S5_Alte Simturi in Conducerea Autovehiculelor

2
TELEMATICĂ RUTIERĂ 29 S5. Alte simţuri în conducerea autovehiculelor Auzul este cel de-al doilea simţ important în activitatea de conducere auto. Sunetele pe care le aude conducătorul auto îl alertează, punându-l “în gardă”, cu privire la natura şi poziţia pe şosea a celorlalţi participanţi la trafic. Conducătorii auto care nu aud normal, pot compensa această deficienţă prin folosirea eficientă a indicatorilor vizuali. Mirosul este un alt simţ utilizat în timpul conducerii, care permite suplimentarea informaţiilor privind desfăşurarea traficului, dar care, uneori, îl distrage pe conducătorul auto de la conducerea autovehiculului (de exemplu, mirosul de benzină sau de ars). Simţul tactil oferă semnale privind contactul cu volanul, pedalele de frână, ambreiaj şi acceleraţie, manetele, comenzile de bord şi scaun. De simţul tactil depinde poziţia mâinilor pe volan şi forţa de strângere a acestuia, modul de acţionare al pedalierului. De asemenea, prin acest simţ, cei de la volan primesc informaţii cu privire la denivelările drumului, trepidaţiile vehiculului, mersul neuniform al motorului, patinarea ambreiajului. Semnalele kinestezice, iau naştere în cursul efectuării comenzilor, şi alcătuiesc conexiunea inversă ce fac posibilă reglarea parametrilor de care, depinde finalizarea mişcărilor. Nici un comportament orientat spre acţionarea unui obiect extern nu este posibil fără executarea unor acte motorii fizice asupra obiectului respectiv. Componentele motorii pot fii: involuntare (necondiţionate) şi voluntare - intenţionate sau automatizate putând fi regăsite în activitatea de conducere a automobilului. Cea mai frecvent întâlnită este mişcarea voluntară, care se declanşează prin voinţa conducătorului auto, ca o decizie de răspuns la diversele influenţe externe sau de a acţiona în vederea atingerii unui anumit scop. Centrul de comandă se situează la nivelul scoarţei cerebrale. Indicatorii după care se evaluează o structură motorie sunt: timpul de reacţie sau perioada de latenţă; amplitudinea, intensitatea sau forţa; forma, precizia, coordonarea, tempoul, ritmicitatea şi melodicitatea. Sistemul senzorial Partea centrală a sistemului nervos, conţinând miliarde de celule interconectate, este localizată şi protejată de craniu şi coloana vertebrală. Interconectarea trebuie să se menţină la toate nivelurile între aceste celule individuale - materia cenuşie - care sunt conectate împreună cu fibrele lungi - materia albă. Diferitele zone ale scoarţei cerebrale au sarcini specifice - vederea, memoria, coordonarea motorie, gust şi miros - şi prin conexiunile la nivelul coloanei

description

telematica an 4 ifr part 5

Transcript of S5_Alte Simturi in Conducerea Autovehiculelor

  • TELEMATIC RUTIER

    29

    S5. Alte simuri n conducerea autovehiculelor

    Auzul este cel de-al doilea sim important n activitatea de conducere auto. Sunetele pe

    care le aude conductorul auto l alerteaz, punndu-l n gard, cu privire la natura i poziia

    pe osea a celorlali participani la trafic. Conductorii auto care nu aud normal, pot compensa

    aceast deficien prin folosirea eficient a indicatorilor vizuali.

    Mirosul este un alt sim utilizat n timpul conducerii, care permite suplimentarea

    informaiilor privind desfurarea traficului, dar care, uneori, l distrage pe conductorul auto

    de la conducerea autovehiculului (de exemplu, mirosul de benzin sau de ars).

    Simul tactil ofer semnale privind contactul cu volanul, pedalele de frn, ambreiaj i

    acceleraie, manetele, comenzile de bord i scaun. De simul tactil depinde poziia minilor pe

    volan i fora de strngere a acestuia, modul de acionare al pedalierului. De asemenea, prin

    acest sim, cei de la volan primesc informaii cu privire la denivelrile drumului, trepidaiile

    vehiculului, mersul neuniform al motorului, patinarea ambreiajului.

    Semnalele kinestezice, iau natere n cursul efecturii comenzilor, i alctuiesc conexiunea

    invers ce fac posibil reglarea parametrilor de care, depinde finalizarea micrilor. Nici un

    comportament orientat spre acionarea unui obiect extern nu este posibil fr executarea unor

    acte motorii fizice asupra obiectului respectiv.

    Componentele motorii pot fii: involuntare (necondiionate) i voluntare - intenionate sau

    automatizate putnd fi regsite n activitatea de conducere a automobilului. Cea mai

    frecvent ntlnit este micarea voluntar, care se declaneaz prin voina conductorului auto,

    ca o decizie de rspuns la diversele influene externe sau de a aciona n vederea atingerii unui

    anumit scop.

    Centrul de comand se situeaz la nivelul scoarei cerebrale. Indicatorii dup care se

    evalueaz o structur motorie sunt: timpul de reacie sau perioada de laten; amplitudinea,

    intensitatea sau fora; forma, precizia, coordonarea, tempoul, ritmicitatea i melodicitatea.

    Sistemul senzorial

    Partea central a sistemului nervos, coninnd miliarde de celule interconectate, este

    localizat i protejat de craniu i coloana vertebral. Interconectarea trebuie s se menin la

    toate nivelurile ntre aceste celule individuale - materia cenuie - care sunt conectate mpreun

    cu fibrele lungi - materia alb. Diferitele zone ale scoarei cerebrale au sarcini specifice -

    vederea, memoria, coordonarea motorie, gust i miros - i prin conexiunile la nivelul coloanei

  • TELEMATIC RUTIER

    30

    vertebrale, cu micarea minilor, trunchiului i picioarelor.

    Unitatea structural a sistemului nervos este neuronul, constnd dintr-o celul i fibrele de

    legtur, cunoscute sub denumirea de dentrite i axioni. Neuronii senzoriali preiau informaia

    de la celulele senzoriale i o transmit din aproape n aproape prin intermediul sinapselor ctre

    scoara cerebral. La nivelul scoarei cerebrale informaia este procesat i retransmis

    neuronilor motorii pentru executarea prompt i corect a comenzii.

    Un reflex definete unitatea primar a activitii unui sistem, iar rspunsul la un stimul al

    percepiei i transmisiei unui semnal motor se numete arc reflex. Unele reflexe, cum ar fi

    respiraia i clipirea sunt native, necondiionate, dar altele sunt nvate continuu,

    condiionate.

    Ca n toate sistemele de comunicaie, timpul de rspuns la stimuli este un element

    important. Transmisia semnalelor senzoriale (biocureni de mic valoare) ctre - i de la -

    organele senzoriale, activeaz, de asemenea, celulele la nivelul proieciei corticale, unde este

    cerut coordonarea i evaluarea nainte ca rspunsul s fie indus n muchi i alte organe.

    Tabelul 3.1. Timpul de rspuns pentru diferii stimuli.

    Stimul Timp de rspuns, s

    Sunet

    Atingere

    Lumin

    0,14

    0,14

    0,18

    Timpul de rspuns, la apariia unui stimul, depinde de categoria stimulului i condiiile de

    apariie, necesitnd perioade de recunoatere diferite, tabelul 3.1. Rspunsurile condiionate la

    situaiile bine nvate se reflect n timpi de reacie minimi ntruct, nu sunt cerute procese

    cognitive superioare; situaiile noi i complexe sporesc timpul de analiz pe plan cognitiv,

    conducnd la timpi de rspuns de durat mai mare.