Mihail Sadoveanu Hanu Ancutei

Publicata in 1928, intr-un moment de rascruce din creatia lui Mihai Sadoveanu, Hanu Ancuteieste capodopera care face legatura dintre universul povestirilor tinereii si cel al povestirilor maturitatii.

Opera este o povestire in rama, construita prin procedeul specific, intrucat in povestirea cadruse vor gasi alte 9 povestiri, specii in proza ale genului epic de mica intindere si cu un numar mic depersonaje, ce vor avea naratori diferiti, toti subiectivi. Originea acestui procedeu se afla in contextulRenasterii italiene, odata cu aparitia colectiei lui Govanni Boccaccio ,Decameronul, ce contine 100 denuvele.

Autorul operei se va manifesta discret, raportandu-se doar la asamblarea textului. Exista 11naratori (personaj Neculai Isac, martor Ienache coropcarul, colportor Salomia), dintre care unuleste cel al povestirii cadru. Toti ceilalti 10 devin pe parcurs naratori, incat initial acestia se afla inpostura personajelor din actiunea povestirii cadru, sau ca ascultatori in alte povestiri incadrate.Inclusiv naratorul povestirii cadru este prezentat pe parcursul operei ca ascultator al povestirilor.

In povestiri, interesul se centreaza asupra actiunii, nu asupra personajelor, iar in cazul de fataaccentul pica pe actul de a spune povesti. Prima povestire Iapa lui Voda este povestirea suportpentru intreaga suita, Hanu Ancutei fiind constuita pe baza principiului asteptarii frustrate, intrucatcititorului i se realizeaza un orizont de asteptare, acesta fiind nesatisfacut. Se va crea o stare desuspans, cu ajutorul a 3 tehnici: tehnica amanarii (Ienache corpocarul in Cealalta Ancuta), tehnicadisimularii (ex: Comisul Ionita in Iapa lui Voda) si tehnica distributiei de informatii (ex: Ienachecoropcarul in Cealalta Ancuta).

Dominanta stilistica este oralitatea, povestirile fiind transmise prin viu grai. Se remarcanumeroase marci specifice ale oralitatii, ce dau un caracter spontan si viu atat in dialogurile dintrepersonaje, cat si in naratiunea propriu-zisa. De altfel, Tudor Vianu afirma despre aceasta opera caSadoveanu a notat cu multa precizie limba poporului. In acelasi timp, se observa dominanta verbelorla timpul imperfect, fiind timpul evocarii.

Din punctul de vedere al discursului narativ, la nivelul relatiilor spatio-temporale, se observaproiectarea in mit. Spatiul povestirii este hanul, iar al povestirilor incadrate va fi tot acesta, sauvecinatatea lui. Trebuie mentionat ca motivul hanului nu este adus in literatura romana de Sadoveanu,el fiind intalnit si in ale opere (ex: Moara cu noroc de Ioan Slavici, Hanul lui Manjoala de I.L.Caragiale). Hanul lui Sadoveanu este descris ca o cetate, devenind dintr-un loc de popas si depetrecere, un topos al povestilor, un spatiu cu totul aparte, care inchide in sine o lume , un univers si oistorie.

Exista doua planuri temporale, cel al povestirii cadru si cel al povestirilor incadrate.Coordonatele temporale il plaseaza vag pe cel dintai, fiind un timp fabulos, un timp al povestilor dintr-o departata vreme, demult. De asemenea, epitetul toamna aurie cu care opera debuteaza poatecontura imaginea unui timp de aur, o epoca de aur, timpul infloririi unei civilizatii, unei culturi arhaice,timpul inceputurilor, ce traieste in nostalgia epocilor urmatoare. Cu toate acestea, consideranddomniile amintite de-a lungul naratiunii, putem plasa povestirea cadru in perioada Razboiului Crimeei(1853-1856), dar va exista o oarecare dezordine cronologica, posibil datorita dorintei evocatorului de apastra timpul proiectat in mit.

La nivelul povestirilor incadrate, se remarca si aici timpul proiectat mitic, naratorii avand oatitudinea paseista in discursurile lor Acum nu mai sunt nici oamenii care au fost. Tot aici observamsi ideea de circulatie, odata cu obisnuinta personajelor de a veni in fiecare toamna la han pentru vinulnou. Este ilustrat caracterul ritualic, intrucat orice povestire are un ceremonial: are loc o discutiepreliminara (intre comisul Ionita si naratorul povestirii incadrate), Ancuta aduce ulcelele noi si

context

specie

perspectivanarativa

tehnicanarativa

oralitate

spatiu

timp

naratorul povestirii incadrate soarbe o gura de vin. Din punct de vedere al conflictelor, acestea sunt de natura sociala, insa ele nu sunt evidente si

nu intereseaza asa de mult. Contrastant se gaseste actiunea, asupra careia se centreaza in cea maimare parte interesul.

Actiunea povestirii cadru consta in degustarea vinului si in actul de a povesti. Povestirileincadrate au toate naratori diferiti, si acopera teme diverse.

O parte din povestiri abordeaza tema iubirii, una dintre acestea fiind Fantana dintre plopi.Aceasta este a 4a povestire, si il are pe capitanul de mazili, Neculai Isac ca personaj-narator.

Naratiunea la persoana I, subiectiva, implica doua planuri: reprezentarea evenimentelor traitein tinerete (timpul narat) si autoanaliza faptelor din perspectiva maturitatii (timpul naratiunii).

Naratorul evoca o intamplare traita de el in tinerete, in urma cu peste douazeci si cinci de ani,pe aceste meleaguri.

In povestire se relateaza un singur fapt epic, o poveste de iubire tragica, ce a avut rol de initierepentru tanarul de odinioara. Atmosfera povestirii tine de modul in care naratorul va starni suspansulpe tot parcursul povestirii, pentru a capta atentia si interesul ascultatorului, dar si al cititorului.Actiunea se deruleaza alert, identificandu-se toete momentele subiectului.

Intr-o toamna, Neculai Isac duce vinuri in tinutul Sucevei si face popas la Hanu Ancutei.Plimbandu-se calare pe malul raului Moldova, intalneste un grup de tigani care se scaldau. Eintampinat de Hasanache, un batran cersetor, care o alunga fara succes din calea boierului pe Marga, otigancusa de optsprezece ani.

Frumusetea fetei il tulbura si le da celor doi cate un ban de argint,.Fata il cauta la han a doua zi pentru a-i arata ciubotelele cumparate cu banul primit. Apoi tinerii

petrec o noapte la fantana dintre plopi si isi promit o noua intalnire de dragoste la intoarcerea lui de laPascani, unde trebuia sa-si vanda marfa. A doua intalnire are un final tragic, intrucat fata, fiindindragostita, ii va marturisi ca fusese trimisa la han pentru a-l seduce, ca mai apoi tiganii sa il ucida sisa ii ia banii.

Desi este constienta ca o vor omori pentru ca i-a tradat, fata il avertizeaza asupra pericolului.Tanarul fuge calare, scapa cu viata, dar o prajina aruncata de urmaritori il va lasa pe acesta fara unochi.

Insotit cu faclii de carausii de la han care auzisera strigatele sale, revine la fantana dintre plopi,unde sangele proaspat de pe colacul de piatra este semnul ca fata fusese ucisa cu cruzime si aruncatain fantana.

Autenticitatea naratiunii este sustinuta prin relatarea la persoana I si prin interventia Ancutei,unul dintre ascultatori care adevereste intamplarea stiuta de la mama ei.

Tanarul Neculai Isac este caracterizat in mod indirect, prin fapte, limbaj, comportament,gesturi. Acesta are defectele specifice varstei: nestiinta si nesocotinta. Prima intalnire cu tiganii si cufata care umbla prin apa in fusta ei rosie este relatata din perspectiva tanarului, care nuconstientizeaza capcana din aceasta intamplare. Marga nu este, asa cum afirma cersetorul, o fataproasta, ci se supune grupului acceptand rolul de momeala pentru tanarul calator. Comportamentul eiulterior este imprevizibil pentru indragostitul naiv si pentru ascultatori, care adopta perspectiva unicaa naratorului subiectiv. Tanarul crede ca traieste etapele unei idile superficiale, dar se vede prins incapacana intinsa de tigani. Ironic, va scapa cu viata tot datorita tineretii: calitatile fizice si seninatateainconstientei. In cazul in care ar fi inteles valoare avestismentului, implicit profunzimea sentimentelorfetei si ar fi incercat sa o protejeze, ar fi diminuat sansele de supravietuire. Consiinta se va remarcamai tarziu, manifestarile fiind regretul si autocondamnarea.

Portretul fizic al lui Neculai, in ipostaza de om matur, se realizeaza inca de la venirea lui la han,

conflict

actiune

FantanaDintre Plopi

tema

actiunea

personaje

vestimentatia sa reflectand statutul social. Aerul demn si tragic al capitanului de mazili se datoreazarangului nobiliar ( mazilii erau boiernasii boieri cu un rang mai mic- ce au fost in slujbadomnitorului), dar si tristetii. Venirea acestuia produce un efect deosebit asupra celor de la han.

Frumoasa Marga este eroina tragica a acestei povesti de iubire. Conditia ei umila, tigancusacare se lasa folosita de grupul nomad pentru a-i jefui pe calatorii dornici de aventuri trupesti, esteumanizata de puterea dragostei adevarate. Aceasta, pusa intr-o situatie-limita, fiind nevoita sa aleagaintre legea nescrisa a grupului si barabtul iubit, decide sa se jertfeasca pe ea insasi. Personaj romantic,actioneaza in stiuatii exceptionale; initial umila si demna de dispret, se dovedeste capabila de gestulnobil al sacrificiului din iubire. Este plasata intr-un plan moral superior fata de tanarul nesabuit, deunde si caracterul etic, exemplar al povestirii.

Se observa o legatura a personajului feminin cu elementul acvatic, ce va avea un rol simbolicimportant. Apa reprezinta dragostea, iar la final, aceasta se va amesteca cu sangele fetei, de undereiese, in plan simbolic, asocierea iubirii cu mortii. De asemenea, fantana, ca si simbol, va fi centru allumii, loc sacru, la care se vor adauga si plopii, ce vor contura ideea de cadru intim pentru indragostiti.

Farmecul povestirii este dat de prezenta elementelor de limbaj popular, arhaic si regional(mazili, buiac). In acelasi timp se observa ca limbajul personajelor va indica diferenta sociala siculturala, prin contrastul dintre limbajul tiganilor si cel al tanarului Neculai.

Actiunea povestirii cadru are un final deschis, astfel incat promisiunea comisului nu seindeplineste. Este evidentiata puterea cuvantului, intreaga opera fiind de altfel produsul acesteia.

Desi nu se pune accent pe personaje, exista un personaj cheie, simbol al timpului proiectat inmit, caci toate s-au schimbat, doar hangita si hanul au ramas la fel. Si Ancuta tanara, si cea batranasunt figuri centrale in povestiri, caracterizate amandoua ca fiind frumoase, viclene, fermecatoare,creand iluzia vesniciei, incat Ancuta de demult, prin cea tanara, a ramas la varsta tineretii.

Consider ca opera Hanu Ancutei este una din cele mai importante lucrari ale literaturiiromane, avand un caracter exceptional. De asemenea, aceasta prezinta o imagine deosebita asupraoamenilor si asupra intelepciunii lor, aducandu-i pe acestia in postura de maestrii ai cuvintelor.

In concluzie,Hanu Ancutei este o capodopera a literaturii romane si a prozei lui MihailSadvoeanu, lectura ciclului fiind un manual de intelegere a speciei si conturand incadrarea autorului infamilia povestitorilor din literatura romana.

simboluri

nivel stilistic

actiuneapovestiriicadru

Ancuta

opinie

concluzie