturii este mai mică.

Călcarea şi calandrarea tricoturilor

Călcarea tricoturilor semifasonate se calcă manual cu maşina de

călcat, iar cele tubulare sunt supuse operaţiei de calandrare.

9

Aceste două operaţii sunt necesare datorită modificărilor care

intervin în timpul procesului de tricotare. Atât călcarea cât şi calandrarea

se desfăşoară în condiţii impuse de compoziţia fibrelor de tricotat.

Călcarea tricoturilor semifasonate se execută cu maşina de călcat

manuală sau cu prese speciale. Umiditatea în cadrul acestui proces este

variabilă şi creşte în funcţie de creşterea procentului de fibre din lână.

Calandrarea tricoturilor se efectuează cu maşini de calandrat

prevăzute cu rame. Prin calandrare tricotul se fixează în poziţia şi forma

dorită şi se stabilizează la lăţimea necesară procesului de producţie.

Modificarea lăţimii tricotului prin calandrare faţă de lăţimea

stabilită prin tricotare nu asigură întotdeauna rezultate bune deoarece

prin spălare tricotul revine la dimensiunile iniţiale. Ca urmare a acestui

fenomen lăţimea de calandrare se consideră aproximativ egală cu lăţimea

de tricotare.

Relaxarea tricoturilor este procesul de odihnă a tricoturilor care se

aplică după călcare sau calandrare. Odihna se face în magazii speciale,

iar timpul de odihnă este de cel puţin 24 de ore. Condiţiile de

microclimat care trebuie asigurate în aceste majorări sunt: umiditatea 60-

65%, lipsa curenţilor de aer, lumină indirectă, temperatură nu prea

ridicată.

Controlul şi sortarea materialelor

Materialele destinate confecţiilor sunt verificate din punct de

vedere cantitativ şi calitativ. Controlul calitativ are ca scop cunoaşterea

caracteristicilor fizico-mecanice ale materialelor. Datorită faptului că

aceste caracteristici se verifică în cadrul proceselor de recepţie a

materialelor, la pregătirea ţesăturilor pentru croit verificăm ţesăturile

numai din punct de vedere dimensional şi al aspectului. Prin acest

control se urmăreşte evidenţierea defectelor existente în ţesătură şi care

10

nu sunt admise în obiectele de îmbrăcăminte. Acestea pot fi de diferie

provenienţe:

- defecte provenite din ţesut şi tricotat (găuri, fire

neuniforme în urzeală şi bătătură)

- defecte de finisare (vopsire neuniformă, pete de la

vopsire, calandrare neuniformă);

- defecte provenite din timpul asamblării şi transportului

(rupturi, rosături, găuri).

Defectele constatate în timpul controlului se marchează pentru a fi

observate în fazele următoare şi evitate pe cât posibil. Controlul

cantitativ are ca scop cunoaşterea dimensiunilor fiecărui balot, o atenţie

deosebită acordându-se baloţilor care au mărimi diferite. Aceste defecte

se marchează pentru fazele următoare. Controlul tricoturilor se face în

mod deosebit la cele semifasonate tot prin marcarea defectelor iar la cele

tubulare se face prin eliminarea porţiunilor cu defecte.

Sortarea materialelor se face numai la ţesături şi constă în

gruparea baloţilor în funcţie de lăţime. După stabilirea lăţimii necesare

baloţii se sortează şi se depozitează în rafturi speciale. Aceste rafturi sunt

din lemn şi sunt de diferite lăţimi în funcţie de lăţimea ţesăturilor care se

depozitează în raftul ţesăturii cu lăţimea cea mai mică.

Şablonarea materialelor

Este operaţia de conturare a şabloanelor pe suprafaţa materialului

de croit. Constă în aşezarea şabloanelor pe material şi trasarea conturului

şablonului.

Se folosesc diferite procedee:

- şablonare prin conturare cu cretă sau ceion;

- şablonare cu ajutorul trafaretelor;

- şablonare cu ajutorul calculatorului.

11

Indiferent de procedeul folosit pentru şablonare se ţine cont de

următoarele condiţii tehnice:

a) Aşezarea şablonului pe material se face pe direcţia firului de

urzeală din material.

b) Aşezarea şabloanelor pe material se face conform indicaţiilor

de pe şablon.

c) Aşezarea şabloanelor pe material se va face cu respectarea

desenului din material pentru toate părţile componente ale

produsului.

d) Aşezarea şabloanelor pe material se va face ţinându-se cont de

suprafaţa materialului să fie ocupată cât mai raţional.

Şablonarea prin conturare

Se face prin amplasarea şabloanelor pe material şi conturarea lor

cu cretă sau creioane speciale.

Şabloanele se pot aplica pe material dublu sau desfăcut, atunci

când aşezăm şabloanele pe material desfăcut eficienţa de folosire a

materialului este mai mare decât atunci când aşezăm materialul dublu.

Şablonările pot fi simple sau combinate:

- şablonări simple: cuprind toate şabloanele pentru un

produs şi se face pe materialul dublu sau desfăcu;

- şablonări combinate: se folosesc atunci când avem de

şablonat două sau mai multe şabloane de la produse.

În acest caz şablonarea se începe cu şabloanele mai mari mergând

în ordine descrescătoare până la cele mai mici.

Şablonare cu trafarete

Are un randament mult mai ridicat dar confecţionarea lor este mai

costisitoare.

12

Trafaretele sunt nişte dispozitive cu găuri care respectă conturul

şablonului şi prin care se trimite pe material praf de cretă sau talc unind

cu linii distanţa dintre semnele lăsate pe material obţinem conturul

şablonului.

Şablonarea pe calculator

Este o metodă modernă mai costisitoare şi necesită personal calificat.

Calculul loturilor

Reprezintă calcularea materialelor textile care se folosesc pentru

operaţia de şpănuit.

Calcularea se efectuează pentru fiecare bucată de material ce

urmează a se croi şi pentru fiecare şablon efectuat necesarul de material

în funcţie de lungimea şablonului şi de numărul foilor în şpan. Cu

ajutorul acestor operaţii putem determina numărul de foi dintr-un şpan,

ea se efectuează pe lăţimea materialului, pentru folosirea cât mai

raţională a acestuia.

Pentru efectuarea acestei operaţii trebuie să avem în vedere

următoarele:

- lungimea ţesăturii sau a tricotului;

- numărul starturilor care vor fi în şpan;

- dimensiunile de lungime şi lăţime ale balotului de

material;

- se efectuează pe lăţimea materialului pentru folosirea

mai raţională a acestuia.

Pentru uşurarea operaţiei de calcul al loturilor se folosesc tabele de

calculat care cuprind:

- numărul foilor în şpan ce pot rezulta dintr-o bucată;

- lungimea unei bucăţi de ţesătură;

- lungimea foilor în şpan în funcţie de numărul lor.

13

Calculul loturilor se face după formula:

L = C x F

L- necesarul de ţesătură pentru un şpan în metri.

C- lungimea şpanului în metri.

F- numărul foilor de ţesătură din şpan.

Loturile calculat se formează prin gruparea baloturilor separate

şpanului sau combinaţiei respective. Baloturile reprezentate pentru un

şpan trebuie să aibă aceeaşi lăţime.

3.2. Şpănuirea materialelor

Este operaţia prin care materialul se aşează în straturi suprapuse cu

lungimi şi lăţimi egale.

După felul de aşezare a straturilor şpănuirea poate fi:

- dublu lat;

- desfăcut;

- cu faţa într-un singur sens;

- faţă-nfaţă.

Şpănuirea trebuie efectuată cu mare precizie în ceea ce priveşte

lungimea şi lăţimea pentru a corespunde cu dimensiunea şabloanelor.

Înălţimea şablonului nu trebuie să depăşească 15 cm., iar numărul

de starturi dintr-un şpan depind de grosimea materialului.

Această cerinţă trebuie îndeplinită deoarece la decuparea detaliilor

se pot produce dereglări ale straturilor de ţesătură care pot duce la

îngustarea detaliilor pentru croit.

Exemplu: în practică numărul de straturi dintr-un şpan variază

astfel:

- la ţesături subţiri 60-120 straturi;

- la ţesătură de lână pentru paltoane 25-40 straturi.

14

Stabilirea numărului de straturi de material dintr-un şpan depinde

de aspectul lucios al materialului care poate îngreuna operaţia de croire

deoarece straturile suprapuse alunecă foarte uşor.

Şpănuirea materialului se poate face:

- manual;

- manual-mecanic;

- mecanizat cu ajutorul maşinilor de şpănuit.

Şpănuirea manuală

Este operaţia de aşezare manuală a straturilor pe mese simple

având dimensiunile determinate de caracteristicile ţesăturii.

Pentru executarea şpănuirii manuale sunt necesare următoarele

faze de lucru:

a) alimentarea mesei de lucru cu material pentru şpănuit;

b) derularea materialului la un capăt al mesei;

c) aşezarea foilor de material în straturi suprapuse şi egale

ca lungime şi lăţime;

d) tăierea foilor în şpan cu foarfeca sau cu dispozitiv de

tăiere a materialului;

e) aşezarea şablonului peste şpanul format ;

f) fixarea şpanului prin coasere cu ajutorul unui dispozitiv

pentru a nu se deplasa foile în timpul transportului.

1- masa de lucru;

2- sulul de material;

3- şpanul;

4- dispozitiv.

15

Şpănuirea manuală se execută pe masa de lucru 1, pe care se

aşează materialul de pe sulul 2, depunerea făcându-se în straturi de

aceeaşi lungime şi lăţime. Dispozitivul 4, are rol de a fixa un capăt al

şpanului în scopul asigurării stabilităţii lui. În procesul de formare al

şpanului trebuie asigurate următoarele condiţii:

- în cadrul aceluiaşi şpan se va folosi materiale de aceeaşi

lăţime;

- marginile şpanului vor fi în linie verticală;

- tăierea stratului şpanului se va face cu precizie pentru ca,

capetele şpanului să fie drepte;

- straturile de material se depun în şpan fără a fi tensionate

şi fără cute;

- materialele cu desene şi carouri se depun în şpan

conform indicaţiilor de pe şablon.

Pentru a asigura uşurarea procesului de muncă la operaţia de

şpănuit se folosesc următoarele dispozitive ajutătoare:

- derulatorul de baloturi;

- dispozitiv pentru fixat şi tăiat şpan;

- dispozitiv pentru tăiat şpanul.

1. Derulatorul de bolduri

Derulatorul de bolduri poate fi fix sau mobil.

Derulator fix:

16

Derulator mobil:

1- cadru de susţinere;

2- ax;

3- balot de material;

4- dispozitiv.

Derulatorul mobil este compus din căruciorul 1 pe care se

montează suportul 2. Acest suport este prevăzut cu o pereche de furci cu

ajutorul căruia se fixează baloţii pe suporţi. Aceste furci au rolul şi de

asigurare a echilibrului baloţilor de material în timpul transportului de la

un loc de muncă la altul.

Derulatorul mobil se foloseşte numai pentru materiale cu lăţimi

până la 1 metru.

2. Dispozitiv de fixat capătul şpanului.

1- suport;

2- ax;

3- braţe de susţinere;

4- bară de tensionare;

5- mâner de presiune;

17

6- arc de presiune.

Acest dispozitiv este format din suportul 1, pe care se află montat

aul 2, şi braţele 3, care susţine bara 4. Această bară asigură presiunea de

la capătul şpanului. Braţele sunt acţionate pe mânerul5, cu care asigură

funcţionarea dispozitivului. Acest dispozitiv se montează la capătul pasiv

al şpanului.

3. Dispozitiv de tăiat foi în şpan

Dispozitivul de tăiat foi în şpan poate fi de două feluri:

- cu acţionare centrală

- cu acţionare laterală.

Cel mai întâlnit este dispozitivul cu acţionare centrală.

Dispozitivul cu acţionare centrală

1- suport;

2- bară de susţinere;

3- pedală de acţionare;

4- 5- 6- tijă;

7- bară metalică;

8- bară de susţinere;

9- mâner de acţionare;

10- lamă de tăiere.

Acest dispozitiv este format din suportul 1, bara de susţinere 2,

pedala 3, care acţionează mecanismul şi prin tijele 4, 5, 6, transmite

18

mişcarea la bara 7, pe care este montată lama de tăiere. Pentru

funcţionarea dispozitivului se aşează ţesătura pe masa de lucru astfel

încât aceasta să treacă pe bara metalică 7.

După aceasta se ia mânerul de acţionare 9, şi se introduce pe bara

metalică trecându-l pe toată lungimea barei executând astfel tăierea

materialului.

După tăiere se apasă pedala 3, care transmite pedala de ridicare a

barei metalice şi se fixează următorul capăt al ţesăturii formând astfel în

continuare şpanul.

Şpănuirea manual-mecanică

Şpănuirea manual-mecanică este asemănătoare cu şpănuirea

manuală cu deosebirea că operaţiile de antrenare a ţesăturii, fixarea şi

tăierea acestora se efectuează mecanic. Şpănuirea manual-mecanică se

desfăşoară pe un agregat alcătuit din următoarele mecanisme:

a) mecanism pentru derulat ţesătura;

b) masa de lucru;

c) mecanism pentru fixat capetele şpanului;

d) mecanism pentru tăiat şpanul.

a) Mecanism pentru derularea ţesăturii.

1- cărucior,

2,3- roţi,

4,5- suport prevăzut cu role cilindrice,

19

6- plăci,

7- cilindru,

8- braţ de acţionare,

9- ţesătura,

10- rolă cilindrică,

11- masa pe care se depune şpanul,

12- placă.

Acest dispozitiv este format din căruciorul 1, care se sprijină pe roţile

2,3 depunerea materialului se face pe suportul 4, care este prevăzut cu

nişte role cilindrice 5, care ajută la derularea cu uşurinţă a materialului 6.

Placa 12 este de a limita spaţiul în care se desfăşoară ţesătura de pe sul.

Materialul derulat trece peste cilindrul 7 care are rol de a antrena ţesătura

în vederea depunerii pe masa de lucru şi formării şpanului. Punerea în

funcţiune a cilindrului 7, se face automat cu ajutorul braţului 8, care

acţionează atunci când ţesătura este trasă. În acest fel materialul se

depune pe masa de lucru 11, şi se formează astfel şpanul.

b) Masa de lucru.

Pe masa de lucru se formează şpanul. Pe aceste mese este montat

mecanismul de tăiat şpan 2, şi mecanismul de fixat capătul şpanului,

masa de lucru are lungimea între 5-12 cm. Şi lăţimea până la 2 m.

1- masa de lucru,

2- dispozitiv de tăiere,

3- dispozitiv de fixare a şpanului.

20

c) Mecanism de fixat capetele şpanului.

Acest dispozitiv creează fixarea şpanului cu ajutorul unor sisteme

mecanice.

d) Mecanism de tăiat şpanul

Acest mecanism are rol de a tăia şpanul de ţesătură care se depune

în şpan şi să-l fixeze pe masa de lucru. Maşina de tăiat este prevăzută cu

un cuţit disc cu ajutorul căruia se face tăierea. Agregatul de şpănuit

manual-mecanic este deservit de obicei de doi muncitori:

- unul care aşează ţesătura;

- celălalt să pună în funcţiune mecanismul de tăiat

ţesătura.

Acest agregat are o producţie superioară şpănuirii manuale

uşurează munca omului, reduce preţul de cost al produsului şi asigură

totodată calitatea superioară a operaţiei de şpănuit.

Şpănuirea mecanizată

Se execută pe maşini care au o productivitate ridicată şi realizează

o calitate superioară a producţiei şi asigură un preţ de cost mai redus în

comparaţie cu şpănirea manuală şi cea manual-mecanică. În industria

confecţiilor se folosesc maşini de şpănuit care sunt formate dintr-o parte

fixă pe care se depun spoturile de material şi o dintr-o parte mobilă care

este prevăzută cu toate mecanismele necesare efectuării operaţiei de

şpănuit.

Caracteristicile tehnice ale acestor maşini sunt:

21

- aparatele la care se efectuează operaţia de şpănuire mecanizată

sunt dotate cu dispozitiv pentru susţinerea bucăţilor de ţesătură sub

formă rulată sau pliată;

- depunerea ţesăturii pe masă se face cu viteza de deplasare a

părţii mobile a maşinii;

- sunt dotate cu mecanism pentru reglarea lungimii straturilor şi se

poate realiza astfel şpanul cu lungimi diferite;

- aceste aparate sunt dotate cu dispozitive cu ajutorul cărora se

poate lua uşor şpanul format realizând astfel secţionarea mai uşoară a

acestuia.

3.3. Încadrarea şabloanelor

Operaţia de aşezare a şabloanelor pe material se uneşte încadrare.

Pentru a avea un consum cât mai mic de material trebuie să

realizăm o încadrare cât mai eficientă. Operaţiile de încadrare a

şabloanelor pe material pot fi făcute:

- pe material dublu-lat atunci când materialul este îndoit în

două şi şabloanele se amplasează numai pe jumătatea

lăţimii:

- pe material desfăcut, aici şabloanele se amplasează pe

întreaga lăţime.

Încadrările se pot clasifica în funcţie de combinaţia realizată:

- încadrări simple, când pe material se amplasează

şabloanele pe un singur produs;

- încadrări condiţionate, când pe material se amplasează

şabloane pentru două sau mai multe produse.

Pentru realizarea operaţiei de încadrare trebuie să respectăm

următoarele condiţii tehnice:

- să respectăm firul de ţesătură;

22

- să evităm suprapunerea şabloanelor;

- să respectăm sensul şablonului în funcţie de sensul

materialului.

Pentru confecţionarea pelerinei pentru femei am folosit încadrarea

pe material desfăcut.

3.4. Secţionarea şpanului

Pentru a putea fi transportate mai uşor la secţia de croit şpanul

rezultat se taie pe secţiuni din care se vor decupa detaliile produsului.

Şpanul se secţionează transversal, numărul secţiunilor fiind determinat

de lungimea şi de volumul său.

Pentru efectuarea operaţiei de secţionare trebuie respectate

următoarele condiţii tehnice:

- respectarea liniei de trasaj şi evitarea abaterilor de la

capătul stabilit prin şablonare;

- păstrarea poziţiei foilor în şpan şi evitarea înclinării

şpanului în timpul transportului;

- secţiunile rezultate din şpan trebuie să aibă mărimea

accesibilă transportului la maşina de decupat.

Pentru respectarea formei şpanului secţionat acesta se fixează prin

puncte de coasere sau se fixează cu ajutorul unor cleme.

Secţionarea şpanului se face cu:

1. Maşina de secţionat cu disc

23

1. motor electric

2. şurub melcat

3. roată melcată

4. disc de tăiere

5. mâner de acţionare

6. dispozitiv de protecţie

7. talpă de susţinere.

Mişcarea cuţitului este primită de la motorul electric 1, şi

transmisă şurubului melcat 2 şi roţii melcate 3, care acţionează discul de

tăiere 4. Practic tăierea şpanului se face cu acest disc 4, care are pe

circumferinţa lui câteva proeminenţe cu ajutorul cărora se realizează mai

uşor tăierea şpanului. Pe mânerul 5 se găseşte un buton de pornire sau

oprire a cuţitului.

Apărătoarea de protecţie are rol de a preveni eventualele

accidente. Viteza de tăiere a şpanului este determinată de viteza cuţitului

disc şi de viteza de înaintare a maşinii în şpan. Discul de tăiere are

diametrul între 90-150 mm. În funcţie de grosimea materialului care se

secţionează.

2. Maşina de tăiat cu cuţit vertical

1. motor electric

2. disc

3. buton

24

4. bielă

5. suportul cuţitului

6. cuţit de tăiere

7. picior de susţinere

8. talpă

9. mâner

10. apărătoare.

Această maşină diferă de maşinile cu disc prin forma cuţitului şi

modul de funcţionare. Maşina este acţionată de la motorul electric 1 pe

care se găseşte discul 2 cu butonul de pornire 3 care articulează discul cu

biela 4. La capătul inferior biela este articulată cu suportul 5 care

antrenează în mişcarea lui liniară cuţitul de tăiere. Biela 4 transmite

suportul 5 şi are lungimea de 200 mm. şi este susţinut cu ajutorul unui

picioruş de susţinere 7 care este montat în talpa de susţinere 8. Pentru

deservirea ei maşina este prevăzută cu mânerul 9 care este de obicei din

lemn pentru prevenirea accidentelor maşina este prevăzută cu

apărătoarea de protecţie 10. Această maşină este mai des întâlnită în

industria confecţiilor deoarece tăierea se execută de o calitate superioară

faţă de celălalt tip de maşină.

3.5. Croirea propriu-zisă

Decuparea este operaţia în care detaliile conturate pe şpan se obţin

prin tăierea acestora din şpanul format. Decuparea detaliilor din şpan se

efectuează de către personal cu calificare corespunzătoare acestei

operaţii. La efectuarea operaţiei de decupare trebuie respectate

următoarele condiţii tehnice:

- tăierea şpanului se va face pe linia de trasaj pentru a nu

se modifica dimensiunile şi formele detaliilor;

25

- la tăiere se vor decupa, în primul rând, detaliile mari şi

apoi cele cu dimensiuni mici;

- şpanurile formate din materiale lucioase se vor fixa cu

cheie specială sau prin puncte de coasere;

- detaliile decupate din şpan se formează în pachete pe

mărimi de produse corespunzătoare şabloanelor utilizate.

Pentru decuparea detaliilor din şpan se utilizează maşini cu cuţit

bandă. Banda este organul lucrător ce realizează tăierea şpanului în

procesul decupării. În industria confecţiilor din ţara noastră se utilizează

maşini de tăiat cu bandă cu trei şi patru roţi conducătoare.

Maşina de tăiat cu bandă tip TM

Această maşină este construită în ţara noastră, fiind utilizată la

tăierea tuturor materialelor depuse în şpan la grosimea de 20 cm.

1. - masa de lucru

2. - şpan

3. - cuţit sub formă de bandă

4. 5. 6. - roţi conducătoare

7. - dispozitiv de ascuţire a cuţitului

8. - dispozitiv de tensionare

9. - conductă de obţinere a scamei şi prafului

10. - aspirator

26

11. - colector de praf şi scame

12. - motor electric

13. - cadru de susţinere

14. - picioare de susţinere

Maşina este prevăzută cu masa de lucru 1, confecţionată din panel

sau mase plastice pe care se depune şpanul 2 pentru decupat. Decuparea

materialului se realizează cu ajutorul cuţitului 3, confecţionat din oţel, de

forma unei benzi fără sfârşit. Cuţitul 3 este agregat în timpul decupării de

către roţile conductoare 4,5 şi 6 care sunt confecţionate din aluminiu şi

prevăzute în exterior cu bandaj de cauciuc pentru a mări aderenţa cu

banda cuţit. Pentru ascuţire maşina este prevăzută cu discuri abrazive

închise într-o carcasă specială 7, dotată cu vizor şi cu gură de aspiraţie a

prafului rezultat din ascuţire. Tensionarea benzii-cuţit se face cu un

dispozitiv 8, prevăzut cu o sanie şi un şurub conducător care

funcţionează cu un amortizor. Pentru a preveni accidentările maşina este

dotată cu dispozitiv de protecţie care protejează atât banda-cuţit, cât şi

ghidajul acesteia urmat din roţile conducătoare.

Curăţirea de scame se face cu aspiratorul de praf 10, acţionat de un

motor electric şi un desprăfuitor 11 cu sac din ţesătură specială alimentat

prin conducta 9. Acţionarea maşinii se face prin motorul electric 12 a

cărui putere este de 1 kw, având o turaţie de 1500 rot/min. Toate

dispozitivele maşinii sunt susţinute de cadrul 13 montat pe picioarele de

susţinere 14.

Masa de lucru este decupată în faţa maşinii în semicerc cu raza de

250 mm, în scopul asigurării posibilităţii de apropiere a muncitorului de

zona de lucru. Roţile de susţinere a benzii-cuţit sunt aşezate în triunghi

astfel încât roata motoare se află aşezată sub masa de lucru.

Decuparea se face prin depunerea şpanului pe masa de lucru şi

conducerea acestuia cu liniile de trasaj prin faţa benzii-cuţit.

27

Maşina de decupat cu patru roţi şi bandă

1. – braţ

2. – masa de lucru

3. 4. 5. 6. – roţi

7. – cuţit

8. 9. – apărători fixe

10. – dispozitivul de protecţie

11. – suport

12. – roată de acţionare

13. – dispozitivul de ascuţire

14. – dispozitivul de tensionare

15. – motor electric

16. – suport mobil

17. – ax

18. – manivelă

19. – roată motor

20. – roată de acţionare

Principiul de funcţionare al acestei maşini este asemănător cu

principiul de funcţionare de la maşina bandă cu trei roţi cu deosebirea

numărului de roţi şi a poziţiei acestora la maşină.

Pe braţul 1 este montată masa de lucru 2 şi roţile 3,4,5 şi 6 care

susţin şi conduc cuţitul 7 în procesul de tăiere a şpanului. Roţile

28

conducătoare de cuţit sunt prevăzute cu un bandaj din cauciuc care

asigură aderenţa între roată şi cuţit.

În scopul prevenirii accidentelor maşina este prevăzută cu

apucătoarele fixe 8 şi 9 care reprezintă dispozitivele de protecţie a

benzii. Partea din faţă a benzii este prevăzută cu dispozitivul de protecţie

10, montat pe suportul 11. Acest dispozitiv este prevăzut cu roata de

acţionare 12 prin care poate fi reglat la nivelul înălţimii şpanului de

decupat. La partea din spate a maşinii este montat dispozitivul 13 pentru

ascuţit banda-cuţit. Punerea în funcţionare a dispozitivului de ascuţit se

face printr-un cablu de ambreaj. Montarea acestui dispozitiv la partea din

spate a maşinii prezintă avantajul că producerea scânteilor, prin ascuţirea

benzii, nu permite aprinderea scamei rezultate la decupat.

De asemenea, praful rezultat din polizor nu ajunge la operator

evitându-s acţiunea nocivă asupra acestuia. Reglarea tensiunii cuţitului la

această maşină se face prin dispozitivul de tensionare 14, montat pe

braţul prevăzut cu un şurub melcat care printr-o roată manuală

deplasează pe verticală suportul roţii conducătoare de cuţit.

Acţionarea maşinii se face de către motorul electric 15 care este

montat pe suportul mobil 16, care poate fi acţionat prin axul 17 cu

ajutorul manivelei 18. Cureaua de transmisie primeşte mişcarea de la

roata motor 19 şi o transmite la roata 20 solidară pe acelaşi ax cu roata 3

conducătoare de cuţit.

Această maşina cu patru roţi prezintă avantajul că banda-cuţit fiind

montată pe patru roţi, nu este solicitată la eforturi prea mari de îndoire,

ca în cazul maşinilor cu trei roţi, reducându-se astfel frecvenţa ruperilor

benzi-cuţit.

Capacitatea de tăiere a maşinii este determinată de viteza cuţitului

şi de viteza de înaintare a şpanului în faţa benzii-cuţit, condus de către

operator. Viteza cuţitului, la rândul său este determinată de turaţia

29

motorului electric şi de raportul de transmisie a mişcării de la motor la

banda-cuţit.

3.6. Pregătirea pentru proba I

Indiferent de câte tăieturi ar avea produsul acesta se montează

numai prin însăilare cu multă precizie. De altfel toate cusăturile pentru

proba I se montează numai prin însăilare. După montare produsul se

calcă uşor, astfel ca îmbrăcat pe corp să ofere clientei o privire de

ansamblu, iar maistrul să-i asigure posibilitatea de apreciere a modului

cum se îmbracă. Proba I se efectuează pe corp avându-se în vedere

următoarele:

- se observă dacă balansul produsului este corect;

- se verifică dacă dimensiunile sunt perfecte pe corp;

- se apreciază dacă tăietura modelului răspunde

cerinţelor estetice.

În timpul efectuării probei pe corp toate corecturile se execută prin

intermediul acelor cu gămălie.

3.7. Pregătirea pentru proba II

După ce s-au fixat corecturile de la proba I se execută la maşina

de cusut simplă cusăturile laterale pensele şi cusătura de la umăr folosind

cusătura mecanică de montare.

Pentru realizarea decolteului la faţă avem nevoie de o bucată de

material tăiată în tiv care se coase la maşină printr-o cusătură mecanică

de fixare ce se poate fixa fie prin cusătură tighel fie prin înseilare şi apoi

se presează folosind procedeul umidotermic de presare.

Pentru răscroiala gâtului la spate folosim aceeaşi operaţie ca şi la

realizarea decolteului.

30

Pe întreg parcursul procesulului tehnologic de confecţionare

folosim procesul umidotermic prin descărcarea cusăturilor şi a penselor

precum şi presarea materialului unde s-a folosit cusăturile de fixare.

Pentru a da o calitate cât mai bună produsului rezervele

cusăturilor se vor forma fie la maşina de cusut specială Triplok fie cu

maşina de cusut zig-zag.

Pentru realizarea lungimii se execută cusătura manuală punctul

ascuns.

3.8. Finisarea produsului

Procesul de finisare cuprinde operaţii de curăţat de aţe, semne de

cretă, călcat final şi cusut nasturi. Toate aceste operaţii sunt prevăzute a

nu se executa fragmentat conform procesului tehnologic. Călcatul final

este operaţia tratamentului umidotermic a îmbrăcămintei şi se realizează

cu fierul de călcat sau prese. Călcatul are rol de a da forma dată. Acestea

se pot adapta în funcţie de forma produsului, materialul folosit pentru

confecţionare şi pe proces tehnologic adaptat, operaţiile fiind de călcat,

presat, modelat sau aburit.

În cazul călcatului manual cu fierul de călcat electric se folosesc

perne mari şi mici de călcat şi o pânză intermediară.

Ordinea în are se aplică operaţia de călcat se începe cu presatul din

partea stângă şi se continuă pe linia de terminaţie.

Nasturii se cos cu un singur picioruş sau fără picioruş.

3.9. Unelte şi utilaje folosite la realizarea produsului

Unelte şi maşini pentru confecţii de îmbrăcăminte.

Unelte folosite în confecţii de îmbrăcăminte.

31

Unelte şi dispozitive simple folosite în cadrul procesului de

producţie, sunt următoarele:

- unelte pentru măsură şi desen;

- unelte pentru tăiat;

- unelte pentru cusut;

- unelte pentru călcat.

Unelte pentru măsură şi desen:

- panglica centimetru; se utilizează la luarea măsurilor şi la construirea

tiparelor. Acesta este realizată dintr-o ţesătură de bumbac. Panglica

centimetru are lungimea de 150 cm. şi lăţimea de 2 cm. fiind gradată pe

ambele feţe. La capăt este prevăzută cu două plăcuţe metalice

protectoare de circa 1 cm.

- echerul, rigla şi florarul; sunt instrumente confecţionate din lemn sau

material plastic şi sunt folosite la trasarea liniilor drepte (echerul, rigla)

sau curbe (florarul).

- creta de croitorie; este folosită la desenarea conturului tiparelor pe

ţesătură sau la diverse însemnări în timpul efectuării probelor. Creta are

forma pătrată sau dreptunghiulară şi se fabrică dintr-un material care se

poate îndepărta uşor, de pe ţesătură. Se păstrează la loc uscat, de preferat

într-o ladă cu rumeguş sau talaş. Este fabricată dintr-un material care

poate fi uşor îndepărtat de pe ţesătură.

Unelte pentru tăiat:

- foarfecele de croitorie; sunt formate din două părţi prinse printr-un bolţ

cu piuliţă. Fiecare parte este compusă dintr-o ureche şi o lamă. În

croitoria de comandă se utilizează foarfece:

- pentru materiale subţiri;

- pentru ţesături mai groase;

- pentru ţesături groase;

32

- pentru broderie.

Unelte pentru cusut:

- acul de cusut; este un instrument format din:

- ureche,

- corp

- vârf.

Acele de cusut se fabrică din oţel inoxidabil şi se clasifică în trei grupe:

- ace scurte;

- ace semilungi;

- ace lungi.

- degetarul; este un instrument cu rol de protejare a degetului în cadrul

procesului de coasere. Este efectuat din metal şi are formă de trunchi de

con care poate fi cu fund sau fără fund.

Unelte pentru călcat

Operaţiile de călcat sunt executate cu ajutorul fierului de călcat:

- fierul de călcat; este un aparat manual care este încălzit

electric a cărui talpă este prevăzută cu orificii de aburire.

Utilaje folosite în industria de confecţii textile

Având în vedere fazele procesului de producţie, în cadrul unei

întreprinderi de confecţii, utilajele se pot clasifica astfel:

- Utilaje pentru recepţia ţesăturilor:

- Mese manuale de control;

- Mese manual-mecanice de control;

- Rampa de control.

- Utilaje pentru şpănuit şi croit:

- Mese simple pentru şpănuit;

- Agregatul pentru şpănuire manual-mecanică;

- Maşinile de secţionat şpanul (cu cuţit vertical sau disc)

- Maşina de croit cu bandă;

33

- Maşina de ştanţat (cu braţ oscilat, pod).

- Utilaje necesare procesului de confecţionare:

Maşini de cusut cusături rigide

o Simple

o Speciale

Maşini de cusut cusături elastice

o Simple

o Speciale

o De asamblat prin lipire

- Utilaje necesare în tratamentul umido-termic

Prese de termocurenţi

Prese de călcat

Presele de călcat se clasifică din mai multe puncte de vedere şi

anume:

- după destinaţie

piese universale

piese speciale

piese obişnuite

- după poziţia suprafeţelor de lucru

piese orizontale

piese verticale

- după forma suprafeţelor de lucru

piese plane

piese cu diverse forme

- după modul de acţionare

piese prin pedală

piese electromagnetice

piese hidraulice

34

piese pneumatice

- după forţa de presare

prese foarte uşoare

prese uşoare

prese medii

piese grele

- după sistemul de încălzire

prese electric direct

prese cu abur

prese cu gaze.

Maşina simplă de cusut

Maşina simplă de cusut este folosită pentru executarea cusăturilor

tighel format din două fire, unul la ac şi unul la suveică.

Puterea motorului este de 0,25-0,4 kw.

Viteza de coasere este de 2000-4000 împ. / min. Lungimea mesei

de lucru este de 1100 mm iar lăţimea de 562 mm. Se asamblează cusături

tighel pentru asamblarea şi fixarea detaliilor. Paşii cusăturilor pot să fie

în serie paralel şi oblic. În funcţie de paşii cusăturilor avem cusături cu

tighel simplu, paralel şi zig-zag.

Formarea cusăturii tighel

Coaserea se face cu două fire şi cuprinde patru faze:

Faza I: acul pătrunde prin straturile de material şi împreună cu firul

formează bucla pentru împletire.

Faza II: apucătorul prinde bucla formată de ac şi o înfăşoară în firul

suveicii pentru împletirea cu firul acestuia.

Faza III: tragerea buclei de pe apucător de către debitorul de fir.

Faza IV: debitorul firului tensionează firul de la ac şi se realizează

tragerea legăturii pe mijlocul grosimii materialului cusut.

35

Cusătura tighel este utilizată la încheiat, fixat şi brodat.

Maşina specială zig-zag

Această maşină de cusut face parte dintr-o familie mare a

maşinilor speciale deoarece în baza aceluiaşi principiu lucrează şi alte

maşini speciale ca: maşina de cusut butoniere, cheile, nasturii.

Maşina de cusut zig-zag lucrează cu două fire de aţă (fir superior

şi fir inferior) ca şi maşina universală de cusut. Maşina de cusut zig-zag,

în timpul coaserii realizează pe lângă mişcarea de avans simultan şi o

mişcare laterală cu mărimea produsului în lungime şi lăţime în funcţie de

operaţia respectivă.

Maşina de cusut zig-zag fiind un utilaj industrial este acţionată

de un electromotor corespunzător.

Organele de lucru la maşina de cusut zig-zag sunt la fel ca şi la

maşina de cusut simplă, o caracteristică deosebită o reprezintă acul

maşinii care în timpul funcţionării pe lângă mişcările de ridicare,

coborâre, efectuează şi mişcări laterale în zig-zag.

3.10. Organizarea locului de muncă

Locul de muncă reprezintă spaţiul înzestrat cu mijloace de muncă

şi organizat pentru realizarea unei operaţii sau lucrări de către un

executant, în condiţii de muncă precizate. Organizarea raţională a locului

de muncă este determinată de elementele care participă la desfăşurarea

procesului de producţie pe locul respectiv de muncă şi anume:

- mijloace de muncă (unele, utilaje, dispozitive);

- obiectele muncii (materiale semifabricate, materii

prime).

Organizarea locului de muncă este considerată raţională atunci

când asigură executanţilor condiţii necesare pentru o muncă de înaltă

36

productivitate, cu cele mai reduse costuri, fără mişcări inutile sau

obositoare cu minim de cheltuieli.

Locurile de muncă trebuie înzestrate cu utilaje, dispozitive, la un

nivel tehnic care să permită eliberarea executanţilor de sarcina efectuării

directe a modificărilor tehnologice ale obiectului muncii. În acest caz

este necesar ca utilajele să aibă un nivel din ce în ce mai mare de

mecanizare şi automatizare.

Amplasarea utilajelor trebuie să asigure economisirea muncii şi

folosirea eficientă a suprafeţelor de producţie, comoditate în servirea

locurilor de muncă şi respectarea normelor de producţie şi tehnica

securităţii muncii.

Pentru a asigura continuitatea desfăşurării normale a producţiei la

locurile de muncă este necesar ca acestea să fie aprovizionate din timp,

cu materii prime şi materiale, în cantităţi şi calităţi corespunzătoare.

Aprovizionarea locului de muncă trebuie să se facă la începutul

executării sarcinilor de producţie. Este necesar ca locul de muncă să nu

se aglomereze cu materiale de prisos, care ar împiedica buna desfăşurare

a procesului de muncă.

Aprovizionarea locului de muncă cu obiectele muncii se poate

face şi pe măsura executării sarcinilor de producţie, însă în aşa fel încât

executantul să nu piardă timp cu aşteptarea acestora.

3.11. Norme de tehnică şi securitatea muncii

Accidentele de la locul de muncă pot fi de mai multe feluri:

- accidente mecanice:

înţeparea cu acul

strivirea cu picioruşul de presare

accidente survenite de la cureaua de

transmisie.

37

- accidente electrice:

ştecherul şi priza sunt defecte

supraîncălzirea motorului

neizolarea instalaţiei electrice.

Pentru a preveni aceste accidente trebuie să respectăm unele

norme de protecţie a muncii.

Înainte de începerea lucrului trebuie să verificăm dacă:

- masa maşinii este bine fixată;

- maşina este bine fixată în bolţuri;

- motorul electric este bine fixat;

- motorul electric este legat la pământ;

- maşina este fixată pe un cadru de cauciuc sau pe o plută.

În timpul lucrului trebuie să respectăm:

- curăţirea şi ungerea maşinii se vor ace numai după ce

maşina a fost oprită şi deconectată de la reţeaua de

curent;

- pornirea maşinii se face numai după ce ne-am asigurat că

aceasta este dotată cu dispozitiv de apărare la ac şi

cureaua de transmisie;

- în timpul lucrului privirea va fi îndreptată numai asupra

maşinii şi a detaliilor pe care le asamblăm;

- părul va fi prins într-o basma şi se va folosi echipament

adecvat;

- cureaua de transmisie nu se va schimba în timpul

funcţionării maşinii;

- toate reparaţiile şi intervenţiile la maşină se va face

numai de către cadru specializat;

38

- dacă în timpul lucrului se aud zgomote suspecte se va

opri maşina şi se va chema cadrul specializat pentru

verificări.

Capitolul IV

Concluzii

4.1.Scopul lucrării

Sarafanul este un produs cu sprijin pe umeri care este des întâlnit

în garderoba feminină.

Este un produs care se poartă în mod deosebit de femei dar cu

acelaşi succes poate fi purtat şi de adolescente şi chiar de fetiţe.

În funcţie de cerinţele modei sarafanul poate fi mai scurt sau

până la genunchi şi poate fi cambrat pe talie sau mai larg.

Sarafanul este purtat în mod special şi de femeile însărcinate

când se poate confecţiona cu nasturi în faţă sau lateral, sau poate fi cu

platcă şi încreţit. De asemenea poate fi cu sau fără buzunare. Sarafanul

este purtat atât în anotimpul mai răcoros cât şi în anotimpul mai

călduros.

Materialelel din care se confecţionează sunt foarte variate şi

anume: pentru anotimpul mai răcoros se poate confecţiona din ţesături

mai groase, iar pentru anotimpul mai călduros se poate face din materiale

mai subţiri care să permită aerisirea corpului.

Gama coloritică este foarte variată şi anume: se poate

confecţiona din materiale uni, color, dungi sau în culori pastelate atunci

când materialele sunt mai subţiri.

Sarafanul îl putem îmbrăca în timpul activităţilor zilnice, la

cumpărături, atunci când mergem la serviciu dar împreună cu o bluză sau

cămaşă. Îl putem purta şi cu ocazia unor evenimente mai deosebite.

39

Sarafanul este un produs care ne oferă eleganţă dar în acelaşi

timp şi multă lejetitate, deci este un produs foarte practic şi merită să

facă parte din garderoba feminină

4.2. Eficienţa economică

1. Costurile anuale

1.1. Costurile materiale

Stofă 1,20 m² x 100 buc. / an = 120 m²

Preţ unitar pt. stofă = 200.000 lei / m²

1.1.1. preţul stofei pentru 100 sarafane

100 x 120 x 200.000 lei / m² = 24.000.000 lei

1.1.2. aţă de cusut

preţ unitar = 5.000 lei / buc.

1 papiotă / sarafan

5.000 lei / buc. X 1 x 100 sarafane = 500.000 lei.

Costurile materiale totale:

1.1.1. + 1.1.2. = 24.000.000 + 500.000 = 24.500.000 lei.

2. Costul energiei electrice

1 kw/h x 8 h/zi x 260 zile x 4000 lei/kw = 8.320.000 lei.

3. Costurile salariale

1 salariat x 4.00.000 lei/lună x 12 luni x 1,5 = 72.000.000 lei.

4. Întreţineri şi reparaţii = 8.000.000 lei.

5. Cheltuieli administrative şi desfacere

5 ÷ 9% din totalul cheltuielilor de producţie

pct.1 + pct.2 + pct.3 + pct.4 = 24.500.000 + 8.320.000 + 72.000.000 +

8.000.000 = 112.820.000 – 600.000 = 112.220.000 lei.

Total cost de producţie:

pct.1 + pct.2 + pct.3 + pct.4 + pct.5 = 24.500.000 + 8.320.000 +

72.000.000 + 8.000.000 + 112.220.000 = 225.040.000 lei

40