Sănătatea migranţilor moldoveni: impactul situaţiei social ...

SĂNĂTATEA

MIGRANŢILOR

MOLDOVENI

IMPACTUL

SITUAŢIEI

SOCIAL-ECONOMICE

Ministerul Sănătăţiial Republicii Moldova

Sănătatea migranţilor moldoveni

Impactul situaţiei social-economice

Chişinău2010

Analizele şi constatările acestui raport, interpretările şi concluziile exprimate aici aparţin autorilor şi nureflectă neapărat opiniile Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie şi ale partenerilor de proiect.

OIM este fidelă principiului că migraţia legală ce respectă demnitatea umană aduce beneficii migranţilorşi societăţii. În calitate de organizaţie inter-guvernamentală, OIM colaborează cu partenerii săi pe planmondial după cum urmează: asistă la satisfacerea provocărilor operaţionale ale migraţiei; promoveazăînţelegerea integrală a problemelor ce ţin de migraţie; încurajează dezvoltarea economică şi socială prinintermediul migraţiei; activează pentru respectarea reală a demnităţii umane şi a bunăstării migranţilor.

Acest raport este un studiu realizat de Centrul de Investigaţii Sociologice şi Marketing „CBS-AXA”,Chişinău în cadrul proiectului OIM „Gestionarea impactului migraţiei asupra sistemului de sănătate dinMoldova” ţat din fondurile facilit ţii 1035 a OIM. Studiul a fost lansat cu eforturile comune aleMinisterului Sănătăţii din Republica Moldova şi ale OIM, cu susţinere metodologică şi financiară dinpartea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi a Programului ONU privind HIV/SIDA.

Din echipa de coordonare a proiectului au făcut parte Simion Terzioglo, coordonator al proiectului dinpartea OIM, Ion Jigău, director executiv la „CBS-AXA”, Vasile Cantarji, coordonator al proiectului şiautorul raportului, manager de proiecte la „CBS-AXA”, Vladicescu Natalia, manager de proiecte la„CBS-AXA” cu o contribuţie directă la raport, RotaruAndrei şi Bătrînescu Veaceslav, manageri ai reţeleide operatori din cadrul „CBS-AXA”.

Un sprijin deosebit în realizarea studiului la diferite etape l-au oferit Rusu Ina – din partea OIM, BarbăOleg şi Scutelniciuc Otilia – de la Centrul Naţional de Management în Sănătate, Sava Valeriu, ŢîrdeaMarcela, Spinei Larisa şi Berzan Eugenia – de la Ministerul Sănătăţii, Domente Silviu – de la OrganizaţiaMondială a Sănătăţii, Ionaşcu Gabriela şi IoviţăAlexandrina – de la UNAIDS.

Misiunea OIM în MoldovaChişinău, MD-2001Str. Ciuflea 36/1Republica MoldovaRelaţii la tel. + 373 22 23-29-40; + 373 22 23-29-41Fax: + 373 22 23-28-62;

Centrul de Investigaţii Sociologice şi Marketing „CBS-AXA” SRLor. Chişinău, str. 31August 98, oficiul 202.Relaţii la: tel. (+373) 22 203 464, fax. +373 234 987

,

Toate drepturile sunt rezervate. Nici o parte a prezentei publicaţii nu poate fi reprodusă, păstrată pe unsistem de căutare a informaţiei sau transmisă sub orice formă prin intermediul unor mijloace electronice,mecanice, de fotocopiere, înregistrare sau altfel fără permisiunea prealabilă în formă scrisă a editorului.

finan

www.iom.md

[email protected] www.cbs-axa.org

ă

© 2010 Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (OIM)

SĂNĂTATEA MIGRANŢILOR MOLDOVENI | IMPACTUL SITUAŢIEI SOCIAL-ECONOMICE

313131373738

IV

VI.

VII.

V.

INTRODUCERE

Context general

Istoricul proiectului

Istoria omenirii din cele mai vechi timpuri a fost marcată şi modelată de circulaţii masive ale populaţiilor.Circulaţia interstatală şi intercontinentală a persoanelor rămâne o caracteristică esenţială a lumiiglobalizate de astăzi, devenind poate şi mai esenţială în modelarea realităţii sociale globale.

Disparităţile în dezvoltarea social-economică a diferitelor state şi regiuni, împreună cu liberalizarea şiintensificarea fluxurilor de capital, bunuri şi servicii, cât şi eficientizarea sistemelor de comunicaţiifacilitează tot mai mult mobilitatea persoanelor şi, implicit, a forţei de muncă.

Date recente indică că în ultimele decenii, numărul de persoane care trăiesc în afara ţării lor de baştină acrescut constant, iar în momentul de faţă acesta constituie peste 190 milioane de persoane.

În context naţional, migraţia forţei de muncă din Republica Moldova către alte ţări a devenit o realitateimensă în perioada independenţei, iar aceasta denotă încă o dată faptul că, din perspectivă istorică,intensificarea migrărilor este un proces aferent fazelor de tranziţie de orice formă.

De experienţa emigrării forţei de muncă peste hotare au parte nu doar ţările post-socialiste, pentru careemigrarea masivă a fost şi este o realitate începând cu anii 90, dar şi multe alte ţări. Pentru unele din eleacest fenomen este deja depăşit (Irlanda, Italia, Turcia), în timp ce pentru altele persistă şi se menţineperioade lungi de timp (Mexic, Republica Dominicană, El Salvador şi multe altele).

Republica Moldova, fiind parte componentă a fostei URSS, a cunoscut diferite forme de emigrare a forţeide muncă încă din perioada sovietică, când fusese promovată migrarea planificată a forţei de muncă îninteriorul uniunii („desţelenirea”, „BAM”, „Komsomolsk pe Amur”, exploatarea forestieră din Siberiaetc.).

La ora actuală, Republica Moldova este una dintre ţările lumii cele mai afectate de emigrarea cetăţenilorsăi peste hotare în scop de muncă, fie sezonieră, fie pe termen mai lung. Fenomenul cu trăsăturile luiactuale a apărut imediat după destrămarea URSS, purtând toate efectele economice, politice şi socialeaferente.Amploarea cea mai mare a migraţiei, atât ca număr de cetăţeni antrenaţi în proces, cât şi ca volumal remitenţelor (bani transferaţi de lucrătorii migranţi spre ţara de origine) a fost atinsă deja la mijloculprimului deceniu al secolului XXI şi, aparent, până în prezent tendinţele migraţionale rămân a fi stabile caşi dimensiuni.

Impactul acestor procese asupra ţării este unul imens, multidimensional şi de durată, cuprinzând toatesferele vieţii socio-economice, culturale şi politice. În acelaşi timp, efectele migraţiei sunt pe largdiscutate şi studiate, în încercarea de a prognoza impactul acestora şi a încerca evitarea celor mai acutederivate ale procesului emigrărilor în masă asupra dimensiunii social-economice a ţării. Tot mai mult seprofilează unanimitatea opiniilor în privinţa faptului că menţinerea tendinţelor migraţionale actuale petermen mediu şi lung poate cauza ţării probleme tot mai complexe şi acute, care îşi au rădăcinile tocmai înacest proces.

Migraţia îşi lasă amprentele asupra unui număr mare de procese de natură social-demografică, vizândaspecte ca forţa de muncă, familia, soarta copiilor de migranţi, dar şi aspecte de ordin economic-financiar– impactul remitenţelor, adică al mijloacelor financiare câştigate de migranţi şi expediate către Moldova,asupra diverselor aspecte ale vieţii acestor oameni şi ale celor rămaşi acasă.

Nevoia de a studia mai profund această corelaţie, şi în special conexiunea între migraţie şi sfera sănătăţii, aşi dat naştere acestui demers de investigaţie. Ce riscuri implică migraţia pentru sănătatea migranţilor, cumse raportează migranţii la sistemul naţional de ocrotire a sănătăţii şi la sistemele de sănătate ale ţărilor încare se află în scop de muncă, în ce măsură remitenţele permit sau reduc accesul la servicii medicale al


populaţiei care beneficiază de aceste remitenţe, cum să fie eficientizată utilizarea remitenţelor în vedereaaccesibilităţii şi utilizării mai eficiente a serviciilor medicale din ţară, la acestea şi multe alte întrebăriîncearcă să ofere răspunsuri studiul de faţă.

Scopul studiului este investigarea impactului pe care îl are fenomenul migraţiei şi starea social-economică a migranţilor asupra sănătăţii acestora.

Obiectivele specifice ale studiului constau în evaluarea stării de sănătate a grupului ţintă prin:• Descrierea profilului migranţilor din perspectiva social-economică şi a stării lor psihologice,

inclusiv cea a familiei;• Determinarea corelaţiei dintre starea sănătăţii şi situaţia social-economică a migranţilor;• Identificarea predictorilor alterării stării de sănătate a migranţilor;• Evaluarea comportamentelor cu risc sporit pentru sănătatea migranţilor, inclusiv cel asociat cu

prevalenţa virusului HIV;• Determinarea gradului de acces la serviciile de sănătate;• Evaluarea gradului de implicare a migranţilor în sistemul de asigurări medicale obligatorii şi

identificarea barierelor existente;• Formularea de recomandări privind instituirea unei abordări/model sistematic de colectare,

procesare şi diseminare a datelor despre starea de sănătate a migranţilor;• Formularea de recomandări privind modificarea/ajustarea procedurilor statisticii administrative

pentru grupul migranţilor;• Analiza adecvată a datelor care ar putea servi la elaborarea unor politici şi măsuri de prevenire

a maladiilor şi de îmbunătăţire a sănătăţii migranţilor.


I. ASPECTE METODOLOGICE

Ţinând seama de scopul şi obiectivele studiului, pentru colectarea datelor primare s-a utilizat o abordarecomplexă din punct de vedere metodologic, fiind combinată metoda cantitativă cu cea calitativă.

studiul se bazează pe un sondaj comparativ, axat pe trei grupuri sociale distincte dinperspectiva caracteristicilor migraţionale:

Migranţii – persoanele care s-au aflat peste hotare în scop de muncă, fiind reveniţi în ţară celtârziu cu 24 de luni înainte de a fi intervievaţi;

Membrii familiilor care beneficiază de remitenţe – familiile care în ultimele 12 luni aubeneficiat de remitenţe de la cetăţeni ai Republicii Moldova aflaţi la muncă peste hotare, fiemembri ai familiei, fie rude, fie prieteni, fie cunoscuţi etc.;

Membrii familiilor care nu beneficiază de remitenţe – familii care în ultimele 12 luni nu aubeneficiat de remitenţe.

În plan cantitativ,

�

�

�

Metoda sondajului

Parametrii eşantionării

Sub-eşantion dedicat migranţilorEşantion:Criterii de stratificare:

Baza de stratificare:

Stabilirea cotelor:

• stratificat, tristadial, pe cote;• 12 regiuni geografice care coincid cu unităţile administrativ-teritoriale de

până la revenirea la raioane, mediu rezidenţial, mărimea localităţilor urbane/rurale;• luând în calcul faptul că incidenţa migraţiei nu este uniformă pe întreg

teritoriul ţării (din care considerent nu pot fi folosite datele statistice privind distribuţia populaţieiîn plan teritorial), sub-eşantionul de migranţi s-a bazat pe datele studiului “Migraţia şiRemitenţele 2008”, realizat de OIM/CBS-AXA.

• pe baza datelor “Migraţia şi Remitenţele 2008” /OIM/CBS-AXA/, au foststabilite cotele migranţilor în funcţie de gen, vârstă şi ţara de destinaţie a emigrărilor.


•– : în cadrul straturilor ajustate, localităţile au fost selectate în mod aleator, în

baza unui tabel cu numere aleatoare.– : Gospodăriile incluse în studiu au fost selectate prin metoda rutei aleatoare.

În cazul în care în gospodărie este prezentă o persoană revenită în ultimele 24 de luni de peste hotare,unde s-a aflat în scop de muncă, interviul a fost realizat cu această persoană, în caz contrar – a fostcontactată următoarea gospodărie cu păstrarea pasului statistic.

Aplicarea cotelor în cazul migranţilor presupune o structură predefinită a persoanelor care urmează afi intervievate (ex.: din 10 interviuri 4 respondenţi sunt de sex feminin, 6 – de sex masculin, 7 au emigrat înCSI, 2 – în UE şi 1 – în alte ţări etc.)

Contactarea gospodăriilor noi s-a efectuat până la epuizarea cotelor prestabilite.

• stratificat, probabilistic, tristadial;• 12 regiuni geografice care coincid cu unităţile administrativ-teritoriale de

până la revenirea la raioane, mediu rezidenţial, mărimea localităţilor urbane/rurale;• sub-eşantionul a fost bazat pe datele studiului “Migraţia şi Remitenţele

2008”, realizat de OIM/CBS-AXA.•

– : în cadrul straturilor ajustate, localităţile au fost selectate în mod aleator, înbaza unui tabel cu numere aleatoare.

– : Gospodăriile incluse în studiu au fost selectate prin metoda rutei aleatoare.– dacă în familiile selectate existau mai multe persoane adulte (fără experienţă de

emigrare), persoana intervievată a fost selectată prin metoda celei mai apropiate zile denaştere.

• stratificat, probabilistic, tristadial;• 12 regiuni geografice care coincid cu unităţile administrativ-teritoriale de

până la revenirea la raioane, mediu rezidenţial, mărimea localităţilor urbane/rurale;• sub-eşantionul a fost bazat pe datele studiului “Migraţia şi Remitenţele

2008”, realizat de OIM/CBS-AXA. Stratificare identică cu cea din cazul gospodăriilor cumigranţi.

•– : în cadrul straturilor ajustate, localităţile au fost selectate în mod aleator, în

baza unui tabel cu numere aleatoare.– : Gospodăriile incluse în studiu au fost selectate prin metoda rutei aleatoare.– dacă în familiile selectate existau mai multe persoane adulte, persoana

intervievată a fost selectată prin metoda celei mai apropiate zile de naştere.

studiul cuprinde 4 discuţii de grup şi 5 interviuri aprofundate. Componenta calitativă avizat cercetarea aprofundată a fenomenului, aspectele abordate fiind decise după etapa de analiză adatelor cantitative.Participanţii la studiu au fost persoane recent întoarse de la muncă de peste hotare (în ultimele 6 luni).

Stadii de randomizare:Localitatea

Familia

Sub-eşantion dedicat membrilor familiilor beneficiare de remitenţeEşantion:Criterii de stratificare:



FamiliaPersoana:

Sub-eşantion dedicat membrilor familiilor care nu beneficiază de remitenţeEşantion:Criterii de stratificare:



FamiliaPersoana:

În plan calitativ,

Design-ul cercetării:


La selectarea participanţilor pentru discuţiile de grup s-au utilizat eşantioane teoretice, metoda de selecţiea participanţilor fiind cea a „bulgărului de zăpadă” (snow-ball). La întocmirea eşantioanelor au fostprioritare următoarele criterii: sexul; vîrsta; mediul de trai; experienţa de emigrare; ţara gazdă în cazulmigranţilor.Focus grupurile au durat în medie 2 ore. Discuţiile au fost înregistrate audio cu permisiuneaparticipanţilor.

Stabilirea cotelor pentru sub-eşantionul dedicat migranţilor şi stratificarea ulterioară au fost realizate pebaza a patru caracteristici:

1. sexul migrantului;2. vârsta migrantului;3. direcţia de emigrare;4. mediul de reşedinţă în Republica Moldova.

În final, eşantionul obţinut este unul aproape identic cu cel proiectat, abaterea maximă pe structuracombinată a primelor trei caracteristici (sex, vârstă, direcţie de emigrare) fiind de 0,8%, iar cea pe mediilede reşedinţă – de 1,3%.

Profilul migraţional al sub-eşantionului de migranţi

Structura sub-eşantionului migranţilor după caracteristicile de proiectare a cotelorTabelul 1)


II. ASPECTE SOCIO-DEMOGRAFICE

Acest capitol va avea o notă oarecum descriptivă, venind în tangenţă cu aspectele metodologice descriseanterior. Înainte de a trece nemijlocit la analiza obiectului investigaţiei, este oportună listarea parametrilorpopulaţiilor (eşantioanelor) care servesc drept sursă de informaţii şi pe seama cărora ulterior vom încercasă construim imaginea pe care o are un eşantion sau altul în cadrul întregii populaţii privind diverseaspecte ale obiectului nostru de studiu.

În acest context, capitolul va prezenta succesiv: 1) descrierea sub-eşantioanelor în funcţie de diferitecaracteristici socio-demografice, 2) aspecte privind veniturile şi cheltuielile gospodăriilor, 3) structurasub-eşantionului de migranţi şi 4) o atenţie specială se va acorda remitenţelor, aspect prezentat doar lamodul general, deoarece factorul remitenţe va fi luat în seamă de fiecare dată când vom încerca să scoatemîn evidenţă impactul migraţiei asupra practicilor de raportare a populaţiei la sfera de ocrotire a sănătăţii.

Listarea parametrilor structurii socio-demografice a sub-eşantioanelor va avea un caracter de comparaţie.Deoarece profilul socio-demografic poate prezenta în sine un factor care are impact asupra practiciloraferente consumului de servicii de sănătate, iar sub-eşantioanele studiului reprezintă populaţii oarecumdiferite unele de altele, la compararea unor sau altor indicatori ai sub-eşantioanelor se va ţine cont şi destructura socio-demografică diferită a loturilor.

Structura de gen a sub-eşantioanelor este una diferenţiată atât între loturi, cât şi în raport cu structura degen a populaţiei adulte a ţării, conform statisticilor oficiale (vezi tabelul). Potrivit datelor BirouluiNaţional de Statistică, la 1 ianuarie 2009 din totalul populaţiei stabile cu vârsta de peste 18 ani, bărbaţiiconstituiau circa 47%, iar femeile – 53%.

Sub-eşantionul migranţilor este cel mai diferenţiat, fiind compus din două treimi (65,6%) de bărbaţi şi otreime (34,4%) de femei, deci, un raport de gen „masculinizat”, lucru atestat tradiţional de toate studiile îndomeniu din ultimii ani.

În cazul membrilor familiilor beneficiare de remitenţe, raportul este unul aproape invers celui constatat înrândul migranţilor, adică 34,4% de bărbaţi şi 65,7% de femei.

În cazul familiilor fără tangenţe directe cu procesul migraţional, raportul de gen este mai apropiat de celgeneral pe ţară, sub-eşantionul fiind compus din 41,3% de bărbaţi şi 58,7% de femei.

În cazul loturilor I (migranţii) şi II (membrii familiilor beneficiare de remitenţe) există o interdependenţăîntre raportul de gen, care se explică prin faptul că migraţia implică într-o măsură mai mare bărbaţii, drepturmare familiile „afectate” de migraţie sunt mai des reprezentate de femei, căci bărbaţii lipsesc.

Cât priveşte lotul III (membrii familiilor care nu beneficiază de remitenţe), diferenţa simţitoare în ceea cepriveşte raportul general de gen este cauzată de aspecte legate de vârstă. În grupul familiilor „neafectate”de migraţie este mare ponderea celor formate din persoane în vârstă, grup „feminizat” datorită speranţeide viaţă mai înalte în rândul femeilor.

În fine, am văzut că în acest studiu factorul de gen urmează a fi luat în calcul de fiecare dată când facemcomparaţii între loturi. Aceasta deoarece studiile realizate anterior în domeniu indicau faptul că cel puţinconsumul de servicii medicale este mai mare în cazul femeilor. De exemplu, studiul

realizat de BNS în anul 2009, arată că„Ponderile cele mai mari de adresare la medic se regăsesc în rîndul populaţiei de sex feminin (cu excepţiacelei în vîrstă de pînă la 24 ani şi a celei de 75 ani şi mai mult)” .

Structura socio-demografică a sub-eşantioanelor

Sănătatea populaţieişi accesul populaţiei la serviciile de sănătate în Republica Moldova,

1


Ca şi structură de vârstă, lotul migranţilor este unul mult mai tânăr comparativ cu celelalte două loturi,două treimi din migranţi având sub 40 de ani. Vârsta medie constituie 36 de ani în cazul migranţilor, pecând în cazul membrilor familiilor beneficiare de remitenţe – 43 ani, iar în lotul al III-lea – tocmai 47 deani.Acelaşi studiu indică că „Cele mai puţine cazuri de solicitare a serviciilor medicale sunt caracteristicepentru vîrstele de 25-34 de ani (14,1%) şi, respectiv, nivelul de adresări sporeşte odată cu vîrsta, după 65de ani acesta fiind de 34,0%” . Prin urmare, şi factorul vârstă urmează a fi luat în calcul, pentru a nu admitesituaţii în care valoarea anumitor indicatori să fie dată pe seama migraţiei, aceasta fiind de faptdeterminată de vârstă.

Structura loturilor după nivelul de instruire pare a fi relativ echilibrată, cu excepţia faptului că, în rândulmigranţilor, grupul persoanelor cu cel mai coborât nivel de studii (gimnaziale/primare/fără studii) este şiunul mai mic ca dimensiuni (12,9%) comparativ cu celelalte sub-eşantioane (18,4% şi, respectiv, 22,8%).

În raport cu piaţa muncii, grupul migranţilor la momentul studiului înregistra rata cea mai înaltă deocupare, fiind complet sau parţial ocupaţi 77,3% dintre ei. Un alt aspect diferenţial costă în faptul cămajoritatea migranţilor se identificau ca fiind ocupaţi peste hotare (61,9%). În comparaţie cu aceştia, ratade ocupare a membrilor familiilor care nu beneficiază de remitenţe era de 43,6%, iar cea mai mică rată seînregistra în rîndul membrilor familiilor beneficiare de remitenţe – 38,5%.

Repartiţia pe medii de reşedinţă este aproape identică între sub-eşantioane, mediul rural fiind supra-reprezentat (77,7% -- 80%). Acest lucru reiese din strategia de stratificare la momentul eşantionării, fiindrealizată o distribuţie pe medii similară cu cea a migranţilor.

2

Tabelul 2) Profilul socio-demografic al respondenţilor


82.1

Venituri şi cheltuieli

Volumul şi structura cheltuielilor medii lunare per adult echivalent

În condiţiile în care sistemul naţional de ocrotire a sănătăţii acordă populaţiei servicii contra plată sauoferă posibilitatea asigurării medicale, capacităţile financiare ale gospodăriilor influenţează în modinevitabil cantitatea de servicii medicale consumate, astfel încât resursele disponibile sunt în stare sădetermine consumul de astfel de servicii.

La nivel general, gospodăriile care nu beneficiază de remitenţe cheltuieşte în mediu cu 18 la sută mai puţinechivalent per adult comparativ cu gospodăriile beneficiare de remitenţe.

Distribuţia structurală însă este foarte similară, circa 40 la sută din cheltuieli referindu-se la consumulalimentar în ambele grupuri, cu două aspecte speciale:

- Cea mai importantă constatare, ce ţine nemijlocit de domeniul sănătăţii, este faptul căgospodăriile care nu beneficiază de remitenţe cheltuiesc 105,4 lei echivalent per adult pentruprocurarea de medicamente, ceea ce înseamnă cu aproape 40 la sută mai mult decât în cazulgospodăriilor beneficiare de remitenţe. Aceasta este unica direcţie de cheltuieli în caregospodăriile ce nu beneficiază de remitenţe consumă, în medie, mai mult. Nu dispunem lamoment de dovezi solide, însă am putea presupune că membrii gospodăriilor „neafectate” demigraţie, datorita specificului demografic (de ex. persoanele mai în vîrstă), au în mai maremăsură nevoie de servicii medicale şi medicamente. Având însă posibilităţi mai restrânse de aaccesa servicii medicale profesioniste sau beneficiind de acestea în măsură mai mare în cadrulsistemului de asigurări, cheltuielile fixe pentru servicii medicale ale persoanelor respective suntmai mici, pe când cheltuielile pentru medicamente sunt mai mari faţă de celălalt grup;

- Gospodăriile beneficiare de remitenţe cheltuiesc dublu pentru petrecerea timpului liber, pentrubăuturi alcoolice şi articole din tutun, comparativ cu cele care nu beneficiază de remitenţe;

Cât priveşte cheltuielile pentru servicii medicale, diferenţa între grupurile comparate este aproapeinsesizabilă, atât ca valoare absolută cât şi ca parte din volumul total de cheltuieli.

Tabelul 3)3

Raportarea cheltuielilormedii a gospodăriilorfără remitenţe la celedin gospodăriile cu

remitenţe (%)

Volumul cheltuielilor făcute peste hotare de către migranţi este practic triplu faţă de cheltuielilegospodăriilor din Moldova, constituind în medie 3775 lei lunar. Este diferită şi structura cheltuielilor. În


primul rând, pentru alimentaţie un migrant aflat peste hotare alocă o parte mai mare din volumul total decheltuieli -- 45,9%, faţă de 40% în cazul gospodăriilor din Moldova. Cât priveşte cheltuielile pentrumedicamente, volumul acestora este comparabil cu cel înregistrat în familiile de migranţi aflate înMoldova, în timp ce pentru servicii medicale migrantul cheltuieşte în medie mai mult decât pentrumedicamente (118,1 lei lunar sau 3,1% din total), prin urmare situaţia fiind inversă faţă de cea înregistratăîn cadrul familiilor din Moldova.

Tabelul 4) Volumul şi structura cheltuielilor medii lunare ale migranţilor peste hotare

Structura veniturilor indică faptul că în gospodăriile migranţilor intervievaţi, cât şi în cele beneficiare deremitenţe, remitenţele constituie un suport considerabil, fiind sursa de venit cea mai importantă. Astfel,volumul de venituri al gospodăriilor migranţilor este în proporţie de 41,2% asigurat de remitenţe, iar încazul familiilor beneficiare de remitenţe acest procent este de 38,5%. Abia pe locul doi se plaseazăveniturile din activitatea salarială – 31,9% şi, respectiv, 25,6%, iar celelalte surse de venit au o ponderemai puţin importantă, poate cu excepţia pensiilor, care constituie 11,2% din venituri în cazul familiilorbeneficiare de remitenţe.

În cazul gospodăriilor nebeneficiare de remitenţe, salariul asigură aproape o jumătate din veniturileacestora (45,7%), situaţie comparabilă cu cea generală pe ţară - 44,3% (în trimestrul III al anului 2009,sursa: BNS), iar o pătrime din venituri sunt asigurate din pensii (25,2%).

Tabelul 5) Structura cheltuielilor (%)


Remitenţe expediate pentru sănătate

Remitenţe expediate în scopul rezolvării problemelor de sănătate

Am văzut anterior că remitenţele constituie o sursă importantă pentru veniturile gospodăriilorbeneficiare. Există însă practici larg răspândite de a remite bani special în scopul rezolvării problemelorde sănătate. Cel puţin fiecare al doilea migrant a expediat bani de peste hotare pentru a fi utilizaţi în modconcret la rezolvarea unor probleme de sănătate.

Această practică nu se limitează doar la familiile migranţilor, ci se extinde şi la persoane din afaragospodăriilor lor. Astfel, 11,1% dintre migranţi au donat bani rudelor, iar 4,4% au acordat bani cu titlu deîmprumut, 1% de migranţi au donat bani în acelaşi scop prietenilor sau cunoscuţilor, iar 4,1% au acordatbani cu împrumut.

Figura 1)


III. STAREA SĂNĂTĂŢII ŞI ATITUDINEAFAŢĂ DE SĂNĂTATE

La modul general, populaţia manifestă neglijenţă faţă de propria sănătate, fără a menţiona cauzele uneiasemenea atitudini. Majoritatea respondenţilor din toate sub-eşantioanele apelează la servicii medicaledoar în cazuri extreme, când vizita medicului nu mai poate fi amânată. La prima vedere, migranţii sunt şimai „neglijenţi” faţă de propria sănătate în raport cu grupurile de comparaţie, deşi diferenţa nu este foartesemnificativă. Doar 19% dintre migranţi afirmă că cel puţin o dată pe an urmează un control medicalprofilactic sau se adresează medicului imediat ce constată cea mai mică problemă de sănătate. În cazulrespondenţilor din celelalte sub-eşantioane, procentul celor care accesează în mod regulat serviciilemedicale în scop profilactic este în jur de 25.

Fiecare al doilea migrant se adresează medicului doar în situaţii grave, când vizitarea medicului nu maipoate fi amânată.

Tabelul 6) Accesarea serviciilor medicale în raport cu necesităţile

Pe de altă parte, ne putem aştepta la faptul că migranţii, comparativ cu restul populaţiei, necesită un volummai redus de servicii medicale, datorita diferenţelor de vârstă. Cel puţin aceştia îşi apreciază mai pozitivstarea de sănătate comparativ cu persoanele rămase acasă.

Discuţiile de grup confirmă această ipoteză, dat fiind faptul că persoanele mai tinere, care muncesc pestehotare, declară în mare parte că se simt bine şi de aceea nu apelează la medic decât foarte rar. De obiceiproblemele de sănătate ale acestora (cele mai frecvente fiind: reparaţia danturii, consultaţiileginecologice) sunt amânate pentru perioadele când se reîntorc în Republica Moldova.Adresarea la medicpeste hotare se face doar în situaţii de urgenţă. Atunci când revin în Moldova, cei plecaţi la muncă pestehotare se adresează la medici pentru a-şi rezolva problemele de sănătate pe care le-au ignorat aflându-seîn străinătate. Uneori însă migranţii nu-şi permit achitarea costurilor serviciilor medicale din ţara gazdănici în situaţiile de urgenţă.

„Prietenul meu şi-a fărâmat mîna şi în Rusia operaţia costă 60 mii ruble, adică 2000 euro. Păi el vine acasă să şi-o punăîn ghips, în orice caz, tot e mai ieftin... A apelat acolo la urgenţă, a făcut rentghen şi i-au spus că-i trebuie operaţie şi-itrebuie un traumatolog, un chirurg, că osul e crăpat. I-au spus că operaţia costă atîta. „Pentru primul ajutor noi îţipunem ghips, ca să nu umble mîna încolo şi încoace.” (F., 26 ani, rural, Rusia)

Mai mult decât atât, sunt migranţi conştienţi de faptul că schimbările din organismul lor, identificate la unmoment dat, necesită o investigaţie urgentă la medic, însă datorită circumstanţelor, în special a lipseiresurselor financiare, aceştia nu se adresează la medic, aflându-se într-un stres psihologic enorm dacăapare, de exemplu, o suspectare de cancer.

„Am trecut prin nişte clipe... Aşa am suferit! La mine a ieşit nu ştiu ce mai sus de piept, şi eu m-am gîndit că gata de-acum... Era nu ştiu ce ca un ou mic, cînd puneam mâna. N-am avut bani şi n-am apelat la medic, fiindcă abiaîncepusem să lucrez şi a trecut singură, aşa. Făceam masaj aşa, cu săpun sau cu cremă... Am suferit şi credeam că n-osă-mi mai văd copilul, că era mai mic atunci.” (F., 44 ani, Rusia)

Familie care nubeneficiază de

remitenţe

Familiebeneficiară de

remitenţeMigrant

Cel puţin o dată pe an îmi fac un controlmedical profilactic / Mă adresez la medic ori decâte ori am cea mai mică problemă de sănătate

Mă adresez atunci când observ o înrăutăţire asănătăţii

Mă adresez la medic doar când am o problemăgravă de sănătate / Apelez la medic doar în cazde urgenţă


Pe de altă parte, ne putem aştepta la faptul că migranţii, comparativ cu restul populaţiei, necesită un volummai redus de servicii medicale, datorita diferenţelor de vârstă. Cel puţin aceştia îşi apreciază mai pozitivstarea de sănătate comparativ cu persoanele rămase acasă.

Discuţiile de grup confirmă această ipoteză, dat fiind faptul că persoanele mai tinere, care muncesc pestehotare, declară în mare parte că se simt bine şi de aceea nu apelează la medic decât foarte rar. De obiceiproblemele de sănătate ale acestora (cele mai frecvente fiind: reparaţia danturii, consultaţiileginecologice) sunt amânate pentru perioadele când se reîntorc în Republica Moldova.Adresarea la medicpeste hotare se face doar în situaţii de urgenţă. Atunci când revin în Moldova, cei plecaţi la muncă pestehotare se adresează la medici pentru a-şi rezolva problemele de sănătate pe care le-au ignorat aflându-seîn străinătate. Uneori însă migranţii nu-şi permit achitarea costurilor serviciilor medicale din ţara gazdănici în situaţiile de urgenţă.

„Prietenul meu şi-a fărâmat mîna şi în Rusia operaţia costă 60 mii ruble, adică 2000 euro. Păi el vine acasă să şi-o punăîn ghips, în orice caz, tot e mai ieftin... A apelat acolo la urgenţă, a făcut rentghen şi i-au spus că-i trebuie operaţie şi-itrebuie un traumatolog, un chirurg, că osul e crăpat. I-au spus că operaţia costă atîta. „Pentru primul ajutor noi îţipunem ghips, ca să nu umble mîna încolo şi încoace.” (F., 26 ani, rural, Rusia)

Mai mult decât atât, sunt migranţi conştienţi de faptul că schimbările din organismul lor, identificate la unmoment dat, necesită o investigaţie urgentă la medic, însă datorită circumstanţelor, în special a lipseiresurselor financiare, aceştia nu se adresează la medic, aflându-se într-un stres psihologic enorm dacăapare, de exemplu, o suspectare de cancer.

„Am trecut prin nişte clipe... Aşa am suferit! La mine a ieşit nu ştiu ce mai sus de piept, şi eu m-am gîndit că gata de-acum... Era nu ştiu ce ca un ou mic, cînd puneam mâna. N-am avut bani şi n-am apelat la medic, fiindcă abiaîncepusem să lucrez şi a trecut singură, aşa. Făceam masaj aşa, cu săpun sau cu cremă... Am suferit şi credeam că n-osă-mi mai văd copilul, că era mai mic atunci.” (F., 44 ani, Rusia)

Şi în Republica Moldova nu toţi migranţii afirmă că îşi pot asigura, din punct de vedere financiar, accesulla diferite servicii medicale, declarând că pentru moment au alte priorităţi, iar sumele câştigate pestehotare sunt modice.

„Când m-am căsătorit, m-am dus la medic, pentru că trebuia un certificat pentru căsătorie, pentru înscriere ... Şi neroagă d-na de la raion, responsabilă pentru sănătatea familiei, ceva cu reproducerea, să vină soţia mea mai des lamedicul ginecolog. Dar cum să te duci, dacă n-ai cu ce?” (M., 25 ani, Rusia)

Mai mult de jumătate din numărul migranţilor (52%) au acordat calificativele „Foarte bun” sau „Bun” înaprecierea stării proprii de sănătate, pe când în cazul membrilor familiilor beneficiare de remitenţe acestindicator constituie 41%, iar în al treilea sub-eşantion şi mai puţin – 33,4%.

Tabelul 7)Aprecierea subiectivă a stării de sănătate 1

Situaţia este mai bună în rândul migranţilor şi la alţi indicatori care măsoară aprecierea propriei sănătăţi,în aceste cazuri fiind şi mai pronunţată diferenţa între grupuri.

Astfel, în jur de 30 la sută dintre migranţi afirmă că atestă dureri fizice care îi împiedică să activeze şi aravea nevoie de tratament medical pentru a putea fi activi în viaţa cotidiană. Este un procent evident înalt,însă mult mai mic decât în celelalte grupuri, unde astfel de aprecieri au fost făcute de aproape fiecare aldoilea respondent.


Tabelul 8) Aprecierea subiectivă a stării de sănătate 2

Presupunerea că neglijenţa mai pronunţată faţă de propria sănătate în rândul migranţilor este cauzată despecificul lor ca grup de vârstă este confirmată de date. Comparând practicile de accesare a serviciilormedicale doar în rândul respondenţilor de sub 40 de ani, observăm că diferenţa între grupurile comparatese micşorează la 18% în cazul migranţilor şi la 20%-21% - în cazul celorlalte două grupuri.

Specificul vârstei însă nu pare a fi principala determinantă a acestor diferenţe. În tabelul care urmeazăavem distribuţia indicatorului doar în rândul celor care îşi apreciază starea de sănătate ca fiind „Rea” sau„Foarte rea”. Cu toate acestea (aprecierea negativă a stării de sănătate), migranţii iarăşi sunt cei care evităfrecventarea regulată a instituţiilor medicale, doar 25% dintre ei apelând la medic imediat ce atestă vreoproblemă de sănătate, iar 38,9% adresându-se unui medic doar în situaţii grave.

Tabelul 9) Accesarea serviciilor medicale în raport cu necesităţile(persoanele care îşi apreciază prost starea de sănătate)

În acelaşi timp, majoritatea migranţilor recunosc că nu duc un mod de viaţă sănătos, aspect confirmat şi demembrii famililor lor, care au evidenţiat că persoanele plecate la muncă peste hotare sunt expuse la maimulte riscuri: Percepţia modului de viaţă sănătos estediferită, însă poate fi sintetizată în următorii indicatori:

- care presupune în primul rând, în viziunea celor intervievaţi, oalimentaţie adecvată, respectarea normelor de igienă personală, odihnă, practicarea activităţilorsportive, controlul medical profilactic etc., precum şi evitarea unor practici nocive cum ar ficonsumul excesiv de alcool, fumatul etc. De remarcat faptul că cei mai afectaţi de acest aspect suntmigranţii care muncesc în ţările CSI, în special în Moscova. Aceştia, pentru a economisi bani,locuiesc în aceleaşi încăperi pe care le construiesc sau le repară, în condiţii nefaste pentru sănătate.Unii dintre ei nu au nici măcar condiţii pentru igiena zilnică (duş), deşi muncesc fizic.

-

„Ei când pleacă, nu ştiu ce îi aşteaptă acolo”.

condiţiile de muncă

starea fiziologică a organismului,

: existenţa unui loc de muncă; munca fizică să nu fie prea extenuantă; igiena lalocul de muncă; respectarea zilei de muncă de 8 ore şi cel puţin a unei zile libere în săptămână.


Migranţii însă sunt constrânşi de situaţie să muncească cel mai adesea în condiţii precare, mai multde 8 ore pe zi. Unele femei care îngrijesc persoane sunt antrenate în muncă 24 de ore din 24, 7 zilepe săptămână, adică tot timpul.

care vizează în primul rând stresul ce îi afectează în mod deosebit pemigranţi. Procesul de emigrare a constituit un stres enorm pentru mulţi dintre cei plecaţi la muncăpeste hotare. Emoţiile aflării într-o ţară străină, departe de cei dragi şi dorul de copii reprezintă alţifactori extrem de stresanţi pentru migranţi. Din punct de vedere psihologic, cetăţenii RepubliciiMoldova se simt inferiori în raport cu cetăţenii nativi ai ţării gazdă. Totodată, migranţiiîndeplinesc muncile cele mai de jos, deşi mulţi dintre ei au studii superioare şi în Moldova au avutun anumit statut social, au lucrat ca medici, profesori etc., au deţinut funcţii de conducere.

- aspectul psihologic,

„Am în Italia un verişor, care trăieşte acolo împreună cu familia, şi toţi spun că nu sînt trataţi la acelaşi nivel ca italienii,permanent se socot mai inferiori, cu toate că au funcţii de contabili, medici, şi tot nu sînt trataţi ca cetăţenii italieni.” (F.,27 ani, rural, fratele în Rusia, mai multe rude în diferite ţări)

- se referă la relaţiile interumane, bazate pe respect şi afecţiune, precum şila consumul cultural, posibilitatea de a merge la teatru, cinema, concerte. De asemenea, accesul lao educaţie de calitate, la servicii de recreere şi agrement, turism etc.

În discuţiile de grup s-a remarcat de asemenea ideea că mediul ambiant, poluarea, promovarea produselorsintetice având diferiţi conservaţi, coloranţi şi alţi aditivi, contribuie la înrăutăţirea sănătăţii migranţilor,la generaţii bolnave şi la un mediu nesănătos.

Migranţii înregistrează o rată de morbiditate mult mai scăzută faţă de cea a membrilor familiilor lor saufaţă de cea a membrilor gospodăriilor care nu beneficiază de remitenţe. Doar unul din patru migranţi(24,4%) afirmă că în momentul de faţă suferă de vreo afecţiune cronică.

Beneficierea de remitenţe, aparent, nu influenţează gospodăriile la capitolul incidenţa bolilor cronice. Îngospodăriile recepţionare de remitenţe şi în rândul respondenţilor din gospodăriile care nu beneficiază deremitenţe incidenţa bolilor cronice este la acelaşi nivel, în jur de 41%.

aspectul cultural-moral

Incidenţa maladiilor cronice

Incidenţa bolilor croniceFigura 2)

În acelaşi timp, datele sugerează că nici statutul de migrant nu influenţează incidenţa bolilor cronice, iardiferenţa atestată anterior între migranţi şi populaţia neimplicată în procesul migraţional este datoratăîntrutotul faptului că migranţii sunt ceva mai tineri faţă de restul populaţiei. În discuţiile de grup cumigranţii s-a observat totuşi o tendinţă caracteristică migranţilor care suferă de boli cronice de a se adresamai des la medic, inclusiv pentru controale profilactice.


În rândul respondenţilor cu vârste de sub 35 de ani nu există diferenţe între grupuri în ceea ce priveşteincidenţa maladiilor cronice, ba mai mult chiar, în rândul migranţilor procentul celor care atestă maladiicronice este ceva mai mare decât în celelalte două grupuri, constituind 17,4%.

Figura 3) Incidenţa bolilor cronice în rândul respondenţilor cu vârste de sub 35 de ani

Cele mai frecvente afecţiuni cronice acuzate de populaţie sunt bolile aparatului cardiovascular, celeosteoarticulare, cele ale aparatului digestiv şi cele ale sistemului nervos.

Ierarhia bolilor în funcţie de prevalenţă este aproape similară în toate grupurile comparate, poate cuexcepţia membrilor familiilor beneficiare de remitenţe, care într-o măsură mai mare atestă afecţiuni alesistemului nervos.

Tabelul 10) Boli cronice specificate


IV. MEDICINA DE FAMILIE

1. Adresabilitatea la serviciile medicinii primare

Apelarea la serviciile medicale

Frecvenţa contactării sistemului de sănătate

Datele privind contactarea de către migranţi a sistemului medical într-o anumită perioadă de timp(ultimele 12 luni) din start scot în evidenţă două momente de bază:

1. migranţii contactează sistemul medical mult mai rar comparativ cu populaţia neimplicată înmigraţie. În ultimele 12 luni, 41,9% dintre migranţii intervievaţi nu au contactat niciodatăsistemul de sănătate, 37,7% - o dată sau de două ori, şi doar unul din zece migranţi a contactatsistemul medical mai mult de 10 ori. Un migrant a contactat de două ori mai rar sistemul medical(în medie 1,5 vizite pe an), comparativ cu 3,2 vizite – în cazul membrilor gospodăriilor beneficiarede remitenţe şi cu 3,5 contacte în medie – în cazul membrilor gospodăriilor care nu beneficiază deremitenţe.Acest lucru semnifică faptul că migranţii contactează rar sistemul medical din Moldovadin cauza absenţelor îndelungate din ţară, iar pe de altă parte, nu contactează nici sistemul medicaldin ţările gazdă;

2. recepţionarea de remitenţe se pare că nu sporeşte accesarea serviciilor medicale în rândulpopulaţiei neimplicate în migraţie. Diferenţa privind media numărului de contacte cu medicii nueste una foarte mare (deşi oricum e în favoarea membrilor gospodăriilor care nu beneficiază deremitenţe - 3,2 contacte anual în cazul beneficiarilor de remitenţe, faţă de 3,5 – în cazulnebeneficiarilor), iar dacă excludem respondenţii cu vârste de peste 40 de ani, atunci indicatorulpractic se egalează – 2,8 faţă de 2,7.

Tabelul 11)

Interacţiunea cu medicul de familie

Accesarea mai redusă a sistemului medical explică şi faptul de ce mulţi migranţi nu îşi cunosc în prezentmedicul de familie (22,5%). Acest procent este dublu faţă de cel al membrilor familiilor beneficiare deremitenţe (11,4%) şi cu 11% mai mare faţă de al treilea grup (13,8%).

Un aspect foarte important în această situaţie ţine de dimensiunea de gen. În general, femeile într-omăsură mai mare îşi cunosc medicul de familie. Însă în cazul migranţilor tocmai respondenţii de sexfeminin înregistrează un nivel mult mai redus de cunoaştere a medicului de familie comparativ cu grupulsimilar din celelalte sub-eşantioane. Femeile implicate în migraţie nu îşi cunosc medicul de familie înproporţie de 16,8%, comparativ cu 6,8% în cazul femeilor din gospodăriile beneficiare şi 8,6% în cazulfemeilor din gospodăriile nebeneficiare de remitenţe. Cât priveşte grupul bărbaţilor, diferenţele deşiexistă, totuşi nu sunt atât de pronunţate: 25,9% în cazul migranţilor, 20,4% şi, respectiv, 21,9%.

Şi acest aspect nu este determinat în totalitate de diferenţele distribuţiei după vârstă a grupurilor analizate.


Dacă ne limităm doar la respondenţii cu vârste sub 40 de ani, în cazul bărbaţilor cel mai înalt procent alcelor ce nu-şi cunosc medicul de familie se regăseşte în familiile nebeneficiare de remitenţe (33,8%), pecând femeile migrante deţin iarăşi cea mai mare pondere în grupurile comparate (15,9%).

Figura 4) Cunoaşterea medicului de familie

Migranţii mult mai rar şi-au vizitat medicul de familie (doar 33,4% l-au vizitat cu mai puţin de 6 luni înurmă, în timp ce 15,4% au făcut-o cu 7-12 luni în urmă). Unul din patru (27,4%) nu şi-au vizitat niciodatămedicul de familie sau l-au vizitat cu atât de mult timp în urmă încât nu pot aprecia când a avut loc ultimavizită. Acest procent este dublu faţă de grupurile de comparaţie, în cazul cărora ponderile constituie13,2% şi, respectiv, 13,6%.

Tineretul şi persoanele de sex masculin vizitează mai rar medicul de familie. Nu şi-au vizitat niciodatămedicul de familie în ultimii 3 ani aproape o treime dintre migranţii de sex masculin şi doar 19,7% dintremigranţii de sex feminin. Această diferenţă legată de gen este valabilă şi pentru populaţia neimplicată înmigraţie, în rândul căreia procentul bărbaţilor care nu şi-au vizitat medicul de familie în ultimii 3 ani estedublu faţă de cel al femeilor.

Un alt aspect sugerat de date este faptul că migranţii care au nevoie de servicii medicale mult mai des leaccesează direct, fără intermedierea medicului de familie.Astfel, 22% dintre migranţii care în ultimele 12luni cel puţin o dată au beneficiat de un serviciu medical nu şi-au contactat în prealabil medicul de familie.În cazul celorlalte grupuri aceast indicator este de două ori mai mic – 8% şi, respectiv, 10%.

Tabelul 12) Ultima vizită la medicul de familie

În discuţiile de grup s-a pus accentul în special pe atitudinea medicilor faţă de pacienţi, evidenţiindu-sefaptul că la acest capitol, există o deosebire foarte mare între medicii din ţările UE şi cei din RepublicaMoldova. Majoritatea au remarcat că comportamentul medicilor din ţările gazdă este unul respectuos,fiecare pacient, indiferent de statutul acestuia, beneficiază de o atenţie deosebită din partea angajaţilor dinsănătate. În Republica Moldova, după părerea celor intervievaţi, atitudinea medicului este în corelaţiedirectă cu sumele de bani pe care i le achită pacientul. Deşi au fost şi respondenţi care s-au declarat


În ultimele 12 luni au fost situaţii în care aţi avut nevoie de asistenţă medicală,însă nu v-aţi adresat la medic?

nemulţumiţi de felul cum au fost trataţi peste hotare, remarcând faptul că populaţia băştinaşă este oricummai avantajată, şi chiar dacă te afli legal în ţară, oricum rămâi un străin pentru ei. „A

„medicul se află în serviciul cetăţeanului, nu ca la noi: parcă îi eştiîntotdeauna dator medicului cu ceva.”

m născut în Italia, am avuto naştere foarte grea şi, din cauză că alături năştea şi o italiancă, erau toţi medicii veniţi la ea. Pe mine m-au lăsat cu oasistentă şi cînd deja a trebuit să nasc, a venit medicul şi şi-a pus mîinile în cap, a certat-o. Pe urmă au venit vreo 6 medici...Dacă mai dura 10 minute, murea copilul. Nu mi-a plăcut deloc cum (am fost tratată) la ei acolo... Şi eram în regulă, aveampermis de soggiorno.”

“Medicina se socoate una dintre cele mai bune la engleji, dar a fost un caz real, pe care l-am avut. Mi-am rupt osul la mână... Îndecurs de 2 săptămâini m-am apropiat de medic şi i-am arătat cazul... Mi-a spus să vin peste o lună de zile. Peste o lună de zileosul era prins deja unul de altul şi, când am venit iarăşi, el mi-a spus că este prins (greşit) şi trebuie să-l rupem din nou. Dar eunu am vrut, dacă era prins să-l rup din nou, şi aşa a şi rămas. Alt caz: am avut probleme cu glandele şi iarăşi nu am putut sămerg acolo... Că era costisitor şi îmi era frică. Tot mai bine e la noi acasă.”

Există de asemenea migranţi cu boli cronice care declară că nu şi-au putut înlocui medicii din Moldova,cei la care se tratează de ani de zile, cu cei de peste hotare, ei fiind de fapt mulţumiţi de serviciile oferite demedicii moldoveni.

Atitudinea medicilor faţă de pacienţi este mult mai bună peste hotare, consideră şi membrii familiilormigranţilor. Unii au făcut această constatare din propria experienţă, atunci cînd munceau şi ei pestehotare, remarcând că acolo

Practicile de evitare a serviciilor medicale în pofida necesităţii sunt destul de răspândite în rândul întregiipopulaţii, inclusiv în rândul migranţilor, 25% dintre aceştia afirmând că în ultimele 12 luni au avut situaţiiîn care nu s-au adresat instituţiilor medicale, deşi au avut nevoie de serviciile lor. Luat însă comparativ pegrupuri, acesta este procentul cel mai mic.

În cazul gospodăriilor beneficiare de remitenţe, evitarea instituţiilor medicale a fost raportată de 30,3%dintre respondenţi, iar în cel al gospodăriilor nebeneficiare de remitenţe – de 32,4%.

Din perspectiva apartenenţei de gen, în imposibilitatea de a accesa serviciile medicale se pomenesc maides femeile migrante (28,8%) decât bărbaţii migranţi (23,1%), cât şi femeile din gospodăriile care nubeneficiază de remitenţe (36,2%), comparativ cu bărbaţii din acelaşi grup de gospodării (27%).

(F., 29 ani, a muncit în Italia, România, intenţionează să plece în Irlanda)

(M., 27 ani, Marea Britanie)

2. Accesibilitatea serviciilor medicinii primare

Figura 5) Incidenţa situaţiilor de neadresare pentru asistenţă medicală

Migranţii sunt puşi în imposibilitatea de a accesa serviciile medicale din diferite cauze, atât în RepublicaMoldova, cât şi peste hotare. Cazuri de acest gen, raportate de migranţi, au loc în mare parte peste hotare –38,3%.


Figura 6) Unde a avut loc situaţia de neadresare pentru asistenţă medicală

Neaccesarea serviciilor medicale este cauzată de mai mulţi factori, doi fiind cei mai importanţi: atitudineaneglijentă, când persoana nu se adresează la medic deoarece consideră problema drept una nu prea gravă, şilipsa de timp. Aceste cauze sunt caracteristice tuturor grupurilor analizate. Comparaţia între cele 2 grupuride populaţie neimplicată în migraţie evidenţiază doar faptul că membrii gospodăriilor care nu beneficiazăde remitenţe se confruntă mai des cu problema lipsei mijloacelor financiare necesare pentru a se deplasapână la instituţiile medicale - 21,3%, faţă de 13,9% -- în cazul populaţiei beneficiare de remitenţe.

În cazul migranţilor se constată mai multe momente specifice. Mai întâi, avem primul semn al„marginalizării” din cauza neasigurării medicale. Astfel, lipsa unei asigurări medicale a împiedicat unuldin cinci migranţi să acceseze serviciile medicale. Acest lucru este în egală măsură valabil pentruMoldova şi pentru ţările gazdă. Cu lipsa timpului necesar pentru a vizita un medic migranţii se confruntăsemnificativ mai des peste hotare (33,7%) decât în Moldova (18,8%).

Lipsa de bani pentru transport ce ar permite deplasarea către instituţiile medicale prezintă un obstacol şipentru migranţi, însă doar atunci când aceştia se află în Moldova (12,8%).

Studiul calitativ a confirmat că unora dintre migranţi le este teamă să se adreseze la medici pentru că îiconsideră în mare parte incompetenţi. Pe de o parte, se subliniază faptul că medicii cu vârste înaintatecontinuă să utilizeze scheme învechite de tratament, care în unele ţări sunt demult abandonate sau/şicontestate, iar pe de altă parte, se evidenţiază că medicii tineri şi-au făcut studiile achitând taxe (inclusivneoficiale) pentru De asemenea, o bună parte dintre participanţii la focus grupuriconsideră că medicii din Moldova au drept scop principal „ şi nu tratamentulpacientului. Acest aspect se manifestă cu precădere în cazul migranţilor; în opinia acestora, ei sunt priviţide către cadrele medicale ca o sursă financiară.

„cumpărarea notelor”.stoarcerea de bani”

„Ei se uită la tine aşa: dacă tu ai venit (de peste hotare) şi nu vrei să scoţi un leu din buzunar, tu eşti un om pierdut. Îţireproşează, strigă, se poartă foarte urât, îţi trânteşte pansamentul înaintea ta... Şi-apoi, personalul ăsta tehnic,infirmiera asta tot aşa: la fiecare trebuie să le dai... Ne simţim mai mult ca o sursă de bani.” (F., 33 ani, Rusia)

Migranţii participanţi la focus grupuri au remarcat de asemenea că instituţiile medicale din RepublicaMoldova sunt insuficient finanţate şi, din acest motiv, starea edificiilor acestora este proastă, condiţiileigienice nu se respectă, medicamentele, resursele umane sunt insuficiente etc. Şi că, în ansamblu, aceştifactori contribuie la faptul că migranţii în mare majoritate nu au încredere în sistemul medical dinRepublica Moldova, cel finanţat de la stat.

„Eu, anul trecut, am fost în spital. Eu sunt invalid şi m-am dus acolo, şi ei n-aveau (medicamente) pentru picurătoare. Eu amdat 1000 de lei ca să-mi cumpăr toate leacurile, pentru că ei nu au (nimic) în afară de analghin, glucoză, fizrastvor (serfiziologic) şi furacilină.. Din astea au cât vrei, dar restul nu-i nimic, nici binturi (pansamente) nu-s.”

„Pentru că eu sunt din sat, şi părinţii mei sunt din sat, am şi o soră, apoi medicul de familie... ăsta nu-i medic... El vine şi, cu opastilă, lecuieşte toate bolile. Şi tot aşa, trebuie să-i împingi tot timpul (câte) 20 de lei ca să-ţi facă orice iscălitură... Şi aşa-ipeste tot locul, în toate raioanele, în raionul Cantemir - asta-i precis. Şi-i un medic de familie la 7 sate... Aici trebuie să vinăcineva să vadă, aici nici n-ai ce discuta... Este foarte grav (situaţia) cu medicii de familie.”

Nu ai cum să (îţi) cunoşti medicul de familie. Din câte cunosc eu, un medic de familie e pentru câteva sate. Medicul nostrude familie e tocmai la 8-9 km (distanţă). Dar în sat este (doar) un fel de asistentă medicală.”

„Noi stăm prost cu aparatajul. Poate în alte ţări vin şi fac deodată diagnostica, au aparate, chiar şi acelaşiuzi(ultrasunet): el vede dacă ai hemoragie internă la stomac sau în altă parte. Dar la noi cum se face? La noi (se punediagnosticul) numai pe (bază de) palpaţii...”

(F., 46 ani, Rusia)

(F., 33 ani, Rusia)

(M., 21 ani, Rusia)

(F., 30 ani, Rusia)

„


Migranţilor le inspiră mai multă încredere serviciile medicale din străinătate, în special din UE. Ei declarăcă diferenţa este una semnificativă, începând de la anturaj, dotarea tehnico-materială şi până la atitudineaangajaţilor instituţiilor medicale faţă de pacienţi.

„Deosebirea este foarte mare: 1. Nu se plăteşte patul-loc, (plata pentru acesta) intră în asistenţa medicală; 2. Paturilesunt (concepute) strict după necesităţile sanitare, cu canapele ortopedice; 3. Hrana (este) foarte bună, nu-i necesar să-ţiaducă de acasă. Dacă eşti la dietă, îţi dă dietă, gustos, cu carne cu tot, la nivel sănătos. Nu-ţi permite să aduci mîncarede acasă; 4. Condiţii foarte bune pentru a face o baie, de a merge la WC, (este) apă, nu umblă cu lighenele, şi numiroase a clor etc.” (F., 36 ani, Italia)

Cîţiva respondenţi au accentuat faptul că apelează la serviciile medicale din Republica Moldova doarpentru anumite formalităţi. S-a menţionat că certificatele medicale solicitate la locul de muncă sau pentrualte scopuri sunt acordate fără o examinare adecvată a pacienţilor.

„În Moldova am făcut un control medical cu jumătate de lună în urmă, în care am mers prin cabinete, stând şi enervându-mă,şi (toţi medicii) mă întrebau: eşti sănătos? Şi-mi scriau: „sănătos”. Am avut nevoie de un document, (de aceea) nu m-aucontrolat, dar m-au întrebat (numai)... Şi am pierdut o zi... Putea (medicul) să treacă singur, să-mi iscălească sau nu ...”

„Când am lucrat aici, în Chişinău, la o firmă de mobilă, mi-a trebuit un certificat precum că-s apt de muncă. Am sunatacasă la mama: ea avea un cunoscut la medicul de sector. I-am trimis certificatul, au pus ştampilele, eu n-am fost delocla control şi m-au primit la serviciu. Altfel n-aveam nici timp, nici bani să mă duc.”

(M.,24 ani, Rusia)

(M., 21 ani, România)

Migranţii într-o măsură mai mare manifestă rezerve faţă de profesionalismul medicilor din Moldova,motiv pentru care au evitat accesarea serviciilor medicale 12,8% dintre respondenţi.

Atunci când migrantul se află peste hotare, un obstacol în plus îl constituie aspectele legate de statutul săuoficial în ţara gazdă. Dintre cei care au evitat vizitarea unui doctor peste hotare 6,5% au afirmat că nu audorit să fie văzuţi de cineva mergând la doctor, cel mai probabil de reprezentanţii autorităţilor. Există deasemenea o teamă a migrantului, în special a celui care munceşte ilegal, că angajatorul, aflând deproblema lui de sănătate, nu îl va mai angaja sau îl va concedia. Un alt aspect vizează banii. Nu este vorbadoar de lipsa acestora pentru a accesa serviciile medicale, dar şi de faptul că adresarea la medic presupunepierderea unei zile (câtorva zile) de muncă, pierdere pe care un migrant nu şi-o poate permite, dat fiindfaptul că principalul său scop este câştigul financiar. În plus, migranţii declară că adresându-se la medic eiîşi asumă riscul pierderii locului de muncă din cauza absenţei de la serviciu, angajatorului fiindu-iindiferent motivul absenţei.

Tabelul 13) Cauzele neaccesării serviciilor medicale


Limba de comunicare reprezintă şi ea o barieră pentru unii migranţi în cazul adresării la medic în ţaragazdă. Unii dintre cei care muncesc peste hotare declară că, deşi cunosc limba la nivel de comunicare,le este dificil să discute cu medicii care în mare parte folosesc un limbaj specific.

Asistenţa medicală în Republica Moldova este apreciată de populaţie mai degrabă ca inaccesibilă. Fiecareal doilea cetăţean este de părere că ar fi complicat să beneficieze de îngrijire medicală atunci când ar aveanevoie, iar între 8% şi 14% dintre cetăţeni au folosit chiar calificativul de „foarte complicat”.

Remarcăm că populaţia beneficiară de remitenţe (a nu se confunda cu migranţii propriu-zişi) apreciazăoarecum mai pozitiv accesibilitatea serviciilor medicale, comparativ cu migranţii şi populaţia care nubeneficiază de remitenţe. O apreciere negativă a fost dată de circa 59% de membri ai familiilor beneficiarede remitenţe, comparativ cu 64% dintre migranţi şi 66% din populaţia care nu beneficiază de remitenţe.

Într-adevăr, discuţia de grup cu membrii familiilor migranţilor confirmă faptul că beneficierea deremitenţe le sporeşte în mod semnificativ posibilităţile de accesare a serviciilor medicale. Mulţi dintrerespondenţii ai căror rude muncesc peste hotare au recunoscut că, fie ei personal fie unele rude ale lor, aubeneficiat de servicii medicale doar datorită remitenţelor.

Aprecierea accesibilităţii serviciilor medicinii primare şi a asistenţei medicale în RepublicaMoldova şi în străinătate

„M-am tratat numai datorită banilor de peste hotare. A fost vorba de vreo 300 dolari, (pe care i-am avut) numai de pestehotare. De pe loc nu e posibil (să obţin o asemenea sumă).”

„La noi, verişorul are diabet zaharat şi, dacă nu ar fi mama lui care e în Italia să-i trimită bani ca să facă tratament şi să steaîn spital o dată la jumate de an, nu ştiu ce ar fi (cu el). El are poliţă, stă la spitalul nr. 3. El permanent plăteşte bani la sorămedicală, la toţi (medicii) şi faţă de el atîrnarea (atitudinea) e cu totul alta decît faţă de alţii, care sunt cu el în spital şi nuplătesc atât”.

m făcut operaţie, mi-au trimis bani pentru operaţie.”

“Pe noi ne-a ajutat foarte mult cumnata, cînd soacră-mea a fost bolnavă. Numai pe asta trăim. Soţul meu a plecat în Italia şieu trebuie să mă duc (în Italia) săptămîna viitoare. Noi numai pe asta trăim, pe finanţele de peste hotare.”

“Sunt la pensie şi dacă nu-mi trimit fetele (bani) - mor. Practic, cheltuielile îs acceptabile, dar numai cu veniturile de-acolo.”

(F., 26 ani, urban, soţul plecat în Rusia)

(F., 27 ani, rural, mai multe rude se află la muncă peste hotare)

„A (M., 51 ani, urban, soţia şi fiica plecate în Italia)

(F., 37 ani, Franţa)

(F., 60 ani, Italia)

Câţiva participanţi la studiu au evidenţiat faptul că pentru ei, problemele de sănătate ale unuia din membriifamiliei a fost şi principalul factor care a determinat plecarea la muncă peste hotare, ei fiind conştienţi cănu au altă soluţie pentru a le asigura tratamentul necesar.

Unii participanţi la studiu au remarcat că numai gândul că există cineva apropiat care munceşte pestehotare şi, în caz de urgenţă, ar putea apela la el(ea) după ajutor le oferă o încredere în ziua de mâine, unanumit sentiment de stabilitate. Dacă ceva s-ar întâmpla, el(ea) la sigur le-ar expedia bani pentrusoluţionarea problemelor de sănătate. Fapt confirmat de altfel şi de migranţi, care declară că la altecheltuieli ei pot renunţa, atunci însă când este vorba de sănătatea celor apropiaţi – ei jertfesc totul.

„Dacă face parte din familia mea - voi cheltui cît va trebui. Dacă va trebui, (voi cheltui) şi o mie de euro, şi două, şi trei.Am cheltuit mai mult decît m-am aşteptat pentru intervenţiile chirurgicale ale părinţilor.” (F., 36 ani, Italia)

Migranţii au evidenţiat de asemenea faptul că medicii cunosc deja acest aspect al disponibilităţii celorplecaţi la muncă peste hotare să ofere sprijin financiar apropiaţilor lor sau să-şi plătească integral propriultratament atunci când se adresează la medic.

„Chiar nu demult am auzit un caz că au internat pe o doamnă (în spital) şi, de odată (de la bun început) au întrebat-o: „Ai pecineva peste hotare?”. Şi a murit doamna după vreo 3 zile

„Stăteam la Spitalul Republican şi apoi (medicul) nu venea să mă întrebe: „Ce te doare?”, dar „Cîte zile mai ai deplătit?”. Prima întrebare asta era: pe cîte zile mai ai bani de plătit?

.” (F., 44 ani, Rusia)



Mai mulţi participanţi la discuţiile de grup au accentuat faptul că sistemul medical din Republica Moldovaeste susţinut (la nivel informal) pe bază de remitenţe, în caz contrar acesta ar fi falimentar, iar medicii nu aravea cum să reziste în condiţiile pe care le oferă statul. În diferite contexte au fost respondenţi care au ţinutsă precizeze că, de fapt, medicii sunt forţaţi de contextul economic şi politic să practice mita, altfel nu arputea supravieţui.

„Noi vorbim negativ despre medici şi învăţători, dar dacă e să ne punem în locul lor, eu pot să-i înţeleg: ei tot au salariulmic şi vor să trăiască. Totul vine de la stat, totul vine de la conducere...” (F., 21 ani, Rusia)

Accesibilitatea asistenţei medicale peste hotare este apreciată de migranţi ceva mai pozitiv comparativ cuasistenţa medicală din Moldova, deşi oricum predomină aprecierile negative: 44,4% au apreciat accesuldrept „complicat” şi 13,9% - drept „foarte complicat”.

Figura 7)Percepţia accesibilităţii asistenţei medicale

Accesibilitatea asistenţei medicale în străinătate depinde de direcţia emigrării şi în special de statutul legalal migrantului în ţara gazdă.

De cel mai restricţionat acces la serviciile medicale peste hotare au parte migranţii care muncesc într-oţară din CSI, de asemenea, cei care dispun de un statut legal mai puţin „avansat”.

Fiecare al doilea migrant în zona CSI a apreciat accesul la serviciile medicale profesioniste ca fiind„complicat”, iar 15,5% dintre ei l-au apreciat drept „foarte complicat”. Pentru comparaţie, în UE acestecalificative au fost acordate de doar de 28,4% şi, respectiv, 10,9% de migranţi.

De cel mai uşor acces la serviciile medicale de peste hotare beneficiază migranţii moldoveni care au reuşitsă obţină cetăţenia ţării în care se află, cei care dispun de cetăţenia bulgară sau cea română, precum şipersoanele care dispun de permis de şedere şi de muncă.

La capitolul accesibilitatea serviciilor medicale peste hotare, deţinerea permisului de reşedinţă, cât şiînregistrarea temporară, nu oferă beneficii evidente în raport cu migranţii care au un statut ilegal. Aceştiadin urmă, în proporţie de 42,8%, consideră că pentru ei ar fi complicat să acceseze serviciile medicale, iarpentru 23,1% dintre ei – chiar foarte complicat.


Studiul calitativ a confirmat faptul că statutul legal al migrantului este un factor important în accesareaserviciilor medicale. Cei aflaţi ilegal în ţara gazdă evită în general locurile publice din teama de a nu fiexpulzaţi, or deplasarea spre instituţiile medicale îi expune la acest risc. De asemenea, predominăpercepţia că medicii ar putea să-i denunţe:

(F., 49 ani, Italia). Cu toate că au fost mai mulţi emigranţi care aupus la îndoială faptul că lucrătorii medicali ar fi capabili să facă un asemenea gest şi nimeni nu a confirmatvreun caz în care adresarea la medic a contribuit la expulzarea cetăţenilor Republicii Moldova sau a altormigranţi.

„Din câte eu ştiu, acei care-s ilegal şi se adresează la medic, peurmă (medicul) îi denunţă la poliţie.”

Tabelul 14)Percepţia accesibilităţii asistenţei medicale peste hotare pe caracteristici migraţionale

„Asta a fost o lege acuma, în primăvară, încă au fost puse condiţii medicului – cum se adresează la dânsul un„stranier”, să-l denunţe. Dar cred că nici un medic nu a făcut treaba asta, nu, nu cred.” (F., 33 ani, Italia)

Obstacole în accesarea serviciilor medicale în Republica Moldova şi în străinătate

Obstacole în accesarea serviciilor medicale în Republica Moldova

Setul de obstacole care îngrădesc accesul populaţiei la asistenţă medicală în Moldova este cât se poate delarg.

Cea mai accentuată problemă ţine de aspectul financiar, costul serviciilor medicale, care face acesteservicii inaccesibile pentru populaţie. Problema financiară este aproape la fel de importantă şi pentrumigranţi.

Ca şi importanţă, urmează lipsa poliţei de asigurare medicală, cea mai gravă problemă în cazul migranţilor- 44,9% de menţiuni, comparativ cu 32% - în cazul membrilor gospodăriilor beneficiare de remitenţe şi29,3% - în cazul gospodăriilor care nu beneficiază de remitenţe.

Tabelul 15)

Setul de obstacole în accesarea serviciilor medicale din străinătate este unul diferit faţă de Moldova.

Problema lipsei asigurării medicale este valabilă pentru migranţi şi în ţările gazdă, aceasta fiindmenţionată cel mai des (34%) drept obstacol care face mai dificilă accesarea asistenţei medicale peste


hotare. Al doilea obstacol ţine de statutul de şedere ilegal, care a făcut dificil accesul la medici pentru28,7% de migranţi sau, în general, a condus la percepţii precum că pentru migranţii ilegali nu suntdisponibile serviciile medicale peste hotare – 11,1%.

Doar pe al treilea loc se plasează constrângerile financiare, fiecare al patrulea migrant (25%) menţionândcosturile serviciilor medicale de peste hotare ca fiind prea înalte în comparaţie cu posibilităţile luifinanciare.

Un aspect foarte important ţine de piaţa muncii, care creează mecanisme de îngrădire a accesului laservicii medicale, fie prin interdicţia de a părăsi locul de muncă în zilele lucrătoare (14,7%) fie prin teamade a nu pierde locul de muncă (20,5%).

Neîncrederea în profesionalismul medicilor, care în cazul sistemului medical din Moldova se plasează peal treilea loc (29,2%), în setul de obstacole întâlnite peste hotare este un factor destul de neînsemnat –6,1%.

Tabelul 16) Obstacole în accesarea serviciilor medicale peste hotare

3. Consumul de servicii medicale în străinătate

Gradul de accesare a serviciilor medicale din străinătate de către migranţii moldoveni este foarte scăzut.Doar 6,5% dintre migranţi s-au aflat la evidenţă în sistemul public de sănătate al ţărilor gazdă pe întreagaperioadă în care au fost antrenaţi în procesul migraţional, şi acesta este serviciul cel mai des accesat,comparativ cu alte tipuri de servicii medicale. Doar 6,1% dintre migranţi au consultat un medic de profildin sistemul public, iar 5,7% - au vizitat un medic generalist/de familie.

Sistemul de sănătate privat din străinătate este şi mai puţin accesat la nivelul serviciilor de consultanţă,doar 4,8% dintre migranţi consultând un medic de profil din sistemul privat. În ceea ce priveşte urmareaunui tratament sau efectuarea unei intervenţii chirurgicale, serviciile cu plată sunt mai des accesate. Auurmat un tratament (internare) cu plată 3,6% dintre migranţi, fără plată - 1,8%. Au achitat pentruintervenţii chirurgicale 2,8% dintre migranţi, au suportat o intervenţie chirurgicală fără plată 1,5%.

Serviciile medicale de urgenţă, aparent cele mai accesibile peste hotare (55% dintre migranţi sunt sigurică ar apela la acest serviciu în caz de necesitate) nu sunt şi printre cele mai accesate, astfel încât doar 3,9%dintre migranţi au beneficiat de acest serviciu.

Migranţii participanţi la focus grup se declară în mare majoritate mult mai satisfăcuţi de serviciile deurgenţă din ţările în care lucrează comparativ cu cele din Republica Moldova. Percepţia multora este că înMoldova ambulanţa ajunge foarte greu la solicitant şi este, de regulă, nepregătită pentru intervenţie. Deşiunii respondenţi au declarat că în ultimii ani situaţia s-a schimbat, alţii au ţinut să precizeze că recent (înultimul an) li s-a întâmplat ca serviciul de urgenţă să vină în mai mult de jumătate de oră sau să nu aibă celenecesare pentru primul ajutor. În schimb, faţă de serviciile de urgenţă din străinătate percepţia este unapozitivă, migranţii argumentând prin exemple concrete. Este apreciată în primul rând rapiditateaintervenţiei.


„Cumnata mea a chemat urgenţa, fetiţa a călcat-o maşina pe picioruş şi a venit chiar elicopterul, foarte repede, şi au luat-o.”

„Eram la mama, ea a avut o alergie puternică, chiar s-a întîmplat. Dar (medicul) n-a întrbat-o de acte, de nimic. I-a acordatprimul ajutor şi i-a spus: „Să vă duceţi la medic”. Şi mamei i-a stat bine şi nu s-a mai dus...Mama mea este fără acte, dar (medicii) i-au acordat primul ajutor.”“Fata cu care eu trăiam în America a chemat urgenţa şi aceasta foarte repede a venit, şi i-a acordat ajutor. Adică la noiurgenţa trebuie s-o aştepţi mult, foarte mult.”

(F., 37 ani, Franţa)


(F., 21 ani, SUA)

Experienţe mai puţin pozitive se înregistrează însă în Federaţia Rusă, migranţii constatând că serviciile deurgenţă intervin rapid, oferă ajutorul, însă solicită achitarea unor taxe. De menţionat că majoritatea celorintervievaţi s-au referit la alte persoane, cum ar fi colegi de serviciu, prieteni.

„ Nu am chemat pentru mine (ambulanţa), dar acolo unde lucram a căzut un bărbat şi i s-a rupt mîna. Şi vă spun cinstit că de-odată i-au cerut bani. Urgenţa l-a luat şi i-au pus ghipsul„Un prieten din Chişinău a chemat salvarea, i-au făcut operaţie, dar medicii au zis că (pentru) moldoveni e cu plată şi au fostnevoiţi să sune cunoscuţii, prietenii, să împrumute ca să plătească.”„Un prieten, în Rusia, a avut comoţie cerebrală şi a plătit foarte mult, că era în stare gravă.”

” (F., 44 ani, Rusia)

(M., 20 ani, Rusia)(M., 25 ani, Rusia)

Serviciile medicale private (cu plată) sunt apreciate ca fiind mai accesibile peste hotare.

Tabelul 17) Consumul de servicii medicale în străinătate

Volumul consumului de servicii medicale diferă substanţial în diferite grupuri de migranţi, distincte caprofil migraţional. Ca şi direcţii de emigrare, cel mai înalt nivel de consum al serviciilor medicale seremarcă în ţările Uniunii Europene. Media tipurilor de servicii medicale accesate de migranţi în UE estede 0,68. Pentru comparaţie, în CSI acest indicator constituie 0,31, de peste două ori mai redus.

Migranţii de sex feminin accesează substanţial mai multe servicii medicale în străinătate – 0,54 servicii înmedie, faţă de 0,32 în cazul bărbaţilor. Gradul de consum al serviciilor medicale peste hotare creşte o datăcu înaintarea în vârstă: de la 0,3 – în grupul cel mai tânăr, la 0,55 – în cazul migranţilor cu vârste de peste50 de ani.

Sub acest aspect, şi mai pronunţate sunt diferenţele în funcţie de statutul legal al migrantului şi durataemigrării. Cele mai multe tipuri de servicii medicale peste hotare au fost accesate de migranţii care dispunde cetăţenia ţării gazdă (în medie 1), aproape dublu faţă de cei care deţin cetăţenia română sau bulgară(0,55) şi cei care dispun peste hotare de permis de şedere şi de muncă (0,54). Cel mai mic grad de consumîl înregistrează migranţii ilegali şi cei care s-au aflat peste hotare în baza unei înregistrări temporare – 0,26în ambele cazuri.

Cât priveşte durata de şedere în ţara gazdă, se pare că migranţii de scurtă durată (sezonieri) accesează înmedie mult mai puţine servicii medicale – 0,31. Pentru comparaţie, un migrant pe termen lung (de peste12 luni) a accesat în medie 0,92 tipuri de servicii medicale.


Tabelul 18) Numărul mediu de tipuri de servicii medicale accesate peste hotare

Persoanele aflate la muncă peste hotare recurg deseori la autotratament pentru a-şi rezolva problemele desănătate.

„Ştiu ce medicamente primesc eu şi am luat cu mine o geantă întreagă. Şi când a venit timpul, de-acuma ştiu, primăvara,toamna am (medicamente) când se începe acutizarea (bolii) şi le-am primit şi gata, atâta a fost. Ca să nu să se agraveze(boala) şi ca eu să pot munci. Şi asta-i...” (F., 49 ani, Italia)

Răcelile sunt cel mai des tratate de migranţi în mod naturist, cu reţete tradiţionale. Cu toate acestea, înrândul tinerilor migranţi s-a observat o neîncredere în remediile populare şi în autotratament.

Membrii familiilor migranţilor au menţionat în mare majoritate că trimit medicamente din RepublicaMoldova rudelor aflate la muncă peste hotare, din diferite motive:

- migranţii au anumite boli cronice, s-au obişnuit cu anumite preparate şi îşi cunosc deja medicaţia;- nu au timp sau resurse financiare pentru a se adresa la medic. În aceste condiţii, rudele se adresează

medicilor, le descriu simptoamele, aceştia în absenţa pacienţilor le prescriu tratamente, după carerudele le procură şi le expediază peste hotare;

- în Republica Moldova medicamentele sunt considerate mai ieftine;- unele medicamente cu care migranţii sunt obişnuiţi nu se găsesc în ţările UE. Cel mai frecvent

migranţii solicită medicamente pentru migrenă: Citramon şi analgină, dar şi altele, cum ar fivaleriana, paracetamol.

„Citramon, valeriană, paracetamol, care sînt aşa de (necesare în caz) de febră, în caz de altă urgenţă. Dacă (apare) ceva maigrav, ne consultăm cu medicii şi îi întrebăm ce trebuie, şi le trimitem de-aici, fără (prezenţa) pacientului, îl sunăm şi îlîntrebăm, spunem (doctorului) problema... Chiar verişorul a avut probleme, ceva la un picior... Şi am sunat la un medic, amîntrebat şi mi-a spus ce (medicament) să iau, şi i-am trimis acolo.”

„Acele dureri mici: ficatul, pancreasul... Beai o pastilă, două şi-ţi trece, pur şi simplu, ce mai mult... Asta e de la nervi,dar pentru nervi ţi-ai luat nişte calmante şi atâta-i tot.”

(F., 27 ani, rural, fratele în Rusia, mai multe rude în diferiteţări)


Totodată, unii migranţi trimit medicamente rudelor aflate în Republica Moldova. Cei care muncesc înRusia expediază unele preparate medicamentoase menţionând că în Rusia acestea sunt mai ieftinecomparativ cu Republica Moldova. La rândul lor, cei care muncesc în UE trimit medicamente acasăremarcând că acestea sunt mai calitative şi mai eficiente în tratarea diferitor maladii. Unii au evidenţiat că


în Moldova nu există aceste preparate medicamentoase. De asemenea, sunt migranţi care, după ce sereîntorc în ţară pentru o perioadă mai mare de timp, le solicită rudelor, cunoscuţilor, prietenilor rămaşi sămuncească peste hotare să le trimită medicamente, pentru că au o mai mare încredere în medicamenteleproduse în UE şi pentru că medicamentele respective în Moldova sunt foarte scumpe.

„S

(F., 32 ani, rural, mai multe rude în Italia)

ora mea a fost în Italia şi acum, dacă îi trebuie un medicament, are acolo o cumnată şi o sună şi îi spune să i le trimită deacolo. De exemplu, un fel de aerosol pentru respiraţie, la noi nu ştiu dacă este... Chiar dacă este, e foarte costisitor, şi-i trimitemai multe.”

Constrânşi de împrejurări, de condiţiile de muncă, migranţii aşteaptă perioada revenirii în RepublicaMoldova pentru a face un tratament. În acest sens, sunt avantajaţi migranţii sezonieri.

„Eu, (o dată) la două-trei luni vin acasă... Aveam un post de lucru foarte greu şi suntem două moldovence cu paşaportromânesc care ne schimbăm, numai pe 2- 3 luni: aşa reuşeşti să menţii şi familia de aici. Ne schimbăm: iată eu acuma amvenit acasă, iar ea a rămas... Eu aştept: aha, o să treacă două-trei luni repejor şi apoi o să mă duc şi o să mă adresez (lamedic), o să-mi fac un uzi (diagnostic cu ultrasunete) ori o să-mi scot o măsea, ori ...” (F., 49 ani, Italia)

Cu toate că majoritatea migranţilor încearcă să-şi amâne soluţionarea problemelor de sănătate pentruperioada în care se vor reîntoarce în Moldova, au fost exemplificate şi practici pozitive de tratament în ţaragazdă. Acestea se referă în special la cazurile de urgenţă, iar accentul respondenţii l-au pus pe gratuitateaserviciilor.

„O prietenă de a mea a plecat în Cehia şi acolo a (ajuns) la urgenţă... I-au făcut operaţie, fără bani, s-a primit foarte reuşită,o stat jumate de an şi a venit înapoi acasă” (F., 58 ani, rural, fiica în Italia)

Respondenţii au menţionat că şi unii locuitori ai ţărilor în care muncesc preferă să apeleze la anumiteservicii medicale, de recuperare sau de înfrumuseţare în Republica Moldova datorită raportului preţ–calitate. În acest sens, cel mai solicitat serviciu este cel stomatologic.

„Eu am lucrat la Rubliovca, raion (al Moscovei) foarte bogat, aţi auzit... E de rîs, dar am auzit personal că trebuia să vină opersoană de acolo, a procurat bilet la avion ca să vină în Moldova să-şi facă dinţii.”

„O venit prietena mea din Italia cu rentghenul (radiografia) la dinţi. A fost cu rentghenul, medicul i-o făcut dinţii şi l-aprogramat şi pe italian (la acelaşi medic).

(F., 44 ani, Rusia)

” (F, 60 ani, Italia)


V. ASIGURAREA MEDICALĂ OBLIGATORIE

1. Acoperirea cu asigurare medicală în Republica Moldova şi în străinătate

Acoperirea cu poliţe de asigurare medicală obligatorie în Republica Moldova pe categorii

Numărul contingentelor de persoane asigurate în anul 2008

Conform datelor statistice disponibile pe pagina web a Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină, înanul 2008 au fost asigurate 2 568,6 mii persoane dintr-o populaţie de 3424,4 mii, ceea ce constituie oacoperire de 75%.

Datele studiului nostru sugerează că timp de un an, evoluţii importante în acest sens nu au fost înregistrate,rata de asigurare medicală în rândul gospodăriilor care nu beneficiază de remitenţe (grupul cel mai larg careprezentare din totalul populaţiei) fiind, la fel, de 75%.

Tabelul 19)

Sursa: ”Raport privind utilizarea mijloacelor din fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală în anul 2008”

În pofida aşteptărilor, recepţionarea de remitenţe nu determină o motivaţie şi/sau posibilităţi mai mariîn vederea asigurării medicale, ci dimpotrivă, în rândul familiilor afectate de migraţie rata de acoperirecu asigurare medicală este cu cca 15% mai joasă.

Acest lucru se întâmplă nu din cauză că în rândul gospodăriilor afectate de migraţie numărul de persoaneîn vârstă sau cel al copiilor ar fi mai mic. Deoarece, dacă ne limităm doar la persoanele cu vârste între 18 şi62 de ani, rata de acoperire cu asigurări scade pentru ambele grupuri comparate, însă diferenţa întregrupuri creşte până la 19%.

Figura 8) Rata de acoperire cu asigurare medicală


Lipsa asigurării medicale, în special diferenţa ratelor de asigurare între grupurile comparate, are dreptuna din cauze aspectul financiar, în tot cazul acest aspect a întrunit cel mai mare procent de menţiuniîn ambele grupuri.

În acelaşi timp, constrângerile financiare sunt invocate drept cauză principală a neasigurării într-o măsurămai mare în rândul gospodăriilor neafectate de migraţie (51,9%) decât în celălalt grup (32,9%).

În schimb, în rândul gospodăriilor beneficiare de remitenţe o mai mare importanţă au factorii subiectivi,cum ar fi evitarea asigurării din considerentul că persoana nu simte nevoia de asigurare, deoarece nu atestăprobleme de sănătate – 31,3%, faţă de 16,7% în grupul de comparaţie, sau din considerentul că costulpoliţei este mai mare faţă de cheltuielile pe sănătate din acest moment – 14,1%, faţă de 8,6%.

Tabelul 20) Cauzele neasigurării

Analiza pe sub-eşant arată că tocmai migranţii sunt responsabili în măsura cea mai mare de ratascăzută de asigurare în rândul populaţiei afectate de migraţie. După cum era de aşteptat, aceştia, înmarea lor majoritate, sunt în afara sistemului asigurărilor medicale obligatorii, înregistrând o rată deasigurare mult mai redusă faţă de celelalte două sub-eşantioane. Din numărul total de migranţi,persoane care cu cel mult doi ani în urmă se aflau la muncă peste hotare, doar unul din patru înprezent dispune de poliţă de asigurare medicală. Nivelul de acoperire în rândul migranţilor este foartemic comparativ cu populaţia neimplicată în migraţie.

Referitor la membrii familiilor beneficiare de remitenţe şi ai celor care nu beneficiază de remitenţe, laprima vedere se pare că recepţionarea de remitenţe diminuează motivaţia de a procura poliţe de asiguraremedicală. Astfel, în rândul membrilor familiilor beneficiare de remitenţe rata de asigurare medicală(61,9%) este mai mică decât în gospodăriile care nu beneficiază de remitenţe (69,2%).

Avînd în vedere faptul că contingentul migranţilor este relativ tânăr comparativ cu restul populaţiei,excludem din calcul persoanele care au atins vârsta de pensionare (femei de peste 56 de ani şi bărbaţi depeste 63 de ani). În grupul populaţiei ce nu a atins vârsta de pensionare rata de asigurare a migranţilor(24,7%) este practic egală cu cea generală, însă se diminuează semnificativ în celelalte grupuri, cupăstrarea diferenţei semnificative între populaţia beneficiară de remitenţe (54%) şi cea care nubeneficiază de remitenţe (60,5%).

În acelaşi timp, pe lângă pensionari, care beneficiază de asigurare gratuită, vom vedea mai târziu că o bunăparte a persoanelor asigurate o fac prin contribuţii lunare din salariu, şi relativ puţină populaţie se asigurăpe cont propriu. De aceea, ultima comparaţie se va realiza între respondenţii ce nu fac parte din categoriilecare beneficiază de asigurare gratuită ori care se asigură prin contribuţii lunare. Acest lucru va demonstramai exact diferenţele în ceea ce prive te gradul de motivare pentru asigurarea medicală. Aşadar, rata deacoperire cu poliţe în rândul migranţilor care nu sunt beneficiari de asigurare gratuită (nu sunt pensionari,invalizi, elevi, studenţi sau în concediu de maternitate) şi nici nu sunt asiguraţi prin contribuţii lunare din

ioane4

ș


25.0%

61.9%69.2%

24.7%

54.0%60.5%

17.8%

29.4%35.1%

Migrant Familie beneficiara deremitente

Familie care nu estebeneficiara de remitente

Total Persoanele sub 56/63 ani Persoane neangajate (incl. agricultori)

salariu constituie 17,8%, în rândul respondenţilor din familiile beneficiare de remitenţe – 29,4%, iar înrândul celor din familiile care nu beneficiază de remitenţe – 35,1%. Deci, diferenţa dintre migranţi şicelelalte două grupuri, cât şi diferenţa dintre grupurile neimplicate în migraţie se menţine semnificativă.Acest fapt demonstrează clar că remitenţele nu implică creşterea nivelului de asigurare medicală, cidimpotrivă, populaţia beneficiară de remitenţe (fie migranţi, fie membrii familiilor acestora) evităsistemul asigurărilor medicale de stat.

Figura )9 Rata de acoperire cu asigurare medicală pe categorii de respondenţi

Migranţii au evidenţiat, în cadrul discuţiilor de grup, că poliţa de asigurare medicală nu oferă avantaje.Persoanele care nu deţin poliţă de asigurare medicală obligatorie sunt tratate cu mai mult respect şiamabilitate de către lucrătorii medicali, care îi percep ca pe o posibilă sursă de venit.

„Eu am lucrat în domeniul medicinii şi ştiu. Cei care cu poliţă aşteaptă la uşă şi le spune să vină tot mâine, dar pe cei cubani (îi primesc) în primul rând.”

in propria experienţă pot să spun că există diferite reacţii (din partea) medicilor şi asistentelor. Când nu ai poliţă seatârnă mai grijuliu, că ştiu că ai să plăteşti. Dar (dacă) ai poliţă, sunt mai agresivi. Dacă ai poliţă, nu sunt cointeresaţi ca săte examineze, nu există atenţie faţă de persoana cu poliţă”

aţie cînd am cheltuit foarte mult pentru operaţia soţului, credeam că va fi una, dar au fost două. Una deurgenţă, a doua peste 2 săptămîni. Am plătit bani şi pentru prima, şi pentru a doua... Pînă nu am plătit, nici nu au vrutsă-l opereze, îl trimeteau acasă, să vină (la spital) cu banii. Era duminică noaptea.”

(F., 30 ani, Rusia)

(M., 24 ani, Italia)


„D

„A fost o situ

Nici din punctul de vedere al accesului la serviciile medicale, deţinătorii de poliţe nu sunt avantaja i, fiindnevoiţi să treacă printr-un proces birocratic care implică obligatoriu adresarea la medicul de familie şi,ulterior, rânduri şi programări. Contra cost beneficiarul este consultat şi tratat „ ”, de aceea uniideţinători de poliţe medicale sunt nevoiţi să plătească pentru a beneficia imediat de anumite ser

�

aici şi acumvicii

medicale.

„N-am cumpărat (poli a), că totuna ştii: te duci la spital – plăteşti, la clinică - plăteşti, analizele (le) plăteşti... Nu vădsensul

„Eu nu am cumpărat (poli a) că nu are nici un sens. Eu i-am cumpărat mamei şi (ea) s-a dus la spital şi a plătit o mulţime debani. Au venit şi i-au spus:”Mie îmi este totuna că tu ai poliţă.” Eu pur şi simplu nu am încredere în poliţele acestea.”

nul trecut, în august, am venit acasă şi (fiindcă) am un medic la spitalul de (boli) infecţioase, la care tot timpul mă duc ladânsa şi-i sun: „Vreau să vin la dvs.” i ea-mi zice: „Vino, dar să ştii că limita de bani care a fost alocată pentru poliţă,pentru spitalul de boli infecţioase s-a terminat, dacă vrei să vii” ... În luna august, deja poliţele nu mai erau valabile, care erostul, pentru ce? M-am dus şi am plătit, şi am stat în spital. Acuma, chiar săptămâna aceasta, chiar luni, am venit cu fratele

�

�

Ș

...” (F.,33 ani, Italia)

(M., 24ani, Italia)

„A


meu... la Spitalul Republican: ”Aveţi poliţă?” Da, poliţă fratele meu are, că lucrează în sat, dar n-avea îndreptare de laNisporeni. Şi zice: ”Fără îndreptare, lăsaţi că o să facem noi cumva..” Am plătit.”

„Acolo-s rândurile mari şi, când te simţi rău, nu poţi să stai să aştepţi, nu-s talona e, înţelegeţi? Pe tine te-a apucat un ataccardiac ceva şi tu nu poţi să nimereşti într-o săptămână la medic! Apoi asta cum? Tu mori acasă şi cu asta se termină...

i(atunci) tu, vrei nu vrei, te duci acolo unde nu e rând.”

familie dacă vrei să nimereşti, trebuie să te duci de joi după masă. Dacă te-ai dus ori luni, ori marţi, orimiercuri, în săptămâna aceia tu nu mai nimereşti la medicul de familie. Trebuie să te duci numai joi după masă, ca să-ţi faciînscriere pentru săptămâna viitoare.”

(F.,49 ani, Italia)

(F., 46 ani, Rusia)

„L

(F., 42, ani, Rusia)

ș

Ș

a medicul de

Chiar deţinătorii de poliţe medicale recunosc că şi în cazul programărilor la medic nu se respectăorarul, prioritate având cunoscuţii, cei care plătesc etc. Unii participanţi la studiu declară că„stabilesc” relaţii personale cu medicul de familie, şi atunci accesibilitatea serviciilor medicale seîmbunătăţeşte: „O

Migranţii au evidenţiat că în străinătate programările se respectă cu stricteţe, fiecare îşi apreciază timpulsău, iar dacă şi se întâmplă anumite abateri de la timpul prestabilit, medicul se simte vinovat şi îşi cerescuze. În Republica Moldova însă medicii se revoltă în cazul în care pacienţii îi atenţionează că ei, de fapt,au avut o programare.

Un alt dezavantaj al poliţei de asigurare se referă la lipsa posibilităţii pacientului de a- i alege medicul lacare urmează să se adreseze pentru consultaţie sau tratament.

dată pe lună îi dai un 100 de lei medicului de familie şi el, când te vede, deodată seapropie de tine şi te întreabă şi (toate se rezolvă) fără nici o problemă.”

ș

”Unde auzim că medicul e mai bun, acolo ne ducem, totdeauna. şi cu poliţă numai la medicul de familie putem să neducem. şi de acolo – la câţi medici îţi dă îndreptare acesta. Dar eu, dacă ştiu că el nu-i la nivel, eu n-am ce căuta laacela degeaba, eu mă duc şi-mi caut un medic.”

„De ce sănătatea mea şi a copilului meu trebuie să depindă de o persoană de la sector, care nu e competentă? Unde vreau,acolo mă duc, (acolo) unde este un medic profesionist.” (

Fac studiile la Chişinău prin corespondenţă, dar mă aflu la Ungheni cu viza de şedere. şi m-am adresat la medicul desector aici, în Chişinău, care era pentru căminul cutare. Ea m-a refuzat, a spus că trebuie să achit totul, cu toate căaveam carnet de student. Eram cu pneumonie, cu febră. Eu tare m-am enervat, (m-am) stresat, (căci) mă trimetea înianuarie acasă, la domiciliu, să fac consultaţie.”

(F.,33 ani, Italia)

F., 27 ani, Rusia)

„

(F., 30 ani, Rusia)

Unii au declarat că pentru ei, care sunt de mai mult timp peste hotare, nu este deloc rentabil să-şiprocure poliţa de asigurare medicală, pentru că probabilitatea ca ei să beneficieze de servicii medicaleîn baza acesteia este mică. Totuşi, unii migranţi (mai degrabă excepţii, cu precădere persoane mai învârstă) declară că şi-au procurat poliţa din teama de a nu fi nevoiţi să stea în spital, fapt ce ar atragecosturi mult mai mari comparativ cu costul poliţei de asigurare medicală. Cîţiva respondenţi auaccentuat faptul că sistemul acesta nu este bine gândit, căci poliţa ar trebui să fie acordată pe viaţă şinu pentru un singur an, adică să existe anumite elemente stimulative pentru beneficiari: fie cacontribuţiile să se acumuleze de la un an la altul, sau cel puţin o anumită cotă parte din acestea; fie săse poată transfera banii, în caz de necesitate, altor membri ai familiei etc.

„Cred că e o bătaie de joc poliţa, se face pe un an. Iată, mă uit în Europa: se face pe viaţă, acolo e codul personal, ea s-a făcut pe viaţă. Chiar de plătim un an, iată, (de exemplu,) am plătit 800 şi ceva, 900 şi ceva, anul acesta am plătitaproape 1300 de lei, dar am fost de două ori la medic... Dar în rest? ...” (F., 41 ani, Grecia)

Sistemul asigurărilor medicale din Moldova la ora actuală înregistrează o rată de dependenţă foarteînaltă în rândul contribuabililor. În anul 2008, din cele 2,6 milioane de persoane asigurate 67,5% aufost asigurate din contul statului (pensionari, copii, invalizi etc.), şi doar 32,5% au contribuit efectiv labugetul CNAM, din care doar 1,4% au contribuit în mod

Datele studiului indică o rată de dependenţă mai mică, un raport de 1/1 (asiguraţi din contul statului versusde sine stătător) în cazul sub-eşantioanelor 2 şi 3, iar în cazul migranţilor – un raport de 1/5.

Doar 21,3% dintre migranţi sunt asiguraţi în prezent din contul statului, aproape două treimi (58,7%) sunt

individual.


angajaţi, iar prin procurarea individuală a poliţei de asigurare sunt asiguraţi 20% de migranţi, dintre caremajoritatea (15,6%) s-au asigurat personal. Acest procent este cel mai mare pe grupuri, şi esteincomparabil mai mare faţă de procentul general al populaţiei care s-a asigurat în mod individual.

Tabelul 21) Practici de procurare a asigurării medicale obligatorii în Republica Moldovape categorii

Persoanele neasigurate înaintează drept condiţii pentru asigurare :

1. acordarea posibilităţii de a se asigura ocazional, în caz de îmbolnăvire. Această condiţie estesusţinută de 32,8% dintre migranţi, de 30,6% de persoane din familiile nebeneficiare şi de 25,4% -- din familiile beneficiare de remitenţe;

2. combaterea corupţiei. O parte impunătoare din persoanele neasigurate renunţă la asigurare tocmaidin cauză că deţinerea poliţei nu poate plasa pacientul în afara corupţiei;

3. reducerea costului poliţelor, condiţie impusă în special de către populaţia neimplicată în migraţie,şi mai puţin de migranţi.

sm de sporire a ratei asigurărilor.Ideea de a oferi persoanelor posibilitatea de a se asigura pe perioade mai scurte de un an nu pare a fi unmecani

Tabelul 22) Condiţii de sporire a ratei asigurării medicale

Rata de acoperire cu asigurări medicale a migranţilor în ţările gazdă este mai mică, însă una foarteapropiată de cea înregistrată în Moldova. Astfel, la ultima deplasare fiecare al cincilea migrant(20,6%) a fost asigurat pe teritoriul statului respectiv, comparativ cu 25% de migran i asigura i înRepublica Moldova.

Ca şi caracteristici socio-demografice şi de profil migraţional, constatăm o rată de asigurare foarte scăzutăîn rândul migranţilor în CSI (13%), al migraţilor pe termen scurt (15,9%), al celor fără statut legal, al celorcu permis de reşedinţă sau înregistrare temporară, al celor care au activat în sectorul construcţiilor(13,7%), precum i în rândul migranţilor de sex masculin (17,5%). Cât priveşte distribuţia pe grupuri devârstă, nu se constată variaţii foarte pronunţate ale ratei de acoperire cu asigurare medicală.

� �

ș


Tabelul 23) Asigurarea medicală în străinătate (G21)

Neglijenţa angajatorilor şi neglijenţa angajaţilor sunt principalele cauze pentru care migranţii moldoveninu beneficiază de asigurare medicală în ţările lor de destinaţie.

Angajatorii cel mai des evită angajarea „cu acte în regulă” a nerezidenţilor, fapt care duce la neachitareaprimelor de asigurare medicală. Din această cauză s-au pomenit fără asigurare 28,3% dintre migranţiineasiguraţi la ultima deplasare. Totu i, în discuţiile de grup cu migranţii au fost şi persoane care audeclarat că, deşi munceau ilegal, statutul lor de şedere fiind legal aceştia au beneficiat de asiguraremedicală achitând o anumită taxă. De asemenea, migranţii cu statut ilegal în Europa pot beneficia deservicii medicale de la instituţiile de caritate Crucea Roşie şi Caritas.

Unul din cinci migran i (19%) invocă o motiva ie valabilă şi pentru Republica Moldova, şi anume că înprezent nu are nevoie de asigurare datorită lipsei problemelor de sănătate.

Ca importanţă, în setul de factori urmează necunoaşterea practicilor (”nu ştiu de unde să o procur”),aspectele financiare şi problemele aferente statutului ilegal în ţara gazdă.

ș

� �


Figura 10) Cauzele lipsei asigurării medicale în străinătate

Participanţii la studiul calitativ au subliniat în mare parte că asigurarea medicală făcută peste hotaredepinde într-o mare măsură de condiţiile contractuale cu angajatorul şi de politica ţării gazdă privindasigurarea medicală. Astfel, în cazul majorităţii persoanelor care aveau asigurare medicală, aceasta afost oferită de către angajator. În unele situaţii angajatorii îi obligă pe migranţii să facă investigaţiimedicale, în special dacă aceştia lucrează în alimentaţia publică, dar uneori şi în construcţii.

Ca şi modalitate de asigurare peste hotare constatăm o similaritate cu situaţia din Moldova, cu excepţiafaptului că peste hotare numărul migranţilor asiguraţi din contul statului este unul infim. Majoritateacovârşitoare a migranţilor sunt asiguraţi prin achitarea primelor medicale la salarizare – 85,8%, foartepuţini asigurându-se de sine stătător.

Tabelul )24 Practici de procurare a asigurării medicale obligatorii peste hotare, pe categorii

2. Informarea privind sistemul de asigurare medicală

Gradul de cunoaştere a sistemului de asigurare medicală obligatorie din Republica Moldova

În general, necunoaşterea principiilor care stau la baza sistemului asigurărilor medicale din Moldova esteevidentă, cu atât mai mult cu cât este şi pe larg recunoscută. Părţi importante din populaţie mai degrabăconsideră că nu cunosc principiile de funcţionare a sistemului de asigurări medicale din Moldova, şi înspecial elementul esenţial al acestuia – setul de servicii medicale care sunt acordate deţinătorului de poliţăde asigurare medicală din contul bugetului asigurărilor medicale. Există şi diferenţieri între grupurilecomparate în studiu, diferenţieri care sunt în detrimentul migranţilor. Într-un final, în rândul populaţieineimplicate direct în procesul de migraţie cota „cunoscătorilor” (este vorba de autoapreciere) predominănumeric asupra „necunoscătorilor”, pe când în rândul migranţilor lucrurile stau exact invers – 57,2%afirmă că nu cunosc ce servicii medicale include poliţa de asigurare.


Tabelul 25) Aprecierea gradului de cunoaştere a setului de servicii medicale acoperite de poliţade asigurare medicală

Aprecierea costurilor asigurării medicale în Republica Moldova şi în străinătate

În anul 2009 costul unei poliţe de asigurare medicală obligatorie în Republica Moldova a fost stabilit lavaloarea de 2637,9 lei.

Evident că nu toţi beneficiarii sau potenţialii beneficiari de asigurare medicală cunosc preţul exact alpoliţei. La modul general, preţul perceput al poliţei este unul ceva mai mic, în jur de 2000 lei, şi doar 16%dintre respondenţi au indicat un preţ apropiat de cel real.

Este imposibil să stabilim cu exactitate care ar fi costurile asigurărilor medicale în ţările gazdă, deoarecedoar 5,4% dintre migranţii intervievaţi au oferit un răspuns la această întrebare, fapt care indică un gradforte scăzut de interes şi cunoaştere privind asigurările medicale făcute în străinătate, din moment ce doarunul din patru migranţi asiguraţi peste hotare a numit un cost exact al acestei asigurări.

Cel mai vulnerabil şi contestat aspect al sistemului asigurărilor medicale din Republica Moldova estecostul asigurării. Costul poliţei, consideră majoritatea populaţiei, este foarte mare raportat la volumul deasistenţă acordată în cadrul sistemului de asigurări medicale. Comparând pe grupuri nu constatăm poziţiispecifice: în toate grupurile fiecare al doilea respondent consideră costul poliţei ca fiind unul foarte mare,iar o pătrime oferă calificati

Pe de altă parte, dezaprobarea raportului cost – beneficiu nu este determinată de gradul şi volumul deservicii medicale consumate. Aceasta deoarece nu avem diferenţe sesizabile între aprecierile acordate depersoanele care în ultimele 12 luni au avut cel puţin un contact cu sistemul medical şi aprecierilepersoanelor care nu au avut nici un contact.

În discuţiile de grup cu migranţii s-a observat o percepţie negativă vizavi de funcţionarea sistemului deasigurare medicală obligatorie în Republica Moldova. Respondenţii consideră că poliţa de asigurare esteo formalitate şi că de fapt, atunci când ai o problemă de sănătate, indiferent dacă deţii sau nu poliţa deasigurare medicală, trebuie să achiţi anumite taxe, cu precădere neoficiale. Unii participanţi la studiu auaccentuat faptul că poliţa îţi oferă doar posibilitatea de a sta gratuit în spital fără a achita taxa „

pentru celelalte servicii pacienţii fiind nevoiţi să plătească.

vul de „mare”.

pentrupat”,

„Unica diferenţă care este:(atunci) când omul nimereşte în spital, el nu plăteşte pentru pat, pentru loc, pentru că fiecareloc în raion coastă 110 lei (pe zi). Nu fiecare are 110 lei, dar (dacă) se duce cu poliţă... Sînt oameni care într-adevăr îşicumpără poliţă şi stau câte 3 luni în spital pe an. Iată (la ce serve te) ce-i poliţa şi mai mult (la) nimic, nici mâncarea(gratuită în spital) nu joacă nici un rol.”

„Nu este mare diferenţă: ori cu poliţă, ori fără poliţă... E ceea ce a fost înainte, poate este mai bine (pentru cei din) serviciulmedical, pentru însăşi medicii... Poliţa nu-i în folosul omului, fiindcă poliţa e făcută în aşa fel ca să aibă folos statul, nuomul.”

Medicul de familie spune că eu trebuie să trec toată policlinica ca să am 5 ştampile, ca să ajung aici (la Chişinău) înspital, să stau în rînd... De-acum am cunoscuţii mei, medicii mei care ei singurei îmi pun ştampilă, nu mai dau analizele(a a) cum trebuie de dat, că ei de acum mă cunosc.”

ș

ș

(F., 41 ani, Grecia)

(F., 46 ani, Rusia)


„

În discuţiile de grup, în işi deţinătorii poliţei de asigurare au recunoscut faptul că pentru persoanele înetate şi cei care au probleme de sănătate mai grave poliţa de asigurare medicală este necesară şi utilă,însă pentru tineri sau pentru acei care sunt antrenaţi în mai multe activităţi poliţa de asigurare nufacilitează accesul la serviciile de sănătate.

ș


„Eu tot timpul am poliţă, din (anul) 2000, şi-s mulţumită. Analizele, sînt unele care-s mai costisitoare, dar aşa (cu poli ă)sunt gratis şi (tot) ce am trecut, şi tomografia, (a fost) fără plată, care costă foarte mult. Eu am o tumoare la şiraspinării, n-aş zice eu (că nu dau bani): dai cîte ceva acolo. Poate sînt mulţumiţi aştia care au mai mare buchetul (de boli)şi apelează mai des... Dar acela care-i sănătos - nu”„O am pentru că am avut un post de lucru, iar acum sunt pensionară. Consider că poliţa nu merită a fi procurată,fiindcă cînd ajungi la medici trebuie să le pui bani în buzunar. Poliţa e necesară dacă trebuie să dai analiză, dar dacă ainevoie de vre-un aparat pentru a vedea ficatul, trebuie să plăteşti 100 lei sau trebuie să aştepţi 3 luni ca să te ajungărîndul.”

�



Cât priveşte costul asigurărilor medicale făcute în străinătate, mai întâi remarcăm, din nou, rata mare aeschivărilor de la răspuns (64,5%). Iar dacă ne referim la cei care au oferit o apreciere, din nouconstatăm că în rândul populaţiei migrante predomină aprecierea negativă a raportului cost/beneficiuîn ceea ce priveşte asigurarea medicală făcută peste hotare, deşi percepţiile generale par a fi maipozitive decât cele privind acelaşi aspect în Moldova. Astfel, 11,7% dintre migran i au declarat că înţara în care au muncit ultima dată costul asigurării medicale este foarte mare în raport cu volumul deservicii acordate. Acest procent constituie o treime din totalul migranţilor care au oferit o apreciere înacest sens, comparativ cu unul din doi migranţi care au oferit acest calificativ în aprecierea aceluia iaspect privind sistemului naţional de asigurări.

Zece la sută din totalul migranţilor (circa 30% din cei care au oferit un răspuns) au afirmat că în străinătatecostul asigurării medicale corespunde serviciilor acordate în cadrul poliţei.

�

ș

Tabelul 26) Costul poliţei în raport cu pachetul de servicii acordate în cadrul poliţei


VI. PROBLEME DE SĂNĂTATE DATORATE MIGRAŢIEI

Aflarea perioade de timp îndelungate în afara căminului familial, tensiunea emoţională aferentăprocesului de emigrare şi aflare peste hotare, cât şi riscurile pe care le implică activitatea ilegală pe piaţamuncii ne determină să presupunem că antrenarea în procesul migraţional implică înrăutăţirea stării desănătate.

Judecând însă după aprecierile migranţilor, nu putem spune că ipoteza se adevereşte. Fiind rugaţi să- iaprecieze starea sănătăţii în prezent, comparativ cu perioada precedentă primei emigrări, raportează oînrăutăţire 25,1%, deci o parte importantă de migranţi.

Înrăutăţirea stării de sănătate este mai des raportată de migranţii de sex feminin (31,5%), de cei cu vârstede peste 40 de ani, precum i de cei care au emigrat în alte ţări decât UE şi CSI şi au activat în sectorulcasnic.

ș

ș

Figura 1 )1 Starea sănătăţii migranţilor în prezent în raport cu perioada anterioară migraţiei

Ipotetic vorbind, riscurile pentru sănătate pe care le implică migraţia pot fi datorate:1. procesului emigrării, schimbării mediului de trai şi stresului aflării într-o ţară străină, departe

de familie;2. condiţiilor de trai peste hotare;3. condiţiilor de muncă, accidentărilor la locul de muncă;4. riscurile „deficitului de legalitate” al statutului migrantului în ţara gazdă, care implică de ex.

exploatarea şi forţarea migranţilor.Să încercăm evaluarea pe rând a acestora.

Acest aspect a fost abordat cu precădere în studiul calitativ, migranţii evidenţiind dificultăţile de naturăpsiho-emoţională cu care s-au confruntat în procesul emigrării, dar şi în perioada aflării în ţara gazdă.

Emigrarea ilegală, în special, afectează sănătatea persoanelor. Unele dintre ele declară că emoţiile şistresul prin care au trecut s-au resimţit în timp, în anumite dificultăţi de concentrare, de somn, decomunicare, în migrene etc.Altele declară că în timpul emigrării li s-au acutizat bolile cronice.

Dorul de copii, de cei apropiaţi, de meleagurile natale constituie factori de depresie pentru persoanele caremuncesc peste hotare. Despărţirea de familie este un factor de stres enorm, respon enţii declară însă că nuau avut alternativă. De asemenea, în ţara gazdă migran ii se simt străini şi deseori trăiesc sentimentul deumilinţă.

Procesul emigrării, schimbarea mediului de trai şi stresul aflării într-o ţară străină, departe defamilie

d�


„În Rusia am lucrat foarte mulţi ani, băiatul îl lăsam la rude, ştiţi cum e acum... Mă duceam jumătate de drum plîngînd,iar cînd mă întorceam acasă îmi părea că nu mă mai reîntorc peste hotare. Dar ştiţi cum (este)- trebuiau bani. Eusingură l-am educat şi e în ultimul an la ASEM.”

„În primul rând, diferenţa de cultură, în al doilea rând, rudele nu-s (alături), în a treia - nu pe fiecare care se duce pestehotare îl primeşte cu braţele deschise, te primesc ca pe un străin, poate că şi mai rău. Psihologic tot ai pierderi. De multe orifăceam glume că animalele de peste hotare sunt mai bine tratate ca străinii.”

„Asupra sănătăţii mele au acţionat cel mai mult plecarea şi abandonarea pămîntului natal, a ţării, a copilului (pe) care-l aveam pentru a pleca în străinătate. Aceasta a fost trauma cea mai mare, dar condiţiile şi viaţa acolo e minunată.”

(F., 44 ani, Rusia)


F.,36 ani, Italia)

(

Multe dintre persoanele care muncesc peste hotare au avut anumite poziţii sociale, sunt persoane custudii superioare, care acum, silite de împrejurări, îndeplinesc munci necalificate. Unele persoane aumenţionat faptul că nu s-au putut adapta la aceste munci şi s-au reîntors în ţară.

„Am fost în Italia,(dar) eu n-am stat mai mult de trei luni... Mama mea e acolo de un an şi m-am dus să lucrez şi eu. Eun-am putut: eu am stat o noapte la o bătrînă, eu a doua zi am plecat, mi-am cerut scuze... Eu am zis: ”Daţi-mi voie să măduc acasă.” (F., 26 ani, Italia)

În acelaşi timp, statutul ilegal de aflare şi/sau de muncă îi ţine pe migranţi într-un stres permanent, înspecial atunci când se află în locuri publice, dar şi în alte împrejurări. Incertitudinea caracterizeazăstarea de spirit a acestor persoane, ei nu ştiu la ce să se aştepte a doua zi, stresul că au venit aici şitrebuie să câştige bani îi urmăreşte tot timpul, mai ales că riscurile sunt multiple: negăsirea unui loc demuncă, accidentele de muncă, neplata pentru munca prestată etc.

„Când spui: te duci încolo şi faci bani... Chiar şi-n Moscova ceia când te duci, vii fără nimic. Am stat 3 luni de zile, amvenit cu nişte bani, am stat a doua oară – am venit cu nimic - 5000 de ruble (am adus) acasă” (M., 21 ani, Rusia)

Condiţiile de trai ale migranţilor peste hotare

Mai întâi de toate să ne referim la tipul locuinţelor în care se cazează migranţii peste hotare. La primavedere situaţia la acest capitol pare a fi nu tocmai sumbră. Faptul că fluxurile migraţionale se îndreaptăcătre centrele urbane explică structura cazărilor în favoarea migranţilor care au locuit în apartamente labloc – 59,4%.

Opt din zece migranţi locuiesc peste hotare în apartamente sau case particulare în condiţii relativ bune, şidoar 4,5% au afirmat că au locuit într-un apartament în stare proastă şi 1,7% - într-o casă particulară înstare proastă.

În acelaşi timp, la ultima lor deplasare în străinătate în jur de 16% din migranţi au locuit în încăperiinadecvate unei locuinţe, încăperi adaptate. Devine evident că în această situaţie se pomenesc mai desmigranţii care activează în sfera construcţiilor. Astfel, 5,8% din migranţi au locuit în interiorul unorconstrucţii nefinisate, iar 7,4% - în vagoane.

În total, fiecare al cincilea migrant (22%) declară că nu dispune peste hotare de o locuinţă adecvată şisigură.


Figura 1 )2 Tipul locuinţelor

În mare măsură datorita locuinţelor inadecvate o parte dintre migranţi sunt expuşi frigului, iluminăriiinsuficiente şi umezelii, factori care, evident, pot provoca efecte negative asupra sănătăţii.

ctori sunt expuşi între 9,6% şi 17,4% din totalul migranţilor. În mod evident, calitateabună a locuinţei diminuează prezenţa acestor riscuri. În cazul locuinţelor adecvate, în stare acceptabilăexpunerea la umezeală este invocată de doar 4,6% dintre migranţi (faţă de 9,6% în total), iluminareainsuficientă – de 10,2%, iar încălzirea insuficientă – de 12%.

În cazul locuinţelor în stare proastă (fie apartamente la bloc, fie case particulare) condiţiile de trai sunt lafel de precare ca şi în locuinţele inadecvate sau adaptate, procentul migranţilor expuşi frigului, umezeliisau iluminării insuficiente fiind cel puţin triplu comparativ cu cel al migranţii care au trăit în locuinţeadecvate şi în stare acceptabilă.

Unor asemenea fa

Tabelul )27 Condiţiile de trai

În discuţiile de grup cu migranţii s-a conturat ideea că cele mai proaste condiţii de trai le au migranţiicare activează în construcţii şi aleg să locuiască acolo unde muncesc. De asemenea, s-a constatat că oexperienţă de emigrare mai mare atrage după sine o îmbunătăţire a condiţiilor de trai în ţara gazdă.

„C(F., 30

ani, Rusia)

(M., 25 ani, Rusia)

(M., 21 ani, Rusia)

ând am fost în anii ceia şi chiar am dormit pe beton, moldovenii noştri luau din urnele de gunoi saltele, dar în stareaşa, mai bunişoară, şi pe ele de acuma puneau lenjerie şi dormeau pe ele. Asta era o fericire să ai unde dor

„Dacă (lucrează) la construcţii, dorm băieţii... Lucrătorii care muncesc construiesc aşa, din faneră, nu ştiu ce într-o camerăşi-şi pune 2 cochileţi şi nişte scânduri, şi dorm pe patul cela... Nici n-ai unde spăla, n-ai unde mânca şi vrem să fimsănătoşi...”

„Unde ne-am dus era mucegai foarte mare, trăiam ca-n grajdul de vaci. Până am făcut reparaţie, nu dormeam acolo,trăiam afară, că era cald.”

mi.”


Pe lângă condiţiile de trai uneori precare, migranţii se confruntă şi cu deficitul de spaţiu locativ, în unelecazuri în aceeaşi locuinţă locuind zeci de persoane. Astfel, numărul mediu de persoane per camerălocuibilă peste hotare constituie 2,6, iar numărul maxim – 60! Pentru comparaţie, în anul 2008 înRepublica Moldova unui cetă ean îi reveneau în medie 22 m de suprafaţă locuibilă, deci cu aproximaţie ocameră locuibilă de dimensiuni medii. Economisirea mijloacelor financiare constituie principalul motivcare determină migranţii să locuiască în număr mare în acelaşi spaţiu. Migranţii declară că locuiesc şiactivează în condiţii precare, ce le afectează sănătatea, în mod con tient, acesta fiind costul pe care îlplătesc pentru a câştiga bani.

�

ș

2

„Deodată (apare) răceală, fiindcă afară e -45 grade, dar eu mă duceam la lucru. În casă era normal, +20. Însă noaptea,pereţii erau subţiri, eu puneam perna, dimineaţa (când) mă sculam, perna era lipită de perete, aşa de tare îngheţa. Deasta şi am răcit de multe ori.” (M., 25 ani, Rusia)

„Trei băieţi locuiam în cameră. Se întâmpla că aveam unde trăi, da se întâmpla că singuri ne construiam ca (un fel de) ogheretă, aşa, (acolo) unde lucram ocuiam câte o lună şi (apoi) ne ducea la un obiect nou. La unii era (câte) o căsuţăşi (noi)construiam alta alăt

...(M., 23 ani, Rusia)

Luri.”

Dotarea locuinţelor pare a fi una înaltă şi comparabilă cu cea din Moldova la unii parametri. Deoarecese tie, din studiile în domeniu, că migraţia economică vizează preponderent marile centre industrialeşi economice, ar fi mai corect să comparăm cifrele obţinute de studiu cu datele statistice pentru mediulurban din Republica Moldova. Astfel, în cazul a 85,6% dintre migranţi ultima locuinţă de peste hotarea fost conectată la un apeduct. În Moldova, în anul 2008 erau conectate la apeduct 79,8% dinlocuinţele urbane.

În schimb conectarea la conducte de gaz înregistrează parametri mai mici – 72,7% faţă de 93,1% înMoldova, în mediul urban.Asigurarea cu energie electrică este una comparabilă cu situaţia din Moldova.

Şi asigurarea cu obiecte de uz casnic am spune că este una destul de bună, luând în calcul cota mare amigranţilor care locuiesc în locuinţe inadecvate, improvizate. Au avut un televizor în locuinţa lor pestehotare 87,2% dintre migranţi, un telefon fix – 63,9%, o maşină de spălat – 63,6%, iar 80,4% au dispus deun frigider/congelator.

ș

Figura 1 )3 Dotarea locuinţelor cu servicii comunale şi obiecte de uz casnic


Condiţiile de muncă ale migranţilor peste hotare

Ziua de muncă de 8 ore şi săptămâna de muncă de 5 zile sunt prevederi ale legislaţiei muncii dinmajoritatea ţărilor, deci şi ale ţărilor în care activează migranţii moldoveni. Studiul de faţă constată însă cămajoritatea migranţilor moldoveni afla i peste hotare lucrează în condiţii de neglijare a legislaţiei muncii,cel puţin în ce priveşte durata zilei şi a săptămânii de muncă.

Doar 36,7% dintre migranţi la ultima lor deplasare peste hotare au muncit în medie 8 ore pe zi sau maipuţin, şi doar 18,9% dintre migranţi au muncit 5 zile sau mai puţine pe săptămână.

Pentru fiecare al doilea migrant ziua de muncă a durat între 9 şi 12 ore, iar săptămâna de muncă aconstituit şase zile.

Unul din trei migranţi (33,5%) au muncit şapte din şapte zile pe săptămână, iar 13,4% au muncit peste 12ore pe zi.

el, durata medie a unei zile de muncă în cazul migranţilor constituie 10,3 ore, iar o săptămână mediede muncă este de 6 zile.

�

Astf

Datele indică de asemenea faptul că în rândul migranţilor de sex feminin se înregistrează cel mai mareprocent al celor care lucrează peste 12 ore (18,2%, faţă de 10,9% în cazul bărbaţilor), cât şi procentulcelor care muncesc 7 din 7 zile pe săptămână (37,9%, faţă de 31,2% în cazul bărba ilor). Ca şi valorimedii, ziua de muncă a unei femei migrante este cu aproape o oră mai mare: 10,9 ore faţă de 10,0 oreîn cazul unui bărbat.

Acest lucru însă nu ţine de sexul migran ilor ci de anumite caracteristici migraţionale, şi anume sectorulde activitate şi direcţia de emigrare. Sectoarele de activitate în care predomină migranţii de sex femininînregistrează cele mai lungi zile şi săptămâni de muncă. În cazul migranţilor care activează în sectorulcasnic, 31,8% muncesc peste 12 ore pe zi şi 43% muncesc săptămâna întreagă, cu o valoare medie de 12,6ore pe zi. Urmează sectorul serviciilor hoteliere, cu 11,2 ore pe zi.

Într-adevăr, femeile participante la focus grup, antrenate în menajul casnic şi/sau îngrijirea persoanelor,declară că se află la „dispoziţia stăpânilor” 24 din 24 de ore, unele din ele neavând nici o zi de odihnă, iaraltele, chiar dacă ar beneficia de acest drept, nu au statut de şedere legal sau pur şi simplu nu au unde seduce, şi atunci continuă să muncească.

�

�

„Trei luni cât stau acolo sunt fără absolut (deloc) timp liber, nici o secundă, nici sâmbăta, nici duminica. Da, duminica măplătesc aparte şi am o jumătate de zi, joia de după masă, liber. i am început să nu ies, că nu am pe nimeni acolo, şi iată aşaam început să nu ies, şi ei nici nu spun că: ”Paulina, poate vrei să ieşi, poate ai de dus undeva?” Chiar când am de ieşit (pe) ooră-două, să transmit ceva acasă, o văd pe fiică-sa că tare nu-i mulţumită.”

Ș


Figura 14) Durata zilei şi săptămânii de muncă peste hotare


Cât priveşte direcţiile de emigrare, constatăm că cea mai lungă zi de muncă o au migranţii în alte ţări decâtstatele UE şi CSI (12,3 ore în mediu), iar cea mai scurtă zi de muncă – în CSI (10 ore), în ţările UE ziuamedie de muncă a unui migrant fiind de 10,9 ore. Şi tocmai ţările CSI sunt unica direcţie pe care migranţiide sex feminin sunt în minoritate.

Aparent, statutul de şedere în ţara gazdă are un impact asupra vie ii migrantului. Migranţii care dispun decetăţenia ţării gazdă muncesc cele mai puţine ore pe zi şi zile în săptămână – 9,6 ore pe zi şi 5,6 zile pesăptămână. În comparaţie, migranţii fără statut oficial muncesc în medie 10,9 ore pe zi şi 6,2 zile pesăptămână.

Durata zilei de muncă fiind în corelaţiile cu factorul economic, se răsfrânge i asupra alimentaţieimigranţilor.

�

ș

„Dimineaţa eu mă sculam la ora 6 (mai bine să dorm jumate de oră decît să mănînc), la 6 jumate plecam la serviciu, la fiecareoră îmi dădeau 7 min. pauză... Eu nu reuşeam să mănînc... Dacă îmi permiteam să-mi cumpăr cîte ceva să mănînc, dar uneorimă gîndeam (că trebuie să cheltui) atîţia bani, şi veneam seara şi mîncam o dată pe zi.” (F., 21 ani, Rusia)

Ca şi condiţii de muncă, migranţii moldoveni sunt expuşi de asemenea la o serie de riscuri. Riscurilecel mai des întâlnite sunt munca în condiţii de zgomot, praf şi lucrările la înălţime. Şi în mare parte acazurilor, când se află în asemenea condiţii, migrantul nu dispune de echipament adecvat. Astfel,fiecare al doilea migrant la ultimul loc de muncă a lucrat în condiţii de zgomot pronunţat, dintreace tia doar 21,6% au dispus de echipament adecvat. La fel, fiecare al doilea a lucrat în condiţii depraf, iar 26,8% dintre ei – fără a dispune de echipament adecvat.

Fiecare al treilea migrant a executat lucrări la înălţime (31,9%), din care 13,5% fără echipament deprotecţie.

ș

Tabelul 28) Condiţiile de muncă, prezenţa factorilor de risc

Riscurile existente şi lipsa protecţiei adecvate sporesc considerabil numărul accidentelor şi alurmărilor negative pe care le are munca în străinătate asupra sănătăţii migranţilor.

Datele studiului indică un număr mult mai mare de accidente de muncă în rândul migranţilor peste hotaredecât pe piaţa muncii din Republica Moldova. Conform statisticilor naţionale, în anul 2008, la o populaţieocupată de 1251 mii de persoane au fost înregistrate 502 accidente de muncă. Raportând cifrele obţinem0,04 accidente per persoană ocupată. Chiar dacă admitem faptul că statisticile oficiale nu reflectă numărulreal al accidentărilor (nu fiecare accident este raportat şi înregistrat), oricum diferenţa între situaţia dinţară şi cea a migranţilor moldoveni în afara ţării este de ordinul sutelor. Doar căderile de la înălţime suntraportate de 2,8% dintre migranţi, în Republica Moldova în anul 2008 fiind înregistrate doar 46 de cazuri.


Pentru comparaţie, peste hotare au suferit în urma căderilor de la înălţime 28 de migranţi dintr-o mie, întimp ce în Moldova – 0,037. O asemenea diferenţă nu poate fi atribuită doar inexactităţii statisticilornaţionale.

Căderile de la înălţime nu sunt traumele cele mai des întâlnite. Cei mai mulţi migranţi suferă de traumepsihologice – 8%, cauzate de aspectele legate de plecare, despărţirea de persoanele apropiate etc.

Urmează traumatismele provocate de obiecte, utilaje căzute – 5,3%, suprarăcirea unor părţi ale corpului –5%, fracturi de pe urma supraefortului –

Fiecare sector de activitate peste hotare implică propriile riscuri de traume.

Traumele psihologice îi vizează mai mult pe migranţii care muncesc în sectorul casnic, în comerţ, îndomeniul transportului.

Căderile de la înălţime îi privesc mai mult pe cei care activează în domeniul construcţiilor. La fel îndomeniul construcţiilor se înregistrează o rată foarte înaltă (7,3%) de traumatisme de pe urma căderiimaterialelor şi utilajelor.

În agricultură este foarte mare incidenţa cazurilor de suprarăcir

Incidenţa traumatismelor provocate de accidentele rutiere (1,9% din totalul migranţilor) este determinatăpractic în totalitate de migranţii care activează în sfera transportului – 11,3%.

3,3%.

e – 8,9%.

Tabelul 29) Accidente de muncă pe tipuri de activităţi economice (H9)

În perioada în care aţi muncit peste hotare vi s-au întâmplat următoarele …

Dincolo de riscurile accidentării la locul de muncă, migranţii întâmpină o serie de probleme nuneapărat legate de câmpul muncii, care însă le pun în pericol însăşi viaţa.

matismele psihologice par a fi problema numărul unu a migranţilor. Fiecare al cincilea migrant a avutde suportat perioade îndelungate de stres, iar 16,3% dintre ei s-au confruntat cu căderi nervoase.

Alte riscuri se referă la vulnerabilitatea persoanei într-o ţară necunoscută, uneori lipsa totală a persoanelorcare o pot sprijini. Astfel, 10,8% dintre migranţi au declarat că li s-a întâmplat să nu mănânce zile întregidin cauza lipsei de alimente, 9,3% s-au confruntat cu situaţia de a nu avea un loc de do

Situaţii de risc aferente sănătăţii, cum ar fi neadresarea la medic sau renunţarea la tratament se întâlnescrelativ mai rar, deşi totuşi există – 3,9% şi, respectiv, 2,8%.

Trau

rmit mai mult de ozi.


Tabelul 30) Incidenţa riscurilor

În perioada în care aţi lucrat peste hotare aţi avut situaţii când...

Aflându-se într-o ţară ai căror cetăţeni nu sunt sau având un statut de şedere ilegal, migranţii potdeveni foarte uşor victime ale practicilor de exploatare sau forţare. Victime ale unor practici de forţareşi exploatare în diferite forme au fost 14,8% din migranţi, acest fenomen persistă pe toate direcţiile deemigrare, deşi cu o incidenţă mai mare în CSI – 16,4% decât în alte ţări – în jur de 10%. Raportat ladomenii de activitate, o incidenţă mai înaltă a exploatări se înregistrează în domeniul agriculturii –24,4% şi al transportului – 19,7%.

re, cel mai des se întâmplă ca migrantul să fie silit să muncească ore şi zile în exces,fapt pentru care este uneori remunerat – 8,4%, dar şi fără remunerare – 6,2%.

Urmează situaţia în care migrantul este silit să muncească în condiţii nefavorabile fără protecţie adecvată– 6,1%, fapt care parţial explică rata înaltă a accidentărilor.

Ca forme de exploata

Tabelul 1)3 Exploatarea şi forţarea migranţilor

Arsenalul aplicat de persoanele care exploatează migranţii (patroni) se reduce în mod special la douamijloace aplicate pe larg – violenţa psihică (39,8% dintre migranţii exploataţi) şi uzul de poziţiavulnerabilă a migrantului legată de statutul său legal, patronul ameninţând migrantul cu denunţarea laautorităţi – 29,8% sau confiscând actele sale de identitate - 21,1%.

Ameninţarea cu aplicarea violenţei fizice sau aplicarea efectivă a acesteia este relativ rar întâlnită.


Figura 1 )5 Mijloace de for areţ

Un aspect tragic s-a conturat în mai multe discuţii privind decesul cetăţenilor Republicii Moldova aflaţi lamuncă în străinătate. De obicei, asupra acestor decese planează misterul. Printre migranţi oraşulMoscova, spre exemplu, este supranumit şi „oraşul morţilor”. Participanţii la studiu din mediul rural (încare informaţia circulă mai uşor) au declarat că în ultimii cinci ani, la ei în localitate a fost cel puţin un cazde deces al persoanei plecate peste hotare.

”Nu demult am îngropat un moş, (acum o) jumătate de an, (care avea)36 de ani. El pur şi simplu lucra la al 5-lea etaj, undelucra acolo şi dormeau, la Moscova. A căzut noaptea într-o mină, a decedat, n-au găsit pe nimeni, nici pe prorab (şef deşantier), nimeni nu era, pur şi simplu omul a căzut. Băieţii care l-au văzut l-au scos de acolo. Au cheltuit 2500 de dolari ca să-laducă acasă, nici certificat (de deces) de la medic n-au putut să scoată, nimic. Ne-am dus la miliţie, am spus că omul acesta adecedat, vrem să-l luăm acasă. Mulţumim că era un om care ne-a înţeles, ne-a ajutat şi am putut să-l aducem, dar să-l aducemcu maşina e (a costat) 2500 de dolari. Era legal, dar ei au spus că: „Ei n-au avut voie să trăiască acolo, de ce ei au trăit acolo?Că ei, după oara 7 seara, n-au voie să stea în clădirea ceia”. Şi rudele au suportat toate cheltuielile, absolut (toate), niciambasada noastră, nimeni, deloc n-a contribuit. După aceasta nimeni din neamul nostru nu se duce la Moscova, absolutnimeni, toţi deja (se duc) în Italia, Spania. Noi am păţit mai multe: mama a primit (un) salariu de 5000 de dolari, au furat-o,au bătut-o la miliţie, i-a căzut părul din cap, umbla cu bandaj pe cap, n-avea păr. Moşul meu a murit, vărul meu a murit totacolo, foarte mare bărdac (dezordine), n-ai nici-o stimă.” (M., 24 ani, Italia)

Relatarea de mai sus a scos în evidenţă şi un alt aspect – cel al securităţii migranţilor, menţionat şi în altecontexte. De multe ori cetăţenii Republicii Moldova afla i peste hotare nu se simt în siguranţă, ei nefiindprotejaţi în ţara gazdă nici de oficialităţile de acolo, nici de cele moldoveneşti.

Unii participanţii tudiul calitativ au remarcat că, de fapt, plecarea la muncă peste hotare le-aîmbunătăţit starea sănătăţii.Acest lucru l-au afirmat cu precădere cei care au muncit în ţările UE.

Accentul s-a pus în special pe condiţiile de trai mai bune (accesul la infrastructură: conductă de apă, WC,gaze etc.), dar şi pe o alimentaţie mai sănătoasă.

�

O viaţă mai bună peste hotare

la s

„Când am ajuns în Marea Brit nie, am apelat la agenţia unde sînt ajutaţi imigranţii şi am fost ajutat. Mi s-a dat oodaie, mi s-a dat practic tot: medic, avocat. Săptămînal ni se dădea suma de 40 de funţi ca să am cu ce trăi.”

„Nu am avut probleme de sănătate; acasă mă deranja fierea, ficatul, pancreasul, acolo (însă) nu mă deranjau. În primulrînd, clima este bună, posibilitatea de a te alimenta cu alimente sănătoase. Totul era proaspăt, fără coloranţi,necongelat.” (F., 57 ani, Italia)

a(M., 28

ani, Marea Britanie)


Alţi migranţi au men ionat că din punct de vedere psiho-emoţional se simt mai bine muncind peste hotare.Stresul lor este mult mai mare în Republica Moldova, atunci când nu au un loc de muncă, nu pot să-şiasigure minimul necesar pentru trai, când îşi privesc copiii cu jale că nu le pot oferi anumite lucruri pe caresemenii lor le au. Câţiva migranţi au evidenţiat faptul că un loc de muncă le asigură confortul psihologicpe care nu-l puteau avea în Republica Moldova şi le sporeşte accesul la diferite servicii de educaţie, desănătate, inclusiv la o alimentaţie mai bună.

�

„Acolo îmi permiteam orice, dar acasă eşti aşa, parcă mai reţinut, trebuie să te limitezi. Acolo eu dacă intram în magazin,vroiam brînzeturi – luam brînzeturi , vroiam fructe – luam fructe, mă alimentam foarte corect. Acasă nu pot pentru copil săfac să-l alimentez corect...” (F., 29 ani, a muncit în Italia, România, intenţionează să plece în Irlanda)


VII. HIV/SIDA ŞI INFECŢIILECU TRANSMITERE SEXUALĂ

Una din ipotezele de bază de la care a pornit acest studiu este antrenarea mai frecventă a migran ilor încomportamente de risc asociate migraţiei şi, deci, „vulnerabilitatea” mai pronunţată aacestora faţă devirusul HIV şi infecţiile sexual transmisibile. Presupunerile de acest gen se bazează pe raţionamentul cămobilitatea migranţilor, despărţirea cuplurilor pe perioade mai îndelungate sau ieşirea tinerilor încănecăsătoriţi de sub controlul părinţilor ar implica antrenarea frecventă a migranţilor în relaţii sexualeocazionale.

Tocmai elucidarea acestor aspecte se va încerca în acest capitol.

În primul rând comportamentul sexual priveşte numărul de parteneri sexuali şi tipul acestora. Închestionarul studiului nostru partenerii sexuali au fost divizaţi în patru categorii:

- parteneri sexuali permanenţi cu care respondentul locuieşte într-o gospodărie;

- parteneri sexuali permanenţi cu care respondentul nu locuieşte într-o gospodărie;

- parteneri sexuali nepermanenţi i necomerciali: nu sunt soţi, nici concubini. şi nici nu au fostplătiţi pentru contactele sexuale;

- parteneri sexuali comerciali (plătiţi): parteneri care au fost plătiţi pentru con

Prima constatare la adresa migranţilor este viaţa sexuală mult mai dezordonată a acestora comparativ cupopulaţia neimplicată în migraţie.

Aproape fiecare al zecelea migrant (9,3%) în ultimele 12 luni a avut cel puţin un partener sexual ocazional(necomercial), ceea ce este mai mult decât dublu faţă de populaţia neimplicată în migraţie, unde acestprocent este de 4%, în cazul membrilor familiilor beneficiare de remitenţe şi de 3,3%, în cazul membrilorfamiliilor nebeneficiare.

Incidenţa contactelor sexuale cu parteneri comerciali este una foarte mică, făcând imposibilă analiza maiaprofundată. Relaţii sexuale comerciale au raportat 0,6% dintre migranţi şi tot atâ ia membri ai familiilorbeneficiare de remitenţe, nefiind înregistrat nici un caz de contacte sexuale contra plată în rândulmembrilor familiilor care nu beneficiază de remitenţe. Luând în calcul abaterile statistice admisibile, nuputem vorbi cu siguranţă despre aspecte specifice, care ar deosebi cele 3 grupuri în acest sens.

�

ș

�

Comportamentul sexual, vulnerabilitatea faţă de ITS

tactele sexuale.


Pe de altă parte, migranţii înregistrează un nivel mai înalt de utilizare a prezervativelor, chiar şi încadrul cuplului, unde la utilizarea de prezervative se recurge foarte rar. Astfel, 12,6% dintre migranţiau utilizat prezervativul la ultimul contact sexual cu partenerul permanent, cel cu care locuieşteîmpreună, comparativ cu 7,6% în cazul membrilor familiilor beneficiare de remitenţe şi 4,9% în cazulmembrilor familiilor care nu beneficiază de remitenţe.

În relaţiile sexuale din afara cuplului creşte brusc frecvenţa utilizării prezervativelor, chiar şi în cazul unorparteneri sexuali permanenţi. Fiecare al doilea migrant (55,3%) a utilizat prezervativul la ultimul contactcu un partener permanent în afara cuplului familial, iar 67,8% au utilizat prezervativul la ultimul contactsexual cu un partener ocazional (necomercial)

Aici urmează să concluzionăm asupra unui aspect ai vulnerabilităţii migranţilor, care mult mai des, celpuţin într-o treime din cazuri, sunt antrenaţi în relaţii sexuale cu parteneri ocazionali nerecurgând lautilizarea prezervativelor..

Cât priveşte celelalte 2 grupuri, numărul de înregistrări relativ mic nu ne permite să insistăm asupraestimărilor obţinute şi să stabilim prezenţa unor diferenţe între grupuri.

5.

Tabelul 32) Utilizarea prezervativului la ultimul contact sexual

Figura 1 )6 Cota respondenţilor care au avut relaţii sexuale cu parteneri nepermanenţi înultimele 12 luni


Studiul indică clar că migranţii dispun de un grad relativ mai înalt de informare privind HIV/SIDAcomparativ cu populaţia neimplicată în procesele migraţionale. În tabelul ce urmează sunt prezentateponderile respondenţilor care au oferit aprecieri corecte la o serie de afirmaţii privind HIV/SIDA.

Remarcăm, întâi de toate, rata cea mai înaltă (dar departe de a fi completă) de familiarizare privind rolulimportant al prezervativelor ca metodă de protecţie fa ă de HIV/ITS şi contracepţie, privind rolul vieţiisexuale ordonate (un singur partener neinfectat şi fidel) în prevenirea infectării şi privind riscul infectăriiprin utilizarea repetată a . Pentru toate aceste afirmaţii au fost obţinute aprecieri corecte într-unnumăr maxim pe grupuri.

Un nivel redus de familiarizare (totuşi, cu predominarea procentuală a aprecierilor corecte) seînregistrează în cazul miturilor (ideilor false) referitoare la căile de transmitere a HIV: afirmaţiile privindriscul infectării prin utilizarea în comun a tacâmurilor şi prin strângerea de mână, cât şi afirmaţia privindreflectarea infecţiei HIV pe felul cum arată persoana infectată.

Un nivel foarte scăzut de cunoaştere înregistrează afirmaţiile privind riscul infectării prin utilizarea încomun a toaletei şi prin înţepături de ţânţar, în cazul cărora răspunsul corect (negarea posibilităţii deinfectare) a fost dat de o treime până la o jumătate dintre respondenţi în func ie de grup.

Pe lângă acestea, remarcăm un grad mai înalt de cunoaştere a particularităţilor HIV/SIDA în rândulmigranţilor comparativ cu membrii familiilor beneficiare de remitenţe şi, mai cu seamă, cu membriifamiliilor care nu beneficiază de remitenţe.

Acest lucru se poate observa şi mai pronunţat în indicatorii integraţi. Indicatorul integrat al cunoştinţelordespre metodele de prevenire a HIV/SIDA în cazul migranţilor constituie 70,2%, fiind cu cca. 10 la sutămai mare faţă de acela i indicator în rândul respondenţilor din lotul 2 şi cu aproape 20 la sută pesteindicatorul corespunzător din lotul 3.

Aceeaşi ierarhizare se menţine şi în cazul indicatorului integrat al cunoştinţelor privind HIV/SIDA îngeneral are constituie 25,9% în cazul migranţilor, 24,6% în cazul membrilor familiilor beneficiare deremitenţe şi doar 17,6% în cazul membrilor familiilor care nu beneficiază de remitenţe.

�

�

ș

seringilor

, c

5

6

Tabelul 33) Gradul de cunoaştere a HIV/SIDA în rândul populaţiei

Cunoştinţele despre HIV/SIDA

Tematica maladiei HIV/SIDA la ora actuală dispune de un grad de cunoaştere foarte înalt, de HIV/SIDAauzind marea majoritate a respondenţilor studiului nostru (97,6% dintre migranţi, 96,2% din respondenţiilotului 2 şi 95,2% din responden ii lotului 3) au auzit vreodată despre acest virus şi această maladie.

Nici din perspectiva raportării la procesul migraţional, nici din perspectiva diferitelor grupuri socio-demografice nu au fost atestate diferenţe semnificative, poate cu excepţia populaţiei în vârstă de peste 50ani, în cazul cărora partea celor care susţin că au auzit despre virusul HIV şi maladia pe care acesta oprovoacă oscilează între 91% şi 93% în func ie de grup.

�

�


E de remarcat că între toate grupurile socio-demografice migranţii înregistrează un nivel ceva mai înalt defamiliarizare cu tematica HIV/SIDA, după ei urmând membrii familiilor beneficiare de remitenţe şi celmai scăzut nivel înregistrându-se în rândul respondenţilor din lotul 3. O singură excepţie în acest sens ar figrupul persoanelor cu vârste de sub 30 de ani, când valori maxime ale indicatorilor integraţi au fostînregistrate în rândul respondenţilor din familiile beneficiare de remitenţe (50,4% - indicatorulcunoştinţelor şi 78,6% - indicatorul cunoştinţelor despre metodele de prevenire), dar nici în aceste cazurinu le-au depă it cu mult pe cele înregistrate în grupul migranţilor (44,1% şi, respectiv, 77,8%).

În cazul migranţilor, constatăm că gradul de iniţiere în tematica HIV/SIDA:

variază în funcţie de sex, femeile fiind relativ mai bine informate, diferenţa fa ă de bărba i fiindmai pronunţată în special la indicatorul integrat al cunoştinţelor – 28,3% faţă de 24,6%;

este invers proporţional vârstei migrantului, valori maxime ale indicatorilor cunoştinţelorprivind prevenirea şi ale celor generale fiind înregistrate în rândul migranţilor tineri (sub 30 deani) – 77,8% şi, respectiv, 29,8% (din care în grupul celor cu vârste de sub 25 de ani: 78,8% şi29,0%), iar valori minime – în cazul migranţilor mai în vârstă – 59,2% şi 22,2%;

ș

� �

Tabelul 34) Cunoştinţe concrete despre HIV/SIDA

-

-


Tabelul )35 Cunoştinţele concrete despre HIV/SIDA ale migranţilor: aspecte socio-demografice

nivelul mai înalt de studii sporeşte gradul de familiarizare cu problematica HIV/SIDA. Nivelulmaximal de familiarizare este înregistrat de migranţii deţinători de diplome universitare – cuvalori de 75,8% şi 32,9% ai indicatorilor integraţi;

o discrepanţă foarte pronunţată se atestă între persoanele provenite din diferite medii, în sensulunei informări mai bune a migranţilor rezidenţi în mediul urban;

categorizarea migranţilor după gradul de informare şi de antrenare în relaţii sexuale „nesigure”cu parteneri ocazionali şi comerciali, a indicat un moment de curiozitate maximă. Migranţii careau avut în ultimele 12 luni relaţii sexuale cu astfel de parteneri înregistrează o valoare medie aindicatorului integrat al cunoştinţelor despre metodele de prevenire cu circa 2 puncteprocentuale mai mare faţă de grupul opus, însă indicatorul cunoştinţelor despre HIV/SIDA înrândul lor este cu 6 la sută mai mic faţă de acela i indicator în rândul migranţilor care nu au avutrelaţii sexuale cu parteneri nepermanenţi;

şi în final, o vulnerabilitate mai pronunţată, în sensul unei informări mai proaste, prezintămigranţii către ţările CSI, care înregistrează valori minime ale indicatorilor integraţi întregrupurile de migranţi în funcţie de direcţia de emigrare.

Drept recapitulare, am putea afirma că migrantul mai informat la capitolul HIV/SIDA este mai degrabă opersoană tânără, cu studii superioare, originară dintr-un oraş din Moldova, care a fost plecată într-o ţară aUE sau într-o altă ţară, cu excepţia ţărilor CSI.

ș

-

-

-


Testarea la HIV

Testarea la HIV, aspecte generale

În Republica Moldova, datorita implicării şi eforturilor depuse în mod sistematic de toţi actorii implicaţiîn combaterea HIV/SIDA, monitorizarea şi supravegherea epidemiologică a infecţiei HIV/SIDA acunoscut o dezvoltare constantă. În legătură cu aceasta a crescut şi accesul populaţiei la testarea pentruvirusul HIV. De exemplu, în perioada 2001 – 2004 numărul persoanelor testate anual aproape s-a dublat(de la 116 mii la 217 mii de persoane testate

Programul naţional de profilaxie i control al infecţiei HIV/SIDA şi al IST pe anii 2006-2010 prevede,între obiectivele sale, asigurarea deplină a accesului întregii populaţii la testarea voluntară şi confidenţialăla HIV şi IST. Cu toate acestea, cota parte a populaţiei care a efectuat cel puţin o dată în viaţă testarea laHIV rămâne relativ mică.

Pe de altă parte, cel mai mare număr de persoane care au făcut cel pu in o testare la HIV se înregistrează înrândul migranţilor – 37,8%. În celelalte două loturi indicele este oarecum similar – 31,4% în lotul 2 şi29,0% în lotul 3.

În general, din afirmaţiile respondenţilor reiese că cea mai mare parte a populaţiei î i face testul la virusulHIV benevol, ceea ce probabil nu înseamnă i din proprie iniţiativă. Trei din patru migranţi (74,2%),78,8% din membrii familiilor beneficiare şi 81% din membrii familiilor care nu beneficiază de remitenţeau urmat testarea benevol.

Tocmai emigrarea în condi ii legale, care implică perfectarea unui set complex de acte necesare, estecauza numărului mai mare de persoane care au trecut testarea la HIV în rândul migranţilor. Aproape unudin zece migranţi (9,6%) s-a văzut nevoit să- i facă testul la HIV tocmai pentru a satisface cerinţeleaferente plecării legale.

În toate grupurile, între 14% şi 17% dintre persoanele care s-au testat vreo dată au semnalat că ar fi fostobligate să treacă testul.

Aproape fiecare al cincilea (18,5%) migrant care s-a testat şi-a făcut ultimul test peste hotarele ţării. Deremarcat că în cazul migranţilor care s-au testat peste hotare procentul testărilor „sub presiune” este dublu(26,7%) faţă de cei care s-au testat în Moldova – 12,5%.

).

ș

�

șș

�

ș

Tabelul 36)


CONCLUZIILE STUDIULUI

Venituri şi cheltuieli

Starea de sănătate şi atitudinea faţă de sănătate

-

-

-

Remitenţele lasă o amprentă sesizabilă asupra volumului şi structurii de cheltuieli ale familiilor.Deşi în toate gospodăriile circa 40 la sută din cheltuieli sunt orientate spre consumul alimentar, înceea ce prive te sănătatea gospodăriile care nu beneficiază de remitenţe cheltuiesc mai multpentru procurarea de medicamente decât gospodăriile beneficiare de remitenţe, atât ca volum câtşi ca procent din totalul veniturilor.

- În Republica Moldova, cheltuielile unei gospodării pentru medicamente sunt mult mai mari faţăde cheltuielile pentru serviciile medicale; peste hotare acest raport este invers în structura decheltuieli ale migranţilor.

Studiul denotă o atitudine neglijentă a populaţiei faţă de propria sănătate, majoritatea apelând laserviciile medicale doar în cazuri grave. Migranţii, în general, manifestă un grad de neglijenţă maipronunţat. În acelaşi timp, majoritatea migranţilor recunosc că nu duc un mod de viaţă sănătos.

- Percepţia participanţilor la studiul calitativ este că un mod de viaţă sănătos presupune în primulrând o alimentaţie sănătoasă, practicarea sportului, dar şi evitarea abuzului de alcool, a fumatuluii a consumului de droguri. Munca în exces şi în condiţii nocive este de asemenea percepută ca un

factor important ce se răsfrânge asupra sănătăţii. Un accent deosebit migranţii l-au pus pe aspectulpsiho-emoţional al sănătă ii, cu referire în special la stres.

- Migranţii, datorită specificului vârstei lor (sunt mai tineri faţă de populaţia neimplicată înmigraţie), înregistrează o rată de morbiditate de două ori mai mică faţă de membrii familiilor lorsau faţă de membrii gospodăriilor care nu beneficiază de remitenţe. Doar unul din patru migranţi(24,4%) afirmă că în prezent suferă de vreo boală cronică. Iar beneficierea de remitenţe aparent nuare vreun impact asupra membrilor familiilor la capitolul incidenţa bolilor cronice.

- Datorită migraţiei, migranţii sunt expuşi la riscuri privind sănătatea, începând cu procesul deemigrare, continuând cu condiţiile de trai şi de muncă precare în ţara gazdă, şi pînă la afecţiunilepsiho-emoţionale condiţionate de despărţirea de cei apropiaţi. Totuşi, unii migranţi declară că înţara gazdă au parte de un mediu mai favorabil pentru sănătate, inclusiv o alimentaţie şi condiţii detrai mai bune faţă de cele din Republica Moldova.

Migranţii de două ori mai rar apelează la serviciile medicale garantate de stat comparativ cu restulpopulaţiei. Doi din zece migranţi nu îşi cunosc medicul de familie, această situaţie caracterizeazămai mult migranţii de sex feminin comparativ cu cei de sex masculin, fapt ce nu se constată încazul întregii populaţii. Participanţii la focus grupuri au remarcat mai multe neajunsuri alesistemului de asigurare medicală obligatorie.

- Populaţia implicată în migraţie aparent are un acces mai mare la serviciile medicale. În cazulmigranţilor este mai mic procentul celor cărora li s-a întâmplat să nu apeleze la serviciile medicaleatunci când aveau nevoie (25%), comparativ cu restul populaţiei (30%-32%).

- Neadresarea la medic în caz de necesitate este o practică existentă şi în viaţa migranţilor, în specialatunci când se află în ţara gazdă. Însă, dacă în Republica Moldova acest lucru li se întâmplă din

ș

ș

�

Medicina de familie, consumul de servicii medicale


lipsa asigurării medicale sau din cauza problemelor financiare, în timpul aflării peste hotareneadresarea la medic se întâmplă foarte adesea din imposibilitatea de a-şi părăsi locul de muncă,fie i pent

Asistenţa medicală din Republica Moldova este apreciată de populaţie mai degrabă ca fiindinaccesibilă. Beneficierea de remitenţe aparent face ca asistenţa medicală în propria ţară să devinămai accesibilă. După aprecierea migranţilor, peste hotare asistenţa medicală este mai accesibilădin punctul de vedere al costurilor decât în Moldova.

- În străinătate, cel mai restricţionat acces la serviciile medicale îl au migranţii care muncesc într-oţară din CSI şi cei al căror statut legal este mai puţin „avansat”.

- S-a constatat faptul că migranţii de cele mai multe ori amână adresarea la medic şi soluţionareaproblemelor de sănătate pentru perioadele când se reîntorc în Moldova, şi doar în cazuri de urgenţăapelează la serviciile medicale din ţara gazdă. Principalul motiv este cel economic, care vizeazădouă aspecte: pe de o parte, costul mare al serviciilor medicale din străinătate, iar pe de altă parte,constrângerile de la locul de muncă (imposibilitatea de a lipsi de la serviciu, pierderile financiare,frica de a nu pierde locul de muncă etc.).

- Consumul de servicii medicale peste hotare este unul foarte redus. Opt din zece migranţi aflându-se peste hotare nu au accesat nici un serviciu medical. Cel mai puţin accesează serviciile medicaledin străinătate migranţii de sex masculin, cei tineri, cei cu înregistrare temporară sau aflaţi ilegal,cei care pleacă în CSI şi migranţii sezonieri.

- În pofida aşteptărilor, beneficierea de remitenţe nu creează o motivaţie şi/sau posibilităţi mai mariîn vederea asigurării medicale, ci dimpotrivă, în rândul familiilor afectate de migraţie rata deacoperire cu asigurare medicală este cu cca 15% mai joasă. Persistă o neîncredere a migranţilor însistemul medical din Republica Moldova, alimentată de dotarea tehnico-materială precară ainstituţiilor medicale, dar într-o oarecare măsură şi de nivelul de pregătire al cadrelor medicale.Un accent deosebit s-a pus pe atitudinea necorespunzătoare a celor mai mulţi lucrători medicalidin Republica Moldova faţă de pacienţi.

- Pe grupuri s-a constatat că tocmai migranţii sunt grupul cel mai puţin inclus în sistemulasigurărilor în medicină. Doar 25% dintre migranţi sunt asiguraţi, faţă de 62% din populaţiabeneficiară de remitenţe şi 69% din populaţia nebeneficiară de remitenţe. Majoritatea migranţilornu văd avantajele asigurării medicale; s-a remarcat doar gratuitatea spitalizării (loc/pat), în rest –doar dezavantaje.

- Sistemul de asigurări medicale, după părerea respondenţilor, impune restricţii în consultarea unoranumi i medici, limitează accesul imediat la serviciile medicale; atitudinea medicilor estefavorabilă celor care achită serviciile medicale; gratuitatea serviciilor medicale oferite de poliţăeste de multe ori una formală etc.

- căzută de asigurare medicală a migranţilor, comparativ cu întreaga populaţie, estedeterminată şi de numărul relativ mic al persoanelor asigurate din contul statului în acest grup(pensionari, invalizi), dar şi de rata scăzută de ocupare a migranţilor pe piaţa muncii din RepublicaMoldova.

- În schimb, rata de dependenţă, în sensul asigurării medicale în rândul migranţilor şi în restulpopula iei este foarte diferită. Raportul între migran ii auto-asigura i (procurarea poli ei sauacordarea asigurării la locul de muncă) şi cei asigura i din contul statului este de 5/1, pe când înrestul populaţiei – de aproximativ 1/1.

ș

�

� � � ��

ru perioade scurte.

-

Rata foarte s

Asigurarea medicală


- Drept condiţii pentru asigurare, înaintate de persoanele neasigurate, se numără:

1. acordarea posibilităţii de a se asigura ocazional, în caz de îmbolnăvire;

2. combaterea corupţiei în sistem, care afectează în egală măsură persoanele asigurate şi pe celeneasigurate;

3. reducerea costului poliţelor, condiţie impusă mai mult de populaţia neimplicată în migraţie, şimai puţin de migranţi;

4. sistem de asigurare medicală mai atractiv, de mai lungă durată, princumularea cel puţin parţială a contribuţiilor şi/sau posibilitatea transferului acestora către alţimembri ai familiei etc.

- Peste hotare, rata de asigurare medicală a migranţilor este de 20,6%, deci foarte apropiată de ceadin Republica Moldova. Dispun de asigurare medicală peste hotare mai des migranţii în ţările UEşi alte ţări (exceptând CSI), migranţii pe termen mediu (în jur de un an) al emigrării standard, ceicare dispun de statut legal mai solid (cetăţenie, permise de şedere şi de muncă), cei care activeazăîn sectorul casnic, hotelier şi în industrie.

- Cel mai vulnerabil şi contestat aspect al sistemului asigurărilor medicale din Republica Moldovaeste costul asigurării. Majoritatea populaţiei consideră costul poliţei ca fiind foarte mare încomparaţie cu volumul de asistenţă acordată în cadrul sistemului de asigurări medicale.

Studiul sugerează că antrenarea în procesul de migraţie implică o serie de riscuri pentru sănătateaşi integritatea psiho-emoţională a migranţilor. Emoţiile şi stresul aferente în special emigrăriiilegale, cele legate de despărţirea de familie şi copii se manifestă în timp prin stări de depresie,dificultăţi de concentrare, de somn i de comunicare, migrene, dar şi prin acutizarea unor afecţiunicronice.

- O bună parte de migranţi din diverse motive nu îşi permit asigurarea unui mediu de trai adecvat înperioada aflării peste hotare. Aproape 16 la sută dintre ei locuiesc peste hotare în locuinţeimprovizate – rulote, subsoluri, construcţii nefinisate. Asemenea practici sunt caracteristice înspecial migranţilor sezonieri din domeniul construcţiilor. Experienţa de emigrare, dar şiperioadele lungi de aflare peste hotare, atrag după sine o îmbunătăţire a condiţiilor de trai în ţaragazdă.

- Riscuri specifice prezintă şi mediul de muncă. Şase din zece migranţi la ultima deplasare aumuncit peste opt ore pe zi, iar opt din zece migranţi au muncit mai mult de cinci zile pe săptămână.

- Ca şi condiţii de muncă, migranţii moldoveni sunt expuşi de asemenea la o serie de factori de risc.Cele mai frecvente riscuri sunt munca în condiţii de zgomot, praf şi lucrările la înălţime. Şi înmare parte a cazurilor, fiind expus acestor condiţii, migrantul nu dispune de echipament adecvat.

- Incidenţa accidentelor de muncă peste hotare este de zeci de ori mai înaltă decât în RepublicaMoldova. Traumele psihologice, cele cauzate de materiale şi utilaje căzute şi suprarăcirea unorpărţi ale corpului reprezintă cele mai frecvent întâlnite accidente.

Migranţii reprezintă un grup cu risc sporit de infectare cu HIV si ITS pe cale sexuală, numărulpersoanelor care întreţin relaţii sexuale ocazionale fiind de două ori mai mare în acest grupcomparativ cu întreaga populaţie.

promovarea unui

-

-

Problemele de sănătate datorate migraţiei

HIV/SIDA şi infecţiile cu transmitere sexuală

ș


- Indicatorul integrat al cunoştinţelor despre HIV-SIDA arată un nivel satisfăcător de cunoştinţedespre acest virus i maladia pe care o provoacă, dar un număr mare de migranţi au idei greşitedespre transmiterea HIV, ceea ce de fapt indică un anumit grad de superficialitate a cunoştinţelormigranţilor la acest capitol. Astfel, am putea conchide că ne putem aştepta la un nivel înalt deintoleranţă faţă de persoanele infectate cu HIV, intoleranţă generată de aceste concepţii greşite.

ș


Sănătatea migranţilor moldoveni: impactul situaţiei social ...

Documents

Transcript of Sănătatea migranţilor moldoveni: impactul situaţiei social ...