SĂ ÎNȚELEGEM UNIUNEA ECONOMICĂ ȘI MONETARĂ

Aviz

Această publicație este realizată de Secretariatul General al Consiliului și are exclusiv scop informativ. Ea nu atrage răspunderea instituțiilor UE sau a statelor membre.

Pentru informații suplimentare cu privire la Consiliul European și la Consiliu, vă rugăm să consultați site-ul:www.consilium.europa.eusau puteți contacta Serviciul de informații pentru public din cadrul Secretariatului General al Consiliului:Rue de la Loi/Wetstraat 1751048 Bruxelles/BrusselBELGIQUE/BELGIËTel. +32 (0)2 281 56 50Fax +32 (0)2 281 49 77www.consilium.europa.eu/infopublic

Informații suplimentare referitoare la Uniunea Europeană sunt disponibile pe site-ul www.europa.eu.

Luxemburg: Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2017

Ediția precedentă: 2014

Print ISBN 978-92-824-6098-6 doi:10.2860/552845 QC-04-17-545-RO-CPDF ISBN 978-92-824-6082-5 doi:10.2860/26747 QC-04-17-545-RO-N

© Uniunea Europeană, 2017Reutilizarea este autorizată cu condiția menționării sursei.

Imagine copertă: © Compassionate Eye Foundation/Jasper White, Getty ImagesPentru orice reutilizare a acestui material, permisiunea trebuie solicitată în mod direct deținătorului drepturilor de autor.

Vizitați site-ul nostru:www.consilium.europa.eu

SĂ ÎNȚELEGEM UNIUNEA ECONOMICĂ ȘI MONETARĂ

„Comunitatea are ca misiune, prin instituirea unei piețe comune și prin apropierea treptată a politicilor economice ale statelor membre, să promoveze în întreaga Comunitate o dezvoltare armonioasă a activităților economice, o creștere durabilă și echilibrată, o stabilitate crescândă, o creștere accelerată a nivelului de trai și relații mai strânse între statele pe care le reunește.”

Tratatul de la Roma, articolul 2

„Pe parcursul crizei, am întreprins acțiuni decisive pentru menținerea stabilității financiare și promovarea revenirii la o creștere durabilă. Vom continua să acționăm în acest sens, iar UE și zona euro vor ieși mai puternice din criză.”

Concluziile Consiliului European, 17.12.2010

© Julien Eichinger – Fotolia.com

„Criza a fost fără precedent, atât în ceea ce privește intensitatea, cât și amploarea. În mijlocul unei furtuni, am fost obligați să ne reparăm nava. Au fost necesare decizii drastice. Am încercat să ajungem la rădăcinile crizei. Am redus cu toții datoria și deficitul în țările noastre. Am sporit competitivitatea economiilor noastre. Ne-am sprijinit reciproc și am rămas uniți. […] Uniunea Europeană este în prezent mult mai bine echipată pentru a face față crizei actuale și pentru a preîntâmpina apariția unor astfel de situații pe viitor.”

Herman Van Rompuy, președintele Consiliului European, 1.3.2012

Discursul de acceptare în urma realegerii pentru al doilea mandat

„Revenirea încrederii în zona euro reprezintă o dovadă că eforturile de reformă vor da roade în cele din urmă. Acest lucru este vizibil în revenirea încrederii pieței. Însă este de asemenea vizibil – iar acest al doilea aspect este și mai important  – în revenirea încrederii politice. […] În esență, tema comună care se regăsește în toate eforturile noastre este sprijinirea realizării obiectivelor Uniunii Europene: promovarea păcii, a valorilor Uniunii și a bunăstării popoarelor sale.”

Mario Draghi, președintele Băncii Centrale Europene, 27.2.2014

Calea spre redresare și rolul BCE, discurs

„Trebuie să dăm dovadă de o hotărâre fermă pentru a pune capăt crizei economice. Este responsabilitatea noastră să finalizăm o uniune economică și monetară veritabilă. Iau această sarcină foarte în serios. Și trebuie să ne amintim că moneda noastră comună, euro, este avantajul, și nu dezavantajul nostru.”

Donald Tusk, președintele Consiliului European, 1.12.2014

Discursul cu ocazia ceremoniei de preluare a Președinției de la președintele aflat la sfârșit de mandat Herman Van Rompuy

„Stabilitate înseamnă, de asemenea, consolidarea a ceea ce am construit până în prezent pentru a-l face mai puțin vulnerabil. De aceea insist foarte mult în sensul realizării depline a uniunii bancare și a uniunii piețelor de capital. În acest fel, uniunea monetară devine un atu, și nu un risc la adresa stabilității.”

Jeroen Dijsselbloem, președintele Eurogrupului, 9.12.2016

Discurs ținut la conferința organizată cu ocazia celei de a 25-a aniversări a Tratatului de la Maastricht

Octombrie 2017 | RO | SĂ ÎNȚELEGEM UNIUNEA ECONOMICĂ ȘI MONETARĂ 5

CUPRINS

Ce este uniunea economică și monetară?. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

Care sunt actorii din cadrul uniunii economice și monetare și ce rol are fiecare? . . . . 9

Criza economică și financiară . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13

Măsuri pentru soluționarea crizei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14

1. Îmbunătățirea coordonării politicilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14

2. Stabilitate financiară – crearea unei uniuni bancare. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22

3. Mecanismele de stabilitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27

Cronologie – consolidarea uniunii economice și monetare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29

Prețurile sunt mai ușor de comparat în zona euro, care cuprinde 19 țări cu aceeași monedă.© Gina Sanders – Fotolia.com

Octombrie 2017 | RO | SĂ ÎNȚELEGEM UNIUNEA ECONOMICĂ ȘI MONETARĂ 7

CE ESTE UNIUNEA ECONOMICĂ ȘI MONETARĂ?

„Uniunea instituie o uniune economică și monetară a cărei monedă este euro.” [Tratatul privind Uniunea Europeană, articolul 3 alineatul (4)]

Uniunea economică și monetară, sau UEM, se referă la procesul de integrare a eco-nomiilor europene. UEM contribuie, împreună cu piața unică, la stabilitatea economi-că, la creșterea economică echilibrată, la un nivel ridicat al ocupării forței de muncă și la sustenabilitatea finanțelor publice.

UEM cuprinde doi piloni: moneda unică – euro, cu o politică monetară și a cursului de schimb comună – și Banca Centrală Europeană (BCE) și coordonarea politicilor economice ale statelor membre.

Politica monetară pentru moneda unică este gestionată în mod independent de BCE. Obiectivul său principal este menținerea stabilității prețurilor în zona euro în ansam-blul său.

Statele membre continuă să fie responsabile de propriile politici economice și fiscale, precum impozitarea și bugetele naționale (cheltuieli și împrumuturi).

Statele membre își coordonează însă politicile generale la nivelul UE, pentru a crea un climat economic caracterizat de bugete naționale echilibrate, piețe financiare re-glementate, prețuri stabile, un nivel sporit al creșterii economice, precum și o ocupare crescută a forței de muncă.

Moneda euro a fost adoptată până în prezent ca monedă comună de 19 state mem-bre.

Datorită monedei euro, consumatorii pot compara prețurile cu mai mare ușurință, iar la achiziționarea de bunuri și servicii în alte state membre din zona euro nu trebuie plătite comisioane de schimb sau comisioane pentru realizarea tranzacției. În acest mod, UEM sprijină crearea pieței unice și libera circulație a mărfurilor, a serviciilor, a persoanelor și a capitalurilor în această piață.

© U

niune

a Eur

opea

nă, 2

017

8 SĂ ÎNȚELEGEM UNIUNEA ECONOMICĂ ȘI MONETARĂ | RO | Octombrie 2017

Toate statele membre ale UE ar trebui să adere în cele din urmă la zona euro, cu ex-cepția Regatului Unit și a Danemarcei, care au decis să nu participe la moneda unică. Pentru a adera la zona euro, un stat membru trebuie să respecte o serie de criterii în materie de stabilitate economică și financiară, cunoscute drept criterii de conver-gență. Criteriile-cheie sunt:

• stabilitatea prețurilor: rata inflației și rata dobânzilor pe termen lung trebuie să se situeze între anumite limite;

• finanțe publice solide: un deficit public de maximum 3 % din PIB (produsul intern brut, reprezentând valoarea totală a producției de bunuri, servicii etc. a unui stat);

• finanțe publice sustenabile: un nivel al datoriei publice de maximum 60 % din PIB.

În plus, banca sa centrală trebuie să fie independentă.

Statele membre care fac parte din zona euro sunt: Austria, Belgia, Cipru, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia,

Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania și Țările de Jos.

Octombrie 2017 | RO | SĂ ÎNȚELEGEM UNIUNEA ECONOMICĂ ȘI MONETARĂ 9

CARE SUNT ACTORII DIN CADRUL UNIUNII ECONOMICE ȘI MONETARE ȘI CE ROL ARE FIECARE?

Principalii actori implicați în uniunea economică și monetară (UEM) sunt următorii:

Consiliul European, care stabilește principalele orientări în materie de politici, re-flectate în activitatea Consiliului, a Parlamentului European, a Comisiei Europene și a statelor membre.

Consiliul European este compus din președintele Consiliului European, președintele Comisiei Europene și liderii UE (șefi de stat sau de guvern). Consiliul European se reu-nește de cel puțin patru ori pe an.

Reuniunea la nivel înalt a zonei euro („Summitul Euro”), care stabilește orientările strategice pentru politicile economice, în vederea creșterii competitivității și a conver-genței în zona euro. Alături de reuniunile Consiliului European, Summitul Euro a repre-zentat cel mai înalt forum politic în care s-a convenit asupra unor acțiuni concertate pentru combaterea crizei datoriilor suverane.

În cadrul Summitului Euro se întâlnesc liderii din zona euro, președintele Summitului Euro și președintele Comisiei Europene. Participă, de asemenea, președintele BCE. Pre-ședintele Parlamentului European și președintele Eurogrupului pot fi invitați să partici-pe la aceste reuniuni. În principiu, Summitul Euro are loc de două ori pe an.

Consiliul, care, reunit în formațiunea Afaceri Economice și Financiare (Consiliul Ecofin), adoptă acte legislative ale Uniunii, coordonează politicile economice la nivelul UE și decide cu privire la aderarea fiecărui stat membru la zona euro. În această formațiune, Consiliul este compus din miniștrii finanțelor și/sau ai economiei din statele membre ale UE. La reuniunile Consiliului Ecofin participă, de asemenea, Comisia Europeană și BCE. În general, acesta se reunește o dată pe lună.

Eurogrupul, care coordonează politicile economice în zona euro pentru a promo-va stabilitatea financiară și creșterea economică. În cadrul atribuțiilor sale, Eurogrupul pregătește reuniunile Summitului Euro și întreprinde acțiunile necesare în urma aces-tora. Eurogrupul reprezintă un grup informal alcătuit din miniștrii finanțelor și/sau ai economiei din statele membre din zona euro. La reuniunile Eurogrupului participă,

10 SĂ ÎNȚELEGEM UNIUNEA ECONOMICĂ ȘI MONETARĂ | RO | Octombrie 2017

de asemenea, Comisia Europeană și BCE. De regulă, Eurogrupul se reunește o dată pe lună, cu o zi înainte de reuniunile Consiliului Ecofin.

Statele membre adoptă acte legislative ale Uniunii în cadrul Consiliului, își întocmesc bugetele naționale respectând limitele în materie de deficit și de datorii și își elabo-rează propriile politici structurale în legătură cu piețele forței de muncă, pensiile și piețele de capital.

Comisia Europeană, care propune noi acte legislative ale Uniunii și monitorizează dacă statele membre își realizează obiectivele și respectă normele existente, inclusiv normele în materie de guvernanță economică. De asemenea, Comisia evaluează si-tuația economică și formulează recomandări adresate Consiliului cu privire la deciziile de luat.

Banca Centrală Europeană (BCE), care este banca centrală a zonei euro. BCE elabo-rează politica monetară, având ca obiectiv principal stabilitatea prețurilor, inclusiv prin stabilirea ratelor dobânzilor de referință.

Reuniune a Eurogrupului, 20 februarie 2017. © Uniunea Europeană, 2017

Octombrie 2017 | RO | SĂ ÎNȚELEGEM UNIUNEA ECONOMICĂ ȘI MONETARĂ 11

Eurosistemul, care este compus din Banca Centrală Europeană și băncile centrale na-ționale ale statelor membre din zona euro și care pune în aplicare politica monetară.

Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC), care reunește Banca Centrală Europeană și băncile centrale naționale ale tuturor statelor membre ale UE, inclusiv ale statelor care nu au adoptat moneda euro. Toate băncile centrale ale statelor membre ale UE sunt acționarii BCE.

Parlamentul European, care participă la procesul legislativ al UE, în anumite dome-nii privind coordonarea politicilor economice, în calitate de colegiuitor, rol pe care îl împarte cu Consiliul. Consiliul, Comisia și președintele Eurogrupului informează peri-odic Parlamentul European cu privire la modul în care această legislație este pusă în aplicare.

Banca Centrală Europeană are sediul la Frankfurt pe Main. © Daniel Roland, AFP

Schemele de garantare a depozitelor previn eventualele situații de panică bancară, în care clienții își retrag rapid depozitele de teama unui faliment bancar. © Lee Jordan, Creative Commons 2.0

Octombrie 2017 | RO | SĂ ÎNȚELEGEM UNIUNEA ECONOMICĂ ȘI MONETARĂ 13

CRIZA ECONOMICĂ ȘI FINANCIARĂ

În 2009, în momentul în care a început să afecteze Europa, criza economică și finan-ciară a scos în evidență punctele slabe ale economiilor sale. De asemenea, a devenit clar gradul crescut de interdependență al economiilor europene, în special al celor din zona euro: dificultățile financiare din anumite state s-au propagat către alte state și au înrăutățit situația economică.

Criza a afectat finanțele publice, sectorul bancar, creșterea economică, locurile de muncă și competitivitatea. Dezvoltarea economică a stagnat, economia a intrat în recesiune, întreprinderile au început să își închidă porțile, iar lucrătorii au început să își piardă locurile de muncă. Veniturile fiscale au scăzut, finanțarea pentru indemnizațiile de șomaj a crescut, iar statele au fost nevoite să împrumute mai mulți bani pentru a face față deficitelor în creștere. În anumite țări, nivelul datoriei publice a crescut rapid, ducând la mărirea ratelor dobânzilor la împrumuturi până la un nivel intolerabil și aducând unele state foarte aproape de o situație de faliment.

În anii care au precedat criza, în toată Europa băncile și-au asumat riscuri excesive. De exemplu, în unele țări, băncile au acordat cu prea mare ușurință credite pentru con-strucția de locuințe, pe fondul unei creșteri continue a prețurilor. Atunci când „bula imobiliară” s-a spart, prețurile au început să scadă, ducând la pierderi imense. Băncile au început să manifeste reticență în a acorda credite start-upurilor sau întreprinderilor care aveau nevoie de capital pentru a-și dezvolta activitățile  – așa-numita „criză a creditelor”.

Autoritățile au trebuit să intervină și să recapitalizeze băncile cu fonduri publice. În plus, a devenit clar că mai multe state membre nu urmaseră politici bugetare solide în perioada în care economia se afla într-o situație bună și nu construiseră rezervele necesare pentru a face față crizei. Ca urmare a deteriorării rapide a finanțelor publice, a perspectivelor de creștere redusă și/sau a turbulențelor din sectorul financiar, piețele financiare au început să perceapă rate ale dobânzilor mai mari pentru împrumuturile acordate guvernelor. Problemele cu care s-au confruntat guvernele pentru a se finan-ța pe ele însele au afectat la rândul lor în mod negativ sectorul bancar și economia.

14 SĂ ÎNȚELEGEM UNIUNEA ECONOMICĂ ȘI MONETARĂ | RO | Octombrie 2017

MĂSURI PENTRU SOLUȚIONAREA CRIZEI

În urma declanșării crizei, statele membre, zona euro și Uniunea Europeană în ansam-blul său au făcut un efort imens pentru a asigura stabilitatea financiară, a sprijini creș-terea economică și ocuparea forței de muncă și a îmbunătăți guvernanța economică.

Criza a scos în evidență anumite deficiențe sistematice în economiile statelor mem-bre. Guvernele naționale și instituțiile europene au reacționat printr-o serie largă de inițiative vizând protejarea stabilității financiare a zonei euro și consolidarea structurii de reglementare atât a zonei euro, cât și a UE în ansamblul său. Pentru a evita șocuri similare în viitor, acestea au convenit asupra unei reforme largi a guvernanței econo-mice, a unor îmbunătățiri ale reglementării și supravegherii sectorului bancar și a acor-dării de asistență financiară guvernelor din zona euro care se confruntă cu dificultăți financiare.

1. ÎMBUNĂTĂȚIREA COORDONĂRII POLITICILOR

La nivelul UE, a fost îmbunătățită coordonarea dintre statele membre în ceea ce pri-vește politicile. Acest lucru este valabil pentru toate statele membre ale UE, iar pentru statele care fac parte și din zona euro, coordonarea este și mai strânsă.

Noul cadru de coordonare se axează pe prevenire. Se realizează o monitorizare con-tinuă, pentru a detecta cât mai rapid posibil eventualele semnale de alarmă. Toate aceste eforturi au ca scop consolidarea UEM și creșterea stabilității acesteia, astfel în-cât să conducă la bugete mai solide și mai sustenabile în statele membre, precum și la o creștere economică robustă, cu mai multe locuri de muncă pentru cetățenii europeni.

Bugete stabileElementul central al coordonării politicilor bugetare este Pactul de stabilitate și de creștere (PSC). Acest pact a fost creat pentru a asigura finanțe publice solide în în-treaga uniune economică și monetară și politici bugetare coerente în statele care fac parte din zona euro. Pactul stabilește valori de referință pe care statele membre tre-buie să le respecte: astfel, ele trebuie să își mențină deficitul public sub nivelul de 3 % din PIB și datoria publică sub nivelul de 60 % din PIB. Pactul a fost întărit în 2011, când pachetul privind guvernanța economică – sau „pachetul de șase”, pentru că este for-mat din șase acte legislative – a intrat în vigoare, consolidând guvernanța economică din cadrul UE.

Octombrie 2017 | RO | SĂ ÎNȚELEGEM UNIUNEA ECONOMICĂ ȘI MONETARĂ 15

PSC are două părți: o componentă preventivă și o componentă corectivă.

Componenta preventivăComponenta preventivă se axează pe evaluarea planurilor bugetare naționale pentru anul următor și a politicilor bugetare pentru următorii trei ani. Obiectivul avut în ve-dere este prevenirea acumulării unor deficite excesive. Planurile bugetare naționale prezintă modul în care statele membre intenționează să asigure politici bugetare soli-de, în conformitate cu criteriile menționate anterior. Pentru membrii zonei euro, se pot impune sancțiuni financiare sub forma unor depozite încredințate Comisiei. Aceasta face parte integrantă din procesul cunoscut drept semestrul european.

Componenta corectivăComponenta corectivă este activată în cazul în care un stat înregistrează niveluri ex-cesive ale datoriei sau deficitului. Dacă un stat membru din zona euro nu ia măsurile necesare pentru a corecta această situație, se pot impune sancțiuni financiare, inițial sub forma unor depozite încredințate Comisiei, iar ulterior sub formă de amenzi.

Flexibilitate în aplicarea normelorAplicarea normelor menționate mai sus ține seama de diverse circumstanțe extraor-dinare, situate în afara controlului guvernelor și care au un impact asupra bugetelor naționale, cum ar fi o recesiune economică, cheltuieli extraordinare pentru combate-rea terorismului sau suportarea costului crizei refugiaților.

Pot fi luate în considerare și cheltuieli privind investiții strategice și reforme structurale menite să îmbunătățească soldul bugetar pe termen lung și să stimuleze creșterea economică.

O mai bună coordonare în cadrul zonei euroStabilitatea bugetară a fost consolidată în continuare prin intermediul pachetului pri-vind supravegherea și monitorizarea bugetare („pachetul de două”), pentru a îmbu-nătăți supravegherea economică și financiară în zona euro. În contextul semestrului european, statele membre din zona euro transmit Comisiei Europene proiectele lor de buget spre evaluare înainte de a fi adoptate de către parlamentele naționale.

În cazul în care un stat membru întâmpină dificultăți financiare grave sau o situație de instabilitate financiară gravă, Comisia Europeană poate decide ca respectivul stat să facă obiectul unei supravegheri consolidate. Acest lucru implică un grad mai ridicat de monitorizare de către Comisia Europeană și Consiliu, dincolo de obișnuita coordonare a politicilor economice care se aplică tuturor țărilor.

16 SĂ ÎNȚELEGEM UNIUNEA ECONOMICĂ ȘI MONETARĂ | RO | Octombrie 2017

Finanțe publice solide: pactul bugetarTratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii eco-nomice și monetare (TSCG, sau „pactul bugetar”) dezvoltă și completează norme-le bugetare din cadrul Pactului de stabilitate și de creștere. Prin acest tratat, statele membre din zona euro se angajează să introducă norme bugetare uniforme și cu valoare juridică obligatorie permanentă în cadrul legislațiilor lor naționale, de prefe-rință în constituțiile lor.

Pentru a respecta regula echilibrului bugetar, deficitul public structural anual – defi-citul cauzat de un dezechilibru persistent între veniturile și cheltuielile unui stat – nu trebuie să depășească 0,5 % din PIB. În caz de depășire, trebuie declanșate automat acțiuni de reducere a acestui deficit bugetar. Nerespectarea acestei obligații poate duce la deschiderea unei acțiuni în fața Curții Europene de Justiție.

Statele care participă la TSCG trebuie să informeze în prealabil celelalte state partici-pante, precum și Consiliul și Comisia Europeană, ori de câte ori intenționează să emită

Comisia Europeană

Consiliul

Parlamentul European

Consiliul European

Eurogrupul

Prezintă analiza anuală a creșterii

Dezbate pe marginea analizei anuale a creșterii

Dezbate pe marginea analizei anuale a creșterii

Formulează prioritățile economice

SEMESTRUL EUROPEAN – coordonarea politicilor bugetare și economice ale statelor membre în perioada ianuarie-iunie

Statele membrePrezintă planurile

bugetare naționale și politicile economice

naționale

Octombrie 2017 | RO | SĂ ÎNȚELEGEM UNIUNEA ECONOMICĂ ȘI MONETARĂ 17

noi titluri de creanță. De asemenea, statele discută toate planurile privind reforme majore în materie de politici economice.

Cele 19 state membre din zona euro (Austria, Belgia, Cipru, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Portugalia, Slova-cia, Slovenia, Spania și Țările de Jos) și șase state membre care nu fac parte din zona euro (Bulgaria, Danemarca, Polonia, România, Suedia și Ungaria) au semnat deja trata-tul. Acesta a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2013.

Consiliul bugetar europeanÎn octombrie 2015, Comisia a adoptat o decizie de instituire a unui Consiliu bugetar european care să ofere consiliere și evaluare Comisiei cu privire la orientarea generală a politicii bugetare în zona euro. Acest organism independent este alcătuit din cinci experți internaționali, a căror activitate este integrată în activitatea Comisiei legată de supravegherea și asigurarea respectării Pactului de stabilitate și de creștere.

Adoptă recomandările

specifice fiecărei țări

Aprobă recomandările

specifice fiecărei țări

Propune recomandări specifice

fiecărei țări

Convine cu privire la recomandările

specifice fiecărei țări

Prezintă avize cu privire la proiectele de buget ale statelor membre

din zona euro

Discută proiectele de buget ale statelor membre din zona euro

SEMESTRUL EUROPEAN – coordonarea politicilor bugetare și economice ale statelor membre în perioada ianuarie-iunie

Adoptă bugetele naționale

Prezintă proiectele de buget (numai pentru zona euro)

© Uniunea Europeană, 2017

18 SĂ ÎNȚELEGEM UNIUNEA ECONOMICĂ ȘI MONETARĂ | RO | Octombrie 2017

Coordonarea politicilor economice: semestrul europeanSemestrul european reprezintă un ciclu de coordonare a politicilor economice și bugetare în cadrul UE. Statele membre primesc orientări și recomandări de care țin seama atunci când își întocmesc planurile bugetare naționale.

Procesul semestrului european acoperă intervalul de șase luni de la începutul fiecărui an, de unde și numele – „semestru”. În timpul semestrului european, statele membre își aliniază politicile bugetare și economice la obiectivele și normele convenite la nive-lul UE. Semestrul vizează prin aceasta:

• asigurarea unor finanțe publice solide;• favorizarea creșterii economice;• prevenirea dezechilibrelor macroeconomice excesive în UE.

Semestrul european este lansat în luna noiembrie, prin publicarea analizei anuale a creșterii (AAC), elaborată de Comisie. Această analiză prezintă situația economică din UE și identifică marile priorități în materie de politici economice pentru anul următor, inclusiv politicile bugetare și reformele bugetare necesare pentru stabilitate și pentru creștere.

În lunile ianuarie și februarie, statele membre discută aceste priorități cu partenerii lor de la nivelul UE, din cadrul Consiliului.

În aceeași perioadă, analiza este discutată și de către Parlamentul European, acesta formulând un aviz cu privire la orientările în materie de ocupare a forței de muncă din cadrul analizei creșterii.

Pe baza acestor discuții, liderii UE stabilesc orientările referitoare la politici pentru anul respectiv, în cadrul Consiliului European de primăvară din luna martie.

Pe această bază, statele membre schițează modul în care ar urma să pună în aplicare orientările prin intermediul bugetelor lor și al politicilor lor economice. În luna apri-lie, statele membre își prezintă planurile bugetare pe termen mediu (programele de stabilitate pentru statele membre din zona euro și planurile de convergență pentru statele membre care nu fac parte din zona euro) și planurile economice naționale (programele naționale de reformă).

În mai, Comisia propune recomandări specifice pentru fiecare stat membru al UE – recomandările specifice fiecărei țări. Aceste recomandări constituie îndrumări in-dividualizate în materie de politici pentru fiecare stat membru.

În iunie, Consiliul discută și convine asupra recomandărilor specifice fiecărei țări. În aceeași lună, Consiliul European aprobă recomandările respective, care sunt ulterior adoptate de Consiliu în iulie.

Intervalul de șase luni următor este uneori denumit „semestrul național”. Statele membre își finalizează bugetele naționale pentru exercițiul următor luând în consi-

Octombrie 2017 | RO | SĂ ÎNȚELEGEM UNIUNEA ECONOMICĂ ȘI MONETARĂ 19

derare recomandările specifice fiecărei țări. Statele membre din zona euro trebuie să înainteze Comisiei proiectele lor de bugete până la jumătatea lunii octombrie. Euro-grupul discută pe marginea acestora pe baza evaluării Comisiei.

Ţinând seama de această evaluare, statele membre își adoptă bugetele naționale până la sfârșitul anului, iar Comisia lansează următorul ciclu al semestrului european odată cu publicarea analizei anuale a creșterii pentru anul următor, luând în conside-rare măsura în care statele membre au dat curs recomandărilor.

Prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomicePentru a preveni dezechilibrele în cadrul economiei, la nivelul individual al statelor și la nivelul global al UE, a fost introdus un sistem de avertizare timpurie pentru de-zechilibrele macroeconomice. Statele membre sunt monitorizate pentru a detecta eventuale dezechilibre prin raportarea la un „tablou de bord” format dintr-o serie de indicatori, precum ratele șomajului, costul forței de muncă, diferențele dintre impor-turi și exporturi și tendințele privind prețurile locuințelor, obiectivul fiind de a înțelege modul în care economiile evoluează în timp.

Acest mecanism este declanșat atunci când valorile indicatorilor individuali depășesc pragurile convenite. Comisia realizează o evaluare anuală și identifică în avans poten-țialele probleme. Pe baza acestei evaluări, Comisia propune diferitelor state membre recomandări, care sunt de obicei integrate în procedura semestrului european.

Dacă un stat membru din zona euro se abate în mod constant de la recomandări, se pot impune sancțiuni.

Consiliile naționale pentru productivitatePentru a urmări performanțele țărilor din zona euro în ceea ce privește productivita-tea și competitivitatea, Consiliul a recomandat ca acestea să înfiinţeze consilii națio-nale pentru productivitate. Aceste organisme independente vor analiza evoluțiile și provocările în materie de politici în domeniul productivității și al competitivității. Analizele consiliilor ar trebui, pe lângă sprijinirea coordonării și a schimbului de bune practici între țările din zona euro, să contribuie la îmbunătățirea capacității de a atra-ge investiții și să abordeze factori care pot afecta prețurile și calitatea bunurilor și a serviciilor.

Rapoartele anuale ar putea fi utilizate în contextul procedurilor semestrului european. Şi alte state membre ale UE sunt în prezent invitate să înființeze organisme similare. Consiliile naționale pentru productivitate ar trebui să fie funcționale până la începutul anului 2018.

Stimularea creșterii economiceCriza economică a cauzat o recesiune în numeroase state membre ale UE. Crește-rea economică s-a redus dramatic, șomajul a crescut, iar competitivitatea a scăzut. Pe

20 SĂ ÎNȚELEGEM UNIUNEA ECONOMICĂ ȘI MONETARĂ | RO | Octombrie 2017

lângă existenţa unor finanțe publice solide și îmbunătățirea reglementării și suprave-gherii sectorului financiar, UE are nevoie de o strategie de creștere dinamică.

Strategia UE pentru ocuparea forţei de muncă și creștere economică, Europa 2020, stabilește o serie de priorități în vederea stimulării unei economii inteligente, durabile și favorabile incluziunii. Strategia fixează ținte comune în domeniul ocupării forței de muncă, al educației, al cercetării și inovării, al incluziunii sociale și reducerii sărăciei și al climei și energiei. Monitorizarea progreselor statelor membre în ceea ce privește atingerea acestor ținte face parte din procesul semestrului european. În prezent, prin-cipalele priorități ale Strategiei Europa 2020 sunt instituirea pieței unice digitale și a pieței interne a energiei.

Unul dintre aspectele cele mai preocupante este numărul mare al tinerilor din Europa care nu au un loc de muncă. În cadrul Inițiativei privind ocuparea forței de mun-că în rândul tinerilor se vor cheltui până la 8 miliarde EUR pentru a crea locuri de muncă pentru tineri.

Prin Garanția pentru tineret s-a introdus obligativitatea ca toți tinerii sub vârsta de 25 de ani să primească o ofertă de bună calitate de ocupare a unui loc de muncă, de continuare a educației, de ucenicie sau de stagiu într-un interval de patru luni de la intrarea în șomaj sau de la momentul în care nu mai urmează un tip de educație formală. © goodluz – Fotolia.com

Octombrie 2017 | RO | SĂ ÎNȚELEGEM UNIUNEA ECONOMICĂ ȘI MONETARĂ 21

A fost instituit un plan de investiții pentru Europa pentru a contribui la restabili-rea fluxurilor de credit către economie. Fonduri din bugetul UE și din partea Băncii Europene de Investiții sunt folosite pentru a sprijini proiecte de investiții viabile care nu ar putea fi finanțate în alt mod. Deseori acesta este cazul întreprinderilor mici și mijlocii. În plus, finanțarea suplimentară din partea UE servește drept catalizator pen-tru mobilizarea de surse private de finanțare pentru astfel de proiecte. Pe lângă finan-țare, această inițiativă oferă asistență tehnică pentru proiecte de investiții și încearcă să stabilească modul în care ar putea fi eliminate anumite obstacole care împiedică investițiile.

BEI sprijină crearea de IMM-uri, cum ar fi o societate care se specializează în diagnosticarea medicală inovatoare. Printre altele, societatea a dezvoltat un proces care le permite medicilor să obțină rezultatele analizelor de sânge în doar câteva minute folosind o singură picătură de sânge, chiar la punctul de acordare a serviciilor medicale. © Banca Europeană de Investiții, 2017

22 SĂ ÎNȚELEGEM UNIUNEA ECONOMICĂ ȘI MONETARĂ | RO | Octombrie 2017

Printre proiectele sprijinite de BEI, banca a contribuit cu fonduri pentru reconstruirea unei autostrăzi între Vilnius și Utena, în Lituania; construirea de noi locuințe sociale, cu prețuri la chirie accesibile, în Londra, Anglia; și proiecte de generare a energiei din sur-se regenerabile în trei regiuni din Italia (Sardinia, Sicilia, Apulia). De asemenea, banca sprijină întreprinderi mici și mijlocii, start-upuri și microîntreprinzători.

2. STABILITATE FINANCIARĂ – CREAREA UNEI UNIUNI BANCARE

Supravegherea financiarăCriza a scos în evidență deficiențe grave în cadrul sectorului financiar. Autoritățile au fost nevoite să intervină pentru a preveni prăbușirea mai multor bănci.

Pentru a evita apariția unei situații similare în viitor și pentru a îmbunătăți coordonarea supravegherii sectorului financiar între statele membre, UE a instituit noi autorități de supraveghere pentru instituțiile financiare:

• Autoritatea Bancară Europeană (ABE), a cărei activitate vizează sectorul bancar și care are sediul în zona City din Londra;

• Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale (EIOPA), a cărei activitate vizează asigurările și regimurile de pensii și care își are sediul la Frankfurt pe Main;

• Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA), a cărei activitate vizează funcționarea piețelor financiare și care își are sediul la Paris;

• Comitetul european pentru risc sistemic (CERS), care se ocupă cu suprave-gherea macroeconomică globală a sistemului financiar în ansamblul său; CERS este găzduit și sprijinit de Banca Centrală Europeană.

Cadrul unic de reglementareAu fost introduse norme noi vizând reducerea riscurilor pe care le prezintă pentru economie și contribuabili băncile în curs de a intra în dificultate. Printre cele mai im-portante elemente ale acestor norme se numără:

• un ansamblu de norme privind cerințele de capital, care garantează că băn-cile dispun de fonduri suficiente pentru a face față, în orice moment, potenția-lelor pierderi;

• scheme armonizate de garantare a depozitelor, care asigură protecția de-pozitelor cetățenilor pentru valori de până la 100 000 EUR. Aceste scheme sunt finanțate de bănci;

• norme clare privind modul în care trebuie tratată situația băncilor în dificultate majoră. Acestea asigură că procesul de redresare și rezoluție este demarat

Octombrie 2017 | RO | SĂ ÎNȚELEGEM UNIUNEA ECONOMICĂ ȘI MONETARĂ 23

din timp – mai exact, de îndată ce autoritatea de supraveghere detectează existența riscului ca o bancă să devină neviabilă. În acest fel, costul situațiilor de dificultate bancară va fi suportat de industria financiară, și nu de contribuabili.

Aceste norme se aplică tuturor statelor membre ale UE, întrucât fac parte din legislația privind piața internă. În plus, în zona euro se merge și mai departe, respectiv în direcția unei uniuni bancare, cu o instanță unică de supraveghere și un mecanism unic de re-zoluție. Statele membre care nu fac parte din zona euro pot adera la uniunea bancară, dacă doresc.

Supravegherea bancară comunăÎn cadrul mecanismului unic de supraveghere (MUS), responsabilitatea pentru su-pravegherea bancară în zona euro a fost transferată de la autoritățile naționale la BCE.

BCE și autoritățile naționale de supraveghere supraveghează în comun băncile din zona euro, precum și din țările participante din afara zonei euro. Acest lucru duce la o supraveghere mai coerentă a sectorului bancar, precum și la acțiuni rapide atunci când sunt detectate deficiențe.

SCHEMELE DE GARANTARE A DEPOZITELOR

REDRESAREA ȘI REZOLUȚIA BĂNCILOR ÎN DIFICULTATE

MAJORĂ

CERINȚELE DE CAPITAL IMPUSE

BĂNCILOR

CADRUL UNIC DE REGLEMENTARE

SE APLICĂ TUTUROR STATELOR MEMBRE

ALE UE

© U

niune

a Eur

opea

nă, 2

017

MECANISMUL UNIC DE SUPRAVEGHERE

SUPRAVEGHERE DIRECTĂ SUPRAVEGHERE INDIRECTĂ

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ

BCE supraveghează în cooperare cu

autoritățile naționale

Autoritățile naționale supraveghează în cooperare cu BCE

BĂNCI MARI129 de bănci semnificative

ALTE BĂNCIAproximativ 3 500 de bănci mai puțin

semnificative

© U

niune

a Eur

opea

nă, 2

017

Octombrie 2017 | RO | SĂ ÎNȚELEGEM UNIUNEA ECONOMICĂ ȘI MONETARĂ 25

Băncile cele mai mari, care sunt considerate a prezenta un risc pentru ansamblul sec-torului financiar date fiind dimensiunea lor, importanța lor pentru economia unui stat membru care participă la uniunea bancară sau a Uniunii în ansamblul său, precum și importanța activităților lor transfrontaliere, sunt plasate sub supravegherea directă a BCE. Autoritățile naționale de supraveghere continuă să supravegheze băncile mai mici, în strânsă cooperare cu BCE.

Mecanismul de rezoluție bancarăMecanismul unic de rezoluție (MUR) reglementează rezoluția băncilor neviabile. Acesta este alcătuit din Comitetul unic de rezoluție (SRB) și Fondul unic de rezoluție (FUR). Restructurarea și rezoluția bancară au trecut astfel de la nivel național la nivelul UE. În cazul în care o bancă din zona euro riscă să devină neviabilă, de rezoluția sa va răspunde o autoritate unică de rezoluție.

În loc ca fiecare țară să aibă propriul fond de rezoluție național, a fost creat un fond unic de rezoluție. Fondul este finanțat de întregul sector bancar din uniunea bancară și poate fi utilizat pentru rezoluția oricărei bănci din această uniune.

În prezent se află în dezbatere un sistem european de asigurare a depozitelor. Ideea este de a se institui treptat reasigurarea și coasigurarea pentru schemele naționale de garantare a depozitelor în etapele inițiale, pentru ca, în cele din urmă, să se treacă la un fond comun de garantare a depozitelor.

Instituții de credit rezilienteÎn prezent, se lucrează la un alt element al uniunii bancare: reziliența instituțiilor de credit. Scopul este de a se evita efectele de domino dezastruoase asupra sistemului financiar al UE generate de intrarea în dificultate a unor instituții de credit mari, inter-conectate. Noile norme ar urma să introducă o obligație de separare a activităților cu risc ridicat ale unei bănci de activitățile de bază ale acesteia, precum serviciile de acceptare de depozite sau serviciile de plăți de mică valoare.

26 SĂ ÎNȚELEGEM UNIUNEA ECONOMICĂ ȘI MONETARĂ | RO | Octombrie 2017

UNIUNEA BANCARĂ

SE APLICĂ TUTUROR ȚĂRILOR DIN ZONA EURO

ȘI RĂMÂNE DESCHISĂ PENTRU ADERAREA

ȚĂRILOR DIN AFARA ZONEI EURO

CADRUL UNIC DE REGLEMENTARESe aplică tuturor statelor membre

ale UE

MECANISMUL UNIC DE SUPRAVEGHERE

Supravegherea consolidată a

sectorului bancar din zona euro pentru a

detecta deficiențele și a lua măsuri pentru a

le corecta

MECANISMUL UNIC DE REZOLUȚIE

Asigură o rezoluție ordonată a băncilor în dificultate majoră,

cu costuri minime pentru contribuabili și

economia reală

© U

niune

a Eur

opea

nă, 2

017

Octombrie 2017 | RO | SĂ ÎNȚELEGEM UNIUNEA ECONOMICĂ ȘI MONETARĂ 27

3. MECANISMELE DE STABILITATE

Din anul 2010, unele state din zona euro s-au confruntat cu dificultăți în materie de finanțare a datoriilor lor. La contractarea de împrumuturi de pe piețele financiare, ra-tele dobânzilor aplicate acestor state au devenit prea ridicate pentru a le permite să își mențină nivelul global al datoriei publice în limite sustenabile, corespunzătoare capacității lor financiare.

Prin urmare, s-au creat mecanisme temporare pentru a reface rapid stabilitatea zo-nei euro.

Grecia, Irlanda și Portugalia au beneficiat de asistență din pachetul de salvare tempo-rar, în timp ce Spania, Cipru și (mai recent) Grecia au beneficiat de sprijin din partea mecanismului european de stabilitate (MES).

Mecanismele temporare au fost înlocuite, în octombrie 2012, de mecanismul euro-pean de stabilitate (MES), care are caracter permanent și reprezintă piatra de teme-lie a „zidului de protecție” al finanțelor Europei. MES este o instituție financiară inter-națională creată de statele din zona euro și reprezintă principalul instrument pentru acordarea de asistență statelor din zona euro care întâmpină dificultăți în materie de finanțare.

Capacitatea maximă de creditare a MES este de 500 de miliarde EUR. Creditele acordate sunt finanțate prin împrumuturile contractate de MES pe piețele financiare. Din totalul capacității de finanțare, până la 60 de miliarde EUR pot fi utilizate pentru recapitalizarea directă a băncilor.

Fiecare tranșă a creditului este vărsată statului care beneficiază de asistență doar dacă acesta îndeplinește condițiile convenite în prealabil pentru restabilirea unor finanțe publice sustenabile și pentru reformarea economiei sale. Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană monitorizează procesul de punere în aplicare. Fondul Monetar Internațional este implicat, ori de câte ori este posibil.

Toate statele membre din zona euro sunt membre ale MES. Sediul MES se află la Luxemburg.

Condiții pentru sprijinSprijinul financiar este întotdeauna bazat pe condiții stricte convenite între creditori și țara care primește împrumutul. Țările în cauză trebuie să se angajeze să realizeze anumite obiective, care pot viza ajustarea bugetară (îmbunătățirea colectării impozi-telor, întărirea sustenabilității cheltuielilor publice, reformarea administrațiilor publice,

28 SĂ ÎNȚELEGEM UNIUNEA ECONOMICĂ ȘI MONETARĂ | RO | Octombrie 2017

privatizarea serviciilor sau a întreprinderilor publice, vânzarea unor active publice), re-structurarea sectorului bancar (recapitalizarea, consolidarea reglementării și a supra-vegherii, salvarea băncilor solvabile și închiderea băncilor neviabile) sau reformarea pieței forței de muncă. Aceste condiții vor sprijini țara care beneficiază de asistență în a-și reforma economia și în a reveni la o creștere durabilă și constantă și la o stare de viabilitate a finanțelor publice.

Monitorizarea punerii în aplicare a condițiilorLa intervale regulate, Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană și (acolo unde este cazul) MES și Fondul Monetar Internațional examinează dacă condițiile stabilite de comun acord sunt respectate. O evaluare pozitivă reprezintă o condiție pentru plata fiecărei tranșe de asistență financiară.

Primele rezultate pozitive au fost deja identificate. Programul pentru Irlanda s-a înche-iat cu succes în decembrie 2013, Irlanda recâștigând accesul la piețele financiare. Pro-gramul pentru sectorul financiar al Spaniei s-a încheiat în ianuarie 2014, rezultatul fiind restructurarea majoră a băncilor spaniole. Portugalia și-a încheiat programul de ajus-tare economică în iunie 2014, care a inclus o agendă de reforme pentru restabilirea creșterii economice. Cipru și-a încheiat programul de ajustare economică în martie 2016, după consolidarea stabilității sectorului său financiar și îmbunătățirea finanțelor sale publice. Creșterea economică și ocuparea forței de muncă au crescut, de aseme-nea, în ultimul timp în Grecia, singura țară cu un program în curs de desfășurare.

Octombrie 2017 | RO | SĂ ÎNȚELEGEM UNIUNEA ECONOMICĂ ȘI MONETARĂ 29

CRONOLOGIE – CONSOLIDAREA UNIUNII ECONOMICE ȘI MONETARE

2009Toamnă: Grecia anunță un deficit public de 12,7 % din PIB și un nivel al

datoriei de 113 % din PIB.

201011 februarie: Liderii UE sunt pregătiți să ia măsuri în legătură cu problema

datoriei Greciei, fapt confirmat de Consiliul European de primăvară din martie. Preocupare crescândă în legătură cu nivelurile datoriei din Portugalia, Irlanda și Spania. Valoarea monedei euro scade.

23 aprilie: Grecia solicită sprijin financiar.

2 mai: Liderii zonei euro și Fondul Monetar Internațional (FMI) convin cu privire la un pachet de salvare pentru Grecia. Ratele dobânzilor la împrumuturile acordate Portugaliei, Irlandei și Spaniei ating niveluri extrem de mari. Valoarea monedei euro continuă să scadă.

9 mai: Miniștrii reuniți în cadrul Ecofin aprobă un pachet european de salvare în valoare de 500 de miliarde EUR, finanțat prin Fondul european de stabilitate financiară (FESF) și Mecanismul european de stabilizare financiară (MESF).

18 mai: Grecia primește prima sa tranșă de împrumut.

17 iunie: Liderii UE adoptă strategia pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă, Europa 2020, precum și semestrul european.

12 septembrie: Autoritățile de supraveghere bancară convin cu privire la norme mai stricte privind capitalul pentru sectorul bancar.

19 octombrie: Consiliul Ecofin adoptă norme mai stricte pentru fondurile de hedging.

21 noiembrie: Irlanda solicită sprijin financiar.

30 SĂ ÎNȚELEGEM UNIUNEA ECONOMICĂ ȘI MONETARĂ | RO | Octombrie 2017

20111 ianuarie: Estonia aderă la zona euro.

Ianuarie: Își încep activitatea trei organisme de supraveghere, care se ocupă de bănci, de bursele de valori și, respectiv, de societățile de asigurări. Comitetul european pentru risc sistemic (CERS) asigură supravegherea macroeconomică pentru sistemul financiar în ansamblul său.

Este lansat primul semestru european, care acoperă planificarea bugetară națională pentru 2012.

12 ianuarie: Irlanda primește prima sa tranșă de împrumut.

24-25 martie: Liderii UE convin asupra instituirii Mecanismului european de stabilitate (MES), precum și asupra încheierii unui tratat privind un pact bugetar.

7 aprilie: Portugalia solicită sprijin financiar.

Iunie: Portugalia primește prima sa tranșă de împrumut.

26 octombrie: Consiliul European decide că băncile trebuie să își majoreze capitalul de bază.

13 decembrie: Intră în vigoare „pachetul de șase” privind coordonarea și guvernanța pe plan economic și bugetar în UE.

20122 februarie: Liderii zonei euro semnează Tratatul privind MES, prin care se

introduc mecanisme de salvare pentru țările care se confruntă cu dificultăți financiare.

1-2 martie: 25 de lideri din UE semnează tratatul privind pactul bugetar (Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul UEM – Tratatul TSCG).

25 iunie: Spania solicită sprijin financiar.

6 septembrie: BCE anunță un nou program de cumpărare de obligațiuni emise de statele din zona euro care beneficiază de asistență financiară din partea mecanismelor de stabilitate ale zonei euro.

8 octombrie: Este lansat MES. Acesta are ca obiectiv furnizarea de asistență financiară pentru membrii săi în vederea asigurării stabilității financiare.

23 noiembrie: Cipru solicită sprijin financiar.

11 decembrie: Spania primește prima sa tranșă de împrumut.

Octombrie 2017 | RO | SĂ ÎNȚELEGEM UNIUNEA ECONOMICĂ ȘI MONETARĂ 31

20131 ianuarie: Intră în vigoare pactul bugetar. Prin acest pact, cei 25 de semnatari

se angajează să transpună normele în materie de buget/datorii în legislațiile lor naționale.

13 mai: Cipru primește prima sa tranșă de împrumut.

30 mai: Intră în vigoare „pachetul de două”, prin care se întăresc disciplina bugetară și supravegherea economică în zona euro.

3 noiembrie: Intră în vigoare Regulamentul privind mecanismul unic de supraveghere (MUS). Acest regulament conferă BCE noi competențe de supraveghere pentru băncile din zona euro.

20141 ianuarie: Letonia aderă la zona euro.

Intră în vigoare pachetul legislativ privind cerințele de capital pentru bănci.

15 aprilie: Este finalizat acordul politic cu privire la mecanismul unic de rezoluție (MUR). Acest mecanism asigură rezoluția în mod ordonat a băncilor în dificultate majoră, fără a se face apel la banii contribuabililor.

4 noiembrie: MUS devine complet operațional.

20151 ianuarie: Lituania aderă la zona euro.

O parte din MUR intră în vigoare, cum ar fi crearea unui nou Comitet unic de rezoluție (SRB).

18 martie: Spania rambursează MES o parte din împrumutul său înainte de termen.

25 iunie: Consiliul adoptă Regulamentul privind Fondul european pentru investiții strategice (FEIS).

30 iunie: Expiră programul FESF pentru Grecia.

2 iulie: Cipru primește o tranșă din partea MES.

3 iulie: Termenul pentru punerea în aplicare a schemei de garantare a depozitelor în legislația națională.

8 iulie: Grecia solicită asistență suplimentară din partea MES.

17 iulie: Consiliul adoptă o finanțare de tip „punte” pe termen scurt pentru Grecia din partea MESF.

32 SĂ ÎNȚELEGEM UNIUNEA ECONOMICĂ ȘI MONETARĂ | RO | Octombrie 2017

14 august: Eurogrupul convine asupra celui de al treilea program de asistență pentru Grecia.

1 noiembrie: Decizia Comisiei de instituire a Consiliului bugetar european.

20161 ianuarie: MUR devine pe deplin operațional prin înființarea Fondului unic de

rezoluție (FUR).

17 iunie: Consiliul adoptă concluzii privind o foaie de parcurs pentru finalizarea uniunii bancare.

Acord politic privind instituirea de consilii naționale pentru productivitate.

19 octombrie: Consiliul bugetar european devine operațional.

CUM VĂ PUTEȚI PROCURA PUBLICAȚIILE UNIUNII EUROPENE?

Publicații gratuite:• un singur exemplar:

pe site-ul EU Bookshop (http://bookshop.europa.eu);• mai multe exemplare/postere/hărți:

de la reprezentanțele Uniunii Europene (http://ec.europa.eu/represent_ro.htm), de la delegațiile din țările care nu sunt membre ale UE (http://eeas.europa.eu/delegations/index_ro.htm) sau contactând rețeaua Europe Direct (http://europa.eu/europedirect/index_ro.htm) la numărul 00 800 6 7 8 9 10 11 (gratuit în toată UE) (*).

(*) Informațiile primite sunt gratuite, la fel ca și cea mai mare parte a apelurilor telefonice (unii operatori și unele cabine telefonice și hoteluri taxează totuși aceste apeluri).

Publicații contra cost:• pe site-ul EU Bookshop (http://bookshop.europa.eu).

Rue de la Loi/Wetstraat 1751048 Bruxelles/BrusselBELGIQUE/BELGIËTel. +32 (0)2 281 61 11www.consilium.europa.eu

Print PDFISBN 978-92-824-6098-6 ISBN 978-92-824-6082-5doi:10.2860/552845 doi:10.2860/26747QC-04-17-545-RO-C QC-04-17-545-RO-N