Sapte zile fara Dumnezeu

Sapte zile fara Dumnezeu

Sapte zile fara Dumnezeu

Sau stand cu spatele la El,

Nu ignorant si nici ateu

Dar nici crestinul plin de zel.

Cu spatele intors la Creator,

Cu fata in lume doar

Incepeam incet, sa mor,

Printre vii, fara de har.

Lumea nu mi-a dat nimic.

Nici nu ma recunostea!

Ma lipeam de sanu-i mic,

Insa mama nu-mi era.

Trupul imi era-nghetat,

Sufletul gol si pustiu,

Dar caldura n-am aflat,

Nici ce simt, ce vreau sa fiu.

Privit-am doar sapte zile

Lumea fara Dumnezeu,

In zadar si inutile

Erau toate. Chiar si eu.

Stateam sa ma prabusesc,

Lent, in haul ce-am cascat

Intre sfant si omenesc

Dar minunea s-a-ntamplat.

S-a auzit intai un glas,

Un tunet asurzitor

Si cand mai aveam un pas

M-a tras inapoi, usor.

Am cazut apoi speriata,

Nu credeam ca ma mai vrea!

Dar imi zise: iti sunt Tata,

Iar tu esti copila mea.

Ca te las, chiar ai crezut,

Singura cu lumea-n piept?

M-a durut, dar am tacut

Nu puteam decat s-astept.

Trebuia sa intelegi,

Ca sluga nu vreau sa-mi fii

Ti-am dat viata, sa alegi

Sa intelegi, sa vrei, sa stii

~ adria~ 5 noiembrie 2000