PREECLAMPSIA SI ECLAMPSIASARCINA MOLARA sau MOLA HIDATIFORMASARCINA EXTRAUTERINA

PREECLAMPSIA, cunoscută şi ca toxemie se caracterizează prin hipertensiune arterială şi proteinurie, adică un nivel crescut de proteine în urină.

Ea apare ca un sindrom premergator, inainte cu cateva ore, de a se instala complicatia majora a disgravidiei tardive – eclampsia.

Femeile care suferă de preeclampsie vor prezenta de asemenea edeme ale membrelor superioare şi inferioare.

Preeclampsia se manifestă de obicei în a doua parte a sarcinii, fie sfârşitul semestrului doi, fie în cel de-al treilea trimestru.

Cauzele exacte ale preeclampsiei şi eclampsiei nu sunt cunoscute dar unii cercetători suspectează nutriţia sărăcăcioasă, deficienţa imunitară şi circulaţia insuficientă a sângelui către uter.

Preeclampsia apare deseori la femeile aflate la prima sarcină adolescente femeile peste 40 de ani un istoric de hipertensiune arterială cronică anterior sarcinii un istoric de preeclampsie un istoric de preeclampsie la mama sau surorile gravidei obezitatea anterioară sarcinii sarcina multiplă istoricul de diabet, boli ale rinichilor, lupus sau artrită reumatoidă

Simptomele preeclampsiei pe lângă edeme ale membrelor, hipertensiune arterială şi proteinurie, simptomele

preeclampsiei includ:o creşterea rapidă în greutate cauzată de o mărire semnificativă a fluidului din corp;

edemele nu constituie un semn specific al preeclampsiei deoarece apar frecvent în timpul sarcinii

o durere abdominalăo dureri de cap ( cefalee ) severe asociate cu vajaituri in urechi, uneori cu alterarea vederiio ameţeală ( vertije )o stare excesivă de vomă şi greaţăo o schimbare in viteza reflexelor si a vitezei de reactie o bolnava este astenica, cu o stare de somnolentao alteori este agitata, prezentand tulburari psihiceo uneori apare polipneea (frecventa respiratorie crecuta)o reducerea capacităţii de urinare ( oligurie ) sau imposibilitatea de a urina ( anurie )o sânge în urină ( hematurie )

Preeclampsia poate împiedica placenta să primească cantitatea de sânge necesară, ceea ce va face ca bebeluşul să fie foarte mic.

Preeclampsia este totodată şi una din cauzele naşterilor premature şi a dificultăţilor care le pot însoţi incluzând aici dizabilităţile de învăţare, epilepsia, paralizia cerebrală şi probleme care ţin de văz şi de auz.  

Tratamentul medical al formelor neconvulsivante si al preeclampsiei cuprinde: Tratamentul igieno-dietetic:

o repausul si regimul igienodietetic sunt primele masuri ce trebuie indicateo in formele usoare poate sa ajunga doar evitarea eforturilor, a oboseliio in formele mai severese se recomanda spitalizarea, in vederea unui repaus riguros la pat

si unei urmariri sustinute a bolnavei

o de obicei, cu acest regim simplu, intra in normal 8 din 10 gravide cu disgravidii (forme usoare)

o in alegerea regimului dietetic se va avea in vedere aportul de hidrocarbonati si continutul suficient de proteine pentru a combate hipoproteinemia (120 g/zi sau 2 g/kg corp) si o cantitate mica de grasimi (50-70 g/zi)

o regim desodato 1 500 ml. ceai diuretic / zi (de coji de cirese, indulcit cu miere de albine)o sunt de preferat proteinele simple netoxice, sub forma branzei de vacio se asociaza fructe, legume pentru asigurarea cantitatii necesare de vitamine

Tratament medicamentos o indicate sunt medicaţia antihipertensivă o medicamente sedative (ex. fenobarbital)o antispastice relaxante ale musculaturii netede (ex. papaverina)o diuretice (ex. furosemid)o supravegherea strictă în ceea ce priveşte greutatea, diureza, tensiunea arterială şi

proteinuria dacă bebeluşul este prematur, afecţiunea poate fi ţinută sub control până la naşterea fătului

o medicul va recomanda odihna la pat regim alimentar spitalizarea sau medicaţia pentru a prelungi sarcina şi pentru a creşte şansele de

supravieţuire ale bebeluşului dacă sarcina este aproape de termen poate fi necesară inducerea travaliului.

 Tratamentul pentru preeclampsia severă (include probleme de vedere, pulmonare, durere abdominală, epuizare fetală sau alte semne şi simptome) poate solicita un tratament de urgenţă, cum ar fi:

naşterea copilului fără a ţine seamă de vârsta acestuia injectarea magneziului intravenos pentru a preveni crizele de eclampsie administrarea de antihipertensive pentru a ţine sub control presiunea arterială monitorizarea fluidului care intră în organism

Atunci cand preeclampsia este grava si ameninta viata mamei se trece la tratament mai agresiv, adica se induce travaliul sau se face cezariana, oricare ar fi varsta gestationala.

ECLAMPSIA este partea finală şi cea mai severă a preeclampsiei şi apare în momentul în care preeclampsia nu este tratată.

Suplimentar faţă de simptomele anterioare, femeile cu eclampsie pot prezenta convulsii.Eclampsia este asemănătoare unei crize de epilepsie. Eclampsia poate duce la comă şi chiar la moartea mamei şi a fătului care se poate produce înainte,

în timpul sau după nastere.O criză de eclampsie se poate manifesta prin următoarele semne:

convulsii tonico-clonice asociate cu asociate cu o crestere a hipertensiunii arteriale urmate de coma postcritică. izbucnirea crizei eclaptice este precedata cu citeva ore inainte sau chiar mai mult de o serie de

semne premonitorii , constituind un adevarat sindrom de preeclmapsie acest sindrom consta in:

o intensificarea triadei simptomatice a nefropatiei gravidice (albuminuria si tensiunea arteriala cresc , iar edemele si oliguria se accentueaza

o cefaleea intense si persistenta frontala si occipitala o durerea in “bara epigastrica”o varsaturi

o tulburari senzoriale ca vijiituri in urechi o tulburari de vedere , care sunt datorate fie unor spasme ale arterelor cerebrale , fie

edemului cerebral. Criza eclmaptica are 4 faze:

o faza de invazie (faza grimaselor ) : dureaza 30 - 60 sec. se caracterizeaza prin aparitia unor contactrii localizate mai ales la gat ,

incretirea fruntii, miscari ale pleopelor, miscari laterale ale capului , globii oculari privind in sus si in afara

limba iese din gura, cu mici miscari de propulsie si retragere miscarile pot cuprinde si memebrele superioare , fara insa sa ajunga la

membrele inferioareo faza de convulsii tonice :

este faoarte scurta dureaza 15-20 sec. se carcterizeza prin contracture tuturor muschilor , disparind orice miscare capul este plecat spre spate, coloana vertebrala arcuita ( se sprijina in cap si

calcaie ) trebuie acordata atentie la contractura muschilor maseteri (muschi

masticatori), care, daca limba este prinsa intre dinti, pot s-o sectioneze; evitarea acestui accident se face prin introducerea unei spatule de lemn sau un stergar intre dinti

respiratia se opreste , fata se cianozeaza maxilarele sunt inclestate lezarea muschilor respiratori poate determina chiar moartea gravidei prin

asfixieo faza de convulsii clonice :

dupa o inspiratie lunga si zgomotoasa , muschii sunt cuprinsi de miscari sacadate tonicoclonice , miscarile intereseaza in special capul si membrele superioare care executa miscarile carcteristice de “tobosar”

durata acestei faze este de 1-2 minute contractile clonice devenind din ce in ce mai lente si mai rare pina la

disparitieo faza de coma:

dupa incetarea contractiilor clonice urmaeza o stare de buimacire sau o stare comatosa cu pierderea totala a cunostintei si a sensibilitatii, reflexele dispar, motricitatea persista, fata este congestionata, pupilele sunt midriatice (dilatate)

coma poate avea o durat variabila , de la o jumatate de ora la mai multe ore sau chiar zile , in decursul careia se pot repeta noi accese eclapmtice la interval variabile

crizele eclamptice se repeta , desfasurindu-se in acelasi fel sau pot fi numai schitate

tensiunea arteriala se mentine ridicata, puls mic, tahicardic temperatura se ridica la 38-39 @ C oligurie modul de desfasurare a comei are valoare prognostica:

cand coma se confunda cu un somn adanc, chiar daca crizele sunt mai frecvente, prognosticul este favorabil

daca bolnava este agitata, chiar daca crizele sunt mai rare, prognosticul este agravat

daca coma dureaza mai mult de 24 ore, prognosticul este foarte rezervat

o Prognosticul matern este grav, cu mortalitate pana la 15%. Complicatiile eclampsiei

unele sunt usoare , cum ar fi muscarea limbii sau aparitia echimozelor palpebrale altele sunt deosebit de garve : asfixia , hemoragia cerebromeningeana , persistent anuriei,

psihoza puerparala, moartea sau expulzia fatului.In caz de vindecare crizele devin mai rare, starea de coma mai putin intensa, perceptia revine lent,

TA scade, albuminuria diminueaza, diureza redevine normala. Daca tratamentul e bine condus vindecarea este destul de rapida si de cele mai multe ori complete fara

urmari .Diagnosticul eclampsiei

se bazeaza pe aparitia si aspectul crizelor eclamptice in cadrul semnelor de nefropatie gravidica o problema importanta de diagnostic este recunoasterea cat mai precoce a sindromului

preeclamptic , in vederea prevenirii crizelor.Diagnosticul diferential

trebuie facut cu: tetania, uremia , tumorile cerbrale, meningita tuberculoasa din cursul sarcinii

in timpul lauziei , eclampsia poate fi confundata cu crizele convulsive cauzate de tromboflebite sau emboli cerebrale

starea de coma pote avea si alta origine : alcoolica , diabetica, uremica , hemoragie cerebrala in ultimul timp , prognosticul a fost mult ameliorat , mortalitatea maternal in timpul

crizelor devenind mai rara insa mortalitatea mai este destul de ridicata pantru fat , survenind in 50 % din cazuri.

Tratamentul accesului eclampsic este un tratament de urgenta. este necesara sedarea puternica a centrilor nervosi pentru prevenirea sau inlaturarea crizelor

convulsive (barbiturice cu actiune mai lunga ca: fenobarbital sau pentobarbital intramuscular sau intravenos) combaterea edemului cerebral (sulfat de magneziu, care actioneaza ca sedativ al sistemului

nervos central si spasmolitic al musculaturii netede, reducand edemul cerebral) scaderea tensiuni arteriale combaterea oliguriei ( perfuzii cu ser glucozat – atentie la glicemie !!!)

Tratamentul chirurgical (obstetrical) consta in intreruperea sarcinii si isi gaseste indicatie in disgravidiile tardive atunci cand tratamentul medical nu reuseste sa inlature complet pericolul complicatiilor.

Metodele de evacuare a sarcinii sunt in functie de varsta sarcinii:o Metodele medicale (farmacodinamice) constau in sensibilizarea fibrei musculare la

ocitocice prin administrarea de foliculina, adaugand apoi medicare ocitocica, dupa care se face declansarea travaliului.

o Metodele obstetricale sunt: ruperea artificiala a membranelor, introducerea sondelor uterine sau injectarea intraamniotica de ser hipertonic in sarcinile cu feti neviabili sau morti.

o Metoda chirurgicala este sectiunea cezariana.

SARCINA MOLARA sau MOLA HIDATIFORMA reprezintă o complicaţie rară a sarcinii şi este cauzată de o tulburare în timpul procesului de

fertilizare o astfel de afecţiune este caracterizată prin prezenţa unor anomalii ale celulelor ce intră în

alcătuirea placentei mai exact, placenta va căpăta în sarcina molară aspectul unui ciorchine de strugure din cauză

că vilozităţile coriale ale acesteia se transformă în chisturi anormale vizibile la ecografie

mai mult decât atât, dacă într-o sarcină normală ovulul fertilizat primeşte câte 23 de cromozomi atât de la mamă cât şi de la tată, în cazul sarcinii molare ovulul fertilizat primeşte cromozomi doar de la tată

in lipsa cromozomilor de la mamă, cei de la tată vor fi duplicaţi, fapt care face să nu existe embrion şi nici sac amniotic sau ţesut placentar normal

acest lucru se întâmplă în cazul unei sarcini molare totale in situaţia unei sarcine molare parţiale, ovulul fertilizat primeşte 23 de cromozomi de la mamă

şi dublu de la tată, ceea ce depăşeşte numărul normal de cromozomi intr-o sarcină molară parţială există printre chisturile anormale şi ţesut placentar, de regulă

embrionul nu se dezvoltă neexistând astfel sac amniotic sau făt in cazul în care există totuşi făt, şansele de supravieţuire sunt nule din cauză că acesta va

dezvolta malformaţii grave şi modificări genetice incidenţa sarcinii molare este de 1 ‰

Factori de risc există o serie de factori de risc care conduc la apariţia sarcinii molare:

o antecedentele de sarcină molară, de avort spontan, de sarcină gemelară bivitelină, de infecţii parazitare şi virale

o vârta în general după 40 de anio fumatulo diete sărace în proteineo afecţiuni imunologice şi endocrineo temperaturile extreme şi radiaţiile

Semne şi simptome sarcina molară prezintă aceleaşi semne şi simptome ca sarcina normală, doar că acestea

sunt mult mai ample, exagerate simptomatologia include:

o tulburări urinareo greţuri mai ales dimineaţao mărirea în volum a sânilor şi sensibilitate la nivelul acestorao lipsa menstruaţieio sângerare vaginală în cantităţi variabileo aceasta din urmă poate fi însoţită de eliminarea unor vezicule molare, însă acest

fenomen este destul de raro distensia abdominalăo oboseala cauzată de anemieo dureri şi crampe abdominaleo hipertensiune sau hipertiroidism.

  Tratament odată o femeie diagnosticată cu sarcină molară, primul pas în ceea ce priveşte tratamentul este

evacuarea unei astfel de sarcini acest lucru se va face fie prin aspirare, fie prin chiuretaj cu evacuare procedeele de evacuare se realizează sub anestezie generală, iar pentru îndepărtarea întregului ţesut

afectat poate fi nevoie de un ghidaj ecografic declanşarea travaliului nu este recomandată din cauză că riscul de hemoragie este foarte mare după eliminarea sarcinii molare, tratamentul suplimentar nu mai este necesar în aproximativ 90%

dintre cazuri.

SARCINA ECTOPICA in mod normal, la inceputul sarcinii, oul fertilizat calatoreste din trompa uterina catre uter, unde se

implanteaza si creste

in aproximativ 2% din sarcini, oul fertilizat (zigotul), se implanteaza pe o suprafata din afara uterului determinand astfel dezvoltarea unei sarcini ectopice (cunoscuta si sub numele de sarcina extrauterina sau sarcina tubara)

aproape toate sarcinile extrauterine se dezvolta intr-una din trompele uterine dar se mai pot localiza si la nivelul ovarului, cervixului (partea inferioara a uterului) sau in interiorul abdomenului

o sarcina extrauterina nu poate sustine fetusul in viata foarte mult timp daca este lasata netratata, sarcina ectopica tubara poate determina ruptura trompei uterine si

hemoragie masiva, complicatii ce pun in pericol viata gravidei de aceea, in cazul unei sarcini extrauterine diagnosticate, care nu determina prin ea insasi avort spontan,

este necesara intreruperea acesteia, fie prin metode medicale ce opresc dezvoltarea sarcinii, fie prin metode chirurgicale ce inlatura mecanic zigotul implantat anormal

cel mai important risc asociat cu sarcina extrauterina este deteriorarea fertilitatii, sarcina ectopica poate distruge una din trompele uterine, reducand astfel sansele unei viitoare conceptii si crescand riscul aparitiei in viitor a unei noi sarcini extrauterine

prin dezvoltarea sa, sarcina extrauterina pune in pericol viata gravidei desi decesul din aceasta cauza este rar, sarcina extrauterina reprezinta principalul motiv al deceselor

survenite in primul trimestru de sarcina o ruptura a sarcinii extrauterine necesita tratament chirurgical de urgenta.

Cauze – factori de riscPrincipala cauza ce determina aparitia unei sarcini ectopice este existenta unei trompe uterine

anormale care impiedica oul fertilizat sa ajunga in uter si astfel determina implantarea acestuia la nivelul trompei sau oriunde in afara uterului.

La randul lor trompele uterine anormale pot aparea din mai multe cauze: existenta in antecedentele gravidei a unei boli inflamatorii pelvine cauzate de infectii cu

Chlamydia sau Neisseria gonorrhoeae, ce determina aparitia de tesut cicatriceal la nivelul trompei uterine

interventia chirurgicala la nivelul trompei uterine, deseori in scopul de a reface o trompa uterina ligaturata sau pentru a repara o trompa uterina blocata sau cu tesut cicatriceal

existenta unei sarcini extrauterine in antecedentele gravidei desi aparitia unei sarcini este rara, dupa ce s-a efectuat ligatura tubara sau dupa

implantarea unui dispozitiv intrauterin (ambele sunt metode de contraceptie), sarcinile care totusi apar in aceste conditii au un risc destul de mare de a fi extrauterine

o esecul ligaturii tubare (in rare ocazii dupa ligatura tubara poate apare o noua sarcina, ce are un risc mai mare decat de obicei de a fi ectopica) sau dezlegarea ligaturii tubare (dezlegarea ligaturii predispune mai mult la o sarcina ectopica)

tratamentul infertilitatii cu medicamente ce determina superovulatie (cum ar fi citratul de clomifen)

tratamentele ce folosesc tehnologia asistata de reproducere, cum este fertilizarea in vitro - in acest caz sarcina ectopica poate rezulta prin revarsarea in trompa uterina a oului fertilizat care a fost implantat in uter

interventii chirurgicale abdominale sau pelvine, care determina aparitia de tesut cicatriceal (aderente), ce, uneori, pot afecta trompele uterine crescand riscul de sarcina ectopica

existenta in antecedente a unui avort urmat de infectie fumatul

Simptome initial, sarcina extrauterina nu se poate deosebi pe baza simptomelor de o sarcina normala o femeie cu sarcina extrauterina prezinta precoce aceleasi simptome ca si intr-o sarcina normala:

absenta menstruatiei, sani sensibili la palpare, oboseala, greata, mictiuni frecvente (urineaza des) pe masura ce sarcina extrauterina progreseaza pot aparea si alte simptome cum ar fi:

o durere abdominala sau pelvina (de obicei la 6-8 saptamani de la absenta menstruatiei); durerea se poate intensifica cand gravida se misca sau se incordeaza

o sangerare vaginala usoara sau abundenta o durere in timpul actului sexual sau in timpul examinarii pelvine o semne de soc - ameteala, senzatie de lesin sau chiar lesin (sincopa) cauzate de o hemoragie

interna o durere la nivelul umerilor determinata de hemoragia intraabdominala subdiafragmatica.

sangele irita diafragmul (principalul muschi respirator) si aceasta iritatie este resimtita ca durere la nivelul umerilor

o simptomele avortului spontan care sunt adesea asemanatoare cu semnele precoce de sarcina

Complicatii sarcina extrauterina poate determina distrugerea trompei uterine la nivelul careia se dezvolta ceea ce

inseamna ca va fi mai dificil pentru femeia afectata sa aiba o noua sarcina sarcinile ectopice sunt descoperite, de obicei, destul de precoce pentru a preveni complicatiile ce

ameninta viata gravidei, cum ar fi hemoragiile severe o sarcina ectopica rupta necesita tratament chirurgical de urgenta pentru a preveni hemoragia masiva

intraabdominala trompa uterina afectata este inlaturata partial sau in intregime.

Investigatii majoritatea sarcinilor ectopice pot fi detectate printr-o ecografie pelvina si teste de sange daca o femeie prezinta semne de sarcina ectopica, i se vor face urmatoarele analize:

o ecografie pelvina ce poate detecta: uterul sau trompa uterina in tensiune, uter de dimensiuni mai mici fata de cele care erau de asteptat in cazul unei sarcini sau existenta unei formatiuni in zona pelvina

ecografia pelviana (abdominala sau transvaginala) foloseste ultrasunete, pentru a produce o imagine a organelor si structurilor din abdomenul inferior

o ecografie transvaginala arata localizarea sarcinii cu mai multa acuratete o sarcina este vizibila in uter la 6 saptamani de la ultima menstruatie sarcina ectopica este sugerata de absenta imaginii unui embrion sau fetus la ecografie

care se asociaza niveluri in crestere ale HCG.o doua sau mai multe teste sanguine pentru detectarea gonadotropinei corionice umane

(HCG) luate la distanta de 48 de ore (aceasta substanta este un hormon eliberat in circulatia materna de catre placenta)

in primele saptamani de sarcina normala, nivelul HCG se dubleaza la fiecare 2 zile un nivel scazut sau un ritm de crestere mai mic al nivelului HCG, sugereaza precoce o

sarcina anormala, cum ar fi o sarcina ectopica sau posibilitatea producerii unui avort spontan

daca nivelul HCG este scazut, se vor face in continuare alte teste pentru a determina cauza

uneori, poate fi nevoie de o interventie chirurgicala exploratorie - laparoscopie - pentru a vedea o sarcina ectopica

o sarcina ectopica peste 5 saptamani poate fi diagnosticata si tratata cu ajutorul laparoscopiei

laparoscopia nu este folosita frecvent pentru a determina precoce o sarcina ectopica, deoarece ecografia si testele sanguine ofera destula acuratete.

Tratament in majoritatea cazurilor, sarcina ectopica este tratata imediat ce este diagnosticata, pentru a evita ruptura

organelor si hemoragia severa metoda de tratament este aleasa in functie de precocitatea diagnosticului si de starea generala a gravidei in alegerea metodei de tratament trebuie sa se ia in considerare faptul ca metoda chirurgicala aplicata la

nivelul trompei uterine va determina cresterea riscului deja existent pentru o viitoare sarcina ectopica sau chiar infertilitate

chirurgia este insa necesara, daca trompa uterina este deja afectata de sarcina ectopica ce se dezvolta sarcinile ectopice pot fi rezistente la tratamentul medical, astfel incat, tratamentul medical poate fi

urmat in unele cazuri de tratament chirurgical mai ales cand nivelul sanguin al hormonului de sarcina (HCG) nu scade sau cand hemoragia nu scade

la randul lui, tratamentul chirurgical poate fi urmat de tratament medicamentos, daca testele hormonale sugereaza ca nu a fost oprita cresterea celulara asociata cu sarcina

in cazuri foarte rare, dintr-o sarcina ectopica abdominala nerecunoscuta la timp poate rezulta un copil sanatos

Optiuni de medicamente medicamentul folosit este Metotrxatul - acesta opreste cresterea sarcinii ectopice metotrxatul poate fi folosit si dupa tratamentul chirurgical al sarcinii ectopice pentru a fi siguri ca a fost

oprita cresterea tuturor celulelor ectopice tratamentul cu Metotrexat este folosit de prima intentie pentru a opri o sarcina ectopica descoperita

precoce daca sarcina este descoperita mai tarziu, chirurgia este de preferat Metotrexatul poate cauza efecte adverse neplacute cum sunt - greata, indigestie si diaree durerea abdominala instalata brusc, poate aparea la aproximativ 25% din pacientele carora li s-a

administrat cea mai mare doza eficienta din metotrexato durerea poate fi legata de miscarea sarcinii din trompa uterina sau de medicamentul in sine

daca pacienta are Rh negativ aceasta va fi vaccinata pentru a evita izoimunizare Rh la urmatoarele sarcini.

Tratamentul chirurgical este cea mai rapida metoda de tratament in orice stadiu de dezvoltare al sarcinii ectopice aceasta metoda poate fi si singura disponibila in cazul pacientelor la care sarcina a depasit 6 saptamani

sau in cazul celor care prezinta hemoragie interna interventia chirurgicala este facuta printr-o incizie mica folosindd metoda laparoscopica metoda chirurgicala de abordare a sarcinii ectopice poate fi salpingostomie sau salpingectomie

o salpingostomia consta in indepartarea sarcinii ectopice printr-o mica incizie in lungimea trompei uterine

(salpingostomie liniara) incizia poate fi lasata sa se inchida singura sau poate fi suturata aceasta metoda se poate face cand embrionul nu depaseste 3cm.

o salpingectomia consta in indepartarea unui segment din trompa uterina; restul trompei uterine care este sanatoasa este suturata la loc salpingectomia este necesara atunci cand trompa uterina este tinuta in tensiune de catre

sarcina si se poate rupe sau trompa uterina s-a rupt deja sau a fost grav avariatao ambele metode chirurgicale se pot face printr-o incizie mica folosind laparoscopia sau printr-o

incizie abdominala larga folosind laparotomiao chirurgia laparoscopica are putine riscuri, iar pacientul se vindeca mult mai repede decat dupa

laparotomieo oricum, laparotomia este folosita destul de des atunci cand este nevoie de o interventie

chirurgicala de urgenta pentru o sarcina ectopica abdominala sau tubara.