SANDRA LEWIS

Ochii

vulturuluiTraducerea [i adaptarea \n limba român` de

S|NZIANA MIHALACHE

ALCRISRomance

giannijollys

Capitolul 1

|n sfâr[it acas` dup` o c`l`torie lung`, dar pentru cât timpoare? Tessa condusese pe ultima sut` de metri la \ntoarcerea dinGrecia. Toat` familia, aproape, \i ie[ise \n \ntâmpinare.

Tessa \[i \mbr`]i[` pe rând mama [i cei doi fra]i. Tat`l ei, \nalt,c`runt [i cu o figur` mereu distrat`, r`mase la urm`.

– Pentru totdeauna? \ntreb` el.– Poate…|mi pare atât de bine s` v` rev`d!– {i nou`, r`spunser` b`ie]ii.Intrar` \n cas`; doamna Blane disp`ru \n buc`t`rie pentru a

face ceai, iar b`ie]ii, sus la teme, c`ci sosirea Tessei \ntrerupseselucrul lor.

Ea r`mase cu tat`l, s` discute depre slujb`, despre prieteni,despre locurile pe care le v`zuse \n ultima perioad`. Apoi urm`o pauz`, pe care ea o \ntrerupse:

– Lucinda…unde tr`iesc ei?

giannijollys

|ns` domna Blane ap`ru cu ceaiul \nainte ca el s` poat`

r`spunde.

– Sta]i singuri, deocamdat`, pân` m` duc s`-]i preg`tesc

patul. Nu m-am preg`tit pentru c` nu erai programat` s` vii azi,

te a[teptam mâine.

– Nu m-am oprit atât de mult pe cât inten]ionam.

Mama ei p`rea s` nu se fi schimbat deloc; p`rul pe alocuri

grizonant, frumos coafat, aceia[i ochi c`prui, [i nelipsitul ton al

glasului, care nu sc`pa neobservat. Doctorul, mai mult sau mai

pu]in serios, diagnosticase o problem` cu corzile vocale. Era o

voce clar`, grav`, precum o muzic` saturnian`. {i ambele fiice \i

mo[teniser` vocea. |ns` doar Tessa mo[tenise privirea. Lucinda

se luase dup` bunica lor – tân`r` nimf` cu p`r de aur [i ochii

precum doi bujori \nflori]i.

– O s` stai tot \n camera ta, cu Lucinda, explic` doamna

Blane.

– Cu Lucinda? se bloc` fata. Nu s-au c`s`torit \nc` ?

– V` las la ceai… zise femeia, dup` ce schimb` câteva priviri

gr`itoare cu so]ul ei.

– Mam`… \ncerc` s-o opreasc` b`rbatul.

– E[ti mai bun la explica]ii, [i plec` repede.

– Tat`, ce s-a \ntâmplat? Mai este logodit` cu Paul?

– E logodit`, dar nu cu el. |mi…torni ni[te ceai?

– Spune-mi ce este, insist` ea dup` ce-i turn` ma[inal o

cea[c`.

– Draga mea, ai fost plecat` doi ani.

6 SANDRA LEWIS

Ne-ai spus… de fapt ne-ai interzis s`-]i mai men]ion`m ceva

despre ei.

– {tii foarte bine de ce. Nu mai puteam suporta. Lucinda se

m`rit`…Lucinda o s` aib` un copil…Ce mândru e

Paul….Normal c` nu mai voiam s` aud de ei, s`ri ea.

– Iar noi te-am ascultat, [i n-am mai pomenit nimic. Problema

a fost c` mergeau la un moment dat \mpreun`, [i au avut un

accident de ma[in` teribil…

– Un accident! s`ri fata. A…murit?

– Nu, oft` el. |nc`-l mai iube[ti? Adic`, sigur ai dep`[it

momentul, nu-i a[a, Tessa?

– Spune mai departe. Dac` n-a murit, de ce nu s-au c`s`torit?

Cum de e logodit` cu altcineva?

– Paul a orbit, Tessa.

Fata r`mase masc`, f`r` cuvinte. Paul, cu trupul lui perfect,

mândru [i sigur pe sine, cu acea not` de superioritate…Nu-i

venea s` cread`.

– Nu…imposibil.

– {i nu se poate vindeca. Lucinda l-a p`r`sit.

Tessa aproape s`ri \n sus de pe scaun, dar se l`s` \napoi.

Lucinda fusese atât de grijulie; cum de-i f`cuse una ca asta ?

– Erau \ndr`gosti]i nebune[te…

– Pân` la un punct, zise tat`l ei gânditor. Tuturor ni s-a p`rut

un act inexplicabil la vremea respectiv`, apoi ne-am resemnat.

Probabil c` i-am fi cerut prea mult s` se m`rite cu un orb. Ea e

a[a de frumoas`.

OCHII VULTURULUI 7

|ntr-adev`r, era frumoas`, pe lâng` fa]a comun` a Tessei.

Tocmai de aceea, dup` ce o \ntâlnise pe sora ei, Paul nu mai

avusese ochi pentru altcineva.

– Dar ce s-a \ntâmplat mai exact ?

– Totul a fost acum un an. Ma[ina s-a r`sturnat. Paul

conducea prea repede…

– Paul nu conducea niciodat` repede; era foarte precaut.

– Nu [i de data asta, se pare. Lucinda nu ne-a spus prea

multe, dar a insistat asupra acestui aspect.

Tessa medit` pu]in.

Lucinda n-ar fi min]it…Tessa \[i aminti seara \n care-l

cunoscuse pe el, \n care toat` via]a i se schimbase \ntr-un

nesfâr[it mister. Paul se oferise s-o conduc` acas`, [i chiar

observase aten]ia cu care conducea, la vitez` mic`.

– Zici c` ma[ina s-a r`stunat? Iar Lucinda n-a fost r`nit`?

– A ie[it f`r` nicio zgârietur`. Ma[ina a izbucnit \n fl`c`ri, iar

el a fost grav r`nit.

– La fa]`?

– Nu; pare ciudat, dar i-au fost afectate mâinile.

– {i vederea?

– Din cauza [ocului, au spus doctorii.

– A [ocului?

Tessa nu era convins` \n totalitate, dar oricât de mult mai

insist` pe lâng` tat`l ei, nu mai ob]inu nimic de la el, \n afar` de

faptul c` Lucinda devenise reticent` de la acea \ntâmplare.

– {i e permanent?

8 SANDRA LEWIS

– Paul e un om bogat, dup` cum [tii, [i a chemat fiecare

medic oculist. A f`cut [i un tratament la spital, o perioad`, \n

zadar. Verdictul a fost unanim; nu se va vindeca.

– A[a c` Lucinda l-a p`r`sit…

B`rbatul se \ntunec` la fa]`, iar Tessa nu mai \ndr`zni s`-l mai

\ntrebe unde st` Paul.

– Mai are apartamentul din Londra ?

– Nu…A plecat, nu [tiu unde, dar cred c` pe o insul`

greceasc`, [i-[i mai turn` ceai.

– Pe care?

– N-a[ putea spune cu certitudine. Uit`-l, draga mea.

G`se[te-]i un b`iat dr`gu] cu care s` te a[ezi la casa ta. S-a

dovedit c` Paul nu era pentru niciuna din voi.

Tessa \[i plec` privirea \n cea[c`.

– {i spui c` Lucinda s-a logodit?

– Cu un tân`r fermec`tor. E cu un an mai mare decât ea, are

dou`zeci [i [apte. O ador`.

Toat` lumea o adora pe sora ei, pentru frumuse]ea ei

marmorean` [i pentru naturale]e.

– {i se c`s`toresc curând?

– |n iunie. Ar fi trebuit s` m` la[i s`-]i mai spun câte ceva

despre ei, feti]o, \i repro[` el u[or.

– A[a e. Dar am crezut c`…s-au c`s`torit de mult. {i chiar nu

[tii pe ce insul`? \ntreb` ea dup` o scurt` pauz`.

– Deloc. Poate nici m`car nu e o insul` greceasc`, ci doar o

insul`.

OCHII VULTURULUI 9

– {i nu po]i s` afli?

– Tessa, uit`-l. O s` g`se[ti…

– Tat`, n-o s` g`sesc niciodat`.

– Nu e o atitudine prea \mbucur`toare, observ` el [i chiar

atunci intr` Lucinda.

– A cui e ma[ina… ? Tessa, cât m` bucur s` te v`d. Ce

bronzat` e[ti; te face s` ar`]i mult mai bine!

Atâtea zâmbete [i \mbr`]i[`ri, atâtea \ntreb`ri, dar Lucinda nu

se obosise s`-i scrie nici m`car o scrisoare. La un moment dat

Lucinda se opri, privindu-l pe tat`l ei. |ns` Paul nu mai intr` \n

discu]ie pân` când ele dou` nu se v`zur` singure \n camera lor.

Lucinda se preg`tea s`-l \ntâlneasc` pe Gerald, iar Tessa s` fac`

o vizit` unui prieten de-al lui Paul. Sunase \nainte pentru a-l

anun]a pe Joe c` vine.

– Presupun c` ]i s-a spus deja, zise Lucinda \n timp ce se

\mbr`ca. Au t`cut tot timpul pentru c` nu voiai s` mai afli de noi.

– M-ar fi durut foarte mult, recunoscu Tessa. Dar tata nu prea

a [tiut s`-mi spun` ce s-a \ntâmplat…

– Pentru c` nici eu n-am putut s` le spun prea multe. Am fost

incon[tient`. Paul a orbit, ad`ug` dup` o pauz`. Cred c` ]i-a

spus.

Pe Tessa o [oca oarecum felul degajat \n care Lucinda vorbea

despre nenorocirea lui Paul.

– Cum de-ai putut s`-l p`r`se[ti? [opti ea.

– Nu-mi ]ine [i tu predici! Mi-a ajuns câte am auzit de la

mama [i tata. Cu to]ii a]i fi vrut s` m` c`s`toresc cu el, s` suf`r.

10 SANDRA LEWIS

Imagineaz`-]i cum e s`-]i tr`ie[ti via]a al`turi de un b`rbat care

nu te poate vedea!

|[i aranja p`rul \n oglind`.

– Ce rost are s` ar`]i bine dac` nu po]i fi v`zut`?

Era atât de frumoas`…Nici nu era de mirare c` Paul nu se

\ncurcase cu Tessa. Aceasta din urm` se al`tur` imaginii din

oglind` a surorii ei, urm`rindu-se f`r` tragere de inim`. Avea

obrajii supli, \ns` natura nu o \nzestrase cu forme prea atractive.

Gura sem`na cu a Lucindei, mai pu]in la acel mic detaliu care le

diferen]ia. Privirea \i era limpede, sincer`, luminoas`, a[a cum

Lucinda n-o avea. Iar p`rul, asemenea de culoarea mierii, cu

nuan]e maronii, \i c`dea \n valuri pe umeri. Deci, pân` la urm`,

nu era chiar de lep`dat. {i totu[i, \n compara]ie cu Lucinda…

– Tot nu \n]eleg cum de l-ai putut abandona, zise Tessa parc`

pentru sine. E acela[i, doar c` nu mai vede.

– N-am de gând s` m` leg de un orb toat` via]a, [i gata! zise

sora ei, \nfuriat`. |n plus, [i mâinile alea…

– I-au ars?

– |ngrozitor…cred c` sunt hidoase! nu i le-am v`zut, pentru

c` erau bandajate, dar nu pot s` mi le imaginez. Nu pot s`-mi

\nchipui atingerea lui!

Ochii Tessei se umezir`, dar se [terse pe furi[, \nainte ca

cealalt` s` observe.

– Sunt acelea[i mâini care te atingeau odat`, \i aminti ea, iar

Lucinda se cutremur`. Cum se face c` i-au ars mâinile, [i nimic

altceva?

OCHII VULTURULUI 11

– }i-am spus deja c` nu mai [tiu nimic!

– Paul nu ]i-a povestit nimic? Presupun c` l-ai v`zut la spital.

– Da, dar n-a spus nimic.

– Ce ciudat, murmur` Tessa, [i brusc,\i \ncol]i ideea c` sora

ei minte.

– De ce [i se pare ciudat? [i-ncepu s` râd`. Dac` s-a ars e doar

din vina lui, iar eu n-am altceva de ad`ugat! Tu te-ai fi c`s`torit

cu el, nu? Ai fi f`cut-o pe eroina care se sacrific`…Eu n-am fost

chiar a[a de proast`. De ce nu te duci s`-i ar`]i simpatia? Poate c`

ar fi interesat de tine acum, poate chiar de-un mariaj. Oricum,

altcineva nu-l mai ia.

Tessa \[i p`str` calmul, de[i cuvintele surorii ei o dureau.

– {i când i-ai spus…Cum a reac]ionat?

– Exact cum m` a[teptam, adic` s-a pref`cut a nu fi afectat;

era atât de mândru, de parc` suporta totul cu stoicism.

Bine\n]eles c` doar se pref`cea.

– Nu cred c` Paul s-ar fi pref`cut \ntr-o asemenea situa]ie.

– Nu-i g`se[ti niciun defect, nu? rânji Lucinda. Poate am s` te

conving dac`-]i spun c` era dispus s` m` accepte din nou,

dac`-mi cer iertare. Nu-i vezi \nfumurarea?

– Te iubea atât de mult \ncât era dispus s`-]i ierte tot ce-i

f`cuse[i, r`punse Tessa, \n timp ce sora ei se machia.

S` fii iubit cu atâta ardoare [i s` te \ndep`rtezi atât de

nep`s`tor de acea iubire…

– {i Gerald, cum e?

– E minunat! Suntem \ndr`gosti]i nebune[te unul de cel`lalt.

12 SANDRA LEWIS

Tessa se uit` la ceas, sim]ind o u[oar` grea]`. Voia s` se

\mb`ieze. Voia s` scape de Lucinda. Câteva minute mai târziu se

cufunda \n apa cald`, cu mintea zburându-i spre ziua \n care

hot`râse s` p`r`seasc` ora[ul acela, s` plece undeva unde s` nu

mai aud` de Paul [i de Lucinda. Spre norocul ei, primise un post

de profesoar` \n Germania. Apoi trecuse \n Turcia, \n Liban,

[i-ntr-un final, \n Grecia. Ultimul post fusese unul particular, [i

durase doar trei luni. Apoi ren`scuse \n ea dorin]a de a se

\ntoarce \n Anglia, cu toate c` era con[tient` c` prima re\ntâlnire

cu Paul o va determina s`-[i schimbe planurile de a r`mâne aici

pentru totdeauna. Nici plecarea \n Grecia nu fusese prea

inspirat`, pentru c` era ]ara lui natal`, de[i, \nainte de accident,

el tr`ise \n Anglia câ]iva ani.

Când o auzi pe Lucinda coborând, Tessa ie[i din baie. La scurt

timp, fata se \ntoarse [i cioc`ni la u[`.

– Pot s` intru? se auzi o voce de b`rbat.

– Nu, cu siguran]`!

– A, nu \ncepe cu figura asta de fat` cuminte, draga mea

Lucinda. Intru!

Era Gerald.

Tessa fugi \n grab` spre dulapul cu haine, unde se ascunse,

trântind [i \ncuind u[a pe din`untru. De ce ac]ionase astfel, nu

\n]elegea. Doar \l l`sase s` \n]eleag` c` gre[ise.

|n dormitor se auzi un u[or fluierat.

– Ce parfum! Haide afar`, nu fi prostu]`!

– M` \mbrac.

OCHII VULTURULUI 13

– {i?

– Mama [i tata…

– Au ie[it, altfel n-a[ fi urcat. A cui e ma[ina de-afar` ?

– Nu conteaz`. Pleac`.

– Ce s-a-ntâmplat cu tine? [i-ncepu s` trag` de mâner.

Tessa a[tepta din clip` \n clip` ca u[a s` cedeze. Strânse

prosopul [i mai mult \n jurul ei, tremurând \ncontinuu.

– Scumpa mea Lucinda, m` uime[ti. De ce e[ti atât de timid`

dup` ce-am fost \mpreun`…

– Nu sunt scumpa ta Lucinda.

– A, deci vrei s` ne cert`m? Apoi s` ne \mp`c`m \n stil mare,

nu?

Tessa oft` adânc.

– Cred c` e[ti Gerald. Eu sunt Tessa, sora Lucindei, iar

ma[ina de afar` e a mea.

***

Joe veni s-o ia la ora [apte.

– Nu te-ai schimbat deloc, se entuziasm` el, spre marea ei

dezam`gire.

Poveste[te-mi despre locurile pe unde ai c`l`torit. }i-a[ fi

scris, dar nu mi-ai trimis nicio adres`.

O conducea spre localul unde aveau s` ia masa.

14 SANDRA LEWIS

Ea \ncepu s` vorbeasc`, a[a cum o \ndemnase el, f`r` a

comenta ultima lui remarc`. Atunci, tot ce-[i dorise, fusese s` se

smulg` de toate cuno[tin]ele lui Paul.

|nainte de a se a[eza la mas`, cei doi b`ur` câte un lichior \n

salonul hotelului. Abia dup` accea, Tessa g`si curajul de a atinge

problema care o interesa pe ea.

– Joe, tu e[ti prieten cu Paul {tii ce s-a \ntâmplat?

– Deci, de asta ai vrut s` te \ntâlne[ti cu mine, observ` el,

dup` o scurt` pauz`. M` gândeam c` am devenit o companie

pl`cut` pentru tine. |nc`-l mai iube[ti?

– Cine mai [tie?

– Când sora mai mic` are o pasiune pentru alesul surorii mai

mari, toat` lumea afl`. Nu te-ai priceput s` ascunzi prea bine

ceea ce era evident, Tessa.

– Cred c` ai dreptate. A fost mai mult decât o pasiune.

Dar nu se considera chiar a[a de mic`, de[i, la cei dou`zeci [i

patru de ani, ar`ta mult mai tân`r`.

– Prostu]o; dar [i mai prost a fost Paul. I-am fost prieten, dar

s-a rupt de to]i [i de toate.

– {tii unde este? Tata spune c` e pe o insul` din Grecia.

– Nu, scutur` cel`lalt din cap. |n Cipru. Are o cas` acolo, \n

mun]i. Tr`ie[te ca un singuratic ; a[a am auzit de la ni[te oameni

care s-au \ntors dup` un an de stat acolo. |l consider` un

ciudat…}i se r`ce[te pe[tele, remarc` Joe dup` un timp.

– Da…

Cipru. |l vizitase, \ns` nu mai mult de dou` zile.

OCHII VULTURULUI 15

Era atât de frumos, iar Paul nu-l putea vedea. Nici mun]ii, nici

marea, nici plajele pe care nu c`lca picior de om, nici ruinele

antice care acum z`ceau ne\ngrijite [i p`r`site, nici castelele sau

bisericile, nici planta]iile de portocali care \mpânzeau dealurile.

Nu putea lua parte la acele apusuri minunate. Tot ce putea sim]i

era atingerea brizei, cântecul p`s`rilor \n anotimpurile calde; iar

dac` ar fi avut curajul vreodat` s` coboare din mun]i, ar fi auzit

[i vuietul valurilor [i spargerea lor la ]`rm, sau fo[netul

frunzi[ului la trecerea vreunui animal.

– Joe…ce anume s-a \ntâmplat la accident?

– Nu ]i-a povestit sora ta?

– A fost incon[tient` [i nu-[i aminte[te prea multe.

– Ba [tie, dar…asta pentru c` eu i-am spus.

– Tu? El \ncepu s`-i povestesc` faptul c` \n noaptea respectiv`

alergase la spital. Timp de dou` zile, nimeni n-a putut s`-l vad`

pe Paul, iar a treia zi lui i s-a dat voie, doar câteva minute, c`ci

Paul \ncepuse s` aiureze.

– Dar l-ai auzit?

– Chiar vrei s` [tii ce-am auzit?

Ea d`du din cap.

– Nu o pune pe sora ta \ntr-o lumin` prea bun`…Se

certaser`…din cauza unei ie[iri pe care ea o avusese \n timp ce

el era plecat de-acas`. Discutau asta pe drum, el conducea. Ea

devenise irascibil`, ordonându-i lui Paul s` opreasc`, dar, dup`

cum \l [tii, el nu se supune ordinelor. |ntr-un acces de furie, ea

s-a repezit la volan…

16 SANDRA LEWIS

– Nu!

{ocul fu atât de mare pentru Tessa, \ncât r`sturn` paharul cu

vin pe fa]a de mas`. Joe \l ridic` [i continu` cu glas r`gu[it.

– Ma[ina s-a lovit de un parapet, s-a rostogolit [i a izbucnit \n

fl`c`ri. Lucinda a fost aruncat` peste parapet, dar a sc`pat vie,

de[i cu câteva zgârieturi [i cu un moment de incon[tien]`. {i

Paul a sc`pat, printr-un miracol; a fost aruncat \n partea opus`,

pe iarb`.

Joe se opri din povestire pentru c` aici intervenise sora

medical`, dar apoi se \ntâlnise cu un b`rbat, martor la

eveniment, cu care ie[ise la mas`.

– Se pare c` Paul a crezut c` Lucinda era blocat` \n`untru;

martorul spunea c` el practic s-a aruncat spre ma[ina \n fl`c`ri ca

un nebun, pentru a deschide u[a, strigând-o pe Lucinda la

nesfâr[it. B`rbatul \ncercase a-l trage de acolo, dar [tii ce

puternic este Paul. Iar acum avea o for]` dublat` [i de iubirea

pentru o fat` care, aparent, z`cea \n fl`c`ri. |ntre timp, o alt`

ma[in` s-a oprit lâng` ei, [i cel`lalt b`rbat a ajutat s`-l scoat` pe

Paul de-acolo. Tipul zicea c` \ntr-adev`r lui Paul \i luaser`

mâinile foc, [i, cu toate acestea, insista s` intre \n ma[in`.

Tessa devenise livid`.

– Lucinda nici m`car nu era r`nit`… deci el s-a mutilat

degeaba, [i-i d`dur` lacrimile. {i vederea? Cum s-a \ntâmplat?

Tata crede c` din cauza [ocului.

– Da…[ocul la ideea c` Lucinda arde de vie; sigur nu orbise

\nainte de a se arunca spre ma[in`.

OCHII VULTURULUI 17

– Iar Lucinda l-a abandonat.

– A[a e…

– {tie toat` lumea?

– Nu cred. Vezi tu, nimeni n-a pierit, deci nu s-a f`cut mare

anchet`. Iar Lucinda a sc`pat foarte u[or, iar acum e bine-mersi,

logodit`, iar Paul…nici m`car nu avem adresa lui. M-am gândit

s` m` duc \n Cipru s`-l caut, \ntr-o vacan]`, dar nu cred c` [i-ar

dori acest lucru. Dac` ar fi vrut s` p`streze leg`tura, ar fi dat un

semn de via]`.

– S-a r`nit grav la mâini, Joe?

– Nu pot s`-]i spun. Când l-am v`zut ultima oar`, \i erau

bandajate, dar [tii cât de avansate sunt metodele chirurgicale \n

ziua de azi. Presupun c` i le-au reparat destul de bine. Dac` ai

bani, se pot face multe.

Paul se ocupa cu comer]ul naval, iar Joe avea dreptate, orice

se putea face cu bani.

– Crezi c` Paul o mai iube[te pe Lucinda? \ntreb` Tessa,

amintindu-[i ce discutase cu sora ei.

– Nici pe tema asta n-a[ vrea s` m` pronun]. Dar ]ine minte

c` Paul e grec, iar esticii iubesc fie cu pasiune, fie prea degajat,

dar dac` ajung s` se \ndr`gosteasc` \n adev`ratul sens al

cuvântului, atunci e pentru totdeauna.

Pentru totdeauna…oare avea s-o iubeasc` toat` via]a pe

Lucinda? Buzele ei \ncepur` a frem`ta, iar Joe se \nnegur`.

– Uit`-l, o sf`tui el.

– {i dac` nu pot, Joe?

18 SANDRA LEWIS

– O s` cazi \n plas`. |mi doresc din toat` inima s` nu te fi

prezentat lui Paul.

– {i eu la fel, [opti ea.

|[i amintea acea sear` cu atâta precizie! Joe d`duse o

petrecere, iar Paul se afla acolo. |n clipa \n care-l z`rise, toat`

via]a ei se schimbase.

– Tessa, el e Pavlos Demetrius. E grec [i e foarte bogat. Din

vapoare, [tii tu…

Aceasta fusese prezentarea, apoi Joe \i l`sase singuri. Tessa nu

mai auzise nimic mai apoi, pierzându-[i mâna \ntr-a lui. El o

privea de sus, amuzat de figura ei mirat` [i respectuoas` \n

acela[i timp. Era oache[, cu p`rul brunet, piept`nat pe spate, cu

ochi c`prui [i reci, \ns` ageri [i f`r` pic de interes fa]` de

prezentarea care i se f`cuse.

– Ne a[ez`m? propusese el. Ce \mbulzeal`!

– Da…

Ea deja \ncepea s` simt` c` ceva este \n neregul` cu ritmul

inimii ei [i nu \n]elegea cum la vârsta de dou`zeci [i patru de ani

mai poate rec]iona ca o feti]` la vederea unui asemenea zeu! |n

seara aceea, dansase [i discutase cu el.

– Poate o s` ne mai \ntâlnim vreodat`, \i spusese el dup` ce

o l`s` \n fa]a casei.

A doua \ntâlnire se petrecu la un concert. Paul era singur, la

fel [i Tessa. Ea accept` sugestia lui de a i se al`tura.

– Cu mare pl`cere, domnule Demetrius.

– Nu e nevoie de astfel de formalit`]i. Prietenii \mi spun Paul.

OCHII VULTURULUI 19

Oare deja \i devenise prieten`?

Din nou o condusese…[i tocmai atunci când ajunseser`,

Lucinda sosea [i ea acas`. Era o noapte cu lun` plin`. Lucinda \l

privise larg, radiind, cu buzele \ntredeschise provocator…

Tessa pierdu orice speran]` \n ce-l privea pe Paul. Iar când el

\ncepu s`-i viziteze din ce \n ce mai des, via]a ei se transform`

\ntr-un calvar, c`ci nu reu[ea \ntotdeauna s`-[i ascund` tr`irile;

uneori se \nro[ea, alteori avea glasul tremurat. La \nceput, Paul

nu sesiz` nimic, \ns` mai apoi, atitudinea lui \ncepuse a deveni

una ironic`. Iar lovitura de gra]ie se \ntâmpl` tot la o petrecere a

lui Joe, când Tessa, apropiindu-se de grupul lui Paul din spate, \l

auzise pe acesta din urm` :

– Ce plictisitoare e sora Lucindei. Ce are? Se aga]` de fiecare

b`rbat pe care-l cunoa[te ?

– Adic`?

– M` irit` la culme, cu felul \n care-[i d` ochii peste cap.

– Nu are frumuse]ea surorii ei, recunoscuse Joe. Dar e o fat`

extraordinar` dac` ajungi s-o cuno[ti. Frumuse]ea e adesea

foarte \n[el`toare.

Tessa \nlemnise \n spatele lor.

– A[a se zice, accept` Paul c`scând. Uite-o pe Lucinda.

Scuz`-m`, Joe.

– Stai pu]in, Paul. Ai de gând s` te \nsori cu Lucinda?

– Dac` m` accept`. Dar \nchipuie-]i cum ar fi s-o ai cumnat`

pe sora ei, mai ales când \]i face ochi dulci. Fata n-are pic de

mândrie !

20 SANDRA LEWIS

|n s`pt`mâna urm`toare, \[i anun]aser` logodna; apoi, Tessa

sim]i nevoia s` plece. Nu dorea s`-l for]eze pe Paul s-o aiba drept

cumnat`.

– Haide, m`nânc`, o trezi Joe din visare. Unde te-ai pierdut?

– Departe, zâmbi ea.

– Pe o insul` din Mediterana, de exemplu? |ns` ea nu-i

r`spunse. Uit` totul, Tessa, nu mai ai ce s` faci. Ia-o de la cap`t.

De la cap`t. Oare nu aceasta inten]ionase prin acceptarea

acelui post din str`in`tate? Era sigur` c` se putea vindeca. Dar

nu…Le scrisese celor de acas` c` luase un alt post liber, apoi

altul, [i altul…

– Când a plecat…nu ]i-a dat nicio adres`?

– A disp`rut dintr-o dat`. A ie[it din spital \ntr-o luni

dup`-amiaz`, iar când m-am dus la el seara, totul era \ncuiat.

Cred c`-l instruise pe servitorul lui s` scape de toate lucrurile

sale cât timp st`tuse \n spital, altfel nu v`d cum ar fi putut pleca

atât de repede.

– Dar [tii sigur c` e \n Cipru?

– Sunt aproape sigur c` tipul singuratic despre care vorbeau

acei oameni este Paul…

Ce via]` nedreapt`! Lucinda ar fi trebuit s` se simt` atras` de

el, nu tu.

Dar Lucinda [tia cum s` profite de tot, [i cum s` scape apoi

cu fa]a curat`. La [coal`, pe Tessa o \nvinuiau pentru gre[elile ei,

fiindc` \nc` de mic copil, Lucinda se \nv`]ase a evita situa]iile

complicate, plasând vina altcuiva, de obicei surorii ei.

OCHII VULTURULUI 21

– E[ti calul meu de b`taie, o ironizase o dat` Lucinda, dup`

o astfel de situa]ie \n care Tessa luase vina asupra ei.

Dup` cin`, Joe o plimb` pân` la o ferm`, unde st`tur` ore \n

sir, discutând. Apoi, când ajunse acas`, Tessa \l g`si pe tat`l ei

treaz, [i r`mase [i cu el, la lumina focului din [emineu.

– R`mâi acas`? \ntreb` el.

|i presim]ise nelini[tea [i nesiguran]a.

– Avem câteva posturi bune. Iar eu [i cu mama te-am vrea

aici, cu noi.

Tessa \l privi, \ntunecat`. Mai bine \i spunea, ca s` aib` timp

s` se resemneze.

– Nu pot s` r`mân, tat`. Credeam c` o s` reu[esc, dar…Paul

e \n Cipru, m` duc acolo, ad`ug` dup` o pauz`.

– M` gândeam eu c` vrei s` afli unde este. Cu ce-l po]i ajuta,

feti]a mea?

– Nu [tiu, oft` ea. Dar vreau s` merg acolo, s` v`d unde este,

s` descop`r ceva ce are leg`tur` cu el.

– {i cu ce te ajut` pe tine? O s` \nr`ut`]easc` lucrurile. |mi

doresc atât de mult s` nu-l fi cunoscut niciodat`, Tessa!

– {i Joe spunea acela[i lucru, murmur` ea. Dar s-a \ntâmplat,

iar acum trebuie s`-l g`sesc.

– Dar el nu te iube[te, draga mea.

Nu, dar o iubise pe Lucinda, [i ar fi fost dispus s-o ierte. Poate

se r`zgândise, poate c` n-o mai iubea…

– Trebuie s` m` duc. Dar vreau ca acesta s` r`mân` secretul

nostru, nu vreau s` [tie [i mama, pentru c` are s` se \ngrijoreze.

22 SANDRA LEWIS

O s`-i spun c` m` duc \n Cipru tot ca profesoar`.Ini]ial crezuse c` n-are niciun plan, \ns` ideile \ncepeau s`

prind` din ce \n ce mai mult contur, acaparându-i \ntreagaminte.

– O s` v` scriu, dar o s`-]i scriu [i ]ie, la birou, ca s` ]i spunce fac.

– Te cam proste[ti, fata mea. Dar noi doi ne-am \n]elesreciproc \ntotdeauna, [i [tiu ce sim]i. {i [tiu c` trebuie s`-l g`se[tipe acest b`rbat. Nu-]i pot citi gândurile, dar e clar c` speri ca els` se fi schimbat, [i s` te doreasc`. Orice-ar fi, m` rog s` nu-]i faci[i mai mult r`u.

Ar fi fost imposibil, gândi ea.– A[a am s` fac, tat` ; [i nu te \ngrijora.

OCHII VULTURULUI 23

Capitolul 2

Insula \ncepu s` se \ntrevad` \n lumina cald` a r`s`ritului depe meleagurile estice; se reflecta \n apele albastre aleMediteranei. E insula Kypros, o anun]` un membru alechipajului care sp`la puntea.

Tipul era un grec sadea, oache[, brunet [i prietenos.– Pare foarte aproape, dar n-o s` ajungem acolo pân` la

prânz.– La amiaz`? [i-i ar`t` b`rbatului ceasul, \n semn de ora unu.– Atunci, pe la trei… Sunte]i singur`? veni \ntrebarea la care

Tessa se a[tepta.– Da.– Merge]i la prieteni?– Am un prieten acolo.– Dac` vre]i s` vede]i insula…pot pleca s` v` ar`t, se oferi el,

de[i cam posomorât dup` r`spunsul ei.

– Mul]umesc, dar \l am pe prietenul meu.

– |n Famagusta? Prietenul?

– Nu, nu acolo.

– Unde?

– |ntr-un or`[el din mun]i. Uite c` cea]a se ridic`, se vede

insula, \ncerc` ea s` schimbe subiectul.

– La sfâr[it e Paphos, acolo a stat Afrodita. {ti]i despre

Afrodita? [i-i pronun]` numele \n grece[te, iar Tessa \ncerc` s`-l

imite.

– Da, [tiu. S-a n`scut din marea Paphos.

– A[a e. E zei]a iubirii. Prietenul st` la Paphos?

– Nu…

|n scurt timp puntea se umplu de matelo]i, iar Tessa se mut`

de cealalt` parte, de unde z`ri un tip care se \mbarcase cu dou`

zile \n urm`, la Pireu. Intraser` \n vorb` [i petrecuser` chiar mult

timp \mpreun`. Ea se recomandase drept Lucinda; de[i nu avea

planuri bine definite, [tia c` are s` se dea drept Lucinda oricui ar

fi \ntâlnit \n Cipru.

– Nu credeam c` te treze[ti atât de devreme, \i zâmbi ea. Ai

v`zut r`s`ritul?

– Am ajuns prea târziu. {i oricum, era plin de lucr`tori, n-am

ocolit-o…Ar trebui s`-]i dau adresa mea din Limassol, [i Martin

scoase un carne]el din care rupse o foaie pe care scrise ceva apoi

i-o \nmân`. Ai [i num`rul meu de telefon; sun`-m`. Cunosc

insula destul de bine, [i mi-ar face pl`cere s` ]i-o prezint.

– Mul]umesc. O s` ]in minte.

OCHII VULTURULUI 25

|n caz c` nu avea s`-l g`seasc` pe Paul, sau dac` planurile ei

d`deau gre[, ar fi fost recunosc`toare pentru o companie; asta \n

caz c` se decidea s` r`mân` pe insul`.

Vaporul arunc` ancora abia spre sear`, iar Tessa se caz` la un

mic hotel din Limassol. Locul era condus de un cuplu de englezi

care nu-[i ascunser` mirarea, auzind men]ionându-se numele lui

Paul.

– Paul Demetrius? o \ntreb` Marylyn.

– }i-e prieten? se interes` imediat so]ul ei.

– |l cunosc [i a[ dori s`-l vizitez. {ti]i unde st`?

– Nu chiar, dar e undeva \n mun]i, dup` Bellapais. A orbit,

ad`ug` Clive dup` un timp. A avut un accident, \n Anglia.

– Da…Dar [ti]i ceva de el?

Amândoi scuturar` din cap.

– E un mister pentru noi, r`spunse Marylyn. Are un servitor

care face totul pentru el, asta e tot ce am aflat. L-ai cunoscut \n

Anglia ?

– Da.

Limassol se afla \n partea estic` a insulei, iar Bellapais \n cea

de nord. Tessa nu era hot`rât` dac` s` a[tepte pân` a doua zi sau

nu. Deja se cazase [i-[i despachetase par]ial lucrurile. Nu, nu mai

putea sta, a[a c` \mpachet` la loc, pl`ti, [i lu` un taxi pân` la

Nicosia.

Acolo urc` \ntr-o alt` ma[in`, spre Kyrenia, apoi \ntr-alta pân`

la Bellapais. Se caz` la un hotel condus de doi ciprio]i, Maroula

[i Spiros.

26 SANDRA LEWIS

– Din Anglia? se interes` femeia, urcându-i valiza. B`iatul meu

e la facultate acolo.

– Unde?

– La Londra, bine\n]eles.

– Bine\n]eles.

Pentru to]i ace[ti oameni, Londra echivala cu Anglia.

– Face bine, zâmbi Maroula. A scris azi s` spun` c` s-a logodit.

– Cu o englezoaic`?

– Da. Aici, camera – are soare mult, [i mun]ii acolo, se v`d;

dincolo e marea. Veni]i pe balcon.

– Casele acelea… zise Tessa [i-i ar`t` femeii creasta mun]ilor

Kyrenia.

Undeva la distan]` se vedea [i o cas` foarte mare. Nu credea

s` fie a lui, totu[i se inform`.

– E a doamnei Sloane.

– Sunt mul]i englezi \n Bellapais?

– Mul]i, foarte mul]i. Au case noi. Vre]i s` cump`ra]i?

– Nu , nu vreau. {i aceea…? ar`t` ea spre o cas` mai retras`.

E tot a unor englezi?

– Da, domnul Sheridan. C`uta]i englezi?

– De fapt \l caut pe domnul Pavlos Demetrius. |l [ti]i? St`

pe-aici?

Maroula se \ncrunt` [i scutur` din cap.

– Spiros [tie mai multe. Vine imediat, acum e la cump`r`turi.

– |l caut eu mai târziu. Mul]umesc, doamn` Melissas.

– Spune-mi Maroula. Mai bine.

OCHII VULTURULUI 27

– Am \n]eles.

– Numele dumneavoastr`?

– Blane, domni[oara Blane.

– Numele mic, domni[oar`.

– Lucinda.

– V` zic domni[oara Lucinda. Sunte]i binevenit` \n Bellapais.

– Mul]umesc, Maroula.

– V` place engleza mea?

– E foarte bun`, [i ambele femei intrar` \napoi \n camer`.

– Maroula n-a fost la [coal`.

– Niciodat`?

– Pu]in \n Bellapais, nu e bun` la nimic. Dar am \nv`]at \ncet

din c`r]i. V` ar`t c`r]ile?

– Când am s` cobor, Maroula.

Tessa se \ntreb` dac` femeia era tipul perfect de

cipriot – prietenos [i volubil.

La \nceput, Spiros se ar`t` mai rezervat decât Maroula [i-i

servi cina cu o figur` rigid`, chiar \nnegurat.

– Bun, domni[oar`?

– Foarte bun, mul]umesc.

|i aduse [i un pahar de vin, plin pân` la refuz, \ncât Tessa

\ncerca s` g`seasc` o modalitate de a-l refuza f`r` s`-l r`neasc`

pe Spiros.

Se uit` \n jur – v`zu mai multe plante cu ghiveci; dar vinul

putea s` le omoare!

– Nu be]i vin? \ntreb` b`rbatul. Be]i! Face bine!

28 SANDRA LEWIS

– De obicei nu beau…[i oricum e cam mult pentru mine; a]i

putea s` mai lua]i jum`tate din el?

Spiros f`cu ochii mari.

– Be]i, domni[oar`, e foarte bun.

– Am s`-l iau \n camer`, se hot`r\ ea \ntr-un final.

Când termin` masa, sosi [i Maroula, care se a[ez` al`turi de

ceilal]i doi.

– Domni[oara Lucinda vrea s`-[i g`seasc` prietenul. Se

nume[te… [i o privi pe Tessa care rosti numele lui Paul.

– Da…Pavlos Demetrius. Orb…E undeva \n mun]i – foarte

sus. Nu-i plac oamenii – foarte ciudat. E prieten?

– Da, un fel de prieten.

– Mergem mâine, bine?

– Excelent. Mul]umesc foarte mult.

Tessa nu putu adormi; la cinci diminea]a ie[i pe balcon,

\mbr`cat` doar \ntr– un neglijeu [i cu halatul sub]ire de cas`.

De[i era abia luna aprilie, vremea era deosebit de c`lduroas`.

Ceea ce nu se \ntâmpla prea des, nici chiar \n Cipru, dup` cum

avea s` afle mai târziu de la Maroula.

Spiros avea un fel de dubi]` rablagit` pe care o folosea la

orice; cu ea mergea la câmp, la Nicosia, la pia]`, c`ci era m`celar.

– Cum e? \ntreb` el, \n timp ce conducea prin hurduc`turile

dealurilor. Tessa \l lini[ti spunând c` e bine. Spiros nu acceptase

bani pentru benzin` sub nicio form`.

– Cred c` pe-aici, dar nu sunt sigur, zise el, c`ci drumul

[erpuia de-a lungul mun]ilor.

OCHII VULTURULUI 29

Oriunde se uita, Tessa vedea doar mun]i acoperi]i cu pâlcuri

de m`slini [i de l`mâi, iar pe alocuri cre[teau chiar [i maci

amesteca]i cu lanuri vaste de crizanteme.

– Nu e aici casa, o inform` el la un moment dat.

– |n]eleg, \nc` n-am ajuns?

– Nu, e departe, \n mun]i.

Drumul se \ngust` [i mai mult, pân` când nu r`mase din el

decât o c`r`ruie de p`mânt uscat, acoperit` pe alocuri cu

bolovani.

Apoi, se ar`t` [i casa – alb`, joas`, cu vedere atât spre munte

cât [i spre mare…

Tessa era atât de emo]ionat`, \ncât abia mai putea respira.

Ma[ina se apropia din ce \n ce mai mult, pân` când Spiros intr`

pe aleea principal`, care, de fapt, sem`na a drum de ]ar`,

neterminat. Dar cum Paul nu ie[ea niciodat`, nu trecea pe-acolo

vreo alt` ma[in`.

– Merge]i s` vede]i dac` acesta e prietenul; eu a[tept.

Tessa r`mase cu privirea pierdut` spre cas`. Niciun semn de

via]` nu se \ntrevedea. Arunc` o privire spre poalele muntelui.

– Cât mi-ar lua s` cobor? \l \ntreb` pe Spiros.

– Pân` la hotel? se mir` el. A[tept, domni[oar` Lucinda; ia

cam o jum`tate de or`.

– Doar atât? Atunci, prefer s` merg pe jos, Spiros. Nu mai sta;

[i mul]umesc c` m-ai adus.

– Pentru nimic. Sigur vre]i s` merge]i ?

– Da, foarte sigur.

30 SANDRA LEWIS

– OK, \ncuviin]` el vesel, iar ea urm`ri cu privirea cum dubi]a

se pierdea \n zare \ntr-un nor de praf.

Apoi se \ntoarse din nou c`tre cas`. Parc` str`lucea \n

culoarea ei alb` printre p`durile de conifere din acea parte

muntoas`. Fiecare fereastr` se termina cu un balcon, \ns` toate

erau \nchise pe moment, la fel [i obloanele de culoare verde [i

galben. |n schimb, era plin de flori – trandafiri, garoafe, hibiscus

– [i toate r`spândeau un parfum \mbietor. {i l`mâii cu aroma

lor! Ce alt parfum s` fi fost mai pl`cut decât acesta? Mai ales c`

l`mâii se g`seau pe toat` perioada anului.

Tessa r`mase nemi[cat` mult timp, [i nu de pu]ine ori \i veni

ideea de a-[i abandona planul [i de a pleca. |ntr-un final, reu[i s`

ajung` la u[a principal` [i ap`s` pe sonerie cu o mi[care

hot`rât`.

Nimic, \n afar` de ecoul clopo]elului \n`untru. {i pe sc`ri se

aflau flori parfumate. Sun` \nc` o dat`; u[a se deschise brusc. |i

p`rea c` b`rbatul o a[teptase \n spatele u[ii. Era un tip mic [i

\ndesat, foarte serios [i cu o c`ut`tur` ciudat`. O lu` prin

surprindere cu mi[carea lui brusc`, \ncât Tessa \ncepu s` se

bâlbâie:

– Domnul Pavlos Demetrius…st` aici?

– Da, doamn`, r`spunse el cu un accent perfect englezesc. Ce

dori]i? Domnul Pavlos nu prime[te vizitatori.

– Cred c` pe mine…m` va primi.

– Numele dumneavoastr` ?

– Numele meu e…e…Lucinda.

OCHII VULTURULUI 31

– Domni[oara Lucinda, am s`-i comunic, [i deschise mai larg

u[a. Pofti]i \n`untru.

Ea ascult`, de[i abia acum \[i d`dea seama ce f`cuse. U[a se

\nchise cu zgomot, iar ea tres`ri speriat`. B`rbatul disp`ru, iar ea

r`mase s` se uite fascinat` la u[`. |ntr-un fel sau altul, acel sunet

\i amintea de o soart` pecetluit`.

Tessa \ncerc` s`-[i controleze sim]urile, hot`rât` s` nu-[i arate

deschis sentimentele. Se uit` \mprejur. Era \ntunecos, dar prin

obloanele trase r`zb`tea totu[i atâta lumin` cât s` poat` vedea

mobilierul din hol. Doar o mas`, câteva scaune [i o vaz` plin` cu

trandafiri.

Pa[i…Tessa \ncepu din nou s` tremure, c`ci nu erau pa[ii

omului care o \ntâmpinase. Se \ntoarse \n direc]ia din care

veneau.

Paul…

Era \n prag – \nalt, cu pielea \nchis` la culoare, \mbr`cat cu o

pereche de pantaloni sub]iri [i un tricou cu guler r`sfrânt, cu

mânecile suflecate. Tessa \i privi ochii ]inându-[i respira]ia.

Neschimba]i. F`r` pic de expresivitate; ciudat era faptul c` ar`tau

la fel, cu acea und` de lucire neagr`, acum \nghe]at`. Apoi, \i

privi mâinile. Cu una ]inea un baston. Cea mai mare parte a pielii

\i fusese decolorat` \n locurile cu pricina, \ns` diferen]a cu restul

tenului nu era foarte mare, deci nici vorb` de imaginea

dezgust`toare de care se plânsese sora ei. Cu toate aceste, se

vedea \nc` de la \nceput c` suferise foarte mult din cauza

arsurilor, [i era clar c` rezultatele erau permanente.

32 SANDRA LEWIS

– Lucinda…

Vocea aceea minunat`!

– Paul…am venit; ai spus c` pot s`…te rog…

Dumnezeule cât de greu \i veneau cuvintele! Situa]ia o

dep`[ea, iar instinctul \i dicta s` fug`. Ceea ce ar fi \nsemnat un

act de cruzime.

– Paul, \mi pare r`u, dar nu…

– |]i pare r`u… ? se auzi vocea lui, slab` [i neconving`toare.

Dup` felul \n care ar`ta, Tessa se sim]i deodat` \n pericol. I se

p`rea, sau tonul lui fusese unul amarnic?

– Te-ai \ntors la mine? \ntreb` el, oftând parc` u[urat, din

adâncul sufletului s`u. Te-ai \ntors s` m` \ntrebi…ce, Lucinda?

Nu ]i-ai terminat fraza.

Tessa nu mai g`sea puterea de a face nicio mi[care; totul i se

p`rea atât de ireal, \ncât a[tepta din clip` \n clip` s` se trezeasc`

din acest vis fantastic [i s` se pomeneasc` \n patul ei, cu perna

ud`, a[a cum i se \ntâmplase \n ultimii doi ani.

– De ce-ai venit, Lucinda?

– S`-]i cer iertare. Ai spus ca-i s` m` ier]i.

– A[a e.

{i am vorbit serios.

– Mai po]i oare s` m` ier]i? S` m` accep]i?

{i din nou situa]ia \n sine o [oca, mai ales acum, când

cuvintele \i veneau f`r` ezitare. Ca [i cum altcineva ar fi vorbit,

sau i-ar fi inspirat acele cuvinte.

– Vreau s` te iert, Lucinda.

OCHII VULTURULUI 33

Vocea lui avea aceea[i not` hot`rât` dintotdeauna, de[i chiar

[i el p`rea bulversat de situa]ie.

– Mi-am dorit s` te \ntorci, cu disperare uneori, dar niciodat`

nu mi-am \nchipuit c` o vei face cu adev`rat. Draga mea,

frumoasa mea Lucinda. Las`-m` s` te strâng la piept.

{i cu o mi[care sigur`, \[i ag`]` bastonul de un scaun, [i-[i

deschise larg bra]ele.

Tessa \i \ntinse palmele, iar el o trase u[or. Pentru prima oar`

se g`sea \nv`luit` de acel trup, [i se abandon` s`ruturilor lui. Nu

mai conta nimic, acum. Orice umbr` de emo]ie era dep`[it` de

o senza]ie de exaltare, la fel [i toat` durerea \n care tr`ise \n

ultimii ani. Acum, avea s` fie fericit`, [i avea s`-l fac` [i pe el

fericit! De[i era mutilat pe via]`, ea se afla acolo ca s`-l ajute. Avea

s` fie doar a lui.

Pe amândoi \i podidir` lacrimile, c`ci niciodat`, nici \n cele

mai frumoase vise, Tessa nu se gândise c` ar putea g`si fericirea

\n acest mod. Atingând-o cu degetele sale, Paul \i descoperi ochii

plân[i:

– Ai remu[c`ri Lucinda? [i ea se dep`rt` de el.

De ce trebuia s`-i strice momentul de bucurie? Ca [i mai

devreme, ceva straniu se sim]ea \n glasul lui, \n acele note

ascunse, tânguitoare.

– M-ai iertat, Paul? M` mai…iube[ti?

– Te-am iertat, draga mea, [i o s`rut` pentru a-i [terge orice

urm` de \ndoial`.

O s` tr`im \mpreun`, ferici]i. O s` uit`m totul.

34 SANDRA LEWIS

– E[ti atât de \ng`duitor…Ah, cum de po]i uita atât de

repede?

Abia acum realiz` cât de grabnic se lep`dase el de toate

necazurile pe care sora ei i le cauzase, [i cum, cu dragostea lui,

renun]ase la orice fel de \nvinuire sau de repro[. Cât de mare \i

era dragostea!

– Cum oare am putea fi ferici]i, dac` nu te-a[ ierta?

Cu degetele sale \ncepu s`-i mângâie obrajii, b`rbia, buzele.

Ea [tia c` orbii au un foarte dezvoltat sim] tactil, ceea ce o

nelini[tea…Poate c` avea s` descopere tr`s`turi diferite fa]` de

cea pe care o iubea [i o cuno[tea atât de profund. |ns`,

deocamdat`, nu se \ntâmpl` nimic; Paul continua s` râd` pe

m`sur` ce o redescoperea.

– Lacrimile tale…Care e rostul lor, draga mea?

– Sunt atât de fericit`, murmur` ea, cuib`rindu-se la pieptul

lui.

– Ai fost nefericit`?

– Nu mi-am mai g`sit locul de când…m-am \ndep`rtat de

tine.

– Puteai s` te \ntorci [i mai curând. A trecut mai mult de un

an.

– Nu credeam c` ai s` m` ier]i.

– Te \ndoiai de sinceritatea mea…|ns` eu te doream mai

mult decât orice pe lume, voiam s` devii so]ia mea.

Tessa \nchise ochii la gândul c` Lucinda \ndep`rtase de la ea

o asemenea putere de iubire.

OCHII VULTURULUI 35

– }in atât de mult la tine, Paul, ezit` ea. {i-]i jur, \n ciuda

celor \ntâmplate, c` n-am \ncetat s` te iubesc. {i voi \ncerca

de-acum \ncolo s` m` revan[ez fa]` de durerea pe care ]i-am

pricinuit-o.

– Te cred, Lucinda. Dar va trebui s` ai grij` de un orb,

murmur` el. Cred c` dragostea ta e imens`.

El o strânse \n bra]e [i toate grijile ei disp`rur`. O adora, o

cople[ea cu vorbe dragi [i cu s`rut`ri. Iar Tessa ar fi putut

prelungi acele clipe la nesfâr[it, atât de sublim` \i era fericirea.

Nu o mai interesa faptul c` toate gesturile lui se adresau, de fapt,

Lucindei. {tia de la \nceput c` nu va fi proprietara de drept a

acelor gesturi intime, dar nu-i p`sa. Acum \l avea doar penrtu ea,

\l putea iubi [i-i putea fi de folos \n voie. Era tot ce-[i dorea [i

nimic mai mult.

***

Se hot`râr`, \n grab`, s` se cunune joia ce urma s` vin`, la mai

pu]in de o s`pt`mân` de la apari]ia Tessei. Zilele dinaitea

ceremoniei venir` cu o sumedenie de revela]ii pentru Tessa.

|nainte de a-l \ntâlni pe Paul, ca orice tân`r` la vârsta ei, se

imaginase \ndr`gostit`, \ncercase a-[i proiecta o imagine a

schimb`rilor pe care un iubit le-ar aduce \n via]a ei. |ns` acum

avea parte de mai mult decât simple speran]e [i vise; nici \n rai

36 SANDRA LEWIS

n-ar fi fost mai fericit`. Devenise pentru el un fel de far c`l`uzitor

pe m`sur` ce plimb`rile lor se prelungeau.

– |mi place s` ies la aer, zise el \ntr-o zi de aprilie care

mirosea a ploaie. N-am prea f`cut plimb`ri de când sunt \n

Cipru. De fapt, nici Takis nu se prea pricepe la a m` c`l`uzi, a[a

c` m-am mul]umit s` stau pe un scaun \n gr`din`.

– Uite, aici lâng` noi curge un râule], iar malurile sunt pline

de verdea]`. Vrei s` ne odihnim pu]in?

Se a[ezar` pe pelerina ei de ploaie, pe care o luase din cauza

norilor amenin]`tori.

– Ce susur pl`cut; e mare?

– Nu foarte mare, [i-i lu` mân` \ntr-a ei. Vine de sus din

mun]i, iar soarele se joac` v`lurit \n apele lui. Nici nu [tiam ce

vegeta]ie variat` po]i afla aici.

– Insula e foarte bogat` \n tot felul de specii florale. Ce vezi

pe-aici?

– Nu le [tiu numele, dar culmile dealurilor sunt pline de ni[te

floricele rozalii cu galben; stai c`-]i aduc una, [i-i culese o floare

pe care i-o puse \n palm` pentru ca el s-o examineze.

– Ciclame; sunt cu miile pe dealurile de lâng` castelul

Kantara. Poate megem o dat`, de[i cred c` pân` atunci le trece

sezonul.

– Atunci, megem la anul, zise ea entuziasmat`. Aveam mul]i

ani de-acum \ncolo s` le vedem , la fel cum o s` avem tot timpul

din lume ca s` descopeim insula.

– {i ce mai vezi?

OCHII VULTURULUI 37

O mul]ime de maci, crizanteme minunate a c`ror culoare

galben-aurie contrasta cu cea a m`slinilor. Pe partea neumblat`

a paji[tii cre[teau tot felul de plante c`]`r`toare [i mul]i topora[i.

– E o palet` foarte armonioas` de culori, descrise ea

priveli[tea. La fel de armonioas` precum natura \ns`[i, nu?

– Da, Lucinda, precum natura \ns`[i.

Tessa \l privi atent, f`r` \ns` a descoperi vreo aluzie dup`

expresia fe]ei, de[i timpul p`rea a fi ad`ugat o not` de cinism

figurii sale. Era ca [i cum i-ar fi spus c` omul singur e cauza

degrad`rii, iar prin asta s-ar fi referit la femeie…

– Paul, te iubesc foarte mult.

– {i eu te iubesc, Lucinda.

El \[i apropie obrazul de al ei, [i \ntreaga lume se \nsenin`,

odat` tensiunea alungat`.

– Spune-mi, se vede [i marea ?

– Da, undeva departe. Are o culoare turcoaz spre plaj`, apoi

cap`t` nuan]e din ce \n ce mai \nchise, poate din cauza norilor

ce se reflect` \n ea.

– Sunt nori deasupra m`rii ?

– Sunt doar câteva fâ[ii, dar albastrul cerului e mult mai

pronun]at. {i mai departe, \n larg, albastrul devine violet,

aproape indigo, apoi ajungi cu privirea la punctul \n care cerul

se une[te cu marea. Nici n-ai zice c` \n fa]a ta se deschide

imensitatea m`rii, ci c` ai putea arunca o piatr` de aici pân`

acolo.

– Deci, marea apare ca o fâ[ie foarte \ngust`?

38 SANDRA LEWIS

– Da, oarecum…A, mai este o barc` alb`, foarte frumoas`, [i

asta te face s`-]i dai seama cât de vast` este marea de fapt.

Brusc, Tessa s`ri de pe locul \n care st`tea.

– Uite, o [opârl`; ce frumoas` e, cu nuan]ele ei verzui.

Prive[te, \[i mije[te capul printre ierburi, ca s` ne urm`reasc`; e

chiar lâng` piciorul t`u, o vezi… ?

Mâna lui \ncepu s` tremure.

– Da, draga mea, o v`d. S-a oprit acolo ca s` stea la c`ldur`.

Tessa \l privi ne\ncrez`toare, \ns` el continua s` zâmbeasc`.

Dup` un timp, ap`ru o alt` [opârl`, [i din nou ea \i povesti

totul. Era diferit` de cealalt`, nu chiar atât de frumoas`, ba chiar

maronie. Paul o inform` c` e o [opârl` de copac.

– Se pare c` numai eu vorbesc aici, remarc` ea dup` un timp.

Nu te-ai s`turat \nc` de p`l`vr`geala mea?

– Ai o voce foarte melodioas`, Lucinda. |n plus, descrii totul

atât de fermec`tor. S` [tii c` nu mi-am dat seama de aspectul

acesta \nainte, [i f`cu o pauz`. Oare de ce?

– Pentru c` nu aveam ce s`-]i descriu, r`spunse ea tem`toare,

iar el o aprob`. Soarele \ncepe s` coboare, dragul meu.Vrei s`

plec`m?

– Doar dac` vrei [i tu. Nu ]i-e frig?

– Nu, cu siguran]`. Totu[i, hai s` ne mi[c`m u[or spre cas`.

Ne-ar prinde bine o can` de ceai.

Se ridicar`, p`[ind \ncet pe c`rarea pietruit` ce ducea spre

cas`. Undeva, \n dreapta, Tessa observ` o stânc` ce se

desprinsese din munte [i c`zuse \n gol. Nu era neap`rat

OCHII VULTURULUI 39

periculos s` te plimbi pe-acolo, \ns` cu ma[ina nu aveai siguran]a

drumului. Cu toate acestea, v`zuse vreo dou` ma[ini, care se

aventurau spre vila unui b`trân pensionar, un am`nunt dezv`luit

de Paul.

– |l mai viziteaz` prietenii, a[a c` ai s` mai vezi [i alte ma[ini.

– {i el nu vine pe la tine?

– Eu n-am vizitatori.

Era prima oar` când ridicase pu]in tonul, iar Tessa n-avea de

gând s` repete situa]ia. Paul avea o fire puternic`, [i o

personalitate care se impunea cu u[urin]` prin aerul s`u de

superioritate [i de st`pânire de sine, iar acestea erau am`nunte

ce-l plasau deasupra tuturor cuno[tin]elor ei. Faptul c` era orb,

\ns`, \i diminua \ncrederea \n sine, prin dependen]a de o alt`

persoan`, prin ajutorul de care avea nevoie la fiecare

mi[care…Tessa \n]elegea dorin]a lui de a avea intimitate.

– Mai avem mult?

– |nc` pu]in; ajungem \nainte de \nserare.

– Am putea s` lu`m ceaiul pe teras`, ca s`-mi descrii apusul.

F`cur` \ntocmai.

– |ncepe s` se cufunde \n mare, \i povestea ea. E precum o

minge uria[` de foc, cu vâlv`t`i ce se ridic` la zeci de metri \n aer.

Iar cerul…e purpuriu, auriu [i u[or \ntunecat \n acela[i timp.

Fâ[iile de foc s-au aprins toate. Ce repede se cufund`!

– De fapt, noi suntem cei care ne mi[c`m.

– Mi-e greu s`-mi imaginez asta…mai e doar jum`tate din

soare.

40 SANDRA LEWIS

Dup` câteva minute, r`m`sese doar o urm` ro[iatic` la

orizont.

– Gata, cel pu]in pân` mâine. Acum, cerul s-a f`cut violet,

portocaliu pe alocuri…

El o \mbr`]i[` delicat. Ea se l`s` moale \n bra]ele lui.

R`maser` nemi[ca]i mult timp, \nconjura]i de aerul pl`cut [i

\nmiresmat al serii. Briza ce adia de pe muntele Kyrenia f`cea

frunzele s` fream`te \n apropierea capetelor lor, iar de undeva,

din dep`rtare, r`zb`tea ]ârâitul greierilor. Tessa \l sim]i pe Paul

atingându-i p`rul [i m`surându-i lungimea.

-}i-ai l`sat p`rul s` creasc`. E mai lung ca \nainte.

– S-a schimbat moda, Paul.

– Da, a[a e, surâse el trist.

Oricât de ciudat ar p`rea, pentru mine, moda are s` r`mân`

\ntotdeauna ca acum un an.

– Nu, haide s` ]i-o descriu cum e acum.

– Alt` dat`, o lini[ti el, [i o s`rut` u[or, dup` care intrar`.

Cite[te-mi ceva, draga mea, zise el când auzi sunetul

\ntrerup`torului. Pu]in, apoi am s` m` culc.

– A[a de devreme? \ntreb` ea dezam`git`, c`ci fiecare

moment f`r` el \i p`rea o pierdere de timp.

– Nu vrei?

– Dac` e[ti obosit…

– Cite[te-mi, o \ndemn` din nou, iar lectura \i acapar` pe

amândoi atât de mult \ncât Tessa nu se opri pâna la ora nou`.

– Paul, [tii cât e ceasul?

OCHII VULTURULUI 41

– Nu, draga mea, de[i avea un ceas inscrip]ionat cu alfabetul

braille la mân`, pe care \ncepu s`-l ating`. Dumnezeule, cum

trece timpul!

– Vrei s` m`nânci ceva, de cin`?

– Nu neap`rat, dar roag`-l pe Takis s`-mi aduc` un vin [i ni[te

biscui]i.

– E o noapte foarte pl`cut`, \l anun]` ea când se \ntoarse.

Dac` tot am luat ceaiul pe teras`, nu vrei s` lu`m cina tot acolo?

– Ba da.

|n spatele lor se \n`l]a silueta mun]ilor, iar \nainte, forma

indistinct` a m`rii. Palmierii frem`tau \n adierea brizei, p`rând

ni[te p`ianjeni uria[i.

– Luna e altfel aici, observ` Tessa, f`r` a aminti c` v`zuse de

foarte multe ori lunile gigantice din est. |n Anglia e mai mic`.

– Mi s-a spus c` [i aceea ar avea propriul ei atu.

– Da, pare mai de ghea]`. {i cerul luminat astfel pare altul.

Are ni[te luciri de safir, care-]i dau impresia de un imperiu al

ghe]ii.

– Cât de bine te pricepi la descrieri, Lucinda. {i…m`

nelini[te[te, de[i e un lucru pozitiv.

Ea \l privi ne\ncrez`toare.

Nu \n]elegea cum de reu[ise s` redea aceast` impresie lui

Paul doar prin cuvinte.

R`maser` \mpreun` pân` aproape de miezul nop]ii, dup`

care \l conduse pân` la u[a dormitorului s`u. Paul \i lu` mâinile

\ntr-ale sale, [optindu-i :

42 SANDRA LEWIS

– Mai sunt câteva ore, iubito, [i e[ti a mea.S`rutul lui, de[i pasional, avea o not` de intensitate care-i

d`dea fiori.– Asta [i vreau Paul, s` fiu a ta.Câteva minute mai târziu, \i scria tat`lui ei.

OCHII VULTURULUI 43

Capitolul 3

Dup` zece zile, primi r`spunsul :

“Te-a[ sf`tui s` te \ntorci acas` imediat – ea \i \mp`rt`[isevestea cea mare– dar [tiu c` pân` ajunge la tine scrisoarea asta,vei fi f`cut deja pasul fatal; oricum, [tiu c` nu m-ai fi ascultat, c`citu faci precum \]i dicteaz` inima, f`r` a ]ine seama de consecin]e.Asta ai vrut \nc` de când l-ai \ntâlnit pe Paul, iar acum, nu potdecât s` sper [i s` m` rog pentru \mplinirea dorin]elor tale. Deasemenea, faptul c` te-a iertat [i c` te-a acceptat atât de repede –mai degrab` pe Lucinda– m` nelini[te[te. Am stat un timp \nGrecia \n tinere]e, [i cred c` m` pricep s` citesc un grec dup`comportament. La Paul am v`zut \ntotdeauna o urm` de sadismprimitiv mascat printr-o educa]ie occidental`, pe care a c`p`tat-o cât a stat aici. Mai degrab` mi-l \nchipuiam ca pe unr`zbunator f`r` mil`, care pl`nuia cine-[tie -ce pentru a se

r`zbuna pe Lucinda. Totu[i, din câte \mi spui, m-am \n[elat, iar

viitorul t`u pare asigurat. S`-mi scrii \n continuare, draga mea, [i

cu aceea[i bucurie \n suflet.”

Tessa nu putea decât s` zâmbeasc` la adresa impresiei pe care

tat`l [i-o f`cuse despre so]ul ei. Erau c`s`tori]i de mai bine de o

s`pt`mân`, iar ea fusese cea mai fericit` mireas`, iar el, cel mai

tandru mire, iar acum aveau parte de o lun` de miere perfect`.

Amândoi radiau de bucurie, abandonându-se unul altuia,

oferind ceea ce partenerul avea nevoie. Suferin]a [i durerea prin

care Tessa trecuse cu câteva luni \n urm`, [i ideea c` Paul o iubea

pe sora ei, se evaporaser` precum un vis, [i accept` cu \ncredere

tot ceea ce el \i putea oferi, convins` de dragostea pe care i-o

\mp`rt`[ea. Paul oscila \ntre gesturi tandre [i calde [i o atitudine

mai rezervat`, \ns` nu uita niciodat` s`-[i arate dragostea, s-o

\nal]e pe culmile extazului, s`-i ofere o lume plin` de pl`ceri.

|n tot acest timp, Tessa avu revela]ia unei alte lumi, rod al

unei vie]i \mplinite [i al siguran]ei c` cel pe care-l iubea \i era

al`turi. |ntr-adev`r, \n momentele de luciditate, \[i d`dea seama

c` toate acestea \i erau destinate surorii ei, \ns` deja nu mai g`sea

nicio dificultate \n a se preface \n continuare.

– Unde mergem azi, draga mea? o \ntreb` Paul la micul dejun.

De obicei mâncau pe teras`, c`ci dimine]ile era foarte

pl`cute. Era un moment al discu]iilor, [i al planurilor pentru ziua

\n curs. Dup` ce se hot`rau, Paul suna dup` un taxi, care ajungea

la ei \n mai pu]in de o jum`tate de or`.

OCHII VULTURULUI 45

|n ziua \n care primise scrisoarea de la tat`l ei, Tessa \ntârzie

la mas`. Paul veni s-o caute \n sufragerie.

– E[ti aici, iubito ?

Glasul lui o f`cu s` tresar`, ca \ntotdeauna. Ea se \ntoarse

brusc, cu ochii plini de dragoste. Paul b`tea cu bastonul \n

picioarele scaunelor.

– Da, sunt aici; tocmai m` preg`team s` vin [i eu. Dore[ti

ceva?

– Draga mea so]ie, [i se a[ez` pe scaun \n fa]a ei.

– Am primit o scrisoare de la tata. Takis mi-a adus-o ieri sear`,

dar noi deja ne culcaser`m. |]i transmite salut`ri.

– Ce dr`gu] din partea lui. |mi cite[ti [i mie scrisoarea ?

Exact de ce se temuse.

– Da…

C`uta din priviri ce-i putea citi; invent` destul de mult, dar \i

reproduse \ntocmai finalul.

– Se pare c` viitorul \]i este asigurat, zise el la urm`.

– Viitorul nostru, [i se trase mai aproape de el, iar Paul \i duse

mâna la obrazul s`u. O s` avem un viitor minunat, Paul. Ce-ai

vrea s` facem azi? continu` ea pe un ton cordial. Am putea \nota

pu]in, sau poate vrei s` mergem la cump`r`turi?

– Da. Mergem la Kypros [i lu`m o ma[in` spre Nicosia.

O luar` pe un drum necunoscut, printr-o trec`toare din

mun]ii Kyrenia. Tessa continu` s` vorbeasc` tot timpul cât dur`

drumul, descriindu-i peisajul, exact a[a cum \i ap`rea ei, cu toate

nuan]ele [i schimb`rile pe care le sesizau ochii ei.

46 SANDRA LEWIS

Ajunser` \n Nicosia [i f`cur` cump`r`turi pe strada Ledra,

apoi prânzir` la un mic hotel, dup` care \[i continuar` plimbarea

prin ora[, Tessa descriindu-i peisajul pitoresc. Pentru drumul de

\ntoarcere, urmar` aceea[i cale pe care veniser`.

– E[ti obosit`, draga mea? o trezi vocea lui din reverie.

Se \nserase aproape, iar cei doi so]i st`teau \n gr`din`;

singurele sunete ce tulburau lini[tea \nser`rii erau cele de la

clopo]eii oi]elor. Parfumul trandafirilor se r`spândea peste tot \n

jur, amestecându-se cu cel al tufi[urilor de leandru care

\nconjurau casa.

– Nu, sunt doar fericit` [i foarte \mplinit`.

– Foarte fericit`, repet` el. Spune-mi, Lucinda, crezi c` ai

atins punctul maxim al fericirii?

– Probabil, r`spunse ea, pu]in mirat` de \ntrebarea c`reia

nu-i g`sea justificare. Nu [tiu dac` exist` un nivel [i mai ridicat

decât acesta…

– Deci, crezi c` atins vârful? zise el, iar Tessei i se p`ru c` Paul

se gândea undeva foarte departe.

De altfel, [i privirea lui era pierdut` \n dep`rtare, c`tre mun]i.

Tessa \l urm`ri, [i avu impresia c` \n direc]ia respectiv` observ`

o lic`rire, ca [i cum exista ceva acolo, \n spatele mun]ilor. Pe

deasupra vârfurilor, vulturii d`deau târcoale ascunzi[urilor

gola[e, o imagine care-i aduse aminte de un poem pe care \l

\nv`]ase \n [coal` [i din care mai [tia doar sfâr[itul : "{i totul e

t`cere; dar dintr-o dat`-un vultur se repede spre-a lui prad` cu

ghearele-amândou`".

OCHII VULTURULUI 47

– E teribil de frig, Paul, se \nfior` ea din senin, [i se ridic` de

lâng` el.

– }i-e frig?

Tessa \l privea, nedumerit` fa]` de propriul ei dezechilibru.

– Mi-e pu]in cam r`coare, m` duc s`-mi iau ceva.

– Draga mea, s-a \ntâmplat ceva? Cum poate s`-]i fie frig? Eu

eram pe punctul de a m` dezbr`ca!

El purta pantaloni sub]iri [i un tricou, pe când ea avea doar

ni[te pantaloni scur]i [i un top [i, pân` \n acel moment,

atmosfera fusese chiar pl`cut`.

– Acum s-a mai \nc`lzit; mi-a trecut…

Paul se ridic` din iner]ie, iar ea se arunc` \n bra]ele sale.

– Ce s-a \ntâmplat? \i s`rut` el buzele. Nu e[ti chiar atât de

rece, draga mea, [i-[i cobor\ mâinile spre talia ei. Ba chiar te simt

cald` [i frumoas`.

– A trecut, gata, [i se cuib`ri mai bine la pieptul lui, pentru a

se ap`ra de…nu [tia nici ea de ce. Mai sunt momente când m`

ia cu fiori, a[a, din senin.

– Câteodat`…

Acum, te sim]i mai bine?

– Da…

La pu]in timp dup` aceea, intrar` \n cas` pentru a se schimba.

El se ghida cu bastonul, \ncet, atingând obiectele familiare: aici

un smochin, aici un palmier, apoi un perete, [i mirosul

m`slinilor, apoi sc`rile de pe teras`, o coloan` de sus]inere, pe

care st`tea \ncol`cit` vi]a-de-vie.

48 SANDRA LEWIS

Tessa \nchise ochii, \ncercând s`-[i imagineze cum este s` fii

orb. |ntuneric etern. Ochii i se umezir` [i-i deschise cu

rapiditate. Pretutindeni \mprejurul ei era lumin`, foarte mult`

lumin`…

Se a[ez` la loc, mai lini[tit`, a[teptându-l pe Paul s` apar` din

camer`. {i din nou \l urm`ri cum se ghida cu bastonul.

Dac` n-ar fi fost acel accident…Dac` Lucinda n-ar fi tras de

volan. Dac`…Poate c` ea, Tessa, nu s-ar fi aflat acolo, n-ar fi

cunoscut fericirea ultimelor dou` s`pt`mâni. Acum recuno[tea

c` Paul era al ei doar pentru c` nu putea s` vad`.

Spre sear`, ie[ir` la plimbare de-a lungul paji[tii, profitând de

\ncânt`toarea or` a \nser`rii. Paul putea s` sesizeze aerul

proasp`t, \ns` culorile cerului aveau nevoie de translator.

– E magic! exclam` ea, [i, din instinct, amândoi se oprir`. Pe

arcul cerului [i departe, la orizont, totul are o nuan]`

bronz– portocalie. Nori[orii r`zle]i sunt contura]i cu dungi

ro[ietice, iar fâ[iile de nori par aurite, dar, uite – acum devin

violete…|]i po]i imagina toate aceste lucruri, dragul meu?

– Le v`d, r`spunse el slab. Cum de am sc`pat cu vederea

talentul t`u? Nici nu mi-am dat seama c`-l ai.

– Talent? se emo]ion` ea.

– Felul cum descrii totul. Dup` cum spuneam, pot vedea

apusul.

Paul ar fi vrut s` continue, \ns` un sunet \l \ntrerupse, iar

Tessa schimb` imediat subiectul.

– Ascult`, Paul, oile!

OCHII VULTURULUI 49

giannijollys

– Minunat, zis el, strângând-o mai aproape. {tii c` sunt

sunete mult mai pl`cute decât acesta ? Cele care vin de la mare

dep`rtare, se aud foarte clar aici, sus, \n mun]i.

Mai ascultar` pentru câteva clipe, dup` care se \ntoarser`

acas`.

***

– Unde megem azi, Paul?

Se aflau la micul dejun.

– Nu prea departe. Sugereaz` tu ceva.

– P`i…dac` nu vrei s` mergem prea departe, ce zici s`

\not`m?

– Splendid.

Ce zici de plaja de la vest de Kyrenia? G`sim un loc doar

pentru noi.

Tessa accept`, [i se oferi s` sune dup` taxi.

– Ar trebui s` ne lu`m o ma[in`, Lucinda, zise el gânditor.

Ea [ofase pe drumuri mai periculoase, dar s`-l [tie pe Paul \n

responsabilitatea ei pe acele drumuri de munte, nu s-ar fi sim]it

prea lini[tit` la volan.

– Drumurile nu sunt \ntr-o stare prea bun`, Paul.

– Dar ma[inile pot circula. Te obi[nuie[ti.

Glasul lui sun` oarecum imperativ, [i chiar se [i \ncrunt`.

50 SANDRA LEWIS

– Da, cred c` ai dreptate. Ar fi mai avantajos s` avem ma[ina

noastr`, mai ales c` pre]urile cresc enorm. Nici nu [tii cât

dator`m deja lui Kypros.

– Nu te \ngriji de treburile astea. Te \ngrijorezi doar atunci

când n-ai cu ce s` pl`te[ti.

Soarele era sus pe cer când plecar`. Undeva, deasupra

stâncilor, un vultur se rotea f`r` \ncetare.

– Ce se vede?

– Ne apropiem de Bellapais.

– A, da, e o superb` ruin` din perioada gotic`. Poveste[te-mi.

– Totul e \nchis la culoare, marcat de vreme, dar ruinele \nc`

se v`d, [i sunt minunate \n lumina zilei. Iar \n gr`dinile ruinelor

se afl` cel mai mare chiparos ce-a existat vreodat`.

– Vrei s` ne oprim?

– Poate câteva clipe.

Kypros parc` \n fa]a unei cafenele. La fiecare mas` st`teau

a[eza]i oameni care sorbeau cafelele turce[ti [i jucau c`r]i. Vizavi

se \ntindeau domeniile aba]iei, pe care acum se ridicau zidurile

faimosului cimitir "T`râmul trând`velii". Biserica de secol

treisprezece era dat` \n folosul comunit`]ii, utilizând ritul

grecesc; Paul spunea c` aveau s` vin` la slujb` de Pa[te.

– N-ai s` \n]elegi nimc, dar o s` ]i se par` interesant`. O parte

din slujb` se petrece afar`, iar mul]imea umbl` cu lumân`ri

aprinse.

– {i dac` plou`?

– Nu plou`! râse el.

OCHII VULTURULUI 51giannijollys

Cât de atr`g`tor i se p`rea când râdea. Oare \ntotdeauna va

avea aceea[i p`rere?

– Tu trebuie doar s` te procupi de lumânarea ta [i s-o ]ii

aprins`.

Ea \i c`ut` mâna, apoi \i sim]i atingerea delicat` [i inima i se

umplu de mul]umire [i de bucurie.

Ajunser` pe plaj`, unde petrecur` mai bine de o or` sub

soarele torid, pe nisipul fierbinte, \nainte de a \ncerca apa. Paul

nu se ar`ta prea doritor, iar Tessa [tia c` va trebui s` r`mân`

lâng` el. Era a doua lor ie[ire la mare, iar Tessa se sim]ea

oarecum \mp`cat` cu sine c`, al`turi de ea, Paul reu[ise s`-[i dea

drumul \n ap`. |nainte, \i pl`cea foarte mult \notul, petrecând

ore \ntregi la piscin` \mpreun` cu Lucinda.

– Haide s` ie[im, \i spuse el la un moment dat.

Tessa \i \ntinse un prosop, [i-l urm`ri \n timp ce se [tergea pe

tot corpul, [i, la urm`, pe p`r. Avea un b`r bogat [i negru, care

acum \i c`dea \n valuri pe frunte, f`cându-l s` par` un tân`r

atr`g`tor, total desprins de lumea \nconjur`toare. Apoi, el se l`s`

pe spate, cu palmele sub cap. Era slab, [i totu[i, d`dea impresia

unei for]e musculare ie[ite din comun. Avea pielea tuciurie, mai

degrab` un rezultat al expunerii la soare decât culoarea lui

natural`. Tessa realiz` cu surprindere c` niciodat` nu-l mai

v`zuse pe Paul atât de \nchis la culoare.

– Cred c` \n curând m` \nnegresc [i eu, remarc` ea cu glas

tare. M` uitam la tine; e[ti foarte negru.

– La ce te a[tep]i? De când sunt aici am stat numai \n gr`din`.

52 SANDRA LEWIS

Dar n-o s` te \nnegre[ti, cel pu]in nu prea curând, având \n

vedere culoarea ta natural`. Va trebui s` te \ngrije[ti, altfel s-ar

putea s` ai dureri.

– Da, o s` am grij`…

– Ce zici de o mas`? suger` el când Tessa \l anun]` c` era ora

unu.

– Cum vrei.

– Ce ascult`toare e[ti \ntotdeauna, Lucinda, surâse el, iar

Tessei i se p`ru c` vede o not` aluziv` \n zâmbetul lui.

Se hot`râr` s` ia prânzul la un hotel, la câ]iva kilometri de

Kyrenia. Se afla pe o margine stâncoas`, exact deasupra golfului,

iar terasele d`deau fie spre mare, fie spre munte.

Ei aleseser` marea. Dup`-mas`, Tessa suger` s` mearg` din

nou pe plaj`.

F`cur` o plimbare pe nisipul fierbinte ]inându-se de mân`,

pân` când Kypros, taximetristul, \i anun]` c` era gata de plecare.

– Mergem acas`? \ntreb` Tessa când se apropiar` de ma[in`.

– Vrei s` mergem \n alt` parte?

– E destul de devreme…

– Poate ne sugereaz` Kypros ceva. Nu cunosc locurile mai

mult decât tine, deci nu-]i pot recomanda altceva.

– V` duc la Cele {apte Izvoare din Lapithos? \ntreb` b`rbatul.

O s` v` plac`. Au [i o cafenea, cu vedere la mare.

– Sun` interesant. Du-ne, accept` Paul. Sper c` drumul o taie

direct prin mun]i.

– A[a e.

OCHII VULTURULUI 53

|ntr-adev`r, [oseaua [erpuia exact printre stânci, dezv`luind

un peisaj ce-]i t`ia respira]ia. Imediat dup` sta]iunea de la malul

m`rii, se urca printre ni[te c`su]e r`sfirate, iar altitudinea cre[tea

din ce \n ce mai mult. De-o parte [i de alta se vedeau c`su]e

vechi, decolorate de vreme, cu obloanele trase din cauza

soarelui puternic. |n fiecare gr`din` cre[teau l`mâi, iar

inflorescen]ele lor \nmiresmau aerul cu parfumul lor. M`sini,

aluni, migdali…toate speciile de pomi exotici puteau fi admira]i

\n floare.

Casele ciprio]ilor [i ale englezilor boga]i r`s`reau albe pe

stâncile abrupte, contrastând puternic cu nuan]a nisipoas` a

crestelor muntoase. La fel [i gr`dinile acestora, \mpânzite cu flori

viu colorate, \n gr`din` sau aranjate \n ghivece, pe terase sau la

pervaze, [i chiar pe trepte.

– Iat` apele ce dau faima ora[ului Lapithos, anun]` Kypros,

care-i deschise lui Paul u[a s` coboare. Se numesc Kephalovryso.

Privi]i cum ]â[nesc din stânc`.

Vedeau…Tessa era al`turi de so]ul ei, privind \nm`rmurit`.

Apele ce se rev`rsau dinl`untrul rocilor alc`tuiau o priveli[te

devastatoare.

– Parc` e argint viu \n lumina soarelui, zise ea. Auzi – nu sun`

minunat?

– Sun` cu putere. Mi se pare c` e o c`dere de ap` foarte

mare.

– Apele acestea deservesc \ntreaga zon`; de aici [i abunden]a

de spa]ii verzi de jur-\mprejur. Aduc mare profit ora[ului.

54 SANDRA LEWIS

Tessa \l lu` pe Paul de mân` [i, dup` o scurt` plimbare,

intrar` \n cafenea. |i servi chiar proprietarul, prietenos [i vesel ca

to]i ciprio]ii; ba chiar se autoinvit` la masa lor, comandându-[i

ceva de b`ut. Kypros nu se \n[elase, priveli[tea era superb`, cu

toat` acea vegeta]ie, cu casele vopsite \n culori calde, unele

dintre ele aflându-se \ntr-o stare avansat` de degradare, poate

chiar p`r`site. Bisericile, albe [i ele, cu acoperi[urile ]uguiate [i

cu clopotni]ele pitore[ti, golfule]ele [i fâ[iile de uscat ce \naintau

precum mici peninsule [i imaginea impresionant de albastr` a

Mediteranei, cu linia \ndep`rtat` ce unea apele cu cerul.

– E prima vizit` \n Lapithos? se interes` proprietarul

uitându-se când la Paul, când la Tessa.

De fapt, se holba, mai bine spus, iar Tessa motiv` atitudinea

lui prin faptul c` "ciudatul" din Bellapais g`sise un ecou la zeci

de kilometri distan]`. Brusc omul singuratic…\ncepuse a se

plimba…cu noua lui so]ie. F`r` s` [tie, Tessa devenise subiect

de bârf` pentru s`teni, c`rora nu le prea convenea situa]ia, [i nu

doar la nivel local, ci chiar [i la distan]` de câteva sate! Orice

nou` apari]ie \n zon` era supus` unor investiga]ii am`nun]ite,

interogat` din diverse motive, [i \ntreaga poveste era f`cut`

public`. Ulterior, persoana era integrat` \n comunitate [i primit`

de toat` lumea cu mult` bun`voin]`.

– Da, e prima noastr` vizit`, r`spunse Paul. Presupun c`

sunte]i \nconjura]i de o mare de ruine pe-aici.

– Se nume[te Lambousa, [i reprezint` vechiul ora[ Lapithos;

a fost distrus \ntr-un cutremur, iar acum, zidurile vechi sunt

OCHII VULTURULUI 55

acoperite de vegeta]ie. |nc` se mai vede ceva din ele, [i se zice c`

ar ascunde bog`]ii inestimabile dedesubt, dar \nc` nu s-au f`cut

niciun fel de cercet`ri.

– {i unde e acest loc?

– Cam la doi kilometri distan]`, \n direc]ia aceea, [i le ar`t`

c`tre Kyrenia. Aproape de mare.

Pe drumul de \ntoarcere se oprir` la locul respectiv; spre

bucuria ei, Tessa g`si o bucat` dintr-o fost` ancor`.

– Uite, Paul, pune mâna. Sim]i \ncrust`rile; sunt foarte vagi.

Nu am noroc?

– O s` g`si]i foarte multe r`m`[i]e din acestea, o dezumfl`

Kypros, iar Paul \ncepu s` râd`. Oamenii care stau aici nu sunt

interesa]i de ele [i nu se culeg.

– Se pare c` ai putea s` o arunci [i tu, spuse Paul. La urma

urmei nu sunt piese de muzeu.

– O p`strez, totu[i. Gânde[te-te c` au fost f`cute acum câteva

sute de ani.

Kypros zâmbea u[or ironic, la fel cum ar fi zâmbit oric`rui

turist entuziasmat de astfel de r`m`[i]e pe care erau gata s` le

culeag`; [i, \ntr-adev`r, la o privire mai atent`, g`si cu sutele

astfel de buc`]i.

– Sper c` n-o s` umpli terasa cu ele.

– S` o umplu? Cum a[ putea cu dou` buc`]i, r`spunse ea u[or

alertat`, c`ci Kypros tocmai o avertizase c` sunt [erpi.

Acum [i-ar fi dorit s` p`r`seasc` acel loc pustiu [i dezolant,

mai ales c` p`mântul \ncepea s` devin` arid [i tare.

56 SANDRA LEWIS

– Nu cu dou`, dar la cât de entuziasmat` te aud, nu cred c`

te vei mul]umi doar cu atât. Ciprul abund` \n asemenea relicve,

le g`se[ti peste tot, din câte [tiu eu.

Ajunseser` \napoi la ma[in` [i nu se mai oprir` pân` acas`.

Deja se f`cuse târziu, iar cerul era amenin]at de nori grei.

– O s`-]i citesc câte ceva, se oferi Tessa. Ce-ai prefera?

– S` \ncepem cu un ziar din Anglia. Dar, \nainte, \mi aduci, te

rog, un pahar cu ap`?

– Bine\n]eles.

Takis era plecat \n sat la mama lui, precum [i dup` ni[te

cump`r`turi pe care Paul ]inea neap`rat s` le aib` \n cas` \n

fiecare s`pt`mân`.

– }i-l pun ca de obicei, \l anun]` ea pe Paul; adic` pe col]ul

din dreapta al m`su]ei, unde Paul doar \ntindea mâna ca s`-l ia.

|ns` chiar \n momentul \n care \l a[ez`, Paul se repezi la

pahar, r`sturnându-l; apa i se v`rs` pe haine.

– |mpiedicat-o! Adu-mi un prosop!

Tessa \ncremeni uitându-se la el. |ntotdeauna a[tepta pân`

când persoana care \i aducea ceva se dep`rta de locul respectiv.

{i niciodat` nu-i mai vorbise pe un asemenea ton…Niciodat`,

oare?

Tessa \[i aminti tonul lui din momentul \n care \i vorbise

despre ma[in`, aceea[i not` discordant`.

– Unde e[ti; mi-ai adus prosopul?

– Nu. }i-l aduc imediat, [i se \ntoarse repede. Las`-m` pe

mine, ]i-a c`zut pe hain`.

OCHII VULTURULUI 57

– Nu te agita, Lucinda, m` descurc [i singur, zise el cu vocecalm`. M` descurcam bini[or [i \nainte s` vii tu.

Dup` aceast` \ntâmplare, Tessa \i citi, apoi preg`ti cina.Tonul lui Paul \[i rec`p`t` tandre]ea. Târziu, \n pat, bra]ele lui ocuprinser` tandru, sim]indu-i \ngrijorarea.

– Ce s-a \ntâmplat, draga mea?– Nimic…Strânge-m`, atâta tot. }ine-m` aproape…pentru

totdeauna.

58 SANDRA LEWIS

Capitolul 4

Ochii aceia c`prui o m`surau pe Tessa din cap pân`-npicioare. Deja se obi[nuise cu atitudinea b`rba]ilor care st`teaula pove[ti \n fa]a cafenelei, [i se mul]umi s` le zâmbeasc`. Tessaie[ise din cas` pentru a-[i ridica eventualele scrisori care le eraul`sate la local.

– Pe raft, doamna Lucinda, [i proprietarul \i ar`t` o cutie \ncare punea de obicei coresponden]a str`inilor.

– Nimic pe ziua de azi, se \ncrunt` ea.Nu se citea dezam`girea pe fa]a ei; de[i scrisorile de acas`

erau importante, so]ul ei reprezenta acum centrul de rezisten]`;deci, nu prea avea motive pentru a-[i dori cu disperare vreo vestede-acas`. La ie[irea din cafenea se \ntâlni cu Christos, un tip dinsat cu care discutase o dat`, foarte mândru de accentul luienglezesc, [i care nu pierdea nicio ocazie de a mai schimba dou`cuvinte cu ea.

– Bun` diminea]a, doamn` Lucinda. Merge]i spre cas`?

– M` gândeam s` trec pe la Maroula \nainte.

– Domnul Spiros e plecat la Kyrenia. M` duc [i eu \n direc]ia

aia, v` \nso]esc.

– Unde ai \nv`]at engleza? \ntreb` ea pe drum

– Am lucrat la for]ele armate cu mul]i ani \n urm`, [i, dac`

picai testul de englez`, erai dat afar`. A[a c` am fost de[tept [i am

f`cut ce mi s-a ordonat.

– }i-a fost greu? \ntreb` ea, v`zându-l c` vorbe[te fluent [i

destul de complex.

– Da, mai ales la \nceput. Dar dac` te amenin]` s`r`cia, se

poate trece peste multe nepl`ceri. Pe-aici, doamn`, vine

autobuzul.

– {i acum, lucrezi?

– Sunt fermier, am culturi \ntregi de l`mâi.

– {i sunt profitabile?

El confirm` din cap.

– Iat` casa mea; era o cl`dire \nalt` [i \ngust`, cu obloane

stricate, de culoarea mierii. V` doresc numai bine, doamna

Lucinda; kalimera.

Ea \i r`spunse la zâmbet, apoi \[i continu` drumul printre

c`su]ele vechi, scorojite pe alocuri, construite \n stilul acela

neglijent, cu multe sc`ri,terase [i obloane. {i cu nelipsitele flori,

pretutindeni \mprejurul lor, a[ezate \n ghivece, \n cutii de

conserv` sau vopsea, \n g`letu[e de plastic – nu conta;

important` era imaginea vie [i colorat` pe care o ofereau privirii.

60 SANDRA LEWIS

|n cur]i – g`ini, curcani, câte o gâsc` ce scormonea nervoas`

]`râna dup` mâncare, aruncând \n acela[i timp [i câte un ochi la

puii ei albi ca laptele [i care o a[teptau \ntr-un col]. Un peisaj

lene[, tipic estic, \n care singurele pete de culoare le d`deau

albul caselor [i….florile din conservele ruginite!

– Doamna Lucinda! o salut` Maroula, toat` un zâmbet, cu

bra]ele pline de anghinare pe care tocmai ce le culesese din

gr`din`. A]i fost prin sat?

– Am fost la cafenea, dup` scrisori.

– Multe a]i primit?

– Nu, azi n-am primit.

– Azi, ridic` ea un deget, primesc una de la fiul meu. Vrea

bani. Ah, tot timpul e nevoie de bani la Londra. Ciprul e mai

ieftin.

– La unele lucruri, doar; multe sunt scumpe [i la Londra.

– Nu, Ciprul e foarte ieftin!

Tessa se a[ez` pe un scaun, f`r` a mai fi atent` la ce spunea

Maroula, [i-[i arunc` ochii spre \n`l]imi, gânditoare.

– E cam \nnorat azi, pe munte.

– Da. Nu e vreme bun`.

– {i totu[i, mai e nevoie [i de ploaie. Ce zici, o s` plou`?

– Nu. Anul acesta nu mult` ploaie. Be]i ceva? Un vin?

Asta \nsemna un pahar mare plin, iar Tessa refuz`, sugerând

un suc de portocale.

– Beau [i eu unul, zise Maroula, [i se \ntoarse cu b`uturile.

Sunte]i norocoas`. Englezoaicele n-au cas`. Ciprioatele trebuie.

OCHII VULTURULUI 61

– Adic`, zestrea? se mir` Tessa.

– Da; fata trebuie s` vin` cu casa.

– Imposibil. B`rba]ii nu se \ndr`gostesc niciodat`?

– Fata trebuie s` aib` cas`, repet` ea.

– Tu ia-i dat lui Spiros o cas`?

– Nu dai, doamna Lucinda. Fata are casa. Am o cas` \n sat,

deci Spiros se c`s`tore[te cu mine. Mai târziu, vindem casa [i

lu`m hotelul.

– Sunte]i a[a de ferici]i…

– Eu [i Spiros? Da, a[a e.

– S-ar fi c`s`torit cu tine chiar dac` nu aveai cas`?

– Nu….Maroula nu are cas`, Spiros se c`s`tore[te cu alt`

fat`.

– Mi-e atât de greu s` cred una ca asta, zise Tessa, sorbind din

suc.

– Se c`s`toresc, ceremonia se face cu mare alai [i dup`

ritualul stabilit, dar dup` un an, b`rbatul merge la cafenea, iar

nevasta r`mâne acas`. Numai cei boga]i, ciprio]ii cu carte, \[i iau

[i familia dup` ei. Era odat` un b`rbat care tr`ia departe de-aici,

[i care avea [apte fete. Niciuna nu era c`s`torit`, pentru c`

b`rba]ii nu-[i permit s` cumpere case. Niciuna nu era c`s`torit`,

ci st`teau acas`.

– Trebuie s` plec, Maroula, se ridic` Tessa. Mai vin [i mâine.

– Domnul Pavlos e bine?

– Foarte bine, mul]umesc.

|l g`si \n gr`din`, \ntins pe un [ezlong, cu mâinile sub cap.

62 SANDRA LEWIS

Ea se opri la câ]iva metri de el, m`surându-l. Pentru prima

dat` \l vedea drept ceea ce era de fapt, un grec ce mo[tenise

arogan]a [i asprimea \nainta[ilor s`i, care acceptau doar moartea

[i priveau spre viitorul luminos p`zit de zeii muntelui Olimp.

Tat`l ei avea dreptate – Paul adoptase o masc` a culturii vestice

cât timp tr`ise \n Anglia…Dar tr`s`turile sale originare? La un

moment dat, el \[i duse mâna strea[in` la ochi, ca [i cum soarele

\l deranja. Avea o figur` gânditoare, iar, dintr-o dat` expresia

fe]ei i se schimb`, nu se [tie din ce cauz`.

– Nu avem scisori, Paul, interveni ea pentru a-i readuce

zâmbetul pe fa]`.

– Eu oricum nu a[teptam niciuna; e[ti dezam`git`, draga

mea?

– Ar fi fost bine s` mai primesc ve[ti de-acas`.

– De-acas`? se mir` el.

– Din Anglia, se corect` ea. Aici e acas`.

– Pentru totdeauna?

– Cu siguran]`. M` mir c` spui asta.

– Nu m-ai p`r`si ? ezit` el.

– Te iubesc, Paul, nu [tiu dac`-]i imaginezi cât de mult te

iubesc. Cum s` te p`r`sesc?

– |mi pare r`u, [i \ntinse mâna dup` obrazul ei. {tiu c` n-ai

face una ca asta.

– E[ti via]a mea. Nu-mi doresc altceva decât s` te am cu mine

pentru totdeauna.

El t`cu o clip`, mângâind-o.

OCHII VULTURULUI 63

– Ai fost pe la Maroula?

– Da. Mi-a povestit despre zestrea pe care trebuie s-o aib` o

fat` [i-mi spuneam cât sunt de norocoas`.

– Dar [tie c` nu e[ti de-aici, zâmbi el.

– Poate crede c` m-am m`ritat cu unul.

– Pu]in probabil. Oricum, [i un cipriot care se c`s`tore[te cu

o englezoaic` nu a[teapt` de la ea o cas`.

– Pentru c` s-ar c`s`tori din dragoste…S` [tii c` engleza

Maroulei se \mbun`t`]e[te pe zi ce trece. Munce[te foarte mult.

– Cine o \nva]`?

– |nva]` singur`, din c`r]i. U[or – u[or; e motoul ei. Nu-i

place s` se gr`beasc`.

– Siga, siga… repet` Paul, iar Tessa \l privi \ngrijorat`.

|n scurt timp, ap`ru [i ma[ina comandat`. Tessa avea carnet

de conducere recunoscut interna]ional, dar min]i atunci când

Paul \i amintise c` trebuie s` fac` rost de unul.

– L-am luat \nainte s` vin. M` …gândeam c` poate o s` am

nevoie.

– Nu erai sigur` c` o s` r`mâi, observ` Paul dup` o t`cere

stânjenitoare.

– Nu, nu! Nu eram sigur` c` ai s` m` accep]i. Deci nu te gândi

la altceva.

Nu mai deschiser` subiectul, de[i Tessa era nelini[tit` din

cauza felului \n care Paul se mul]umise cu explica]ia dat`. Chiar

[i pentru \n]elesul ei, cuvintele lui ascundeau o aluzie, dar nu-[i

d`dea seama la ce.

64 SANDRA LEWIS

– Hai s` facem o plimbare, suger` Paul. Pân` la Kyrenia doar,

poate [i pân` la plaj`.

Dup` ce se obi[nui cu automobilul, Tessei \ncepu s`-i plac`.

Din loc \n loc, se z`reau crestele \nz`pezite ale mun]ilor din Asia

Minor. |i vorbea \n continuu, descriindu-i totul, dar el t`cea

doar. |n ora[, Tessa o lu` pe câteva mici str`du]e, apoi spre un

mic port. Opri [i-l inform` pe Paul unde se aflau.

– Bem ceva aici? \ntreb` ea. Au mese afar`, [i-n port sunt o

mul]ime de b`rci [i de iahturi.

Paul accept`.

– Sim]i mirosul m`rii?

– Povestete-mi despre b`rci, Lucinda.

– Cele ale pescarilor sunt viu colorate, la fel [i iahturile, [i se

reflect` \n mare; fac ni[te forme ciudate pe luciul apelor.

|l privi pe so]ul ei care nu p`rea interesat de ceea ce-i

povestea.

– Vrei s` mergem?

– Da, cred c` da, [i-[i lu` bastonul, ridicându-se.

Cei care se aflau la celelalte mese \l privir` cu interes \n timp

ce \ntindea mâna dup` Tessa. Aceasta sim]i un nod \n gât, v`zând

to]i acei ochi \ndrepta]i asupra lor, \n]elegând umilin]a [i

nemul]umirea lui Paul din acest punct de vedere. Brusc r`s`ri \n

mintea ei dorin]a de a-l duce undeva departe de acele locuri, de

acei oameni curio[i.

– Dragul, meu, hai s` mergem \n golfule]ul acela ascuns \n

care \not`m noi.

OCHII VULTURULUI 65

– Da, e o idee excelent`, zise el, de[i pu]in \ncruntat. Dar mai

\ntâi, s` mergem la un magazin ; vreau s`-mi iau ni[te ochelari de

soare. Tessa r`mase mirat`. {tia c` orbii poart` a[a ceva, \ns` nu

se a[teptase la o asemenea dorin]` din partea lui.

Dup` ce-i cump`rar`, Paul \i vâr\ \n buzunar, pentru a-i pune

pe ochi imediat ce ie[ir` din ma[in`, \n golf. Oare \ncepea s`-l

deranjeze soarele? se \ntreba ea, [i-[i aminti de gestul de ap`rare

pe care-l f`cuse [i cu o zi \nainte. Ar fi vrut s` discute cu el

aceast` problem`, \ns` se temea. El nu vorbea niciodat` despre

acest subiect.

Urm`toara duminic`, coborâr` \n sat pentru a participa la

slujba de Pa[te de la biserica din Bellapais. Era plin de lume \n

curte, precum [i de turi[ti veni]i din Kyrenia cu autocarul. Din

cafenea se auzeau sunetele muzicii tradi]ionale grece[ti, [i zeci

de oameni st`teau aduna]i \n jurul unui mare foc de tab`r`. Paul

[i Tessa primir` scaune [i se integrar` foarte repede grupului de

oameni bine dispu[i.

– Fl`c`rile se ridic` pân` sus spre cer, \i povestea ea lui Paul.

Lumineaz` ruinele, l`sând pe ele o lucire pl`cut`. Arcadele se

v`d atât de bine…

– Chiar trebuie s` ]ipi, Lucinda? o \ntrerupse el. Nu e nevoie

s` afle toat` lumea c` nu v`d.

– Scuz`-m`, zise ea dup` o lung` t`cere. Nu mi-am dat seama

c` vorbesc tare. Era con[tient` c` glasul ei nu dep`[ise o [oapt`

\n intensitate, special pentru a nu-l intimida pe so]ul ei. Replica

lui o l`sase f`r` cuvinte.

66 SANDRA LEWIS

– Arat` minunat, [i voiam doar s` afli [i tu.

– Nu sunt complet lipsit de imagina]ie. Simt focul \ntr-atât de

mult \ncât \mi imaginez cum lumineaz` pia]a.

Tessa nu mai scoase niciun cuvânt; Paul o lu` de mân` dup`

un timp, sim]ind parc` durerea ce i-o cauzase.

– Cred c` se \ntâmpl` ceva, [opti ea v`zând agita]ie. {oferii

autocarului discut` cu poli]ia, gesticuleaz` ca [i cum ar protesta.

– Cred c` ai dreptate; s-a oprit [i muzica, lumea a t`cut.

Din nou se f`cu zarv` mare, \ns` f`r` tonul vesel de

mai-nainte. B`rbatul de lâng` Paul remarc` ceva \n grece[te; Paul

\l aprob` [i cei doi \ncepur` a discuta tot \n greac`.

– Slujba nu \ncepe pân` la ora dou`, o inform` dup` aceea

Paul.

– La dou` diminea]a? Dar ziceai c` \ncepe la unsprezece

jum`tate.

– Nu a fost aprobat` de episcop.

Cineva de lâng` Tessa \i auzi [i intr` \n vorb`, \n englez`.

– |ntotdeauna \ncepea la unsprezece [i jum`tate; niciodat` la

dou`.

– Nu mai a[tept pân` atunci, zise altcineva. Am venit cu

autocarul [i o s` insist s` ne \ntoarcem.

Lumea \ncepu s` protesteze, dar cum preotul nu venise \nc`,

totul era f`r` rost. Turi[tii se \ntoarser` dezam`gi]i \napoi,

luminile din curtea bisericii se stinser`; de la cafenea se auzea o

muzic` \n surdin`.

Paul discuta cu cel de-al`turi, dup` care \i povesti [i Tessei.

OCHII VULTURULUI 67

– Tinerii din ora[ au t`iat curentul de la biseric` [i au astupat

gaura cheii de la u[` cu cear`, ca p`rintele s` nu mai poat` intra.

– Oricum, deocamdat` nu vine nimeni, observ` cineva de

al`turi.

– |nseamn` c` preotul apare la ora dou`? \ntreb` Tessa.

– Cred c` da.

– Ce neru[inare! Nu din vina lui s-a produs toat` h`rm`laia

asta?

– O s` scrie mâine \n toate ziarele. Nu s-a mai \ntâmplat la

Bellapais pân` acum.

– Mai bine plec`m, [i Paul se ridic`, mai ales c` \ncepuse a

picura. Haide, drag`, mergem \n alt` parte.

Tessa credea c` se vor \ntoarce acas`, dar Paul era hot`rât s`

mearg` la biseric` [i \ncercar` \n alt ora[ la câ]iva kilometri

distan]` de Kyrenia.

– Lumânarea mea e la tine, Lucinda? o \ntreb` Paul.

Veniser` cu dou` lumân`ri, [i ea \i d`du una.

– Când intr`m \n biseric`, dai banii [i iei o lumânare, o instrui

el. Pe aceea s-o aprinzi, nu pe asta. Dar o s` vezi cum fac [i

ceilal]i.

Prima oar` \ntr-o biseric` greceasc` – era destul de ciudat

pentru Tessa, mai ales c` to]i o priveau din cauz` c` nu era

grecoaic`.

– Aici se aprinde, \i [opti ea la urche \n momentul \n care

ajunser` \n zona cu candele. El \nclin` lumânarea pân` ce

mucurile se atinser`, apoi o \ndrept`; apoi o \ncerc` [i-[i d`du

68 SANDRA LEWIS

seama c` se stinge. Repet` mi[carea de câteva ori, f`r` succes.

Tessa observa ochii a]inti]i asupra lui Paul, pân` [i ea \l privea

nelini[tit`. Dar ceva dinl`untrul ei o avertiza s` nu-l ajute de fa]`

cu toat` lumea. Intuia c` el se va enerva. Dar [i s` asiste la acea

situa]ie jenant`, era peste putin]ele ei; cu lacrimi \n ochi, lu` o

lumânare din nisip, [i, \n momentul \n care Paul \ncerc` din nou,

\i aprinse ea lumânarea.

– Ai reu[it, dragule, \i [opti ea, punând la loc cealalt`

lumânare. S` o pun eu \n nisip?

– |ndrum`-m` pu]in, apoi m` descurc eu… ezit` el. Gata,

las`-m`.

– S` te las? zise ea stupefiat`.

Nu pot, [i se a[ez` pe acela[i rând cu el, \n ciuda murmurelor

din jur. Toat` lumea \ncepuse a discuta cu vecinul, nu foarte

\ncet.

– }i-am spus s` m` la[i! [opti el cu putere, l`sând-o pe Tessa

f`r` cuvinte.

– Dar nu pot…

– Du-te \n cealalt` parte a bisericii! Nu vezi c` nu trebuie s`

stai aici?

Se uit` \mprejur. Femeile st`teau \ntr-o parte, b`rba]ii \n alta.

To]i o priveau insistent; cu toate c` obrajii \i luaser` foc [i se

sim]ea pu]in jenat`, tot mai avu un moment de ezitare. Cum

s`-l lase singur?

Dar când el se \nfurie sim]ind-o \nc` acolo, se mut` dincolo,

a[ezându-se \ntre dou` femei \n vârst`.

OCHII VULTURULUI 69

Era pentru prima oar` când cineva o umilea \ntr-un asemenea

hal! |n]elegea atitudinea lui Paul, dar ar fi trebuit s`-[i dea seama

c` o f`cea pentru el [i nu pentru ea.

Din nou \i d`dur` lacrimile, dar \ncerc` s` nu par` afectat`.

Considera c` Paul sufer` mult mai mult decât ea.

Timp \ndelungat \[i ]inu capul \n p`mânt, din cauza situa]iei

care crease confuzie \n sufletul ei, apoi, \n`l]ându-[i privirea,

observ` c` centrul aten]iei generale se mutase. Nu [tia când avea

s` \nceap` slujba. Oamenii continuau s` apar` – d`deau un ban,

luau o lumânare, o aprindeau [i o \nfigeau \n nisip. Apoi se

\nchinau la toate icoanele, erau paisprezece, din câte num`ra

Tessa. Mamele \[i ridicau copiii \n bra]e ca s` poat` [i ei s`ruta

icoanele.

Situa]ia r`mase neschimbat` timp de o jum`tate de or`, dup`

care, \ntr-un final, \ncepu [i slujba. Când ap`ru preotul, se

produse o rumoare nemotivat` \n rândul b`rba]ilor.

Luminile se stinser`, \n afar` de lumân`ri. Toat` lumea \[i

aprinse lumân`rile de la preot, dup` care mul]imea se deplas`

spre ie[ire.

Tessa \ncerc` s` ajung` \n partea unde era so]ul ei, dar realiz`

c` b`rba]ii merg \naintea femeilor.

Nu [tia ce trebuie s` fac`. O cuprinse panica, [i , f`r` s`-i pese

de ce aveau al]ii de zis, p`r`si grupul femeilor [i ajunse pe

cealalt` parte. Dar Paul disp`ruse, iar ea \ncepu s`-l caute

disperat`. I se stinse [i lumânarea, iar un b`rbat de lâng` ea o

reaprinse.

70 SANDRA LEWISgiannijollys

– So]ul meu, murmur` ea, privindu-l neajutorat`, iar b`rbatul

ar`t` spre un spa]iu deschis unde ie[iser` oamenii. Ah,

mul]umesc.

Gr`bi pasul spre direc]ia indicat`, apoi se opri dintr-o dat`.

Nu dorea s`-l anu]e pe Paul c` e acolo. Din nou i se stinse

lumânarea, dar o aprinse de la altcineva. Tot farmecul se risipise;

nu mai avea de gând s` asiste la nicio alt` slujb`, niciodat`.

Mul]imea intra din nou \n biseric`. Nemaiputând suporta,

atinse mâneca lui Paul.

– Paul, nu m` simt bine. Nu putem…Te superi dac` plec`m?

– Ce s-a \ntâmplat?

– M` simt… [i-ncepu s` plâng`. Vreau doar s` plec`m.

– Prea bine.

R`spunsul o mir` \ntr-un fel sau altul, dar, f`r` a mai sta pe

gânduri, \l lu` de mân`, \ndreptându-se c`tre ma[in`.

– Ce este, drag`? se interes` el nelini[tit. Po]i conduce?

– Da, acum parc` e mai bine

Restul drumului \l parcurser` \n lini[te.

– Paul, \ncepu ea când intrar` \n cas`, scuz`-m` pentru cele

\ntâmplate. Nu [tiam c` trebuie s` m` duc pe cealalt` parte.

– Bine\n]eles, draga mea, [i o trase la piept. Eu am fost cel

care s-a gr`bit. Ar fi trebuit s` te \n]eleg. Uit` totul, Lucinda.

N-are importan]`.

Oare? Cât de pu]in [tia! Fiecare repro[ al lui l`sa urme adânci

\n inima ei, iar \n ultimul timp, acestea nu-i lipsiser` chiar deloc.

Oare-l iubea prea mult ? Oare se d`ruia prea profund, devenind

OCHII VULTURULUI 71

vulnerabil`? Tremura \n bra]ele lui, iar el continua s-o \ntrebe

din ce motiv.

– Nu suport s` te v`d nervos, Paul. M` r`ne[te cumplit.

Un element necunoscut Tessei f`cea ca atingerile lui Paul s`

devin` distante…iar ea sim]i, dintr-o dat`, nevoia de a se smulge

din strânsoarea aceea.

– Te r`nea[te? |nseamn` c` m` iube[ti foarte mult, Lucinda.

– {tii foarte bine c` a[a e.

– Atât de mult, [i totu[i…

El se ridic` de pe scaun, f`r` a mai continua. Poate c`-[i

aducea aminte de momentul desp`r]irii, \ntrebându-se cum

cineva, aparent foarte iubitor, \l abandonase \n acele momente,

pentru ca apoi s` revin` la starea ini]ial`. |ns` ceea ce nu [tia, era

faptul c` persoana cu care se c`s`torise nu era aceea[i care-l

abandonase.

– Lucinda, draga mea, m` uime[ti.

– Nu te \n]eleg… zise ea cu inima cât un purice.

– Schimbarea e atât de drastic`…dar nu, n-am voie s`

r`scolesc trecutul. Nu câ[tig`m nimic…

Ea \l privi nelini[tit`. Aluzia la trecut era mai mult decât

gr`itoare, mai mult ca sigur…de[i \ncercase, apoi, s` [i-o

retrag`.

– Paul, nu l`sa ca ceea ce tr`im s` fie distrus \n vreun fel. Nu

te schimba…Dragul meu, te implor, nu te schimba!

– Nu. Nicidecum, Lucinda. De ce plângi? [i-ncerc` s`-i

\ndep`rteze lacrimile. Ai luat totul prea \n serios. Haide,

72 SANDRA LEWIS

zâmbe[te-mi, [i-i atinse buzele. Un zâmbet pe buzele tale vreau

s` simt, [i-o bucurie \n acei ochi. Acum!

Zâmbetul for]at nu reu[i s`-i [tearg` negura ochilor. O

schimbare aproape imperceptibil` interveni din acel moment \n

mariajul lor.

***

La ora [apte, când Paul [i Tessa ajunser` pe plaja din Varosha,

una dintre cele mai frumoase de pe insul`, nu se vedea nici

]ipenie de om.

Petrecuser` dou` zile minunate la hotelul King George,

ocupându-[i timpul fie \notând, fie lenevind la soare.

– Nisipul e atât de auriu, zise Tessa la un momet dat, pe când

ie[eau din ap`. Uite un prosop.

– Mul]umesc.

Urm`rindu-l, Tessa observ` c`-[i ]inea prosopul pe fa]` mai

mult decât ar fi fost necesar; mai ales \n zona ochilor, pe care o

ap`sa, ca [i cum l ar fi durut.

Dup` micul dejun, vizitar` \nc` o dat` vechiul ora[. Prima

oar` l`saser` ma[ina la hotel [i chemaser` un taxi, ca s` aib` [i

un ghid. De data asta, Tessa conduse [i intr` \n ora[ prin Poarta

de Lut.

– Trecem un pod peste o mla[tin`, \i povestea ea.

OCHII VULTURULUI 73

|n dreapta noastr` e biserica \n stil gotic [i \nchisorile despre

care ne-a povestit taximetristul. S` opresc dac` v`d vreo cafenea?

– Da, ar trebui s` ne lu`m cafeaua.

Pe terasa cafenelei, Tessa \ncepu s`-i spun` despre

arhitectura bisericii [i despre Palatul vene]ian, iar mintea \i zbur`

la ceea ce le spusese taximetristul despre r`zboinicul Bragadino,

c`pitan al Famagustei \n timpul st`pânirii turce.

– M` ia cu friguri, se cutremur` ea dup` toat` povestea.

Imagineaz`-]i cum e s` fii jupuit de viu!

– Groaznic! Presupun c` mintea omului inventeaz` multe

asemenea torturi, ad`ug` cu glas ciudat, nici nu-]i po]i imagina

câte!

Ea \l fix` din priviri; fa]a lui devenise rigid`, iar gura schi]a un

surâs sadic. Se gândea probabil la toate cele pe care le suferise el

\nsu[i.

– Mergem? \ntreb` ea distrat`, iar el \[i rec`p`t` zâmbetul

cald dintotdeauna.

– M` las pe mâna [oferului meu.

– Mergem la Turnul lui Othello, apoi \n locul unde

Desdemona a fost ademenit` amarnic spre moarte.

Paul murmura ceva, ca pentru sine.

– Inocen]`…M` \ntreb unde oare se poate g`si femeia

inocent`, [i râse u[or. Orice pedeaps` care vine din partea unei

femei, este, de obicei, una binemeritat`.

Cuvintele erau de-ajuns pentru a o \ntrista pe Tessa, care nu

\ne]elegea aluzia. Totu[i, sim]ea c` ar avea leg`tur` cu ea.

74 SANDRA LEWIS

Tr`iser` câteva zile extraordinare, iar acum el avea o cu totul alt`

atitudine. Astfel se pierdu tot interesul [i farmecul priveli[tii, iar

ea continua s`-i povesteasc` despre turn, despre ziduri [i despre

restul lucrurilor f`r` a le aprecia, de fapt.

– Vrei s` ne \ntoarcem la hotel? suger` ea, ner`bd`toare s`

scurteze excursia, mai ales c` Paul nu-i vorbise de când

p`r`siser` pia]eta.

– O idee foarte bun`. O s` st`m restul dup`-amiezii pe plaj`.

Imediat ce ajunser` \napoi, se schimbar`, b`ur` câte ceva pe

terasa hotelului, dup` care se instalar` pe plaj`.

– Mi-am uitat ochelarii, Lucinda, \[i aminti el. Mi-i aduci tu, te

rog?

Ea \l ascult` pe dat`, cu mintea \nc` foarte departe. Vedea c`

privirea lui ascunde ceva straniu, dar nu [tia ce.

|i \ntinse ochelarii [i avu inten]ia de a-l \ntreba ceva, dar

renun]` din cauza pericolului pe care-l intuia \n atmosfer`.

Instinctul o avertiza c` atinsese marginea pr`pastiei [i c` orice

men]ionare a trecutului o putea duce la un dezastru.

Mai târziu, \n timp ce se schimbau pentru ceai, Paul o prinse

de mân` [i o \ntreb` dac` vacan]a o mul]umea.

– E perfect…Dar tu, ce crezi?

– Ce [i-ar putea dori un b`rbat mai mult decât o so]ie

frumoas` [i iubitoare, o vreme \nsorit` [i ape calzi pentru a se

sc`lda \n ele?

Era un r`spuns evaziv, iar Tessa observ` acest lucru.

– Nu mi-ai r`spuns.

OCHII VULTURULUI 75

– Mi-a pl`cut, [i-ncepu a-i cerceta trupul, curios. Ce culoare e

costumul t`u de baie? E cel pe care-l por]i de obicei ?

– E negru cu roz.

– {i e minuscul…Dar tu \ntotdeauna ai purtat costume de

baie minuscule, nu-i a[a, Lucinda? [i cu o mân` \i m`sura

lungimea costumului. Nu prea \l aveai, de fapt. Ce repede \]i bate

inima! Ea era toat` aprins`, iar Paul \i atinse obrajii, ca [i cum ar

fi sim]it acea stare.

– Ro[e[ti? Iat` \nc` un lucru pe care-l \nv`] despre tine. Nu te

[tiam timid`, mai ales dac` e[ti c`s`torit` de trei s`pt`mâni.

Tessa \nlemni. Paul o ironiza [i-i repro[a arogant.

– Nu mi-ai spus \nc` de ce-]i bate inima atât de tare. De

bucurie? Sau de…team`, [i deveni serios dintr-o dat`.

– Paul, nu-]i \n]eleg atitudinea. La ce te referi?

– Gândurile mele pot r`mâne secrete, Lucinda. |mi [tii fiecare

mi[care pentru c` am nevoie de ajutorul t`u, dar gândurile mele

\mi apar]in.

O s`rut` delicat pe buze, ea \i r`spunse, \nc` \ndurerat`.

|n seara aceea acceptar` s` ia cina cu o familie de englezi, care

petreceau ultima zi acolo. Aveau parte de o mas` mai mare ca de

obicei. Dup`-mas`, se mutar` cu to]ii la bar. Paul p`rea s` fie

foarte vesel, iar dispozi]ia Tessei se \nvior` [i ea. El ar`ta chipe[,

a[a bronzat cum era, iar ea era mândr` de a-i fi so]ie. Chiar [i

cel`lalt cuplu se ar`t` surprins de respectul pe care Paul i-l

oferea Tessei, [i de vorbele dulci pe care nu contenea s` i le

[opteasc` la ureche.

76 SANDRA LEWIS

– Haide s` lu`m pu]in aer curat, suger` el, dup` ce cuplul

englez se retrase.

La scurt timp dup` ce ajunser` \n strad`, cineva o s`lut` pe

Tessa, care se opri, mirat`.

– Martin!

Ce m` bucur s` te v`d!

– Asemenea.

}i-am promis c` te \ndrum, dar… [i se opri v`zând c`-l ]ine

de mân` pe Paul.

– Martin, el este so]ul meu, Paul. El e Martin, cred c` ]i-am

mai povestit despre el, de pe vapor.

Paul \ntinse o mân` rece, neprimitoare, de[i vorbele adresate

celuilalt p`reau foarte binevoitoare.

– M` duc, zise Marin dup` un moment. M-ai luat prin

surprindere cu so]ul t`u. Nici nu-mi \nchuipuiam c` veneai aici

cu gândul de a te c`s`tori.

|n camera de hotel, Paul deveni alt` persoan`.

– Deci, aranjasei s`-]i arate \mprejurimile, nu? \ntreb` el

indiferent.

– Nu, a fost doar un fel de-a spune.

|n caz c` nu m` voiai…

– Te-ai fi consolat cu altcineva?

– M` \ngrijorezi, [opti ea.

Paul, ce se \ntâmpl` cu noi? Mi-ai promis c` nu te vei

schimba.

– Cu to]ii ne schimb`m.

OCHII VULTURULUI 77

– Dar…Suntem c`s`tori]i de mai pu]in de o lun` [i te iubescatât de mult…

– Da, m` iube[ti. |ntotdeauna m` vei iubi. Haide arat`-mi cât de mult! [i o trase

spre el, s`rutând-o frenetic. Arat`-mi cât de mult m` iube[ti, preafrumoasa mea Lucinda,

pe care eu n-o pot vedea!

78 SANDRA LEWIS

Capitolul 5

|ncet, \ncet, cuvintele so]ului ei \i reveneau \n minte. De ce?– Ce faci, draga mea?Tessa arunc` o privire de pe balconul plin de flori c`tre so]ul

ei care st`tea \n gr`din` \ntr-un [ezlong. Nu-i r`spunse pe dat` [iera prima oar` când f`cea acest lucru. |n schimb, scrut`limpezimea m`rii ce se \ntindea \naintea ochilor ei. Culori deindigo [i de turcoaz, pres`rate pe alocuri cu dungi ce luceau asticl` [i-n care se reflectau adâncurile.

Reveni cu privirea asupra b`rbatului care se afla jos, [i, dinnou, caracterul lui grecesc \i p`ru dominant. Aprig, dar [icurajos, mai ales atunci când sc`pase din infernul fl`c`rilor, darse \ntorsese dup` iubita lui. {i era puternic; \ns` ea \nc` nu-ldescoperise \n profunzime. Cine era cel cu care se c`s`torise?Cel c`ruia \i d`ruise inima \nc` din prima clip` când secunoscuser`? |i venea greu s` accepte c` se \n[elase \n privin]a

lui. |i auzi din nou glasul chemând-o, calm, iubitor, delicat. Ce

\ncerca s`-i fac`? Jocul de-a [oarecele [i pisica, de-a sui[ul [i

coborâ[ul…Dar niciodat` culmile pe care o ridica nu erau prea

\nalte, pe când cufund`rile…Siga, siga…Oare unde avea s` se

sfâr[easc` totul?

– Vin, Paul. Vrei ceva?

– Pe tine, draga mea…

– Oare?

– Ce s-a \ntâmplat? [i \ntinse mâna dup` ea. Vino, [i o trase

pe genunchiul s`u. Frumoasa mea Lucinda; \n fiecare zi \nv`]

ceva nou despre tine. Acum, tocmai am descoperit o so]ie cu

temperament puternic.

– Nu sunt a[a, Paul, mi-e pur [i simplu team`.

– Team`? De ce?

Tessa considera c` Paul nu avea dispozi]ia necesar` pentru a

o asculta.

– Nu m` lua \n seam`, \ncerc` ea s` se prefac`. Ast`zi sunt

pu]in mai obosit`, cred c` e din cauza c`ldurii.

– Cred c` nu te sim]i bine, draga mea, nici \n ulimele zile

n-ai prea str`lucit.

Ea se ridic`, cercetându-i tr`s`turile fe]ei. Oare el \i \n]elegea

schimbarea? Era clar c` o sim]ise; [i, cu toate acestea, nu p`rea

ca el s` fie cauza nelini[tilor ei.

– Nu ne vom schimba, Paul. Promite-mi asta, [i se strânse mai

tare la pieptul lui.

– De ce, draga mea ? Nu e[ti fericit` ?

80 SANDRA LEWIS

– S`pt`mâna trecut`, la Famagusta, te-ai enervat a[a de tare

pe Martin, de[i nu aveai de ce, [i de atunci e[ti foarte rece.

– Chiar [i acum? râse el.

– Nu, dar…

– Recunosc c` am fost pu]in gelos, dar mi-a trecut, nu ? {i

ne-am \mp`cat admirabil – trebuie s` recuno[ti asta.

Da, recuno[tea. Dup` acea ie[ire nervoas`, \mbr`]i[`rile lor

deveniser` mai p`tima[e, iar el o \n`l]ase pe culmi neb`nuite, a[a

cum se \ntâmpla de fiecare dat`. Dar pe drumul de \ntoarcere,

câteva zile mai târziu, Tessa frân` la un moment dat brusc, din

cauza unui copil care fugise pe strad`; Paul o criticase \n ultimul

hal, mult mai drastic decât pân` atunci, distrugând tot ce cl`dise

pân` \n acea clip`.

– Revino-]i! Sper c` n-o s` conduci tot drumul cu viteza asta

de melc!

– Tremur, Paul. Nu-]i dai seama c` mai aveam pu]in [i-l

c`lcam.

– Dar n-ai f`cut-o, a[a c` nu te mai agita. Dac` [ofatul nu ]i se

potrive[te, mai bine renun]i!

– N-ai v`zut nimic! \i repro[` ea, f`r` s` vrea. Copilul a fugit

din spatele unei c`ru]e.

Urm` o t`cere de mormânt, iar piciorul ei nu mai putea

controla cum trebuie accelera]ia.

– Ai dreptate, Lucinda. N-am v`zut.

Probabil c` replica fusese menit` s-o r`neasc` pe Tessa. Dac`

era adev`rat, \nseamn` c` iubirea lui se risipea \ncetul cu \ncetul.

OCHII VULTURULUI 81

Tot drumul pân` acas`, Tessa tr`i cu agonia vorbelor lui. Apoi,

Paul se \nchisese \n propria camer`, a[a cum f`cea \nainte de

c`s`torie.

– Cât despre faptul c` eu sunt distant – s` fim serio[i, cred c`

ai o imagina]ie foarte bogat`.

– Nu recuno[ti?

– Nu, cu siguran]`.

– Spune-mi, Paul, e[ti la fel de fericit ca la \nceput?

– Ce \nseamn` "la \nceput"?

|nc` o referire "subtil`" la trecut.

– |n primele s`pt`mâni de c`snicie.

– Luna de miere nu dureaz` o via]` \ntreag`, draga mea.

– Dar, de obicei, dureaz` mai mult de o lun`.

– Iar`[i imagina]ia ta! Suntem la fel de ferici]i ca atunci când

ne-am…stabilit pentru prima oar`. {i \nceteaz` cu prostioarele

astea [i adu ziarul. Nu-mi doresc altceva decât s` m` \ntind pe

scaun [i s`-]i aud glasul minunat.

Tessa \l ascult`, dar teama din suflet se \nr`d`cin` [i mai mult

acolo. Nu avea rost s` se prefac`, ceva se schimbase. {tia c`

toanele so]ului ei nu mai erau rezultatul durerilor fizice. Nu-l

cuno[tea pe deplin \n momentul c`s`toriei, dar \i \nv`]ase

tabieturile [i atitudinea schimb`toare, care trecea de la

ner`bdare la furie, [i de la indiferen]` la cele mai pasionale

cuvinte de dragoste ... sau de ceea ce p`rea a fi dragoste. Pentru

prima dat` \i citea ziarul, f`r` a gândi ceea ce cite[te. |ncepea s`

se \ntrebe dac` o iubea cu adev`rat – adic` pe Lucinda, al c`rei

82 SANDRA LEWIS

rol \l juca. |i citi \n continuare, mai dulce ca niciodat`; [i

gândurile ei zburau cu totul \n alt` parte. Reflect` asupra vie]ii

din ultimele s`pt`mâni, când atitudinea lui Paul p`rea perfect

normal`, [i care la \nceput o nelini[tea u[or, f`r` a o r`ni.

Treptat, aproape imperceptibil, se produsese metamorfoza

fatal`. Siga, siga…Paul rostise aceste cuvinte pe un ton foarte

ciudat. Dintr-o dat`, \i r`s`rir` \n minte cuvintele tat`lui ei, din

scrisoarea pe care o primise \nainte de c`s`torie.

Acolo, el men]ionase o cruzime latent`, adic` mai degrab` se

observa la Paul atitudinea r`zbun`toare, un plan diabolic pentru

a se r`zbuna pe Lucinda…

Tessa se opri din citit \ngrozit`. Prin decizia de a se c`s`tori

cu el, \ncercase a-l "fura" surorii ei, oferindu-i, \n schimb, toat`

inima ei. Presupunând c` dragostea lui pentru Lucinda apusese,

\nseamn` c` doar atitudinea ei \n[el`toare \l determinase s`-[i

revizuiasc` planurile. Deci, Paul se c`s`torise din dorin]a de

r`zbunare.

Tessa sc`p` ziarul din mân`. |[i pierdu autocontrolul, c`ci

ochii min]ii \l urm`reau necontenit pe so]ul ei. Dac` el avea

drept scop s-o pedepseasc`…\nseamn` c` ea \[i va afla sfâr[itul

\n cele mai cumplite dureri.

– E[ti obosit`? Sau te-a extenuat munca \n gr`din`? Mai bine

ne-am lua pauza de cafea.

Tessa ezit`, ne[tiind dac` ar trebui s`-i aduc` la cuno[tin]`

temerile ei. Neg`sindu-[i cuvintele, prefer` s` intre \n cas`

pentru a face cafeaua. Când se \ntoarse, Paul st`tea \n scaun cu

OCHII VULTURULUI 83

capul plecat, ca [i cum ar fi meditat la ceva. Ea \l anun]` c` venise

[i c`-i preg`tise cafeaua cu zah`r cu tot.

– Nu voiam zah`r! se \ncrunt` el.

– |ntotdeauna o bei cu zah`r, \nghi]i ea \n sec.

– Ba nu! Oricum, \mi puteam pune singur! Chiar trebuie s`

m` d`d`ce[ti ca pe un copil?

Tessa se oferi s` fac` alt` cafea, iar el o aprob`, t`cut [i

\ncordat. I-o aduse [i o puse pe col]ul mesei. Paul \ntinse mâna

– avea degetele \nghe]ate, ca [i cum ceva l-ar fi m`cinat \n

interior; mu[chii fe]ei \i tres`rir`, confirmând suspiciunile

Tessei.

– Unde e[ti? \ntreb` el.

– Aici, lâng` mas`.

– Bei [i tu?

– Da, dar \nghi]iturile o \necau.

– De ce nu stai aproape de mine? [i puse jos cea[ca,

deschizând bra]ele \ntr-un gest atât de familiar Tessei, la care ea

era \ntotdeauna preg`tit` s`-i r`spund`.

De data asta, \i oferi mâna ei, u[or rezervat`, iar el realiz`

imediat:

– Scuz`-m`, draga mea. Am fost prea dur cu tine?

– Nu mai conteaz`… p`li ea.

– Nu e[ti fericit`. Haide, s`rut`-m` [i spune-mi c` m` ier]i.

Ea se mul]umi a-[i retrage mâna.

– E[ti fericit, Paul? \ntreb`, cu glas stins.

– Nici c` se putea mai bine!

84 SANDRA LEWIS

N-am oare cea mai adorabil` fiin]` din lume?

– }in foarte mult la tine, zise ea, uitând de rolul pe care-l

joac`. Vreau s` ne \mp`c`m pentru tot. M-am c`s`torit cu tine

din dragoste – te-am iubit \nc` din prima zi. {i speram s` fim

ferici]i, pe veci.

– S` ne \mp`c`m pentru tot… reflect` el. Ai dreptate,

Lucinda. Dragostea ce mi-o por]i \nc` din prima zi, dup` cum

spui, \nseamn` totul pentru mine. Vreau s` m` iube[ti pentru

totdeauna; vreau s` [tiu c` nu te vei schimba.

– Nu te \n]eleg, Paul. A fost minunat, iar acum…Ce se

\ntâmpl` cu noi, dragule? Nu eu m` schimb, ci tu, ad`ug` dup`

un moment de gândire.

– Cum adic`, Lucinda? Cred c` ai ni[te impresii, doar.

Ea t`cu. Tonul lui p`stra ceva din tensiunea discu]iei

precendente. El repet` \ntrebarea, mai insistent. Nu-l putea

evita, iar tesiunea cre[tea atât de amenin]`tor, \ncât Tessa nu [tia

ce s`-i r`spund`.

– E foarte greu de explicat. Când mi-a scris, tata a

men]ionat… [i se opri, dar el o for]` s` continue.

– Da, ce-a zis?

Doar mi-ai citit toate scrisorile lui, nu?

Din nou o juca pe degete, de data asta \ntr-un alt mod. Tessa

hot`r\ s`-i dezv`luie suspiciunile ei.

– |n prima scrisoare, tata [i-a exprimat mirarea la cât de

repede m-ai iertat.

– Altceva? zise el, dup` un lung moment de t`cere.

OCHII VULTURULUI 85

– Credea c`…ai vrea s` te r`zbuni… Chiar vrei asta, Paul?

ad`ug`, v`zându-l c` tace.

– Ce fel de \ntrebare e asta, Lucinda?

– Schimbarea ta m-a pus pe gânduri, [i \ncerc` s`-[i p`streze

controlul asupra glasului.

La \nceput, p`reai c` m` iube[ti, apoi au ap`rut toanele; când

ma faci fericit`, când m` \ntristezi. Nu a[a trebuie s` te compor]i

cu o so]ie…

Replicile n-aveau niciun efect asupra figurii lui; niciun gest,

niciun mu[chi al fe]ei nu-i tres`rea.

– Te plângi de via]a pe care o duci? \ntreb` el contrariat, [i,

pentru prima oar` Tessa sim]ea cu adev`rat tensiunea ce mustea

\n el. Sper c` n-ai deja nepl`ceri. Suntem c`s`tori]i doar de

câteva s`pt`mâni.

– Asta \ncercam [i eu s`-]i spun. Te-ai schimbat \ntr-un timp

atât de scurt, \ncât nu m` a[teptam…

– Nu te a[teptai! izbucni el.

Fa]a i se contractase s`lbatic, necru]`tor.

– La ce te a[teptai? La un b`rbat iubitor, dispus s` te accepte

\napoi cu umilin]` dup` tot ce te-ai str`duit s`-i oferi? zise, dup`

care f`cu o pauz`. Ce p`rere bun` ai despre mine! Inten]ionam

s` mai p`strez momentul culminant, dar fiindc` ai fost a[a de

ner`bd`toare s` aduci subiectul \n discu]ie, \]i spun acum. M-am

c`s`torit cu tine doar ca s` m` r`zbun. A[a c`-i po]i trimite tat`lui

t`u felicit`rile mele. |ntotdeauna i-am respectat spiritul de

intui]ie.

86 SANDRA LEWIS

– Nu m-ai iubit niciodat`? \ntreb` Tessa, [ocat`. A fost doar o

pref`c`torie \nc` din prima clip`?

|[i aminti ce tr`ise \n ziua \n care el o iertase, [i decizia pe

care o luase atunci, de a-l face fericit cu orice pre], \n semn de

adânc` recuno[tin]` pentru c` \i oferea posibilitatea de a-i fi

al`turi.

– Nu! Am \ncetat s` te iubesc \n clipa \n care m-ai respins. {i

[tiu ce-o s`-mi spui, c` ]i-am promis iertarea, dar dac` n-ai fi fost

atât de \nfumurat` [i de plin` de tine \nsu]i, ]i-ai fi dat seama de

inten]iile mele, [i de idee mea de r`zbunare. Mi se face grea]`

numai când m` gândesc la vanitatea ta! Ai avut obrazul s` apari

aici, s`-]i ceri iertare cu un calm imperturbabil [i s` te a[tepti la

un gest de iertare instantaneu. Ce fel de femeie e[ti, de mi-ai luat

atitudinea drept una bineinten]ionat`? [i-[i \ntoarse fa]a de la ea.

Sau chiar te a[tep]i la o asemenea atitudine? N-ai schi]at niciun

gest de uimire când te-am acceptat f`r` a-]i repro[a nimic –

Repet, vanitatea ta m` dezgust`, [i m` \ntreb cum a[ fi putut oare

s` te mai privesc \nc` o dat` \n ochi.

Tessa \ndura tot ce fusese h`r`zit pentru Lucinda, tremurând

din cap pân`-n picioare, incapabil` de a se ap`ra.

– Chiar nu ]i-am oferit nimic, Paul? zise ea, \ntr-un final. Am

fost atât de ferici]i…

– Tu ai fost fericit`, l`f`indu-te \n propria-]i \nfumurare. Cât

despre ce mi-ai oferit…|ntuneric etern, asta mi-ai oferit, [i

\ntreaga figur` i se \ntunec`. {i nimic altceva, Lucinda, ]ine minte

acest lucru. {i nici n-ai s`-mi oferi vreodat`!

OCHII VULTURULUI 87

– Nu, nu! Nu spune a[a ceva! \ncepu ea s` plâng`, cu mâinile

\ntinse c`tre fiin]a oarb` din fa]a ei. }i-am oferit mult mai mult,

[i \nc` mai pot. De ce nu m` la[i s` \ncerc, Paul? [opti ea, dar

speran]a i se risipea treptat, r`v`[it` de ura so]ului ei. Ce vrei s`

fac, acum?

Paul se l`s` pe sp`tarul scaunului cu pumnii \ncle[ta]i,

complet transfigurat din cauza veninului din suflet, ca [i cum ar

fi fost o persoan` complet diferit` de cea pe care ea o iubea.

– Faci ce-]i dicteaz` inima, Lucinda. Tu singur` vei decide

calea pe care s-o urmezi.

"S` faci cum \]i dicteaz` inima… " sunau [i cuvintele tat`lui

ei.

– M` la[i s` r`mân?

– {tii ce r`spuns ai dat acestei \ntreb`ri? [i buzele \i schi]ar`

un surâs ironic.

– Da, murmur` ea, ducându-[i palmele la fa]` ca [i cum ar fi

vrut s`-[i opreasc` lacrimile.

– P`cat c` nu ]i-ai dat seama de puterea dragostei tale la

momentul accidentului. Ai crezut c` te po]i descurca [i f`r`

mine, nu? Uite unde te-a adus gre[eala ta! Via]a ta e terminat`,

Lucinda; am de gând s` ]i-o storc pic`tur` cu pic`tur`, s` te

târ`sc \n cele mai cumplite chinuri.

– Dar atunci…m-ai iubi ?

– Nu pot s` neg acest lucru, pentru c` [tii c` e adev`rat. Te

veneram, Lucinda, continu` cu pumnii \ncorda]i. }i-o spun ca

s`-]i dai seama ce-ai pierdut. |nc` de când te-am cunoscut, nu

88 SANDRA LEWIS

mi-am mai dorit pe altcineva. Asta ai pierdut, [i-o s` continui

s`-]i amintesc tot timpul. Poate c` am s`-]i acord [i câte o clip`

de fericire…doar a[a, ca s` te torturez pu]in.

Ultimele vorbe, de[i dureroase, nu o [ocar` atât de mult pe

Tessa, ci ceea ce se \n]elegea dincolo de ele. O venerase pe sora

ei, nu-[i mai dorise o alt` femeie…

|ntreg trupul o durea. |n timp ce ea c`utase orice semn din

partea lui, orice privire sau mic` aten]ie, el o venerase pe

Lucinda, iubind-o cu pasiunea [i cu intensitatea de care doar

esticii pot da dovad`.

Lucinda avusese parte de \ntreaga sa iubire…Iar ea, Tessa,

primea \ntreaga sa ur`. Cu am`r`ciune \n suflet, scoase o batist`

pentru a-[i [tege lacrimile. Paul schi]` o urm` de sarcasm \n

col]urile gurii.

S` fi fost Lucinda, ar fi putut s`-l p`r`seasc`. Dar fiindc` era

Tessa, [i pentru c` se c`s`torise cu el sub o fals` identitate, nu

avea practic niciun drept s` se plâng` sau s`-l amenin]e cu

p`r`sirea.

Primise exact ceea ce ceruse. Nu era Paul de vin` pentru toate

câte p`timea acum.

– Nu te voi p`r`si, [opti ea \ndurerat`. |ntr-o zi, Paul… poate

mai este mult pân` atunci, ai s` m` ier]i, [i vom afla fericirea

\mpreun`.

I se p`ru \n acele momente c` pe fa]a lui ap`ru o urm` de

emo]ie. Cu toate acestea, glasul lui suna la fel de amenin]`tor:

– Nu vom fi niciodat` ferici]i, pentru c` n-am s` te iert \n veci!

OCHII VULTURULUI 89giannijollys

***

Dup` ceai, ie[ir` pe teras`. Din zona muntoas` se ab`tea spre

ei o briz` pl`cut`; totul era cufundat \n t`cere. Paul \ncerc` s`

\nveseleasc` pu]in atmosfera cu câteva cuvinte. |n cele dou`

s`pt`mâni care trecuser` de la incident, Tessa nu doar \l tratase

ca pe un grec, dar \i [i cunoscuse aceast` latur` a personalit`]ii

lui. Atât modul de a vorbi, cât [i comportamentul lui nu mai

p`strau nimic din educa]ia occidental`. Tessa dobândise pentru

el pozi]ia femeii din est, adic` era considerat` drept posesia lui,

un obiect care-i satisf`cea dorin]ele, \l servea, \l asculta. Dac`

planul s`u de r`zbunare s-ar fi limitat doar la o asemenea

trata]ie, Tessa ar fi fost gata s`-l suporte cu stoicism ; o consola

\ntrucâtva faptul c`-l avea aproape. |ns` Paul nu sc`pa nicio

ocazie de a o umili, de a-i reaminti de trecut; asprimea vorbelor

sale devenise o obi[nuin]`, iar \mbr`]i[area lui un gest arogant,

posesiv, lipsit de tandre]e.

Pe m`sur` ce se scurgeau zilele, Tessa \[i dorea s` nu fi adus

deloc vorba despre temerile ei; prefera o tortur` treptat`,

calvarului pe care-l tr`ia acum. Totu[i, se mul]umea [i cu dramul

de mil` pe care i-l mai ar`ta din când \n când. Pentru Tessa, cea

mai grea lovitur` o reprezenta motivul pentru care se c`s`torise

cu ea. Ultimele sale cuvinte, "\n veci", \i r`s`reau câteodat` \n

90 SANDRA LEWISgiannijollys

minte, [i se \ntreba dac` el va avea for]a necesar` de a continua

pân` la cap`t. Oare starea jalnic` \n care se afla rela]ia lor nu-l

deraja? Oare perioada de singur`tate [i de automutilare la care

revenise de bun`voie, nu-l va afecta? Probabil c` a[teptarea avea

s` dureze pân` la b`trâne]e, dar exist` \ntotdeauna o speran]`…

Se auzi motorul unei ma[ini care parca pe aleea nou pavat`

din fa]a casei.

– E Stephanos, o anun]` Paul.

Tipul era primarul ora[ului \nvecinat, o veche cuno[tin]`

de-a lui Paul, singurul s`u vizitator.

Stephanos \i f`cu cu mâna Tessei, care-i r`spunse la salut.

– }ine minte, zise Paul, suntem devota]i unul altuia.

Tr`deaz`-m` [i ai s` suferi la nesfâr[it!

– Nu te tr`dez, \l lini[ti ea. Am mai pu]ine motive decât tine

s`-i fac pe al]ii s` cread` c` nu suntem ferici]i.

– Bun` ziua, bun` ziua, domnule Pavlos, se auzi glasul

musafirului. Doamn` Lucinda, kalispera!

– Kalispera, zâmbi ea [i a[tept` ca Paul s`-i ofere b`rbatului

ceva de b`ut.

El ceru ouzo, Paul coniac; Tessa ie[i pentru a-l anun]a pe

Takis.

– Cum v-a]i acomodat cu climatul, doamn` Lucinda? |nc` nu

v-a]i s`turat de soare? zise el amuzat, for]ând-o pe Tessa s` râd`.

|n primele zile pe insul`, avea obiceiul s` deschid` obloanele,

dornic` de lumin`. Stephanos prezicea o schimbare rapid`, dar

Tessa nu voia s`-l asculte.

OCHII VULTURULUI 91

– Avea]i dreptate; uneori nici nu mai [tii ce s` faci ca s` scapi

de c`ldur`.

– {i \nchide]i obloanele, a[a cum v-am zis ?

– Da, de[i nu-mi place.

Aruncând o privire spre Paul, observ` c`-[i umbrea ochii; \n

ultimul timp, acuzase dureri de cap.

– Te doare capul, Paul?

– Pu]in. |mi aduci, te rog, ochelarii; Cred c` sunt \n salon.

Ea se ridic`, trecând pe lâng` Stephanos, care-i privea cu

uimire. Cu ochelarii pe ochi, Paul \[i mai reveni, gustând chiar

glumele musafirului.

– S`pt`mâna viitoare are loc o nunt` la noi \n ora[, \i \nform`

el. Poate vre]i s` veni]i?

– Mi-ar face pl`cere, zise Tessa [i se uit` la so]ul ei. Ce zici,

Paul? N-ai vrea s` vezi…s` mergi \n ora[? Inima \ncepu s`-i bat`

puternic; cuvintele \i ie[iser` f`r` a se gândi.

– Po]i s` te duci; eu nu cred c` m-a[ distra prea mult.

– Atunci nu m` duc nici eu; nu merg f`r` tine.

Se l`s` t`cere. Era prima oar` când Paul \i sugera s` mearg`

singur` undeva, iar acum p`rea surprins c` ea nu se repezise la

prima ocazie de libertate.

– Nu vii f`r` so]ul t`u? \ntreb` Stephanos mirat. Convinge-o,

Paul. Vin eu dup` ea, dac` e[ti de acord.

– Din partea mea…Trebuie s` te duci, draga mea.

Apelativul fusese spus doar de dragul lui Stephanos, dat

Tessa nu-i \n]elegea atitudinea relaxat`. Ezit` s` dea un r`spuns

92 SANDRA LEWIS

pe care ambii b`rba]i \l a[teptau; \ns` chiar nu-[i dorea s` mearg`

nic`ieri f`r` Paul. De aceea, \nc`lc` regulile bunei-cuviin]e, [i-l

refuz` din nou pe Stephanos.

– |nseamn` c` [i tu trebuie s` vii, Paul. Uite c` so]ia ta vrea.

Paul se \ntoarse \ncet spre musafir.

– A[a e, se pare c` trebuie s` vin, zise el calm.

– Deci, nu mai vin dup` voi?

– Nu, \]i mul]umim oricum. Venim cu ma[ina noastr`. Când

e nunta?

– Peste dou` s`pt`mâni. Dar mai trec pe la voi pân` atunci.

– Mireasa are cas`? \ntreb` Tessa.

– Nu…Logodnicul ei nu e orfan, iar p`rin]ii lui i-au l`sat casa

\n care st`. A[a c` mireasa e foarte norocoas`.

– |nseamn` c` e o c`s`torie…din dragoste?

– Cred c` da, r`spunse Stephanos, amuzat. }i se pare un

obicei ciudat?

– Da. |n Anglia, cununiile se fac de obicei din dragoste…

Paul ridic` cinic din sprâncene la aluzia faptului c` mariajul

lor nu \ndeplinea acest` condi]ie.

– Fiecare ]ar` are propriile obiceiuri, explic` Stephanos.

Ideea cu casa [i cu mobila e specific` nou`. Alt`dat` se ad`uga [i

un cuf`r cu obiecte din lân`, toate lucrate de rudele miresei.

Ast`zi, ea vine doar cu ni[te lucru[oare f`cute la ma[ina de cusut,

a[a c` schimbarea intervine chiar [i \n obiceiurile foarte vechi. De

ce nu te duci cu Paul la muzeul din port? suger` el dup` o pauz`.

Se pot vedea acolo astfel de cufere cu tot cu ce a fost \n ele.

OCHII VULTURULUI 93

– Mi-ar pl`cea. Paul, vrei?

– Poate, r`spunse el, dezinteresat. Vedem noi, când suntem

pe-acolo.

A doua zi Paul st`tea \n gr`din`, ascultând radioul, iar Tessa

\i scria tat`lui ei, când el o \ntreb` ce face.

– Am scris o scrisoare tat`lui meu.

– Numai lui?

{i mamei, bine\n]eles, se repezi ea panicat`. El se \ntoarse

spre ea, strângându-[i ochii, deranjat.

– Vezi? Izbucni ea f`r` s`-[i dea seama.

– Ce-ntrebare e asta? {tii foarte bine c` nu!

– |mi pare r`u, Paul. Ai….adic` vedeam c` te…Scuz`-m`!

– {i pentru Dumnezeu, nu te mai sclifosi atât! Cite[te-mi

scrisoarea!

– S` ]i-o citesc?

– Da!

Tessa \nghi]i \n sec. Paul o trata suspicios; de curând, o

\ntrebase dac` p`rin]ii ei [tiau unde se afl`. Ea negase, ceea ce

era adev`rat, iar acum el devenise curios fa]` de con]inutul

scrisorii. Nu avea cum s` evite r`spunsul, doar dac` nu-[i dorea

s`-[i aud` critici dure din partea lui.

– Am \nceput prin a-i povesti despre locurile pe unde am

fost, select` ea de pe pagin`.

Nu-l \n[tiin]ase pe tat`l ei despre necazurile pe care le avea,

nedorind s`-i creeze [i lui o stare de anxietate. Dar toat`

scrisoarea era plin` de referiri la rolul pe care-l juca.

94 SANDRA LEWIS

– Apoi am continuat "Paul este bine [i suntem ferici]i. E ca un

fel de vacan]` prelungit`; mi-a[ dori foarte mult ca tu [i cu mama

s` pute]i veni aici…".

Se opri brusc, realizând ceea ce-i ie[ise.

– Deci, la urma urmei, doar lui i-ai scris? se \ntoarse el. {i de

ce n-ar putea ei s` vin` aici?

– Cred c` ]i-am citit gre[it, Paul, se bâlbâi ea. Voiam s` spun

c`…

– Cum adic` ai citit gre[it? Nu-]i po]i descifra scrisul?

– Am un scris oribil….[i s` [tii c` \ntr-adev`r nu mi-l pot

descifra…

Tessa tremura toat`, c`ci scrisul Lucindei fusese \ntotdeauna

de admirat.

– De obicei scriu cite], dup` cum [tii, dar am ]inut foaia pe

genunchi acum, [i mi-au ie[it ni[te mon[tri…

Era cea mai proast` explica]ie posibil`, iar lini[tea ce urm` nu

trebuia s` mire pe nimeni.

– Mai cite[te-mi.

|n disperarea ce o cuprinsese, Tessa spicui p`r]i din scrisoare

pe care [i Lucinda ar fi putut s` le scrie; pentru c` le scotea din

context, foarte multe p`reau nepotrivite. Din când \n când,

ridic` ochii la so]ul ei, care o asculta \ncruntat.

– Atât, cu excep]ia finalului, bine\n]eles.

– Cite[te-l.

– Finalul?

– Da.

OCHII VULTURULUI 95

– V` trimit mult` dragoste din partea amândurora; [i m-amsemnat.

Spre u[urarea ei, Paul nu mai f`cu alte comentarii, iar ea jur`s` nu mai fie luat` prin surprindere [i c` nu va mai men]ionanimic despre scrisori so]ului ei.

96 SANDRA LEWIS

Capitolul 6

La dou` zile dup` incidentul cu scrisoarea, apele se maicalmar`. Tessa era mai lini[tit`, c`ci pân` atunci, Paul p`reapreocupat de acea problem`.

Dar el nu mai deschisese subiectul, ceea ce dovedea c`temerile ei erau nefondate.

– Mergem la Kyrenia, o anun]` el dup` micul dejun. Trebuies` fac ni[te cump`r`turi.

– S` m` duc mai \ntâi dup` scrisori? Nu le-am luat asear`.– O s` le aduc` Takis. Merge \n sat mai târziu.La ora nou` se aflau \n Kyrenia.– Ce vrei s` cumperi? \l lu` ea de mân` imediat ce coborâr`

din ma[in`.– Du-m` la farmacie, r`spunse el scurt. Trebuie s` iau ceva de

cap.– Te doare r`u?

Ochii ei se umplur` de lacrimi; blestema \n gând sorta,

natura, \mprejur`rile ce-l aduseser` pe so]ul ei \n acea situa]ie.

Era o suferin]` \n plus fa]` de r`nile pe care le suferise \n trecut,

iar durerea \l priva pân` [i de pl`cerea de a asculta radioul, pe

care fie \l d`dea la minimum, fie \l \nchidea de tot. Sub influen]a

acestor dureri, Paul devenea insuportabil.

– Nu m` doare acum. Suntem pe strada principal`?

– |nc` nu. Am parcat \n fa]a cefenelei la care am fost alalt`ieri.

– Nu puteai parca mai aproape?

– E plin de ma[ini, explic` ea calm. E [i mult trafic, iar drumul

e plin de gropi foarte mari, f`r` niciun indicator de avertizare.

– Dac` sunt destul de mari, \nseamn` c` le po]i vedea [i evita.

Data viitoare s` g`se[ti ceva mai la \ndemân`.

– Bine… [i privi \mprejur. Nici nu [tiu dac` am voie s`

parchez pe…

– Afl`! N-am de gând s` m` plimb prin tot ora[ul,

afi[ându-m`.

– Ce te face s` crezi c` te afi[ezi? \ntreb` ea surprins`.

– Faptul c` m` ag`] de tine!

– Sunt multe cupluri care se ]in de mân`, Paul, zâmbi ea trist.

– Toat` lumea vede c` tu m` ]ii pe mine, nu invers.

– Nimeni nu ne observ`.

– Asta o spui tu, dar nu sunt chiar atât de prost.

Ajunser` la farmacie, unde Tessa \l conduse pe Paul la

tejghea; farmacista crezu c` Tessa e bolnav`.

– Nu, so]ul meu e…

98 SANDRA LEWIS

– Bine, bine…nu trebuie s`-i spui tu ce vreau!

Tessa se desprinse de mâna lui, f`cu un pas \napoi, l`sându-l

s` discute cu farmacista, \n greac`. Pe tot parcursul conversa]iei,

urm`ri figura acesteia din urm`, care devenise v`dit \ngrijorat`.

Spre u[urarea Tessei, Paul primi o solu]ie pe care Tessa o pl`ti

imediat, apoi \l lu` din nou de bra].

– Ne oprim s` bem ceva? \ntreb` ea conducând \napoi spre

port. Nu e mult` lume pe teras`.

Paul aprob` din cap, dezinteresat, dar ea insist` ca ei s` fac`

o pauz`.

– Marea e atât de calm` \ncât nu se vede niciun val, zise ea,

dup` ce se a[ezar`. {i b`rcile – sunt cu zecile, de un alb

str`lucitor!

– Sunt [i oameni la b`rci?

Tessa f`cu o grimas`; [tia c` so]ul ei se gânde[te la barca pe

care o de]inea \n Anglia. |n fiecare duminic` o plimba pe Lucinda

\n larg; \ntr-un weekend, invitase toat` familia, iar Tessa \[i

amintea de acele zile cu oarecare am`r`ciune. Farmecul

c`l`toriei fusese spulberat de gesturile tandre [i iubitoare pe care

Paul le afi[a fa]` de sora ei.

– Nu, nu sunt; toate b`rcile sunt ancorate.

– Poate c` apar]in ciprio]ilor din Nicosia; o s` vin` \n

weekend s` le ia.

Când Paul \[i termin` cafeaua, Tessa \l \ntreb` dac` mai vrea;

el refuz` plictisit [i ceru s` se \ntoarc` acas`.

– Bine…A, Paul, muzeul…Nu vrei s` mergem?

OCHII VULTURULUI 99

– Nu acum.

Oare era bolnav? P`rea foarte obosit, iar fa]a \i era livid`, \n

ciuda bronzului puternic.

– Ar fi totu[i ceva diferit, insist` ea. |n`untru e r`coare.

– Bine, fie cum vrei..

– Sigur? N-a[ vrea s`…

– Pentru Dumnezeu, Lucinda, nu te mai eschiva atâta pentru

tot ce facem. Dac` vrei s` mergem, mergem, [i gata!

Replica \i t`ie tot avântul de a mai vizita muzeul, dar nu

\ndr`znea s`-i spun` lui Paul, a[a c` intrar`, f`r` alte comentarii.

***

– Doamn` Lucinda! o strig` Maroula din u[a hotelului când o

v`zu pe Tessa trecând pe-acolo.

Tessa o salut`, continuându-[i drumul, dar femeia o strig`

din nou. Tessa se apropie.

– Un domn, \ntr-o ma[in` de \nchiriat, a \ntrebat de domnul

Pavlos Demetrius. Spiros a ar`tat pe deal, dar cred c` n-a \n]eles.

– Un domn? N-a spus cum \l cheam`?

– Am uitat s` \ntreb. Zice c` vine din Anglia.

– Din Anglia? se alarm` Tessa. Cine-ar fi putut s` fie?

– Da. Era blond [i \nalt, [i zice c` e prieten cu domnul Pavlos.

I-am spus c` domnul Pavlos s-a c`s`torit cu o doamn` Lucinda;

100 SANDRA LEWIS

[i a f`cut ochii mari, a[a…{i apoi a zis "A, deci a[a…". Ce zice]i

de asta?

– Sunt surprins`…

Joe…{tia c` inten]iona s`-[i ia zile libere, pentru a-l c`uta pe

Paul.

– A \ntrebat multe lucruri despre dumneavoastr` [i domnul

Pavlos; apoi a plecat s` caute casa, dar a luat-o gre[it. Nu l-a]i

v`zut?

– Nu; \n ce parte?

– A, uita]i-l; vine \napoi. Vede]i? Aceea e ma[ina lui. Cred c`

s-a r`t`cit.

Tessa se \ntoarse fascinat` c`tre ma[ina ce se \ntorcea din sat.

Sim]ea c` o las` puterile, iar când \l v`zu pe Joe ie[ind din

ma[in`, se f`cu alb` ca varul. Ochii lui sc`p`rar` observând-o

acolo, dar se ab]inu pe cât posibil.

– M`i s` fie, m` bucur s` te v`d. Cum e via]a de

c`snicie…doamn` Lucinda? Ar`]i destul de bine; bronzul te

prinde, ad`ug` el amuzat.

Maroula \i privea uimit` pe amândoi.

– De ce-ai venit, Joe?

– Mi-am luat o vacan]` timpurie. Brusc, m-am hot`rât s` vin

s`-l caut pe Paul. L-am \ntrebat [i pe tat`l t`u unde e[ti [i mi-a

spus c` te-ai \ntors \n Turcia…s` predai.

– Tata nu inten]iona s` te mint`; eu l-am rugat s` nu spun`

nimic nim`nui.

– Doamn` Lucinda, ce v` pot oferi? interveni Spiros.

OCHII VULTURULUI 101

Tessa r`sufl` u[urat`, ne[tiind cum s`-i mul]umesc`

cipriotului pentru \ntrerupere.

– Ce vrei s` bei, Joe? St`m aici?

– Cu mare pl`cere.

– Eu vreau un suc de portocale. Trebuie s` \ncerci vinul, \l

sf`tui pe Joe. Spiros are de toate soiurile [i o s` fie foarte

mul]umit dac` vrei.

– Foarte bine, iar gazdele disp`rur` \n`untru pentru a se

preg`ti.

Joe a[tept` s` r`mân` singur cu Tessa.

– Ce tupeu! Nu te credeam \n stare de a[a ceva! Am r`mas

uimit când Maroula mi-a povestit despre doamna Lucinda, so]ia

lui Paul. Bine\n]eles c` [tiam c` tu e[ti, nu avea cum s` fie

altcineva; dar cum ai reu[it? O s` afle la un moment dat, s` [tii!

– Pân` acum, nu [tie.

– Poate, dar…Nu-mi imaginez cum ai reu[it s`-l p`c`le[ti.

– Avem cam aceea[i constitu]ie, explic` ea, zâmbind amarnic.

Nu a observat diferen]a. Singurul lucru pe care eu [i Lucinda \l

avem \n comun la fa]` este gura, [i forma buzelor…

– Dar nu te v`d prea fericit`, iar Tessa ro[i, dar nu mai avu

timp s` r`spund`, pentru c` ap`ru Spiros cu b`uturile.

– Vre]i ceva de mâncare?

Amândoi refuzar`, iar b`rbatul \i l`s` din nou singuri. Tessa

se preg`tea s` \nceap` s`-i povesteasc`, dar o observ` pe Maroula

\n apropiere. Femeia nu vorbea foarte bine engleza, dar

\n]elegea.

102 SANDRA LEWIS

– Putem s` mergem \n salon, Maroula? \ntreb` Tessa. E prea

cald aici.

– Da, cum s` nu; unde dori]i dumneavoastr`.

Dup` câteva minute, cei doi aveau salonul la dispozi]ie, cu

u[ile \nchise.

– De ce m` \nchizi aici? Eu venisem s` iau cât mai mult soare.

– Maroulei \i cam place s` [tie ce se \ntâmpl` peste tot. Dac`

aude ceva, a doua zi va [ti tot satul.

– Bine, bine; [i acum, spune-mi totul, se entuziasm` el dup`

un scurt moment de reflec]ie. Trebuie s` recunosc c` am meditat

ceva la \ntreb`rile pe care mi le-ai pus despre Paul; \n cele din

urm`, am ajuns la concluzia c` ai s`-l cau]i oricum. Dar nici nu

mi-a trecut prin minte c` o s` te c`s`tore[ti cu el.

Tessa se v`zu obligat` s`-i povesteasc` totul, cu lacrimi \n

ochi.

– Biata de tine. De ce vrei s` supor]i tu totul pentru Lucinda?

Spune-i adev`rul, \nfrunt` situa]ia!

– S-a ar`tat indiferent fa]` de persoana mea; ba chiar p`rea

dezgustat de faptul c` m` ]ineam dup` el…

– Prostii! De ce-ar crede a[a ceva?

Tessa \i m`rturisi ce auzise la petrecerea lui.

– Ai auzit? se \ntunec` Joe. Groaznic. {i ce e de f`cut?

– Nimic, r`spunse ea, resemnat`. Suport totul [i sper \ntr-un

miracol.

– Adic`?

– Poate c` \ntr-o zi are s`-[i revin`.

OCHII VULTURULUI 103

– Dar tocmai ai spus c` nu crezi \n a[a ceva.

– Oricum, Paul n-are cum s` [tie ce va fi peste zece ani.

– Zece ani! izbucni el. O via]` \ntreag`, Tessa.

– Ba nu, Joe, zâmbi ea, resemnat`. Pot suporta zece, chiar [i

dou`zeci de ani…Indiferent ce-ar spune Paul, n-are s`-mi

spulbere speran]ele.

Joe \[i puse paharul pe mas`, dup` care r`mase t`cut.

– Nu [tiu cum ai ajuns s` te implici astfel, spuse el; dar cum

reu[e[ti s`-l supor]i cu o astfel de atitudine?

– Nu pe mine m` trateaz` a[a, ci pe Lucinda, pe care vrea s-o

pedepseasc`.

– Lucinda! pufni cel`lalt. Care a sc`pat! Care se distreaz`, f`r`

nicio grij`. Care se aga]` de bra]ul celuilalt, zâmbindu-i cuminte,

ca o [col`ri]`! E nedrept, Tessa, iar dac` Paul ar afla adev`rul, ai

suferi, probabil, la fel de mult.

– Nu vreau s` fac asta. Vii s`-l vezi, acum?

– Bine\n]eles. Mergem \mpreun`, cu ma[ina mea.

|nainte de a pleca, Joe o duse la cafenea pentru a-[i ridica

scrisorile. Apoi, Tessa \l sf`tui s` fie atent cu vorbele sale.

– Po]i s` ai \ncerdere \n mine. Secretul t`u este…\n

siguran]`.

– Presupun c` [i Paul va dori s` te induc` \n eroare; a[a c` ai

s` ne vezi "\ndr`gosti]i".

|n tot acest timp, Joe continu` s-o priveasc` fascinat.

– E[ti formidabil`, Tessa. Ai o frumuse]e aparte, pe care

Lucinda n-o are; str`luce[te \nl`untrul t`u. Dragostea a f`cut din

104 SANDRA LEWIS

tine ceea ce e[ti? murmur` el, [i-i atinse degetele. E[ti invincibil`,

Tessa. P`streaz`-]i speran]a; sunt sigur c` o astfel de dragoste va

\nvinge \n cele din urm`.

– Crezi c` o s` m` ierte…adic` pe Lucinda? Chiar crezi c` o

s` \nceteze s` m` mai urasc`…[i c` vom fi ferici]i?

– Sunt sigur c` de data asta ai s`-]i g`se[ti fericirea, r`spunse

el, ignorând primele dou` \ntreb`ri.

|nc` nesigur` de propriile sentimente, Tessa \l conduse pe

Joe acas`. |l strig` pe so]ul ei. Paul se desprinsese de toate

cuno[tin]ele lui din Anglia; nu l`sase nicio adres`. O dovad`

clar` c` nu dorea s` mai fie c`utat. Drept urmare, Tessa nu [tia

cum avea s` reac]ioneze la apari]ia lui Joe. Neprimind niciun

r`spuns, Tessa \l caut` [i-l g`si \n camera lui, \ntins \n pat.

Obloanele erau trase, de[i ferestrele st`teau deschise.

– Paul, [opti ea, dormi?

– Nu. Ce vrei?

– Avem…ai un vizitator, dar, dac` te doare capul…

– Pu]in, [i se ridic` imediat \n capul oaselor. Un vizitator?

– Din Anglia. E Joe. A venit \n Cipru special ca s` te caute.

Pe fa]a lui Paul se citea surprinderea, dar [i o oarecare

\ntristare.

– Solu]ia pe care ai luat-o de la farmacie nu te ajut`?

– Ba da, [i \ntinse mâna dup` baston. A venit Joe? Cum de

m-a g`sit?

Tessa \i explic`, iar Paul se interes` dac` Joe aflase de mariajul

lor. Ea ezit`. Dac` nega, o putea lua la \ntreb`ri, pentru c` Joe

OCHII VULTURULUI 105

f`cea parte din cercul lor de prieteni; iar dispari]ia brusc` aLucindei, f`r` alte explica]ii, i s-ar fi p`rut ciudat`.

– Da…I-a spus tata.Joe trebuia s` fie foarte precaut.– {i cum a ajuns aici? A condus?– Da. A \nchiriat o ma[in`. Unde \l caz`m? schimb` ea

subiectul. Sper c` te bucuri c` a venit…– Da…cred c` da, [i se ridic`, tatonând terenul cu bastonul.

O s` aduc` o schimbare. N-am de gând s` fac cearta nostr`public`. Ai \n]eles?

– Da, Paul, am \n]eles.Trecu pe lâng` ea, dar se opri dintr-o dat`.– Cred c` n-are s`-]i fie prea greu s-o faci pe so]ia fericit`,

remarc` el sarcastic.– Chiar deloc. O s` m` port foarte natural.– Unde e Joe?– |n salonul mic. I-am cerut lui Takis s` aduc` ni[te

r`coritoare.Paul \[i continu` drumul, iar Tessa r`mase, t`cut` \n u[a

camerei lui. Cuvintele sale t`iaser` parc` adânc \n rana dejadeschis` din sufletul ei. Dar era con[tient` c` toate \i erauadresate Lucindei, iar asta \i d`dea puterea de a merge maideparte.

106 SANDRA LEWIS

Capitolul 7

M`re]ia apusului – un cer de chihlimbar, cu tente decurcubeu [i cu pete aurii. Tessa st`tea pe terasa de la ultimuletaj, urm`rind spectacolul naturii. Totul era \nv`luit \n t`cere;din mun]i se l`sa \n jos parfumul ame]itor al brazilor. Undevajos, \n gr`din`, Paul mirosea [i atingea florile. |l urm`ri curioas`cum culege un trandafir [i cum \l duce la obraz. El r`mase acolodestul de mult timp, f`r` a sim]i privirea so]iei sale a]intit`asupra lui. Apoi, dintr-o dat`, \[i puse trandafirul \ntre din]i,continuându-[i inspec]ia printre flori, spre surprinderea so]iei.Un gest tipic pentru un grec – s` culeag` o floare [i s` [i-o pun`\ntre din]i. Dar \n ce-l privea pe Paul, gestul nu se potrivea cubrutalitatea [i cu agresivitatea de care d`duse dovad` \n ultimultimp.

– E un b`rbat foarte ciudat, \i [opti o voce. Ini]ial, voiam s`m` al`tur, dar cred c` m-ar lua drept un intrus.

– Se plimb` prin gr`din` pe la ora asta, zâmbi Tessa. Florile

miros mai puternic \n aerul proasp`t [i r`coros al serii.

– |i place s` fie singur?

Tessa confirm`.

– Nu-l deranjez niciodat`. {i mi se pare c` nu i-ar pl`cea s`

aib` companie, oft` ea.

– S` nu te sim]i r`nit` din cauza asta…E o atitudine specific`

orbilor, care vor s` fug` de to]i [i de toate. Am o senza]ie ciudat`,

\n ce-l prive[te pe Paul, continu` el; nu [tiu cum s`-]i explic.

Ea \l urm`rea \n continuare, aprobând afirma]ia lui Joe – Paul

\[i dorea cu disperare acele momente de solitudine, de pace.

– Am certitudinea c` se lupt` cu ceva, c` ceva \l macin`.

– Ciudat, [i se \ntoarse spre el. Ce anume l-ar putea deranja?

– Te-ai gândit vreodat` c` ura pentru Lucinda ar putea s` se

risipeasc` \n curând? Felul t`u de a-l \ngriji, de a-l trata, dragostea

pe care i-o ar`]i…n-ar fi surprinz`tor dac` ar avea, totu[i, un

efect asupra lui?

– Ah, nu, nu. Te \n[eli…

– Dac` e a[a cum zic, \nseamn` c` se \ndr`goste[te din nou

de Lucinda, ceea ce ar explica nelini[tea interioar` pe care am

avut impresia c` o simt. Din principiu, n-a[ putea lupta \mpotriva

unui asemenea sentiment.

– |nc` o mai ur`[te pe Lucinda, scutur` ea din cap. O s`

treac` foarte mult timp ca s-o ierte pentru ceea ce i-a f`cut.

– Dar s` [tii c` sunt momente \n care…se apropie de tine cu

foarte mare dragoste.

108 SANDRA LEWIS

– Doar de dragul t`u, \l corect` ea. {i uneori, \n intimitate,

mai face astfel de gesturi, doar ca s`-mi reaminteasc` ce am

pierdut. M-a avertizat c` o s` fac` a[a doar ca s` m` tortureze.

– O atitudine meschin`, remarc` Joe, ca [i cum nu-i venea s`

cread` \n latura r`zbun`toare din Paul.

– Când te gânde[ti la cel ce-a fost \n Anglia, nu l-ai fi v`zut

astfel, [i sunt de acord. Nici eu nu l-a[ fi crezut capabil de

asemenea acte de cruzime.

|n sinea ei, Tessa medita la cuvintele lui Joe, la dragostea

pentru Lucinda, prin intermediul ei. |ns` gândul o p`r`si la fel

de repede precum ap`ru.

– Dar poate s` fie [i din alt` cauz`, continu` Joe, dup` care

schimb` subiectul. |nc` o s`pt`mân`, [i \napoi la munc`. A[ fi

vrut s` stau mai mult, dar poate reu[esc s` v` fac o vizit` de

Cr`ciun.

– {i eu sper.

Ultimele fâ[ii de cer se pierdeau \ntr-o mas` imprecis` de

culori \ntunecate. |n curând avea s` apar` luna, \nghe]ând

sufletul Tessei. |n fiecare sear`, momentul apusului aducea o

oarecare doz` de optimism, \nt`rind-o, dându-i puterea de a

\ndura mai departe.

– Ce pozi]ie excelent` a ales Paul pentru cas`, remarc` Joe.

– A[a e…dar el nu poate admira toate acestea…Joe! Un

[arpe, [opti ea \ngrozit`, ar`tând spre Paul.

Acesta din urm` nu p`rea deloc deranjat de ce se petrece \n

jur. Tessa [i Joe coborâr` \n grab`; ea nu \ndr`znea s`-l

OCHII VULTURULUI 109

avertizeze, de team` s` nu \nr`ut`]easc` situa]ia. Ajun[i jos, Tessa

lu` \n mân` un bolovan [i-l arunc` \n direc]ia lui Paul, tocmai \n

momentul \n care creatura \ncerca s` atace. Din instinct, Paul se

repezi cu bastonul spre posibilul atacator, lovind-o pe Tessa \n

glezn`. Aceasta \[i st`pâni cu greu un strig`t de durere.

– Tessa, ce naiba cau]i aici? Te furi[ezi?

Ea se ferea s` r`spund`, c`ci [apele, lovit doar \n moalele

corpului, continua s` se mi[te amenin]`tor.

– Las` c` m` ocup eu de el, se auzi vocea lui Joe, care ridic`

de jos bolovanul, ]intind capul [arpelui.

Tessa nu mai a[tept` rezultatul, ci-l lu` pe Paul de bra] [i-l

conduse \n`untru. Nu \ntâmpin` niciun pic de rezisten]` din

partea lui, [i nici nu auzi repro[uri. |n salon, Paul \i d`du

trandafirul pentru a fi pus \n ap`; nu remarc` nimic nici când \i

sim]i tremuratul mâinilor.

– Canapeaua e \n spatele t`u, \i spuse ea. S`-]i aduc ceva de

b`ut?

– Da…dar ia [i pentru tine; coniac.

Tessa reveni cu o tav` plin` cu mai multe sticle. Intr` [i Joe

care o anun]` din priviri c` [arpele murise.

– Poate \mi spune [i mie cineva ce se \ntâmpl`.

Joe se preg`tea s`-i dea o explica]ie, dar so]ia lui \l opri.

– Nimic, dragul meu. Din jocul umbrelor, mi s-a p`rut c` ar

fi un [arpe…

Figura lui Joe p`rea a-i spune c` atitudinea ei era zadarnic`;

nu \n]elegea de ce Tessa ascunde adev`rul.

110 SANDRA LEWIS

– De fapt, a fost un [arpe…Dar unul mic. Cred c` m-am cam

pierdut, [i-ncerc` s` mascheze situa]ia cu un surâs. Nu [tiu ce

m-a apucat; de obicei nu m` panichez din senin.

– Din senin… repet` Paul ironic; tâmplele \i zvâcneau

puternic. Te-am auzit, Joe, c` urmai s` te ocupi tu de [arpe. Cât

de mare a fost?

– Cam un metru, r`spunse Joe promt. {i era foarte urât.

Lucinda deja se repezise la el pân` s` ajung eu de sus. Eu doar

l-am lichidat, ca s` zic a[a.

Tessa se holba terifiat` la musafir. Cum de o tr`dase \ntr-un

asemenea hal?

De ce-i spusese adev`rul? Adev`rul \l va \mpiedica s` mai

mearg` singur \n gr`din`; [i n-ar fi putut s`-l priveze de acea or`

de libertate.

– Deci a[a…{i zici c` Lucinda deja se ocupase de el?

– Da, Paul…Eu doar am aruncat cu o piatr` \n el, ca s`-l

sperii.

– Cât de aproape erai când ai aruncat piatra? \ntreb` Paul

curios.

– Foarte aproape, Paul. {arpele era pe punctul de a ataca, de

aceea a trebuit s` se apropie cât mai mult, ca s` nu rateze. Din

fericire, [arpele nu [i-a \ndreptat aten]ia [i spre ea.

Tessa nu \n]elegea manevra lui Joe, [i se \ncrunt` la el.

– Nu cred c` m-ar fi atacat deloc…Paul, dragule, pot s`-]i

umplu paharul?

– Da, te rog.

OCHII VULTURULUI 111

Subiectul fiind astfel \nchis, cei trei mai a[teptar` câteva

momente \nainte de a porni spre un restaurant, pentru a lua

masa. G`sir` o mas` afar`; \n fa]a lor se deschidea priveli[tea

m`rii. Tessa \i povesti so]ului ei c` se v`d câ]iva oameni care

\noat`.

– Se distreaz` de minune, Paul. Noi n-am \notat niciodat`

noaptea…

Se opri imediat, realizând divagarea. So]ul ei zâmbi – de

dragul lui Joe, probabil; dac` ar fi fost singuri, cu siguran]` i-ar fi

r`spuns t`ios.

– Atunci, trebuie s` \ncerc`m, draga mea. Poate chiar cât st`

Joe la noi.

– Mi-ar face [i mie pl`cere, r`spunse cel`lalt. |mi imaginez

cum e s` po]i \nota noaptea, \n mai.

– |n Cipru se \noat` pe toat` durata anului, \l inform` Paul.

Totu[i, ciprio]ii a[teapt` s` se fac` ceva mai cald.

– Presupun c` simt c` apa e cam rece pentru perioada asta

din an, ad`ug` Tessa.

Sosi [i mâncarea – un platou mare cu pe[te, asezonat cu

cartofi [i legume, precum [i nelipsitele salate, plus vin grecesc.

Atmosfera era \ntre]inut` de patru muzicieni care cântau buzuki,

muzic` tradi]ional`. La un moment dat, câ]iva clien]i se

\ncumetar` s` \ncerce s` danseze pe acele ritmuri vioaie. O

senza]ie de abandon total [i de veselie – toate se petreceau sub

un singur acoperi[, la \ntret`ierea liniei mun]ilor cu apele clare

ale Mediteranei. Tessa purta doar o rochi]` f`r` mâneci; Paul

112 SANDRA LEWIS

ar`ta superb \ntr-un costum de in. Lumea \l privea, [u[otind pe

la spate, ceea ce o deranja v`dit pe so]ia lui.

– De ce nu dansezi cu Joe? suger` Paul dup` cin`. Ia-o!

Câteodat`, maniera lui de a vorbi stârnea mirarea

amândurora. Ceva se \ntâmplase cu el, ceva imperceptibil

aproape. |n acela[i timp, Tessa continua s` descopere \n el

detaliile pe care i le semnalase scrisoarea tat`lui ei, toate acele

comentarii care o f`cuser` s` tresar` la momentul respectiv,

\nainte de a-[i da seama de adev`ratele lui inten]ii.

– Ce idee bun`, s`ri Joe. Hai Lucinda, arat`-mi ce trebuie s`

fac.

– Nici eu nu [tiu, zise ea, urm`rindu-i pe ceilal]i. Dar cred c`

o s` ne descurc`m.

Ritmul rapid \i extenua, dar Tessei \i pl`cea la nebunie; [i

totu[i, ochii ei zburau necontenit \n direc]ia unde Paul st`tea de

unul singur, cu fa]a spre mare.

– Cum a mers? se \ntoarse el, auzind c` cineva se a[az` la

mas`. Po]i dansa…draga mea?

De ce ezitase? se \ntreb` Tessa

– Ne-am distrat, r`spunse ea obosit`. Toat` lumea e vesel`,

to]i râd acolo. Se arunc` cu capul \nainte \n orice.

– Da; m` tem c` la voi, \n vest, sunte]i atât de plini de

inhibi]ii, \ncât pierde]i ce e mai frumos \n via]`.

– Poate c` ai dreptate. Dar compens`m, remarc` Joe.

– A[a e. {i e dificil s` atingi acele compensa]ii, sau s` le

compari.

OCHII VULTURULUI 113

– Diferen]a e c` aici, oamenii nu sunt interesa]i de bani.

– Nu..? se mir` Paul. De unde ai venit cu ideea asta Joe?

– Fiecare se duce degajat la munc`, s` mai adune ni[te

vreascuri, s`-[i pasc` oile [i caprele. To]i sunt mul]umi]i. Nu e[ti

de acord?

– Peste tot \n lume, oamenii se preocup` [i de partea

material`. Aici, [i mai ales \n regiunea asta, fermierul se

preocup` \n primul rând de cultura lui de l`mâi. Dup` care

a[teapt` roadele; [i n-are ce s` fac` altceva decât s` stea la

cafenea [i s` joace c`r]i. Câ[tig` \n jur de dou` mii de lire pe an.

– A[a de mult? exclam` Tessa, c`reia fermierii \i p`reau

\ntotdeauna s`raci.

– Da. De[i l`mâile cresc aici peste tot, uita]i-v` la pre]ul lor de

acas`.

– De acas`? remarc` Joe. Tot mai consideri Anglia drept casa

ta?

– Da, de[i pare foarte ciudat.

Tessa ar fi dat orice s` afle la ce se gânde[te so]ul ei. Probabil

c` se re\ntorcea la clipele petrecute cu sora ei, pe vremea când

se iubeau [i pe când viitorul se deschidea promi]`tor \n fa]a lor.

Asta \nainte ca dragostea lui Paul s` se transforme \ntr-un

sentiment de ur`, care z`cuse latent \n sufletul lui.

– Cred c` ar fi timpul s` ne mi[c`m, spuse Paul \ntr-un final.

Dup` ce d`dur` mâna cu proprietarul restaurantului, se

\ndreptar` spre parcarea de ma[ini. Joe returnase ma[ina

\nchiriat`, pentru c` nu mai avea nevoie de ea. Tessa conduse pe

114 SANDRA LEWIS

drumul de \ntoarcere, spre Kyrenia. Ca de obicei, pusese o floare

frumos mirositoare pe partea so]ului ei, iar el se \ntinse dup` ea.

O atinse delicat, pentru ca apoi, din când \n când, s-o adulmece

\ncântat. Gesturile lui ascundeau ceva de ne\n]eles; \mpreun`

cu mica vietate din mâna lui se dep`rta complet de lumea real`.

|l preocupau exclusiv detaliile estetice. Oare din cauza orbirii? se

\ntreb` Tessa, care-[i \mp`r]ea aten]ia \ntre drumul din fa]a ei [i

b`rbatul de lâng` ea. La un moment dat, coti spre centrul

satului, p`r`sind [oseaua principal`, t`ind drumul printre

[irurile de m`slini [i de l`mâi, pân` când, \n fa]a ei ap`rur`, albe,

zidurile bisericii. Apoi, o lu` spre dealuri, iar luminile satului \i

urm`rir` pân` \n dep`rtare, la fel [i stelele de deasupra lor. Takis

l`sase luminile din fa]` aprinse, astfel \ncât, din dep`rtare, casa

lor p`rea un palat din basme.

– M` duc s` m` culc, anun]` Paul, imediat ce intrar` \n`untru.

E foarte târziu, motiv` el, cu mâna pe ceas. Noapte bun`.

– Noapte bun`, zise Tessa, care-l salut` din cap pe Joe,

urmându-l pe so]ul ei.

Se \ntoarse dup` o clip`.

– Din cauza capului, observ` ea. {i-l ]ine \n mâini. Durerile lui

m` \ngrozesc. Ce remediu s` fie oare \mpotriva lor?

– Lini[te[te-te Tessa! Deja ai destule pe cap ca s` te mai

\ngrije[ti [i de asta!

– Dar nu \n]eleg de ce-l doare capul. |l deranjeaz` foarte tare,

dar nu prea vorbe[te depre ele.

– |ntotdeauna a purtat ochelarii aceia de soare?

OCHII VULTURULUI 115

– De pu]in timp. M-a surprins când mi-a spus c` vrea s` [i-i

ia. La \nceput i-a purtat ocazional, dar acum nu-i mai place f`r`

ei…Joe, crezi c` durerile au de-a face cu vederea?

– Dac` e a[a, \]i dai seama ce-ar \nsemna? r`spunse el, dup`

o scurt` t`cere.

– Nu…Nu-mi dau seama, refuz` ea adev`rul.

Geamurile spre teras` erau deschise [i aten]ia lui Joe fu atras`

de zgomotele ce se auzeau de undeva de pe dealurile din

dep`rtare – sunete de greieri, de broa[te, de m`gari anina]i de

trunchiul vreunui copac.

– De ce-ar fi trebuit s` cear` brusc ni[te ochelari, dac` a stat

[i f`r` ei atâta vreme? murmur` el. Eu cred c` gestul are leg`tur`

cu vederea lui. Te-ai gândit vreodat` c` vede, de fapt?

– Dac` vede…? tremur` Tessa. Nu, nu, nu se poate una ca

asta. Sunt sigur`.

– Poate n-ar fi trebuit s` pun problema astfel. Dar nu-]i dai

seama c` poate \l deranjeaz` lumina? \ns` nu-[i termin` gândul,

c`ci Tessa tremura din ce \n ce mai tare, de frica viitorului pe

care l-ar fi aflat ea. Dac` Paul avea s`-[i recapete vederea…

– Doctorii din Anglia… bolborosi ea. Niciunul nu i-a dat

speran]e. {tiu c` n-are s` mai poat` vedea vreodat`.

– Poate c` s-au \n[elat; se mai \ntâmpl`. Cel pu]in, cazul lui

Paul e unul ciudat.

Dup` cum ]i-am spus, atunci când s-a aruncat \n fl`c`ri nu era

orb, dar [i-a pierdut vederea din cauza [ocului de a o [tii pe

Lucinda acolo.

116 SANDRA LEWIS

Acum, Tessa era cea [ocat` de posibilitatea ca Joe s` aib`

dreptate. Chiar [i pe ea o mirase dorin]a lui Paul de a purta

ochelari de soare; \i observase gestul de a-[i umbri ochii, se

mirase de atitudinea farmacistei \n momentul \n care so]ul ei \i

explica situa]ia. Iar solu]ia…nu-l ajutase deloc.

– Dac` \i revine vederea, sunt terminat`. |nseamn` c` tot ce

m-am luptat s` câ[tig e pierdut.

– Mai bine bei ceva tare, o sf`tui musafirul, [i-i turn` un pahar

de coniac. Cred c` [i eu am nevoie de o gur`. Bine\n]eles,

continu` el, se poate s` m` fi \n[elat, dar ar fi bine s` nu treci cu

vederea acest aspect…

– Nu! N-am de gând s`-l pierd.

– Adic` \i negi dreptul de a-[i rec`p`ta vederea?

– Da…Adic` nu; nici ea nu mai [tia ce spune. Nu-mi pot

permite s`-l pierd, zise ea sfâr[it` de emo]ie. Nu pot!

– Ce te face s` crezi c` o s`-l pierzi? Sunte]i c`s`tori]i, nu?

– Bine\n]eles c` o s`-l pierd. El e c`s`torit cu Lucinda, de

fapt…deci poate divor]a f`r` probleme.

Joe \i reaminti c` Paul o ura pe sora ei.

– Asta nu \nseamn` c` m` va iubi pe mine.

– Asta ]i-o garantez [i eu; dar tu l-ai tratat al naibii de bine, iar

el are s` aprecieze, cu siguran]`, gestul t`u.

– N-o s` m` iubeasc` niciodat`…Acas` avea oroare de mine,

zicea c`-l urm`resc. Ce are s` cread` acum, c` m` folosesc de

starea lui ca s`-l am pentru mine? O s`-i displac` profund gestul

meu, [i are dreptate. Deci nu vreau ca el s` vad`, pentru c` are

OCHII VULTURULUI 117

s` devin` [i mai r`zbun`tor, [i mai acru dac` se va vedea legat pe

via]` de o tip` pe care a dispre]uit-o atât de mult \n trecut, de o

tip` pe care o considera urât`…

– N-a spus niciodat` a[a ceva!

– Dar a spus c` doar ochii sunt de mine, \]i aminte[ti, sper.

Cu ochii \n lacrimi, Tessa se arunc` \ntr-un foltoliu, iar Joe

veni la ea, \mbr`]i[ând-o.

– Uite ce e, mai bie nu te \ngrijorezi; nu avem nicio dovad`

pentru ceea ce am discutat. Hai s` uit`m totul, deocamdat`. Cum

ajung acas`, o s` \ntreb un specialist \n astfel de cazuri.

– Nu! ]ip` ea. Nu vreau ca cineva s` intervin` \n via]a noastr`.

}i-am spus, nu vreau ca Paul s` mai vad` vreodat`!

Joe se rea[ez` \n scaunul s`u, iar \n camer` se l`sa o t`cere

adânc`.

– Paul mi-e prieten, Tessa. Deci, trebuie s` m` interesez de

specialist. Cu tot cu tratament [i cu opera]ie, progresul lui este

uimitor. {i mi se pare…da, chiar [tiu un caz similar cu al lui

Paul. O femeie care [i-a pierdut fiica \ntr-un accident, iar [ocul

i-a provocat orbirea; mi se pare c` n-a fost necesar` o opera]ie \n

cazul ei, a fost de-ajuns doar tratamentul. S-ar putea s` fie la fel

[i pentru Paul, cine [tie? Este de datoria mea s`-l ajut, dac` am

posibilitatea.

– Iar eu sunt so]ia lui! Eu decid pentru el!

– Bea-]i coniacul, o lini[ti el. Nu gânde[ti ceea ce spui. Dac`

ai s`-i acorzi o a doua [ans`, poate ai s` ajungi la concluzia c`

tratamentul sau opera]ia i-ar putea face un bine.

118 SANDRA LEWIS

E vorba de via]a lui, Tessa, [i are dreptul s` [i-o tr`iasc` din

plin.

– N-am s` m` implic \n niciun fel de consulta]ie. Nu e nevoie

s`-l cau]i pe acel b`rbat pentru c` n-am s`-l duc niciodat` pe Paul

acolo.

– |]i condamni so]ul la o via]` f`r` vedere?

– Da! E pentru binele nostru…

– Pentru Dumnezeu, Tessa! Cum po]i spune una ca asta?

– Tocmai ai spus c` n-ai nicio dovad` c` are s` vad` din nou.

Ar fi o cruzime s`-l duc acolo, doar ca s`-i dau speran]e de[arte.

|nl`untrul ei se d`dea o b`t`lie aprig`, care-i amplifica

durerea [i disperarea din rela]ia cu so]ul ei.

– |ntr-adev`r, n-am dovezi. Iar Paul ar putea ie[i dezam`git.

Totu[i, \i acord`m o [ans`. E de datoria noastr`.

– Prima mea grij` e s`-mi protejez so]ul. N-am de gând s`-l

ridic pentru ca apoi s`-l dobor la p`mânt cu ideile mele. A

\ncercat tratametul care a dat gre[. Sunt convins` c` nici opera]ia

nu va reu[i.

– Hai s` mergem la culcare, o \ntrerupse Joe, luându-i

paharul din mân`. E cam târzie ora pentru a mai gândi lucid.

|ncearc` s` dormi pu]in.

|ns` ea r`mase treaz`, cu privirea a]intit` \n largul m`rii;

adormi abia când se cr`pa de ziu`. Paul se afla tot \n camera

al`turat` când se trezi, acolo unde-l condusese \n seara

precedent`. |[i strecur` capul \n`untru. Dormea, \ns` ceva \i

deranja somnul, c`ci respira foarte greu.

OCHII VULTURULUI 119

Tessa p`r`si \nc`perea, \ngrijorat`. Oare chiar era cu putin]`

ca el s`-[i recapete vederea? Auzise [i ea c` odihna [i tratamentul

special, sau chiar un alt [oc, ar fi dat rezultate. {i, precum o

spusese [i prietenul lor, doctorii se puteau \n[ela…"N-am s`-l

las s` afle" gândi ea cu voce tare. Se \ntoarse \n camera ei p`[ind

spre oglind`; aici \[i analiz` obrajii [i nasul mic pe care natura le

modelase asem`n`tor cu cele ale surorii ei; nici nu-i trecea prin

minte faptul c` ar putea fi la fel de atr`g`toare ca Lucinda.

– Nu, n-am s` las niciun specialist s` se ating` de el. Nu-mi

voi pierde so]ul! E al meu. De ce s` risc s`-l pierd? De ce-a trebuit

Joe s` apar` aici, s` ne deranjeze? S`-[i vad` de treaba lui. Cu ce

drept \mi vorbe[te mie de datorie? So]ia lui Paul trebuie s`

decid` pentru el!

Cu astfel de gânduri Tessa m`r[`luia ne\ncetat prin camer`.

La un moment dat intr` Paul; era \mbr`cat doar \n pijama, iar

p`rul negru [i bogat \i c`dea r`v`[it pe umeri \ntr-un mod

atr`g`tor.

– E[ti cam nelini[tit`, se apropie el. Te tot aud de vreo or`.

Te sim]i bine?

– Da, numai c` n-am somn. Poate din cauza vinului. {tii c` nu

prea m` \mpac cu b`utura.

– Haide aici, [i-[i deschise bra]ele pentru a o \mbr`]i[a.

Ea se abandon` \n acel gest rece, c`ci degetele lui nu o

cuprindeau toat`, ca alt`dat`.

– E de la vin, zici? [i o s`rut`…iar ea \[i d`du seama.

– Iar te joci cu mine, \[i ridic` ea privirea. Te rog, nu…

120 SANDRA LEWIS

Nu acum.– De ce nu? Am s` m` joc cu tine de câte ori am chef.– Sunt foarte obosit`, Paul, \ncerc` ea, resemnat`.El o s`rut` pe obraz, apoi pe b`rbie, apoi u[or pe fa]`, [i

delicat pe buze. Chiar [i el era destul de \ncordat. |i mângâienasul mic – unul din elementele ce o diferen]iau de Lucinda.Tessa \[i ]inu respira]ia; Paul f`cuse acest lucru de mai multe ori,de fiecare dat` ca pe un fel de rutin`, dezinteresat. Dar acump`rea foarte preocupat de ceea ce simte. |n cele din urm` sc`p`un oftat, f`r` \ns` a face alte comentarii. Gesturile lui ascundeauo oarecare re]inere. O \ndep`rt` de el cu brutalitate.

– E[ti obosit`, nu? \ntreb` el calm, dar cu o not` aluziv` \nglas. Atunci, \ncearc` s` dormi.

Mai r`mase câteva clipe \n camera ei, dup` care o p`r`si.Tessa auzi u[a lui \nchizându-se [i odat` cu ea se \nchise \nc` oporti]` de acces spre sufletul so]ului ei. O \ncerc` senza]ia de afi fost \ndep`rtat` din via]a lui pentru totdeauna.

OCHII VULTURULUI 121

Capitolul 8

De[i era abia ora patru [i jum`tate diminea]a, Tessa deja setrezise [i st`tea cu privirea a]intit` spre mun]ii de deasupra vileilor. Cerul era \nc`rcat de nori, iar vârfurile mun]ilor \nv`luite \ncea]` – un peisaj ce se potrivea perfect cu starea ei de spirit, unpeisaj pe jum`tate vizibil doar, pe care ea \l urm`ri timp\ndelungat. Soarele r`s`ri f`r` str`lucirea de alt`dat`. Discul luiabia dac` se distingea prin cea]a groas`, iar razele nu r`zbeauprintre crengile copacilor. |n curând, cea]a se risipi, f`când locrazelor ce se \n`l]ar` tot mai sus. Tessa \[i \mbr`c` halatul [i ie[i\n hol. U[a de la camera lui Paul era \ntredeschis` [, din`untruse auzea respira]ia lui ritmic`. Se opri pentru a-l asculta pu]in.|ncerca s` \n]eleag` de ce voia s` doarm` singur. |nc` de laincidentul cu [arpele, atitudinea lui se schimbase. |nainte, oconsidera "femeia lui", dup` cum o numeau ciprio]ii; el ofolosea dup` bunul plac, f`r` a-i da \n schimb nici dragoste, [i

nicio urm` de afec]iune, \ns` Tessa \l sim]ea foarte aproape de

ea. Fiindc` ea \ns`[i \i d`ruia \ndeajuns; \i oferea toat` dragostea

ei, toat` afec]iunea de care era capabil`. {i tocmai aceast`

apropiere \i d`duse speran]`. |ns` acum…

Tessa se \ndrept` spre baie, continuând s` caute o explica]ie

pentru atitudinea so]ului. Chiar [i-n ultimele zile ale [ederii lui

Joe, Paul devenise distant, iar Tessa nu g`sise nici atunci vreo

explica]ie.

– Nu [tiu de ce e a[a, \i spuse ea prietenului lor. Sunt sigur`

c` s-a bucurat de prezen]a ta, cel pu]in pân` de curând.

– Poate e din cauza s`n`t`]ii. |i \n]eleg dispozi]ia, \ntr-un fel.

Din clipa \n care musafirul plecase, Paul se distan]` [i mai

mult; \n s`pt`mânile ce au urmat, abia dac` a schimbat câteva

cuvinte cu so]ia lui. Devenise [i destul de posomorât; când nu

st`tea t`cut al`turi de ea, se retr`gea \n camera lui, pe pat, cu

obloanele trase. Tessa \ncercase de câteva ori s`-l \nveseleasc`,

f`r` niciun rezultat \ns`. Era clar c` n-o mai dorea [i c`-[i

preg`tea un r`spuns dur pentru momentul \n care avea s`-i cear`

o explica]ie pentru o asemenea schimbare de atitudine.

|n plus, ura lui Paul p`rea alimentat` de \nc` un element,

ceea ce o aducea pe Tessa pe culmile disper`rii. |ns` ea tot mai

spera, [i, \n ciuda \ndep`rt`rii lui, mai existaser` câteva situa]ii \n

care el \[i abandonase r`ceala \n favoarea unei atitudini mai

relaxate [i mai binevoitoare.

Prima, cu ocazia unei excursii pe muntele Troodos.

Pl`nuiser` s`-l duc` [i pe Joe, \ns` din lips` de timp, preferaser`

OCHII VULTURULUI 123

s`-i arate doar muntele Karpas. Drept urmare, Tessa sugerase ca

cealalt` excursie s-o fac` doar ei doi, iar el acceptase, spre

satisfac]ia ei.

Aerul p`rea a-i face foarte bine lui Paul, ca un fel de cur` de

dezintoxicare.

– Ce loc minunat, remarc` el \n timp ce-[i luau prânzul, sub

form` de picnic. La ce altitudine suntem?

– Suntem destul de aproape de muntele Olimp, citi ea

dintr-un ghid turistic, adic`, aproape la dou` mii de metri.

– Se pare c` nu prea sunt turi[ti. N-am auzit pe nimeni \n

afar` de noi.

– Cam a[a e. Se vede un ad`post pentru p`durari ceva mai

\ncolo, iar \n rest, niciun om.

– Poate e cam devreme.

Ei porniser` la cinci diminea]a, iar drumul fusese o adev`rat`

aventur` – o [osea foarte acidentat` [i abrupt` pe m`sur` ce se

apropiau de masivul vulcanic dinspre partea sudic`. Tessa \i

d`duse câteva detalii pe parcurs, iar Paul chiar \i remarc`

abilit`]ile de [ofer.

– Conduci ca o expert`. Nu [tiu de ce ai refuzat prima oar`

când am spus s` lu`m o ma[in`.

– Pentru c` drumul care duce spre casa noastr` m` cam

speria. Oricui i s-ar p`rea c` drumul acesta e mai u[or decât

cel`lalt.

|[i terminar` prânzul \n lini[te.

– Nu miroase extraodinar a pini?

124 SANDRA LEWIS

– Ba da, r`spunse el, cufundat \n propriile-i gânduri.

Paul atinse \n mi[carea lui rapid` mâna Tessei, iar aceasta era

convins` c` gestul fusese unul neinten]ionat.

– La fel miros [i celelalte flori, ad`ug` el dup` o clip`. Cred

c` sunt cu miile.

– Da, sunt peste tot.

– Parfumul lor e diferit de tot ce-am sim]it pân` acum; se

simte c` e[ti \n vârful mun]ilor.

|[i continuar` drumul ]inându-se de mân`, atât de apropia]i

unul de cel`lalt, [i totu[i, foarte departe. Briza vântura

necontenit crengile copacilor, f`cându-i s` fo[neasc`. Iar

cântecul p`s`rilor \i \nso]ea \n acea lung` plimbare.

– Vrei s` urc`m pân` pe Olimp? \ntreb` ea. Drumul e destul

de bun.

– Bine\n]eles. Cred c` priveli[tea e extraordinar`.

Cuvintele p`reau rostite atât de natural, [i totu[i Tessa nu se

sim]ea \n largul ei; mai ales c` pe drum retr`i \n sinea ei

sentimentul de groaz` la gândul c` Paul [i-ar putea rec`p`ta

vederea. "M-am hot`rât. N-am de gând s`-l pierd". |ns` con[tiin]a

\nc`rcat` nu-i d`dea pace. Cu o or` \nainte s` plece la aeroport,

Joe discutase serios cu ea \n vederea consult`rii unui specialist.

V`zând-o atât de \nc`p`]ânat`, Joe \[i pierduse r`bdarea.

– E[ti egoist`, Tessa. Orice ai zice, eu iau leg`tura cu tipul

acesta. {i-am s` m` asigur c` Paul are parte de un consult!

– Nu v`d cum ai putea aranja ceva f`r` aprobarea mea

– Va veni [i aceasta – la timpul potrivit.

OCHII VULTURULUI 125

– N-am s` mi-o dau. {i nici n-am s`-l las pe Paul s` afle de

asta.

– Ai s` te mai gânde[ti pe parcurs, zise Joe \mp`ciuitor. {tiu

asta, pur [i simplu pentru c` te nume[ti Tessa.

– E al meu! strig` ea cu lacrimi \n ochi. {i n-am s`-l pierd! Pot

s` am eu grij` de el, a[a cum fac [i acum! {i-am s-o fac,

\ntotdeauna!

– Dar nu e[ti fericit`…

– Sunt mai fericit` a[a, decât dac` nu l-a[ avea deloc.

Cu toate \mpotrivirile ei, Joe persist` \n dorin]a lui de a lua

leg`tura cu acel doctor, anun]ând-o c` avea s`-i scrie imediat ce

lucrurile se vor fi aranjat. Pentru c` Tessa se \nc`p`]ân` s` nu

r`spund`, el schimb` subiectul. Astfel, Tessa nu era sigur` dac`

Joe avea s` se ]in` de promisiune, mai ales c` nu putea face prea

multe f`r` aprobarea ei…or, ea nu va fi de acord niciodat`!

– Cred c` nu mai avem mult, o trezi Paul la realitate.

– A[a cred [i eu. Ah, Paul e exact a[a cum ai spus, o priveli[te

\ncânt`toare.

– Poveste[te-mi.

– E ca o hart`. La nord, se v`d mun]ii Kyrenia cu vârfurile lor

gola[e [i \nnegurate; a[a cum se v`d de aici, de la distan]`, par

chiar de culoarea cernelii, poate chiar [i mai \nchis, dac`-]i po]i

\nchipui. La sud, sunt crestele stâncoase ale muntelui Troodos.

Când se tope[te z`pada, cred c` [uvoiul devine cople[itor, dup`

cum chiar tu ai remarcat. Se vede cum crestele sunt str`b`tute de

multe astfel de pârâia[e; oare e mult` z`pad` acolo sus?

126 SANDRA LEWIS

– |n mod normal, da, dar anul acesta n-a prea nins. Oricum,

sunt mul]i care vin aici pentru sporturile de iarn`.

Tessa \i descrise mai departe p`[unile ce coborau mai jos de

mun]i, pline de copaci \nflori]i; \n tot acest timp, era con[tient`

c` ea reprezenta un obiect de interes maxim pentru so]ul ei. Nici

urm` acum de indiferen]a, de sarcasmul, de ironia pe care o

manifesta acas`. Ura lui nu mai punea opreli[ti rela]iei pe care o

tr`iau. O zi \n plin` armonie, asta tr`iau, iar Tessa se \nvior` [i

ea.

A doua ocazie se ivi la nunta din sat. Asistaser` [i la

ceremonialul de preg`tire al mirilor – g`tirea ei, respectiv

b`rbieritul mirelui, pentru ultima oar` \n calitate de burlac. |n

jurul lui erau aduna]i to]i cavalerii lui de onoare – adic` vreo

dou`sprezece persoane – [i to]i f`ceau glume pe seama lui, [i se

distrau. Se respecta \ntr-adev`r un ritual, \ns` totul se f`cea cu

mult` voiebun`. Chiar [i preg`tirea patului nup]ial se p`str` \n

acela[i ton. B`rba]ii dansar` cu a[ternuturi, \n jurul patului,

fetele \l decorar` cu funde mari \n fiecare col], dup` care un

b`ie]el se urc` \n vârful patului pentru a juca, \n semn de

fertilitate a mariajului; apoi, petrec`re]ii aruncar` cu bani pe pat,

pentru ca tinerii c`s`tori]i s` nu tr`iasc` \n s`r`cie.

Veselia continu` [i pe drumul de la casa mirilor spre biseric`,

un drum parcurs \mpreun` cu tot alaiul de nunta[i.

– }i-a pl`cut? \ntreb` Tessa dup` ceremonie, pe drumul de

\ntoarcere. Mie mi s-a p`rut foarte interesant.

– Da, [i mie.

OCHII VULTURULUI 127

Acestea fur` toate comentariile, iar de a doua zi, Paul \ncepu

a se retrage \n sine. St`tuse singur toat` ziua, \n gr`din`,

\mbr`cat doar cu o pereche de pantaloni scur]i; cum deja era

bronzat, pielea lui nu mai suferea de pe urma razelor solare.

Avea un corp perfect! Nimeni n-ar fi zis c` un asemenea corp

ascunde un b`rbat neajutorat. Tessa \l urm`rea de pe teras`,

mereu \n alert` de teama vreunui posibil pericol.

Când se \ntoarse de la du[, Paul \nc` dormea, a[a c` Tessa ie[i

\n gr`din` pentru a inspira aerul proasp`t al dimine]ii. Mirosul

puternic al trandafirilor picta]i cu picuri de rou` \i invad` n`rile.

Ce paradis ascundea aceast` insul`! Ce perfect ar fi fost totul

dac` ea [i cu so]ul ei s-ar fi \n]eles!

|n zilele ce urmar`, Paul nu ie[i din camer`, preferând s` stea

\ntins pe pat, cu obloanele \nchise; câteodat`, ap`rea la mas` sau

pe \nserate, când aerul se mai r`corea.

– Te doare chiar a[a de r`u? \ncerc` ea s` afle.

Nu o preocupa doar starea lui de s`n`tate, dar o \ncercau,

uneori, [i mustr`ri de con[tiin]`.

– Las`-m` \n pace [i \nchide u[a! o repezi el.

Ea \nchise atât lumina cât [i u[a, dar intr` pân` la patul lui,

privindu-l de sus; \nl`untrul ei se d`dea o b`t`lie f`r` seam`n.

Poate c`, totu[i, Joe se \n[ela, \ncerc` ea s`-[i lini[teasc`

tulburarea interioar`. Iar dac` ea era cea care are dreptate, ar fi

fost o cruzime s`-i dea speran]e de[arte. Nu, decise ea, era

\ndrept`]it` s` ac]ioneze astfel.

– Paul…

128 SANDRA LEWIS

Las`-m`, te rog, s` stau cu tine, [i se a[ez` pe marginea

patului. E[ti treaz, pot s`-]i ]in de urât…

– Nu vreau s` vorbesc…nu cu tine.

Oare de ce pusese problema astfel?

– Nu suport s` te v`d a[a. Vreau s`-]i fiu al`turi; te rog, nu m`

alunga. Am s` stau aici, \n lini[te. |i \ntoarse spatele, f`r` a mai

scoate niciun cuvânt pentru un timp.

– Cu ce te ajut`? \ntreb` el \ntr-un final, cu glas obi[nuit.

– Vreau doar…s` fiu cu tine, r`spunse ea.

|[i dorea doar s`-i aline durerea, dac` ar fi avut cum. |i atinse

timid fruntea. Spre surprinderea ei, Paul n-o \ndep`rt`, ci

dimpotriv`, p`rea a-[i dori atingerea ei.

– Vrei doar s`-mi fii al`turi… [i se pierdu \n propriile-i

gânduri.

Ea r`mase al`turi de el, t`cut`, privindu-l, amintindu-[i

comentariile lui Joe la adresa unui posibil sentiment \n`sprit de

ur` pe care Paul l-ar putea manifesta. Deocamdat`, so]ul ei

suferea; Tessa observ` o tres`rire involuntar` a trupului s`u, ca

[i cum \ntreaga lui fiin]` s-ar fi eliberat de o tensiune imens`,

acumulat` de-a lungul timpului.

– Ai sta aici, pe \ntuneric, doar ca s` fii al`turi de mine?

\ntreb` el calm.

– Prefer s` fiu aici decât oriunde altundeva.

– Nu te-ai plânge niciodat`, nu? [i-i lu` mâna \ntr-a sa,

zâmbind. Indiferent cum te-a[ trata…

O dispozi]ie necunoscut` \nc`, pentru Tessa.

OCHII VULTURULUI 129

– Cu ce drept s` m` plâng? Am venit la tine din proprie

ini]iativ`.

– Crezând c` am s`-]i ofer dragostea mea?

– Crezând c` ai s`-mi oferi dragostea ta, repet` ea, \necat` de

emo]ie.

– {i ce te-a f`cut s` ai certitudinea c` a[a se va \ntâmpla?

– Când ne-am desp`r]it…ai spus c` m-ai accepta \napoi…Nu

mi-am dat seama c` aveai de gând s` te r`zbuni.

– {i dac` ai fi [tiut?

Fa]a lui Paul se lumin` brusc de la cele câteva raze de soare

care p`trunser` printre fantele obloanelor. Tessa se a[tepta ca el

s`-[i umbreasc` ochii, dar nu se ar`t` deranjat de lumin`. {i nici

durerile lui de cap nu mai p`reau la fel de veridice, mai ales c`-i

disp`rur` cutele de pe fa]`.

– Nu [tiu ce s`-]i spun, Paul. Dar cred c` da, speram – [i \nc`

mai sper – c` ai s` m` ier]i \ntr-o bun` zi pentru…

Degetele lui \i ap`sar` buzele \mpiedicând-o s`-[i continue

fraza. Gestul o umili [i-i amplific` remu[c`rile. Paul \i mângâie

chipul, apoi gâtul [i umerii, dup` care degetele sale urcar` din

nou c`tre frunte, c`tre forma p`rului, c`tre tâmple. Oft` adânc

[i-n camer` se l`s` o t`cere profund`; Paul p`rea a fi \n trans`,

iar Tessa a[tepta cu sufletul la gur` urmarea gestului s`u tandru.

– Dintr-o dat` m` simt mai bine – mi-a trecut durerea de cap,

[i se ridic` \n capul oaselor, iar Tessa trecu pe cealalt` parte

pentru a-l ajuta \n caz c` voia s` ias` din camer`. S` [tii, draga

mea, c` mi-ar pl`cea s` ie[im undeva.

130 SANDRA LEWIS

– Da? Am putea s` ne ducem undeva cu ma[ina.

– Da, ar fi interesant.

– |]i va face foarte bine dup` ultimele zile. E[ti sigur c` te

sim]i \n stare?

– Da. Vino aici, zâmbi el cu indulgen]`.

Aceast` dispozi]ie anula toate urmele de reticen]` de pe

chipul s`u frumos care o atr`sese \nc` din prima clip`. Paul o

\mbr`]i[` \ntr-un gest care Tessei i se p`ru deosebit de tandru.

De[i s`rutul lui p`stra \nc` o urm` de posesiune, era acela[i s`rut

delicat de alt`dat`; \ns` Tessa \nc` \l sim]ea oarecum reticent, ca

[i cum ar fi avut remu[c`ri \n ce prive[te atitudinea lui fa]` de

so]ie. Cu toate acestea, ea se mul]umea [i cu atât, chiar \i era

recunosc`toare pentru aten]ia pe care i-o acorda.

– Deci, ie[im? \ntreb` el dup` un timp.

Tessa \l rug` pe Takis s` preg`teasc` ceva de mâncare. Nu mai

tr`ise o asemenea mul]umire interioar` de când cu vacan]a aceea

scurt` [i idilic` de la \nceputul rela]iei lor. Paul se comporta

extraordinar; [i nici nu mai avea dureri.

– Unde mergem? se interes` ea când ajunser` \n centrul

Kyreniei. O lu` \nspre coast`.

– Sau mai bine d`m o tur` [i ne \ntoarcem, dac` nu ne place.

O replic` ce-i sc`pase f`r` s` vrea, la fel cum \i sc`pau multe

altele. Tessa \[i ]inu respira]ia de team`, urm`rindu-l pe so]ul ei

cu coada ochiului.

– O idee foarte bun`, se mul]umi el s` spun`. Poate d`m

peste o priveli[te mirific`, cine [tie?

OCHII VULTURULUI 131

Sufletul ei se \nveselea din ce \n ce mai mult; când intrase mai

devreme \n camera lui, nu se a[teptase la un asemenea rezultat.

Cât timp discutaser`, Paul se trezise treptat din apatia de la

incidentul cu [arpele. Ca [i cum ar fi trecut printr-o revela]ie, iar

ea chiar se \ntreba dac` nu cumva sentimentele lui experimentau

o faz` mai vulnerabil`, sensibilizându-l.

– Intr`m \n Morphou, \l anun]` ea. Trecem pe lâng`

portocali, \nc`rca]i cu fructe.

Tessa trase cu coada ochiului la el, observându-l relaxat [i

mul]umit de c`l`torie la fel ca [i ea.

– Golful este minunat, iar marea are o culoare…divin` – un

fel de indigo, amestecat cu acvamarin. Iar pe deasupra pare c`

plute[te un fel de cea]`, ca un voal. Cred c` azi o s` fie foarte

cald.

– – Poate mergem s` \not`m, dac` e a[a. Ai adus [i haine de

schimb?

– Da, sunt \n ma[in`, ca \ntotdeauna. Vrei s` g`sim un loc[or

chiar acum? [i-ncepu s` caute primprejur.

– Mai târziu, când se face chiar cald. Tessa continu` s`

conduc`; la un moment dat, Paul o \ntreb` unde se aflau.

– Tot pe coast`– trecem prin Xeros, [i-ncepu brusc s` râd`.

V`d un b`rbat care st` pe banca din fa]a casei sale [i fumeaz` o

pip`; pare atât de grav, ca [i cum ar \ndeplini o treab` foarte

serioas`.

– Poate c` pentru el este o treab` serioas`. Astfel de imagini

te fac s`-]i dai seama c` e[ti \n est.

132 SANDRA LEWIS

Ideea de imagine vizual`…Tessa se retrase pentru o clip` \n

adâncul con[tiin]ei sale.

– Ai vrea s` mergi la palatul Vouni? \ntreb` ea când observ`

indicatorul. Am auzit c` e un loc minunat.

El accept` propunerea. Custodele nu se afla acolo, a[a c` se

plimbar` pe cont propriu. Nu \ntâlnir` pe nimeni; toat` lumea

p`rea doar a lor, a[a singuri cum erau.

– St`m exact pe vârful unui deal, explic` ea; pe un platou, iar

zidurile palatului ne \nconjoar`.

Tessa \i descrise toate decora]iile, b`ile, podelele de

marmur`.

– Cred c` palatul a fost construit de regii locali, nu? E superb;

jos e marea, iar pe cealalt` parte se \nal]` mun]ii Troodos.

Dup` alte câteva minute de hoin`real` f`r` ca nimic s`-i

deranjeze, Tessa g`si un loc perfect pentru picnicul lor. |ntinse

p`tura pe jos. Lini[te deplin` \n jur; nicio adiere, niciun val,

niciun fo[net de frunz` care s`-i tulbure.

– Sandvi[uri, Paul? [opti Tessa. Sunt amestecate. O s` le pun

lâng` tine. Vrei limonad` sau ceva cald?

– Ce avem?

– {i ceai [i cafea.

– Cafea, te rog. Dar de ce vorbe[ti [optit? \ntreb` el amuzat.

– Cred c`…din cauza atmosferei sacre de-aici de sus. Parc`

zeii sunt \nc` prezen]i. |n zare se vede templul mare din Atena.

|]i po]i imagina tot acel ceremonial [i toate sacrificiile care se

f`ceau pe vremea aceea?

OCHII VULTURULUI 133

Paul \ncepu s` râd`, spre surprinderea Tessei, care nu-l mai

v`zuse atât de bine dispus. Poate c` era doar \nceputul; nu mai

cunoscuser` o asemenea bun` dispozi]ie de când el \ncepuse

a-[i afi[a ura. O atr`gea [i mai mult cu aceast` atitudine.

– La ce te gânde[ti? \ntreb` el. Vreau s` [tiu.

– Nimic important, r`spunse ea, m`surându-[i cuvintele,

pentru a nu strica atmosfera.

– O s` aflu eu…

– Nu, Paul, nu m` face s`-]i spun.

– Acum m-ai f`cut curios, se \ncrunt` el. De ce atâta re]inere?

– Dac`-]i spun, stric totul, \ns` el nici nu vru s` aud`. M`

gândeam c` n-am mai râs de mult.

Spre surprinderea ei, el n-o ironiz`. Pe chipul lui ap`rur`

urme de regrete.

– E adev`rat. Poate c` \ncepând de acum, o s` râdem mai

mult.

Emo]ia o cople[ea pe Tessa.

Pe drumul de \ntoarcere, se oprir` \ntr-un golfule] pentru a

\nota. Nu vorbir` prea mult; t`cerea continu` s`-i apese chiar [i

spre cas`, mult mai târziu. Tessa \ncerc` s`-i spun` lui Paul câte

ceva despre peisajul schimb`tor al \nser`rii. Cândva, Paul

remarcase felul ei de a vorbi despre imaginile ce-i treceau prin

fa]a ochilor:

– Dup` felul \n care \mi descrii totul, cred c` aceasta este una

dintre cele mai frumoase insule.

Ea \l aprob`.

134 SANDRA LEWIS

{oseaua trecea pe la poalele mun]ilor Kyrenia pentru a se

uni, mai apoi, cu drumul de coast`; \ntr-o parte se z`reau

stâncile gola[e ale mun]ilor, iar \n cealalt`, nem`rginirea m`rii.

De-o parte [i de alta a drumului cre[teau m`slini.

– Culorile sunt mirifice. Se schimb` ne\ncetat, de la un roz ce

bate \n violet, spre un roz delicat.

Tessa nu se gândea cum avea s` se sfâr[easc` o asemenea zi

\ncânt`toare, dar dorin]a lui Paul de a se culca imediat ce

ajunser` acas` o l`s` f`r` cuvinte. O salut`, iar ei nu-i r`mase

altceva de f`cut decât s`-i ureze noapte bun` cu glas tremurat. El

n-o lu` \n seam`, ci-i \ntoarse spatele ca [i cum vechiul conflict

ren`scuse.

Tessa nu reu[i s` \nchid` nici m`car un ochi; \ncerc` s`

citeasc`, dar cuvintele \i fugeau din fa]a ochilor. Se \ntreba dac`

so]ul ei \ntr-adev`r dormea. O dorin]` l`untric` o f`cu s` ias` pe

hol; ascult` la u[a lui, convins` c` e treaz. Nu se auzea niciun

zgomot; \mpinse u[or u[a. |l g`si pe Paul la fereastr`; purta doar

pantalonii de pijama. P`rea \ncadrat ca-ntr-un tablou cum st`tea

a[a, cu fereastra deschis`, privind mun]ii. P`rul \i flutura \n

dezordine.

Tessa r`mase \n prag, urm`rindu-l \n t`cere. Apoi, dintr-o

dat` el se \ntoarse spre ea. Con[tient` c` o sim]ise, Tessa \l strig`

pe nume.

– Paul…

Nu primi niciun r`spuns.

– Ce cau]i aici? se r`sti el \ntr-un târziu.

OCHII VULTURULUI 135

– Nu reu[eam s` adorm, [i \naint` \n camer` de[i atitudinealui nu era prea \ncurajatoare. V`d c` [i tu e[ti treaz.

– {i ce dac`?– Pot s` stau pu]in cu tine?Paul \nlemni [i se \ncrunt`; conflictul ren`scuse,

tulburându-i pe amândoi.– Sau poate ar fi mai bine s` m` duc la mine, [opti ea.

Scuz`-m` c` te-am deranjat, Paul.– Nu…stai, se auzi glasul lui când era pe cale de a ie[i.|ns` cuvintele p`reau a-i fi ie[it pe gur` f`r` voia lui. Ea se

opri; dorin]a de a-i fi al`turi era mai mare decât [i-ar fi putut-o\nchipui el. |nainte ca vreunul dintre ei s`-[i dea seama, se aflar`\mbr`]i[a]i, lipi]i unul de cel`lalt.

– Micu]a mea… [i o s`rut` delicat pe buze, eliberându-se detoat` tensiunea, oftând.

Zorii \i g`sir` tot \mbr`]i[a]i. Primele raze ale soarelui gâdilaufa]a Tessei.

– Paul…[i asta face parte din pedeaps`? Sau te joci din noucu mine?

El o strânse mai aproape, astfel \ncât \i putu sim]i b`t`ileputernice ale inimii.

– Nu, nu face parte din pedeaps`. N-am s` te mai pedepsescniciodat`, murmur` el.

136 SANDRA LEWIS

Capitolul 9

Rela]ia lor reveni la armonia ini]ial`, iar rezultatul era vizibilpentru amândoi. Tessa \[i rec`p`t` culoarea \n obraji, la fel ca \nprimele s`pt`mâni de mariaj. N-o mai deranja faptul c` dragosteaera, de fapt, destinat` surorii ei. Când intrase \n aceast` hor`, seresemnase \nc` de la \nceput cu rolul de persoan` de \mprumut.

Iar pe Paul iertarea Lucindei \l eliberase, \n sfâr[it, degreutatea ce-i ap`sa sufletul; durerile de cap \i disp`rur`. Tessase felicita pentru faptul c` acele dureri nu erau rezultatulsimptomelor vederii sale, ci al rela]iei lor tensionate. |ns` tocmaicând lucrurile p`reau a merge mai bine, aceste dureri revenir`.Tessa \l c`ut` \ntr-o zi la el \n camer` [i-l g`si \ntins pe pat.

– Dragul meu, te doare chiar a[a de r`u?– Da.– Se pare c` farmacist nu g`se[te niciun remediu.– A f`cut tot ce-a putut, [i-i lu` mâna, ducând-o la tâmpla lui.

Mai bine, oft` el. Joe contactase doctorul despre care \i

vorbise Tessei, iar acesta era dispus s`-l consulte pe Paul.

“Sunt sigur c` te-ai mai gândit la ce-am discutat noi – scria Joe

\ntr-o scrisoare pe care o primi câteva zile mai târziu. S`-mi spui

când \l po]i aduce pe Paul la Londra, [i eu o s` aranjez cu

doctorul o \ntâlnire. |l cheam` Reade; a fost a[a de amabil [i s-a

oferit s`-l consulte pe Paul oricând. I-am povestit situa]ia. Dup`

cum era de a[teptat, a fost destul de rezervat \n comentarii, dar

dup` expresia fe]ei mi-am dat seama c` e dispus s`-l consulte

imediat. A[tept r`spunsul t`u, Tessa.”

La momentul respectiv, Paul se sim]ea bine [i nu avea dureri,

\ncât ea nici nu lu` \n seam` scrisoarea.

– S` te sp`l pe cap cu ap` rece? Poate te ajut`, ca data trecut`.

– Haide, dac` tu vrei, draga mea, zâmbi el \n ciuda durerilor

pe care le avea.

– Presim]i c` acum nu te va mai ajuta, nu?

– Am ajuns la concluzia c` nimic nu m` mai ajut`, r`spunse

el dup` o clip`. Va trebui s` m` obi[nuiesc cu durerile acestea,

de[i nu pot s`-mi dau seama ce le provoac`. Doar nu obi[nuiam

s` am asemenea probleme.

– Vrei s` stai \n lini[te, [i-[i trase mâna dintr-a lui. S` te las

singur?

– Pu]in. Sunt sigur c` o s`-mi revin. Cred c` via]a pe care o

ducem te plictise[te. Ast`zi ie[im undeva s` lu`m cina; la Mare

Monte. Vrei? Din ziua vizitei la Vouni, Paul se \ngrijea doar de

preferin]ele ei.

138 SANDRA LEWIS

– Doar dac` te sim]i \n stare Paul. Iar eu sunt foarte fericit`,

pentru simplul fapt c` sunt al`turi de tine.

Doar pentru atât…O or` mai târziu, Tessa se plimba \n sus

[i-n jos pe paji[tea din fa]a casei…era fericit`. Dar el? |n sinea ei,

Tessa credea c` [i el se simte la fel de fericit. |ns` con[tiin]a ei

ducea o lupt` interioar` din ce \n ce mai dureroas`, cu fiecare

clip` ce trecea. Joe era atât de sigur pe el, mai ales de când aflase

c` doctorul e dispus s`-l vad` pe Paul. S` fi fost oare vreo [ans`

ca so]ul ei s`-[i recapete vederea? Nu avea s` afle niciodat`, dac`

nu-[i va c`lca pe mândrie. Câteva clipe mai târziu, Paul ap`ru \n

prag, ca [i cum nimic nu l-ar fi deranjat, determinând-o pe Tessa

s` renun]e la toate grijile pe care le avea.

– E[ti mai bine? Parc` ar`]i mai bine.

– Da. Cred c` e din cauza c`ldurii. Poate…de[i nu m-a

deranjat niciodat`.

– Probabil, se mul]umi ea cu explica]ia lui. S`-]i dau s` bei

ceva?

– Nu, dar ai putea s`-mi cite[i ceva.

– Ziarul? Tessa intr` \n cas` pentru a aduce ziarul. Când

plecase \n ora[, Takis venise [i cu scrisorile. Cu un nod \n gât,

Tessa observ` scrisul lui Joe pe una dintre ele. O deschise. Pe

lâng` nemul]umirea c` nu mai primise r`spuns, Joe mai scria:

“Am dat num`rul meu de telefon doctorului Reade, care m-a

sunat s`pt`mâna trecut`. M-a c`utat [i azi, [i era destul de

nemul]umit. Dup` cum ]i-am spus, s-a ar`tat foarte interesat de

cazul lui Paul. Chiar a insistat s`-l vad`. Vreau s` te hot`r`[ti,

OCHII VULTURULUI 139

Tessa. Nu-i po]i refuza lui Paul [ansa de a fi consultat. Poate c`

nu ob]inem nimic, dar m`car \ncerc`m. Scrie-mi de \ndat`…”

Tessa mototoli scrisoarea [i trecu la alta, de la tat`l ei; apoi

lu` ziarul [i ie[i. Ziarul avea o singur` pagin`, [i aceea mic`, a[a

c`-l termin` repede.

– S`-]i citesc [i o carte? Sau mai bine ascul]i radioul?

– Pune-mi radioul.

Ea \i \ndeplini dorin]a, l`sându-l pe so]ul ei s` se bucure de

sunetele muzicii tradi]ionale grece[ti. Ea se cufund` \n scrisoarea

de la tat`l ei. Afl` astfel c` Lucinda se c`s`torise cu o sâmb`t` \n

urm` [i c` ar`tase precum " un \nger" \n rochia ei alb`. Din

rândurile citite nu reie[ea c` sora ei ar fi fost deranjat` de

absen]a Tessei. |ntr-adev`r, Lucinda [tia c` Tessa e \n Cipru, dar

[tia c` pred`. Nu [tia nimic de Paul. Dup` cum zicea [i Joe,

pustnicul din mun]ii de deasupra Bellapais-ului era prietenul

s`u, dar nu f`cea un subiect de discu]ie cu Lucinda; ca [i cu

ceilal]i prieteni, cu to]ii \l credeau pe o insul` greceasc`.

Scrisoarea continua:

Din moment ce mariajul t`u a mers atât de bine, nu crezi c`

ar trebui s`-i spunem [i mamei tale? Mi-a fost destul de greu s`

p`strez secretul, de[i m` las` s` m` ocup de toate scrisorile. A

fost mai bine pentru ea c` n-a [tiut de la \nceput, \ns` acum nu

v`d niciun motiv pentru care s`-i mai ascundem. Sunt sigur c`

are s` se simt` prost la \nceput, dar e \n]eleg`toare [i nu are s`

ne repro[eze nimic. S`-mi zici ce crezi despre propunerea mea.

Ai grij` de tine [i transmite-i so]ului t`u salut`rile mele.

140 SANDRA LEWIS

– Ce faci? Se interes` Paul. E[ti cam t`cut`.

De[i nu-i pl`cea s` mint`, Tessa [tia c` nu era o scrisoare ce

putea fi citit` fa]` de Paul.

– M` gândeam.

– La ce?

– La p`rin]ii mei…

– Doar atât? Dar fra]ii t`i sau sora ta…

– {i la ei, bine\n]eles, dar acum m` gâdeam doar la p`rin]i.

Paul p`rea mai interesat de cântecul p`s`rilor din gr`din`.

– }i-ar pl`cea s`-i vizitezi? Ar fi o schimbare benefic` pentru

amândoi. Am putea merge [i la prietenii no[tri.

– La prieteni…A, nu, izbucni ea. Nu mai vreau s` merg \n

Anglia, niciodat`.

– Niciodat`? Dar…

– Nu asta voiam s` spun, se corect` ea imediat. Normal c` o

s` mergem la un moment dat, dar nu \nc`. Poate la anul.

|i urm`ri chipul tensionat; ochii lui p`reau s-o priveasc`

ironic, aceea[i privire \ntunecat`, de nep`truns, pe care o

avusese la petrecerea lui Joe, când venise vorba despre ea. |ns`

aceia[i ochi erau acum ascun[i dup` lentilele negre ale

ochelarilor. Iar vocea lui tandr` era, de fapt, adresat` Lucindei.

– Cum spui tu, draga mea. Mergem la anul.

Tessa r`sufl` u[urat`. Dorea s` lase totul s` vin` de la sine.

|n s`pt`mâna urm`toare primi \nc` o scrisoare de la Joe, care

o acuza pe Tessa de egoism [i de cruzime. |i r`spunse scurt c`

nu vedea ce s-ar fi putut face pentru Paul, [i c` ar fi fost mai crud

OCHII VULTURULUI 141

dac`-l l`sa pe acel doctor s`-l consulte [i s` ajung` la concluzia

c` nu exist` speran]e pentru so]ul ei.

Din cauza c`ldurii insuportabile, Tessa suger` s` termine cât

mai repede cu cump`r`turile [i s` s` \ntoarc` acas`. Se aflau la

Nicosia, pentru c` Paul voia s`-[i cumpre ni[te haine.

– Am ajuns la magazin, \l anun]` Tessa.

Paul ceru o c`ma[`.

– E verde, vrei verde?

– Ce nuan]`?

– Ceva mai deschis` decât smaraldul.

– E o culoare pl`cut`? Tessa observ` felul \n care vânz`toarea

\i privea [i ceva se rupse \nl`untrul ei. Era pentru prima oar`

când f`cea astfel de cump`r`turi cu Paul, iar ochii a]inti]i asupra

ei o deranjau; era ca [i cum unui orb n-ar fi trebuit s`-i pese de

culoarea pe care o purta.

– Uite \nc` una, [i-i puse \n mân` o alt` c`ma[`. Parc` arat`

mai bine decât cealalt`. E un verde m`sliniu; [i materialul e mai

bun, nu?

– Da, cred c` da. Dar m` intereseaz` culoarea, draga mea,

spune-mi exact ce culoare este. Ea \ncerc`, \ns` ochii i se

umplur` de lacrimi, v`zându-l pe so]ul ei atât de neajutorat.

– }i se potrive[te.

– Atunci, o iau. Ce culori mai au?

– Albastru, galben…

– Nu vreau, [i-ncepu s`-[i mi[te degetele pe tejghea, iar Tessa

\i puse \n mân` o c`ma[`. E cea albastr`?

142 SANDRA LEWIS

Tessa nu mai putea \ndura. Mai fusese la cump`r`turi cu

el…Iar Paul [tiuse \ntotdeauna ce-[i dore[te, astfel \ncât s` i se

ofere imediat produsul respectiv.

– Da, r`spunse repede vânz`toarea. E mai ieftin` [i are o

culoare foarte interesant`.

– E violet, zise Tessa.

– Dumnezeule. R`mân cu cele dou`…

Duse mâna la buzunar pentru a scoate banii. |n mi[carea lui

brusc`, atinse f`r` s` vrea o c`ma[` ce st`tea ag`]at` de marginea

tejghelei, care c`zu pe jos. Zgomotul \l f`cu s` \nlemneasc`.

Vânz`toarea se repezi s-o ridice, \n timp ce Tessa se blocase,

tremurând, iar Paul se \nro[i tot. |ncepu s` caute obiectul pe

care-l deranjase.

– Gata, dragul meu, reu[i so]ia lui s` spun`, nu s-a \ntâmplat

nimic.

– Hai s` ie[im! Du-m` acas`.

– {i c`m`[ile ?… \ntreb` femeia.

– Nu mai conteaz`, mul]umim. Tessa \l lu` de bra],

transmi]ându-i vânz`toarei scuze prin gesturi.

Incidentul r`mase viu \n mintea lui Paul pe tot parcursul

drumului. De câteva ori, Tessa \l surprinse cu coada ochiului,

preocupat de gândurile lui.

– Au o cafenea aici, Paul. Vrei s` st`m?

El accept`, spre mirarea ei, astfel c` ea parc` la umbra unui

palmier de pe marginea drumului. |i servi un grec tân`r [i

simpatic, care se uita curios când la Tessa, când la Paul. Ca de

OCHII VULTURULUI 143

obicei, Tessa era singura femeie din local, ceea ce o f`cea s` se

simt` oarecum \n plus. To]i ceilal]i b`rba]i o priveau [i ei,

curio[i, dar deja se obi[nuise cu o asemenea atitudine, \ncât se

mul]umi s`-l urmeze pe b`iat la tejghea pentru a-[i lua comanda.

– Dou` cafele, v` rog. Una turceasc` [i una cu lapte.

– Din ce parte a Angliei veni]i? \ntreb` b`iatul câteva minute

mai târziu, venind cu cafelele [i a[ezându-se lâng` cei doi so]i.

Tessa \i r`spunse, iar tân`rul mai r`mase pentru a schimba

câteva vorbe cu clien]ii, apoi \i conduse la plecare. Momentul \l

ajut` pe Paul s` uite incidentul de mai devreme, de[i tot restul

drumului nu mai scoase un cuvânt. So]ia lui era [i ea cufundat`

\ntr-o medita]ie adânc`, mai ales c` starea lui Paul \i d`dea mai

mult de gândit. La personalitatea puternic` [i la for]a fizic` ce-l

caracterizau pe so]ul ei, lipsa vederii \l sfâ[ia pur [i simplu,

punându-l \n situa]ii foarte jenante.

– Vreau s` m` \ntind pu]in, anun]` el când intrar` \n cas`. Nu

cred c` o s` pot dormi, dar s` m` strigi, te rog, la ora ceaiului.

P`rea profund dezam`git de via]a pe care o ducea, ceea ce

\nsemna c` se considera \nfrânt atât fizic, cât [i psihic.

Tessa \nc` p`stra \n geant` scrisoarea pe care urma s` i-o

trimit` lui Joe; inten]ionase s-o pun` la po[t` la Nicosia, dar

\ntâmplarea din magazin \i stricase alte planuri. |n orice caz,

priorit`]ile ei se schimbar` complet \n urma zilei ce trecuse.

Scoase foaia de hârtie [i o rupse, apoi se a[ez` pentru a scrie o

alt` scrisoare, pe care o trimise imediat, de[i f`r` prea multe

speran]e de reu[it`. Lacrimile \i \mp`ienjenir` ochii. Era oare

144 SANDRA LEWIS

\nceputul sfâr[itului? se \ntreba ea. Se luptase atât pentru acâ[tiga dragostea so]ului ei, doar pentru a o pierde deja? Nicim`car nu [tia la ce reac]ie s` se a[tepte din partea lui. Se jucasecu suferin]a lui, se folosise de neputin]a lui pentru a ob]ine ceeace-[i dorea de atâta vreme. O cuprinse o team` grozav` [i gândulc` nu va mai fi \n stare s` dea ochii cu el niciodat`. Paul fusese odat` pe punctul de a o crucifica, [i ar fi fost \n stare s-o mai fac`\nc` o dat`, s-o biciuie cu arogan]a, cu repro[urile, cu ironia lui.Dac` va afla c` se c`s`torise cu femeia pe care o dispre]uise celmai mult, cu femeia care-i f`cuse "ochi dulci" pe vremea când eralogodit cu sora ei, avea s`-[i arate cruzimea \n cele mai variateforme.

Cu siguran]`, nu mai putea da ochii cu el…dar ce putea facealtceva? C`ut` o cale de ie[ire pe acela[i drum pe care fugise [iprima oar`. Un post de profesoar` peste grani]`, pe care avea s`-l g`seasc`. Doctorul poate c` nu-l va putea vindeca pe Paul,dar oricum, ea trebuia s` fie preg`tit`…

Ajungând acas`, \l g`si pe Paul tot \n pat. |nc` nu era oraceaiului. Tessa urc` \n ma[in` [i se \ndrept` spre Kyrenia. Nu maiintrase niciodat` \n Country Club, dar [tia c` toate ziareleengleze[ti se g`seau acolo. Nimeni nu se interes` dac` eramembru, a[a c` se a[ez` [i citi; g`si \n scurt timp ceea ce c`uta[i-[i not`. Canada…Australia…Venezuela…Hong Kong. HongKong…

OCHII VULTURULUI 145

Capitolul 10

Atâtea amintiri…Lumina lunii peste vârfurile \mp`durite cubrazi parfuma]i, ]ârâitul greierilor \n lini[tea nop]ii…

Tessa st`tea pe teras` admirând apusul, cu privirea pierdut`spre p`durile de leandri [i m`slini, de palmieri [i de portocali. |nziua urm`toare avea s` plece… f`r` speran]` de \ntoarcere.

Când ap`ru [i Paul \n prag, ochii ei se umplur` de dragoste;\i observ` mersul drept [i sigur, ceea ce-i d`dea un sentiment deteam`. |i spuse o rug`ciune \n gând, pentru ca opera]ia s`reu[easc`.

Cu dou` s`pt`mâni \n urm`, Paul acceptase consulta]iadoctorului londonez. John Reade nu g`sise nervul optic distrus,ceea ce putea s`-i dea speran]e de a-[i rec`p`ta vederea, dup` untratament adecvat.

– Dar am f`cut deja un tratament, s`rise Paul.– Cred c` s-au produs ceva schimb`ri, \i r`spunse doctorul.

Nu-]i promit nimic, dar sunt optimist \n ce prive[te

rezultatele, de data aceasta.

Paul nu lu` o decizie pe loc, pentru c` nu-[i dorea s` treac`

printr-o a doua dezam`gire, [i se \ntoarser` \n Cipru. Doar Joe

[tia de vizita lor \n Anglia. Totu[i, la insisten]ele Tessei, Paul

acceptase [i tratamentul.

– Sunt aici, \l anun]` so]ia lui.

Paul se ]inu dup` linia balustradei, pân` ce ajunse la ea.

F`cuse o baie. O \mbr`]i[` protector.

– Miro[i bine. El zâmbi, iar Tessa spuse alt` rug`ciune \n

gând. Dac` ceva n-avea s` reu[easc`…Tesa se \n`l]` pe vârfuri,

mângâindu-i obrazul.

– Da…\mi place.

– {i tu \mi placi mie!

O s`rut` profund, l`sând-o f`r` suflare.

– {i o s` te pot privi \n curând, draga mea so]ie, zise el cu o

not` ciudat` \n glas.

Tessa se cutremur`, de team` [i de emo]ie, de[i \n ultimele

zile \[i imaginase adesea o asemenea tonalitate a vocii lui de câte

ori vorbea despre un posibil succes al tratamentului.

– Draga mea…frumoasa mea…s`-]i v`d chipul…

Se strânse lâng` el. S` fie aceasta ultima noapte pe care o

petrecea al`turi de el? {i ultima noapte pe care el o petrecea

al`turi de frumoasa lui Lucinda…\nainte de marea deziluzie.

Dac` soarta ar fi lucrat \n folosul lor \nc` de la \nceput, Paul ar fi

putut s` fie al ei chiar din prima clip`.

OCHII VULTURULUI 147

R`maser` a[a nemi[ca]i, adânci]i fiecare \n propriile-i

gânduri. Ce-ar fi f`cut so]ul ei s` [tie c` ea st`tea cu bagajele

f`cute, c` majoritatea lucrurilor ei fuseser` deja trimise \n Anglia?

Ce-ar fi f`cut s` [tie c` \n ziua \n care el se interna, era deja

programat` la un interviu pentru un post \n alt col] de lume?

– Poveste[te-mi despre noapte. Simt aerul r`coros [i

proasp`t, aud greierii, dar ce altceva mai este?

– O lun` plin` ce se rostogole[te pe deasupra norilor. Stelele

par pete de lumin`, iar culoarea cerului printre nori e de un

violet-\nchis, uneori chiar ametist, cred c` din cauza razelor pe

care luna le r`spânde[te \n jurul ei.

– Chiar dac` n-am s` mai pot vedea niciodat`, cred c` la fel

de frumos ai s`-mi poveste[ti, \ntotdeauna.

|ntotdeauna…Ce pu]ine lucruri [tia.

– E o noapte foarte romantic`, Paul.

Cuvintele refuzau s` mai ias`. Era o noapte pe care ar fi vrut

s-o tr`iasc` din plin, s` uite de tot ce-avea s` vin`, de durerea ei,

de anii de singur`tate \n care avea s` tr`iasc` de-acum \ncolo.

– Draga mea… [i-i atinse fa]a, ochii, ca [i cum s-ar fi a[teptat

s`-i afle lacrimile. Ce s-a \ntâmplat?

– Nimic. De ce \ntrebi?

– Vocea ta…e trist`.

– Nu e trist`, \ncerc` ea s` râd`. Sunt doar \ngrijorat`,

normal.

– Cu privire la tratament?

– Da.

148 SANDRA LEWIS

– Indiferent de rezultat, o s` fim tot \mpreun`.

Din dep`rtare se auzi r`getul unui asin; amândoi se oprir`

pentru a asculta. Apoi Paul \ntoarse capul spre ea, a[teptând un

r`spuns.

– Da, Paul, o s` fim \mpreun`.

– {i dac` ceva nu merge cum trebuie…

Ea \i duse degetele la buze, dar el i le \ndep`rt` [i continu`:

– …ai s` m` \ngrije[ti \n continuare, ai s` fii din nou ghidul

meu.

– Nu vorbi a[a. Doctorul era atât de optimist, [i cred c` e un

motiv de speran]`, dragul meu.

– Oricum, riscul de a da gre[ este din nou foarte mare. Nu

trebuie s` ne \ncredem prea mult \n ce a spus el, sunt perfect

con[tient c` totul este un pariu foarte riscant.

Un pariu din care ea nu voia ca el s` ias` câ[tig`tor. |nchise

ochii pentru a-[i st`pâni lacrimile; nu dorea s` mai plâng`, cel

pu]in nu \n aceast` ultim` sear`. Se ag`]` de bra]ele lui [i

r`maser` \mbr`]i[a]i timp \ndelungat.

La primele ore ale dimine]ii plecar` spre aeroport. Abia când

ajunser` acolo, pe Tessa o n`p`dir` lacrimile. Altcineva avea s` ia

ma[ina. Altcineva avea s`-l duc` pe Paul acas`…sau poate c` va

conduce chiar el – pentru prima oar` de la acel accident teribil

care-l privase atât de lumina zilei, cât [i de dragostea vie]ii lui.

Zborul dur` patru ore. Joe \i \ntâmpin` [i-i duse la spital.

Urma o perioad` de observare, cam de dou` s`pt`mâni, timp \n

care ea mai putea veni s`-l viziteze.

OCHII VULTURULUI 149

– Plec, \l inform` ea pe Joe, \n timp ce acesta o conducea.

Dac` reu[e[te, asta este. {i simt c` o s` reu[easc`.

– {i eu. Cum adic` pleci?

– Paul n-o s` m` mai doreasc`. Trebuie s` plec \nainte s`-i

\ndep`rteze bandajele.

– Nu po]i fugi de el a[a. Unde te duci?

– Am concurat pentru un post \n str`in`tate…

– Pentru Dumnezeu! De unde [tii c` el n-o s` te mai vrea?

Tessa era foarte palid`. |[i aminti b`t`lia pe care o purtase

pentru a câ[tiga bun`voin]a so]ului ei la \nceput. O recâ[tigase,

\ns` pentru Lucinda. Nu c` acum i-ar fi folosit la ceva surorii ei,

dar con[tiin]a faptei nu-i d`dea lini[te.

– O iube[te pe Lucinda.

– {i ea, cu ce-l poate ajuta acum?

– Nu e asta problema. {i faptul \n sine nu \nseamn` c` ar fi

gata s` m` accepte [i s` r`mânem c`s`tori]i.

– S` [tii c` grecii divor]eaz` foarte greu.

Poate c` nu va divor]a, se mai gândi ea. Dar n-o s` vrea s`

tr`im \mpreun`

Joe se opri, realizând c` nu reu[e[te nimic cu \nc`p`]ânarea

Tessei.

– Hai s` mânc`m ceva \nainte s` te duc acas`.

Mintea ei zbur` \napoi, spre serile pe care le petrecuse al`turi

de Paul pe teras`. Luminile, muzica, imaginea mun]ilor [i a lunii

ce se reflecta \n mare. Oare Paul se va \ntoarce acolo?

Bine\n]eles, doar era locul lui preferat.

150 SANDRA LEWIS

|ns` ea nu va mai fi acolo s`-l urm`reasc`…dar oricum, n-ar

mai fi avut nevoie de ea.

Se a[ez` cu Joe \ntr-un restaurant aglomerat. Apoi, el o

conduse acas`, cu promisiunea de a o mai c`uta \n zilele ce

aveau s` urmeze.

Zile ce se dovedir` extrem de agitate pentru Tessa, care abia

dac` mai putea \nchide un ochi. Ob]inu postul din Hong Kong,

având avantajul experien]ei anterioare ca profesoar`.

Anagajatorii se a[teptau ca ea s`-[i ia \n primire postul cât mai

repede posibil, ceea ce-i convenea de minune. Nu se hot`râse

\nc` data exact` la care avea s` plece din Anglia; depindea de cât

de eficient se va dovedi tratamentul lui Paul. Inten]iona s`

r`mân` al`turi de so]ul ei pân` când se apropia momentul ca

bandajele s` fie \ndep`rtate. Astfel c` tot timpul [i-l petrecea cu

preg`tirile de plecare [i cu vizitele de la spital.

Paul st`tea singur \ntr-un salon \ntunecat, bandajat la ochi.

Avea nevoie de lini[te deplin`, f`r` momente amuzante, f`r`

vizitatori, doar odihna deplin`. Totu[i, Tessa avea voie s` intre la

el \n fiecare zi; tr`ia doar pentru a-l mai vedea \nc` o dat`, pentru

a-i fi al`turi pe patul de spital, pentru a-l ]ine de mân`.

De mai multe ori pe perioada tratamentului, Tessa \ncercase

s` ob]in` ceva informa]ii de la John Reade, \ns` acesta era foarte

rezervat \n detalii.

Totu[i, modul lui de a lucra inspira un optimism profund ori

de câte ori \i f`cea vizita lui Paul, ceea ce \nsemna c` era

mul]umit de rezultate.

OCHII VULTURULUI 151

Zgomotul ma[inii care parc` \n fa]a casei lor abia dac` ajunse

la urechile Tessei; era foarte absorbit` de \mpachetatul

lucrurilor. Patru cufere mari st`teau deja \n salonul casei

p`rinte[ti. Toate lucrurile erau \mpr`[tiate prin toat` casa –

haine, pantofi, p`turi, prosoape, ustensile, c`r]i. Mama ei ap`ru

\n prag, uitându-se dezam`git` la deranjul dimprejur.

– M` \ntreb oare de câte ori o s` ne mai confrunt`m cu asta?

Tessa continu` s`-[i \mp`tureasc` prosoapele, mecanic.

– Nu-mi g`sesc locul, mam`. Presupun c` am s` tot plec pân`

ce n-am s` mai fiu \n stare s` predau peste grani]`.

Adic` \nc` vreo zece ani, cel mult cincisprezece; la treizeci [i

cinci de ani, o femeie g`sea foarte greu posturi de profesoar` \n

str`in`tate. Abia atunci va fi \n stare s`-[i caute un post \n ]ara

natal`. Iar Paul, oare unde o s` fie? Va r`mâne \n Anglia, sau va

pleca \napoi \n Cipru? Poate c` are s` divor]eze; avea motive, \n

ciuda scepticismului lui Joe \n aceast` privin]`.

– Cu ce pot s` te ajut, draga mea? \ntreb` doamna Blane,

resemnat`.

{tia adev`rul; atât ea cât [i so]ul ei \ncercaser` s-o \mpiedice

pe Tessa s` fac` aceast` mi[care pripit`. Ar fi putut s` r`mân`

m`car s` vad` reac]ia lui Paul atunci când va da ochii cu ea. |ns`

Tessa nici nu vru s` aud`. To]i copiii familiei Blane fuseser`

educa]i s` gândeasc` pe cont propriu, s` \nve]e singuri \nc` de la

o vârst` fraged`; de[i v`rsase multe lacrimi auzind de necazul

fetei ei, doamna Blane \i accept` totu[i decizia.

Cu tat`l ei, lucrurile se dovedir` mai dificile.

152 SANDRA LEWIS

– Fata mea, trebuie s`-l vezi. Nu po]i fi sigur` c` n-are s` te

mai doreasc`.

– S` nu vorbim despre asta. Nu vreau s`-l \nfrunt [i gata. M`

ura dinainte de accident.

– Dar a fost, practic, s`n`tos.

– Cu siguran]`…s-a folosit de lipsa vederii pentru a-mi da

mie ce voiam!

– Dar n-ai de unde s` [tii ce va sim]i.

– {tiu ce va spune când va afla c` s-a c`s`torit cu mine, de

fapt.

Astfel, [i tat`l ei se resemn` cu decizia fetei. Dar ceva era \n

neregul` cu el; de câteva ori, Tessa \i surprinsese privirea piezi[`,

apoi modul \n care \[i scutura capul, ca [i cum gândurile lui nu

erau tocmai luminoase.

– S`-]i \mpachetez lenjeria? \ncerc` doamna Blane s` fie de

folos.

– M` descurc mai bine singur`, mam`. Poate c` ar fi trebuit

s` mai iau [i alte valize, dar m` cost` foarte mult s` le trimit.

– Chiar trebuie s` te gr`be[ti a[a de tare [i s` pleci azi?

– Vin dup` bagaje mâine la prima or`. Cât despre mine, [tii

foarte bine de ce plec azi.

Trebuia s` fie la aeroport la ora cinci. Paul o a[tepta la spital

– doctorul o anun]ase s` fie acolo la ora patru, ca s` asiste când

va scoate bandajele lui Paul.

– So]ul t`u a solicitat acest lucru. Pe tine vrea s` te vad` prima

oar`.

OCHII VULTURULUI 153

Pe Lucinda – chipul frumos al femeii pe care o iubea.

Tessa se uit` la ceas. Era unu. Peste trei ore, Paul va vedea cu

ochii lui…

Deja \[i luase la revedere de la toat` lumea \nc` din ziua

precedent`, de[i Paul nu [tia acest lucru.

– E[ti cam t`cut`, observase el de câteva ori.

– Din cauza emo]iilor. Gânde[te-te c` mâine, pe vremea asta,

ai s` po]i vedea.

– Da…am s` v`d, am s` te v`d pe tine, draga mea!

O durea sufletul la gândul c` Lucinda se c`s`torise cu

altcineva [i era fericit`, c` Paul va trece printr-o deziluzie, c` ea

\ns`[i \l iubea cu disperare, \ns` f`r` speran]`.

Reu[ise s`-[i p`streze buna dispozi]ie [i-l s`rut`, \ns` \n inima

ei, totul murise. Ultimul s`rut, ultima privire când \nchise u[a;

cobor\ cu ochii \n lacrimi pe holurile spitalului. |l \ndep`rtase pe

Paul din via]a ei pentru totdeauna.

Se auzi soneria, iar Tessa f`cu un pas c`tre ferestr`, s` vad`

cine este. Observ` taxiul parcat afar`, dar nu [tia cu cine venise.

– M` duc eu, zise doamna Blane, dar se auzir` [i pa[ii tat`lui.

Sau merge tat`l t`u.

Domnul Blane \i surprinsese pe to]i ajungând mai repede de

la munc`, motivând c` nu se simte bine. Era cu atât mai ciudat

cu cât nu se plânsese de nimic \n via]a lui, p`strându-[i umorul

chiar [i când i se f`cea r`u. Pu]in mai târziu, Tessa \l auzi cântând

\n baie. Brusc, \i \ncol]i \n minte gândul c` tat`l ei nu fusese, de

fapt, la munc`.

154 SANDRA LEWIS

– Deci, ai reu[it? se auzi glasul b`rbatului.

– Oare cine e? se \ntreb` doamna Blane, \n timp ce Tessa

strângea mormanele de haine dimprejur.

– E aici?

Tessa \nghe]`. Mama ei ie[i u[or \n hol.

– Da, e aici. M` temeam c` n-au s`-]i dea drumul mai repede.

– Nu trebuia s` te deranjezi, râse cel`lalt. Unde e?

– Aici, sus…

Venindu-[i \n fire, Tessa se repezi la valize, pe care le arunc`

de jur-\mprejur, baricadându-se din instinct; era con[tient` de

imaginea ridicol` \n care se punea, dar nu suporta situa]ia.

|[i ridic` privirea f`r` s` clipeasc`. Paul st`tea \n prag, cu

ochelarii pe ochi. Pe chipul lui se sim]ea nelini[tea, pe m`sur` ce

ochii lui cercetau \nc`perea [i fa]a \mbujorat` a so]iei sale.

– Paul… \ncepu ea. Ai venit dup` Lucinda, dar ea…Am…

– Am venit dup` so]ia mea.

– Da, [tiu. Dar vezi tu Paul… Problema e c` e[ti c`s`torit…

[i se opri fiindc` vorbele ei nu aveau niciun sens. Paul, nu sunt

Lucinda! [i-ncepu s` plâng`, acoperindu-[i fa]a cu mâinile.

El \[i \ndep`rt` ochelarii, apoi \naint` spre ea pân` la barier`.

– V`d c` nu e[ti Lucinda, zise el calm.

– Vezi…

Glasul ei era plin de dragoste [i de bucuria reu[itei. Aceia[i

ochii care alt`dat` o respinseser`, care trecuser` prin ea

indiferen]i…care \i oferiser` \ntreaga dragoste [i afec]iune pe

care o sim]eau pentru Lucinda.

OCHII VULTURULUI 155

– Vezi…

El nu-i r`spunse pe loc; spre surprinderea ei, nici Paul nu-[i

g`sea cuvintele. |[i mi[c` buzele murmurând ceva. S` fi fost chiar

a[a de furios \ncât s` nu poat` vorbi? Ea \[i mut` privirea

\ngrozit` de la so]ul ei spre p`rin]ii care a[teptau \n prag.

– Ce faci? se auzi vocea lui \ntr-un final. Pleci?

Ea tres`ri. Ni[te cuvinte atât de inutile pentru toat` situa]ia

aceea. Paul d`dea impresia de nesinguran]`!

– M` duc la Hong Kong.

– Serios? [i-[i puse ochelarii la loc, continuând s` priveasc` \n

jur. De ce tocmai acolo?

– Pentru c` nu mai au profesori.

Situa]ia devenea ridicol`. Tat`l ei se hot`r\ s` ac]ioneze

primul.

– Fata mea…am fost la spital azi-diminea]`. I-am spus lui

Paul toat` povestea, iar el l-a convins pe doctor s`-i scoat`

bandajele [i s`-i dea drumul doar pentru o or`, ca s` fie aici când

ai s` pleci.

– Ai fost la spital! De-aia n-ai fost la munc`! exclam` doamna

Blane.

– Cred c` putem trece peste asta acum, zâmbi el.

– Mul]umesc, surâse [i Paul. M` descurc de-aici \ncolo.

– Pot s` te ajut…? se oferi doamna Blane s` mute valizele.

Peste câteva clipe, Tessa era din nou \n bra]ele so]ului ei.

– Pe mine…chiar pe mine? murmura ea [i inima era gata

s`-i sar` din piept. De când [tii?

156 SANDRA LEWIS

– Primele dubii au ap`rut când mi-ai citit scrisoarea tat`lui

t`u…

– Da, [i mie mi-a fost team` câteva zile dup` aceea.

– Da? Nu [tiam, [i o mângâie delicat pe frunte. Dar am aflat

cu certitudine \n momentul \n care ai \nfruntat acel [arpe. Poate

c` nu [tiai, dar Lucinda se temea de [erpi. Am fost cu ea o dat`

la zoo [i când am ajuns la \nc`perea cu reptile, a cuprins-o

panica. La fel s-a \ntâmplat [i alt` dat`, când am dus-o la ]ar`.

Deci, am [tiut imediat c` nu Lucinda m` salvase de acel [arpe. {i

cred c` nu e cazul s` mai vorbim despre a[a-zisa dragoste a

surorii tale, ad`ug` el pe un ton posomorât.

– Nu…Dar chiar eu…?

– Te surprinde a[a de mult? \i ridic` el fa]a. Cât de pu]in te

cuno[ti pe tine \ns`]i. E[ti cea mai bun`, so]ia perfect`…[i nu

[tiu de ce m-ai ales pe mine, s` m` faci cel mai fericit b`rbat din

lume.

– Sunt o persoan` foarte normal`, Paul…

– Cum de-am putut fi atât de prost? La momentul respectiv

nici m`car nu puteam face diferen]a \ntre bun [i r`u. Am fost a[a

de nervos când am descoperit c` nu e[ti Lucinda…dar m`

sim]eam [i triumf`tor, \n acela[i timp. Am urât-o pe sora ta din

momentul \n care m-a abandonat, iar când i-am f`cut acea ofert`

de a se \ntoarce, a fost numai din dorin]a de r`zbunare. Aveam

slabe speran]e c` se va \ntoarce, pentru c` o cuno[team deja,

deci \]i \nchipui ce mare mi-a fost mirarea când ai ap`rut tu,

cerându-mi iertare! Ar fi trebuit s`-mi dau seama de la \nceput c`

OCHII VULTURULUI 157

nu e ea, dar eram a[a de \nce]o[at de furie, \ncât nu m` gândeam

la altceva \n afar` de planurile mele de r`zbunare. Draga mea, nu

mai tremura a[a…Am s` te r`spl`teasc pe deplin, nu te teme.

– Nu te teme. N-ai de ce s` te \nvinov`]e[ti, Paul, [i-[i [terse

lacrimile de la ochi. Era normal s`-]i dore[ti r`zbunare.

Tessa \[i aminti imediat discu]ia pe care o avusese cu sora ei

\n prima zi de la sosirea acas`.

– Paul…

– Da, iubito.

– Dup` incidentul cu [arpele, ai fost atât de dur cu mine o

vreme. A fost din cauza suspiciunilor?

– La \nceput te-am urât mai mult decât pe Lucinda, pentru c`

ajutorul t`u m` f`cea s` par [i mai inutil. {i m-a durut [i mai tare

gândul c` te-ai c`s`torit cu mine, folosindu-te de handicapul

meu, eviden]iindu-mi astfel [i mai mult inutilitatea. Faptul c` [i

Joe [tia, nu m` ajuta defel, \]i dai seama. A[a c` m-am \nchis \n

camer` \n speran]a c` vei suferi, c`ci era clar faptul c` m` iubeai.

Dar am stat [i-am meditat la gestul t`u, la faptul c` te-ai sacrificat,

la modul \n care reu[eai s`-mi oferi pu]in din sim]ul v`zului t`u

– [i-atunci mi-am dat seama cât de orb am fost cu-adev`rat. Nu

puteam s` te fac s` pl`te[ti pentru dou` fapte deodat`, a

Lucindei [i a ta. S` [tii c` meritam s` m` p`r`se[ti pe loc.

– N-a[ fi f`cut a[a ceva. Joe a sim]it schimbarea atitudinii tale,

dar niciunul dintre noi nu g`seam motivul. Paul, ad`ug` Tessa

dup` o clip`, dac` ai [tiut c` nu sunt Lucinda, de ce n-ai spus

nimic?

158 SANDRA LEWIS

– Dup` cum am spus, la \nceput \mi doream doar s` te fac s`suferi [i mai mult, pe tine, Tessa, pentru fapta ta. Apoi, maitârziu, când mi-am dat seama c` ]in la tine – [i pot s`-]i spun c`afec]iunea pentru tine dureaz` de ceva vreme [i c` m-am luptatcu ea – am devenit brusc \ngrozit la gândul c` ai putea s` m`p`r`se[ti de ru[ine. |ntre timp, am descoperit c` nu puteam tr`if`r` tine, a[a c` am t`cut, zâmbi el. Speram c` \ntr-o zi ai s`-mispui adev`rul cu gura ta.

– Acum \mi dau seama c` ]i-ai fi dorit acest lucru, zise ea,amintindu-[i de ultima zi petrecut` cu el la spital.

– Da, mai ales dac` a[ fi [tiu ce vrei s` faci. La Hong Kongdeci! Mai bine c` tat`l t`u s-a gândit s` intervin`; dac` m` puneais` vin la Hong Kong dup` tine, ]i-ar`tam eu ]ie!

Tessa se strânse mai aproape de el.– Ai fi venit pân` acolo dup` mine?– Te-a[ fi urmat oriunde, r`spunse el hot`rât.Pentru a treia oar`, Tessa vedea grecul din el – puternic,

pasional, posesiv.– Pân` la cap`tul p`mântului, [i-n lumea de dincolo!

Sfâr[it

OCHII VULTURULUI 159

giannijollys