10486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 104864410486441048644RUŞINEA ŞI VINOVĂŢIA

suport de curs 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644

Cuprins Modelul cognitiv-procesual al emoţiilor ce implică sinele (Tracy amp Robins 2004 2007) Departajarea tipului reacţiilor emoţionale emoţii fundamentale vs emoţii ce implică sinele Diferenţierea emoţiilor ce implică sinele rolul atribuirilor cauzale Relevanţa modelului Perspective icircn definirea ruşinii şi vinovăţiei Rolul atenţiei şi atribuirilor bdquom-am comportat răurdquo vs bdquosunt răurdquo Tipul transgresiunii normative bdquofapte păcătoaserdquo vs bdquosinele decăzutrdquo Integrarea perspectivelor Definiţii de lucru Portret de familie diferenţe şi asemănări icircntre ruşine şi vinovăţie Antecedentele situaţionale Antecedente preponderent specifice vinovăţiei Antecedente preponderent specifice ruşinii Fenomenologia trăirilor subiective Trăirile subiective asociate vinovăţiei Trăirile subiective asociate ruşinii Tendinţele acţionale Vinovăţia şi tendinţele constructive Ruşinea şi tendinţele distructive Rezumatul temei Lecturi obligatorii Lecturi de aprofundare Referinţe bibliografice

Psihologii inclusiv psihologii sociali au fost frecvent acuzaţi că sunt prea mult

preocupaţi de partea sumbră a fiinţei umane de ceea ce este disfuncţional negativ neplăcut icircn noi Una din apărările frecvent invocate de psihologi a fost cea legată de necesitatea cunoaşterii răului pentru a ne putea feri de el şi a duce o viaţă mai bună atacirct la nivel individual cacirct şi la nivelul icircntregii societăţi Se mai poate adăuga aici că icircn conformitate cu perspectiva evoluţionistă oamenii sunt predispuşi să acorde mai multă atenţie aspectelor negative decacirct celor pozitive (Taylor 1991)

Curs 9

2009-2010 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 10486441048644110486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Icircn cazul emoţiilor se observă aceiaşi tendinţă aşa-zisele bdquoemoţii negativerdquo sunt identificate icircntr-un număr relativ mai mare cercetarea acestora este finanţată cu precădere studiile şi cunoştinţele despre ele sunt mai numeroase etc Respectacircnd această situaţie icircncetăţenită de ceva timp vom continua călătoria prin lumea emoţiilor cotidiene prin a analiza o altă pereche de emoţii negative ruşinea şi vinovăţia

Icircnainte icircnsă de a prezenta şi analiza detalii despre cele două emoţii vom prezenta un model teoretic care ne oferă o perspectivă de ansamblu asupra emoţiilor ce implică sinele mai ales cu privire la rolul auto-evaluării sinelui icircn producerea acestora

Modelul cognitiv-procesual al emoţiilor ce implică sinele (Tracy amp Robins 2004 2007)

După cum am arătat icircntr-un curs anterior (vezi cursul bdquoEmoţiile icircn viaţa socialărdquo) emoţiile ce implică sinele se pot distinge după cum se bazează preponderent pe procesul de comparare socială (este vorba de invidie şi gelozie vezi cursul anterior) sau pe procesul de auto-evaluare Icircn cel din urmă caz numărul emoţiilor analizate este mai mare incluzacircnd ruşinea vinovăţia jena macircndria şi trufia Relativ recent s-a propus un model teoretic ce prezintă icircntr-o manieră unitară şi coerentă procesele şi factorii cognitivi ce determină şi diferenţiază cele cinci emoţii Modelul propus de Jessica Tracy şi Richard Robins (varianta iniţială este propusă icircn 2004 varianta finală a modelului cea prezentată de noi icircn continuare este propusă icircn 2007) este elaborat icircn baza mai multor direcţii de cercetare şi reflecţie teoretică Astfel el icircnglobează icircn sine (a) rezultatele cercetărilor asupra rolului atribuirilor cauzale icircn generarea emoţiilor (de ex Weiner 1985) (b) teoriile aprecierii cognitive asupra emoţiilor (de ex Lazarus 1991 Scherer 2001 Roseman 2001) (c) cercetările asupra antecedentelor cognitive ale ruşinii vinovăţiei şi macircndriei (de ex M Lewis 2000 H B Lewis 1971 Tangney 1991) (d) perspective şi teorii asupra proceselor de auto-evaluare şi auto-reglare (de ex Carver amp Scheier 1998 Duval amp Wicklund 1972 Higgins 1987)

Icircn esenţă după cum anunţă şi titlul propus de autori ndash un model cognitiv-procesul al emoţiilor ce implică sinele (Tracy amp Robins 2004 2007) ndash modelul prezintă un lanţ secvenţial de procese psihice a căror finalitate este instalarea sau nu a unor emoţii discrete ce implică sinele Icircn continuare vom prezenta succint procesele cognitive şi finalităţile acestora (pentru o mai bună icircnţelegere a modelului este bine să urmăriţi şi prezentarea grafică a acestuia din Cadrul 1) Departajarea tipului reacţiilor emoţionale emoţii fundamentale vs emoţii ce implică sinele

Emoţiile sunt reacţii adaptative la mediul fizic şi social cu care interacţionează individul După cum am arătat icircn cursul introductiv (cursul 7) unele emoţii sunt fundamentale vitale pentru supravieţuirea individului Acest aspect este reflectat icircn model prin faptul că prima raportare cognitivă la un eveniment cu care se confruntă individul urmăreşte aprecierea dacă acesta este relevant pentru supravieţuire Dacă răspunsul este afirmativ urmează alte aprecieri cognitive subsecvente (pe care modelul 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 10486441048644210486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

icircnsă nu este interesat să le dezvolte aici) aprecieri ce stabilesc care este emoţia fundamentală ce va fi resimţită Dacă evenimentul sau situaţia nu necesită o reacţie urgentă şi rapidă de tipul unei emoţii fundamentale se poate trece la următorul nod de procesare cognitivă Pentru ca să poată fi trăite emoţiile ce implică sinele necesită mai icircntacirci de toate o creştere a conştientizării sinelui şi activarea unor reprezentări relevante ale eului Dacă acest lucru nu se icircntacircmplă lipseşte şi reacţia emoţională Odată activate cunoştinţele relevante despre sine şi plasate icircn centrul conştiinţei se apreciază dacă evenimentul este sau nu relevant pentru identitatea individului

Cadrul 1 Modelul cognitiv-procesual al emoţiilor ce implică sinele

(Tracy amp Robins 2004 2007) sursa Tracy amp Robins 2007 p 10 cu modificări introduse de noi

Ce icircnseamnă această relevanţă pentru sine sau identitate Cel mai uşor este să exemplificăm acest aspect Dacă de exemplu profesorul te surprinde copiind la examen te roagă să te ridici icircn picioare şi comentează fapta icircn faţa colegilor asta are sau nu de a face cu tine Evident că da După ce este clar că evenimentul are de a face cu tine comunică ceva despre tine urmează conform modelului aprecierea măsurii icircn care evenimentul este sau nu congruent cu imaginea sau identitate la care aspiri Este mai rar de icircntacirclnit situaţia icircn care cineva care este surprins copiind la examen ar aprecia că exact asta şi-ar fi dori Icircn cazul icircn care evenimentul sau situaţia relevantă identitar nu ne place Eveniment Relevant pentru supravieţuire DA NU Apreciere cognitivă Focalizarea atenţiei asupra sinelui + activarea reprezentărilor despre sine EMOŢII FUNDAMENTALE Relevant pentru identitate DA Lipsă emoţie NU NU DA Aprecierea congruenţei cu identitatea-scop Atribuirea cauzalităţiiEXTERIORJENAINTERIOR + public INTERIOR Stabilitatea controlabilitatea globalitatea atribuirilor DANU RUŞINEATRUFIAVINOVĂŢIAMAcircNDRIA DA ldquopozitivrdquoNU ldquonegativrdquo 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 10486441048644310486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

nu este congruentă cu imagine pe care am vrea să o avem icircn faţa altora şi a noastră emoţia care va fi trăită va fi una negativă (ca icircn exemplul de mai sus) Dacă icircnsă profesorul ne scoală icircn picioare şi ne spune că am scris cea mai bună teză remarcacircnd aspectele originale şi acurateţea lucrării reacţia afectivă va fi una preponderent pozitivă consonantă cu dorinţa noastră de a fi competenţi şi a fi apreciaţi pentru aceasta Diferenţierea emoţiilor ce implică sinele rolul atribuirilor cauzale

Aşadar aprecierea măsurii icircn care evenimentul este sau nu congruent cu sinele sau identitatea individului stabileşte natura trăirii afective pozitivă vs negativă (conform şi cu Carver amp Scheier 1998) Modelul nu se opreşte icircnsă aici ci icircncearcă să explice cum natura atribuirilor cauzale pe care le face subiectul transformă afectul pozitiv icircn emoţii identificabile drept macircndrie sau trufie iar afectul negativ icircn ruşine vinovăţie sau jenă Prima dimensiune de atribuire care intră icircn calcul este cea clasică intern-extern Este clar că chiar dacă sinele este icircn centrul atenţiei şi o anume parte a sa este activată dacă evenimentul este apreciat ca fiind determinat din exterior emoţiile care se declanşează nu sunt cele ce implică sinele ci emoţiile fundamentale (vezi schema din Cadrul 1) Dacă de exemplu profesorul se apropie icircn timpul examenului şi constată că icircn bancă se află o carte şi te acuză că ai copiat din ea iar tu nu ai făcut acest lucru de prezenţa acelei cărţi nici nu ai ştiut (altfel spus sinele tău nu are legătură cu situaţia creată) reacţia afectivă va fi negativă Cel mai probabil te vei simţi nedreptăţit trăind o emoţie de supărare sau furie ndash o emoţie fundamentală

Emoţiile ce implică sinele după cum rezultă din chiar titlul acestora pot fi resimţite doar icircn măsura icircn care acesta este apreciat ca fiind cauza evenimentului ndash cacircnd cauzalitatea evenimentului se află icircn interiorul individului Aceste emoţii sunt de cele mai multe ori resimţite icircn prezenţa unui public dar pot fi trăite şi icircn absenţa acestuia Singura emoţie care nu poate exista decacirct icircn prezenţa celorlalţi este jena

După ce un eveniment este internalizat intră icircn calcul celelalte trei dimensiuni de atribuire ndash stabilitatea controlabilitatea şi globalitatea Acestea din urmă sunt puternic interconectate astfel icircncacirct autorii analizează efectul lor asupra diferenţierii emoţiilor fără a le separa Icircntradevăr de cele mai multe ori cauzele stabile sunt greu de controlat şi globale (de ex trăsăturile de personalitate) icircn timp ce cauzele instabile sunt preponderent controlabile şi specifice (de ex starea de oboseală) Astfel ruşinea şi trufia sunt rezultatul perceperii evenimentului ca determinat de sinele stabil greu de controlat şi global ndash sinele individului icircn ansamblul său Icircn acelaşi timp vinovăţia şi macircndria sunt resimţite dacă evenimentul este apreciat că fiind rezultatul sinelui instabil controlabil şi specific ndash mai exact de un anume comportament al acestuia (vezi schema din Cadrul 1) Relevanţa modelului Modelul propus de Jessica Tracy şi Richard Robins (2004 2007) este important pentru cacircteva aspecte noi inedite icircn literatura preocupată de emoţiile ce implică sinele Mai icircntacirci de toate modelul marchează trecerea de la o perspectiva descriptivă la una explicativă emoţiile ce implică sinele nu sunt doar descrise ci sunt explicate icircn geneza 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 10486441048644410486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

lor Aceasta permite ca modelul teoretic să fie supus verificării empirice lucru care se şi icircntacircmplă la ora actuală (de ex Tracy amp Robins 2006)

Icircn al doilea racircnd emoţiile ce implică sinele sunt plasate icircntr-o dinamică emoţională mai amplă modelul oferă cacircteva sugestii asupra momentelor icircn care reacţia afectivă a individului ia forma unor emoţii fundamentale

Icircn al treilea racircnd modelul propus bdquomodernizeazărdquo abordarea emoţiilor ce implică sinele prin oferirea unei viziuni cognitiv-procesuale asupra acestora Anterior emoţii precum jena ruşinea vinovăţia erau abordate icircn special de clinicieni icircn contextul unor tulburări psihice sau icircn practica psihoterapeutică Or supremaţia modernă icircn conceptualizarea şi studiul emoţiilor aparţine anume perspectivei cognitive şi abordării procesuale a vieţii psihice

Icircn final modelul integrează abordarea emoţiilor ce implică sinele depăşind astfel etapa anterioară cacircnd acestea erau tratate bdquope bucăţelerdquo separat una de cealaltă

Concluzionacircnd putem spune că modelul procesul-cognitiv al emoţiilor ce implică sinele (Tracy amp Robins 2004 2007) oferă o viziune modernă şi sistematică asupra acestora sugeracircnd totodată noi direcţii de investigare

Perspective icircn definirea ruşinii şi vinovăţiei Una din problemele perene icircn studiul emoţiilor va rămacircne cea a distincţiei dintre ele

E relativ simplu şi uşor să identifici o reacţie afectivă negativă şi să o departajezi de una pozitivă Lucrurile se complică icircnsă iar opiniile se diversifică şi ele odată ce icircn afectul negativ sau cel pozitiv icircncerci să identifici fizionomia specifică uneia sau alteia dintre emoţii Să revenim la exemplul folosit anterior profesorul a prins elevul copiind la examen E uşor de intuit că reacţia afectivă pe care o are acel elev este una negativă dar e mult mai dificil să apreciem ndash deopotrivă din interior (de către chiar cel ce trăieşte emoţia) cacirct şi din exterior (de către cel ce icircncearcă să o deceleze prin observarea comportamentului) ndash ce fel de emoţie anume trăieşte acel elev Icirci este ruşine Se simte jenat Icirci este frică Resimte vinovăţie Oricare dintre aceste emoţii considerate separat sau icircn variate combinaţii se pot presupune icircn spatele trăirilor afective negative ale momentului

Pentru a reuşi o cacirct mai bună identificare a emoţiilor este necesar să ne ghidăm după mai multe indicii sau factori care doar icircmpreună conturează portretul unic al fiecărei emoţii Dacă ţinem cont de exemplul propus este lesne de icircnţeles de ce o bună parte din studiile şi dezbaterile ştiinţifice despre emoţii s-au icircndreptat spre identificarea acestor factori

Cu cacircteva decenii icircn urmă opinia dominantă considera ruşinea şi vinovăţia ca fiind una şi aceiaşi emoţie vinovăţia era apreciată ca fiind o formă mai puţin intensă a ruşinii La fel şi jena a fost mult timp considerată ca fiind o formă a ruşinii mai ştearsă ca intensitate şi de regulă asociată prezenţei publice Viziunea modernă predominantă asupra acestor trei emoţii le consideră icircnsă ca fiind distincte deşi cu multe elemente de asemănare

Icircn continuare vom oferi două perspective de definire care din unghiuri diferite individualizează ruşinea şi vinovăţia şi totodată le departajează icircntre ele 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 10486441048644510486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Rolul atenţiei şi atribuirilor bdquom-am comportat răurdquo vs bdquosunt răurdquo Conform opiniei exprimate de Helen Block Lewis psiholog clinician de la Universitatea Yale icircn cartea sa Shame and Guilt in Neurosis (H B Lewis 1971) ruşinea şi vinovăţia pot fi icircn mod sistematic şi cert diferenţiate dacă ţinem cont de modul icircn care este focalizată atenţia asupra sinelui Iată cum explică icircnsăşi autoarea diferenţa esenţială dintre cele două emoţii

bdquoExperienţa ruşinii se referă icircn mod direct la sine el este obiectul evaluării Icircn vinovăţie sinele nu este obiectul central al evaluării negative ci fapta făcută sau nu Icircn vinovăţie sinele este evaluat negativ doar pentru că se află icircn conexiune cu fapta nefiind centrul experienţei afectiverdquo (H B Lewis 1971 p 30 sublinierea este prezentă icircn original)

Altfel spus dacă icircn cazul ruşinii focalizarea atenţiei icircn momentul auto-aprecierii şi trăirii subiective este pe sine icircn ansamblul său icircn cazul vinovăţiei focalizarea atenţiei este pe un anume comportament al sinelui (bdquoceea ce a făcut sau nu a făcutrdquo sinele) Revenind la exemplul anterior dacă elevul surprins copiind la examen se focalizează asupra sinelui icircn ansamblul său concluzionacircnd ndash bdquosunt răurdquo ndash va resimţi ruşine dacă icircnsă icircşi va limita atenţia doar asupra comportamentului său constatacircnd ndash bdquoam procedat răurdquo ndash emoţia trăită va fi vinovăţia Icircn opinia exprimată de H B Lewis această focalizare diferenţiată a atenţiei ndash asupra sinelui icircn totalitatea sa vs doar asupra unui comportament ndash determină o experienţă fenomenologică diferită la nivelul trăirilor afective (vezi acest subiect tratat separat mai jos) Autoarea menţionează icircn cartea sa mai multe elemente de ordin afectiv cognitiv şi motivaţional care ar fi distincte icircn cazul celor două emoţii (H B Lewis 1971) Cercetările ulterioare au confirmat icircn bună parte justeţea opiniilor exprimate de H B Lewis

Un paradox interesant a apărut icircnsă icircn unele dintre aceste cercetări un rezultat care spune totodată ceva foarte important despre acurateţea cu care ne putem raporta la emoţiile trăite altădată sau chiar pe moment Paradoxul consta icircn următorul aspect deşi marea majoritate a implicaţiilor focalizării diferenţiate a atenţiei icircn cazul ruşinii şi vinovăţiei propuse de H B Lewis au fost confirmate aspectul central de temelie nu s-a putut demonstra Astfel atunci cacircnd subiecţii au fost icircntrebaţi cu privire la măsură icircn care după trăirea unor epizode autobiografice de vinovăţie şi ruşine bdquoşi-au blamat acţiunile şi comportamentelerdquo (aspect presupus a fi central pentru vinovăţie) sau bdquoşi-au blamat personalitatea şi sinelerdquo (aspect presupus a fi esenţial pentru ruşine) subiecţii nu au diferenţiat cele două emoţii din acest punct de vedere (Tangney 1993 Tangney Miller Flicker amp Barlow 1996) Analiza detaliată a răspunsurilor şi explorările statistice suplimentare au arătat că cel mai probabil deşi focalizarea diferenţiată ndash pe comportament sau sine ndash funcţionează determinacircnd hotăracirctor departajarea vinovăţiei de ruşine acest proces cognitiv scapă atenţiei şi memoriei subiecţilor (Tangney amp Dearing 2002) Altfel spus focalizarea diferenţiată a atenţiei icircn cele două emoţii se realizează la momentul trăirii emoţiei dar nu ne dăm seamă şi nu raportăm acest lucru ulterior

S-a găsit icircnsă o soluţie Pentru a identifica indirect procesul centrării diferenţiate a atenţiei icircn cele două emoţii cercetătorii au folosit cunoştinţele dintr-un alt domeniu de cercetare ndash cel al studiului gacircndirii contrafactuale La ce se referă gacircndirea contrafactuală Pentru a o explica e bine să revenim la acelaşi exemplu cu elevul surprins 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 10486441048644610486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

copiind Icircn momentele ce urmează imediat incidentului acel elev ştie că a fost prins copiind este un aspect incontestabil un incident cert al istoriei personale recente Icirci este la fel de clar şi faptul că incidentul nu mai poate fi evitat ndash s-a produs deja Şi totuşi gacircndirea umană caracterizată prin posibilitatea de a călători icircn timp derulează imaginile şi timpul icircnapoi icircnainte de momentul cu pricina şi icircncearcă să construiască o istorie alternativă care bdquoar fi putut fi dacă lucrurile s-ar fi icircntacircmplat altfelrdquo Icircn acel moment gacircndirea umană devine contrafactuală (alias contrară faptelor deja petrecute şi binecunoscute) simulacircnd alternative contrare evenimentului sau opuse unei gacircndiri bazate pe faptele reale De exemplu elevul se poate surprinde că icircşi aduce aminte de faptul că este leneş şi amacircnă permanent momentul studiului pacircnă constată că nu mai are cum obţine o notă bună decacirct copiind (bdquodacă nu aşi fi fost atacirct de leneş şi delăsător rdquo) Sau icircn mintea sa poate apărea următorul gacircnd bdquodacă nu aşi fi icircntacircrziat prindeam un loc mai dosit şi nu mă prindea rdquo Cercetările au arătat că acest tip de gacircndire ndash contrafactuală ndash apare de cele mai multe ori atunci cacircnd subiectul se confruntă cu o circumstanţă neplăcută a vieţii sale pe care crede că ar fi putut-o evita bdquodoar dacă rdquo lucrurile s-ar fi derulat altfel Icircn acest tip de gacircndire se poate remarcă o anume ciudăţenie şi aparentă iraţionalitate icircn viaţă reală timpul nu poate fi icircntors icircnapoi iar lucrurile nu mai pot fi schimbate astfel icircncacirct mintea umană a icircntacircrziat ndash alernativele contrafactuale nu se mai pot monta icircn filmul vieţii parcurse De ce totuşi pierdem timp reflectacircnd contrar evidenţelor deja consumate construind alternative care bdquoar fi putut fi dar nu mai pot firdquo Răspunsul cel mai simplu constă icircn faptul că icircn baza gacircndirii contrafactuale (post-factum) putem trage icircnvăţăminte pentru viitor (ante-factum) Revenind la exemplul nostru aceste icircnvăţăminte pentru viitor ar putea fi frazate astfel bdquoaltădată să icircnveţi din timp ca să nu trebuiască să trişezi pentru a avea o notă marerdquo sau icircn cel de-al doilea caz bdquoaltădată să te aşezi strategic astfel icircncacirct să copiezi icircn siguranţărdquo Aţi auzit zicerea bdquotot păţitu-i priceputrdquo sau bdquodă Doamne mintea cea de pe urmărdquo o parte din icircnţălepciunea păţitului este opera gacircndirii sale contrafactuale

Cum poate fi folosită gacircndirea contrafactuală pentru a depista focalizarea diferenţiată a atenţiei icircn cazul vinovăţiei şi ruşinii Imaginaţi-vă că participaţi la un studiu icircn care vi se cere să povestiţi sub forma unei naraţiuni scrise şi anonime un moment din viaţă icircn care aţi trăit ruşinea sau vinovăţia După ce finalizaţi relatarea sunteţi invitaţi să faceţi un exerciţiu de gacircndire contrafactuală să vă imaginaţi ce ar fi trebuit să fie altfel ndashcomportamentul situaţia persoana voastră ndash ca rezultatul neplăcut ce a determinat ruşinea sau vinovăţia să nu fi intervenit Gacircndirea contrafactuală călătoreşte icircn trecut refăcacircnd un lanţ cauzal al evenimentelor ea face atribuiri cauzale retroactive Cred că aţi intuit deja legătura icircntre natura emoţiei şi direcţia gacircndirii contrafactuale Ipoteza este că dacă aţi trăit ruşinea gacircndirea contrafactuală va fi preponderent orientată spre schimbarea imaginară a sinelui şi asta pentru că el este văzut icircn ansamblul său ca fiind cauza cea mai plauzibilă pentru neplăcerile actuale Icircn cazul vinovăţiei mutaţiile imaginare vor viza preponderent comportamentele sinelui considerate separat

Bazacircndu-se pe raţionamente similare celor expuse Paula Niedenthal June Tangney şi Igor Gavanski (1994) au realiza două serii de cercetări prin care indirect dar convingător au reuşit să demonstreze că ruşinea este preponderent asociată cu atenţia orientată asupra sinelui văzut ca agent cauzal icircn timp ce icircn vinovăţie atenţia se icircndreaptă asupra comportamentelor considerate responsabile de auto-evaluarea şi trăirile afective

Lectura 1 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 10486441048644710486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

negative (detaliile studiilor realizate de autorii menţionaţi le găsiţi icircn lectura pentru acest curs) Tipul transgresiunii normative bdquofapte păcătoaserdquo vs bdquosinele decăzutrdquo

Atenţia se poate icircndrepta bdquodin interiorrdquo asupra sinelui sau comportamentului dar pacircnă la urmă privind bdquodinafarărdquo situaţia se prezintă astfel (a) sunt icircncălcate anumite norme care există pentru a asigura buna şi corecta relaţionare interumană (b) individul este conştient de acest fapt şi de responsabilitatea sa pentru icircncălcarea acestora şi (c) se auto-pedepseşte prin auto-flagelare afectivă ndash trăirea unor emoţii negative Privite astfel ruşinea şi vinovăţia sunt icircn primul racircnd bdquoemoţii moralerdquo sau bdquoemoţii socio-moralerdquo (Keltner amp Buswell 1996 p 155) Icircn opinia larg acceptată exprimată de Jonathan Haidt emoţiile morale sunt bdquoacele emoţii care au o legătură cu interesele sau bunăstarea societăţii icircn ansamblul său sau cel puţin al altor persoane decacirct cel care trăieşte acea emoţierdquo (Haidt 2003 p 853)

Pentru unii cercetători focalizarea atenţiei atribuirea cauzalităţii intensitatea trăirii afective etc sunt mai puţin relevante pentru definirea şi distingerea celor două emoţii Ei caută să le departajeze analizacircnd prioritar şi icircn detaliu tipul transgresiunilor normative Astfel vinovăţia este considerată ca fiind emoţia-pedeapsă pentru conduita prin care sunt icircncălcate standarde morale obligatorii universale (Ausubel 1955 Lindsay-Hartz 1984 Tangney 1992 Tangney Marschall Rosenberg Barlow amp Wagner 1994) icircn timp ce ruşinea survine ca urmare a eşecului de a corespunde unor aşteptări importante pe care le au persoanele semnificative faţă de individ sau pe care persoana icircn cauză şi le-a stabilit singură (Lindsay-Hartz 1984 Tangney 1992 Tangney et al 1994) Altfel spus icircn cazul vinovăţiei e vorba de icircncălcarea unor standarde socio-morale universale existente şi acceptate icircntr-o societate (un fel de bdquocod socio-moral universal şi acceptatrdquo) icircn timp ce icircn cazul ruşinii standardele sunt ideosincratice negociate cu cei apropiaţi şi mai ales cu sine icircnsuşi constituind un fel de bdquocod socio-moral individual şi asumatrdquo

Morala comună unei colectivităţi ne spune care sunt bdquofaptele păcătoaserdquo icircn faţa acesteia (vezi cacircteva reflecţii despre reperele religioase ale acesteia icircn Cadrul 2) Pedeapsa pe care trebuie să ţi-o aplici icircn acest caz ar fi cea de a resimţi o bdquobiciuire afectivă negativărdquo din interior ndash trăirea vinovăţiei Recunoaşterea transgresiunii şi manifestarea vinovăţiei urmate eventual de bdquofapte bunerdquo au drept scop repararea bdquorăuluirdquo produs şi restabilirea armoniei sine-ceilalţi sau sine-societate Icircn cazul icircn care posezi convingeri religioase păcatele pot fi iertate prin căinţă şi ispăşire icircn contextul participării la taina spovedaniei şi respectării canoanelor stabilite de duhovnic Omul e păcătos şi greşeşte iar căinţa şi vinovăţia icircl icircmpacă cu ceilalţi cu societatea şi cu divinitatea icircl repun pe drumul cel bun Ruşinea apare icircnsă icircn contextul unui alt tip de transgresiuni Dintre toţi oamenii prezenţi icircntr-o societate există doar un număr relativ mic la care ţinem foarte mult ndash persoanele semnificative sau ceilalţi semnificativi (revezi discuţia din cursul introductiv) Ei au anumite vise şi aşteptări cu privire la sinele nostru icircn icircntregime (părinţii şi soţulsoţia sunt primii pe această listă) La aceste pretenţii şi aşteptările se adaugă evident şi cele pe care le avem noi icircnşine faţă de sine Acest sine dorit sau datorat pentru cei apropiaţi sau pentru noi (Higgins 1987) poate greşi (icircn sensul moralei 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 10486441048644810486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

comune) dar nu are voie să ne dezamăgească icircncrederea marele speranţe Şi totuşi se icircntacircmplă uneori cacircnd nu respectă morala şi standardele pe care se edifică icircn de aproape sinele bdquocade icircn ochii săi şi a celor apropiaţirdquo Această cădere este mai importantă decacirct o simplă greşeală Sinele decăzut sinele eşuat cu privire la normele şi aşteptările asumate şi interiorizate trezeşte o reacţie afectivă mult mai intensă care-l biciuieşte mai tare pe cel căzut ndash ruşinea

Cadrul 2 Păcatele faţă de ceilalţi

Regulile socio-morale universale comune pentru o cultură adeseori au o sorginte religioasă Astfel pentru matricea culturală occidentală puternic impregnată icircn timp de creştinism importante sunt respectarea celor bdquozece poruncirdquo prezente icircn Vechiul Testament şi abţinerea de la săvacircrşirea celor bdquoşapte păcate fundamentalerdquo sistematic expuse de Toma drsquoAquino (1225-1274)

Icircn porunci pe lacircngă menţionarea unor reguli de raportare faţă de Dumnezeire (a cinsti un singur demiurg a nu avea idoli a respecta numele şi ziua Creatorului) găsim reguli de raportare morală faţă de semeni păstrarea respectului faţă de părinţi faţă de viaţa şi proprietatea celuilalt faţă de adevăr Tot icircn porunci găsim interdicţia pentru o viaţă sexuală dezorganizată (bdquodesfracircnareardquo) şi invidierea celuilalt

Toma drsquoAquino reia interdicţia pentru sexualitatea necontrolată (bdquopofta trupeascărdquo) şi invidie (bdquopizmardquo) adăugacircnd acestora necesitatea abţinerii de la icircmbuibare (bdquolăcomierdquo) lene trufie macircnie şi avariţie (bdquozgacircrcenierdquo sau bdquoiubire de aurrdquo)

Pentru psihologia afectivităţii este interesant să analizăm icircn special lista celor şapte păcate capitale Icircn esenţă icircn spatele lor se află invitaţia de a ne folosi raţiunea (bdquocogniţiardquo) pentru a ne icircnfracircna simţirea (bdquoafectulrdquo) Icircntr-adevăr trei dintre păcate sunt pasiuni sau patimi pofta de macircncare (lăcomia) pofta de bani (avariţia) şi pofta trupească (desfracircnarea) trei sunt emoţii invidia trufia macircnia Cea din urmă ndash lenea ndash doar aparent nu face parte din regnul afectivităţii lenea icircnseamnă absenţa oricărei imbold afectiv imbold de a face ceva

June Price Tangney (1992) apreciază că ruşinea pare să fie o emoţie cu o acoperire normativă mai polimorfă ea poate fi trăită atacirct cu referire la transgresiunea standardelor socio-morale comune cacirct şi cu privire la transgresiuni ale standardelor personale care pot fi sau nu morale (cele din urmă mai ales sunt asociate frecvent cu expectanţe de performanţă) domeniul ruşinii este mai restracircns ndash ea apare doar ca urmare a icircncălcării unor standarde socio-morale comune Integrarea perspectivelor

Am prezentat două puncte de vedere despre cauzele care fac diferenţa dintre ruşine şi vinovăţie Ambele icircncearcă să prezică cacircnd şi care dintre emoţii va da contur trăirilor afective negative generate de transgresiuni a unor standarde transgresiuni pentru care indivizii icircşi asumă responsabilitatea (vezi modelul din Cadrul 1)

Conform primei opinii diferenţierea se face preponderent bdquodin interiorrdquo prin focalizarea atenţiei asupra sinelui sau comportamentului (H B Lewis 1971 Tangney amp Dearing 2002) Modelul cognitiv-procesual al emoţiilor ce implică sinele propus de Tracy şi Robins (2004 2007) precizează că orientarea atenţiei spre sine sau comportament este rezultatul atribuirilor de stabilitate controlabilitate şi globalitate (vezi Cadrul 1)

Conform perspectivei secunde diferenţierea se face preponderent bdquodin exteriorrdquo icircn funcţie de natura transgresiunilor normative icircncălcarea normelor ce ţin de standarde 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 10486441048644910486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

socio-morale comune generacircnd preponderent vinovăţie icircn timp ce icircncălcarea standardelor individuale s-ar solda de cele mai multe ori cu trăirea ruşinii Niciuna din cele două perspective nu afirmă autonomia sau hegemonia totală a mecanismului propus Care e legătura dintre cele două abordări propuse Sunt ele perspective separate sau conexe Opinia noastră este că cele două perspective trebuie privite ca fiind complementare icircmpreună explică mai bine geneza şi instalarea uneia sau celeilalte dintre emoţii Ţinacircnd cont de natura obiectivă a unui standard (bdquoprivit din exteriorrdquo) putem anticipa cu o mai mare probabilitate producerea unei reacţii afective Dar procesele legate de interiorizarea standardului de atribuire a cauzalităţii şi orientare a atenţiei pot re-icircncadra reacţia afectivă estimată iniţial De exemplu dacă cineva a copiat la examen1 fără a fi prins ndash icircncălcacircnd astfel cumulativ o normă socială (corectitudinea) o valoare academică esenţială (onestitatea) dar şi una din preceptele moralei creştine (nu minţi) ndash ne vom aştepta să resimtă vinovăţie (faţă de colegi faţă de profesor faţă de divinitate) Să ne imaginăm icircnsă că acel student anterior copiatului a interiorizat acest standard social (căruia putem să-i spunem bdquocorectitudine icircn evaluarea academicărdquo) transformacircndu-l astfel icircn registrul codului personal de conduită (ca o cerinţă de conduită formulată faţă de sine icircnsuşi) Icircn acest din urmă caz ne vom aştepta ca urmarea comportamentului fraudulos să provoace o reacţie emoţională mai intensă ndash ruşine sau un amestec de ruşine faţă de sine şi vinovăţie faţă de ceilalţi Desigur nu trebuie exclusă şi varianta absenţei oricărei reacţii afective ndash căreia icirci putem spune pe bună dreptate şi literalmente bdquone-simţirerdquo (absenţa normei cuplată cu absenţa trăirii afective) Aceasta din urmă poate fi determinată de existenţa unei convingeri personale opuse ca direcţie celei sociale (bdquoa copia este normal ai mai multe şanse să ai note marirdquo) fie intervenţiei mecanismelor de atribuire care bdquoneutralizeazărdquo transgresiunea icircn situaţia concretă (bdquotoţi au copiat trebuia eu să fiu cel cea mai dintre toţirdquo)

Concluzionacircnd putem spune că doar cunoscacircnd cacirct mai multe detalii despre valorile diverselor componente ale unei emoţii şi legăturile dintre acestea (paternul emoţional specific situaţional ndash cognitiv ndash motivaţional ndash subiectiv ndash somatic ndash comportamental) şi apoi avacircnd la icircndemacircnă cacirct mai multe date concrete despre contextul experienţei afective putem estima cu mai mare acurateţe ce emoţie sau emoţii a trăit subiectul Această cunoaştere dacă este corect informată şi analizată poate fi mai relevantă decacirct ceea ce ne poate spune chiar subiectul ce a experimentat acea stare emoţională Definiţii de lucru Ţinacircnd cont de cele enunţate anterior putem oferi definiţii de lucru pentru cele două emoţii Astfel vom defini vinovăţia ca fiind o reacţie emoţională ce survine de cele mai multe ori atunci cacircnd prin conduita sa individul icircncalcă un standard socio-moral general recunoaşte şi acceptă responsabilitatea sa pentru transgresiune şi icircşi focalizează atenţia asupra comportamentului deficient Icircn contrast ruşinea este o reacţie emoţională ce survine de cele mai multe ori atunci cacircnd individul icircncalcă un standard personal de 1 Comportamentul pe care-l identificăm drept copiat la examen poate fi icircnţeles icircn cacircteva moduri convergente (a) reprezintă o formă de plagiat frecvent icircntacirclnită icircn mediul academic (b) este o formă de trişare de lipsă de fair-play faţă de colegi (c) e una din modalităţile concrete prin care se minte Motivul pentru care exemplificăm prin acest comportament trăirea ruşinii şi vinovăţiei rezidă icircn faptul că marea majoritate a studiilor au avut drept participanţi studenţi sau elevi aceştia asociind frecvent cele două emoţii acestui gen de comportament 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441010486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

conduită (pe care fie l-a interiorizat fie şi l-a stabilit singur) sau are o performanţă sub nivelul aşteptărilor sale sau a audienţei (icircn special a audienţei reale sau private şi semnificative) icircntr-un domeniu relevant pentru auto-evaluare ruşinea se caracterizează prin focalizarea atenţiei asupra sinelui apreciat icircn ansamblul său

Trebuie să precizăm că definiţiile oferite sunt decupate doar prin prisma analizei principalelor valori şi relaţii ce se pot stabili icircntre primele două componente ale emoţiei Este adevărat că aceste două componente au un rol prioritar adesea chiar hotăracirctor icircn decuparea şi instalarea unei stări emoţionale (vezi cursul introductiv) Definiţiile oferite icircnsă pot fi completate şi icircntregite icircn măsura icircn care sunt analizate celelalte componente ale emoţiei lucru pe care-l realizăm parţial icircn continuare (din motive de spaţiu componentele expresive ale emoţiei ndash cea somatică şi comportamentală nu vor fi tratate aici)

Concluzionacircnd putem spune că ruşinea şi vinovăţia sunt emoţii diferite distincte

Acesta lucru este susţinut atacirct de modelul cognitiv-procesual al emoţiilor ce implică sinele (Tracy şi Robins 2004 2007) cacirct şi de ipoteza focalizării atenţiei icircn cazul celor două emoţii (H B Lewis 1971) sau perspectiva naturii diferite a standardelor ce sunt icircncălcate (Keltner amp Buswell 1996 Tangney 2007) Putem spune metaforic că cele două emoţii sunt bdquoemoţii-gemenerdquo uşor de confundat nu icircnsă imposibil de distins Icircn continuare vom icircncerca să conturăm mai icircn detaliu portretul fiecăruia fără a uita să spunem şi unde ele seamănă foarte mult

Portret de familie diferenţe şi asemănări icircntre ruşine şi vinovăţie Antecedentele situaţionale Antecedentele situaţionale pentru ruşine şi vinovăţie trebuie icircnţelese ca fiind acele elemente prezente icircn structura situaţiei care sunt accesibile observării bdquodin exteriorrdquo relativ independent de subiecţii care trăiesc o emoţie sau alta Icircn perspectiva noastră antecedentele situaţionale ale vinovăţiei sunt asociate standardelor sociale (prioritar socio-morale dar şi de performanţă) standarde larg acceptate icircntr-o comunitate Icircn contrast antecedentele situaţionale ale ruşinii sunt asociate standardelor personale (prioritar de performanţă dar şi socio-morale) standarde elaborate sau interiorizate de individ Mult timp s-a considerat că ruşinea este preponderent determinată de prezenţa unei audienţe icircn timp ce vinovăţia intervine atunci cacircnd individul este singur (Ausbel 1955 Gehm amp Scherer 1988) Studii mai recente nu au confirmat acest lucru ruşinea şi vinovăţia sunt preponderent resimţite icircn prezenţa altor persoane (Tangney 1992) proporţia momentelor icircn care sunt resimţite cacircnd subiectul se află singur fiind aceiaşi ndash icircn aproximativ 17 din totalul experienţelor (Tangney et al 1994) De asemenea s-a constatat că numărul persoanelor prezente icircn momentul trăirii emoţiei (mărimea audienţei) sau numărul persoanelor care au aflat despre transgresiune deşi nu sunt prezente (gradul de cunoaştere publică a faptei) nu diferă icircn cazul celor două emoţii (Tangney et al 1994) 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441110486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Antecedentele preponderent specifice vinovăţiei Cele mai puternic predictive antecedente situaţionale pentru resimţirea vinovăţiei sunt asociate următoarelor transgresiuni

10486441048644minciuna trişarea furtul infidelitatea neacordarea ajutorului celor aflaţi icircn nevoie icircmbuibarea (Tangney 1992)

10486441048644nerespectarea obligaţiilor sociale neglijarea celuilalt profitul pe seama altuia gacircnduri sau reacţii afective neadecvate eşecul icircn respecta norma reciprocităţii bacircrfa nerespectarea promisiunilor făcute (Keltner amp Buswell 1996)

Antecedentele preponderent specifice ruşinii Antecedentele situaţionale care de cele mai dese ori favorizează trăirea ruşinii sunt următoarele

10486441048644eşecuri personale (academice la serviciu de performanţă fizică aproxim 60 din situaţii) comportament inacceptabil aspect fizic neadecvat performanţă sexuală comportament imoral rănirea emoţională a unei persoane (Tangney 1992)

10486441048644eşec icircn a corespunde aşteptărilor celorlalţi dezamăgirea de sine comportament neadecvat rolului (Keltner amp Buswell 1996)

Este important să spunem că nici unul din ingredientele situaţionale menţionate nu este responsabil icircn exclusivitate doar pentru declanşarea ruşinii sau după caz a vinovăţiei De cele mai multe ori ambele emoţii sunt susceptibile de a fi trăite icircn prezenţa unuia şi aceluiaşi factor situaţional diferenţa adeseori vine din parte proceselor asociate componentei cognitive a emoţiilor fiind tributară perceperii şi evaluarii situaţiei Fenomenologia trăirilor subiective Icircn identificare modului icircn care sunt resimţite cele două emoţii vom acorda prioritate evidenţierii trăirilor care le departajează cel mai elocvent conturacircndu-le experienţa subiectivă specifică şi distinctă Trăirile subiective asociate vinovăţiei Atunci cacircnd individul acceptă producere unui comportament ce icircncalcă un standard social spunacircndu-şi bdquom-am comportat rău rdquo imediat fraza poate fi continuată prin bdquofaţă de rdquo Altfel spus icircn vinovăţie atenţia nu este doar focalizată pe comportamentul rău ci şi pe consecinţa nefastă pe care o are asupra unei alte persoane Din acest punct de vedere cel vinovat are parte de remuşcări sau mustrări ale cugetului (icircn engl remorse) care revin icircn mintea sa periodic refăcacircnd durerea emoţională iniţială O emoţie frecvent asociată vinovăţiei este regretul Avacircnd icircn vedere că atenţia icircn cazul vinovăţiei este concentrată pe comportament şi consecinţele acestuia subiectul icircşi păstrează un sentiment al controlului asupra situaţiei 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441210486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

ceea ce poate conduce la credinţa posibilităţii remedierii răului produs şi dorinţa de a face acest lucru (Wicker Payne amp Morgan 1983 vezi mai jos şi tendinţele acţionale) Trăirile subiective asociate ruşinii Durerea subiectivă suferită icircn cazul ruşinii este mai mare Această intensitate relativă este determinată deopotrivă de focalizarea asupra icircntregului sine şi contemplarea decăderii acestuia icircn faţa societăţii a persoanelor apropiate sau faţă de sine icircnsuşi June Price Tangney etichetează ruşinea ca fiind bdquoemoţia uracircciunii fiinţeirdquo (icircn engl bdquouglyrdquo emotion) icircn timp ce vinovăţia este doar bdquoemoţia comportamentului răurdquo (icircn engl bdquobadrdquo emotion) Sinele icircn ansamblul său este trăit ca fiind fără valoare lipsit de putere şi mic Senzaţia subiectivă de bdquoicircmpuţinarerdquo a chiar fizicului corporal al sinelui este o experienţă psiho-somatică exotică şi distinctivă pentru ruşine Ruşinea este o emoţie care presupune blamarea sinelui icircn ansamblul său (H B Lewis 1971 Tangney amp Dearing 2002) Tendinţele acţionale Tendinţele acţionale presupune predispoziţia individului ndash chiar icircn momentul trăirii unui epizod emoţional sau imediat după acesta ndash de a acţiona icircntr-un fel sau altul Trebuie să reţinem faptul că predispoziţia e doar o probabilitate nu o certitudine Vinovăţia şi tendinţele constructive

Vinovăţia este asociată icircn mod frecvent cu tendinţa de a acţiona astfel icircncacirct răul produs anterior altora sau societăţii să fie remediat (Frijda Kuipers amp ter Schure 1989) Atunci cacircnd remedierea concretă a acestuia nu se poate face cel vinovat icircncearcă să se angajeze icircn remedierea răului fie şi doar simbolic pentru că tocmai au icircncălcat buna organizare a vieţii sociale vinovaţii manifestă icircn forme variate reafirmarea icircncrederii icircn justeţea ordinii sociale şi morale dominante (Lindsay-Hartz 1984) Una din tendinţele acţionale specifice vinovăţiei este căutarea prin modalităţi diferite a iertării pentru faptele rele Vinovăţia este responsabilă şi pentru un efect de bdquoicircnvăţare de minterdquo individul ajunge la concluzia că pe viitor va evita comportamentele care l-au determinat să sufere emoţia neplăcută

Icircn ansamblul lor tendinţele comportamentale asociate vinovăţiei tind să fie constructive urmăresc repararea reală sau cel puţin simbolică a răului cauzat (Tangney Wagner Barlow Marschall amp Gramzow 1996) Ruşinea şi tendinţele distructive Comparativ cu vinovăţia ruşinea este mai puţin asociată cu tendinţe acţionale Ruşinea presupune mai degrabă bdquolăsarea capului şi macircinilor icircn josrdquo Sinele lipsit de valoare şi putere este mai degrabă distrus decacirct dispus să acţioneze

Există totuşi două tendinţa acţionale dominantă şi radical opuse frecvent asociate cu ruşinea retragerea pasivă sau ofensivă agresivă

Frecvent atunci cacircnd indivizii resimt ruşinea au tendinţa de a se ascunde sau chiar de a dispare (Tangney 1991 Tangney amp Dearing 2002) Aceasta tendinţă este

Lectura 2 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441310486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

icircnsoţită de senzaţia de micşorare a corpului şi dorinţa de fugă de ceilalţi de evitare a contactului social Cel mai bine este surprinsă această tendinţă icircn zicerea bdquoicircmi vine să intru icircn pămacircnt de ruşinerdquo

Dar uneori fuga din situaţie nu este posibilă iar tensiunea emoţională negativă este mult prea mare Ce se icircntacircmplă atunci Alternativa acesteia este oarecum de neaşteptat individul trece de le fugă la atac dezlănţuidu-se cu furie asupra altora Icircn opinia iniţial formulată de Helen Block Lewis (1971) ruşinea trebuie privită ca fiind intim legată de furie La o primă vedere o astfel de relaţie este paradoxală ruşinea icircnseamnă asumarea responsabilităţii pentru eşec sau icircncălcarea unui standard personal puternic relevant (alias atribuire internă a cauzalităţii) icircn timp ce furia survine atunci cacircnd o altă persoană este văzută ca fiind sursa unor acţiuni care prejudiciază sau nemulţumesc puternic un individ (alias atribuire externă a cauzalităţii)

H B Lewis explică legătura dintre cele două emoţii printr-o dinamică afectivă care poate fi exemplificată hidrauluic Ruşinea este uneori foarte intensă fiind asociată cu tendinţe şi reacţii ostile intense faţă de sine icircnsuşi Uneori individul ajunge să fie bdquocopleşit şi paralizatrdquo (H B Lewis 1971 p 41) de ostilitatea icircndreptată spre interior Sistemul psihic vrea icircn mod natural să scape de bdquoiadul dezlănţuitrdquo icircn interiorul său de trăirea ruşinii Pentru că icircn aceste momente sinele este neputincios şi lipsit de valoare centrat asupra nimicniciei sale şi demoralizat alternativele constructive specifice vinovăţiei nu-şi găsesc locul icircn mintea individului Tensiunea creşte bdquorăutateardquo se acumulează şi se condensează ajungacircnd să bdquoumple găleatardquo şi la un moment dat se revarsă peste capul altuia care ajunge astfel o ţintă externă a macircniei bdquotu ieşti cel rău nu eurdquo Are loc o externalizare a blamării sinelui care detensionează sistemul psihic icircn primul racircnd prin faptul că scapă sinele de concentrarea atenţiei asupra sa furia icircnsemnă atribuirea cauzalităţii evenimentului negativ icircn exterior icircn responsabilitatea unei alte persoane şi concentrarea atenţiei asupra celuilalt Frecvent externalizarea blamării sinelui nu implică doar furia faţă de celălalt ci chiar agresarea altor persoane (Tangney et al 2006 Tangney amp Ddearing 2002)

Avacircnd icircn vedere cele spuse mai sus este uşor de icircnţeles substanţa psiho-logică subiacentă următorului aforism bdquoAdeseori furia este expresia unei profunde nemulţumiri de sinerdquo

Rezumatul cursului Ruşinea şi vinovăţia sunt emoţii negative ce implică sinele Ruşinea şi vinovăţia sunt

două bdquoemoţii-surorirdquo foarte asemănătore dar icircn acelaşi timp suficient de diferite Modelul cognitiv-procesual al emoţiilor ce implică sinele (Tracy amp Robins 2004 2007) le departajează prin prisma mecanismelor atribuirii diferenţiate a cauzalităţii vinovăţia este determinată de perceperea unei responsabilităţi personale instabile controlabile şi specifice icircn timp ce ruşinea este asociată unei responsabilităţi personale stabile non-controlabile şi globale Consecinţa acestor aprecieri diferenţiate ale responsabilităţii personale este direcţionarea atenţiei spre comportament şi consecinţele acestuia asupra celorlalţi (icircn vinovăţie bdquom-am comportat rău faţă de rdquo) sau spre sine şi evaluarea acestuia de către ceilalţi (icircn ruşine bdquosunt o persoană rea şi asta este clar şi pentru ceilalţi rdquo) 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441410486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Pentru că survin ca urmare a unor transgresiuni normative adeseori cu impact asupra celorlalţi ruşinea şi vinovăţia sunt considerate emoţii morale Natura normelor principiilor sau regulilor icircncălcate diferă icircn cele două emoţii Astfel vinovăţia este resimţită icircn special cacircnd individul nu respectă standardele sociale de raportare la ceilalţi şi cele de performanţă socială Ruşinea intervine icircn special icircn cazul icircn care individul nu eşuează cu privire la standardele personale de performanţă sau morala personală de raportare faţă de ceilalţi

Subsecvent diferenţelor prezente la nivelul antecedentelor situaţionale şi aprecierii cognitive fenomenologia trăirilor subiective asociate celor două emoţii precum şi tendinţele acţionale sunt şi ele diferite Astfel vinovăţia se caracterizează prin remuşcări şi regret care de cele mai multe ori determină tendinţe comportamentale constructive individul caute să reparare prejudiciului şi să obţină iertarea din partea celui afectat Ruşinea este o emoţii mult mai intensă caracterizată prin faptul că individul se blamează pe sine icircn icircntregime resimte neputinţă şi dorinţa de a se ascunde de ochii celorlalţi Tendinţele comportamentale icircn cazul ruşinii icircnsă pot fi opuse individul manifesta preponderent o reacţie de retragere pasivă de fugă de ceilalţi sau mai rar una de ofensivă agresivă de transfer al blamării spre persoanele din exterior

Ambele emoţii joacă un rol important icircn reglarea socială şi auto-reglarea comportamentului moral vinovăţia fiind apreciată drept o bdquoemoţie mai moralărdquo (Tangney amp Dearing 2002) comparativ cu ruşine Moralitatea relativ mai ridicată a vinovăţiei este legată de faptul că aceasta este asociată preponderent cu reacţii adaptative implică empatia faţă de celălalt exclude agresivitatea şi furia faţă de celălalt şi nu este asociată cu manifestări psihopatologice

Lecturi obligatorii pentru iniţiere icircn temă şi pregătirea pentru examinare

Acest suport de curs Lectura 1 Niedenthal P M Tangney J P amp Gavanski I (1994) If only I werent versus If only I hadnt distinguishing shame and guilt in counterfactual thinking Journal of Personality and Social Psychology 67 585-595 Lectura 2 Tangney J P Wagner P E Barlow D Marschall D E amp Gramzow R (1996) Relation of shame and guilt to constructive versus destructive responses to anger across the lifespan Journal of Personality and Social Psychology 70 797-809

Lecturi de aprofundare pentru o cunoaştere nuanţată şi viziune mai largă

Chelcea S (Ed) (2008) Ruşinea şi vinovăţia icircn spaţiul public Pentru o sociologie a emoţiilor Bucureşti Humanitas Chelcea S (2006) Emoţiile icircn viaţa socială Ruşinea şi vinovăţia icircn spaţiul public postcomunist din Romacircnia Revista de Psihologie Socială 18 87-108 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441510486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Referinţe bibliografice surse citate icircn textul acestui material

Ausubel D P (1955) Relationships between shame and guilt in the socializing process Psychological Review 62 378ndash390 Carver C S amp Scheier M F (1998) On the self-regulation of behavior New York Cambridge University Press Duval S amp Wicklund R A (1972) A theory of objective self-awareness New York Academic Press Frijda N H Kuipers P amp ter Schure E (1989) Relations among emotion appraisal and emotional action readiness Journal of Personality and Social Psychology 57 212-228 Gehm T L amp Scherer K R (1988) Relating situation evaluation to emotion differentiation Nonmetric analysis of crosscultural questionnaire data In K R Scherer (Ed) Facets of emotion Recent research (pp 61-77) Hillsdale NJ England Lawrence Erlbaum Associates Haidt J (2003) The moral emotions In R J Davidson K R Scherer amp H H Goldsmith (Eds) Handbook of affective sciences (pp 852-870) Oxford Oxford University Press Higgins E T (1987) Self-discrepancy A theory relating self and affect Psychological Review 94 319-340 Keltner D amp Buswell B (1996) Evidence for the distinctness of embarrassment shame and guilt A study of recalled antecedents and facial expressions of emotion Cognition and Emotion 10 155-172 Lazarus R S (1991) Emotion and adaptation New York Oxford University Press Lewis M (2000) Self-conscious emotions Embarrassment pride shame and guilt In M Lewis amp J M Haviland-Jones (Eds) Handbook of emotions (2nd ed pp 623ndash636) New York Guilford Press Lewis H B (1971) Shame and guilt in neurosis New York International Universities Press Lindsay-Hartz J (1984) Contrasting experiences of shame and guilt American Behavioral Scientist 27 689-704 Niedenthal P M Tangney J P amp Gavanski I (1994) If only I werent versus If only I hadnt distinguishing shame and guilt in counterfactual thinking Journal of Personality and Social Psychology 67 585-595 Roseman I J (2001) A model of appraisal in the emotion system Integrating applications In K R SchererampA Schorr (Eds) Appraisal processes methods research (pp 68ndash91) New York Oxford University Press Scherer K R (2001) Appraisal considered as a process of multilevel sequential checking In K R Scherer A Schorr amp T Johnstone (Eds) Appraisal processes in emotion Theory methods research (pp 92ndash120) New York Oxford University Press Tangney J P (2007) Shame (pp 870-872) Icircn R F Baumeister amp K D Vohs (Eds) Encyclopedia of Social Psychology Thousand Oaks California SAGE Publications Tangney J P (1993) Shame and guilt Icircn C G Costello (Ed) Symptoms of depression (pp 161-180) New York Wiley 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441610486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Tangney J P (1992) Situational determinants of shame and guild in young adulthood Personality and Social Psychology Bulletin 18 199-206 Tangney J P (1991) Moral affect The good the bad and the ugly Journal of Personality and Social Psychology 61 598ndash607 Tangney J P amp Dearing R L (2002) Shame and Guilt New York Guilford Press Tangney J P Wagner P E Barlow D Marschall D E amp Gramzow R (1996) Relation of shame and guilt to constructive versus destructive responses to anger across the lifespan Journal of Personality and Social Psychology 70 797-809 Tangney J P Miller R S Flicker L amp Barlow D H (1996) Are shame guilt and embarrassment distinct emotions Journal of Personality and Social Psychology 70 1256-1269 Tangney J P Marschall D Rosenberg K Barlow D H amp Wagner P (1994) Childrenrsquos and adultrsquos autobiographical accounts of shame guilt and pride experiences A qualitative analysis of situational determinants and interpersonal concerns (manuscris nepublicat) Taylor SE (1991) Asymmetrical effects of positive and negative events The mobilization-minimization hypothesis Psychological Bulletin 110 67-85 Tracy J L amp Robins R W (2007) The self in self-conscious emotions In J LTracy RW Robins amp J P Tangney (Eds) The self-consious emotions Theory and research New York Guilford Press Tracy J L amp Robins R W (2006) Appraisal antecedents of shame and guilt Support for a theoretical model Personality and Social Psychology Bulletin 32 1339-1351 Tracy J L amp Robins R W (2004) Putting the Self Into Self-Conscious Emotions A Theoretical Model Psychological Inquiry 15 103-125 Weiner B (1985) An attributional theory of achievement motivation and emotion Psychological Review 92 548ndash573 Wicker F W Payne G C amp Morgan R D (1983) Participant descriptions of guilt and shame Motivation and Emotion 7 25-39 1048646 Autor Conf Dr Dorin NASTAS 1048646 Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 1048646 17

Icircn cazul emoţiilor se observă aceiaşi tendinţă aşa-zisele bdquoemoţii negativerdquo sunt identificate icircntr-un număr relativ mai mare cercetarea acestora este finanţată cu precădere studiile şi cunoştinţele despre ele sunt mai numeroase etc Respectacircnd această situaţie icircncetăţenită de ceva timp vom continua călătoria prin lumea emoţiilor cotidiene prin a analiza o altă pereche de emoţii negative ruşinea şi vinovăţia

Icircnainte icircnsă de a prezenta şi analiza detalii despre cele două emoţii vom prezenta un model teoretic care ne oferă o perspectivă de ansamblu asupra emoţiilor ce implică sinele mai ales cu privire la rolul auto-evaluării sinelui icircn producerea acestora

Modelul cognitiv-procesual al emoţiilor ce implică sinele (Tracy amp Robins 2004 2007)

După cum am arătat icircntr-un curs anterior (vezi cursul bdquoEmoţiile icircn viaţa socialărdquo) emoţiile ce implică sinele se pot distinge după cum se bazează preponderent pe procesul de comparare socială (este vorba de invidie şi gelozie vezi cursul anterior) sau pe procesul de auto-evaluare Icircn cel din urmă caz numărul emoţiilor analizate este mai mare incluzacircnd ruşinea vinovăţia jena macircndria şi trufia Relativ recent s-a propus un model teoretic ce prezintă icircntr-o manieră unitară şi coerentă procesele şi factorii cognitivi ce determină şi diferenţiază cele cinci emoţii Modelul propus de Jessica Tracy şi Richard Robins (varianta iniţială este propusă icircn 2004 varianta finală a modelului cea prezentată de noi icircn continuare este propusă icircn 2007) este elaborat icircn baza mai multor direcţii de cercetare şi reflecţie teoretică Astfel el icircnglobează icircn sine (a) rezultatele cercetărilor asupra rolului atribuirilor cauzale icircn generarea emoţiilor (de ex Weiner 1985) (b) teoriile aprecierii cognitive asupra emoţiilor (de ex Lazarus 1991 Scherer 2001 Roseman 2001) (c) cercetările asupra antecedentelor cognitive ale ruşinii vinovăţiei şi macircndriei (de ex M Lewis 2000 H B Lewis 1971 Tangney 1991) (d) perspective şi teorii asupra proceselor de auto-evaluare şi auto-reglare (de ex Carver amp Scheier 1998 Duval amp Wicklund 1972 Higgins 1987)

Icircn esenţă după cum anunţă şi titlul propus de autori ndash un model cognitiv-procesul al emoţiilor ce implică sinele (Tracy amp Robins 2004 2007) ndash modelul prezintă un lanţ secvenţial de procese psihice a căror finalitate este instalarea sau nu a unor emoţii discrete ce implică sinele Icircn continuare vom prezenta succint procesele cognitive şi finalităţile acestora (pentru o mai bună icircnţelegere a modelului este bine să urmăriţi şi prezentarea grafică a acestuia din Cadrul 1) Departajarea tipului reacţiilor emoţionale emoţii fundamentale vs emoţii ce implică sinele

Emoţiile sunt reacţii adaptative la mediul fizic şi social cu care interacţionează individul După cum am arătat icircn cursul introductiv (cursul 7) unele emoţii sunt fundamentale vitale pentru supravieţuirea individului Acest aspect este reflectat icircn model prin faptul că prima raportare cognitivă la un eveniment cu care se confruntă individul urmăreşte aprecierea dacă acesta este relevant pentru supravieţuire Dacă răspunsul este afirmativ urmează alte aprecieri cognitive subsecvente (pe care modelul 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 10486441048644210486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

icircnsă nu este interesat să le dezvolte aici) aprecieri ce stabilesc care este emoţia fundamentală ce va fi resimţită Dacă evenimentul sau situaţia nu necesită o reacţie urgentă şi rapidă de tipul unei emoţii fundamentale se poate trece la următorul nod de procesare cognitivă Pentru ca să poată fi trăite emoţiile ce implică sinele necesită mai icircntacirci de toate o creştere a conştientizării sinelui şi activarea unor reprezentări relevante ale eului Dacă acest lucru nu se icircntacircmplă lipseşte şi reacţia emoţională Odată activate cunoştinţele relevante despre sine şi plasate icircn centrul conştiinţei se apreciază dacă evenimentul este sau nu relevant pentru identitatea individului

Cadrul 1 Modelul cognitiv-procesual al emoţiilor ce implică sinele

(Tracy amp Robins 2004 2007) sursa Tracy amp Robins 2007 p 10 cu modificări introduse de noi

Ce icircnseamnă această relevanţă pentru sine sau identitate Cel mai uşor este să exemplificăm acest aspect Dacă de exemplu profesorul te surprinde copiind la examen te roagă să te ridici icircn picioare şi comentează fapta icircn faţa colegilor asta are sau nu de a face cu tine Evident că da După ce este clar că evenimentul are de a face cu tine comunică ceva despre tine urmează conform modelului aprecierea măsurii icircn care evenimentul este sau nu congruent cu imaginea sau identitate la care aspiri Este mai rar de icircntacirclnit situaţia icircn care cineva care este surprins copiind la examen ar aprecia că exact asta şi-ar fi dori Icircn cazul icircn care evenimentul sau situaţia relevantă identitar nu ne place Eveniment Relevant pentru supravieţuire DA NU Apreciere cognitivă Focalizarea atenţiei asupra sinelui + activarea reprezentărilor despre sine EMOŢII FUNDAMENTALE Relevant pentru identitate DA Lipsă emoţie NU NU DA Aprecierea congruenţei cu identitatea-scop Atribuirea cauzalităţiiEXTERIORJENAINTERIOR + public INTERIOR Stabilitatea controlabilitatea globalitatea atribuirilor DANU RUŞINEATRUFIAVINOVĂŢIAMAcircNDRIA DA ldquopozitivrdquoNU ldquonegativrdquo 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 10486441048644310486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

nu este congruentă cu imagine pe care am vrea să o avem icircn faţa altora şi a noastră emoţia care va fi trăită va fi una negativă (ca icircn exemplul de mai sus) Dacă icircnsă profesorul ne scoală icircn picioare şi ne spune că am scris cea mai bună teză remarcacircnd aspectele originale şi acurateţea lucrării reacţia afectivă va fi una preponderent pozitivă consonantă cu dorinţa noastră de a fi competenţi şi a fi apreciaţi pentru aceasta Diferenţierea emoţiilor ce implică sinele rolul atribuirilor cauzale

Aşadar aprecierea măsurii icircn care evenimentul este sau nu congruent cu sinele sau identitatea individului stabileşte natura trăirii afective pozitivă vs negativă (conform şi cu Carver amp Scheier 1998) Modelul nu se opreşte icircnsă aici ci icircncearcă să explice cum natura atribuirilor cauzale pe care le face subiectul transformă afectul pozitiv icircn emoţii identificabile drept macircndrie sau trufie iar afectul negativ icircn ruşine vinovăţie sau jenă Prima dimensiune de atribuire care intră icircn calcul este cea clasică intern-extern Este clar că chiar dacă sinele este icircn centrul atenţiei şi o anume parte a sa este activată dacă evenimentul este apreciat ca fiind determinat din exterior emoţiile care se declanşează nu sunt cele ce implică sinele ci emoţiile fundamentale (vezi schema din Cadrul 1) Dacă de exemplu profesorul se apropie icircn timpul examenului şi constată că icircn bancă se află o carte şi te acuză că ai copiat din ea iar tu nu ai făcut acest lucru de prezenţa acelei cărţi nici nu ai ştiut (altfel spus sinele tău nu are legătură cu situaţia creată) reacţia afectivă va fi negativă Cel mai probabil te vei simţi nedreptăţit trăind o emoţie de supărare sau furie ndash o emoţie fundamentală

Emoţiile ce implică sinele după cum rezultă din chiar titlul acestora pot fi resimţite doar icircn măsura icircn care acesta este apreciat ca fiind cauza evenimentului ndash cacircnd cauzalitatea evenimentului se află icircn interiorul individului Aceste emoţii sunt de cele mai multe ori resimţite icircn prezenţa unui public dar pot fi trăite şi icircn absenţa acestuia Singura emoţie care nu poate exista decacirct icircn prezenţa celorlalţi este jena

După ce un eveniment este internalizat intră icircn calcul celelalte trei dimensiuni de atribuire ndash stabilitatea controlabilitatea şi globalitatea Acestea din urmă sunt puternic interconectate astfel icircncacirct autorii analizează efectul lor asupra diferenţierii emoţiilor fără a le separa Icircntradevăr de cele mai multe ori cauzele stabile sunt greu de controlat şi globale (de ex trăsăturile de personalitate) icircn timp ce cauzele instabile sunt preponderent controlabile şi specifice (de ex starea de oboseală) Astfel ruşinea şi trufia sunt rezultatul perceperii evenimentului ca determinat de sinele stabil greu de controlat şi global ndash sinele individului icircn ansamblul său Icircn acelaşi timp vinovăţia şi macircndria sunt resimţite dacă evenimentul este apreciat că fiind rezultatul sinelui instabil controlabil şi specific ndash mai exact de un anume comportament al acestuia (vezi schema din Cadrul 1) Relevanţa modelului Modelul propus de Jessica Tracy şi Richard Robins (2004 2007) este important pentru cacircteva aspecte noi inedite icircn literatura preocupată de emoţiile ce implică sinele Mai icircntacirci de toate modelul marchează trecerea de la o perspectiva descriptivă la una explicativă emoţiile ce implică sinele nu sunt doar descrise ci sunt explicate icircn geneza 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 10486441048644410486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

lor Aceasta permite ca modelul teoretic să fie supus verificării empirice lucru care se şi icircntacircmplă la ora actuală (de ex Tracy amp Robins 2006)

Icircn al doilea racircnd emoţiile ce implică sinele sunt plasate icircntr-o dinamică emoţională mai amplă modelul oferă cacircteva sugestii asupra momentelor icircn care reacţia afectivă a individului ia forma unor emoţii fundamentale

Icircn al treilea racircnd modelul propus bdquomodernizeazărdquo abordarea emoţiilor ce implică sinele prin oferirea unei viziuni cognitiv-procesuale asupra acestora Anterior emoţii precum jena ruşinea vinovăţia erau abordate icircn special de clinicieni icircn contextul unor tulburări psihice sau icircn practica psihoterapeutică Or supremaţia modernă icircn conceptualizarea şi studiul emoţiilor aparţine anume perspectivei cognitive şi abordării procesuale a vieţii psihice

Icircn final modelul integrează abordarea emoţiilor ce implică sinele depăşind astfel etapa anterioară cacircnd acestea erau tratate bdquope bucăţelerdquo separat una de cealaltă

Concluzionacircnd putem spune că modelul procesul-cognitiv al emoţiilor ce implică sinele (Tracy amp Robins 2004 2007) oferă o viziune modernă şi sistematică asupra acestora sugeracircnd totodată noi direcţii de investigare

Perspective icircn definirea ruşinii şi vinovăţiei Una din problemele perene icircn studiul emoţiilor va rămacircne cea a distincţiei dintre ele

E relativ simplu şi uşor să identifici o reacţie afectivă negativă şi să o departajezi de una pozitivă Lucrurile se complică icircnsă iar opiniile se diversifică şi ele odată ce icircn afectul negativ sau cel pozitiv icircncerci să identifici fizionomia specifică uneia sau alteia dintre emoţii Să revenim la exemplul folosit anterior profesorul a prins elevul copiind la examen E uşor de intuit că reacţia afectivă pe care o are acel elev este una negativă dar e mult mai dificil să apreciem ndash deopotrivă din interior (de către chiar cel ce trăieşte emoţia) cacirct şi din exterior (de către cel ce icircncearcă să o deceleze prin observarea comportamentului) ndash ce fel de emoţie anume trăieşte acel elev Icirci este ruşine Se simte jenat Icirci este frică Resimte vinovăţie Oricare dintre aceste emoţii considerate separat sau icircn variate combinaţii se pot presupune icircn spatele trăirilor afective negative ale momentului

Pentru a reuşi o cacirct mai bună identificare a emoţiilor este necesar să ne ghidăm după mai multe indicii sau factori care doar icircmpreună conturează portretul unic al fiecărei emoţii Dacă ţinem cont de exemplul propus este lesne de icircnţeles de ce o bună parte din studiile şi dezbaterile ştiinţifice despre emoţii s-au icircndreptat spre identificarea acestor factori

Cu cacircteva decenii icircn urmă opinia dominantă considera ruşinea şi vinovăţia ca fiind una şi aceiaşi emoţie vinovăţia era apreciată ca fiind o formă mai puţin intensă a ruşinii La fel şi jena a fost mult timp considerată ca fiind o formă a ruşinii mai ştearsă ca intensitate şi de regulă asociată prezenţei publice Viziunea modernă predominantă asupra acestor trei emoţii le consideră icircnsă ca fiind distincte deşi cu multe elemente de asemănare

Icircn continuare vom oferi două perspective de definire care din unghiuri diferite individualizează ruşinea şi vinovăţia şi totodată le departajează icircntre ele 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 10486441048644510486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Rolul atenţiei şi atribuirilor bdquom-am comportat răurdquo vs bdquosunt răurdquo Conform opiniei exprimate de Helen Block Lewis psiholog clinician de la Universitatea Yale icircn cartea sa Shame and Guilt in Neurosis (H B Lewis 1971) ruşinea şi vinovăţia pot fi icircn mod sistematic şi cert diferenţiate dacă ţinem cont de modul icircn care este focalizată atenţia asupra sinelui Iată cum explică icircnsăşi autoarea diferenţa esenţială dintre cele două emoţii

bdquoExperienţa ruşinii se referă icircn mod direct la sine el este obiectul evaluării Icircn vinovăţie sinele nu este obiectul central al evaluării negative ci fapta făcută sau nu Icircn vinovăţie sinele este evaluat negativ doar pentru că se află icircn conexiune cu fapta nefiind centrul experienţei afectiverdquo (H B Lewis 1971 p 30 sublinierea este prezentă icircn original)

Altfel spus dacă icircn cazul ruşinii focalizarea atenţiei icircn momentul auto-aprecierii şi trăirii subiective este pe sine icircn ansamblul său icircn cazul vinovăţiei focalizarea atenţiei este pe un anume comportament al sinelui (bdquoceea ce a făcut sau nu a făcutrdquo sinele) Revenind la exemplul anterior dacă elevul surprins copiind la examen se focalizează asupra sinelui icircn ansamblul său concluzionacircnd ndash bdquosunt răurdquo ndash va resimţi ruşine dacă icircnsă icircşi va limita atenţia doar asupra comportamentului său constatacircnd ndash bdquoam procedat răurdquo ndash emoţia trăită va fi vinovăţia Icircn opinia exprimată de H B Lewis această focalizare diferenţiată a atenţiei ndash asupra sinelui icircn totalitatea sa vs doar asupra unui comportament ndash determină o experienţă fenomenologică diferită la nivelul trăirilor afective (vezi acest subiect tratat separat mai jos) Autoarea menţionează icircn cartea sa mai multe elemente de ordin afectiv cognitiv şi motivaţional care ar fi distincte icircn cazul celor două emoţii (H B Lewis 1971) Cercetările ulterioare au confirmat icircn bună parte justeţea opiniilor exprimate de H B Lewis

Un paradox interesant a apărut icircnsă icircn unele dintre aceste cercetări un rezultat care spune totodată ceva foarte important despre acurateţea cu care ne putem raporta la emoţiile trăite altădată sau chiar pe moment Paradoxul consta icircn următorul aspect deşi marea majoritate a implicaţiilor focalizării diferenţiate a atenţiei icircn cazul ruşinii şi vinovăţiei propuse de H B Lewis au fost confirmate aspectul central de temelie nu s-a putut demonstra Astfel atunci cacircnd subiecţii au fost icircntrebaţi cu privire la măsură icircn care după trăirea unor epizode autobiografice de vinovăţie şi ruşine bdquoşi-au blamat acţiunile şi comportamentelerdquo (aspect presupus a fi central pentru vinovăţie) sau bdquoşi-au blamat personalitatea şi sinelerdquo (aspect presupus a fi esenţial pentru ruşine) subiecţii nu au diferenţiat cele două emoţii din acest punct de vedere (Tangney 1993 Tangney Miller Flicker amp Barlow 1996) Analiza detaliată a răspunsurilor şi explorările statistice suplimentare au arătat că cel mai probabil deşi focalizarea diferenţiată ndash pe comportament sau sine ndash funcţionează determinacircnd hotăracirctor departajarea vinovăţiei de ruşine acest proces cognitiv scapă atenţiei şi memoriei subiecţilor (Tangney amp Dearing 2002) Altfel spus focalizarea diferenţiată a atenţiei icircn cele două emoţii se realizează la momentul trăirii emoţiei dar nu ne dăm seamă şi nu raportăm acest lucru ulterior

S-a găsit icircnsă o soluţie Pentru a identifica indirect procesul centrării diferenţiate a atenţiei icircn cele două emoţii cercetătorii au folosit cunoştinţele dintr-un alt domeniu de cercetare ndash cel al studiului gacircndirii contrafactuale La ce se referă gacircndirea contrafactuală Pentru a o explica e bine să revenim la acelaşi exemplu cu elevul surprins 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 10486441048644610486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

copiind Icircn momentele ce urmează imediat incidentului acel elev ştie că a fost prins copiind este un aspect incontestabil un incident cert al istoriei personale recente Icirci este la fel de clar şi faptul că incidentul nu mai poate fi evitat ndash s-a produs deja Şi totuşi gacircndirea umană caracterizată prin posibilitatea de a călători icircn timp derulează imaginile şi timpul icircnapoi icircnainte de momentul cu pricina şi icircncearcă să construiască o istorie alternativă care bdquoar fi putut fi dacă lucrurile s-ar fi icircntacircmplat altfelrdquo Icircn acel moment gacircndirea umană devine contrafactuală (alias contrară faptelor deja petrecute şi binecunoscute) simulacircnd alternative contrare evenimentului sau opuse unei gacircndiri bazate pe faptele reale De exemplu elevul se poate surprinde că icircşi aduce aminte de faptul că este leneş şi amacircnă permanent momentul studiului pacircnă constată că nu mai are cum obţine o notă bună decacirct copiind (bdquodacă nu aşi fi fost atacirct de leneş şi delăsător rdquo) Sau icircn mintea sa poate apărea următorul gacircnd bdquodacă nu aşi fi icircntacircrziat prindeam un loc mai dosit şi nu mă prindea rdquo Cercetările au arătat că acest tip de gacircndire ndash contrafactuală ndash apare de cele mai multe ori atunci cacircnd subiectul se confruntă cu o circumstanţă neplăcută a vieţii sale pe care crede că ar fi putut-o evita bdquodoar dacă rdquo lucrurile s-ar fi derulat altfel Icircn acest tip de gacircndire se poate remarcă o anume ciudăţenie şi aparentă iraţionalitate icircn viaţă reală timpul nu poate fi icircntors icircnapoi iar lucrurile nu mai pot fi schimbate astfel icircncacirct mintea umană a icircntacircrziat ndash alernativele contrafactuale nu se mai pot monta icircn filmul vieţii parcurse De ce totuşi pierdem timp reflectacircnd contrar evidenţelor deja consumate construind alternative care bdquoar fi putut fi dar nu mai pot firdquo Răspunsul cel mai simplu constă icircn faptul că icircn baza gacircndirii contrafactuale (post-factum) putem trage icircnvăţăminte pentru viitor (ante-factum) Revenind la exemplul nostru aceste icircnvăţăminte pentru viitor ar putea fi frazate astfel bdquoaltădată să icircnveţi din timp ca să nu trebuiască să trişezi pentru a avea o notă marerdquo sau icircn cel de-al doilea caz bdquoaltădată să te aşezi strategic astfel icircncacirct să copiezi icircn siguranţărdquo Aţi auzit zicerea bdquotot păţitu-i priceputrdquo sau bdquodă Doamne mintea cea de pe urmărdquo o parte din icircnţălepciunea păţitului este opera gacircndirii sale contrafactuale

Cum poate fi folosită gacircndirea contrafactuală pentru a depista focalizarea diferenţiată a atenţiei icircn cazul vinovăţiei şi ruşinii Imaginaţi-vă că participaţi la un studiu icircn care vi se cere să povestiţi sub forma unei naraţiuni scrise şi anonime un moment din viaţă icircn care aţi trăit ruşinea sau vinovăţia După ce finalizaţi relatarea sunteţi invitaţi să faceţi un exerciţiu de gacircndire contrafactuală să vă imaginaţi ce ar fi trebuit să fie altfel ndashcomportamentul situaţia persoana voastră ndash ca rezultatul neplăcut ce a determinat ruşinea sau vinovăţia să nu fi intervenit Gacircndirea contrafactuală călătoreşte icircn trecut refăcacircnd un lanţ cauzal al evenimentelor ea face atribuiri cauzale retroactive Cred că aţi intuit deja legătura icircntre natura emoţiei şi direcţia gacircndirii contrafactuale Ipoteza este că dacă aţi trăit ruşinea gacircndirea contrafactuală va fi preponderent orientată spre schimbarea imaginară a sinelui şi asta pentru că el este văzut icircn ansamblul său ca fiind cauza cea mai plauzibilă pentru neplăcerile actuale Icircn cazul vinovăţiei mutaţiile imaginare vor viza preponderent comportamentele sinelui considerate separat

Bazacircndu-se pe raţionamente similare celor expuse Paula Niedenthal June Tangney şi Igor Gavanski (1994) au realiza două serii de cercetări prin care indirect dar convingător au reuşit să demonstreze că ruşinea este preponderent asociată cu atenţia orientată asupra sinelui văzut ca agent cauzal icircn timp ce icircn vinovăţie atenţia se icircndreaptă asupra comportamentelor considerate responsabile de auto-evaluarea şi trăirile afective

Lectura 1 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 10486441048644710486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

negative (detaliile studiilor realizate de autorii menţionaţi le găsiţi icircn lectura pentru acest curs) Tipul transgresiunii normative bdquofapte păcătoaserdquo vs bdquosinele decăzutrdquo

Atenţia se poate icircndrepta bdquodin interiorrdquo asupra sinelui sau comportamentului dar pacircnă la urmă privind bdquodinafarărdquo situaţia se prezintă astfel (a) sunt icircncălcate anumite norme care există pentru a asigura buna şi corecta relaţionare interumană (b) individul este conştient de acest fapt şi de responsabilitatea sa pentru icircncălcarea acestora şi (c) se auto-pedepseşte prin auto-flagelare afectivă ndash trăirea unor emoţii negative Privite astfel ruşinea şi vinovăţia sunt icircn primul racircnd bdquoemoţii moralerdquo sau bdquoemoţii socio-moralerdquo (Keltner amp Buswell 1996 p 155) Icircn opinia larg acceptată exprimată de Jonathan Haidt emoţiile morale sunt bdquoacele emoţii care au o legătură cu interesele sau bunăstarea societăţii icircn ansamblul său sau cel puţin al altor persoane decacirct cel care trăieşte acea emoţierdquo (Haidt 2003 p 853)

Pentru unii cercetători focalizarea atenţiei atribuirea cauzalităţii intensitatea trăirii afective etc sunt mai puţin relevante pentru definirea şi distingerea celor două emoţii Ei caută să le departajeze analizacircnd prioritar şi icircn detaliu tipul transgresiunilor normative Astfel vinovăţia este considerată ca fiind emoţia-pedeapsă pentru conduita prin care sunt icircncălcate standarde morale obligatorii universale (Ausubel 1955 Lindsay-Hartz 1984 Tangney 1992 Tangney Marschall Rosenberg Barlow amp Wagner 1994) icircn timp ce ruşinea survine ca urmare a eşecului de a corespunde unor aşteptări importante pe care le au persoanele semnificative faţă de individ sau pe care persoana icircn cauză şi le-a stabilit singură (Lindsay-Hartz 1984 Tangney 1992 Tangney et al 1994) Altfel spus icircn cazul vinovăţiei e vorba de icircncălcarea unor standarde socio-morale universale existente şi acceptate icircntr-o societate (un fel de bdquocod socio-moral universal şi acceptatrdquo) icircn timp ce icircn cazul ruşinii standardele sunt ideosincratice negociate cu cei apropiaţi şi mai ales cu sine icircnsuşi constituind un fel de bdquocod socio-moral individual şi asumatrdquo

Morala comună unei colectivităţi ne spune care sunt bdquofaptele păcătoaserdquo icircn faţa acesteia (vezi cacircteva reflecţii despre reperele religioase ale acesteia icircn Cadrul 2) Pedeapsa pe care trebuie să ţi-o aplici icircn acest caz ar fi cea de a resimţi o bdquobiciuire afectivă negativărdquo din interior ndash trăirea vinovăţiei Recunoaşterea transgresiunii şi manifestarea vinovăţiei urmate eventual de bdquofapte bunerdquo au drept scop repararea bdquorăuluirdquo produs şi restabilirea armoniei sine-ceilalţi sau sine-societate Icircn cazul icircn care posezi convingeri religioase păcatele pot fi iertate prin căinţă şi ispăşire icircn contextul participării la taina spovedaniei şi respectării canoanelor stabilite de duhovnic Omul e păcătos şi greşeşte iar căinţa şi vinovăţia icircl icircmpacă cu ceilalţi cu societatea şi cu divinitatea icircl repun pe drumul cel bun Ruşinea apare icircnsă icircn contextul unui alt tip de transgresiuni Dintre toţi oamenii prezenţi icircntr-o societate există doar un număr relativ mic la care ţinem foarte mult ndash persoanele semnificative sau ceilalţi semnificativi (revezi discuţia din cursul introductiv) Ei au anumite vise şi aşteptări cu privire la sinele nostru icircn icircntregime (părinţii şi soţulsoţia sunt primii pe această listă) La aceste pretenţii şi aşteptările se adaugă evident şi cele pe care le avem noi icircnşine faţă de sine Acest sine dorit sau datorat pentru cei apropiaţi sau pentru noi (Higgins 1987) poate greşi (icircn sensul moralei 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 10486441048644810486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

comune) dar nu are voie să ne dezamăgească icircncrederea marele speranţe Şi totuşi se icircntacircmplă uneori cacircnd nu respectă morala şi standardele pe care se edifică icircn de aproape sinele bdquocade icircn ochii săi şi a celor apropiaţirdquo Această cădere este mai importantă decacirct o simplă greşeală Sinele decăzut sinele eşuat cu privire la normele şi aşteptările asumate şi interiorizate trezeşte o reacţie afectivă mult mai intensă care-l biciuieşte mai tare pe cel căzut ndash ruşinea

Cadrul 2 Păcatele faţă de ceilalţi

Regulile socio-morale universale comune pentru o cultură adeseori au o sorginte religioasă Astfel pentru matricea culturală occidentală puternic impregnată icircn timp de creştinism importante sunt respectarea celor bdquozece poruncirdquo prezente icircn Vechiul Testament şi abţinerea de la săvacircrşirea celor bdquoşapte păcate fundamentalerdquo sistematic expuse de Toma drsquoAquino (1225-1274)

Icircn porunci pe lacircngă menţionarea unor reguli de raportare faţă de Dumnezeire (a cinsti un singur demiurg a nu avea idoli a respecta numele şi ziua Creatorului) găsim reguli de raportare morală faţă de semeni păstrarea respectului faţă de părinţi faţă de viaţa şi proprietatea celuilalt faţă de adevăr Tot icircn porunci găsim interdicţia pentru o viaţă sexuală dezorganizată (bdquodesfracircnareardquo) şi invidierea celuilalt

Toma drsquoAquino reia interdicţia pentru sexualitatea necontrolată (bdquopofta trupeascărdquo) şi invidie (bdquopizmardquo) adăugacircnd acestora necesitatea abţinerii de la icircmbuibare (bdquolăcomierdquo) lene trufie macircnie şi avariţie (bdquozgacircrcenierdquo sau bdquoiubire de aurrdquo)

Pentru psihologia afectivităţii este interesant să analizăm icircn special lista celor şapte păcate capitale Icircn esenţă icircn spatele lor se află invitaţia de a ne folosi raţiunea (bdquocogniţiardquo) pentru a ne icircnfracircna simţirea (bdquoafectulrdquo) Icircntr-adevăr trei dintre păcate sunt pasiuni sau patimi pofta de macircncare (lăcomia) pofta de bani (avariţia) şi pofta trupească (desfracircnarea) trei sunt emoţii invidia trufia macircnia Cea din urmă ndash lenea ndash doar aparent nu face parte din regnul afectivităţii lenea icircnseamnă absenţa oricărei imbold afectiv imbold de a face ceva

June Price Tangney (1992) apreciază că ruşinea pare să fie o emoţie cu o acoperire normativă mai polimorfă ea poate fi trăită atacirct cu referire la transgresiunea standardelor socio-morale comune cacirct şi cu privire la transgresiuni ale standardelor personale care pot fi sau nu morale (cele din urmă mai ales sunt asociate frecvent cu expectanţe de performanţă) domeniul ruşinii este mai restracircns ndash ea apare doar ca urmare a icircncălcării unor standarde socio-morale comune Integrarea perspectivelor

Am prezentat două puncte de vedere despre cauzele care fac diferenţa dintre ruşine şi vinovăţie Ambele icircncearcă să prezică cacircnd şi care dintre emoţii va da contur trăirilor afective negative generate de transgresiuni a unor standarde transgresiuni pentru care indivizii icircşi asumă responsabilitatea (vezi modelul din Cadrul 1)

Conform primei opinii diferenţierea se face preponderent bdquodin interiorrdquo prin focalizarea atenţiei asupra sinelui sau comportamentului (H B Lewis 1971 Tangney amp Dearing 2002) Modelul cognitiv-procesual al emoţiilor ce implică sinele propus de Tracy şi Robins (2004 2007) precizează că orientarea atenţiei spre sine sau comportament este rezultatul atribuirilor de stabilitate controlabilitate şi globalitate (vezi Cadrul 1)

Conform perspectivei secunde diferenţierea se face preponderent bdquodin exteriorrdquo icircn funcţie de natura transgresiunilor normative icircncălcarea normelor ce ţin de standarde 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 10486441048644910486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

socio-morale comune generacircnd preponderent vinovăţie icircn timp ce icircncălcarea standardelor individuale s-ar solda de cele mai multe ori cu trăirea ruşinii Niciuna din cele două perspective nu afirmă autonomia sau hegemonia totală a mecanismului propus Care e legătura dintre cele două abordări propuse Sunt ele perspective separate sau conexe Opinia noastră este că cele două perspective trebuie privite ca fiind complementare icircmpreună explică mai bine geneza şi instalarea uneia sau celeilalte dintre emoţii Ţinacircnd cont de natura obiectivă a unui standard (bdquoprivit din exteriorrdquo) putem anticipa cu o mai mare probabilitate producerea unei reacţii afective Dar procesele legate de interiorizarea standardului de atribuire a cauzalităţii şi orientare a atenţiei pot re-icircncadra reacţia afectivă estimată iniţial De exemplu dacă cineva a copiat la examen1 fără a fi prins ndash icircncălcacircnd astfel cumulativ o normă socială (corectitudinea) o valoare academică esenţială (onestitatea) dar şi una din preceptele moralei creştine (nu minţi) ndash ne vom aştepta să resimtă vinovăţie (faţă de colegi faţă de profesor faţă de divinitate) Să ne imaginăm icircnsă că acel student anterior copiatului a interiorizat acest standard social (căruia putem să-i spunem bdquocorectitudine icircn evaluarea academicărdquo) transformacircndu-l astfel icircn registrul codului personal de conduită (ca o cerinţă de conduită formulată faţă de sine icircnsuşi) Icircn acest din urmă caz ne vom aştepta ca urmarea comportamentului fraudulos să provoace o reacţie emoţională mai intensă ndash ruşine sau un amestec de ruşine faţă de sine şi vinovăţie faţă de ceilalţi Desigur nu trebuie exclusă şi varianta absenţei oricărei reacţii afective ndash căreia icirci putem spune pe bună dreptate şi literalmente bdquone-simţirerdquo (absenţa normei cuplată cu absenţa trăirii afective) Aceasta din urmă poate fi determinată de existenţa unei convingeri personale opuse ca direcţie celei sociale (bdquoa copia este normal ai mai multe şanse să ai note marirdquo) fie intervenţiei mecanismelor de atribuire care bdquoneutralizeazărdquo transgresiunea icircn situaţia concretă (bdquotoţi au copiat trebuia eu să fiu cel cea mai dintre toţirdquo)

Concluzionacircnd putem spune că doar cunoscacircnd cacirct mai multe detalii despre valorile diverselor componente ale unei emoţii şi legăturile dintre acestea (paternul emoţional specific situaţional ndash cognitiv ndash motivaţional ndash subiectiv ndash somatic ndash comportamental) şi apoi avacircnd la icircndemacircnă cacirct mai multe date concrete despre contextul experienţei afective putem estima cu mai mare acurateţe ce emoţie sau emoţii a trăit subiectul Această cunoaştere dacă este corect informată şi analizată poate fi mai relevantă decacirct ceea ce ne poate spune chiar subiectul ce a experimentat acea stare emoţională Definiţii de lucru Ţinacircnd cont de cele enunţate anterior putem oferi definiţii de lucru pentru cele două emoţii Astfel vom defini vinovăţia ca fiind o reacţie emoţională ce survine de cele mai multe ori atunci cacircnd prin conduita sa individul icircncalcă un standard socio-moral general recunoaşte şi acceptă responsabilitatea sa pentru transgresiune şi icircşi focalizează atenţia asupra comportamentului deficient Icircn contrast ruşinea este o reacţie emoţională ce survine de cele mai multe ori atunci cacircnd individul icircncalcă un standard personal de 1 Comportamentul pe care-l identificăm drept copiat la examen poate fi icircnţeles icircn cacircteva moduri convergente (a) reprezintă o formă de plagiat frecvent icircntacirclnită icircn mediul academic (b) este o formă de trişare de lipsă de fair-play faţă de colegi (c) e una din modalităţile concrete prin care se minte Motivul pentru care exemplificăm prin acest comportament trăirea ruşinii şi vinovăţiei rezidă icircn faptul că marea majoritate a studiilor au avut drept participanţi studenţi sau elevi aceştia asociind frecvent cele două emoţii acestui gen de comportament 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441010486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

conduită (pe care fie l-a interiorizat fie şi l-a stabilit singur) sau are o performanţă sub nivelul aşteptărilor sale sau a audienţei (icircn special a audienţei reale sau private şi semnificative) icircntr-un domeniu relevant pentru auto-evaluare ruşinea se caracterizează prin focalizarea atenţiei asupra sinelui apreciat icircn ansamblul său

Trebuie să precizăm că definiţiile oferite sunt decupate doar prin prisma analizei principalelor valori şi relaţii ce se pot stabili icircntre primele două componente ale emoţiei Este adevărat că aceste două componente au un rol prioritar adesea chiar hotăracirctor icircn decuparea şi instalarea unei stări emoţionale (vezi cursul introductiv) Definiţiile oferite icircnsă pot fi completate şi icircntregite icircn măsura icircn care sunt analizate celelalte componente ale emoţiei lucru pe care-l realizăm parţial icircn continuare (din motive de spaţiu componentele expresive ale emoţiei ndash cea somatică şi comportamentală nu vor fi tratate aici)

Concluzionacircnd putem spune că ruşinea şi vinovăţia sunt emoţii diferite distincte

Acesta lucru este susţinut atacirct de modelul cognitiv-procesual al emoţiilor ce implică sinele (Tracy şi Robins 2004 2007) cacirct şi de ipoteza focalizării atenţiei icircn cazul celor două emoţii (H B Lewis 1971) sau perspectiva naturii diferite a standardelor ce sunt icircncălcate (Keltner amp Buswell 1996 Tangney 2007) Putem spune metaforic că cele două emoţii sunt bdquoemoţii-gemenerdquo uşor de confundat nu icircnsă imposibil de distins Icircn continuare vom icircncerca să conturăm mai icircn detaliu portretul fiecăruia fără a uita să spunem şi unde ele seamănă foarte mult

Portret de familie diferenţe şi asemănări icircntre ruşine şi vinovăţie Antecedentele situaţionale Antecedentele situaţionale pentru ruşine şi vinovăţie trebuie icircnţelese ca fiind acele elemente prezente icircn structura situaţiei care sunt accesibile observării bdquodin exteriorrdquo relativ independent de subiecţii care trăiesc o emoţie sau alta Icircn perspectiva noastră antecedentele situaţionale ale vinovăţiei sunt asociate standardelor sociale (prioritar socio-morale dar şi de performanţă) standarde larg acceptate icircntr-o comunitate Icircn contrast antecedentele situaţionale ale ruşinii sunt asociate standardelor personale (prioritar de performanţă dar şi socio-morale) standarde elaborate sau interiorizate de individ Mult timp s-a considerat că ruşinea este preponderent determinată de prezenţa unei audienţe icircn timp ce vinovăţia intervine atunci cacircnd individul este singur (Ausbel 1955 Gehm amp Scherer 1988) Studii mai recente nu au confirmat acest lucru ruşinea şi vinovăţia sunt preponderent resimţite icircn prezenţa altor persoane (Tangney 1992) proporţia momentelor icircn care sunt resimţite cacircnd subiectul se află singur fiind aceiaşi ndash icircn aproximativ 17 din totalul experienţelor (Tangney et al 1994) De asemenea s-a constatat că numărul persoanelor prezente icircn momentul trăirii emoţiei (mărimea audienţei) sau numărul persoanelor care au aflat despre transgresiune deşi nu sunt prezente (gradul de cunoaştere publică a faptei) nu diferă icircn cazul celor două emoţii (Tangney et al 1994) 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441110486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Antecedentele preponderent specifice vinovăţiei Cele mai puternic predictive antecedente situaţionale pentru resimţirea vinovăţiei sunt asociate următoarelor transgresiuni

10486441048644minciuna trişarea furtul infidelitatea neacordarea ajutorului celor aflaţi icircn nevoie icircmbuibarea (Tangney 1992)

10486441048644nerespectarea obligaţiilor sociale neglijarea celuilalt profitul pe seama altuia gacircnduri sau reacţii afective neadecvate eşecul icircn respecta norma reciprocităţii bacircrfa nerespectarea promisiunilor făcute (Keltner amp Buswell 1996)

Antecedentele preponderent specifice ruşinii Antecedentele situaţionale care de cele mai dese ori favorizează trăirea ruşinii sunt următoarele

10486441048644eşecuri personale (academice la serviciu de performanţă fizică aproxim 60 din situaţii) comportament inacceptabil aspect fizic neadecvat performanţă sexuală comportament imoral rănirea emoţională a unei persoane (Tangney 1992)

10486441048644eşec icircn a corespunde aşteptărilor celorlalţi dezamăgirea de sine comportament neadecvat rolului (Keltner amp Buswell 1996)

Este important să spunem că nici unul din ingredientele situaţionale menţionate nu este responsabil icircn exclusivitate doar pentru declanşarea ruşinii sau după caz a vinovăţiei De cele mai multe ori ambele emoţii sunt susceptibile de a fi trăite icircn prezenţa unuia şi aceluiaşi factor situaţional diferenţa adeseori vine din parte proceselor asociate componentei cognitive a emoţiilor fiind tributară perceperii şi evaluarii situaţiei Fenomenologia trăirilor subiective Icircn identificare modului icircn care sunt resimţite cele două emoţii vom acorda prioritate evidenţierii trăirilor care le departajează cel mai elocvent conturacircndu-le experienţa subiectivă specifică şi distinctă Trăirile subiective asociate vinovăţiei Atunci cacircnd individul acceptă producere unui comportament ce icircncalcă un standard social spunacircndu-şi bdquom-am comportat rău rdquo imediat fraza poate fi continuată prin bdquofaţă de rdquo Altfel spus icircn vinovăţie atenţia nu este doar focalizată pe comportamentul rău ci şi pe consecinţa nefastă pe care o are asupra unei alte persoane Din acest punct de vedere cel vinovat are parte de remuşcări sau mustrări ale cugetului (icircn engl remorse) care revin icircn mintea sa periodic refăcacircnd durerea emoţională iniţială O emoţie frecvent asociată vinovăţiei este regretul Avacircnd icircn vedere că atenţia icircn cazul vinovăţiei este concentrată pe comportament şi consecinţele acestuia subiectul icircşi păstrează un sentiment al controlului asupra situaţiei 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441210486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

ceea ce poate conduce la credinţa posibilităţii remedierii răului produs şi dorinţa de a face acest lucru (Wicker Payne amp Morgan 1983 vezi mai jos şi tendinţele acţionale) Trăirile subiective asociate ruşinii Durerea subiectivă suferită icircn cazul ruşinii este mai mare Această intensitate relativă este determinată deopotrivă de focalizarea asupra icircntregului sine şi contemplarea decăderii acestuia icircn faţa societăţii a persoanelor apropiate sau faţă de sine icircnsuşi June Price Tangney etichetează ruşinea ca fiind bdquoemoţia uracircciunii fiinţeirdquo (icircn engl bdquouglyrdquo emotion) icircn timp ce vinovăţia este doar bdquoemoţia comportamentului răurdquo (icircn engl bdquobadrdquo emotion) Sinele icircn ansamblul său este trăit ca fiind fără valoare lipsit de putere şi mic Senzaţia subiectivă de bdquoicircmpuţinarerdquo a chiar fizicului corporal al sinelui este o experienţă psiho-somatică exotică şi distinctivă pentru ruşine Ruşinea este o emoţie care presupune blamarea sinelui icircn ansamblul său (H B Lewis 1971 Tangney amp Dearing 2002) Tendinţele acţionale Tendinţele acţionale presupune predispoziţia individului ndash chiar icircn momentul trăirii unui epizod emoţional sau imediat după acesta ndash de a acţiona icircntr-un fel sau altul Trebuie să reţinem faptul că predispoziţia e doar o probabilitate nu o certitudine Vinovăţia şi tendinţele constructive

Vinovăţia este asociată icircn mod frecvent cu tendinţa de a acţiona astfel icircncacirct răul produs anterior altora sau societăţii să fie remediat (Frijda Kuipers amp ter Schure 1989) Atunci cacircnd remedierea concretă a acestuia nu se poate face cel vinovat icircncearcă să se angajeze icircn remedierea răului fie şi doar simbolic pentru că tocmai au icircncălcat buna organizare a vieţii sociale vinovaţii manifestă icircn forme variate reafirmarea icircncrederii icircn justeţea ordinii sociale şi morale dominante (Lindsay-Hartz 1984) Una din tendinţele acţionale specifice vinovăţiei este căutarea prin modalităţi diferite a iertării pentru faptele rele Vinovăţia este responsabilă şi pentru un efect de bdquoicircnvăţare de minterdquo individul ajunge la concluzia că pe viitor va evita comportamentele care l-au determinat să sufere emoţia neplăcută

Icircn ansamblul lor tendinţele comportamentale asociate vinovăţiei tind să fie constructive urmăresc repararea reală sau cel puţin simbolică a răului cauzat (Tangney Wagner Barlow Marschall amp Gramzow 1996) Ruşinea şi tendinţele distructive Comparativ cu vinovăţia ruşinea este mai puţin asociată cu tendinţe acţionale Ruşinea presupune mai degrabă bdquolăsarea capului şi macircinilor icircn josrdquo Sinele lipsit de valoare şi putere este mai degrabă distrus decacirct dispus să acţioneze

Există totuşi două tendinţa acţionale dominantă şi radical opuse frecvent asociate cu ruşinea retragerea pasivă sau ofensivă agresivă

Frecvent atunci cacircnd indivizii resimt ruşinea au tendinţa de a se ascunde sau chiar de a dispare (Tangney 1991 Tangney amp Dearing 2002) Aceasta tendinţă este

Lectura 2 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441310486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

icircnsoţită de senzaţia de micşorare a corpului şi dorinţa de fugă de ceilalţi de evitare a contactului social Cel mai bine este surprinsă această tendinţă icircn zicerea bdquoicircmi vine să intru icircn pămacircnt de ruşinerdquo

Dar uneori fuga din situaţie nu este posibilă iar tensiunea emoţională negativă este mult prea mare Ce se icircntacircmplă atunci Alternativa acesteia este oarecum de neaşteptat individul trece de le fugă la atac dezlănţuidu-se cu furie asupra altora Icircn opinia iniţial formulată de Helen Block Lewis (1971) ruşinea trebuie privită ca fiind intim legată de furie La o primă vedere o astfel de relaţie este paradoxală ruşinea icircnseamnă asumarea responsabilităţii pentru eşec sau icircncălcarea unui standard personal puternic relevant (alias atribuire internă a cauzalităţii) icircn timp ce furia survine atunci cacircnd o altă persoană este văzută ca fiind sursa unor acţiuni care prejudiciază sau nemulţumesc puternic un individ (alias atribuire externă a cauzalităţii)

H B Lewis explică legătura dintre cele două emoţii printr-o dinamică afectivă care poate fi exemplificată hidrauluic Ruşinea este uneori foarte intensă fiind asociată cu tendinţe şi reacţii ostile intense faţă de sine icircnsuşi Uneori individul ajunge să fie bdquocopleşit şi paralizatrdquo (H B Lewis 1971 p 41) de ostilitatea icircndreptată spre interior Sistemul psihic vrea icircn mod natural să scape de bdquoiadul dezlănţuitrdquo icircn interiorul său de trăirea ruşinii Pentru că icircn aceste momente sinele este neputincios şi lipsit de valoare centrat asupra nimicniciei sale şi demoralizat alternativele constructive specifice vinovăţiei nu-şi găsesc locul icircn mintea individului Tensiunea creşte bdquorăutateardquo se acumulează şi se condensează ajungacircnd să bdquoumple găleatardquo şi la un moment dat se revarsă peste capul altuia care ajunge astfel o ţintă externă a macircniei bdquotu ieşti cel rău nu eurdquo Are loc o externalizare a blamării sinelui care detensionează sistemul psihic icircn primul racircnd prin faptul că scapă sinele de concentrarea atenţiei asupra sa furia icircnsemnă atribuirea cauzalităţii evenimentului negativ icircn exterior icircn responsabilitatea unei alte persoane şi concentrarea atenţiei asupra celuilalt Frecvent externalizarea blamării sinelui nu implică doar furia faţă de celălalt ci chiar agresarea altor persoane (Tangney et al 2006 Tangney amp Ddearing 2002)

Avacircnd icircn vedere cele spuse mai sus este uşor de icircnţeles substanţa psiho-logică subiacentă următorului aforism bdquoAdeseori furia este expresia unei profunde nemulţumiri de sinerdquo

Rezumatul cursului Ruşinea şi vinovăţia sunt emoţii negative ce implică sinele Ruşinea şi vinovăţia sunt

două bdquoemoţii-surorirdquo foarte asemănătore dar icircn acelaşi timp suficient de diferite Modelul cognitiv-procesual al emoţiilor ce implică sinele (Tracy amp Robins 2004 2007) le departajează prin prisma mecanismelor atribuirii diferenţiate a cauzalităţii vinovăţia este determinată de perceperea unei responsabilităţi personale instabile controlabile şi specifice icircn timp ce ruşinea este asociată unei responsabilităţi personale stabile non-controlabile şi globale Consecinţa acestor aprecieri diferenţiate ale responsabilităţii personale este direcţionarea atenţiei spre comportament şi consecinţele acestuia asupra celorlalţi (icircn vinovăţie bdquom-am comportat rău faţă de rdquo) sau spre sine şi evaluarea acestuia de către ceilalţi (icircn ruşine bdquosunt o persoană rea şi asta este clar şi pentru ceilalţi rdquo) 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441410486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Pentru că survin ca urmare a unor transgresiuni normative adeseori cu impact asupra celorlalţi ruşinea şi vinovăţia sunt considerate emoţii morale Natura normelor principiilor sau regulilor icircncălcate diferă icircn cele două emoţii Astfel vinovăţia este resimţită icircn special cacircnd individul nu respectă standardele sociale de raportare la ceilalţi şi cele de performanţă socială Ruşinea intervine icircn special icircn cazul icircn care individul nu eşuează cu privire la standardele personale de performanţă sau morala personală de raportare faţă de ceilalţi

Subsecvent diferenţelor prezente la nivelul antecedentelor situaţionale şi aprecierii cognitive fenomenologia trăirilor subiective asociate celor două emoţii precum şi tendinţele acţionale sunt şi ele diferite Astfel vinovăţia se caracterizează prin remuşcări şi regret care de cele mai multe ori determină tendinţe comportamentale constructive individul caute să reparare prejudiciului şi să obţină iertarea din partea celui afectat Ruşinea este o emoţii mult mai intensă caracterizată prin faptul că individul se blamează pe sine icircn icircntregime resimte neputinţă şi dorinţa de a se ascunde de ochii celorlalţi Tendinţele comportamentale icircn cazul ruşinii icircnsă pot fi opuse individul manifesta preponderent o reacţie de retragere pasivă de fugă de ceilalţi sau mai rar una de ofensivă agresivă de transfer al blamării spre persoanele din exterior

Ambele emoţii joacă un rol important icircn reglarea socială şi auto-reglarea comportamentului moral vinovăţia fiind apreciată drept o bdquoemoţie mai moralărdquo (Tangney amp Dearing 2002) comparativ cu ruşine Moralitatea relativ mai ridicată a vinovăţiei este legată de faptul că aceasta este asociată preponderent cu reacţii adaptative implică empatia faţă de celălalt exclude agresivitatea şi furia faţă de celălalt şi nu este asociată cu manifestări psihopatologice

Lecturi obligatorii pentru iniţiere icircn temă şi pregătirea pentru examinare

Acest suport de curs Lectura 1 Niedenthal P M Tangney J P amp Gavanski I (1994) If only I werent versus If only I hadnt distinguishing shame and guilt in counterfactual thinking Journal of Personality and Social Psychology 67 585-595 Lectura 2 Tangney J P Wagner P E Barlow D Marschall D E amp Gramzow R (1996) Relation of shame and guilt to constructive versus destructive responses to anger across the lifespan Journal of Personality and Social Psychology 70 797-809

Lecturi de aprofundare pentru o cunoaştere nuanţată şi viziune mai largă

Chelcea S (Ed) (2008) Ruşinea şi vinovăţia icircn spaţiul public Pentru o sociologie a emoţiilor Bucureşti Humanitas Chelcea S (2006) Emoţiile icircn viaţa socială Ruşinea şi vinovăţia icircn spaţiul public postcomunist din Romacircnia Revista de Psihologie Socială 18 87-108 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441510486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Referinţe bibliografice surse citate icircn textul acestui material

Ausubel D P (1955) Relationships between shame and guilt in the socializing process Psychological Review 62 378ndash390 Carver C S amp Scheier M F (1998) On the self-regulation of behavior New York Cambridge University Press Duval S amp Wicklund R A (1972) A theory of objective self-awareness New York Academic Press Frijda N H Kuipers P amp ter Schure E (1989) Relations among emotion appraisal and emotional action readiness Journal of Personality and Social Psychology 57 212-228 Gehm T L amp Scherer K R (1988) Relating situation evaluation to emotion differentiation Nonmetric analysis of crosscultural questionnaire data In K R Scherer (Ed) Facets of emotion Recent research (pp 61-77) Hillsdale NJ England Lawrence Erlbaum Associates Haidt J (2003) The moral emotions In R J Davidson K R Scherer amp H H Goldsmith (Eds) Handbook of affective sciences (pp 852-870) Oxford Oxford University Press Higgins E T (1987) Self-discrepancy A theory relating self and affect Psychological Review 94 319-340 Keltner D amp Buswell B (1996) Evidence for the distinctness of embarrassment shame and guilt A study of recalled antecedents and facial expressions of emotion Cognition and Emotion 10 155-172 Lazarus R S (1991) Emotion and adaptation New York Oxford University Press Lewis M (2000) Self-conscious emotions Embarrassment pride shame and guilt In M Lewis amp J M Haviland-Jones (Eds) Handbook of emotions (2nd ed pp 623ndash636) New York Guilford Press Lewis H B (1971) Shame and guilt in neurosis New York International Universities Press Lindsay-Hartz J (1984) Contrasting experiences of shame and guilt American Behavioral Scientist 27 689-704 Niedenthal P M Tangney J P amp Gavanski I (1994) If only I werent versus If only I hadnt distinguishing shame and guilt in counterfactual thinking Journal of Personality and Social Psychology 67 585-595 Roseman I J (2001) A model of appraisal in the emotion system Integrating applications In K R SchererampA Schorr (Eds) Appraisal processes methods research (pp 68ndash91) New York Oxford University Press Scherer K R (2001) Appraisal considered as a process of multilevel sequential checking In K R Scherer A Schorr amp T Johnstone (Eds) Appraisal processes in emotion Theory methods research (pp 92ndash120) New York Oxford University Press Tangney J P (2007) Shame (pp 870-872) Icircn R F Baumeister amp K D Vohs (Eds) Encyclopedia of Social Psychology Thousand Oaks California SAGE Publications Tangney J P (1993) Shame and guilt Icircn C G Costello (Ed) Symptoms of depression (pp 161-180) New York Wiley 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441610486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Tangney J P (1992) Situational determinants of shame and guild in young adulthood Personality and Social Psychology Bulletin 18 199-206 Tangney J P (1991) Moral affect The good the bad and the ugly Journal of Personality and Social Psychology 61 598ndash607 Tangney J P amp Dearing R L (2002) Shame and Guilt New York Guilford Press Tangney J P Wagner P E Barlow D Marschall D E amp Gramzow R (1996) Relation of shame and guilt to constructive versus destructive responses to anger across the lifespan Journal of Personality and Social Psychology 70 797-809 Tangney J P Miller R S Flicker L amp Barlow D H (1996) Are shame guilt and embarrassment distinct emotions Journal of Personality and Social Psychology 70 1256-1269 Tangney J P Marschall D Rosenberg K Barlow D H amp Wagner P (1994) Childrenrsquos and adultrsquos autobiographical accounts of shame guilt and pride experiences A qualitative analysis of situational determinants and interpersonal concerns (manuscris nepublicat) Taylor SE (1991) Asymmetrical effects of positive and negative events The mobilization-minimization hypothesis Psychological Bulletin 110 67-85 Tracy J L amp Robins R W (2007) The self in self-conscious emotions In J LTracy RW Robins amp J P Tangney (Eds) The self-consious emotions Theory and research New York Guilford Press Tracy J L amp Robins R W (2006) Appraisal antecedents of shame and guilt Support for a theoretical model Personality and Social Psychology Bulletin 32 1339-1351 Tracy J L amp Robins R W (2004) Putting the Self Into Self-Conscious Emotions A Theoretical Model Psychological Inquiry 15 103-125 Weiner B (1985) An attributional theory of achievement motivation and emotion Psychological Review 92 548ndash573 Wicker F W Payne G C amp Morgan R D (1983) Participant descriptions of guilt and shame Motivation and Emotion 7 25-39 1048646 Autor Conf Dr Dorin NASTAS 1048646 Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 1048646 17

icircnsă nu este interesat să le dezvolte aici) aprecieri ce stabilesc care este emoţia fundamentală ce va fi resimţită Dacă evenimentul sau situaţia nu necesită o reacţie urgentă şi rapidă de tipul unei emoţii fundamentale se poate trece la următorul nod de procesare cognitivă Pentru ca să poată fi trăite emoţiile ce implică sinele necesită mai icircntacirci de toate o creştere a conştientizării sinelui şi activarea unor reprezentări relevante ale eului Dacă acest lucru nu se icircntacircmplă lipseşte şi reacţia emoţională Odată activate cunoştinţele relevante despre sine şi plasate icircn centrul conştiinţei se apreciază dacă evenimentul este sau nu relevant pentru identitatea individului

Cadrul 1 Modelul cognitiv-procesual al emoţiilor ce implică sinele

(Tracy amp Robins 2004 2007) sursa Tracy amp Robins 2007 p 10 cu modificări introduse de noi

Ce icircnseamnă această relevanţă pentru sine sau identitate Cel mai uşor este să exemplificăm acest aspect Dacă de exemplu profesorul te surprinde copiind la examen te roagă să te ridici icircn picioare şi comentează fapta icircn faţa colegilor asta are sau nu de a face cu tine Evident că da După ce este clar că evenimentul are de a face cu tine comunică ceva despre tine urmează conform modelului aprecierea măsurii icircn care evenimentul este sau nu congruent cu imaginea sau identitate la care aspiri Este mai rar de icircntacirclnit situaţia icircn care cineva care este surprins copiind la examen ar aprecia că exact asta şi-ar fi dori Icircn cazul icircn care evenimentul sau situaţia relevantă identitar nu ne place Eveniment Relevant pentru supravieţuire DA NU Apreciere cognitivă Focalizarea atenţiei asupra sinelui + activarea reprezentărilor despre sine EMOŢII FUNDAMENTALE Relevant pentru identitate DA Lipsă emoţie NU NU DA Aprecierea congruenţei cu identitatea-scop Atribuirea cauzalităţiiEXTERIORJENAINTERIOR + public INTERIOR Stabilitatea controlabilitatea globalitatea atribuirilor DANU RUŞINEATRUFIAVINOVĂŢIAMAcircNDRIA DA ldquopozitivrdquoNU ldquonegativrdquo 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 10486441048644310486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

nu este congruentă cu imagine pe care am vrea să o avem icircn faţa altora şi a noastră emoţia care va fi trăită va fi una negativă (ca icircn exemplul de mai sus) Dacă icircnsă profesorul ne scoală icircn picioare şi ne spune că am scris cea mai bună teză remarcacircnd aspectele originale şi acurateţea lucrării reacţia afectivă va fi una preponderent pozitivă consonantă cu dorinţa noastră de a fi competenţi şi a fi apreciaţi pentru aceasta Diferenţierea emoţiilor ce implică sinele rolul atribuirilor cauzale

Aşadar aprecierea măsurii icircn care evenimentul este sau nu congruent cu sinele sau identitatea individului stabileşte natura trăirii afective pozitivă vs negativă (conform şi cu Carver amp Scheier 1998) Modelul nu se opreşte icircnsă aici ci icircncearcă să explice cum natura atribuirilor cauzale pe care le face subiectul transformă afectul pozitiv icircn emoţii identificabile drept macircndrie sau trufie iar afectul negativ icircn ruşine vinovăţie sau jenă Prima dimensiune de atribuire care intră icircn calcul este cea clasică intern-extern Este clar că chiar dacă sinele este icircn centrul atenţiei şi o anume parte a sa este activată dacă evenimentul este apreciat ca fiind determinat din exterior emoţiile care se declanşează nu sunt cele ce implică sinele ci emoţiile fundamentale (vezi schema din Cadrul 1) Dacă de exemplu profesorul se apropie icircn timpul examenului şi constată că icircn bancă se află o carte şi te acuză că ai copiat din ea iar tu nu ai făcut acest lucru de prezenţa acelei cărţi nici nu ai ştiut (altfel spus sinele tău nu are legătură cu situaţia creată) reacţia afectivă va fi negativă Cel mai probabil te vei simţi nedreptăţit trăind o emoţie de supărare sau furie ndash o emoţie fundamentală

Emoţiile ce implică sinele după cum rezultă din chiar titlul acestora pot fi resimţite doar icircn măsura icircn care acesta este apreciat ca fiind cauza evenimentului ndash cacircnd cauzalitatea evenimentului se află icircn interiorul individului Aceste emoţii sunt de cele mai multe ori resimţite icircn prezenţa unui public dar pot fi trăite şi icircn absenţa acestuia Singura emoţie care nu poate exista decacirct icircn prezenţa celorlalţi este jena

După ce un eveniment este internalizat intră icircn calcul celelalte trei dimensiuni de atribuire ndash stabilitatea controlabilitatea şi globalitatea Acestea din urmă sunt puternic interconectate astfel icircncacirct autorii analizează efectul lor asupra diferenţierii emoţiilor fără a le separa Icircntradevăr de cele mai multe ori cauzele stabile sunt greu de controlat şi globale (de ex trăsăturile de personalitate) icircn timp ce cauzele instabile sunt preponderent controlabile şi specifice (de ex starea de oboseală) Astfel ruşinea şi trufia sunt rezultatul perceperii evenimentului ca determinat de sinele stabil greu de controlat şi global ndash sinele individului icircn ansamblul său Icircn acelaşi timp vinovăţia şi macircndria sunt resimţite dacă evenimentul este apreciat că fiind rezultatul sinelui instabil controlabil şi specific ndash mai exact de un anume comportament al acestuia (vezi schema din Cadrul 1) Relevanţa modelului Modelul propus de Jessica Tracy şi Richard Robins (2004 2007) este important pentru cacircteva aspecte noi inedite icircn literatura preocupată de emoţiile ce implică sinele Mai icircntacirci de toate modelul marchează trecerea de la o perspectiva descriptivă la una explicativă emoţiile ce implică sinele nu sunt doar descrise ci sunt explicate icircn geneza 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 10486441048644410486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

lor Aceasta permite ca modelul teoretic să fie supus verificării empirice lucru care se şi icircntacircmplă la ora actuală (de ex Tracy amp Robins 2006)

Icircn al doilea racircnd emoţiile ce implică sinele sunt plasate icircntr-o dinamică emoţională mai amplă modelul oferă cacircteva sugestii asupra momentelor icircn care reacţia afectivă a individului ia forma unor emoţii fundamentale

Icircn al treilea racircnd modelul propus bdquomodernizeazărdquo abordarea emoţiilor ce implică sinele prin oferirea unei viziuni cognitiv-procesuale asupra acestora Anterior emoţii precum jena ruşinea vinovăţia erau abordate icircn special de clinicieni icircn contextul unor tulburări psihice sau icircn practica psihoterapeutică Or supremaţia modernă icircn conceptualizarea şi studiul emoţiilor aparţine anume perspectivei cognitive şi abordării procesuale a vieţii psihice

Icircn final modelul integrează abordarea emoţiilor ce implică sinele depăşind astfel etapa anterioară cacircnd acestea erau tratate bdquope bucăţelerdquo separat una de cealaltă

Concluzionacircnd putem spune că modelul procesul-cognitiv al emoţiilor ce implică sinele (Tracy amp Robins 2004 2007) oferă o viziune modernă şi sistematică asupra acestora sugeracircnd totodată noi direcţii de investigare

Perspective icircn definirea ruşinii şi vinovăţiei Una din problemele perene icircn studiul emoţiilor va rămacircne cea a distincţiei dintre ele

E relativ simplu şi uşor să identifici o reacţie afectivă negativă şi să o departajezi de una pozitivă Lucrurile se complică icircnsă iar opiniile se diversifică şi ele odată ce icircn afectul negativ sau cel pozitiv icircncerci să identifici fizionomia specifică uneia sau alteia dintre emoţii Să revenim la exemplul folosit anterior profesorul a prins elevul copiind la examen E uşor de intuit că reacţia afectivă pe care o are acel elev este una negativă dar e mult mai dificil să apreciem ndash deopotrivă din interior (de către chiar cel ce trăieşte emoţia) cacirct şi din exterior (de către cel ce icircncearcă să o deceleze prin observarea comportamentului) ndash ce fel de emoţie anume trăieşte acel elev Icirci este ruşine Se simte jenat Icirci este frică Resimte vinovăţie Oricare dintre aceste emoţii considerate separat sau icircn variate combinaţii se pot presupune icircn spatele trăirilor afective negative ale momentului

Pentru a reuşi o cacirct mai bună identificare a emoţiilor este necesar să ne ghidăm după mai multe indicii sau factori care doar icircmpreună conturează portretul unic al fiecărei emoţii Dacă ţinem cont de exemplul propus este lesne de icircnţeles de ce o bună parte din studiile şi dezbaterile ştiinţifice despre emoţii s-au icircndreptat spre identificarea acestor factori

Cu cacircteva decenii icircn urmă opinia dominantă considera ruşinea şi vinovăţia ca fiind una şi aceiaşi emoţie vinovăţia era apreciată ca fiind o formă mai puţin intensă a ruşinii La fel şi jena a fost mult timp considerată ca fiind o formă a ruşinii mai ştearsă ca intensitate şi de regulă asociată prezenţei publice Viziunea modernă predominantă asupra acestor trei emoţii le consideră icircnsă ca fiind distincte deşi cu multe elemente de asemănare

Icircn continuare vom oferi două perspective de definire care din unghiuri diferite individualizează ruşinea şi vinovăţia şi totodată le departajează icircntre ele 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 10486441048644510486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Rolul atenţiei şi atribuirilor bdquom-am comportat răurdquo vs bdquosunt răurdquo Conform opiniei exprimate de Helen Block Lewis psiholog clinician de la Universitatea Yale icircn cartea sa Shame and Guilt in Neurosis (H B Lewis 1971) ruşinea şi vinovăţia pot fi icircn mod sistematic şi cert diferenţiate dacă ţinem cont de modul icircn care este focalizată atenţia asupra sinelui Iată cum explică icircnsăşi autoarea diferenţa esenţială dintre cele două emoţii

bdquoExperienţa ruşinii se referă icircn mod direct la sine el este obiectul evaluării Icircn vinovăţie sinele nu este obiectul central al evaluării negative ci fapta făcută sau nu Icircn vinovăţie sinele este evaluat negativ doar pentru că se află icircn conexiune cu fapta nefiind centrul experienţei afectiverdquo (H B Lewis 1971 p 30 sublinierea este prezentă icircn original)

Altfel spus dacă icircn cazul ruşinii focalizarea atenţiei icircn momentul auto-aprecierii şi trăirii subiective este pe sine icircn ansamblul său icircn cazul vinovăţiei focalizarea atenţiei este pe un anume comportament al sinelui (bdquoceea ce a făcut sau nu a făcutrdquo sinele) Revenind la exemplul anterior dacă elevul surprins copiind la examen se focalizează asupra sinelui icircn ansamblul său concluzionacircnd ndash bdquosunt răurdquo ndash va resimţi ruşine dacă icircnsă icircşi va limita atenţia doar asupra comportamentului său constatacircnd ndash bdquoam procedat răurdquo ndash emoţia trăită va fi vinovăţia Icircn opinia exprimată de H B Lewis această focalizare diferenţiată a atenţiei ndash asupra sinelui icircn totalitatea sa vs doar asupra unui comportament ndash determină o experienţă fenomenologică diferită la nivelul trăirilor afective (vezi acest subiect tratat separat mai jos) Autoarea menţionează icircn cartea sa mai multe elemente de ordin afectiv cognitiv şi motivaţional care ar fi distincte icircn cazul celor două emoţii (H B Lewis 1971) Cercetările ulterioare au confirmat icircn bună parte justeţea opiniilor exprimate de H B Lewis

Un paradox interesant a apărut icircnsă icircn unele dintre aceste cercetări un rezultat care spune totodată ceva foarte important despre acurateţea cu care ne putem raporta la emoţiile trăite altădată sau chiar pe moment Paradoxul consta icircn următorul aspect deşi marea majoritate a implicaţiilor focalizării diferenţiate a atenţiei icircn cazul ruşinii şi vinovăţiei propuse de H B Lewis au fost confirmate aspectul central de temelie nu s-a putut demonstra Astfel atunci cacircnd subiecţii au fost icircntrebaţi cu privire la măsură icircn care după trăirea unor epizode autobiografice de vinovăţie şi ruşine bdquoşi-au blamat acţiunile şi comportamentelerdquo (aspect presupus a fi central pentru vinovăţie) sau bdquoşi-au blamat personalitatea şi sinelerdquo (aspect presupus a fi esenţial pentru ruşine) subiecţii nu au diferenţiat cele două emoţii din acest punct de vedere (Tangney 1993 Tangney Miller Flicker amp Barlow 1996) Analiza detaliată a răspunsurilor şi explorările statistice suplimentare au arătat că cel mai probabil deşi focalizarea diferenţiată ndash pe comportament sau sine ndash funcţionează determinacircnd hotăracirctor departajarea vinovăţiei de ruşine acest proces cognitiv scapă atenţiei şi memoriei subiecţilor (Tangney amp Dearing 2002) Altfel spus focalizarea diferenţiată a atenţiei icircn cele două emoţii se realizează la momentul trăirii emoţiei dar nu ne dăm seamă şi nu raportăm acest lucru ulterior

S-a găsit icircnsă o soluţie Pentru a identifica indirect procesul centrării diferenţiate a atenţiei icircn cele două emoţii cercetătorii au folosit cunoştinţele dintr-un alt domeniu de cercetare ndash cel al studiului gacircndirii contrafactuale La ce se referă gacircndirea contrafactuală Pentru a o explica e bine să revenim la acelaşi exemplu cu elevul surprins 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 10486441048644610486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

copiind Icircn momentele ce urmează imediat incidentului acel elev ştie că a fost prins copiind este un aspect incontestabil un incident cert al istoriei personale recente Icirci este la fel de clar şi faptul că incidentul nu mai poate fi evitat ndash s-a produs deja Şi totuşi gacircndirea umană caracterizată prin posibilitatea de a călători icircn timp derulează imaginile şi timpul icircnapoi icircnainte de momentul cu pricina şi icircncearcă să construiască o istorie alternativă care bdquoar fi putut fi dacă lucrurile s-ar fi icircntacircmplat altfelrdquo Icircn acel moment gacircndirea umană devine contrafactuală (alias contrară faptelor deja petrecute şi binecunoscute) simulacircnd alternative contrare evenimentului sau opuse unei gacircndiri bazate pe faptele reale De exemplu elevul se poate surprinde că icircşi aduce aminte de faptul că este leneş şi amacircnă permanent momentul studiului pacircnă constată că nu mai are cum obţine o notă bună decacirct copiind (bdquodacă nu aşi fi fost atacirct de leneş şi delăsător rdquo) Sau icircn mintea sa poate apărea următorul gacircnd bdquodacă nu aşi fi icircntacircrziat prindeam un loc mai dosit şi nu mă prindea rdquo Cercetările au arătat că acest tip de gacircndire ndash contrafactuală ndash apare de cele mai multe ori atunci cacircnd subiectul se confruntă cu o circumstanţă neplăcută a vieţii sale pe care crede că ar fi putut-o evita bdquodoar dacă rdquo lucrurile s-ar fi derulat altfel Icircn acest tip de gacircndire se poate remarcă o anume ciudăţenie şi aparentă iraţionalitate icircn viaţă reală timpul nu poate fi icircntors icircnapoi iar lucrurile nu mai pot fi schimbate astfel icircncacirct mintea umană a icircntacircrziat ndash alernativele contrafactuale nu se mai pot monta icircn filmul vieţii parcurse De ce totuşi pierdem timp reflectacircnd contrar evidenţelor deja consumate construind alternative care bdquoar fi putut fi dar nu mai pot firdquo Răspunsul cel mai simplu constă icircn faptul că icircn baza gacircndirii contrafactuale (post-factum) putem trage icircnvăţăminte pentru viitor (ante-factum) Revenind la exemplul nostru aceste icircnvăţăminte pentru viitor ar putea fi frazate astfel bdquoaltădată să icircnveţi din timp ca să nu trebuiască să trişezi pentru a avea o notă marerdquo sau icircn cel de-al doilea caz bdquoaltădată să te aşezi strategic astfel icircncacirct să copiezi icircn siguranţărdquo Aţi auzit zicerea bdquotot păţitu-i priceputrdquo sau bdquodă Doamne mintea cea de pe urmărdquo o parte din icircnţălepciunea păţitului este opera gacircndirii sale contrafactuale

Cum poate fi folosită gacircndirea contrafactuală pentru a depista focalizarea diferenţiată a atenţiei icircn cazul vinovăţiei şi ruşinii Imaginaţi-vă că participaţi la un studiu icircn care vi se cere să povestiţi sub forma unei naraţiuni scrise şi anonime un moment din viaţă icircn care aţi trăit ruşinea sau vinovăţia După ce finalizaţi relatarea sunteţi invitaţi să faceţi un exerciţiu de gacircndire contrafactuală să vă imaginaţi ce ar fi trebuit să fie altfel ndashcomportamentul situaţia persoana voastră ndash ca rezultatul neplăcut ce a determinat ruşinea sau vinovăţia să nu fi intervenit Gacircndirea contrafactuală călătoreşte icircn trecut refăcacircnd un lanţ cauzal al evenimentelor ea face atribuiri cauzale retroactive Cred că aţi intuit deja legătura icircntre natura emoţiei şi direcţia gacircndirii contrafactuale Ipoteza este că dacă aţi trăit ruşinea gacircndirea contrafactuală va fi preponderent orientată spre schimbarea imaginară a sinelui şi asta pentru că el este văzut icircn ansamblul său ca fiind cauza cea mai plauzibilă pentru neplăcerile actuale Icircn cazul vinovăţiei mutaţiile imaginare vor viza preponderent comportamentele sinelui considerate separat

Bazacircndu-se pe raţionamente similare celor expuse Paula Niedenthal June Tangney şi Igor Gavanski (1994) au realiza două serii de cercetări prin care indirect dar convingător au reuşit să demonstreze că ruşinea este preponderent asociată cu atenţia orientată asupra sinelui văzut ca agent cauzal icircn timp ce icircn vinovăţie atenţia se icircndreaptă asupra comportamentelor considerate responsabile de auto-evaluarea şi trăirile afective

Lectura 1 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 10486441048644710486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

negative (detaliile studiilor realizate de autorii menţionaţi le găsiţi icircn lectura pentru acest curs) Tipul transgresiunii normative bdquofapte păcătoaserdquo vs bdquosinele decăzutrdquo

Atenţia se poate icircndrepta bdquodin interiorrdquo asupra sinelui sau comportamentului dar pacircnă la urmă privind bdquodinafarărdquo situaţia se prezintă astfel (a) sunt icircncălcate anumite norme care există pentru a asigura buna şi corecta relaţionare interumană (b) individul este conştient de acest fapt şi de responsabilitatea sa pentru icircncălcarea acestora şi (c) se auto-pedepseşte prin auto-flagelare afectivă ndash trăirea unor emoţii negative Privite astfel ruşinea şi vinovăţia sunt icircn primul racircnd bdquoemoţii moralerdquo sau bdquoemoţii socio-moralerdquo (Keltner amp Buswell 1996 p 155) Icircn opinia larg acceptată exprimată de Jonathan Haidt emoţiile morale sunt bdquoacele emoţii care au o legătură cu interesele sau bunăstarea societăţii icircn ansamblul său sau cel puţin al altor persoane decacirct cel care trăieşte acea emoţierdquo (Haidt 2003 p 853)

Pentru unii cercetători focalizarea atenţiei atribuirea cauzalităţii intensitatea trăirii afective etc sunt mai puţin relevante pentru definirea şi distingerea celor două emoţii Ei caută să le departajeze analizacircnd prioritar şi icircn detaliu tipul transgresiunilor normative Astfel vinovăţia este considerată ca fiind emoţia-pedeapsă pentru conduita prin care sunt icircncălcate standarde morale obligatorii universale (Ausubel 1955 Lindsay-Hartz 1984 Tangney 1992 Tangney Marschall Rosenberg Barlow amp Wagner 1994) icircn timp ce ruşinea survine ca urmare a eşecului de a corespunde unor aşteptări importante pe care le au persoanele semnificative faţă de individ sau pe care persoana icircn cauză şi le-a stabilit singură (Lindsay-Hartz 1984 Tangney 1992 Tangney et al 1994) Altfel spus icircn cazul vinovăţiei e vorba de icircncălcarea unor standarde socio-morale universale existente şi acceptate icircntr-o societate (un fel de bdquocod socio-moral universal şi acceptatrdquo) icircn timp ce icircn cazul ruşinii standardele sunt ideosincratice negociate cu cei apropiaţi şi mai ales cu sine icircnsuşi constituind un fel de bdquocod socio-moral individual şi asumatrdquo

Morala comună unei colectivităţi ne spune care sunt bdquofaptele păcătoaserdquo icircn faţa acesteia (vezi cacircteva reflecţii despre reperele religioase ale acesteia icircn Cadrul 2) Pedeapsa pe care trebuie să ţi-o aplici icircn acest caz ar fi cea de a resimţi o bdquobiciuire afectivă negativărdquo din interior ndash trăirea vinovăţiei Recunoaşterea transgresiunii şi manifestarea vinovăţiei urmate eventual de bdquofapte bunerdquo au drept scop repararea bdquorăuluirdquo produs şi restabilirea armoniei sine-ceilalţi sau sine-societate Icircn cazul icircn care posezi convingeri religioase păcatele pot fi iertate prin căinţă şi ispăşire icircn contextul participării la taina spovedaniei şi respectării canoanelor stabilite de duhovnic Omul e păcătos şi greşeşte iar căinţa şi vinovăţia icircl icircmpacă cu ceilalţi cu societatea şi cu divinitatea icircl repun pe drumul cel bun Ruşinea apare icircnsă icircn contextul unui alt tip de transgresiuni Dintre toţi oamenii prezenţi icircntr-o societate există doar un număr relativ mic la care ţinem foarte mult ndash persoanele semnificative sau ceilalţi semnificativi (revezi discuţia din cursul introductiv) Ei au anumite vise şi aşteptări cu privire la sinele nostru icircn icircntregime (părinţii şi soţulsoţia sunt primii pe această listă) La aceste pretenţii şi aşteptările se adaugă evident şi cele pe care le avem noi icircnşine faţă de sine Acest sine dorit sau datorat pentru cei apropiaţi sau pentru noi (Higgins 1987) poate greşi (icircn sensul moralei 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 10486441048644810486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

comune) dar nu are voie să ne dezamăgească icircncrederea marele speranţe Şi totuşi se icircntacircmplă uneori cacircnd nu respectă morala şi standardele pe care se edifică icircn de aproape sinele bdquocade icircn ochii săi şi a celor apropiaţirdquo Această cădere este mai importantă decacirct o simplă greşeală Sinele decăzut sinele eşuat cu privire la normele şi aşteptările asumate şi interiorizate trezeşte o reacţie afectivă mult mai intensă care-l biciuieşte mai tare pe cel căzut ndash ruşinea

Cadrul 2 Păcatele faţă de ceilalţi

Regulile socio-morale universale comune pentru o cultură adeseori au o sorginte religioasă Astfel pentru matricea culturală occidentală puternic impregnată icircn timp de creştinism importante sunt respectarea celor bdquozece poruncirdquo prezente icircn Vechiul Testament şi abţinerea de la săvacircrşirea celor bdquoşapte păcate fundamentalerdquo sistematic expuse de Toma drsquoAquino (1225-1274)

Icircn porunci pe lacircngă menţionarea unor reguli de raportare faţă de Dumnezeire (a cinsti un singur demiurg a nu avea idoli a respecta numele şi ziua Creatorului) găsim reguli de raportare morală faţă de semeni păstrarea respectului faţă de părinţi faţă de viaţa şi proprietatea celuilalt faţă de adevăr Tot icircn porunci găsim interdicţia pentru o viaţă sexuală dezorganizată (bdquodesfracircnareardquo) şi invidierea celuilalt

Toma drsquoAquino reia interdicţia pentru sexualitatea necontrolată (bdquopofta trupeascărdquo) şi invidie (bdquopizmardquo) adăugacircnd acestora necesitatea abţinerii de la icircmbuibare (bdquolăcomierdquo) lene trufie macircnie şi avariţie (bdquozgacircrcenierdquo sau bdquoiubire de aurrdquo)

Pentru psihologia afectivităţii este interesant să analizăm icircn special lista celor şapte păcate capitale Icircn esenţă icircn spatele lor se află invitaţia de a ne folosi raţiunea (bdquocogniţiardquo) pentru a ne icircnfracircna simţirea (bdquoafectulrdquo) Icircntr-adevăr trei dintre păcate sunt pasiuni sau patimi pofta de macircncare (lăcomia) pofta de bani (avariţia) şi pofta trupească (desfracircnarea) trei sunt emoţii invidia trufia macircnia Cea din urmă ndash lenea ndash doar aparent nu face parte din regnul afectivităţii lenea icircnseamnă absenţa oricărei imbold afectiv imbold de a face ceva

June Price Tangney (1992) apreciază că ruşinea pare să fie o emoţie cu o acoperire normativă mai polimorfă ea poate fi trăită atacirct cu referire la transgresiunea standardelor socio-morale comune cacirct şi cu privire la transgresiuni ale standardelor personale care pot fi sau nu morale (cele din urmă mai ales sunt asociate frecvent cu expectanţe de performanţă) domeniul ruşinii este mai restracircns ndash ea apare doar ca urmare a icircncălcării unor standarde socio-morale comune Integrarea perspectivelor

Am prezentat două puncte de vedere despre cauzele care fac diferenţa dintre ruşine şi vinovăţie Ambele icircncearcă să prezică cacircnd şi care dintre emoţii va da contur trăirilor afective negative generate de transgresiuni a unor standarde transgresiuni pentru care indivizii icircşi asumă responsabilitatea (vezi modelul din Cadrul 1)

Conform primei opinii diferenţierea se face preponderent bdquodin interiorrdquo prin focalizarea atenţiei asupra sinelui sau comportamentului (H B Lewis 1971 Tangney amp Dearing 2002) Modelul cognitiv-procesual al emoţiilor ce implică sinele propus de Tracy şi Robins (2004 2007) precizează că orientarea atenţiei spre sine sau comportament este rezultatul atribuirilor de stabilitate controlabilitate şi globalitate (vezi Cadrul 1)

Conform perspectivei secunde diferenţierea se face preponderent bdquodin exteriorrdquo icircn funcţie de natura transgresiunilor normative icircncălcarea normelor ce ţin de standarde 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 10486441048644910486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

socio-morale comune generacircnd preponderent vinovăţie icircn timp ce icircncălcarea standardelor individuale s-ar solda de cele mai multe ori cu trăirea ruşinii Niciuna din cele două perspective nu afirmă autonomia sau hegemonia totală a mecanismului propus Care e legătura dintre cele două abordări propuse Sunt ele perspective separate sau conexe Opinia noastră este că cele două perspective trebuie privite ca fiind complementare icircmpreună explică mai bine geneza şi instalarea uneia sau celeilalte dintre emoţii Ţinacircnd cont de natura obiectivă a unui standard (bdquoprivit din exteriorrdquo) putem anticipa cu o mai mare probabilitate producerea unei reacţii afective Dar procesele legate de interiorizarea standardului de atribuire a cauzalităţii şi orientare a atenţiei pot re-icircncadra reacţia afectivă estimată iniţial De exemplu dacă cineva a copiat la examen1 fără a fi prins ndash icircncălcacircnd astfel cumulativ o normă socială (corectitudinea) o valoare academică esenţială (onestitatea) dar şi una din preceptele moralei creştine (nu minţi) ndash ne vom aştepta să resimtă vinovăţie (faţă de colegi faţă de profesor faţă de divinitate) Să ne imaginăm icircnsă că acel student anterior copiatului a interiorizat acest standard social (căruia putem să-i spunem bdquocorectitudine icircn evaluarea academicărdquo) transformacircndu-l astfel icircn registrul codului personal de conduită (ca o cerinţă de conduită formulată faţă de sine icircnsuşi) Icircn acest din urmă caz ne vom aştepta ca urmarea comportamentului fraudulos să provoace o reacţie emoţională mai intensă ndash ruşine sau un amestec de ruşine faţă de sine şi vinovăţie faţă de ceilalţi Desigur nu trebuie exclusă şi varianta absenţei oricărei reacţii afective ndash căreia icirci putem spune pe bună dreptate şi literalmente bdquone-simţirerdquo (absenţa normei cuplată cu absenţa trăirii afective) Aceasta din urmă poate fi determinată de existenţa unei convingeri personale opuse ca direcţie celei sociale (bdquoa copia este normal ai mai multe şanse să ai note marirdquo) fie intervenţiei mecanismelor de atribuire care bdquoneutralizeazărdquo transgresiunea icircn situaţia concretă (bdquotoţi au copiat trebuia eu să fiu cel cea mai dintre toţirdquo)

Concluzionacircnd putem spune că doar cunoscacircnd cacirct mai multe detalii despre valorile diverselor componente ale unei emoţii şi legăturile dintre acestea (paternul emoţional specific situaţional ndash cognitiv ndash motivaţional ndash subiectiv ndash somatic ndash comportamental) şi apoi avacircnd la icircndemacircnă cacirct mai multe date concrete despre contextul experienţei afective putem estima cu mai mare acurateţe ce emoţie sau emoţii a trăit subiectul Această cunoaştere dacă este corect informată şi analizată poate fi mai relevantă decacirct ceea ce ne poate spune chiar subiectul ce a experimentat acea stare emoţională Definiţii de lucru Ţinacircnd cont de cele enunţate anterior putem oferi definiţii de lucru pentru cele două emoţii Astfel vom defini vinovăţia ca fiind o reacţie emoţională ce survine de cele mai multe ori atunci cacircnd prin conduita sa individul icircncalcă un standard socio-moral general recunoaşte şi acceptă responsabilitatea sa pentru transgresiune şi icircşi focalizează atenţia asupra comportamentului deficient Icircn contrast ruşinea este o reacţie emoţională ce survine de cele mai multe ori atunci cacircnd individul icircncalcă un standard personal de 1 Comportamentul pe care-l identificăm drept copiat la examen poate fi icircnţeles icircn cacircteva moduri convergente (a) reprezintă o formă de plagiat frecvent icircntacirclnită icircn mediul academic (b) este o formă de trişare de lipsă de fair-play faţă de colegi (c) e una din modalităţile concrete prin care se minte Motivul pentru care exemplificăm prin acest comportament trăirea ruşinii şi vinovăţiei rezidă icircn faptul că marea majoritate a studiilor au avut drept participanţi studenţi sau elevi aceştia asociind frecvent cele două emoţii acestui gen de comportament 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441010486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

conduită (pe care fie l-a interiorizat fie şi l-a stabilit singur) sau are o performanţă sub nivelul aşteptărilor sale sau a audienţei (icircn special a audienţei reale sau private şi semnificative) icircntr-un domeniu relevant pentru auto-evaluare ruşinea se caracterizează prin focalizarea atenţiei asupra sinelui apreciat icircn ansamblul său

Trebuie să precizăm că definiţiile oferite sunt decupate doar prin prisma analizei principalelor valori şi relaţii ce se pot stabili icircntre primele două componente ale emoţiei Este adevărat că aceste două componente au un rol prioritar adesea chiar hotăracirctor icircn decuparea şi instalarea unei stări emoţionale (vezi cursul introductiv) Definiţiile oferite icircnsă pot fi completate şi icircntregite icircn măsura icircn care sunt analizate celelalte componente ale emoţiei lucru pe care-l realizăm parţial icircn continuare (din motive de spaţiu componentele expresive ale emoţiei ndash cea somatică şi comportamentală nu vor fi tratate aici)

Concluzionacircnd putem spune că ruşinea şi vinovăţia sunt emoţii diferite distincte

Acesta lucru este susţinut atacirct de modelul cognitiv-procesual al emoţiilor ce implică sinele (Tracy şi Robins 2004 2007) cacirct şi de ipoteza focalizării atenţiei icircn cazul celor două emoţii (H B Lewis 1971) sau perspectiva naturii diferite a standardelor ce sunt icircncălcate (Keltner amp Buswell 1996 Tangney 2007) Putem spune metaforic că cele două emoţii sunt bdquoemoţii-gemenerdquo uşor de confundat nu icircnsă imposibil de distins Icircn continuare vom icircncerca să conturăm mai icircn detaliu portretul fiecăruia fără a uita să spunem şi unde ele seamănă foarte mult

Portret de familie diferenţe şi asemănări icircntre ruşine şi vinovăţie Antecedentele situaţionale Antecedentele situaţionale pentru ruşine şi vinovăţie trebuie icircnţelese ca fiind acele elemente prezente icircn structura situaţiei care sunt accesibile observării bdquodin exteriorrdquo relativ independent de subiecţii care trăiesc o emoţie sau alta Icircn perspectiva noastră antecedentele situaţionale ale vinovăţiei sunt asociate standardelor sociale (prioritar socio-morale dar şi de performanţă) standarde larg acceptate icircntr-o comunitate Icircn contrast antecedentele situaţionale ale ruşinii sunt asociate standardelor personale (prioritar de performanţă dar şi socio-morale) standarde elaborate sau interiorizate de individ Mult timp s-a considerat că ruşinea este preponderent determinată de prezenţa unei audienţe icircn timp ce vinovăţia intervine atunci cacircnd individul este singur (Ausbel 1955 Gehm amp Scherer 1988) Studii mai recente nu au confirmat acest lucru ruşinea şi vinovăţia sunt preponderent resimţite icircn prezenţa altor persoane (Tangney 1992) proporţia momentelor icircn care sunt resimţite cacircnd subiectul se află singur fiind aceiaşi ndash icircn aproximativ 17 din totalul experienţelor (Tangney et al 1994) De asemenea s-a constatat că numărul persoanelor prezente icircn momentul trăirii emoţiei (mărimea audienţei) sau numărul persoanelor care au aflat despre transgresiune deşi nu sunt prezente (gradul de cunoaştere publică a faptei) nu diferă icircn cazul celor două emoţii (Tangney et al 1994) 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441110486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Antecedentele preponderent specifice vinovăţiei Cele mai puternic predictive antecedente situaţionale pentru resimţirea vinovăţiei sunt asociate următoarelor transgresiuni

10486441048644minciuna trişarea furtul infidelitatea neacordarea ajutorului celor aflaţi icircn nevoie icircmbuibarea (Tangney 1992)

10486441048644nerespectarea obligaţiilor sociale neglijarea celuilalt profitul pe seama altuia gacircnduri sau reacţii afective neadecvate eşecul icircn respecta norma reciprocităţii bacircrfa nerespectarea promisiunilor făcute (Keltner amp Buswell 1996)

Antecedentele preponderent specifice ruşinii Antecedentele situaţionale care de cele mai dese ori favorizează trăirea ruşinii sunt următoarele

10486441048644eşecuri personale (academice la serviciu de performanţă fizică aproxim 60 din situaţii) comportament inacceptabil aspect fizic neadecvat performanţă sexuală comportament imoral rănirea emoţională a unei persoane (Tangney 1992)

10486441048644eşec icircn a corespunde aşteptărilor celorlalţi dezamăgirea de sine comportament neadecvat rolului (Keltner amp Buswell 1996)

Este important să spunem că nici unul din ingredientele situaţionale menţionate nu este responsabil icircn exclusivitate doar pentru declanşarea ruşinii sau după caz a vinovăţiei De cele mai multe ori ambele emoţii sunt susceptibile de a fi trăite icircn prezenţa unuia şi aceluiaşi factor situaţional diferenţa adeseori vine din parte proceselor asociate componentei cognitive a emoţiilor fiind tributară perceperii şi evaluarii situaţiei Fenomenologia trăirilor subiective Icircn identificare modului icircn care sunt resimţite cele două emoţii vom acorda prioritate evidenţierii trăirilor care le departajează cel mai elocvent conturacircndu-le experienţa subiectivă specifică şi distinctă Trăirile subiective asociate vinovăţiei Atunci cacircnd individul acceptă producere unui comportament ce icircncalcă un standard social spunacircndu-şi bdquom-am comportat rău rdquo imediat fraza poate fi continuată prin bdquofaţă de rdquo Altfel spus icircn vinovăţie atenţia nu este doar focalizată pe comportamentul rău ci şi pe consecinţa nefastă pe care o are asupra unei alte persoane Din acest punct de vedere cel vinovat are parte de remuşcări sau mustrări ale cugetului (icircn engl remorse) care revin icircn mintea sa periodic refăcacircnd durerea emoţională iniţială O emoţie frecvent asociată vinovăţiei este regretul Avacircnd icircn vedere că atenţia icircn cazul vinovăţiei este concentrată pe comportament şi consecinţele acestuia subiectul icircşi păstrează un sentiment al controlului asupra situaţiei 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441210486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

ceea ce poate conduce la credinţa posibilităţii remedierii răului produs şi dorinţa de a face acest lucru (Wicker Payne amp Morgan 1983 vezi mai jos şi tendinţele acţionale) Trăirile subiective asociate ruşinii Durerea subiectivă suferită icircn cazul ruşinii este mai mare Această intensitate relativă este determinată deopotrivă de focalizarea asupra icircntregului sine şi contemplarea decăderii acestuia icircn faţa societăţii a persoanelor apropiate sau faţă de sine icircnsuşi June Price Tangney etichetează ruşinea ca fiind bdquoemoţia uracircciunii fiinţeirdquo (icircn engl bdquouglyrdquo emotion) icircn timp ce vinovăţia este doar bdquoemoţia comportamentului răurdquo (icircn engl bdquobadrdquo emotion) Sinele icircn ansamblul său este trăit ca fiind fără valoare lipsit de putere şi mic Senzaţia subiectivă de bdquoicircmpuţinarerdquo a chiar fizicului corporal al sinelui este o experienţă psiho-somatică exotică şi distinctivă pentru ruşine Ruşinea este o emoţie care presupune blamarea sinelui icircn ansamblul său (H B Lewis 1971 Tangney amp Dearing 2002) Tendinţele acţionale Tendinţele acţionale presupune predispoziţia individului ndash chiar icircn momentul trăirii unui epizod emoţional sau imediat după acesta ndash de a acţiona icircntr-un fel sau altul Trebuie să reţinem faptul că predispoziţia e doar o probabilitate nu o certitudine Vinovăţia şi tendinţele constructive

Vinovăţia este asociată icircn mod frecvent cu tendinţa de a acţiona astfel icircncacirct răul produs anterior altora sau societăţii să fie remediat (Frijda Kuipers amp ter Schure 1989) Atunci cacircnd remedierea concretă a acestuia nu se poate face cel vinovat icircncearcă să se angajeze icircn remedierea răului fie şi doar simbolic pentru că tocmai au icircncălcat buna organizare a vieţii sociale vinovaţii manifestă icircn forme variate reafirmarea icircncrederii icircn justeţea ordinii sociale şi morale dominante (Lindsay-Hartz 1984) Una din tendinţele acţionale specifice vinovăţiei este căutarea prin modalităţi diferite a iertării pentru faptele rele Vinovăţia este responsabilă şi pentru un efect de bdquoicircnvăţare de minterdquo individul ajunge la concluzia că pe viitor va evita comportamentele care l-au determinat să sufere emoţia neplăcută

Icircn ansamblul lor tendinţele comportamentale asociate vinovăţiei tind să fie constructive urmăresc repararea reală sau cel puţin simbolică a răului cauzat (Tangney Wagner Barlow Marschall amp Gramzow 1996) Ruşinea şi tendinţele distructive Comparativ cu vinovăţia ruşinea este mai puţin asociată cu tendinţe acţionale Ruşinea presupune mai degrabă bdquolăsarea capului şi macircinilor icircn josrdquo Sinele lipsit de valoare şi putere este mai degrabă distrus decacirct dispus să acţioneze

Există totuşi două tendinţa acţionale dominantă şi radical opuse frecvent asociate cu ruşinea retragerea pasivă sau ofensivă agresivă

Frecvent atunci cacircnd indivizii resimt ruşinea au tendinţa de a se ascunde sau chiar de a dispare (Tangney 1991 Tangney amp Dearing 2002) Aceasta tendinţă este

Lectura 2 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441310486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

icircnsoţită de senzaţia de micşorare a corpului şi dorinţa de fugă de ceilalţi de evitare a contactului social Cel mai bine este surprinsă această tendinţă icircn zicerea bdquoicircmi vine să intru icircn pămacircnt de ruşinerdquo

Dar uneori fuga din situaţie nu este posibilă iar tensiunea emoţională negativă este mult prea mare Ce se icircntacircmplă atunci Alternativa acesteia este oarecum de neaşteptat individul trece de le fugă la atac dezlănţuidu-se cu furie asupra altora Icircn opinia iniţial formulată de Helen Block Lewis (1971) ruşinea trebuie privită ca fiind intim legată de furie La o primă vedere o astfel de relaţie este paradoxală ruşinea icircnseamnă asumarea responsabilităţii pentru eşec sau icircncălcarea unui standard personal puternic relevant (alias atribuire internă a cauzalităţii) icircn timp ce furia survine atunci cacircnd o altă persoană este văzută ca fiind sursa unor acţiuni care prejudiciază sau nemulţumesc puternic un individ (alias atribuire externă a cauzalităţii)

H B Lewis explică legătura dintre cele două emoţii printr-o dinamică afectivă care poate fi exemplificată hidrauluic Ruşinea este uneori foarte intensă fiind asociată cu tendinţe şi reacţii ostile intense faţă de sine icircnsuşi Uneori individul ajunge să fie bdquocopleşit şi paralizatrdquo (H B Lewis 1971 p 41) de ostilitatea icircndreptată spre interior Sistemul psihic vrea icircn mod natural să scape de bdquoiadul dezlănţuitrdquo icircn interiorul său de trăirea ruşinii Pentru că icircn aceste momente sinele este neputincios şi lipsit de valoare centrat asupra nimicniciei sale şi demoralizat alternativele constructive specifice vinovăţiei nu-şi găsesc locul icircn mintea individului Tensiunea creşte bdquorăutateardquo se acumulează şi se condensează ajungacircnd să bdquoumple găleatardquo şi la un moment dat se revarsă peste capul altuia care ajunge astfel o ţintă externă a macircniei bdquotu ieşti cel rău nu eurdquo Are loc o externalizare a blamării sinelui care detensionează sistemul psihic icircn primul racircnd prin faptul că scapă sinele de concentrarea atenţiei asupra sa furia icircnsemnă atribuirea cauzalităţii evenimentului negativ icircn exterior icircn responsabilitatea unei alte persoane şi concentrarea atenţiei asupra celuilalt Frecvent externalizarea blamării sinelui nu implică doar furia faţă de celălalt ci chiar agresarea altor persoane (Tangney et al 2006 Tangney amp Ddearing 2002)

Avacircnd icircn vedere cele spuse mai sus este uşor de icircnţeles substanţa psiho-logică subiacentă următorului aforism bdquoAdeseori furia este expresia unei profunde nemulţumiri de sinerdquo

Rezumatul cursului Ruşinea şi vinovăţia sunt emoţii negative ce implică sinele Ruşinea şi vinovăţia sunt

două bdquoemoţii-surorirdquo foarte asemănătore dar icircn acelaşi timp suficient de diferite Modelul cognitiv-procesual al emoţiilor ce implică sinele (Tracy amp Robins 2004 2007) le departajează prin prisma mecanismelor atribuirii diferenţiate a cauzalităţii vinovăţia este determinată de perceperea unei responsabilităţi personale instabile controlabile şi specifice icircn timp ce ruşinea este asociată unei responsabilităţi personale stabile non-controlabile şi globale Consecinţa acestor aprecieri diferenţiate ale responsabilităţii personale este direcţionarea atenţiei spre comportament şi consecinţele acestuia asupra celorlalţi (icircn vinovăţie bdquom-am comportat rău faţă de rdquo) sau spre sine şi evaluarea acestuia de către ceilalţi (icircn ruşine bdquosunt o persoană rea şi asta este clar şi pentru ceilalţi rdquo) 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441410486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Pentru că survin ca urmare a unor transgresiuni normative adeseori cu impact asupra celorlalţi ruşinea şi vinovăţia sunt considerate emoţii morale Natura normelor principiilor sau regulilor icircncălcate diferă icircn cele două emoţii Astfel vinovăţia este resimţită icircn special cacircnd individul nu respectă standardele sociale de raportare la ceilalţi şi cele de performanţă socială Ruşinea intervine icircn special icircn cazul icircn care individul nu eşuează cu privire la standardele personale de performanţă sau morala personală de raportare faţă de ceilalţi

Subsecvent diferenţelor prezente la nivelul antecedentelor situaţionale şi aprecierii cognitive fenomenologia trăirilor subiective asociate celor două emoţii precum şi tendinţele acţionale sunt şi ele diferite Astfel vinovăţia se caracterizează prin remuşcări şi regret care de cele mai multe ori determină tendinţe comportamentale constructive individul caute să reparare prejudiciului şi să obţină iertarea din partea celui afectat Ruşinea este o emoţii mult mai intensă caracterizată prin faptul că individul se blamează pe sine icircn icircntregime resimte neputinţă şi dorinţa de a se ascunde de ochii celorlalţi Tendinţele comportamentale icircn cazul ruşinii icircnsă pot fi opuse individul manifesta preponderent o reacţie de retragere pasivă de fugă de ceilalţi sau mai rar una de ofensivă agresivă de transfer al blamării spre persoanele din exterior

Ambele emoţii joacă un rol important icircn reglarea socială şi auto-reglarea comportamentului moral vinovăţia fiind apreciată drept o bdquoemoţie mai moralărdquo (Tangney amp Dearing 2002) comparativ cu ruşine Moralitatea relativ mai ridicată a vinovăţiei este legată de faptul că aceasta este asociată preponderent cu reacţii adaptative implică empatia faţă de celălalt exclude agresivitatea şi furia faţă de celălalt şi nu este asociată cu manifestări psihopatologice

Lecturi obligatorii pentru iniţiere icircn temă şi pregătirea pentru examinare

Acest suport de curs Lectura 1 Niedenthal P M Tangney J P amp Gavanski I (1994) If only I werent versus If only I hadnt distinguishing shame and guilt in counterfactual thinking Journal of Personality and Social Psychology 67 585-595 Lectura 2 Tangney J P Wagner P E Barlow D Marschall D E amp Gramzow R (1996) Relation of shame and guilt to constructive versus destructive responses to anger across the lifespan Journal of Personality and Social Psychology 70 797-809

Lecturi de aprofundare pentru o cunoaştere nuanţată şi viziune mai largă

Chelcea S (Ed) (2008) Ruşinea şi vinovăţia icircn spaţiul public Pentru o sociologie a emoţiilor Bucureşti Humanitas Chelcea S (2006) Emoţiile icircn viaţa socială Ruşinea şi vinovăţia icircn spaţiul public postcomunist din Romacircnia Revista de Psihologie Socială 18 87-108 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441510486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Referinţe bibliografice surse citate icircn textul acestui material

Ausubel D P (1955) Relationships between shame and guilt in the socializing process Psychological Review 62 378ndash390 Carver C S amp Scheier M F (1998) On the self-regulation of behavior New York Cambridge University Press Duval S amp Wicklund R A (1972) A theory of objective self-awareness New York Academic Press Frijda N H Kuipers P amp ter Schure E (1989) Relations among emotion appraisal and emotional action readiness Journal of Personality and Social Psychology 57 212-228 Gehm T L amp Scherer K R (1988) Relating situation evaluation to emotion differentiation Nonmetric analysis of crosscultural questionnaire data In K R Scherer (Ed) Facets of emotion Recent research (pp 61-77) Hillsdale NJ England Lawrence Erlbaum Associates Haidt J (2003) The moral emotions In R J Davidson K R Scherer amp H H Goldsmith (Eds) Handbook of affective sciences (pp 852-870) Oxford Oxford University Press Higgins E T (1987) Self-discrepancy A theory relating self and affect Psychological Review 94 319-340 Keltner D amp Buswell B (1996) Evidence for the distinctness of embarrassment shame and guilt A study of recalled antecedents and facial expressions of emotion Cognition and Emotion 10 155-172 Lazarus R S (1991) Emotion and adaptation New York Oxford University Press Lewis M (2000) Self-conscious emotions Embarrassment pride shame and guilt In M Lewis amp J M Haviland-Jones (Eds) Handbook of emotions (2nd ed pp 623ndash636) New York Guilford Press Lewis H B (1971) Shame and guilt in neurosis New York International Universities Press Lindsay-Hartz J (1984) Contrasting experiences of shame and guilt American Behavioral Scientist 27 689-704 Niedenthal P M Tangney J P amp Gavanski I (1994) If only I werent versus If only I hadnt distinguishing shame and guilt in counterfactual thinking Journal of Personality and Social Psychology 67 585-595 Roseman I J (2001) A model of appraisal in the emotion system Integrating applications In K R SchererampA Schorr (Eds) Appraisal processes methods research (pp 68ndash91) New York Oxford University Press Scherer K R (2001) Appraisal considered as a process of multilevel sequential checking In K R Scherer A Schorr amp T Johnstone (Eds) Appraisal processes in emotion Theory methods research (pp 92ndash120) New York Oxford University Press Tangney J P (2007) Shame (pp 870-872) Icircn R F Baumeister amp K D Vohs (Eds) Encyclopedia of Social Psychology Thousand Oaks California SAGE Publications Tangney J P (1993) Shame and guilt Icircn C G Costello (Ed) Symptoms of depression (pp 161-180) New York Wiley 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441610486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Tangney J P (1992) Situational determinants of shame and guild in young adulthood Personality and Social Psychology Bulletin 18 199-206 Tangney J P (1991) Moral affect The good the bad and the ugly Journal of Personality and Social Psychology 61 598ndash607 Tangney J P amp Dearing R L (2002) Shame and Guilt New York Guilford Press Tangney J P Wagner P E Barlow D Marschall D E amp Gramzow R (1996) Relation of shame and guilt to constructive versus destructive responses to anger across the lifespan Journal of Personality and Social Psychology 70 797-809 Tangney J P Miller R S Flicker L amp Barlow D H (1996) Are shame guilt and embarrassment distinct emotions Journal of Personality and Social Psychology 70 1256-1269 Tangney J P Marschall D Rosenberg K Barlow D H amp Wagner P (1994) Childrenrsquos and adultrsquos autobiographical accounts of shame guilt and pride experiences A qualitative analysis of situational determinants and interpersonal concerns (manuscris nepublicat) Taylor SE (1991) Asymmetrical effects of positive and negative events The mobilization-minimization hypothesis Psychological Bulletin 110 67-85 Tracy J L amp Robins R W (2007) The self in self-conscious emotions In J LTracy RW Robins amp J P Tangney (Eds) The self-consious emotions Theory and research New York Guilford Press Tracy J L amp Robins R W (2006) Appraisal antecedents of shame and guilt Support for a theoretical model Personality and Social Psychology Bulletin 32 1339-1351 Tracy J L amp Robins R W (2004) Putting the Self Into Self-Conscious Emotions A Theoretical Model Psychological Inquiry 15 103-125 Weiner B (1985) An attributional theory of achievement motivation and emotion Psychological Review 92 548ndash573 Wicker F W Payne G C amp Morgan R D (1983) Participant descriptions of guilt and shame Motivation and Emotion 7 25-39 1048646 Autor Conf Dr Dorin NASTAS 1048646 Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 1048646 17

nu este congruentă cu imagine pe care am vrea să o avem icircn faţa altora şi a noastră emoţia care va fi trăită va fi una negativă (ca icircn exemplul de mai sus) Dacă icircnsă profesorul ne scoală icircn picioare şi ne spune că am scris cea mai bună teză remarcacircnd aspectele originale şi acurateţea lucrării reacţia afectivă va fi una preponderent pozitivă consonantă cu dorinţa noastră de a fi competenţi şi a fi apreciaţi pentru aceasta Diferenţierea emoţiilor ce implică sinele rolul atribuirilor cauzale

Aşadar aprecierea măsurii icircn care evenimentul este sau nu congruent cu sinele sau identitatea individului stabileşte natura trăirii afective pozitivă vs negativă (conform şi cu Carver amp Scheier 1998) Modelul nu se opreşte icircnsă aici ci icircncearcă să explice cum natura atribuirilor cauzale pe care le face subiectul transformă afectul pozitiv icircn emoţii identificabile drept macircndrie sau trufie iar afectul negativ icircn ruşine vinovăţie sau jenă Prima dimensiune de atribuire care intră icircn calcul este cea clasică intern-extern Este clar că chiar dacă sinele este icircn centrul atenţiei şi o anume parte a sa este activată dacă evenimentul este apreciat ca fiind determinat din exterior emoţiile care se declanşează nu sunt cele ce implică sinele ci emoţiile fundamentale (vezi schema din Cadrul 1) Dacă de exemplu profesorul se apropie icircn timpul examenului şi constată că icircn bancă se află o carte şi te acuză că ai copiat din ea iar tu nu ai făcut acest lucru de prezenţa acelei cărţi nici nu ai ştiut (altfel spus sinele tău nu are legătură cu situaţia creată) reacţia afectivă va fi negativă Cel mai probabil te vei simţi nedreptăţit trăind o emoţie de supărare sau furie ndash o emoţie fundamentală

Emoţiile ce implică sinele după cum rezultă din chiar titlul acestora pot fi resimţite doar icircn măsura icircn care acesta este apreciat ca fiind cauza evenimentului ndash cacircnd cauzalitatea evenimentului se află icircn interiorul individului Aceste emoţii sunt de cele mai multe ori resimţite icircn prezenţa unui public dar pot fi trăite şi icircn absenţa acestuia Singura emoţie care nu poate exista decacirct icircn prezenţa celorlalţi este jena

După ce un eveniment este internalizat intră icircn calcul celelalte trei dimensiuni de atribuire ndash stabilitatea controlabilitatea şi globalitatea Acestea din urmă sunt puternic interconectate astfel icircncacirct autorii analizează efectul lor asupra diferenţierii emoţiilor fără a le separa Icircntradevăr de cele mai multe ori cauzele stabile sunt greu de controlat şi globale (de ex trăsăturile de personalitate) icircn timp ce cauzele instabile sunt preponderent controlabile şi specifice (de ex starea de oboseală) Astfel ruşinea şi trufia sunt rezultatul perceperii evenimentului ca determinat de sinele stabil greu de controlat şi global ndash sinele individului icircn ansamblul său Icircn acelaşi timp vinovăţia şi macircndria sunt resimţite dacă evenimentul este apreciat că fiind rezultatul sinelui instabil controlabil şi specific ndash mai exact de un anume comportament al acestuia (vezi schema din Cadrul 1) Relevanţa modelului Modelul propus de Jessica Tracy şi Richard Robins (2004 2007) este important pentru cacircteva aspecte noi inedite icircn literatura preocupată de emoţiile ce implică sinele Mai icircntacirci de toate modelul marchează trecerea de la o perspectiva descriptivă la una explicativă emoţiile ce implică sinele nu sunt doar descrise ci sunt explicate icircn geneza 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 10486441048644410486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

lor Aceasta permite ca modelul teoretic să fie supus verificării empirice lucru care se şi icircntacircmplă la ora actuală (de ex Tracy amp Robins 2006)

Icircn al doilea racircnd emoţiile ce implică sinele sunt plasate icircntr-o dinamică emoţională mai amplă modelul oferă cacircteva sugestii asupra momentelor icircn care reacţia afectivă a individului ia forma unor emoţii fundamentale

Icircn al treilea racircnd modelul propus bdquomodernizeazărdquo abordarea emoţiilor ce implică sinele prin oferirea unei viziuni cognitiv-procesuale asupra acestora Anterior emoţii precum jena ruşinea vinovăţia erau abordate icircn special de clinicieni icircn contextul unor tulburări psihice sau icircn practica psihoterapeutică Or supremaţia modernă icircn conceptualizarea şi studiul emoţiilor aparţine anume perspectivei cognitive şi abordării procesuale a vieţii psihice

Icircn final modelul integrează abordarea emoţiilor ce implică sinele depăşind astfel etapa anterioară cacircnd acestea erau tratate bdquope bucăţelerdquo separat una de cealaltă

Concluzionacircnd putem spune că modelul procesul-cognitiv al emoţiilor ce implică sinele (Tracy amp Robins 2004 2007) oferă o viziune modernă şi sistematică asupra acestora sugeracircnd totodată noi direcţii de investigare

Perspective icircn definirea ruşinii şi vinovăţiei Una din problemele perene icircn studiul emoţiilor va rămacircne cea a distincţiei dintre ele

E relativ simplu şi uşor să identifici o reacţie afectivă negativă şi să o departajezi de una pozitivă Lucrurile se complică icircnsă iar opiniile se diversifică şi ele odată ce icircn afectul negativ sau cel pozitiv icircncerci să identifici fizionomia specifică uneia sau alteia dintre emoţii Să revenim la exemplul folosit anterior profesorul a prins elevul copiind la examen E uşor de intuit că reacţia afectivă pe care o are acel elev este una negativă dar e mult mai dificil să apreciem ndash deopotrivă din interior (de către chiar cel ce trăieşte emoţia) cacirct şi din exterior (de către cel ce icircncearcă să o deceleze prin observarea comportamentului) ndash ce fel de emoţie anume trăieşte acel elev Icirci este ruşine Se simte jenat Icirci este frică Resimte vinovăţie Oricare dintre aceste emoţii considerate separat sau icircn variate combinaţii se pot presupune icircn spatele trăirilor afective negative ale momentului

Pentru a reuşi o cacirct mai bună identificare a emoţiilor este necesar să ne ghidăm după mai multe indicii sau factori care doar icircmpreună conturează portretul unic al fiecărei emoţii Dacă ţinem cont de exemplul propus este lesne de icircnţeles de ce o bună parte din studiile şi dezbaterile ştiinţifice despre emoţii s-au icircndreptat spre identificarea acestor factori

Cu cacircteva decenii icircn urmă opinia dominantă considera ruşinea şi vinovăţia ca fiind una şi aceiaşi emoţie vinovăţia era apreciată ca fiind o formă mai puţin intensă a ruşinii La fel şi jena a fost mult timp considerată ca fiind o formă a ruşinii mai ştearsă ca intensitate şi de regulă asociată prezenţei publice Viziunea modernă predominantă asupra acestor trei emoţii le consideră icircnsă ca fiind distincte deşi cu multe elemente de asemănare

Icircn continuare vom oferi două perspective de definire care din unghiuri diferite individualizează ruşinea şi vinovăţia şi totodată le departajează icircntre ele 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 10486441048644510486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Rolul atenţiei şi atribuirilor bdquom-am comportat răurdquo vs bdquosunt răurdquo Conform opiniei exprimate de Helen Block Lewis psiholog clinician de la Universitatea Yale icircn cartea sa Shame and Guilt in Neurosis (H B Lewis 1971) ruşinea şi vinovăţia pot fi icircn mod sistematic şi cert diferenţiate dacă ţinem cont de modul icircn care este focalizată atenţia asupra sinelui Iată cum explică icircnsăşi autoarea diferenţa esenţială dintre cele două emoţii

bdquoExperienţa ruşinii se referă icircn mod direct la sine el este obiectul evaluării Icircn vinovăţie sinele nu este obiectul central al evaluării negative ci fapta făcută sau nu Icircn vinovăţie sinele este evaluat negativ doar pentru că se află icircn conexiune cu fapta nefiind centrul experienţei afectiverdquo (H B Lewis 1971 p 30 sublinierea este prezentă icircn original)

Altfel spus dacă icircn cazul ruşinii focalizarea atenţiei icircn momentul auto-aprecierii şi trăirii subiective este pe sine icircn ansamblul său icircn cazul vinovăţiei focalizarea atenţiei este pe un anume comportament al sinelui (bdquoceea ce a făcut sau nu a făcutrdquo sinele) Revenind la exemplul anterior dacă elevul surprins copiind la examen se focalizează asupra sinelui icircn ansamblul său concluzionacircnd ndash bdquosunt răurdquo ndash va resimţi ruşine dacă icircnsă icircşi va limita atenţia doar asupra comportamentului său constatacircnd ndash bdquoam procedat răurdquo ndash emoţia trăită va fi vinovăţia Icircn opinia exprimată de H B Lewis această focalizare diferenţiată a atenţiei ndash asupra sinelui icircn totalitatea sa vs doar asupra unui comportament ndash determină o experienţă fenomenologică diferită la nivelul trăirilor afective (vezi acest subiect tratat separat mai jos) Autoarea menţionează icircn cartea sa mai multe elemente de ordin afectiv cognitiv şi motivaţional care ar fi distincte icircn cazul celor două emoţii (H B Lewis 1971) Cercetările ulterioare au confirmat icircn bună parte justeţea opiniilor exprimate de H B Lewis

Un paradox interesant a apărut icircnsă icircn unele dintre aceste cercetări un rezultat care spune totodată ceva foarte important despre acurateţea cu care ne putem raporta la emoţiile trăite altădată sau chiar pe moment Paradoxul consta icircn următorul aspect deşi marea majoritate a implicaţiilor focalizării diferenţiate a atenţiei icircn cazul ruşinii şi vinovăţiei propuse de H B Lewis au fost confirmate aspectul central de temelie nu s-a putut demonstra Astfel atunci cacircnd subiecţii au fost icircntrebaţi cu privire la măsură icircn care după trăirea unor epizode autobiografice de vinovăţie şi ruşine bdquoşi-au blamat acţiunile şi comportamentelerdquo (aspect presupus a fi central pentru vinovăţie) sau bdquoşi-au blamat personalitatea şi sinelerdquo (aspect presupus a fi esenţial pentru ruşine) subiecţii nu au diferenţiat cele două emoţii din acest punct de vedere (Tangney 1993 Tangney Miller Flicker amp Barlow 1996) Analiza detaliată a răspunsurilor şi explorările statistice suplimentare au arătat că cel mai probabil deşi focalizarea diferenţiată ndash pe comportament sau sine ndash funcţionează determinacircnd hotăracirctor departajarea vinovăţiei de ruşine acest proces cognitiv scapă atenţiei şi memoriei subiecţilor (Tangney amp Dearing 2002) Altfel spus focalizarea diferenţiată a atenţiei icircn cele două emoţii se realizează la momentul trăirii emoţiei dar nu ne dăm seamă şi nu raportăm acest lucru ulterior

S-a găsit icircnsă o soluţie Pentru a identifica indirect procesul centrării diferenţiate a atenţiei icircn cele două emoţii cercetătorii au folosit cunoştinţele dintr-un alt domeniu de cercetare ndash cel al studiului gacircndirii contrafactuale La ce se referă gacircndirea contrafactuală Pentru a o explica e bine să revenim la acelaşi exemplu cu elevul surprins 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 10486441048644610486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

copiind Icircn momentele ce urmează imediat incidentului acel elev ştie că a fost prins copiind este un aspect incontestabil un incident cert al istoriei personale recente Icirci este la fel de clar şi faptul că incidentul nu mai poate fi evitat ndash s-a produs deja Şi totuşi gacircndirea umană caracterizată prin posibilitatea de a călători icircn timp derulează imaginile şi timpul icircnapoi icircnainte de momentul cu pricina şi icircncearcă să construiască o istorie alternativă care bdquoar fi putut fi dacă lucrurile s-ar fi icircntacircmplat altfelrdquo Icircn acel moment gacircndirea umană devine contrafactuală (alias contrară faptelor deja petrecute şi binecunoscute) simulacircnd alternative contrare evenimentului sau opuse unei gacircndiri bazate pe faptele reale De exemplu elevul se poate surprinde că icircşi aduce aminte de faptul că este leneş şi amacircnă permanent momentul studiului pacircnă constată că nu mai are cum obţine o notă bună decacirct copiind (bdquodacă nu aşi fi fost atacirct de leneş şi delăsător rdquo) Sau icircn mintea sa poate apărea următorul gacircnd bdquodacă nu aşi fi icircntacircrziat prindeam un loc mai dosit şi nu mă prindea rdquo Cercetările au arătat că acest tip de gacircndire ndash contrafactuală ndash apare de cele mai multe ori atunci cacircnd subiectul se confruntă cu o circumstanţă neplăcută a vieţii sale pe care crede că ar fi putut-o evita bdquodoar dacă rdquo lucrurile s-ar fi derulat altfel Icircn acest tip de gacircndire se poate remarcă o anume ciudăţenie şi aparentă iraţionalitate icircn viaţă reală timpul nu poate fi icircntors icircnapoi iar lucrurile nu mai pot fi schimbate astfel icircncacirct mintea umană a icircntacircrziat ndash alernativele contrafactuale nu se mai pot monta icircn filmul vieţii parcurse De ce totuşi pierdem timp reflectacircnd contrar evidenţelor deja consumate construind alternative care bdquoar fi putut fi dar nu mai pot firdquo Răspunsul cel mai simplu constă icircn faptul că icircn baza gacircndirii contrafactuale (post-factum) putem trage icircnvăţăminte pentru viitor (ante-factum) Revenind la exemplul nostru aceste icircnvăţăminte pentru viitor ar putea fi frazate astfel bdquoaltădată să icircnveţi din timp ca să nu trebuiască să trişezi pentru a avea o notă marerdquo sau icircn cel de-al doilea caz bdquoaltădată să te aşezi strategic astfel icircncacirct să copiezi icircn siguranţărdquo Aţi auzit zicerea bdquotot păţitu-i priceputrdquo sau bdquodă Doamne mintea cea de pe urmărdquo o parte din icircnţălepciunea păţitului este opera gacircndirii sale contrafactuale

Cum poate fi folosită gacircndirea contrafactuală pentru a depista focalizarea diferenţiată a atenţiei icircn cazul vinovăţiei şi ruşinii Imaginaţi-vă că participaţi la un studiu icircn care vi se cere să povestiţi sub forma unei naraţiuni scrise şi anonime un moment din viaţă icircn care aţi trăit ruşinea sau vinovăţia După ce finalizaţi relatarea sunteţi invitaţi să faceţi un exerciţiu de gacircndire contrafactuală să vă imaginaţi ce ar fi trebuit să fie altfel ndashcomportamentul situaţia persoana voastră ndash ca rezultatul neplăcut ce a determinat ruşinea sau vinovăţia să nu fi intervenit Gacircndirea contrafactuală călătoreşte icircn trecut refăcacircnd un lanţ cauzal al evenimentelor ea face atribuiri cauzale retroactive Cred că aţi intuit deja legătura icircntre natura emoţiei şi direcţia gacircndirii contrafactuale Ipoteza este că dacă aţi trăit ruşinea gacircndirea contrafactuală va fi preponderent orientată spre schimbarea imaginară a sinelui şi asta pentru că el este văzut icircn ansamblul său ca fiind cauza cea mai plauzibilă pentru neplăcerile actuale Icircn cazul vinovăţiei mutaţiile imaginare vor viza preponderent comportamentele sinelui considerate separat

Bazacircndu-se pe raţionamente similare celor expuse Paula Niedenthal June Tangney şi Igor Gavanski (1994) au realiza două serii de cercetări prin care indirect dar convingător au reuşit să demonstreze că ruşinea este preponderent asociată cu atenţia orientată asupra sinelui văzut ca agent cauzal icircn timp ce icircn vinovăţie atenţia se icircndreaptă asupra comportamentelor considerate responsabile de auto-evaluarea şi trăirile afective

Lectura 1 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 10486441048644710486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

negative (detaliile studiilor realizate de autorii menţionaţi le găsiţi icircn lectura pentru acest curs) Tipul transgresiunii normative bdquofapte păcătoaserdquo vs bdquosinele decăzutrdquo

Atenţia se poate icircndrepta bdquodin interiorrdquo asupra sinelui sau comportamentului dar pacircnă la urmă privind bdquodinafarărdquo situaţia se prezintă astfel (a) sunt icircncălcate anumite norme care există pentru a asigura buna şi corecta relaţionare interumană (b) individul este conştient de acest fapt şi de responsabilitatea sa pentru icircncălcarea acestora şi (c) se auto-pedepseşte prin auto-flagelare afectivă ndash trăirea unor emoţii negative Privite astfel ruşinea şi vinovăţia sunt icircn primul racircnd bdquoemoţii moralerdquo sau bdquoemoţii socio-moralerdquo (Keltner amp Buswell 1996 p 155) Icircn opinia larg acceptată exprimată de Jonathan Haidt emoţiile morale sunt bdquoacele emoţii care au o legătură cu interesele sau bunăstarea societăţii icircn ansamblul său sau cel puţin al altor persoane decacirct cel care trăieşte acea emoţierdquo (Haidt 2003 p 853)

Pentru unii cercetători focalizarea atenţiei atribuirea cauzalităţii intensitatea trăirii afective etc sunt mai puţin relevante pentru definirea şi distingerea celor două emoţii Ei caută să le departajeze analizacircnd prioritar şi icircn detaliu tipul transgresiunilor normative Astfel vinovăţia este considerată ca fiind emoţia-pedeapsă pentru conduita prin care sunt icircncălcate standarde morale obligatorii universale (Ausubel 1955 Lindsay-Hartz 1984 Tangney 1992 Tangney Marschall Rosenberg Barlow amp Wagner 1994) icircn timp ce ruşinea survine ca urmare a eşecului de a corespunde unor aşteptări importante pe care le au persoanele semnificative faţă de individ sau pe care persoana icircn cauză şi le-a stabilit singură (Lindsay-Hartz 1984 Tangney 1992 Tangney et al 1994) Altfel spus icircn cazul vinovăţiei e vorba de icircncălcarea unor standarde socio-morale universale existente şi acceptate icircntr-o societate (un fel de bdquocod socio-moral universal şi acceptatrdquo) icircn timp ce icircn cazul ruşinii standardele sunt ideosincratice negociate cu cei apropiaţi şi mai ales cu sine icircnsuşi constituind un fel de bdquocod socio-moral individual şi asumatrdquo

Morala comună unei colectivităţi ne spune care sunt bdquofaptele păcătoaserdquo icircn faţa acesteia (vezi cacircteva reflecţii despre reperele religioase ale acesteia icircn Cadrul 2) Pedeapsa pe care trebuie să ţi-o aplici icircn acest caz ar fi cea de a resimţi o bdquobiciuire afectivă negativărdquo din interior ndash trăirea vinovăţiei Recunoaşterea transgresiunii şi manifestarea vinovăţiei urmate eventual de bdquofapte bunerdquo au drept scop repararea bdquorăuluirdquo produs şi restabilirea armoniei sine-ceilalţi sau sine-societate Icircn cazul icircn care posezi convingeri religioase păcatele pot fi iertate prin căinţă şi ispăşire icircn contextul participării la taina spovedaniei şi respectării canoanelor stabilite de duhovnic Omul e păcătos şi greşeşte iar căinţa şi vinovăţia icircl icircmpacă cu ceilalţi cu societatea şi cu divinitatea icircl repun pe drumul cel bun Ruşinea apare icircnsă icircn contextul unui alt tip de transgresiuni Dintre toţi oamenii prezenţi icircntr-o societate există doar un număr relativ mic la care ţinem foarte mult ndash persoanele semnificative sau ceilalţi semnificativi (revezi discuţia din cursul introductiv) Ei au anumite vise şi aşteptări cu privire la sinele nostru icircn icircntregime (părinţii şi soţulsoţia sunt primii pe această listă) La aceste pretenţii şi aşteptările se adaugă evident şi cele pe care le avem noi icircnşine faţă de sine Acest sine dorit sau datorat pentru cei apropiaţi sau pentru noi (Higgins 1987) poate greşi (icircn sensul moralei 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 10486441048644810486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

comune) dar nu are voie să ne dezamăgească icircncrederea marele speranţe Şi totuşi se icircntacircmplă uneori cacircnd nu respectă morala şi standardele pe care se edifică icircn de aproape sinele bdquocade icircn ochii săi şi a celor apropiaţirdquo Această cădere este mai importantă decacirct o simplă greşeală Sinele decăzut sinele eşuat cu privire la normele şi aşteptările asumate şi interiorizate trezeşte o reacţie afectivă mult mai intensă care-l biciuieşte mai tare pe cel căzut ndash ruşinea

Cadrul 2 Păcatele faţă de ceilalţi

Regulile socio-morale universale comune pentru o cultură adeseori au o sorginte religioasă Astfel pentru matricea culturală occidentală puternic impregnată icircn timp de creştinism importante sunt respectarea celor bdquozece poruncirdquo prezente icircn Vechiul Testament şi abţinerea de la săvacircrşirea celor bdquoşapte păcate fundamentalerdquo sistematic expuse de Toma drsquoAquino (1225-1274)

Icircn porunci pe lacircngă menţionarea unor reguli de raportare faţă de Dumnezeire (a cinsti un singur demiurg a nu avea idoli a respecta numele şi ziua Creatorului) găsim reguli de raportare morală faţă de semeni păstrarea respectului faţă de părinţi faţă de viaţa şi proprietatea celuilalt faţă de adevăr Tot icircn porunci găsim interdicţia pentru o viaţă sexuală dezorganizată (bdquodesfracircnareardquo) şi invidierea celuilalt

Toma drsquoAquino reia interdicţia pentru sexualitatea necontrolată (bdquopofta trupeascărdquo) şi invidie (bdquopizmardquo) adăugacircnd acestora necesitatea abţinerii de la icircmbuibare (bdquolăcomierdquo) lene trufie macircnie şi avariţie (bdquozgacircrcenierdquo sau bdquoiubire de aurrdquo)

Pentru psihologia afectivităţii este interesant să analizăm icircn special lista celor şapte păcate capitale Icircn esenţă icircn spatele lor se află invitaţia de a ne folosi raţiunea (bdquocogniţiardquo) pentru a ne icircnfracircna simţirea (bdquoafectulrdquo) Icircntr-adevăr trei dintre păcate sunt pasiuni sau patimi pofta de macircncare (lăcomia) pofta de bani (avariţia) şi pofta trupească (desfracircnarea) trei sunt emoţii invidia trufia macircnia Cea din urmă ndash lenea ndash doar aparent nu face parte din regnul afectivităţii lenea icircnseamnă absenţa oricărei imbold afectiv imbold de a face ceva

June Price Tangney (1992) apreciază că ruşinea pare să fie o emoţie cu o acoperire normativă mai polimorfă ea poate fi trăită atacirct cu referire la transgresiunea standardelor socio-morale comune cacirct şi cu privire la transgresiuni ale standardelor personale care pot fi sau nu morale (cele din urmă mai ales sunt asociate frecvent cu expectanţe de performanţă) domeniul ruşinii este mai restracircns ndash ea apare doar ca urmare a icircncălcării unor standarde socio-morale comune Integrarea perspectivelor

Am prezentat două puncte de vedere despre cauzele care fac diferenţa dintre ruşine şi vinovăţie Ambele icircncearcă să prezică cacircnd şi care dintre emoţii va da contur trăirilor afective negative generate de transgresiuni a unor standarde transgresiuni pentru care indivizii icircşi asumă responsabilitatea (vezi modelul din Cadrul 1)

Conform primei opinii diferenţierea se face preponderent bdquodin interiorrdquo prin focalizarea atenţiei asupra sinelui sau comportamentului (H B Lewis 1971 Tangney amp Dearing 2002) Modelul cognitiv-procesual al emoţiilor ce implică sinele propus de Tracy şi Robins (2004 2007) precizează că orientarea atenţiei spre sine sau comportament este rezultatul atribuirilor de stabilitate controlabilitate şi globalitate (vezi Cadrul 1)

Conform perspectivei secunde diferenţierea se face preponderent bdquodin exteriorrdquo icircn funcţie de natura transgresiunilor normative icircncălcarea normelor ce ţin de standarde 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 10486441048644910486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

socio-morale comune generacircnd preponderent vinovăţie icircn timp ce icircncălcarea standardelor individuale s-ar solda de cele mai multe ori cu trăirea ruşinii Niciuna din cele două perspective nu afirmă autonomia sau hegemonia totală a mecanismului propus Care e legătura dintre cele două abordări propuse Sunt ele perspective separate sau conexe Opinia noastră este că cele două perspective trebuie privite ca fiind complementare icircmpreună explică mai bine geneza şi instalarea uneia sau celeilalte dintre emoţii Ţinacircnd cont de natura obiectivă a unui standard (bdquoprivit din exteriorrdquo) putem anticipa cu o mai mare probabilitate producerea unei reacţii afective Dar procesele legate de interiorizarea standardului de atribuire a cauzalităţii şi orientare a atenţiei pot re-icircncadra reacţia afectivă estimată iniţial De exemplu dacă cineva a copiat la examen1 fără a fi prins ndash icircncălcacircnd astfel cumulativ o normă socială (corectitudinea) o valoare academică esenţială (onestitatea) dar şi una din preceptele moralei creştine (nu minţi) ndash ne vom aştepta să resimtă vinovăţie (faţă de colegi faţă de profesor faţă de divinitate) Să ne imaginăm icircnsă că acel student anterior copiatului a interiorizat acest standard social (căruia putem să-i spunem bdquocorectitudine icircn evaluarea academicărdquo) transformacircndu-l astfel icircn registrul codului personal de conduită (ca o cerinţă de conduită formulată faţă de sine icircnsuşi) Icircn acest din urmă caz ne vom aştepta ca urmarea comportamentului fraudulos să provoace o reacţie emoţională mai intensă ndash ruşine sau un amestec de ruşine faţă de sine şi vinovăţie faţă de ceilalţi Desigur nu trebuie exclusă şi varianta absenţei oricărei reacţii afective ndash căreia icirci putem spune pe bună dreptate şi literalmente bdquone-simţirerdquo (absenţa normei cuplată cu absenţa trăirii afective) Aceasta din urmă poate fi determinată de existenţa unei convingeri personale opuse ca direcţie celei sociale (bdquoa copia este normal ai mai multe şanse să ai note marirdquo) fie intervenţiei mecanismelor de atribuire care bdquoneutralizeazărdquo transgresiunea icircn situaţia concretă (bdquotoţi au copiat trebuia eu să fiu cel cea mai dintre toţirdquo)

Concluzionacircnd putem spune că doar cunoscacircnd cacirct mai multe detalii despre valorile diverselor componente ale unei emoţii şi legăturile dintre acestea (paternul emoţional specific situaţional ndash cognitiv ndash motivaţional ndash subiectiv ndash somatic ndash comportamental) şi apoi avacircnd la icircndemacircnă cacirct mai multe date concrete despre contextul experienţei afective putem estima cu mai mare acurateţe ce emoţie sau emoţii a trăit subiectul Această cunoaştere dacă este corect informată şi analizată poate fi mai relevantă decacirct ceea ce ne poate spune chiar subiectul ce a experimentat acea stare emoţională Definiţii de lucru Ţinacircnd cont de cele enunţate anterior putem oferi definiţii de lucru pentru cele două emoţii Astfel vom defini vinovăţia ca fiind o reacţie emoţională ce survine de cele mai multe ori atunci cacircnd prin conduita sa individul icircncalcă un standard socio-moral general recunoaşte şi acceptă responsabilitatea sa pentru transgresiune şi icircşi focalizează atenţia asupra comportamentului deficient Icircn contrast ruşinea este o reacţie emoţională ce survine de cele mai multe ori atunci cacircnd individul icircncalcă un standard personal de 1 Comportamentul pe care-l identificăm drept copiat la examen poate fi icircnţeles icircn cacircteva moduri convergente (a) reprezintă o formă de plagiat frecvent icircntacirclnită icircn mediul academic (b) este o formă de trişare de lipsă de fair-play faţă de colegi (c) e una din modalităţile concrete prin care se minte Motivul pentru care exemplificăm prin acest comportament trăirea ruşinii şi vinovăţiei rezidă icircn faptul că marea majoritate a studiilor au avut drept participanţi studenţi sau elevi aceştia asociind frecvent cele două emoţii acestui gen de comportament 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441010486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

conduită (pe care fie l-a interiorizat fie şi l-a stabilit singur) sau are o performanţă sub nivelul aşteptărilor sale sau a audienţei (icircn special a audienţei reale sau private şi semnificative) icircntr-un domeniu relevant pentru auto-evaluare ruşinea se caracterizează prin focalizarea atenţiei asupra sinelui apreciat icircn ansamblul său

Trebuie să precizăm că definiţiile oferite sunt decupate doar prin prisma analizei principalelor valori şi relaţii ce se pot stabili icircntre primele două componente ale emoţiei Este adevărat că aceste două componente au un rol prioritar adesea chiar hotăracirctor icircn decuparea şi instalarea unei stări emoţionale (vezi cursul introductiv) Definiţiile oferite icircnsă pot fi completate şi icircntregite icircn măsura icircn care sunt analizate celelalte componente ale emoţiei lucru pe care-l realizăm parţial icircn continuare (din motive de spaţiu componentele expresive ale emoţiei ndash cea somatică şi comportamentală nu vor fi tratate aici)

Concluzionacircnd putem spune că ruşinea şi vinovăţia sunt emoţii diferite distincte

Acesta lucru este susţinut atacirct de modelul cognitiv-procesual al emoţiilor ce implică sinele (Tracy şi Robins 2004 2007) cacirct şi de ipoteza focalizării atenţiei icircn cazul celor două emoţii (H B Lewis 1971) sau perspectiva naturii diferite a standardelor ce sunt icircncălcate (Keltner amp Buswell 1996 Tangney 2007) Putem spune metaforic că cele două emoţii sunt bdquoemoţii-gemenerdquo uşor de confundat nu icircnsă imposibil de distins Icircn continuare vom icircncerca să conturăm mai icircn detaliu portretul fiecăruia fără a uita să spunem şi unde ele seamănă foarte mult

Portret de familie diferenţe şi asemănări icircntre ruşine şi vinovăţie Antecedentele situaţionale Antecedentele situaţionale pentru ruşine şi vinovăţie trebuie icircnţelese ca fiind acele elemente prezente icircn structura situaţiei care sunt accesibile observării bdquodin exteriorrdquo relativ independent de subiecţii care trăiesc o emoţie sau alta Icircn perspectiva noastră antecedentele situaţionale ale vinovăţiei sunt asociate standardelor sociale (prioritar socio-morale dar şi de performanţă) standarde larg acceptate icircntr-o comunitate Icircn contrast antecedentele situaţionale ale ruşinii sunt asociate standardelor personale (prioritar de performanţă dar şi socio-morale) standarde elaborate sau interiorizate de individ Mult timp s-a considerat că ruşinea este preponderent determinată de prezenţa unei audienţe icircn timp ce vinovăţia intervine atunci cacircnd individul este singur (Ausbel 1955 Gehm amp Scherer 1988) Studii mai recente nu au confirmat acest lucru ruşinea şi vinovăţia sunt preponderent resimţite icircn prezenţa altor persoane (Tangney 1992) proporţia momentelor icircn care sunt resimţite cacircnd subiectul se află singur fiind aceiaşi ndash icircn aproximativ 17 din totalul experienţelor (Tangney et al 1994) De asemenea s-a constatat că numărul persoanelor prezente icircn momentul trăirii emoţiei (mărimea audienţei) sau numărul persoanelor care au aflat despre transgresiune deşi nu sunt prezente (gradul de cunoaştere publică a faptei) nu diferă icircn cazul celor două emoţii (Tangney et al 1994) 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441110486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Antecedentele preponderent specifice vinovăţiei Cele mai puternic predictive antecedente situaţionale pentru resimţirea vinovăţiei sunt asociate următoarelor transgresiuni

10486441048644minciuna trişarea furtul infidelitatea neacordarea ajutorului celor aflaţi icircn nevoie icircmbuibarea (Tangney 1992)

10486441048644nerespectarea obligaţiilor sociale neglijarea celuilalt profitul pe seama altuia gacircnduri sau reacţii afective neadecvate eşecul icircn respecta norma reciprocităţii bacircrfa nerespectarea promisiunilor făcute (Keltner amp Buswell 1996)

Antecedentele preponderent specifice ruşinii Antecedentele situaţionale care de cele mai dese ori favorizează trăirea ruşinii sunt următoarele

10486441048644eşecuri personale (academice la serviciu de performanţă fizică aproxim 60 din situaţii) comportament inacceptabil aspect fizic neadecvat performanţă sexuală comportament imoral rănirea emoţională a unei persoane (Tangney 1992)

10486441048644eşec icircn a corespunde aşteptărilor celorlalţi dezamăgirea de sine comportament neadecvat rolului (Keltner amp Buswell 1996)

Este important să spunem că nici unul din ingredientele situaţionale menţionate nu este responsabil icircn exclusivitate doar pentru declanşarea ruşinii sau după caz a vinovăţiei De cele mai multe ori ambele emoţii sunt susceptibile de a fi trăite icircn prezenţa unuia şi aceluiaşi factor situaţional diferenţa adeseori vine din parte proceselor asociate componentei cognitive a emoţiilor fiind tributară perceperii şi evaluarii situaţiei Fenomenologia trăirilor subiective Icircn identificare modului icircn care sunt resimţite cele două emoţii vom acorda prioritate evidenţierii trăirilor care le departajează cel mai elocvent conturacircndu-le experienţa subiectivă specifică şi distinctă Trăirile subiective asociate vinovăţiei Atunci cacircnd individul acceptă producere unui comportament ce icircncalcă un standard social spunacircndu-şi bdquom-am comportat rău rdquo imediat fraza poate fi continuată prin bdquofaţă de rdquo Altfel spus icircn vinovăţie atenţia nu este doar focalizată pe comportamentul rău ci şi pe consecinţa nefastă pe care o are asupra unei alte persoane Din acest punct de vedere cel vinovat are parte de remuşcări sau mustrări ale cugetului (icircn engl remorse) care revin icircn mintea sa periodic refăcacircnd durerea emoţională iniţială O emoţie frecvent asociată vinovăţiei este regretul Avacircnd icircn vedere că atenţia icircn cazul vinovăţiei este concentrată pe comportament şi consecinţele acestuia subiectul icircşi păstrează un sentiment al controlului asupra situaţiei 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441210486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

ceea ce poate conduce la credinţa posibilităţii remedierii răului produs şi dorinţa de a face acest lucru (Wicker Payne amp Morgan 1983 vezi mai jos şi tendinţele acţionale) Trăirile subiective asociate ruşinii Durerea subiectivă suferită icircn cazul ruşinii este mai mare Această intensitate relativă este determinată deopotrivă de focalizarea asupra icircntregului sine şi contemplarea decăderii acestuia icircn faţa societăţii a persoanelor apropiate sau faţă de sine icircnsuşi June Price Tangney etichetează ruşinea ca fiind bdquoemoţia uracircciunii fiinţeirdquo (icircn engl bdquouglyrdquo emotion) icircn timp ce vinovăţia este doar bdquoemoţia comportamentului răurdquo (icircn engl bdquobadrdquo emotion) Sinele icircn ansamblul său este trăit ca fiind fără valoare lipsit de putere şi mic Senzaţia subiectivă de bdquoicircmpuţinarerdquo a chiar fizicului corporal al sinelui este o experienţă psiho-somatică exotică şi distinctivă pentru ruşine Ruşinea este o emoţie care presupune blamarea sinelui icircn ansamblul său (H B Lewis 1971 Tangney amp Dearing 2002) Tendinţele acţionale Tendinţele acţionale presupune predispoziţia individului ndash chiar icircn momentul trăirii unui epizod emoţional sau imediat după acesta ndash de a acţiona icircntr-un fel sau altul Trebuie să reţinem faptul că predispoziţia e doar o probabilitate nu o certitudine Vinovăţia şi tendinţele constructive

Vinovăţia este asociată icircn mod frecvent cu tendinţa de a acţiona astfel icircncacirct răul produs anterior altora sau societăţii să fie remediat (Frijda Kuipers amp ter Schure 1989) Atunci cacircnd remedierea concretă a acestuia nu se poate face cel vinovat icircncearcă să se angajeze icircn remedierea răului fie şi doar simbolic pentru că tocmai au icircncălcat buna organizare a vieţii sociale vinovaţii manifestă icircn forme variate reafirmarea icircncrederii icircn justeţea ordinii sociale şi morale dominante (Lindsay-Hartz 1984) Una din tendinţele acţionale specifice vinovăţiei este căutarea prin modalităţi diferite a iertării pentru faptele rele Vinovăţia este responsabilă şi pentru un efect de bdquoicircnvăţare de minterdquo individul ajunge la concluzia că pe viitor va evita comportamentele care l-au determinat să sufere emoţia neplăcută

Icircn ansamblul lor tendinţele comportamentale asociate vinovăţiei tind să fie constructive urmăresc repararea reală sau cel puţin simbolică a răului cauzat (Tangney Wagner Barlow Marschall amp Gramzow 1996) Ruşinea şi tendinţele distructive Comparativ cu vinovăţia ruşinea este mai puţin asociată cu tendinţe acţionale Ruşinea presupune mai degrabă bdquolăsarea capului şi macircinilor icircn josrdquo Sinele lipsit de valoare şi putere este mai degrabă distrus decacirct dispus să acţioneze

Există totuşi două tendinţa acţionale dominantă şi radical opuse frecvent asociate cu ruşinea retragerea pasivă sau ofensivă agresivă

Frecvent atunci cacircnd indivizii resimt ruşinea au tendinţa de a se ascunde sau chiar de a dispare (Tangney 1991 Tangney amp Dearing 2002) Aceasta tendinţă este

Lectura 2 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441310486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

icircnsoţită de senzaţia de micşorare a corpului şi dorinţa de fugă de ceilalţi de evitare a contactului social Cel mai bine este surprinsă această tendinţă icircn zicerea bdquoicircmi vine să intru icircn pămacircnt de ruşinerdquo

Dar uneori fuga din situaţie nu este posibilă iar tensiunea emoţională negativă este mult prea mare Ce se icircntacircmplă atunci Alternativa acesteia este oarecum de neaşteptat individul trece de le fugă la atac dezlănţuidu-se cu furie asupra altora Icircn opinia iniţial formulată de Helen Block Lewis (1971) ruşinea trebuie privită ca fiind intim legată de furie La o primă vedere o astfel de relaţie este paradoxală ruşinea icircnseamnă asumarea responsabilităţii pentru eşec sau icircncălcarea unui standard personal puternic relevant (alias atribuire internă a cauzalităţii) icircn timp ce furia survine atunci cacircnd o altă persoană este văzută ca fiind sursa unor acţiuni care prejudiciază sau nemulţumesc puternic un individ (alias atribuire externă a cauzalităţii)

H B Lewis explică legătura dintre cele două emoţii printr-o dinamică afectivă care poate fi exemplificată hidrauluic Ruşinea este uneori foarte intensă fiind asociată cu tendinţe şi reacţii ostile intense faţă de sine icircnsuşi Uneori individul ajunge să fie bdquocopleşit şi paralizatrdquo (H B Lewis 1971 p 41) de ostilitatea icircndreptată spre interior Sistemul psihic vrea icircn mod natural să scape de bdquoiadul dezlănţuitrdquo icircn interiorul său de trăirea ruşinii Pentru că icircn aceste momente sinele este neputincios şi lipsit de valoare centrat asupra nimicniciei sale şi demoralizat alternativele constructive specifice vinovăţiei nu-şi găsesc locul icircn mintea individului Tensiunea creşte bdquorăutateardquo se acumulează şi se condensează ajungacircnd să bdquoumple găleatardquo şi la un moment dat se revarsă peste capul altuia care ajunge astfel o ţintă externă a macircniei bdquotu ieşti cel rău nu eurdquo Are loc o externalizare a blamării sinelui care detensionează sistemul psihic icircn primul racircnd prin faptul că scapă sinele de concentrarea atenţiei asupra sa furia icircnsemnă atribuirea cauzalităţii evenimentului negativ icircn exterior icircn responsabilitatea unei alte persoane şi concentrarea atenţiei asupra celuilalt Frecvent externalizarea blamării sinelui nu implică doar furia faţă de celălalt ci chiar agresarea altor persoane (Tangney et al 2006 Tangney amp Ddearing 2002)

Avacircnd icircn vedere cele spuse mai sus este uşor de icircnţeles substanţa psiho-logică subiacentă următorului aforism bdquoAdeseori furia este expresia unei profunde nemulţumiri de sinerdquo

Rezumatul cursului Ruşinea şi vinovăţia sunt emoţii negative ce implică sinele Ruşinea şi vinovăţia sunt

două bdquoemoţii-surorirdquo foarte asemănătore dar icircn acelaşi timp suficient de diferite Modelul cognitiv-procesual al emoţiilor ce implică sinele (Tracy amp Robins 2004 2007) le departajează prin prisma mecanismelor atribuirii diferenţiate a cauzalităţii vinovăţia este determinată de perceperea unei responsabilităţi personale instabile controlabile şi specifice icircn timp ce ruşinea este asociată unei responsabilităţi personale stabile non-controlabile şi globale Consecinţa acestor aprecieri diferenţiate ale responsabilităţii personale este direcţionarea atenţiei spre comportament şi consecinţele acestuia asupra celorlalţi (icircn vinovăţie bdquom-am comportat rău faţă de rdquo) sau spre sine şi evaluarea acestuia de către ceilalţi (icircn ruşine bdquosunt o persoană rea şi asta este clar şi pentru ceilalţi rdquo) 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441410486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Pentru că survin ca urmare a unor transgresiuni normative adeseori cu impact asupra celorlalţi ruşinea şi vinovăţia sunt considerate emoţii morale Natura normelor principiilor sau regulilor icircncălcate diferă icircn cele două emoţii Astfel vinovăţia este resimţită icircn special cacircnd individul nu respectă standardele sociale de raportare la ceilalţi şi cele de performanţă socială Ruşinea intervine icircn special icircn cazul icircn care individul nu eşuează cu privire la standardele personale de performanţă sau morala personală de raportare faţă de ceilalţi

Subsecvent diferenţelor prezente la nivelul antecedentelor situaţionale şi aprecierii cognitive fenomenologia trăirilor subiective asociate celor două emoţii precum şi tendinţele acţionale sunt şi ele diferite Astfel vinovăţia se caracterizează prin remuşcări şi regret care de cele mai multe ori determină tendinţe comportamentale constructive individul caute să reparare prejudiciului şi să obţină iertarea din partea celui afectat Ruşinea este o emoţii mult mai intensă caracterizată prin faptul că individul se blamează pe sine icircn icircntregime resimte neputinţă şi dorinţa de a se ascunde de ochii celorlalţi Tendinţele comportamentale icircn cazul ruşinii icircnsă pot fi opuse individul manifesta preponderent o reacţie de retragere pasivă de fugă de ceilalţi sau mai rar una de ofensivă agresivă de transfer al blamării spre persoanele din exterior

Ambele emoţii joacă un rol important icircn reglarea socială şi auto-reglarea comportamentului moral vinovăţia fiind apreciată drept o bdquoemoţie mai moralărdquo (Tangney amp Dearing 2002) comparativ cu ruşine Moralitatea relativ mai ridicată a vinovăţiei este legată de faptul că aceasta este asociată preponderent cu reacţii adaptative implică empatia faţă de celălalt exclude agresivitatea şi furia faţă de celălalt şi nu este asociată cu manifestări psihopatologice

Lecturi obligatorii pentru iniţiere icircn temă şi pregătirea pentru examinare

Acest suport de curs Lectura 1 Niedenthal P M Tangney J P amp Gavanski I (1994) If only I werent versus If only I hadnt distinguishing shame and guilt in counterfactual thinking Journal of Personality and Social Psychology 67 585-595 Lectura 2 Tangney J P Wagner P E Barlow D Marschall D E amp Gramzow R (1996) Relation of shame and guilt to constructive versus destructive responses to anger across the lifespan Journal of Personality and Social Psychology 70 797-809

Lecturi de aprofundare pentru o cunoaştere nuanţată şi viziune mai largă

Chelcea S (Ed) (2008) Ruşinea şi vinovăţia icircn spaţiul public Pentru o sociologie a emoţiilor Bucureşti Humanitas Chelcea S (2006) Emoţiile icircn viaţa socială Ruşinea şi vinovăţia icircn spaţiul public postcomunist din Romacircnia Revista de Psihologie Socială 18 87-108 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441510486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Referinţe bibliografice surse citate icircn textul acestui material

Ausubel D P (1955) Relationships between shame and guilt in the socializing process Psychological Review 62 378ndash390 Carver C S amp Scheier M F (1998) On the self-regulation of behavior New York Cambridge University Press Duval S amp Wicklund R A (1972) A theory of objective self-awareness New York Academic Press Frijda N H Kuipers P amp ter Schure E (1989) Relations among emotion appraisal and emotional action readiness Journal of Personality and Social Psychology 57 212-228 Gehm T L amp Scherer K R (1988) Relating situation evaluation to emotion differentiation Nonmetric analysis of crosscultural questionnaire data In K R Scherer (Ed) Facets of emotion Recent research (pp 61-77) Hillsdale NJ England Lawrence Erlbaum Associates Haidt J (2003) The moral emotions In R J Davidson K R Scherer amp H H Goldsmith (Eds) Handbook of affective sciences (pp 852-870) Oxford Oxford University Press Higgins E T (1987) Self-discrepancy A theory relating self and affect Psychological Review 94 319-340 Keltner D amp Buswell B (1996) Evidence for the distinctness of embarrassment shame and guilt A study of recalled antecedents and facial expressions of emotion Cognition and Emotion 10 155-172 Lazarus R S (1991) Emotion and adaptation New York Oxford University Press Lewis M (2000) Self-conscious emotions Embarrassment pride shame and guilt In M Lewis amp J M Haviland-Jones (Eds) Handbook of emotions (2nd ed pp 623ndash636) New York Guilford Press Lewis H B (1971) Shame and guilt in neurosis New York International Universities Press Lindsay-Hartz J (1984) Contrasting experiences of shame and guilt American Behavioral Scientist 27 689-704 Niedenthal P M Tangney J P amp Gavanski I (1994) If only I werent versus If only I hadnt distinguishing shame and guilt in counterfactual thinking Journal of Personality and Social Psychology 67 585-595 Roseman I J (2001) A model of appraisal in the emotion system Integrating applications In K R SchererampA Schorr (Eds) Appraisal processes methods research (pp 68ndash91) New York Oxford University Press Scherer K R (2001) Appraisal considered as a process of multilevel sequential checking In K R Scherer A Schorr amp T Johnstone (Eds) Appraisal processes in emotion Theory methods research (pp 92ndash120) New York Oxford University Press Tangney J P (2007) Shame (pp 870-872) Icircn R F Baumeister amp K D Vohs (Eds) Encyclopedia of Social Psychology Thousand Oaks California SAGE Publications Tangney J P (1993) Shame and guilt Icircn C G Costello (Ed) Symptoms of depression (pp 161-180) New York Wiley 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441610486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Tangney J P (1992) Situational determinants of shame and guild in young adulthood Personality and Social Psychology Bulletin 18 199-206 Tangney J P (1991) Moral affect The good the bad and the ugly Journal of Personality and Social Psychology 61 598ndash607 Tangney J P amp Dearing R L (2002) Shame and Guilt New York Guilford Press Tangney J P Wagner P E Barlow D Marschall D E amp Gramzow R (1996) Relation of shame and guilt to constructive versus destructive responses to anger across the lifespan Journal of Personality and Social Psychology 70 797-809 Tangney J P Miller R S Flicker L amp Barlow D H (1996) Are shame guilt and embarrassment distinct emotions Journal of Personality and Social Psychology 70 1256-1269 Tangney J P Marschall D Rosenberg K Barlow D H amp Wagner P (1994) Childrenrsquos and adultrsquos autobiographical accounts of shame guilt and pride experiences A qualitative analysis of situational determinants and interpersonal concerns (manuscris nepublicat) Taylor SE (1991) Asymmetrical effects of positive and negative events The mobilization-minimization hypothesis Psychological Bulletin 110 67-85 Tracy J L amp Robins R W (2007) The self in self-conscious emotions In J LTracy RW Robins amp J P Tangney (Eds) The self-consious emotions Theory and research New York Guilford Press Tracy J L amp Robins R W (2006) Appraisal antecedents of shame and guilt Support for a theoretical model Personality and Social Psychology Bulletin 32 1339-1351 Tracy J L amp Robins R W (2004) Putting the Self Into Self-Conscious Emotions A Theoretical Model Psychological Inquiry 15 103-125 Weiner B (1985) An attributional theory of achievement motivation and emotion Psychological Review 92 548ndash573 Wicker F W Payne G C amp Morgan R D (1983) Participant descriptions of guilt and shame Motivation and Emotion 7 25-39 1048646 Autor Conf Dr Dorin NASTAS 1048646 Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 1048646 17

lor Aceasta permite ca modelul teoretic să fie supus verificării empirice lucru care se şi icircntacircmplă la ora actuală (de ex Tracy amp Robins 2006)

Icircn al doilea racircnd emoţiile ce implică sinele sunt plasate icircntr-o dinamică emoţională mai amplă modelul oferă cacircteva sugestii asupra momentelor icircn care reacţia afectivă a individului ia forma unor emoţii fundamentale

Icircn al treilea racircnd modelul propus bdquomodernizeazărdquo abordarea emoţiilor ce implică sinele prin oferirea unei viziuni cognitiv-procesuale asupra acestora Anterior emoţii precum jena ruşinea vinovăţia erau abordate icircn special de clinicieni icircn contextul unor tulburări psihice sau icircn practica psihoterapeutică Or supremaţia modernă icircn conceptualizarea şi studiul emoţiilor aparţine anume perspectivei cognitive şi abordării procesuale a vieţii psihice

Icircn final modelul integrează abordarea emoţiilor ce implică sinele depăşind astfel etapa anterioară cacircnd acestea erau tratate bdquope bucăţelerdquo separat una de cealaltă

Concluzionacircnd putem spune că modelul procesul-cognitiv al emoţiilor ce implică sinele (Tracy amp Robins 2004 2007) oferă o viziune modernă şi sistematică asupra acestora sugeracircnd totodată noi direcţii de investigare

Perspective icircn definirea ruşinii şi vinovăţiei Una din problemele perene icircn studiul emoţiilor va rămacircne cea a distincţiei dintre ele

E relativ simplu şi uşor să identifici o reacţie afectivă negativă şi să o departajezi de una pozitivă Lucrurile se complică icircnsă iar opiniile se diversifică şi ele odată ce icircn afectul negativ sau cel pozitiv icircncerci să identifici fizionomia specifică uneia sau alteia dintre emoţii Să revenim la exemplul folosit anterior profesorul a prins elevul copiind la examen E uşor de intuit că reacţia afectivă pe care o are acel elev este una negativă dar e mult mai dificil să apreciem ndash deopotrivă din interior (de către chiar cel ce trăieşte emoţia) cacirct şi din exterior (de către cel ce icircncearcă să o deceleze prin observarea comportamentului) ndash ce fel de emoţie anume trăieşte acel elev Icirci este ruşine Se simte jenat Icirci este frică Resimte vinovăţie Oricare dintre aceste emoţii considerate separat sau icircn variate combinaţii se pot presupune icircn spatele trăirilor afective negative ale momentului

Pentru a reuşi o cacirct mai bună identificare a emoţiilor este necesar să ne ghidăm după mai multe indicii sau factori care doar icircmpreună conturează portretul unic al fiecărei emoţii Dacă ţinem cont de exemplul propus este lesne de icircnţeles de ce o bună parte din studiile şi dezbaterile ştiinţifice despre emoţii s-au icircndreptat spre identificarea acestor factori

Cu cacircteva decenii icircn urmă opinia dominantă considera ruşinea şi vinovăţia ca fiind una şi aceiaşi emoţie vinovăţia era apreciată ca fiind o formă mai puţin intensă a ruşinii La fel şi jena a fost mult timp considerată ca fiind o formă a ruşinii mai ştearsă ca intensitate şi de regulă asociată prezenţei publice Viziunea modernă predominantă asupra acestor trei emoţii le consideră icircnsă ca fiind distincte deşi cu multe elemente de asemănare

Icircn continuare vom oferi două perspective de definire care din unghiuri diferite individualizează ruşinea şi vinovăţia şi totodată le departajează icircntre ele 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 10486441048644510486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Rolul atenţiei şi atribuirilor bdquom-am comportat răurdquo vs bdquosunt răurdquo Conform opiniei exprimate de Helen Block Lewis psiholog clinician de la Universitatea Yale icircn cartea sa Shame and Guilt in Neurosis (H B Lewis 1971) ruşinea şi vinovăţia pot fi icircn mod sistematic şi cert diferenţiate dacă ţinem cont de modul icircn care este focalizată atenţia asupra sinelui Iată cum explică icircnsăşi autoarea diferenţa esenţială dintre cele două emoţii

bdquoExperienţa ruşinii se referă icircn mod direct la sine el este obiectul evaluării Icircn vinovăţie sinele nu este obiectul central al evaluării negative ci fapta făcută sau nu Icircn vinovăţie sinele este evaluat negativ doar pentru că se află icircn conexiune cu fapta nefiind centrul experienţei afectiverdquo (H B Lewis 1971 p 30 sublinierea este prezentă icircn original)

Altfel spus dacă icircn cazul ruşinii focalizarea atenţiei icircn momentul auto-aprecierii şi trăirii subiective este pe sine icircn ansamblul său icircn cazul vinovăţiei focalizarea atenţiei este pe un anume comportament al sinelui (bdquoceea ce a făcut sau nu a făcutrdquo sinele) Revenind la exemplul anterior dacă elevul surprins copiind la examen se focalizează asupra sinelui icircn ansamblul său concluzionacircnd ndash bdquosunt răurdquo ndash va resimţi ruşine dacă icircnsă icircşi va limita atenţia doar asupra comportamentului său constatacircnd ndash bdquoam procedat răurdquo ndash emoţia trăită va fi vinovăţia Icircn opinia exprimată de H B Lewis această focalizare diferenţiată a atenţiei ndash asupra sinelui icircn totalitatea sa vs doar asupra unui comportament ndash determină o experienţă fenomenologică diferită la nivelul trăirilor afective (vezi acest subiect tratat separat mai jos) Autoarea menţionează icircn cartea sa mai multe elemente de ordin afectiv cognitiv şi motivaţional care ar fi distincte icircn cazul celor două emoţii (H B Lewis 1971) Cercetările ulterioare au confirmat icircn bună parte justeţea opiniilor exprimate de H B Lewis

Un paradox interesant a apărut icircnsă icircn unele dintre aceste cercetări un rezultat care spune totodată ceva foarte important despre acurateţea cu care ne putem raporta la emoţiile trăite altădată sau chiar pe moment Paradoxul consta icircn următorul aspect deşi marea majoritate a implicaţiilor focalizării diferenţiate a atenţiei icircn cazul ruşinii şi vinovăţiei propuse de H B Lewis au fost confirmate aspectul central de temelie nu s-a putut demonstra Astfel atunci cacircnd subiecţii au fost icircntrebaţi cu privire la măsură icircn care după trăirea unor epizode autobiografice de vinovăţie şi ruşine bdquoşi-au blamat acţiunile şi comportamentelerdquo (aspect presupus a fi central pentru vinovăţie) sau bdquoşi-au blamat personalitatea şi sinelerdquo (aspect presupus a fi esenţial pentru ruşine) subiecţii nu au diferenţiat cele două emoţii din acest punct de vedere (Tangney 1993 Tangney Miller Flicker amp Barlow 1996) Analiza detaliată a răspunsurilor şi explorările statistice suplimentare au arătat că cel mai probabil deşi focalizarea diferenţiată ndash pe comportament sau sine ndash funcţionează determinacircnd hotăracirctor departajarea vinovăţiei de ruşine acest proces cognitiv scapă atenţiei şi memoriei subiecţilor (Tangney amp Dearing 2002) Altfel spus focalizarea diferenţiată a atenţiei icircn cele două emoţii se realizează la momentul trăirii emoţiei dar nu ne dăm seamă şi nu raportăm acest lucru ulterior

S-a găsit icircnsă o soluţie Pentru a identifica indirect procesul centrării diferenţiate a atenţiei icircn cele două emoţii cercetătorii au folosit cunoştinţele dintr-un alt domeniu de cercetare ndash cel al studiului gacircndirii contrafactuale La ce se referă gacircndirea contrafactuală Pentru a o explica e bine să revenim la acelaşi exemplu cu elevul surprins 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 10486441048644610486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

copiind Icircn momentele ce urmează imediat incidentului acel elev ştie că a fost prins copiind este un aspect incontestabil un incident cert al istoriei personale recente Icirci este la fel de clar şi faptul că incidentul nu mai poate fi evitat ndash s-a produs deja Şi totuşi gacircndirea umană caracterizată prin posibilitatea de a călători icircn timp derulează imaginile şi timpul icircnapoi icircnainte de momentul cu pricina şi icircncearcă să construiască o istorie alternativă care bdquoar fi putut fi dacă lucrurile s-ar fi icircntacircmplat altfelrdquo Icircn acel moment gacircndirea umană devine contrafactuală (alias contrară faptelor deja petrecute şi binecunoscute) simulacircnd alternative contrare evenimentului sau opuse unei gacircndiri bazate pe faptele reale De exemplu elevul se poate surprinde că icircşi aduce aminte de faptul că este leneş şi amacircnă permanent momentul studiului pacircnă constată că nu mai are cum obţine o notă bună decacirct copiind (bdquodacă nu aşi fi fost atacirct de leneş şi delăsător rdquo) Sau icircn mintea sa poate apărea următorul gacircnd bdquodacă nu aşi fi icircntacircrziat prindeam un loc mai dosit şi nu mă prindea rdquo Cercetările au arătat că acest tip de gacircndire ndash contrafactuală ndash apare de cele mai multe ori atunci cacircnd subiectul se confruntă cu o circumstanţă neplăcută a vieţii sale pe care crede că ar fi putut-o evita bdquodoar dacă rdquo lucrurile s-ar fi derulat altfel Icircn acest tip de gacircndire se poate remarcă o anume ciudăţenie şi aparentă iraţionalitate icircn viaţă reală timpul nu poate fi icircntors icircnapoi iar lucrurile nu mai pot fi schimbate astfel icircncacirct mintea umană a icircntacircrziat ndash alernativele contrafactuale nu se mai pot monta icircn filmul vieţii parcurse De ce totuşi pierdem timp reflectacircnd contrar evidenţelor deja consumate construind alternative care bdquoar fi putut fi dar nu mai pot firdquo Răspunsul cel mai simplu constă icircn faptul că icircn baza gacircndirii contrafactuale (post-factum) putem trage icircnvăţăminte pentru viitor (ante-factum) Revenind la exemplul nostru aceste icircnvăţăminte pentru viitor ar putea fi frazate astfel bdquoaltădată să icircnveţi din timp ca să nu trebuiască să trişezi pentru a avea o notă marerdquo sau icircn cel de-al doilea caz bdquoaltădată să te aşezi strategic astfel icircncacirct să copiezi icircn siguranţărdquo Aţi auzit zicerea bdquotot păţitu-i priceputrdquo sau bdquodă Doamne mintea cea de pe urmărdquo o parte din icircnţălepciunea păţitului este opera gacircndirii sale contrafactuale

Cum poate fi folosită gacircndirea contrafactuală pentru a depista focalizarea diferenţiată a atenţiei icircn cazul vinovăţiei şi ruşinii Imaginaţi-vă că participaţi la un studiu icircn care vi se cere să povestiţi sub forma unei naraţiuni scrise şi anonime un moment din viaţă icircn care aţi trăit ruşinea sau vinovăţia După ce finalizaţi relatarea sunteţi invitaţi să faceţi un exerciţiu de gacircndire contrafactuală să vă imaginaţi ce ar fi trebuit să fie altfel ndashcomportamentul situaţia persoana voastră ndash ca rezultatul neplăcut ce a determinat ruşinea sau vinovăţia să nu fi intervenit Gacircndirea contrafactuală călătoreşte icircn trecut refăcacircnd un lanţ cauzal al evenimentelor ea face atribuiri cauzale retroactive Cred că aţi intuit deja legătura icircntre natura emoţiei şi direcţia gacircndirii contrafactuale Ipoteza este că dacă aţi trăit ruşinea gacircndirea contrafactuală va fi preponderent orientată spre schimbarea imaginară a sinelui şi asta pentru că el este văzut icircn ansamblul său ca fiind cauza cea mai plauzibilă pentru neplăcerile actuale Icircn cazul vinovăţiei mutaţiile imaginare vor viza preponderent comportamentele sinelui considerate separat

Bazacircndu-se pe raţionamente similare celor expuse Paula Niedenthal June Tangney şi Igor Gavanski (1994) au realiza două serii de cercetări prin care indirect dar convingător au reuşit să demonstreze că ruşinea este preponderent asociată cu atenţia orientată asupra sinelui văzut ca agent cauzal icircn timp ce icircn vinovăţie atenţia se icircndreaptă asupra comportamentelor considerate responsabile de auto-evaluarea şi trăirile afective

Lectura 1 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 10486441048644710486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

negative (detaliile studiilor realizate de autorii menţionaţi le găsiţi icircn lectura pentru acest curs) Tipul transgresiunii normative bdquofapte păcătoaserdquo vs bdquosinele decăzutrdquo

Atenţia se poate icircndrepta bdquodin interiorrdquo asupra sinelui sau comportamentului dar pacircnă la urmă privind bdquodinafarărdquo situaţia se prezintă astfel (a) sunt icircncălcate anumite norme care există pentru a asigura buna şi corecta relaţionare interumană (b) individul este conştient de acest fapt şi de responsabilitatea sa pentru icircncălcarea acestora şi (c) se auto-pedepseşte prin auto-flagelare afectivă ndash trăirea unor emoţii negative Privite astfel ruşinea şi vinovăţia sunt icircn primul racircnd bdquoemoţii moralerdquo sau bdquoemoţii socio-moralerdquo (Keltner amp Buswell 1996 p 155) Icircn opinia larg acceptată exprimată de Jonathan Haidt emoţiile morale sunt bdquoacele emoţii care au o legătură cu interesele sau bunăstarea societăţii icircn ansamblul său sau cel puţin al altor persoane decacirct cel care trăieşte acea emoţierdquo (Haidt 2003 p 853)

Pentru unii cercetători focalizarea atenţiei atribuirea cauzalităţii intensitatea trăirii afective etc sunt mai puţin relevante pentru definirea şi distingerea celor două emoţii Ei caută să le departajeze analizacircnd prioritar şi icircn detaliu tipul transgresiunilor normative Astfel vinovăţia este considerată ca fiind emoţia-pedeapsă pentru conduita prin care sunt icircncălcate standarde morale obligatorii universale (Ausubel 1955 Lindsay-Hartz 1984 Tangney 1992 Tangney Marschall Rosenberg Barlow amp Wagner 1994) icircn timp ce ruşinea survine ca urmare a eşecului de a corespunde unor aşteptări importante pe care le au persoanele semnificative faţă de individ sau pe care persoana icircn cauză şi le-a stabilit singură (Lindsay-Hartz 1984 Tangney 1992 Tangney et al 1994) Altfel spus icircn cazul vinovăţiei e vorba de icircncălcarea unor standarde socio-morale universale existente şi acceptate icircntr-o societate (un fel de bdquocod socio-moral universal şi acceptatrdquo) icircn timp ce icircn cazul ruşinii standardele sunt ideosincratice negociate cu cei apropiaţi şi mai ales cu sine icircnsuşi constituind un fel de bdquocod socio-moral individual şi asumatrdquo

Morala comună unei colectivităţi ne spune care sunt bdquofaptele păcătoaserdquo icircn faţa acesteia (vezi cacircteva reflecţii despre reperele religioase ale acesteia icircn Cadrul 2) Pedeapsa pe care trebuie să ţi-o aplici icircn acest caz ar fi cea de a resimţi o bdquobiciuire afectivă negativărdquo din interior ndash trăirea vinovăţiei Recunoaşterea transgresiunii şi manifestarea vinovăţiei urmate eventual de bdquofapte bunerdquo au drept scop repararea bdquorăuluirdquo produs şi restabilirea armoniei sine-ceilalţi sau sine-societate Icircn cazul icircn care posezi convingeri religioase păcatele pot fi iertate prin căinţă şi ispăşire icircn contextul participării la taina spovedaniei şi respectării canoanelor stabilite de duhovnic Omul e păcătos şi greşeşte iar căinţa şi vinovăţia icircl icircmpacă cu ceilalţi cu societatea şi cu divinitatea icircl repun pe drumul cel bun Ruşinea apare icircnsă icircn contextul unui alt tip de transgresiuni Dintre toţi oamenii prezenţi icircntr-o societate există doar un număr relativ mic la care ţinem foarte mult ndash persoanele semnificative sau ceilalţi semnificativi (revezi discuţia din cursul introductiv) Ei au anumite vise şi aşteptări cu privire la sinele nostru icircn icircntregime (părinţii şi soţulsoţia sunt primii pe această listă) La aceste pretenţii şi aşteptările se adaugă evident şi cele pe care le avem noi icircnşine faţă de sine Acest sine dorit sau datorat pentru cei apropiaţi sau pentru noi (Higgins 1987) poate greşi (icircn sensul moralei 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 10486441048644810486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

comune) dar nu are voie să ne dezamăgească icircncrederea marele speranţe Şi totuşi se icircntacircmplă uneori cacircnd nu respectă morala şi standardele pe care se edifică icircn de aproape sinele bdquocade icircn ochii săi şi a celor apropiaţirdquo Această cădere este mai importantă decacirct o simplă greşeală Sinele decăzut sinele eşuat cu privire la normele şi aşteptările asumate şi interiorizate trezeşte o reacţie afectivă mult mai intensă care-l biciuieşte mai tare pe cel căzut ndash ruşinea

Cadrul 2 Păcatele faţă de ceilalţi

Regulile socio-morale universale comune pentru o cultură adeseori au o sorginte religioasă Astfel pentru matricea culturală occidentală puternic impregnată icircn timp de creştinism importante sunt respectarea celor bdquozece poruncirdquo prezente icircn Vechiul Testament şi abţinerea de la săvacircrşirea celor bdquoşapte păcate fundamentalerdquo sistematic expuse de Toma drsquoAquino (1225-1274)

Icircn porunci pe lacircngă menţionarea unor reguli de raportare faţă de Dumnezeire (a cinsti un singur demiurg a nu avea idoli a respecta numele şi ziua Creatorului) găsim reguli de raportare morală faţă de semeni păstrarea respectului faţă de părinţi faţă de viaţa şi proprietatea celuilalt faţă de adevăr Tot icircn porunci găsim interdicţia pentru o viaţă sexuală dezorganizată (bdquodesfracircnareardquo) şi invidierea celuilalt

Toma drsquoAquino reia interdicţia pentru sexualitatea necontrolată (bdquopofta trupeascărdquo) şi invidie (bdquopizmardquo) adăugacircnd acestora necesitatea abţinerii de la icircmbuibare (bdquolăcomierdquo) lene trufie macircnie şi avariţie (bdquozgacircrcenierdquo sau bdquoiubire de aurrdquo)

Pentru psihologia afectivităţii este interesant să analizăm icircn special lista celor şapte păcate capitale Icircn esenţă icircn spatele lor se află invitaţia de a ne folosi raţiunea (bdquocogniţiardquo) pentru a ne icircnfracircna simţirea (bdquoafectulrdquo) Icircntr-adevăr trei dintre păcate sunt pasiuni sau patimi pofta de macircncare (lăcomia) pofta de bani (avariţia) şi pofta trupească (desfracircnarea) trei sunt emoţii invidia trufia macircnia Cea din urmă ndash lenea ndash doar aparent nu face parte din regnul afectivităţii lenea icircnseamnă absenţa oricărei imbold afectiv imbold de a face ceva

June Price Tangney (1992) apreciază că ruşinea pare să fie o emoţie cu o acoperire normativă mai polimorfă ea poate fi trăită atacirct cu referire la transgresiunea standardelor socio-morale comune cacirct şi cu privire la transgresiuni ale standardelor personale care pot fi sau nu morale (cele din urmă mai ales sunt asociate frecvent cu expectanţe de performanţă) domeniul ruşinii este mai restracircns ndash ea apare doar ca urmare a icircncălcării unor standarde socio-morale comune Integrarea perspectivelor

Am prezentat două puncte de vedere despre cauzele care fac diferenţa dintre ruşine şi vinovăţie Ambele icircncearcă să prezică cacircnd şi care dintre emoţii va da contur trăirilor afective negative generate de transgresiuni a unor standarde transgresiuni pentru care indivizii icircşi asumă responsabilitatea (vezi modelul din Cadrul 1)

Conform primei opinii diferenţierea se face preponderent bdquodin interiorrdquo prin focalizarea atenţiei asupra sinelui sau comportamentului (H B Lewis 1971 Tangney amp Dearing 2002) Modelul cognitiv-procesual al emoţiilor ce implică sinele propus de Tracy şi Robins (2004 2007) precizează că orientarea atenţiei spre sine sau comportament este rezultatul atribuirilor de stabilitate controlabilitate şi globalitate (vezi Cadrul 1)

Conform perspectivei secunde diferenţierea se face preponderent bdquodin exteriorrdquo icircn funcţie de natura transgresiunilor normative icircncălcarea normelor ce ţin de standarde 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 10486441048644910486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

socio-morale comune generacircnd preponderent vinovăţie icircn timp ce icircncălcarea standardelor individuale s-ar solda de cele mai multe ori cu trăirea ruşinii Niciuna din cele două perspective nu afirmă autonomia sau hegemonia totală a mecanismului propus Care e legătura dintre cele două abordări propuse Sunt ele perspective separate sau conexe Opinia noastră este că cele două perspective trebuie privite ca fiind complementare icircmpreună explică mai bine geneza şi instalarea uneia sau celeilalte dintre emoţii Ţinacircnd cont de natura obiectivă a unui standard (bdquoprivit din exteriorrdquo) putem anticipa cu o mai mare probabilitate producerea unei reacţii afective Dar procesele legate de interiorizarea standardului de atribuire a cauzalităţii şi orientare a atenţiei pot re-icircncadra reacţia afectivă estimată iniţial De exemplu dacă cineva a copiat la examen1 fără a fi prins ndash icircncălcacircnd astfel cumulativ o normă socială (corectitudinea) o valoare academică esenţială (onestitatea) dar şi una din preceptele moralei creştine (nu minţi) ndash ne vom aştepta să resimtă vinovăţie (faţă de colegi faţă de profesor faţă de divinitate) Să ne imaginăm icircnsă că acel student anterior copiatului a interiorizat acest standard social (căruia putem să-i spunem bdquocorectitudine icircn evaluarea academicărdquo) transformacircndu-l astfel icircn registrul codului personal de conduită (ca o cerinţă de conduită formulată faţă de sine icircnsuşi) Icircn acest din urmă caz ne vom aştepta ca urmarea comportamentului fraudulos să provoace o reacţie emoţională mai intensă ndash ruşine sau un amestec de ruşine faţă de sine şi vinovăţie faţă de ceilalţi Desigur nu trebuie exclusă şi varianta absenţei oricărei reacţii afective ndash căreia icirci putem spune pe bună dreptate şi literalmente bdquone-simţirerdquo (absenţa normei cuplată cu absenţa trăirii afective) Aceasta din urmă poate fi determinată de existenţa unei convingeri personale opuse ca direcţie celei sociale (bdquoa copia este normal ai mai multe şanse să ai note marirdquo) fie intervenţiei mecanismelor de atribuire care bdquoneutralizeazărdquo transgresiunea icircn situaţia concretă (bdquotoţi au copiat trebuia eu să fiu cel cea mai dintre toţirdquo)

Concluzionacircnd putem spune că doar cunoscacircnd cacirct mai multe detalii despre valorile diverselor componente ale unei emoţii şi legăturile dintre acestea (paternul emoţional specific situaţional ndash cognitiv ndash motivaţional ndash subiectiv ndash somatic ndash comportamental) şi apoi avacircnd la icircndemacircnă cacirct mai multe date concrete despre contextul experienţei afective putem estima cu mai mare acurateţe ce emoţie sau emoţii a trăit subiectul Această cunoaştere dacă este corect informată şi analizată poate fi mai relevantă decacirct ceea ce ne poate spune chiar subiectul ce a experimentat acea stare emoţională Definiţii de lucru Ţinacircnd cont de cele enunţate anterior putem oferi definiţii de lucru pentru cele două emoţii Astfel vom defini vinovăţia ca fiind o reacţie emoţională ce survine de cele mai multe ori atunci cacircnd prin conduita sa individul icircncalcă un standard socio-moral general recunoaşte şi acceptă responsabilitatea sa pentru transgresiune şi icircşi focalizează atenţia asupra comportamentului deficient Icircn contrast ruşinea este o reacţie emoţională ce survine de cele mai multe ori atunci cacircnd individul icircncalcă un standard personal de 1 Comportamentul pe care-l identificăm drept copiat la examen poate fi icircnţeles icircn cacircteva moduri convergente (a) reprezintă o formă de plagiat frecvent icircntacirclnită icircn mediul academic (b) este o formă de trişare de lipsă de fair-play faţă de colegi (c) e una din modalităţile concrete prin care se minte Motivul pentru care exemplificăm prin acest comportament trăirea ruşinii şi vinovăţiei rezidă icircn faptul că marea majoritate a studiilor au avut drept participanţi studenţi sau elevi aceştia asociind frecvent cele două emoţii acestui gen de comportament 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441010486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

conduită (pe care fie l-a interiorizat fie şi l-a stabilit singur) sau are o performanţă sub nivelul aşteptărilor sale sau a audienţei (icircn special a audienţei reale sau private şi semnificative) icircntr-un domeniu relevant pentru auto-evaluare ruşinea se caracterizează prin focalizarea atenţiei asupra sinelui apreciat icircn ansamblul său

Trebuie să precizăm că definiţiile oferite sunt decupate doar prin prisma analizei principalelor valori şi relaţii ce se pot stabili icircntre primele două componente ale emoţiei Este adevărat că aceste două componente au un rol prioritar adesea chiar hotăracirctor icircn decuparea şi instalarea unei stări emoţionale (vezi cursul introductiv) Definiţiile oferite icircnsă pot fi completate şi icircntregite icircn măsura icircn care sunt analizate celelalte componente ale emoţiei lucru pe care-l realizăm parţial icircn continuare (din motive de spaţiu componentele expresive ale emoţiei ndash cea somatică şi comportamentală nu vor fi tratate aici)

Concluzionacircnd putem spune că ruşinea şi vinovăţia sunt emoţii diferite distincte

Acesta lucru este susţinut atacirct de modelul cognitiv-procesual al emoţiilor ce implică sinele (Tracy şi Robins 2004 2007) cacirct şi de ipoteza focalizării atenţiei icircn cazul celor două emoţii (H B Lewis 1971) sau perspectiva naturii diferite a standardelor ce sunt icircncălcate (Keltner amp Buswell 1996 Tangney 2007) Putem spune metaforic că cele două emoţii sunt bdquoemoţii-gemenerdquo uşor de confundat nu icircnsă imposibil de distins Icircn continuare vom icircncerca să conturăm mai icircn detaliu portretul fiecăruia fără a uita să spunem şi unde ele seamănă foarte mult

Portret de familie diferenţe şi asemănări icircntre ruşine şi vinovăţie Antecedentele situaţionale Antecedentele situaţionale pentru ruşine şi vinovăţie trebuie icircnţelese ca fiind acele elemente prezente icircn structura situaţiei care sunt accesibile observării bdquodin exteriorrdquo relativ independent de subiecţii care trăiesc o emoţie sau alta Icircn perspectiva noastră antecedentele situaţionale ale vinovăţiei sunt asociate standardelor sociale (prioritar socio-morale dar şi de performanţă) standarde larg acceptate icircntr-o comunitate Icircn contrast antecedentele situaţionale ale ruşinii sunt asociate standardelor personale (prioritar de performanţă dar şi socio-morale) standarde elaborate sau interiorizate de individ Mult timp s-a considerat că ruşinea este preponderent determinată de prezenţa unei audienţe icircn timp ce vinovăţia intervine atunci cacircnd individul este singur (Ausbel 1955 Gehm amp Scherer 1988) Studii mai recente nu au confirmat acest lucru ruşinea şi vinovăţia sunt preponderent resimţite icircn prezenţa altor persoane (Tangney 1992) proporţia momentelor icircn care sunt resimţite cacircnd subiectul se află singur fiind aceiaşi ndash icircn aproximativ 17 din totalul experienţelor (Tangney et al 1994) De asemenea s-a constatat că numărul persoanelor prezente icircn momentul trăirii emoţiei (mărimea audienţei) sau numărul persoanelor care au aflat despre transgresiune deşi nu sunt prezente (gradul de cunoaştere publică a faptei) nu diferă icircn cazul celor două emoţii (Tangney et al 1994) 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441110486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Antecedentele preponderent specifice vinovăţiei Cele mai puternic predictive antecedente situaţionale pentru resimţirea vinovăţiei sunt asociate următoarelor transgresiuni

10486441048644minciuna trişarea furtul infidelitatea neacordarea ajutorului celor aflaţi icircn nevoie icircmbuibarea (Tangney 1992)

10486441048644nerespectarea obligaţiilor sociale neglijarea celuilalt profitul pe seama altuia gacircnduri sau reacţii afective neadecvate eşecul icircn respecta norma reciprocităţii bacircrfa nerespectarea promisiunilor făcute (Keltner amp Buswell 1996)

Antecedentele preponderent specifice ruşinii Antecedentele situaţionale care de cele mai dese ori favorizează trăirea ruşinii sunt următoarele

10486441048644eşecuri personale (academice la serviciu de performanţă fizică aproxim 60 din situaţii) comportament inacceptabil aspect fizic neadecvat performanţă sexuală comportament imoral rănirea emoţională a unei persoane (Tangney 1992)

10486441048644eşec icircn a corespunde aşteptărilor celorlalţi dezamăgirea de sine comportament neadecvat rolului (Keltner amp Buswell 1996)

Este important să spunem că nici unul din ingredientele situaţionale menţionate nu este responsabil icircn exclusivitate doar pentru declanşarea ruşinii sau după caz a vinovăţiei De cele mai multe ori ambele emoţii sunt susceptibile de a fi trăite icircn prezenţa unuia şi aceluiaşi factor situaţional diferenţa adeseori vine din parte proceselor asociate componentei cognitive a emoţiilor fiind tributară perceperii şi evaluarii situaţiei Fenomenologia trăirilor subiective Icircn identificare modului icircn care sunt resimţite cele două emoţii vom acorda prioritate evidenţierii trăirilor care le departajează cel mai elocvent conturacircndu-le experienţa subiectivă specifică şi distinctă Trăirile subiective asociate vinovăţiei Atunci cacircnd individul acceptă producere unui comportament ce icircncalcă un standard social spunacircndu-şi bdquom-am comportat rău rdquo imediat fraza poate fi continuată prin bdquofaţă de rdquo Altfel spus icircn vinovăţie atenţia nu este doar focalizată pe comportamentul rău ci şi pe consecinţa nefastă pe care o are asupra unei alte persoane Din acest punct de vedere cel vinovat are parte de remuşcări sau mustrări ale cugetului (icircn engl remorse) care revin icircn mintea sa periodic refăcacircnd durerea emoţională iniţială O emoţie frecvent asociată vinovăţiei este regretul Avacircnd icircn vedere că atenţia icircn cazul vinovăţiei este concentrată pe comportament şi consecinţele acestuia subiectul icircşi păstrează un sentiment al controlului asupra situaţiei 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441210486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

ceea ce poate conduce la credinţa posibilităţii remedierii răului produs şi dorinţa de a face acest lucru (Wicker Payne amp Morgan 1983 vezi mai jos şi tendinţele acţionale) Trăirile subiective asociate ruşinii Durerea subiectivă suferită icircn cazul ruşinii este mai mare Această intensitate relativă este determinată deopotrivă de focalizarea asupra icircntregului sine şi contemplarea decăderii acestuia icircn faţa societăţii a persoanelor apropiate sau faţă de sine icircnsuşi June Price Tangney etichetează ruşinea ca fiind bdquoemoţia uracircciunii fiinţeirdquo (icircn engl bdquouglyrdquo emotion) icircn timp ce vinovăţia este doar bdquoemoţia comportamentului răurdquo (icircn engl bdquobadrdquo emotion) Sinele icircn ansamblul său este trăit ca fiind fără valoare lipsit de putere şi mic Senzaţia subiectivă de bdquoicircmpuţinarerdquo a chiar fizicului corporal al sinelui este o experienţă psiho-somatică exotică şi distinctivă pentru ruşine Ruşinea este o emoţie care presupune blamarea sinelui icircn ansamblul său (H B Lewis 1971 Tangney amp Dearing 2002) Tendinţele acţionale Tendinţele acţionale presupune predispoziţia individului ndash chiar icircn momentul trăirii unui epizod emoţional sau imediat după acesta ndash de a acţiona icircntr-un fel sau altul Trebuie să reţinem faptul că predispoziţia e doar o probabilitate nu o certitudine Vinovăţia şi tendinţele constructive

Vinovăţia este asociată icircn mod frecvent cu tendinţa de a acţiona astfel icircncacirct răul produs anterior altora sau societăţii să fie remediat (Frijda Kuipers amp ter Schure 1989) Atunci cacircnd remedierea concretă a acestuia nu se poate face cel vinovat icircncearcă să se angajeze icircn remedierea răului fie şi doar simbolic pentru că tocmai au icircncălcat buna organizare a vieţii sociale vinovaţii manifestă icircn forme variate reafirmarea icircncrederii icircn justeţea ordinii sociale şi morale dominante (Lindsay-Hartz 1984) Una din tendinţele acţionale specifice vinovăţiei este căutarea prin modalităţi diferite a iertării pentru faptele rele Vinovăţia este responsabilă şi pentru un efect de bdquoicircnvăţare de minterdquo individul ajunge la concluzia că pe viitor va evita comportamentele care l-au determinat să sufere emoţia neplăcută

Icircn ansamblul lor tendinţele comportamentale asociate vinovăţiei tind să fie constructive urmăresc repararea reală sau cel puţin simbolică a răului cauzat (Tangney Wagner Barlow Marschall amp Gramzow 1996) Ruşinea şi tendinţele distructive Comparativ cu vinovăţia ruşinea este mai puţin asociată cu tendinţe acţionale Ruşinea presupune mai degrabă bdquolăsarea capului şi macircinilor icircn josrdquo Sinele lipsit de valoare şi putere este mai degrabă distrus decacirct dispus să acţioneze

Există totuşi două tendinţa acţionale dominantă şi radical opuse frecvent asociate cu ruşinea retragerea pasivă sau ofensivă agresivă

Frecvent atunci cacircnd indivizii resimt ruşinea au tendinţa de a se ascunde sau chiar de a dispare (Tangney 1991 Tangney amp Dearing 2002) Aceasta tendinţă este

Lectura 2 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441310486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

icircnsoţită de senzaţia de micşorare a corpului şi dorinţa de fugă de ceilalţi de evitare a contactului social Cel mai bine este surprinsă această tendinţă icircn zicerea bdquoicircmi vine să intru icircn pămacircnt de ruşinerdquo

Dar uneori fuga din situaţie nu este posibilă iar tensiunea emoţională negativă este mult prea mare Ce se icircntacircmplă atunci Alternativa acesteia este oarecum de neaşteptat individul trece de le fugă la atac dezlănţuidu-se cu furie asupra altora Icircn opinia iniţial formulată de Helen Block Lewis (1971) ruşinea trebuie privită ca fiind intim legată de furie La o primă vedere o astfel de relaţie este paradoxală ruşinea icircnseamnă asumarea responsabilităţii pentru eşec sau icircncălcarea unui standard personal puternic relevant (alias atribuire internă a cauzalităţii) icircn timp ce furia survine atunci cacircnd o altă persoană este văzută ca fiind sursa unor acţiuni care prejudiciază sau nemulţumesc puternic un individ (alias atribuire externă a cauzalităţii)

H B Lewis explică legătura dintre cele două emoţii printr-o dinamică afectivă care poate fi exemplificată hidrauluic Ruşinea este uneori foarte intensă fiind asociată cu tendinţe şi reacţii ostile intense faţă de sine icircnsuşi Uneori individul ajunge să fie bdquocopleşit şi paralizatrdquo (H B Lewis 1971 p 41) de ostilitatea icircndreptată spre interior Sistemul psihic vrea icircn mod natural să scape de bdquoiadul dezlănţuitrdquo icircn interiorul său de trăirea ruşinii Pentru că icircn aceste momente sinele este neputincios şi lipsit de valoare centrat asupra nimicniciei sale şi demoralizat alternativele constructive specifice vinovăţiei nu-şi găsesc locul icircn mintea individului Tensiunea creşte bdquorăutateardquo se acumulează şi se condensează ajungacircnd să bdquoumple găleatardquo şi la un moment dat se revarsă peste capul altuia care ajunge astfel o ţintă externă a macircniei bdquotu ieşti cel rău nu eurdquo Are loc o externalizare a blamării sinelui care detensionează sistemul psihic icircn primul racircnd prin faptul că scapă sinele de concentrarea atenţiei asupra sa furia icircnsemnă atribuirea cauzalităţii evenimentului negativ icircn exterior icircn responsabilitatea unei alte persoane şi concentrarea atenţiei asupra celuilalt Frecvent externalizarea blamării sinelui nu implică doar furia faţă de celălalt ci chiar agresarea altor persoane (Tangney et al 2006 Tangney amp Ddearing 2002)

Avacircnd icircn vedere cele spuse mai sus este uşor de icircnţeles substanţa psiho-logică subiacentă următorului aforism bdquoAdeseori furia este expresia unei profunde nemulţumiri de sinerdquo

Rezumatul cursului Ruşinea şi vinovăţia sunt emoţii negative ce implică sinele Ruşinea şi vinovăţia sunt

două bdquoemoţii-surorirdquo foarte asemănătore dar icircn acelaşi timp suficient de diferite Modelul cognitiv-procesual al emoţiilor ce implică sinele (Tracy amp Robins 2004 2007) le departajează prin prisma mecanismelor atribuirii diferenţiate a cauzalităţii vinovăţia este determinată de perceperea unei responsabilităţi personale instabile controlabile şi specifice icircn timp ce ruşinea este asociată unei responsabilităţi personale stabile non-controlabile şi globale Consecinţa acestor aprecieri diferenţiate ale responsabilităţii personale este direcţionarea atenţiei spre comportament şi consecinţele acestuia asupra celorlalţi (icircn vinovăţie bdquom-am comportat rău faţă de rdquo) sau spre sine şi evaluarea acestuia de către ceilalţi (icircn ruşine bdquosunt o persoană rea şi asta este clar şi pentru ceilalţi rdquo) 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441410486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Pentru că survin ca urmare a unor transgresiuni normative adeseori cu impact asupra celorlalţi ruşinea şi vinovăţia sunt considerate emoţii morale Natura normelor principiilor sau regulilor icircncălcate diferă icircn cele două emoţii Astfel vinovăţia este resimţită icircn special cacircnd individul nu respectă standardele sociale de raportare la ceilalţi şi cele de performanţă socială Ruşinea intervine icircn special icircn cazul icircn care individul nu eşuează cu privire la standardele personale de performanţă sau morala personală de raportare faţă de ceilalţi

Subsecvent diferenţelor prezente la nivelul antecedentelor situaţionale şi aprecierii cognitive fenomenologia trăirilor subiective asociate celor două emoţii precum şi tendinţele acţionale sunt şi ele diferite Astfel vinovăţia se caracterizează prin remuşcări şi regret care de cele mai multe ori determină tendinţe comportamentale constructive individul caute să reparare prejudiciului şi să obţină iertarea din partea celui afectat Ruşinea este o emoţii mult mai intensă caracterizată prin faptul că individul se blamează pe sine icircn icircntregime resimte neputinţă şi dorinţa de a se ascunde de ochii celorlalţi Tendinţele comportamentale icircn cazul ruşinii icircnsă pot fi opuse individul manifesta preponderent o reacţie de retragere pasivă de fugă de ceilalţi sau mai rar una de ofensivă agresivă de transfer al blamării spre persoanele din exterior

Ambele emoţii joacă un rol important icircn reglarea socială şi auto-reglarea comportamentului moral vinovăţia fiind apreciată drept o bdquoemoţie mai moralărdquo (Tangney amp Dearing 2002) comparativ cu ruşine Moralitatea relativ mai ridicată a vinovăţiei este legată de faptul că aceasta este asociată preponderent cu reacţii adaptative implică empatia faţă de celălalt exclude agresivitatea şi furia faţă de celălalt şi nu este asociată cu manifestări psihopatologice

Lecturi obligatorii pentru iniţiere icircn temă şi pregătirea pentru examinare

Acest suport de curs Lectura 1 Niedenthal P M Tangney J P amp Gavanski I (1994) If only I werent versus If only I hadnt distinguishing shame and guilt in counterfactual thinking Journal of Personality and Social Psychology 67 585-595 Lectura 2 Tangney J P Wagner P E Barlow D Marschall D E amp Gramzow R (1996) Relation of shame and guilt to constructive versus destructive responses to anger across the lifespan Journal of Personality and Social Psychology 70 797-809

Lecturi de aprofundare pentru o cunoaştere nuanţată şi viziune mai largă

Chelcea S (Ed) (2008) Ruşinea şi vinovăţia icircn spaţiul public Pentru o sociologie a emoţiilor Bucureşti Humanitas Chelcea S (2006) Emoţiile icircn viaţa socială Ruşinea şi vinovăţia icircn spaţiul public postcomunist din Romacircnia Revista de Psihologie Socială 18 87-108 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441510486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Referinţe bibliografice surse citate icircn textul acestui material

Ausubel D P (1955) Relationships between shame and guilt in the socializing process Psychological Review 62 378ndash390 Carver C S amp Scheier M F (1998) On the self-regulation of behavior New York Cambridge University Press Duval S amp Wicklund R A (1972) A theory of objective self-awareness New York Academic Press Frijda N H Kuipers P amp ter Schure E (1989) Relations among emotion appraisal and emotional action readiness Journal of Personality and Social Psychology 57 212-228 Gehm T L amp Scherer K R (1988) Relating situation evaluation to emotion differentiation Nonmetric analysis of crosscultural questionnaire data In K R Scherer (Ed) Facets of emotion Recent research (pp 61-77) Hillsdale NJ England Lawrence Erlbaum Associates Haidt J (2003) The moral emotions In R J Davidson K R Scherer amp H H Goldsmith (Eds) Handbook of affective sciences (pp 852-870) Oxford Oxford University Press Higgins E T (1987) Self-discrepancy A theory relating self and affect Psychological Review 94 319-340 Keltner D amp Buswell B (1996) Evidence for the distinctness of embarrassment shame and guilt A study of recalled antecedents and facial expressions of emotion Cognition and Emotion 10 155-172 Lazarus R S (1991) Emotion and adaptation New York Oxford University Press Lewis M (2000) Self-conscious emotions Embarrassment pride shame and guilt In M Lewis amp J M Haviland-Jones (Eds) Handbook of emotions (2nd ed pp 623ndash636) New York Guilford Press Lewis H B (1971) Shame and guilt in neurosis New York International Universities Press Lindsay-Hartz J (1984) Contrasting experiences of shame and guilt American Behavioral Scientist 27 689-704 Niedenthal P M Tangney J P amp Gavanski I (1994) If only I werent versus If only I hadnt distinguishing shame and guilt in counterfactual thinking Journal of Personality and Social Psychology 67 585-595 Roseman I J (2001) A model of appraisal in the emotion system Integrating applications In K R SchererampA Schorr (Eds) Appraisal processes methods research (pp 68ndash91) New York Oxford University Press Scherer K R (2001) Appraisal considered as a process of multilevel sequential checking In K R Scherer A Schorr amp T Johnstone (Eds) Appraisal processes in emotion Theory methods research (pp 92ndash120) New York Oxford University Press Tangney J P (2007) Shame (pp 870-872) Icircn R F Baumeister amp K D Vohs (Eds) Encyclopedia of Social Psychology Thousand Oaks California SAGE Publications Tangney J P (1993) Shame and guilt Icircn C G Costello (Ed) Symptoms of depression (pp 161-180) New York Wiley 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441610486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Tangney J P (1992) Situational determinants of shame and guild in young adulthood Personality and Social Psychology Bulletin 18 199-206 Tangney J P (1991) Moral affect The good the bad and the ugly Journal of Personality and Social Psychology 61 598ndash607 Tangney J P amp Dearing R L (2002) Shame and Guilt New York Guilford Press Tangney J P Wagner P E Barlow D Marschall D E amp Gramzow R (1996) Relation of shame and guilt to constructive versus destructive responses to anger across the lifespan Journal of Personality and Social Psychology 70 797-809 Tangney J P Miller R S Flicker L amp Barlow D H (1996) Are shame guilt and embarrassment distinct emotions Journal of Personality and Social Psychology 70 1256-1269 Tangney J P Marschall D Rosenberg K Barlow D H amp Wagner P (1994) Childrenrsquos and adultrsquos autobiographical accounts of shame guilt and pride experiences A qualitative analysis of situational determinants and interpersonal concerns (manuscris nepublicat) Taylor SE (1991) Asymmetrical effects of positive and negative events The mobilization-minimization hypothesis Psychological Bulletin 110 67-85 Tracy J L amp Robins R W (2007) The self in self-conscious emotions In J LTracy RW Robins amp J P Tangney (Eds) The self-consious emotions Theory and research New York Guilford Press Tracy J L amp Robins R W (2006) Appraisal antecedents of shame and guilt Support for a theoretical model Personality and Social Psychology Bulletin 32 1339-1351 Tracy J L amp Robins R W (2004) Putting the Self Into Self-Conscious Emotions A Theoretical Model Psychological Inquiry 15 103-125 Weiner B (1985) An attributional theory of achievement motivation and emotion Psychological Review 92 548ndash573 Wicker F W Payne G C amp Morgan R D (1983) Participant descriptions of guilt and shame Motivation and Emotion 7 25-39 1048646 Autor Conf Dr Dorin NASTAS 1048646 Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 1048646 17

Rolul atenţiei şi atribuirilor bdquom-am comportat răurdquo vs bdquosunt răurdquo Conform opiniei exprimate de Helen Block Lewis psiholog clinician de la Universitatea Yale icircn cartea sa Shame and Guilt in Neurosis (H B Lewis 1971) ruşinea şi vinovăţia pot fi icircn mod sistematic şi cert diferenţiate dacă ţinem cont de modul icircn care este focalizată atenţia asupra sinelui Iată cum explică icircnsăşi autoarea diferenţa esenţială dintre cele două emoţii

bdquoExperienţa ruşinii se referă icircn mod direct la sine el este obiectul evaluării Icircn vinovăţie sinele nu este obiectul central al evaluării negative ci fapta făcută sau nu Icircn vinovăţie sinele este evaluat negativ doar pentru că se află icircn conexiune cu fapta nefiind centrul experienţei afectiverdquo (H B Lewis 1971 p 30 sublinierea este prezentă icircn original)

Altfel spus dacă icircn cazul ruşinii focalizarea atenţiei icircn momentul auto-aprecierii şi trăirii subiective este pe sine icircn ansamblul său icircn cazul vinovăţiei focalizarea atenţiei este pe un anume comportament al sinelui (bdquoceea ce a făcut sau nu a făcutrdquo sinele) Revenind la exemplul anterior dacă elevul surprins copiind la examen se focalizează asupra sinelui icircn ansamblul său concluzionacircnd ndash bdquosunt răurdquo ndash va resimţi ruşine dacă icircnsă icircşi va limita atenţia doar asupra comportamentului său constatacircnd ndash bdquoam procedat răurdquo ndash emoţia trăită va fi vinovăţia Icircn opinia exprimată de H B Lewis această focalizare diferenţiată a atenţiei ndash asupra sinelui icircn totalitatea sa vs doar asupra unui comportament ndash determină o experienţă fenomenologică diferită la nivelul trăirilor afective (vezi acest subiect tratat separat mai jos) Autoarea menţionează icircn cartea sa mai multe elemente de ordin afectiv cognitiv şi motivaţional care ar fi distincte icircn cazul celor două emoţii (H B Lewis 1971) Cercetările ulterioare au confirmat icircn bună parte justeţea opiniilor exprimate de H B Lewis

Un paradox interesant a apărut icircnsă icircn unele dintre aceste cercetări un rezultat care spune totodată ceva foarte important despre acurateţea cu care ne putem raporta la emoţiile trăite altădată sau chiar pe moment Paradoxul consta icircn următorul aspect deşi marea majoritate a implicaţiilor focalizării diferenţiate a atenţiei icircn cazul ruşinii şi vinovăţiei propuse de H B Lewis au fost confirmate aspectul central de temelie nu s-a putut demonstra Astfel atunci cacircnd subiecţii au fost icircntrebaţi cu privire la măsură icircn care după trăirea unor epizode autobiografice de vinovăţie şi ruşine bdquoşi-au blamat acţiunile şi comportamentelerdquo (aspect presupus a fi central pentru vinovăţie) sau bdquoşi-au blamat personalitatea şi sinelerdquo (aspect presupus a fi esenţial pentru ruşine) subiecţii nu au diferenţiat cele două emoţii din acest punct de vedere (Tangney 1993 Tangney Miller Flicker amp Barlow 1996) Analiza detaliată a răspunsurilor şi explorările statistice suplimentare au arătat că cel mai probabil deşi focalizarea diferenţiată ndash pe comportament sau sine ndash funcţionează determinacircnd hotăracirctor departajarea vinovăţiei de ruşine acest proces cognitiv scapă atenţiei şi memoriei subiecţilor (Tangney amp Dearing 2002) Altfel spus focalizarea diferenţiată a atenţiei icircn cele două emoţii se realizează la momentul trăirii emoţiei dar nu ne dăm seamă şi nu raportăm acest lucru ulterior

S-a găsit icircnsă o soluţie Pentru a identifica indirect procesul centrării diferenţiate a atenţiei icircn cele două emoţii cercetătorii au folosit cunoştinţele dintr-un alt domeniu de cercetare ndash cel al studiului gacircndirii contrafactuale La ce se referă gacircndirea contrafactuală Pentru a o explica e bine să revenim la acelaşi exemplu cu elevul surprins 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 10486441048644610486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

copiind Icircn momentele ce urmează imediat incidentului acel elev ştie că a fost prins copiind este un aspect incontestabil un incident cert al istoriei personale recente Icirci este la fel de clar şi faptul că incidentul nu mai poate fi evitat ndash s-a produs deja Şi totuşi gacircndirea umană caracterizată prin posibilitatea de a călători icircn timp derulează imaginile şi timpul icircnapoi icircnainte de momentul cu pricina şi icircncearcă să construiască o istorie alternativă care bdquoar fi putut fi dacă lucrurile s-ar fi icircntacircmplat altfelrdquo Icircn acel moment gacircndirea umană devine contrafactuală (alias contrară faptelor deja petrecute şi binecunoscute) simulacircnd alternative contrare evenimentului sau opuse unei gacircndiri bazate pe faptele reale De exemplu elevul se poate surprinde că icircşi aduce aminte de faptul că este leneş şi amacircnă permanent momentul studiului pacircnă constată că nu mai are cum obţine o notă bună decacirct copiind (bdquodacă nu aşi fi fost atacirct de leneş şi delăsător rdquo) Sau icircn mintea sa poate apărea următorul gacircnd bdquodacă nu aşi fi icircntacircrziat prindeam un loc mai dosit şi nu mă prindea rdquo Cercetările au arătat că acest tip de gacircndire ndash contrafactuală ndash apare de cele mai multe ori atunci cacircnd subiectul se confruntă cu o circumstanţă neplăcută a vieţii sale pe care crede că ar fi putut-o evita bdquodoar dacă rdquo lucrurile s-ar fi derulat altfel Icircn acest tip de gacircndire se poate remarcă o anume ciudăţenie şi aparentă iraţionalitate icircn viaţă reală timpul nu poate fi icircntors icircnapoi iar lucrurile nu mai pot fi schimbate astfel icircncacirct mintea umană a icircntacircrziat ndash alernativele contrafactuale nu se mai pot monta icircn filmul vieţii parcurse De ce totuşi pierdem timp reflectacircnd contrar evidenţelor deja consumate construind alternative care bdquoar fi putut fi dar nu mai pot firdquo Răspunsul cel mai simplu constă icircn faptul că icircn baza gacircndirii contrafactuale (post-factum) putem trage icircnvăţăminte pentru viitor (ante-factum) Revenind la exemplul nostru aceste icircnvăţăminte pentru viitor ar putea fi frazate astfel bdquoaltădată să icircnveţi din timp ca să nu trebuiască să trişezi pentru a avea o notă marerdquo sau icircn cel de-al doilea caz bdquoaltădată să te aşezi strategic astfel icircncacirct să copiezi icircn siguranţărdquo Aţi auzit zicerea bdquotot păţitu-i priceputrdquo sau bdquodă Doamne mintea cea de pe urmărdquo o parte din icircnţălepciunea păţitului este opera gacircndirii sale contrafactuale

Cum poate fi folosită gacircndirea contrafactuală pentru a depista focalizarea diferenţiată a atenţiei icircn cazul vinovăţiei şi ruşinii Imaginaţi-vă că participaţi la un studiu icircn care vi se cere să povestiţi sub forma unei naraţiuni scrise şi anonime un moment din viaţă icircn care aţi trăit ruşinea sau vinovăţia După ce finalizaţi relatarea sunteţi invitaţi să faceţi un exerciţiu de gacircndire contrafactuală să vă imaginaţi ce ar fi trebuit să fie altfel ndashcomportamentul situaţia persoana voastră ndash ca rezultatul neplăcut ce a determinat ruşinea sau vinovăţia să nu fi intervenit Gacircndirea contrafactuală călătoreşte icircn trecut refăcacircnd un lanţ cauzal al evenimentelor ea face atribuiri cauzale retroactive Cred că aţi intuit deja legătura icircntre natura emoţiei şi direcţia gacircndirii contrafactuale Ipoteza este că dacă aţi trăit ruşinea gacircndirea contrafactuală va fi preponderent orientată spre schimbarea imaginară a sinelui şi asta pentru că el este văzut icircn ansamblul său ca fiind cauza cea mai plauzibilă pentru neplăcerile actuale Icircn cazul vinovăţiei mutaţiile imaginare vor viza preponderent comportamentele sinelui considerate separat

Bazacircndu-se pe raţionamente similare celor expuse Paula Niedenthal June Tangney şi Igor Gavanski (1994) au realiza două serii de cercetări prin care indirect dar convingător au reuşit să demonstreze că ruşinea este preponderent asociată cu atenţia orientată asupra sinelui văzut ca agent cauzal icircn timp ce icircn vinovăţie atenţia se icircndreaptă asupra comportamentelor considerate responsabile de auto-evaluarea şi trăirile afective

Lectura 1 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 10486441048644710486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

negative (detaliile studiilor realizate de autorii menţionaţi le găsiţi icircn lectura pentru acest curs) Tipul transgresiunii normative bdquofapte păcătoaserdquo vs bdquosinele decăzutrdquo

Atenţia se poate icircndrepta bdquodin interiorrdquo asupra sinelui sau comportamentului dar pacircnă la urmă privind bdquodinafarărdquo situaţia se prezintă astfel (a) sunt icircncălcate anumite norme care există pentru a asigura buna şi corecta relaţionare interumană (b) individul este conştient de acest fapt şi de responsabilitatea sa pentru icircncălcarea acestora şi (c) se auto-pedepseşte prin auto-flagelare afectivă ndash trăirea unor emoţii negative Privite astfel ruşinea şi vinovăţia sunt icircn primul racircnd bdquoemoţii moralerdquo sau bdquoemoţii socio-moralerdquo (Keltner amp Buswell 1996 p 155) Icircn opinia larg acceptată exprimată de Jonathan Haidt emoţiile morale sunt bdquoacele emoţii care au o legătură cu interesele sau bunăstarea societăţii icircn ansamblul său sau cel puţin al altor persoane decacirct cel care trăieşte acea emoţierdquo (Haidt 2003 p 853)

Pentru unii cercetători focalizarea atenţiei atribuirea cauzalităţii intensitatea trăirii afective etc sunt mai puţin relevante pentru definirea şi distingerea celor două emoţii Ei caută să le departajeze analizacircnd prioritar şi icircn detaliu tipul transgresiunilor normative Astfel vinovăţia este considerată ca fiind emoţia-pedeapsă pentru conduita prin care sunt icircncălcate standarde morale obligatorii universale (Ausubel 1955 Lindsay-Hartz 1984 Tangney 1992 Tangney Marschall Rosenberg Barlow amp Wagner 1994) icircn timp ce ruşinea survine ca urmare a eşecului de a corespunde unor aşteptări importante pe care le au persoanele semnificative faţă de individ sau pe care persoana icircn cauză şi le-a stabilit singură (Lindsay-Hartz 1984 Tangney 1992 Tangney et al 1994) Altfel spus icircn cazul vinovăţiei e vorba de icircncălcarea unor standarde socio-morale universale existente şi acceptate icircntr-o societate (un fel de bdquocod socio-moral universal şi acceptatrdquo) icircn timp ce icircn cazul ruşinii standardele sunt ideosincratice negociate cu cei apropiaţi şi mai ales cu sine icircnsuşi constituind un fel de bdquocod socio-moral individual şi asumatrdquo

Morala comună unei colectivităţi ne spune care sunt bdquofaptele păcătoaserdquo icircn faţa acesteia (vezi cacircteva reflecţii despre reperele religioase ale acesteia icircn Cadrul 2) Pedeapsa pe care trebuie să ţi-o aplici icircn acest caz ar fi cea de a resimţi o bdquobiciuire afectivă negativărdquo din interior ndash trăirea vinovăţiei Recunoaşterea transgresiunii şi manifestarea vinovăţiei urmate eventual de bdquofapte bunerdquo au drept scop repararea bdquorăuluirdquo produs şi restabilirea armoniei sine-ceilalţi sau sine-societate Icircn cazul icircn care posezi convingeri religioase păcatele pot fi iertate prin căinţă şi ispăşire icircn contextul participării la taina spovedaniei şi respectării canoanelor stabilite de duhovnic Omul e păcătos şi greşeşte iar căinţa şi vinovăţia icircl icircmpacă cu ceilalţi cu societatea şi cu divinitatea icircl repun pe drumul cel bun Ruşinea apare icircnsă icircn contextul unui alt tip de transgresiuni Dintre toţi oamenii prezenţi icircntr-o societate există doar un număr relativ mic la care ţinem foarte mult ndash persoanele semnificative sau ceilalţi semnificativi (revezi discuţia din cursul introductiv) Ei au anumite vise şi aşteptări cu privire la sinele nostru icircn icircntregime (părinţii şi soţulsoţia sunt primii pe această listă) La aceste pretenţii şi aşteptările se adaugă evident şi cele pe care le avem noi icircnşine faţă de sine Acest sine dorit sau datorat pentru cei apropiaţi sau pentru noi (Higgins 1987) poate greşi (icircn sensul moralei 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 10486441048644810486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

comune) dar nu are voie să ne dezamăgească icircncrederea marele speranţe Şi totuşi se icircntacircmplă uneori cacircnd nu respectă morala şi standardele pe care se edifică icircn de aproape sinele bdquocade icircn ochii săi şi a celor apropiaţirdquo Această cădere este mai importantă decacirct o simplă greşeală Sinele decăzut sinele eşuat cu privire la normele şi aşteptările asumate şi interiorizate trezeşte o reacţie afectivă mult mai intensă care-l biciuieşte mai tare pe cel căzut ndash ruşinea

Cadrul 2 Păcatele faţă de ceilalţi

Regulile socio-morale universale comune pentru o cultură adeseori au o sorginte religioasă Astfel pentru matricea culturală occidentală puternic impregnată icircn timp de creştinism importante sunt respectarea celor bdquozece poruncirdquo prezente icircn Vechiul Testament şi abţinerea de la săvacircrşirea celor bdquoşapte păcate fundamentalerdquo sistematic expuse de Toma drsquoAquino (1225-1274)

Icircn porunci pe lacircngă menţionarea unor reguli de raportare faţă de Dumnezeire (a cinsti un singur demiurg a nu avea idoli a respecta numele şi ziua Creatorului) găsim reguli de raportare morală faţă de semeni păstrarea respectului faţă de părinţi faţă de viaţa şi proprietatea celuilalt faţă de adevăr Tot icircn porunci găsim interdicţia pentru o viaţă sexuală dezorganizată (bdquodesfracircnareardquo) şi invidierea celuilalt

Toma drsquoAquino reia interdicţia pentru sexualitatea necontrolată (bdquopofta trupeascărdquo) şi invidie (bdquopizmardquo) adăugacircnd acestora necesitatea abţinerii de la icircmbuibare (bdquolăcomierdquo) lene trufie macircnie şi avariţie (bdquozgacircrcenierdquo sau bdquoiubire de aurrdquo)

Pentru psihologia afectivităţii este interesant să analizăm icircn special lista celor şapte păcate capitale Icircn esenţă icircn spatele lor se află invitaţia de a ne folosi raţiunea (bdquocogniţiardquo) pentru a ne icircnfracircna simţirea (bdquoafectulrdquo) Icircntr-adevăr trei dintre păcate sunt pasiuni sau patimi pofta de macircncare (lăcomia) pofta de bani (avariţia) şi pofta trupească (desfracircnarea) trei sunt emoţii invidia trufia macircnia Cea din urmă ndash lenea ndash doar aparent nu face parte din regnul afectivităţii lenea icircnseamnă absenţa oricărei imbold afectiv imbold de a face ceva

June Price Tangney (1992) apreciază că ruşinea pare să fie o emoţie cu o acoperire normativă mai polimorfă ea poate fi trăită atacirct cu referire la transgresiunea standardelor socio-morale comune cacirct şi cu privire la transgresiuni ale standardelor personale care pot fi sau nu morale (cele din urmă mai ales sunt asociate frecvent cu expectanţe de performanţă) domeniul ruşinii este mai restracircns ndash ea apare doar ca urmare a icircncălcării unor standarde socio-morale comune Integrarea perspectivelor

Am prezentat două puncte de vedere despre cauzele care fac diferenţa dintre ruşine şi vinovăţie Ambele icircncearcă să prezică cacircnd şi care dintre emoţii va da contur trăirilor afective negative generate de transgresiuni a unor standarde transgresiuni pentru care indivizii icircşi asumă responsabilitatea (vezi modelul din Cadrul 1)

Conform primei opinii diferenţierea se face preponderent bdquodin interiorrdquo prin focalizarea atenţiei asupra sinelui sau comportamentului (H B Lewis 1971 Tangney amp Dearing 2002) Modelul cognitiv-procesual al emoţiilor ce implică sinele propus de Tracy şi Robins (2004 2007) precizează că orientarea atenţiei spre sine sau comportament este rezultatul atribuirilor de stabilitate controlabilitate şi globalitate (vezi Cadrul 1)

Conform perspectivei secunde diferenţierea se face preponderent bdquodin exteriorrdquo icircn funcţie de natura transgresiunilor normative icircncălcarea normelor ce ţin de standarde 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 10486441048644910486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

socio-morale comune generacircnd preponderent vinovăţie icircn timp ce icircncălcarea standardelor individuale s-ar solda de cele mai multe ori cu trăirea ruşinii Niciuna din cele două perspective nu afirmă autonomia sau hegemonia totală a mecanismului propus Care e legătura dintre cele două abordări propuse Sunt ele perspective separate sau conexe Opinia noastră este că cele două perspective trebuie privite ca fiind complementare icircmpreună explică mai bine geneza şi instalarea uneia sau celeilalte dintre emoţii Ţinacircnd cont de natura obiectivă a unui standard (bdquoprivit din exteriorrdquo) putem anticipa cu o mai mare probabilitate producerea unei reacţii afective Dar procesele legate de interiorizarea standardului de atribuire a cauzalităţii şi orientare a atenţiei pot re-icircncadra reacţia afectivă estimată iniţial De exemplu dacă cineva a copiat la examen1 fără a fi prins ndash icircncălcacircnd astfel cumulativ o normă socială (corectitudinea) o valoare academică esenţială (onestitatea) dar şi una din preceptele moralei creştine (nu minţi) ndash ne vom aştepta să resimtă vinovăţie (faţă de colegi faţă de profesor faţă de divinitate) Să ne imaginăm icircnsă că acel student anterior copiatului a interiorizat acest standard social (căruia putem să-i spunem bdquocorectitudine icircn evaluarea academicărdquo) transformacircndu-l astfel icircn registrul codului personal de conduită (ca o cerinţă de conduită formulată faţă de sine icircnsuşi) Icircn acest din urmă caz ne vom aştepta ca urmarea comportamentului fraudulos să provoace o reacţie emoţională mai intensă ndash ruşine sau un amestec de ruşine faţă de sine şi vinovăţie faţă de ceilalţi Desigur nu trebuie exclusă şi varianta absenţei oricărei reacţii afective ndash căreia icirci putem spune pe bună dreptate şi literalmente bdquone-simţirerdquo (absenţa normei cuplată cu absenţa trăirii afective) Aceasta din urmă poate fi determinată de existenţa unei convingeri personale opuse ca direcţie celei sociale (bdquoa copia este normal ai mai multe şanse să ai note marirdquo) fie intervenţiei mecanismelor de atribuire care bdquoneutralizeazărdquo transgresiunea icircn situaţia concretă (bdquotoţi au copiat trebuia eu să fiu cel cea mai dintre toţirdquo)

Concluzionacircnd putem spune că doar cunoscacircnd cacirct mai multe detalii despre valorile diverselor componente ale unei emoţii şi legăturile dintre acestea (paternul emoţional specific situaţional ndash cognitiv ndash motivaţional ndash subiectiv ndash somatic ndash comportamental) şi apoi avacircnd la icircndemacircnă cacirct mai multe date concrete despre contextul experienţei afective putem estima cu mai mare acurateţe ce emoţie sau emoţii a trăit subiectul Această cunoaştere dacă este corect informată şi analizată poate fi mai relevantă decacirct ceea ce ne poate spune chiar subiectul ce a experimentat acea stare emoţională Definiţii de lucru Ţinacircnd cont de cele enunţate anterior putem oferi definiţii de lucru pentru cele două emoţii Astfel vom defini vinovăţia ca fiind o reacţie emoţională ce survine de cele mai multe ori atunci cacircnd prin conduita sa individul icircncalcă un standard socio-moral general recunoaşte şi acceptă responsabilitatea sa pentru transgresiune şi icircşi focalizează atenţia asupra comportamentului deficient Icircn contrast ruşinea este o reacţie emoţională ce survine de cele mai multe ori atunci cacircnd individul icircncalcă un standard personal de 1 Comportamentul pe care-l identificăm drept copiat la examen poate fi icircnţeles icircn cacircteva moduri convergente (a) reprezintă o formă de plagiat frecvent icircntacirclnită icircn mediul academic (b) este o formă de trişare de lipsă de fair-play faţă de colegi (c) e una din modalităţile concrete prin care se minte Motivul pentru care exemplificăm prin acest comportament trăirea ruşinii şi vinovăţiei rezidă icircn faptul că marea majoritate a studiilor au avut drept participanţi studenţi sau elevi aceştia asociind frecvent cele două emoţii acestui gen de comportament 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441010486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

conduită (pe care fie l-a interiorizat fie şi l-a stabilit singur) sau are o performanţă sub nivelul aşteptărilor sale sau a audienţei (icircn special a audienţei reale sau private şi semnificative) icircntr-un domeniu relevant pentru auto-evaluare ruşinea se caracterizează prin focalizarea atenţiei asupra sinelui apreciat icircn ansamblul său

Trebuie să precizăm că definiţiile oferite sunt decupate doar prin prisma analizei principalelor valori şi relaţii ce se pot stabili icircntre primele două componente ale emoţiei Este adevărat că aceste două componente au un rol prioritar adesea chiar hotăracirctor icircn decuparea şi instalarea unei stări emoţionale (vezi cursul introductiv) Definiţiile oferite icircnsă pot fi completate şi icircntregite icircn măsura icircn care sunt analizate celelalte componente ale emoţiei lucru pe care-l realizăm parţial icircn continuare (din motive de spaţiu componentele expresive ale emoţiei ndash cea somatică şi comportamentală nu vor fi tratate aici)

Concluzionacircnd putem spune că ruşinea şi vinovăţia sunt emoţii diferite distincte

Acesta lucru este susţinut atacirct de modelul cognitiv-procesual al emoţiilor ce implică sinele (Tracy şi Robins 2004 2007) cacirct şi de ipoteza focalizării atenţiei icircn cazul celor două emoţii (H B Lewis 1971) sau perspectiva naturii diferite a standardelor ce sunt icircncălcate (Keltner amp Buswell 1996 Tangney 2007) Putem spune metaforic că cele două emoţii sunt bdquoemoţii-gemenerdquo uşor de confundat nu icircnsă imposibil de distins Icircn continuare vom icircncerca să conturăm mai icircn detaliu portretul fiecăruia fără a uita să spunem şi unde ele seamănă foarte mult

Portret de familie diferenţe şi asemănări icircntre ruşine şi vinovăţie Antecedentele situaţionale Antecedentele situaţionale pentru ruşine şi vinovăţie trebuie icircnţelese ca fiind acele elemente prezente icircn structura situaţiei care sunt accesibile observării bdquodin exteriorrdquo relativ independent de subiecţii care trăiesc o emoţie sau alta Icircn perspectiva noastră antecedentele situaţionale ale vinovăţiei sunt asociate standardelor sociale (prioritar socio-morale dar şi de performanţă) standarde larg acceptate icircntr-o comunitate Icircn contrast antecedentele situaţionale ale ruşinii sunt asociate standardelor personale (prioritar de performanţă dar şi socio-morale) standarde elaborate sau interiorizate de individ Mult timp s-a considerat că ruşinea este preponderent determinată de prezenţa unei audienţe icircn timp ce vinovăţia intervine atunci cacircnd individul este singur (Ausbel 1955 Gehm amp Scherer 1988) Studii mai recente nu au confirmat acest lucru ruşinea şi vinovăţia sunt preponderent resimţite icircn prezenţa altor persoane (Tangney 1992) proporţia momentelor icircn care sunt resimţite cacircnd subiectul se află singur fiind aceiaşi ndash icircn aproximativ 17 din totalul experienţelor (Tangney et al 1994) De asemenea s-a constatat că numărul persoanelor prezente icircn momentul trăirii emoţiei (mărimea audienţei) sau numărul persoanelor care au aflat despre transgresiune deşi nu sunt prezente (gradul de cunoaştere publică a faptei) nu diferă icircn cazul celor două emoţii (Tangney et al 1994) 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441110486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Antecedentele preponderent specifice vinovăţiei Cele mai puternic predictive antecedente situaţionale pentru resimţirea vinovăţiei sunt asociate următoarelor transgresiuni

10486441048644minciuna trişarea furtul infidelitatea neacordarea ajutorului celor aflaţi icircn nevoie icircmbuibarea (Tangney 1992)

10486441048644nerespectarea obligaţiilor sociale neglijarea celuilalt profitul pe seama altuia gacircnduri sau reacţii afective neadecvate eşecul icircn respecta norma reciprocităţii bacircrfa nerespectarea promisiunilor făcute (Keltner amp Buswell 1996)

Antecedentele preponderent specifice ruşinii Antecedentele situaţionale care de cele mai dese ori favorizează trăirea ruşinii sunt următoarele

10486441048644eşecuri personale (academice la serviciu de performanţă fizică aproxim 60 din situaţii) comportament inacceptabil aspect fizic neadecvat performanţă sexuală comportament imoral rănirea emoţională a unei persoane (Tangney 1992)

10486441048644eşec icircn a corespunde aşteptărilor celorlalţi dezamăgirea de sine comportament neadecvat rolului (Keltner amp Buswell 1996)

Este important să spunem că nici unul din ingredientele situaţionale menţionate nu este responsabil icircn exclusivitate doar pentru declanşarea ruşinii sau după caz a vinovăţiei De cele mai multe ori ambele emoţii sunt susceptibile de a fi trăite icircn prezenţa unuia şi aceluiaşi factor situaţional diferenţa adeseori vine din parte proceselor asociate componentei cognitive a emoţiilor fiind tributară perceperii şi evaluarii situaţiei Fenomenologia trăirilor subiective Icircn identificare modului icircn care sunt resimţite cele două emoţii vom acorda prioritate evidenţierii trăirilor care le departajează cel mai elocvent conturacircndu-le experienţa subiectivă specifică şi distinctă Trăirile subiective asociate vinovăţiei Atunci cacircnd individul acceptă producere unui comportament ce icircncalcă un standard social spunacircndu-şi bdquom-am comportat rău rdquo imediat fraza poate fi continuată prin bdquofaţă de rdquo Altfel spus icircn vinovăţie atenţia nu este doar focalizată pe comportamentul rău ci şi pe consecinţa nefastă pe care o are asupra unei alte persoane Din acest punct de vedere cel vinovat are parte de remuşcări sau mustrări ale cugetului (icircn engl remorse) care revin icircn mintea sa periodic refăcacircnd durerea emoţională iniţială O emoţie frecvent asociată vinovăţiei este regretul Avacircnd icircn vedere că atenţia icircn cazul vinovăţiei este concentrată pe comportament şi consecinţele acestuia subiectul icircşi păstrează un sentiment al controlului asupra situaţiei 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441210486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

ceea ce poate conduce la credinţa posibilităţii remedierii răului produs şi dorinţa de a face acest lucru (Wicker Payne amp Morgan 1983 vezi mai jos şi tendinţele acţionale) Trăirile subiective asociate ruşinii Durerea subiectivă suferită icircn cazul ruşinii este mai mare Această intensitate relativă este determinată deopotrivă de focalizarea asupra icircntregului sine şi contemplarea decăderii acestuia icircn faţa societăţii a persoanelor apropiate sau faţă de sine icircnsuşi June Price Tangney etichetează ruşinea ca fiind bdquoemoţia uracircciunii fiinţeirdquo (icircn engl bdquouglyrdquo emotion) icircn timp ce vinovăţia este doar bdquoemoţia comportamentului răurdquo (icircn engl bdquobadrdquo emotion) Sinele icircn ansamblul său este trăit ca fiind fără valoare lipsit de putere şi mic Senzaţia subiectivă de bdquoicircmpuţinarerdquo a chiar fizicului corporal al sinelui este o experienţă psiho-somatică exotică şi distinctivă pentru ruşine Ruşinea este o emoţie care presupune blamarea sinelui icircn ansamblul său (H B Lewis 1971 Tangney amp Dearing 2002) Tendinţele acţionale Tendinţele acţionale presupune predispoziţia individului ndash chiar icircn momentul trăirii unui epizod emoţional sau imediat după acesta ndash de a acţiona icircntr-un fel sau altul Trebuie să reţinem faptul că predispoziţia e doar o probabilitate nu o certitudine Vinovăţia şi tendinţele constructive

Vinovăţia este asociată icircn mod frecvent cu tendinţa de a acţiona astfel icircncacirct răul produs anterior altora sau societăţii să fie remediat (Frijda Kuipers amp ter Schure 1989) Atunci cacircnd remedierea concretă a acestuia nu se poate face cel vinovat icircncearcă să se angajeze icircn remedierea răului fie şi doar simbolic pentru că tocmai au icircncălcat buna organizare a vieţii sociale vinovaţii manifestă icircn forme variate reafirmarea icircncrederii icircn justeţea ordinii sociale şi morale dominante (Lindsay-Hartz 1984) Una din tendinţele acţionale specifice vinovăţiei este căutarea prin modalităţi diferite a iertării pentru faptele rele Vinovăţia este responsabilă şi pentru un efect de bdquoicircnvăţare de minterdquo individul ajunge la concluzia că pe viitor va evita comportamentele care l-au determinat să sufere emoţia neplăcută

Icircn ansamblul lor tendinţele comportamentale asociate vinovăţiei tind să fie constructive urmăresc repararea reală sau cel puţin simbolică a răului cauzat (Tangney Wagner Barlow Marschall amp Gramzow 1996) Ruşinea şi tendinţele distructive Comparativ cu vinovăţia ruşinea este mai puţin asociată cu tendinţe acţionale Ruşinea presupune mai degrabă bdquolăsarea capului şi macircinilor icircn josrdquo Sinele lipsit de valoare şi putere este mai degrabă distrus decacirct dispus să acţioneze

Există totuşi două tendinţa acţionale dominantă şi radical opuse frecvent asociate cu ruşinea retragerea pasivă sau ofensivă agresivă

Frecvent atunci cacircnd indivizii resimt ruşinea au tendinţa de a se ascunde sau chiar de a dispare (Tangney 1991 Tangney amp Dearing 2002) Aceasta tendinţă este

Lectura 2 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441310486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

icircnsoţită de senzaţia de micşorare a corpului şi dorinţa de fugă de ceilalţi de evitare a contactului social Cel mai bine este surprinsă această tendinţă icircn zicerea bdquoicircmi vine să intru icircn pămacircnt de ruşinerdquo

Dar uneori fuga din situaţie nu este posibilă iar tensiunea emoţională negativă este mult prea mare Ce se icircntacircmplă atunci Alternativa acesteia este oarecum de neaşteptat individul trece de le fugă la atac dezlănţuidu-se cu furie asupra altora Icircn opinia iniţial formulată de Helen Block Lewis (1971) ruşinea trebuie privită ca fiind intim legată de furie La o primă vedere o astfel de relaţie este paradoxală ruşinea icircnseamnă asumarea responsabilităţii pentru eşec sau icircncălcarea unui standard personal puternic relevant (alias atribuire internă a cauzalităţii) icircn timp ce furia survine atunci cacircnd o altă persoană este văzută ca fiind sursa unor acţiuni care prejudiciază sau nemulţumesc puternic un individ (alias atribuire externă a cauzalităţii)

H B Lewis explică legătura dintre cele două emoţii printr-o dinamică afectivă care poate fi exemplificată hidrauluic Ruşinea este uneori foarte intensă fiind asociată cu tendinţe şi reacţii ostile intense faţă de sine icircnsuşi Uneori individul ajunge să fie bdquocopleşit şi paralizatrdquo (H B Lewis 1971 p 41) de ostilitatea icircndreptată spre interior Sistemul psihic vrea icircn mod natural să scape de bdquoiadul dezlănţuitrdquo icircn interiorul său de trăirea ruşinii Pentru că icircn aceste momente sinele este neputincios şi lipsit de valoare centrat asupra nimicniciei sale şi demoralizat alternativele constructive specifice vinovăţiei nu-şi găsesc locul icircn mintea individului Tensiunea creşte bdquorăutateardquo se acumulează şi se condensează ajungacircnd să bdquoumple găleatardquo şi la un moment dat se revarsă peste capul altuia care ajunge astfel o ţintă externă a macircniei bdquotu ieşti cel rău nu eurdquo Are loc o externalizare a blamării sinelui care detensionează sistemul psihic icircn primul racircnd prin faptul că scapă sinele de concentrarea atenţiei asupra sa furia icircnsemnă atribuirea cauzalităţii evenimentului negativ icircn exterior icircn responsabilitatea unei alte persoane şi concentrarea atenţiei asupra celuilalt Frecvent externalizarea blamării sinelui nu implică doar furia faţă de celălalt ci chiar agresarea altor persoane (Tangney et al 2006 Tangney amp Ddearing 2002)

Avacircnd icircn vedere cele spuse mai sus este uşor de icircnţeles substanţa psiho-logică subiacentă următorului aforism bdquoAdeseori furia este expresia unei profunde nemulţumiri de sinerdquo

Rezumatul cursului Ruşinea şi vinovăţia sunt emoţii negative ce implică sinele Ruşinea şi vinovăţia sunt

două bdquoemoţii-surorirdquo foarte asemănătore dar icircn acelaşi timp suficient de diferite Modelul cognitiv-procesual al emoţiilor ce implică sinele (Tracy amp Robins 2004 2007) le departajează prin prisma mecanismelor atribuirii diferenţiate a cauzalităţii vinovăţia este determinată de perceperea unei responsabilităţi personale instabile controlabile şi specifice icircn timp ce ruşinea este asociată unei responsabilităţi personale stabile non-controlabile şi globale Consecinţa acestor aprecieri diferenţiate ale responsabilităţii personale este direcţionarea atenţiei spre comportament şi consecinţele acestuia asupra celorlalţi (icircn vinovăţie bdquom-am comportat rău faţă de rdquo) sau spre sine şi evaluarea acestuia de către ceilalţi (icircn ruşine bdquosunt o persoană rea şi asta este clar şi pentru ceilalţi rdquo) 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441410486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Pentru că survin ca urmare a unor transgresiuni normative adeseori cu impact asupra celorlalţi ruşinea şi vinovăţia sunt considerate emoţii morale Natura normelor principiilor sau regulilor icircncălcate diferă icircn cele două emoţii Astfel vinovăţia este resimţită icircn special cacircnd individul nu respectă standardele sociale de raportare la ceilalţi şi cele de performanţă socială Ruşinea intervine icircn special icircn cazul icircn care individul nu eşuează cu privire la standardele personale de performanţă sau morala personală de raportare faţă de ceilalţi

Subsecvent diferenţelor prezente la nivelul antecedentelor situaţionale şi aprecierii cognitive fenomenologia trăirilor subiective asociate celor două emoţii precum şi tendinţele acţionale sunt şi ele diferite Astfel vinovăţia se caracterizează prin remuşcări şi regret care de cele mai multe ori determină tendinţe comportamentale constructive individul caute să reparare prejudiciului şi să obţină iertarea din partea celui afectat Ruşinea este o emoţii mult mai intensă caracterizată prin faptul că individul se blamează pe sine icircn icircntregime resimte neputinţă şi dorinţa de a se ascunde de ochii celorlalţi Tendinţele comportamentale icircn cazul ruşinii icircnsă pot fi opuse individul manifesta preponderent o reacţie de retragere pasivă de fugă de ceilalţi sau mai rar una de ofensivă agresivă de transfer al blamării spre persoanele din exterior

Ambele emoţii joacă un rol important icircn reglarea socială şi auto-reglarea comportamentului moral vinovăţia fiind apreciată drept o bdquoemoţie mai moralărdquo (Tangney amp Dearing 2002) comparativ cu ruşine Moralitatea relativ mai ridicată a vinovăţiei este legată de faptul că aceasta este asociată preponderent cu reacţii adaptative implică empatia faţă de celălalt exclude agresivitatea şi furia faţă de celălalt şi nu este asociată cu manifestări psihopatologice

Lecturi obligatorii pentru iniţiere icircn temă şi pregătirea pentru examinare

Acest suport de curs Lectura 1 Niedenthal P M Tangney J P amp Gavanski I (1994) If only I werent versus If only I hadnt distinguishing shame and guilt in counterfactual thinking Journal of Personality and Social Psychology 67 585-595 Lectura 2 Tangney J P Wagner P E Barlow D Marschall D E amp Gramzow R (1996) Relation of shame and guilt to constructive versus destructive responses to anger across the lifespan Journal of Personality and Social Psychology 70 797-809

Lecturi de aprofundare pentru o cunoaştere nuanţată şi viziune mai largă

Chelcea S (Ed) (2008) Ruşinea şi vinovăţia icircn spaţiul public Pentru o sociologie a emoţiilor Bucureşti Humanitas Chelcea S (2006) Emoţiile icircn viaţa socială Ruşinea şi vinovăţia icircn spaţiul public postcomunist din Romacircnia Revista de Psihologie Socială 18 87-108 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441510486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Referinţe bibliografice surse citate icircn textul acestui material

Ausubel D P (1955) Relationships between shame and guilt in the socializing process Psychological Review 62 378ndash390 Carver C S amp Scheier M F (1998) On the self-regulation of behavior New York Cambridge University Press Duval S amp Wicklund R A (1972) A theory of objective self-awareness New York Academic Press Frijda N H Kuipers P amp ter Schure E (1989) Relations among emotion appraisal and emotional action readiness Journal of Personality and Social Psychology 57 212-228 Gehm T L amp Scherer K R (1988) Relating situation evaluation to emotion differentiation Nonmetric analysis of crosscultural questionnaire data In K R Scherer (Ed) Facets of emotion Recent research (pp 61-77) Hillsdale NJ England Lawrence Erlbaum Associates Haidt J (2003) The moral emotions In R J Davidson K R Scherer amp H H Goldsmith (Eds) Handbook of affective sciences (pp 852-870) Oxford Oxford University Press Higgins E T (1987) Self-discrepancy A theory relating self and affect Psychological Review 94 319-340 Keltner D amp Buswell B (1996) Evidence for the distinctness of embarrassment shame and guilt A study of recalled antecedents and facial expressions of emotion Cognition and Emotion 10 155-172 Lazarus R S (1991) Emotion and adaptation New York Oxford University Press Lewis M (2000) Self-conscious emotions Embarrassment pride shame and guilt In M Lewis amp J M Haviland-Jones (Eds) Handbook of emotions (2nd ed pp 623ndash636) New York Guilford Press Lewis H B (1971) Shame and guilt in neurosis New York International Universities Press Lindsay-Hartz J (1984) Contrasting experiences of shame and guilt American Behavioral Scientist 27 689-704 Niedenthal P M Tangney J P amp Gavanski I (1994) If only I werent versus If only I hadnt distinguishing shame and guilt in counterfactual thinking Journal of Personality and Social Psychology 67 585-595 Roseman I J (2001) A model of appraisal in the emotion system Integrating applications In K R SchererampA Schorr (Eds) Appraisal processes methods research (pp 68ndash91) New York Oxford University Press Scherer K R (2001) Appraisal considered as a process of multilevel sequential checking In K R Scherer A Schorr amp T Johnstone (Eds) Appraisal processes in emotion Theory methods research (pp 92ndash120) New York Oxford University Press Tangney J P (2007) Shame (pp 870-872) Icircn R F Baumeister amp K D Vohs (Eds) Encyclopedia of Social Psychology Thousand Oaks California SAGE Publications Tangney J P (1993) Shame and guilt Icircn C G Costello (Ed) Symptoms of depression (pp 161-180) New York Wiley 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441610486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Tangney J P (1992) Situational determinants of shame and guild in young adulthood Personality and Social Psychology Bulletin 18 199-206 Tangney J P (1991) Moral affect The good the bad and the ugly Journal of Personality and Social Psychology 61 598ndash607 Tangney J P amp Dearing R L (2002) Shame and Guilt New York Guilford Press Tangney J P Wagner P E Barlow D Marschall D E amp Gramzow R (1996) Relation of shame and guilt to constructive versus destructive responses to anger across the lifespan Journal of Personality and Social Psychology 70 797-809 Tangney J P Miller R S Flicker L amp Barlow D H (1996) Are shame guilt and embarrassment distinct emotions Journal of Personality and Social Psychology 70 1256-1269 Tangney J P Marschall D Rosenberg K Barlow D H amp Wagner P (1994) Childrenrsquos and adultrsquos autobiographical accounts of shame guilt and pride experiences A qualitative analysis of situational determinants and interpersonal concerns (manuscris nepublicat) Taylor SE (1991) Asymmetrical effects of positive and negative events The mobilization-minimization hypothesis Psychological Bulletin 110 67-85 Tracy J L amp Robins R W (2007) The self in self-conscious emotions In J LTracy RW Robins amp J P Tangney (Eds) The self-consious emotions Theory and research New York Guilford Press Tracy J L amp Robins R W (2006) Appraisal antecedents of shame and guilt Support for a theoretical model Personality and Social Psychology Bulletin 32 1339-1351 Tracy J L amp Robins R W (2004) Putting the Self Into Self-Conscious Emotions A Theoretical Model Psychological Inquiry 15 103-125 Weiner B (1985) An attributional theory of achievement motivation and emotion Psychological Review 92 548ndash573 Wicker F W Payne G C amp Morgan R D (1983) Participant descriptions of guilt and shame Motivation and Emotion 7 25-39 1048646 Autor Conf Dr Dorin NASTAS 1048646 Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 1048646 17

copiind Icircn momentele ce urmează imediat incidentului acel elev ştie că a fost prins copiind este un aspect incontestabil un incident cert al istoriei personale recente Icirci este la fel de clar şi faptul că incidentul nu mai poate fi evitat ndash s-a produs deja Şi totuşi gacircndirea umană caracterizată prin posibilitatea de a călători icircn timp derulează imaginile şi timpul icircnapoi icircnainte de momentul cu pricina şi icircncearcă să construiască o istorie alternativă care bdquoar fi putut fi dacă lucrurile s-ar fi icircntacircmplat altfelrdquo Icircn acel moment gacircndirea umană devine contrafactuală (alias contrară faptelor deja petrecute şi binecunoscute) simulacircnd alternative contrare evenimentului sau opuse unei gacircndiri bazate pe faptele reale De exemplu elevul se poate surprinde că icircşi aduce aminte de faptul că este leneş şi amacircnă permanent momentul studiului pacircnă constată că nu mai are cum obţine o notă bună decacirct copiind (bdquodacă nu aşi fi fost atacirct de leneş şi delăsător rdquo) Sau icircn mintea sa poate apărea următorul gacircnd bdquodacă nu aşi fi icircntacircrziat prindeam un loc mai dosit şi nu mă prindea rdquo Cercetările au arătat că acest tip de gacircndire ndash contrafactuală ndash apare de cele mai multe ori atunci cacircnd subiectul se confruntă cu o circumstanţă neplăcută a vieţii sale pe care crede că ar fi putut-o evita bdquodoar dacă rdquo lucrurile s-ar fi derulat altfel Icircn acest tip de gacircndire se poate remarcă o anume ciudăţenie şi aparentă iraţionalitate icircn viaţă reală timpul nu poate fi icircntors icircnapoi iar lucrurile nu mai pot fi schimbate astfel icircncacirct mintea umană a icircntacircrziat ndash alernativele contrafactuale nu se mai pot monta icircn filmul vieţii parcurse De ce totuşi pierdem timp reflectacircnd contrar evidenţelor deja consumate construind alternative care bdquoar fi putut fi dar nu mai pot firdquo Răspunsul cel mai simplu constă icircn faptul că icircn baza gacircndirii contrafactuale (post-factum) putem trage icircnvăţăminte pentru viitor (ante-factum) Revenind la exemplul nostru aceste icircnvăţăminte pentru viitor ar putea fi frazate astfel bdquoaltădată să icircnveţi din timp ca să nu trebuiască să trişezi pentru a avea o notă marerdquo sau icircn cel de-al doilea caz bdquoaltădată să te aşezi strategic astfel icircncacirct să copiezi icircn siguranţărdquo Aţi auzit zicerea bdquotot păţitu-i priceputrdquo sau bdquodă Doamne mintea cea de pe urmărdquo o parte din icircnţălepciunea păţitului este opera gacircndirii sale contrafactuale

Cum poate fi folosită gacircndirea contrafactuală pentru a depista focalizarea diferenţiată a atenţiei icircn cazul vinovăţiei şi ruşinii Imaginaţi-vă că participaţi la un studiu icircn care vi se cere să povestiţi sub forma unei naraţiuni scrise şi anonime un moment din viaţă icircn care aţi trăit ruşinea sau vinovăţia După ce finalizaţi relatarea sunteţi invitaţi să faceţi un exerciţiu de gacircndire contrafactuală să vă imaginaţi ce ar fi trebuit să fie altfel ndashcomportamentul situaţia persoana voastră ndash ca rezultatul neplăcut ce a determinat ruşinea sau vinovăţia să nu fi intervenit Gacircndirea contrafactuală călătoreşte icircn trecut refăcacircnd un lanţ cauzal al evenimentelor ea face atribuiri cauzale retroactive Cred că aţi intuit deja legătura icircntre natura emoţiei şi direcţia gacircndirii contrafactuale Ipoteza este că dacă aţi trăit ruşinea gacircndirea contrafactuală va fi preponderent orientată spre schimbarea imaginară a sinelui şi asta pentru că el este văzut icircn ansamblul său ca fiind cauza cea mai plauzibilă pentru neplăcerile actuale Icircn cazul vinovăţiei mutaţiile imaginare vor viza preponderent comportamentele sinelui considerate separat

Bazacircndu-se pe raţionamente similare celor expuse Paula Niedenthal June Tangney şi Igor Gavanski (1994) au realiza două serii de cercetări prin care indirect dar convingător au reuşit să demonstreze că ruşinea este preponderent asociată cu atenţia orientată asupra sinelui văzut ca agent cauzal icircn timp ce icircn vinovăţie atenţia se icircndreaptă asupra comportamentelor considerate responsabile de auto-evaluarea şi trăirile afective

Lectura 1 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 10486441048644710486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

negative (detaliile studiilor realizate de autorii menţionaţi le găsiţi icircn lectura pentru acest curs) Tipul transgresiunii normative bdquofapte păcătoaserdquo vs bdquosinele decăzutrdquo

Atenţia se poate icircndrepta bdquodin interiorrdquo asupra sinelui sau comportamentului dar pacircnă la urmă privind bdquodinafarărdquo situaţia se prezintă astfel (a) sunt icircncălcate anumite norme care există pentru a asigura buna şi corecta relaţionare interumană (b) individul este conştient de acest fapt şi de responsabilitatea sa pentru icircncălcarea acestora şi (c) se auto-pedepseşte prin auto-flagelare afectivă ndash trăirea unor emoţii negative Privite astfel ruşinea şi vinovăţia sunt icircn primul racircnd bdquoemoţii moralerdquo sau bdquoemoţii socio-moralerdquo (Keltner amp Buswell 1996 p 155) Icircn opinia larg acceptată exprimată de Jonathan Haidt emoţiile morale sunt bdquoacele emoţii care au o legătură cu interesele sau bunăstarea societăţii icircn ansamblul său sau cel puţin al altor persoane decacirct cel care trăieşte acea emoţierdquo (Haidt 2003 p 853)

Pentru unii cercetători focalizarea atenţiei atribuirea cauzalităţii intensitatea trăirii afective etc sunt mai puţin relevante pentru definirea şi distingerea celor două emoţii Ei caută să le departajeze analizacircnd prioritar şi icircn detaliu tipul transgresiunilor normative Astfel vinovăţia este considerată ca fiind emoţia-pedeapsă pentru conduita prin care sunt icircncălcate standarde morale obligatorii universale (Ausubel 1955 Lindsay-Hartz 1984 Tangney 1992 Tangney Marschall Rosenberg Barlow amp Wagner 1994) icircn timp ce ruşinea survine ca urmare a eşecului de a corespunde unor aşteptări importante pe care le au persoanele semnificative faţă de individ sau pe care persoana icircn cauză şi le-a stabilit singură (Lindsay-Hartz 1984 Tangney 1992 Tangney et al 1994) Altfel spus icircn cazul vinovăţiei e vorba de icircncălcarea unor standarde socio-morale universale existente şi acceptate icircntr-o societate (un fel de bdquocod socio-moral universal şi acceptatrdquo) icircn timp ce icircn cazul ruşinii standardele sunt ideosincratice negociate cu cei apropiaţi şi mai ales cu sine icircnsuşi constituind un fel de bdquocod socio-moral individual şi asumatrdquo

Morala comună unei colectivităţi ne spune care sunt bdquofaptele păcătoaserdquo icircn faţa acesteia (vezi cacircteva reflecţii despre reperele religioase ale acesteia icircn Cadrul 2) Pedeapsa pe care trebuie să ţi-o aplici icircn acest caz ar fi cea de a resimţi o bdquobiciuire afectivă negativărdquo din interior ndash trăirea vinovăţiei Recunoaşterea transgresiunii şi manifestarea vinovăţiei urmate eventual de bdquofapte bunerdquo au drept scop repararea bdquorăuluirdquo produs şi restabilirea armoniei sine-ceilalţi sau sine-societate Icircn cazul icircn care posezi convingeri religioase păcatele pot fi iertate prin căinţă şi ispăşire icircn contextul participării la taina spovedaniei şi respectării canoanelor stabilite de duhovnic Omul e păcătos şi greşeşte iar căinţa şi vinovăţia icircl icircmpacă cu ceilalţi cu societatea şi cu divinitatea icircl repun pe drumul cel bun Ruşinea apare icircnsă icircn contextul unui alt tip de transgresiuni Dintre toţi oamenii prezenţi icircntr-o societate există doar un număr relativ mic la care ţinem foarte mult ndash persoanele semnificative sau ceilalţi semnificativi (revezi discuţia din cursul introductiv) Ei au anumite vise şi aşteptări cu privire la sinele nostru icircn icircntregime (părinţii şi soţulsoţia sunt primii pe această listă) La aceste pretenţii şi aşteptările se adaugă evident şi cele pe care le avem noi icircnşine faţă de sine Acest sine dorit sau datorat pentru cei apropiaţi sau pentru noi (Higgins 1987) poate greşi (icircn sensul moralei 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 10486441048644810486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

comune) dar nu are voie să ne dezamăgească icircncrederea marele speranţe Şi totuşi se icircntacircmplă uneori cacircnd nu respectă morala şi standardele pe care se edifică icircn de aproape sinele bdquocade icircn ochii săi şi a celor apropiaţirdquo Această cădere este mai importantă decacirct o simplă greşeală Sinele decăzut sinele eşuat cu privire la normele şi aşteptările asumate şi interiorizate trezeşte o reacţie afectivă mult mai intensă care-l biciuieşte mai tare pe cel căzut ndash ruşinea

Cadrul 2 Păcatele faţă de ceilalţi

Regulile socio-morale universale comune pentru o cultură adeseori au o sorginte religioasă Astfel pentru matricea culturală occidentală puternic impregnată icircn timp de creştinism importante sunt respectarea celor bdquozece poruncirdquo prezente icircn Vechiul Testament şi abţinerea de la săvacircrşirea celor bdquoşapte păcate fundamentalerdquo sistematic expuse de Toma drsquoAquino (1225-1274)

Icircn porunci pe lacircngă menţionarea unor reguli de raportare faţă de Dumnezeire (a cinsti un singur demiurg a nu avea idoli a respecta numele şi ziua Creatorului) găsim reguli de raportare morală faţă de semeni păstrarea respectului faţă de părinţi faţă de viaţa şi proprietatea celuilalt faţă de adevăr Tot icircn porunci găsim interdicţia pentru o viaţă sexuală dezorganizată (bdquodesfracircnareardquo) şi invidierea celuilalt

Toma drsquoAquino reia interdicţia pentru sexualitatea necontrolată (bdquopofta trupeascărdquo) şi invidie (bdquopizmardquo) adăugacircnd acestora necesitatea abţinerii de la icircmbuibare (bdquolăcomierdquo) lene trufie macircnie şi avariţie (bdquozgacircrcenierdquo sau bdquoiubire de aurrdquo)

Pentru psihologia afectivităţii este interesant să analizăm icircn special lista celor şapte păcate capitale Icircn esenţă icircn spatele lor se află invitaţia de a ne folosi raţiunea (bdquocogniţiardquo) pentru a ne icircnfracircna simţirea (bdquoafectulrdquo) Icircntr-adevăr trei dintre păcate sunt pasiuni sau patimi pofta de macircncare (lăcomia) pofta de bani (avariţia) şi pofta trupească (desfracircnarea) trei sunt emoţii invidia trufia macircnia Cea din urmă ndash lenea ndash doar aparent nu face parte din regnul afectivităţii lenea icircnseamnă absenţa oricărei imbold afectiv imbold de a face ceva

June Price Tangney (1992) apreciază că ruşinea pare să fie o emoţie cu o acoperire normativă mai polimorfă ea poate fi trăită atacirct cu referire la transgresiunea standardelor socio-morale comune cacirct şi cu privire la transgresiuni ale standardelor personale care pot fi sau nu morale (cele din urmă mai ales sunt asociate frecvent cu expectanţe de performanţă) domeniul ruşinii este mai restracircns ndash ea apare doar ca urmare a icircncălcării unor standarde socio-morale comune Integrarea perspectivelor

Am prezentat două puncte de vedere despre cauzele care fac diferenţa dintre ruşine şi vinovăţie Ambele icircncearcă să prezică cacircnd şi care dintre emoţii va da contur trăirilor afective negative generate de transgresiuni a unor standarde transgresiuni pentru care indivizii icircşi asumă responsabilitatea (vezi modelul din Cadrul 1)

Conform primei opinii diferenţierea se face preponderent bdquodin interiorrdquo prin focalizarea atenţiei asupra sinelui sau comportamentului (H B Lewis 1971 Tangney amp Dearing 2002) Modelul cognitiv-procesual al emoţiilor ce implică sinele propus de Tracy şi Robins (2004 2007) precizează că orientarea atenţiei spre sine sau comportament este rezultatul atribuirilor de stabilitate controlabilitate şi globalitate (vezi Cadrul 1)

Conform perspectivei secunde diferenţierea se face preponderent bdquodin exteriorrdquo icircn funcţie de natura transgresiunilor normative icircncălcarea normelor ce ţin de standarde 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 10486441048644910486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

socio-morale comune generacircnd preponderent vinovăţie icircn timp ce icircncălcarea standardelor individuale s-ar solda de cele mai multe ori cu trăirea ruşinii Niciuna din cele două perspective nu afirmă autonomia sau hegemonia totală a mecanismului propus Care e legătura dintre cele două abordări propuse Sunt ele perspective separate sau conexe Opinia noastră este că cele două perspective trebuie privite ca fiind complementare icircmpreună explică mai bine geneza şi instalarea uneia sau celeilalte dintre emoţii Ţinacircnd cont de natura obiectivă a unui standard (bdquoprivit din exteriorrdquo) putem anticipa cu o mai mare probabilitate producerea unei reacţii afective Dar procesele legate de interiorizarea standardului de atribuire a cauzalităţii şi orientare a atenţiei pot re-icircncadra reacţia afectivă estimată iniţial De exemplu dacă cineva a copiat la examen1 fără a fi prins ndash icircncălcacircnd astfel cumulativ o normă socială (corectitudinea) o valoare academică esenţială (onestitatea) dar şi una din preceptele moralei creştine (nu minţi) ndash ne vom aştepta să resimtă vinovăţie (faţă de colegi faţă de profesor faţă de divinitate) Să ne imaginăm icircnsă că acel student anterior copiatului a interiorizat acest standard social (căruia putem să-i spunem bdquocorectitudine icircn evaluarea academicărdquo) transformacircndu-l astfel icircn registrul codului personal de conduită (ca o cerinţă de conduită formulată faţă de sine icircnsuşi) Icircn acest din urmă caz ne vom aştepta ca urmarea comportamentului fraudulos să provoace o reacţie emoţională mai intensă ndash ruşine sau un amestec de ruşine faţă de sine şi vinovăţie faţă de ceilalţi Desigur nu trebuie exclusă şi varianta absenţei oricărei reacţii afective ndash căreia icirci putem spune pe bună dreptate şi literalmente bdquone-simţirerdquo (absenţa normei cuplată cu absenţa trăirii afective) Aceasta din urmă poate fi determinată de existenţa unei convingeri personale opuse ca direcţie celei sociale (bdquoa copia este normal ai mai multe şanse să ai note marirdquo) fie intervenţiei mecanismelor de atribuire care bdquoneutralizeazărdquo transgresiunea icircn situaţia concretă (bdquotoţi au copiat trebuia eu să fiu cel cea mai dintre toţirdquo)

Concluzionacircnd putem spune că doar cunoscacircnd cacirct mai multe detalii despre valorile diverselor componente ale unei emoţii şi legăturile dintre acestea (paternul emoţional specific situaţional ndash cognitiv ndash motivaţional ndash subiectiv ndash somatic ndash comportamental) şi apoi avacircnd la icircndemacircnă cacirct mai multe date concrete despre contextul experienţei afective putem estima cu mai mare acurateţe ce emoţie sau emoţii a trăit subiectul Această cunoaştere dacă este corect informată şi analizată poate fi mai relevantă decacirct ceea ce ne poate spune chiar subiectul ce a experimentat acea stare emoţională Definiţii de lucru Ţinacircnd cont de cele enunţate anterior putem oferi definiţii de lucru pentru cele două emoţii Astfel vom defini vinovăţia ca fiind o reacţie emoţională ce survine de cele mai multe ori atunci cacircnd prin conduita sa individul icircncalcă un standard socio-moral general recunoaşte şi acceptă responsabilitatea sa pentru transgresiune şi icircşi focalizează atenţia asupra comportamentului deficient Icircn contrast ruşinea este o reacţie emoţională ce survine de cele mai multe ori atunci cacircnd individul icircncalcă un standard personal de 1 Comportamentul pe care-l identificăm drept copiat la examen poate fi icircnţeles icircn cacircteva moduri convergente (a) reprezintă o formă de plagiat frecvent icircntacirclnită icircn mediul academic (b) este o formă de trişare de lipsă de fair-play faţă de colegi (c) e una din modalităţile concrete prin care se minte Motivul pentru care exemplificăm prin acest comportament trăirea ruşinii şi vinovăţiei rezidă icircn faptul că marea majoritate a studiilor au avut drept participanţi studenţi sau elevi aceştia asociind frecvent cele două emoţii acestui gen de comportament 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441010486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

conduită (pe care fie l-a interiorizat fie şi l-a stabilit singur) sau are o performanţă sub nivelul aşteptărilor sale sau a audienţei (icircn special a audienţei reale sau private şi semnificative) icircntr-un domeniu relevant pentru auto-evaluare ruşinea se caracterizează prin focalizarea atenţiei asupra sinelui apreciat icircn ansamblul său

Trebuie să precizăm că definiţiile oferite sunt decupate doar prin prisma analizei principalelor valori şi relaţii ce se pot stabili icircntre primele două componente ale emoţiei Este adevărat că aceste două componente au un rol prioritar adesea chiar hotăracirctor icircn decuparea şi instalarea unei stări emoţionale (vezi cursul introductiv) Definiţiile oferite icircnsă pot fi completate şi icircntregite icircn măsura icircn care sunt analizate celelalte componente ale emoţiei lucru pe care-l realizăm parţial icircn continuare (din motive de spaţiu componentele expresive ale emoţiei ndash cea somatică şi comportamentală nu vor fi tratate aici)

Concluzionacircnd putem spune că ruşinea şi vinovăţia sunt emoţii diferite distincte

Acesta lucru este susţinut atacirct de modelul cognitiv-procesual al emoţiilor ce implică sinele (Tracy şi Robins 2004 2007) cacirct şi de ipoteza focalizării atenţiei icircn cazul celor două emoţii (H B Lewis 1971) sau perspectiva naturii diferite a standardelor ce sunt icircncălcate (Keltner amp Buswell 1996 Tangney 2007) Putem spune metaforic că cele două emoţii sunt bdquoemoţii-gemenerdquo uşor de confundat nu icircnsă imposibil de distins Icircn continuare vom icircncerca să conturăm mai icircn detaliu portretul fiecăruia fără a uita să spunem şi unde ele seamănă foarte mult

Portret de familie diferenţe şi asemănări icircntre ruşine şi vinovăţie Antecedentele situaţionale Antecedentele situaţionale pentru ruşine şi vinovăţie trebuie icircnţelese ca fiind acele elemente prezente icircn structura situaţiei care sunt accesibile observării bdquodin exteriorrdquo relativ independent de subiecţii care trăiesc o emoţie sau alta Icircn perspectiva noastră antecedentele situaţionale ale vinovăţiei sunt asociate standardelor sociale (prioritar socio-morale dar şi de performanţă) standarde larg acceptate icircntr-o comunitate Icircn contrast antecedentele situaţionale ale ruşinii sunt asociate standardelor personale (prioritar de performanţă dar şi socio-morale) standarde elaborate sau interiorizate de individ Mult timp s-a considerat că ruşinea este preponderent determinată de prezenţa unei audienţe icircn timp ce vinovăţia intervine atunci cacircnd individul este singur (Ausbel 1955 Gehm amp Scherer 1988) Studii mai recente nu au confirmat acest lucru ruşinea şi vinovăţia sunt preponderent resimţite icircn prezenţa altor persoane (Tangney 1992) proporţia momentelor icircn care sunt resimţite cacircnd subiectul se află singur fiind aceiaşi ndash icircn aproximativ 17 din totalul experienţelor (Tangney et al 1994) De asemenea s-a constatat că numărul persoanelor prezente icircn momentul trăirii emoţiei (mărimea audienţei) sau numărul persoanelor care au aflat despre transgresiune deşi nu sunt prezente (gradul de cunoaştere publică a faptei) nu diferă icircn cazul celor două emoţii (Tangney et al 1994) 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441110486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Antecedentele preponderent specifice vinovăţiei Cele mai puternic predictive antecedente situaţionale pentru resimţirea vinovăţiei sunt asociate următoarelor transgresiuni

10486441048644minciuna trişarea furtul infidelitatea neacordarea ajutorului celor aflaţi icircn nevoie icircmbuibarea (Tangney 1992)

10486441048644nerespectarea obligaţiilor sociale neglijarea celuilalt profitul pe seama altuia gacircnduri sau reacţii afective neadecvate eşecul icircn respecta norma reciprocităţii bacircrfa nerespectarea promisiunilor făcute (Keltner amp Buswell 1996)

Antecedentele preponderent specifice ruşinii Antecedentele situaţionale care de cele mai dese ori favorizează trăirea ruşinii sunt următoarele

10486441048644eşecuri personale (academice la serviciu de performanţă fizică aproxim 60 din situaţii) comportament inacceptabil aspect fizic neadecvat performanţă sexuală comportament imoral rănirea emoţională a unei persoane (Tangney 1992)

10486441048644eşec icircn a corespunde aşteptărilor celorlalţi dezamăgirea de sine comportament neadecvat rolului (Keltner amp Buswell 1996)

Este important să spunem că nici unul din ingredientele situaţionale menţionate nu este responsabil icircn exclusivitate doar pentru declanşarea ruşinii sau după caz a vinovăţiei De cele mai multe ori ambele emoţii sunt susceptibile de a fi trăite icircn prezenţa unuia şi aceluiaşi factor situaţional diferenţa adeseori vine din parte proceselor asociate componentei cognitive a emoţiilor fiind tributară perceperii şi evaluarii situaţiei Fenomenologia trăirilor subiective Icircn identificare modului icircn care sunt resimţite cele două emoţii vom acorda prioritate evidenţierii trăirilor care le departajează cel mai elocvent conturacircndu-le experienţa subiectivă specifică şi distinctă Trăirile subiective asociate vinovăţiei Atunci cacircnd individul acceptă producere unui comportament ce icircncalcă un standard social spunacircndu-şi bdquom-am comportat rău rdquo imediat fraza poate fi continuată prin bdquofaţă de rdquo Altfel spus icircn vinovăţie atenţia nu este doar focalizată pe comportamentul rău ci şi pe consecinţa nefastă pe care o are asupra unei alte persoane Din acest punct de vedere cel vinovat are parte de remuşcări sau mustrări ale cugetului (icircn engl remorse) care revin icircn mintea sa periodic refăcacircnd durerea emoţională iniţială O emoţie frecvent asociată vinovăţiei este regretul Avacircnd icircn vedere că atenţia icircn cazul vinovăţiei este concentrată pe comportament şi consecinţele acestuia subiectul icircşi păstrează un sentiment al controlului asupra situaţiei 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441210486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

ceea ce poate conduce la credinţa posibilităţii remedierii răului produs şi dorinţa de a face acest lucru (Wicker Payne amp Morgan 1983 vezi mai jos şi tendinţele acţionale) Trăirile subiective asociate ruşinii Durerea subiectivă suferită icircn cazul ruşinii este mai mare Această intensitate relativă este determinată deopotrivă de focalizarea asupra icircntregului sine şi contemplarea decăderii acestuia icircn faţa societăţii a persoanelor apropiate sau faţă de sine icircnsuşi June Price Tangney etichetează ruşinea ca fiind bdquoemoţia uracircciunii fiinţeirdquo (icircn engl bdquouglyrdquo emotion) icircn timp ce vinovăţia este doar bdquoemoţia comportamentului răurdquo (icircn engl bdquobadrdquo emotion) Sinele icircn ansamblul său este trăit ca fiind fără valoare lipsit de putere şi mic Senzaţia subiectivă de bdquoicircmpuţinarerdquo a chiar fizicului corporal al sinelui este o experienţă psiho-somatică exotică şi distinctivă pentru ruşine Ruşinea este o emoţie care presupune blamarea sinelui icircn ansamblul său (H B Lewis 1971 Tangney amp Dearing 2002) Tendinţele acţionale Tendinţele acţionale presupune predispoziţia individului ndash chiar icircn momentul trăirii unui epizod emoţional sau imediat după acesta ndash de a acţiona icircntr-un fel sau altul Trebuie să reţinem faptul că predispoziţia e doar o probabilitate nu o certitudine Vinovăţia şi tendinţele constructive

Vinovăţia este asociată icircn mod frecvent cu tendinţa de a acţiona astfel icircncacirct răul produs anterior altora sau societăţii să fie remediat (Frijda Kuipers amp ter Schure 1989) Atunci cacircnd remedierea concretă a acestuia nu se poate face cel vinovat icircncearcă să se angajeze icircn remedierea răului fie şi doar simbolic pentru că tocmai au icircncălcat buna organizare a vieţii sociale vinovaţii manifestă icircn forme variate reafirmarea icircncrederii icircn justeţea ordinii sociale şi morale dominante (Lindsay-Hartz 1984) Una din tendinţele acţionale specifice vinovăţiei este căutarea prin modalităţi diferite a iertării pentru faptele rele Vinovăţia este responsabilă şi pentru un efect de bdquoicircnvăţare de minterdquo individul ajunge la concluzia că pe viitor va evita comportamentele care l-au determinat să sufere emoţia neplăcută

Icircn ansamblul lor tendinţele comportamentale asociate vinovăţiei tind să fie constructive urmăresc repararea reală sau cel puţin simbolică a răului cauzat (Tangney Wagner Barlow Marschall amp Gramzow 1996) Ruşinea şi tendinţele distructive Comparativ cu vinovăţia ruşinea este mai puţin asociată cu tendinţe acţionale Ruşinea presupune mai degrabă bdquolăsarea capului şi macircinilor icircn josrdquo Sinele lipsit de valoare şi putere este mai degrabă distrus decacirct dispus să acţioneze

Există totuşi două tendinţa acţionale dominantă şi radical opuse frecvent asociate cu ruşinea retragerea pasivă sau ofensivă agresivă

Frecvent atunci cacircnd indivizii resimt ruşinea au tendinţa de a se ascunde sau chiar de a dispare (Tangney 1991 Tangney amp Dearing 2002) Aceasta tendinţă este

Lectura 2 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441310486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

icircnsoţită de senzaţia de micşorare a corpului şi dorinţa de fugă de ceilalţi de evitare a contactului social Cel mai bine este surprinsă această tendinţă icircn zicerea bdquoicircmi vine să intru icircn pămacircnt de ruşinerdquo

Dar uneori fuga din situaţie nu este posibilă iar tensiunea emoţională negativă este mult prea mare Ce se icircntacircmplă atunci Alternativa acesteia este oarecum de neaşteptat individul trece de le fugă la atac dezlănţuidu-se cu furie asupra altora Icircn opinia iniţial formulată de Helen Block Lewis (1971) ruşinea trebuie privită ca fiind intim legată de furie La o primă vedere o astfel de relaţie este paradoxală ruşinea icircnseamnă asumarea responsabilităţii pentru eşec sau icircncălcarea unui standard personal puternic relevant (alias atribuire internă a cauzalităţii) icircn timp ce furia survine atunci cacircnd o altă persoană este văzută ca fiind sursa unor acţiuni care prejudiciază sau nemulţumesc puternic un individ (alias atribuire externă a cauzalităţii)

H B Lewis explică legătura dintre cele două emoţii printr-o dinamică afectivă care poate fi exemplificată hidrauluic Ruşinea este uneori foarte intensă fiind asociată cu tendinţe şi reacţii ostile intense faţă de sine icircnsuşi Uneori individul ajunge să fie bdquocopleşit şi paralizatrdquo (H B Lewis 1971 p 41) de ostilitatea icircndreptată spre interior Sistemul psihic vrea icircn mod natural să scape de bdquoiadul dezlănţuitrdquo icircn interiorul său de trăirea ruşinii Pentru că icircn aceste momente sinele este neputincios şi lipsit de valoare centrat asupra nimicniciei sale şi demoralizat alternativele constructive specifice vinovăţiei nu-şi găsesc locul icircn mintea individului Tensiunea creşte bdquorăutateardquo se acumulează şi se condensează ajungacircnd să bdquoumple găleatardquo şi la un moment dat se revarsă peste capul altuia care ajunge astfel o ţintă externă a macircniei bdquotu ieşti cel rău nu eurdquo Are loc o externalizare a blamării sinelui care detensionează sistemul psihic icircn primul racircnd prin faptul că scapă sinele de concentrarea atenţiei asupra sa furia icircnsemnă atribuirea cauzalităţii evenimentului negativ icircn exterior icircn responsabilitatea unei alte persoane şi concentrarea atenţiei asupra celuilalt Frecvent externalizarea blamării sinelui nu implică doar furia faţă de celălalt ci chiar agresarea altor persoane (Tangney et al 2006 Tangney amp Ddearing 2002)

Avacircnd icircn vedere cele spuse mai sus este uşor de icircnţeles substanţa psiho-logică subiacentă următorului aforism bdquoAdeseori furia este expresia unei profunde nemulţumiri de sinerdquo

Rezumatul cursului Ruşinea şi vinovăţia sunt emoţii negative ce implică sinele Ruşinea şi vinovăţia sunt

două bdquoemoţii-surorirdquo foarte asemănătore dar icircn acelaşi timp suficient de diferite Modelul cognitiv-procesual al emoţiilor ce implică sinele (Tracy amp Robins 2004 2007) le departajează prin prisma mecanismelor atribuirii diferenţiate a cauzalităţii vinovăţia este determinată de perceperea unei responsabilităţi personale instabile controlabile şi specifice icircn timp ce ruşinea este asociată unei responsabilităţi personale stabile non-controlabile şi globale Consecinţa acestor aprecieri diferenţiate ale responsabilităţii personale este direcţionarea atenţiei spre comportament şi consecinţele acestuia asupra celorlalţi (icircn vinovăţie bdquom-am comportat rău faţă de rdquo) sau spre sine şi evaluarea acestuia de către ceilalţi (icircn ruşine bdquosunt o persoană rea şi asta este clar şi pentru ceilalţi rdquo) 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441410486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Pentru că survin ca urmare a unor transgresiuni normative adeseori cu impact asupra celorlalţi ruşinea şi vinovăţia sunt considerate emoţii morale Natura normelor principiilor sau regulilor icircncălcate diferă icircn cele două emoţii Astfel vinovăţia este resimţită icircn special cacircnd individul nu respectă standardele sociale de raportare la ceilalţi şi cele de performanţă socială Ruşinea intervine icircn special icircn cazul icircn care individul nu eşuează cu privire la standardele personale de performanţă sau morala personală de raportare faţă de ceilalţi

Subsecvent diferenţelor prezente la nivelul antecedentelor situaţionale şi aprecierii cognitive fenomenologia trăirilor subiective asociate celor două emoţii precum şi tendinţele acţionale sunt şi ele diferite Astfel vinovăţia se caracterizează prin remuşcări şi regret care de cele mai multe ori determină tendinţe comportamentale constructive individul caute să reparare prejudiciului şi să obţină iertarea din partea celui afectat Ruşinea este o emoţii mult mai intensă caracterizată prin faptul că individul se blamează pe sine icircn icircntregime resimte neputinţă şi dorinţa de a se ascunde de ochii celorlalţi Tendinţele comportamentale icircn cazul ruşinii icircnsă pot fi opuse individul manifesta preponderent o reacţie de retragere pasivă de fugă de ceilalţi sau mai rar una de ofensivă agresivă de transfer al blamării spre persoanele din exterior

Ambele emoţii joacă un rol important icircn reglarea socială şi auto-reglarea comportamentului moral vinovăţia fiind apreciată drept o bdquoemoţie mai moralărdquo (Tangney amp Dearing 2002) comparativ cu ruşine Moralitatea relativ mai ridicată a vinovăţiei este legată de faptul că aceasta este asociată preponderent cu reacţii adaptative implică empatia faţă de celălalt exclude agresivitatea şi furia faţă de celălalt şi nu este asociată cu manifestări psihopatologice

Lecturi obligatorii pentru iniţiere icircn temă şi pregătirea pentru examinare

Acest suport de curs Lectura 1 Niedenthal P M Tangney J P amp Gavanski I (1994) If only I werent versus If only I hadnt distinguishing shame and guilt in counterfactual thinking Journal of Personality and Social Psychology 67 585-595 Lectura 2 Tangney J P Wagner P E Barlow D Marschall D E amp Gramzow R (1996) Relation of shame and guilt to constructive versus destructive responses to anger across the lifespan Journal of Personality and Social Psychology 70 797-809

Lecturi de aprofundare pentru o cunoaştere nuanţată şi viziune mai largă

Chelcea S (Ed) (2008) Ruşinea şi vinovăţia icircn spaţiul public Pentru o sociologie a emoţiilor Bucureşti Humanitas Chelcea S (2006) Emoţiile icircn viaţa socială Ruşinea şi vinovăţia icircn spaţiul public postcomunist din Romacircnia Revista de Psihologie Socială 18 87-108 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441510486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Referinţe bibliografice surse citate icircn textul acestui material

Ausubel D P (1955) Relationships between shame and guilt in the socializing process Psychological Review 62 378ndash390 Carver C S amp Scheier M F (1998) On the self-regulation of behavior New York Cambridge University Press Duval S amp Wicklund R A (1972) A theory of objective self-awareness New York Academic Press Frijda N H Kuipers P amp ter Schure E (1989) Relations among emotion appraisal and emotional action readiness Journal of Personality and Social Psychology 57 212-228 Gehm T L amp Scherer K R (1988) Relating situation evaluation to emotion differentiation Nonmetric analysis of crosscultural questionnaire data In K R Scherer (Ed) Facets of emotion Recent research (pp 61-77) Hillsdale NJ England Lawrence Erlbaum Associates Haidt J (2003) The moral emotions In R J Davidson K R Scherer amp H H Goldsmith (Eds) Handbook of affective sciences (pp 852-870) Oxford Oxford University Press Higgins E T (1987) Self-discrepancy A theory relating self and affect Psychological Review 94 319-340 Keltner D amp Buswell B (1996) Evidence for the distinctness of embarrassment shame and guilt A study of recalled antecedents and facial expressions of emotion Cognition and Emotion 10 155-172 Lazarus R S (1991) Emotion and adaptation New York Oxford University Press Lewis M (2000) Self-conscious emotions Embarrassment pride shame and guilt In M Lewis amp J M Haviland-Jones (Eds) Handbook of emotions (2nd ed pp 623ndash636) New York Guilford Press Lewis H B (1971) Shame and guilt in neurosis New York International Universities Press Lindsay-Hartz J (1984) Contrasting experiences of shame and guilt American Behavioral Scientist 27 689-704 Niedenthal P M Tangney J P amp Gavanski I (1994) If only I werent versus If only I hadnt distinguishing shame and guilt in counterfactual thinking Journal of Personality and Social Psychology 67 585-595 Roseman I J (2001) A model of appraisal in the emotion system Integrating applications In K R SchererampA Schorr (Eds) Appraisal processes methods research (pp 68ndash91) New York Oxford University Press Scherer K R (2001) Appraisal considered as a process of multilevel sequential checking In K R Scherer A Schorr amp T Johnstone (Eds) Appraisal processes in emotion Theory methods research (pp 92ndash120) New York Oxford University Press Tangney J P (2007) Shame (pp 870-872) Icircn R F Baumeister amp K D Vohs (Eds) Encyclopedia of Social Psychology Thousand Oaks California SAGE Publications Tangney J P (1993) Shame and guilt Icircn C G Costello (Ed) Symptoms of depression (pp 161-180) New York Wiley 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441610486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Tangney J P (1992) Situational determinants of shame and guild in young adulthood Personality and Social Psychology Bulletin 18 199-206 Tangney J P (1991) Moral affect The good the bad and the ugly Journal of Personality and Social Psychology 61 598ndash607 Tangney J P amp Dearing R L (2002) Shame and Guilt New York Guilford Press Tangney J P Wagner P E Barlow D Marschall D E amp Gramzow R (1996) Relation of shame and guilt to constructive versus destructive responses to anger across the lifespan Journal of Personality and Social Psychology 70 797-809 Tangney J P Miller R S Flicker L amp Barlow D H (1996) Are shame guilt and embarrassment distinct emotions Journal of Personality and Social Psychology 70 1256-1269 Tangney J P Marschall D Rosenberg K Barlow D H amp Wagner P (1994) Childrenrsquos and adultrsquos autobiographical accounts of shame guilt and pride experiences A qualitative analysis of situational determinants and interpersonal concerns (manuscris nepublicat) Taylor SE (1991) Asymmetrical effects of positive and negative events The mobilization-minimization hypothesis Psychological Bulletin 110 67-85 Tracy J L amp Robins R W (2007) The self in self-conscious emotions In J LTracy RW Robins amp J P Tangney (Eds) The self-consious emotions Theory and research New York Guilford Press Tracy J L amp Robins R W (2006) Appraisal antecedents of shame and guilt Support for a theoretical model Personality and Social Psychology Bulletin 32 1339-1351 Tracy J L amp Robins R W (2004) Putting the Self Into Self-Conscious Emotions A Theoretical Model Psychological Inquiry 15 103-125 Weiner B (1985) An attributional theory of achievement motivation and emotion Psychological Review 92 548ndash573 Wicker F W Payne G C amp Morgan R D (1983) Participant descriptions of guilt and shame Motivation and Emotion 7 25-39 1048646 Autor Conf Dr Dorin NASTAS 1048646 Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 1048646 17

negative (detaliile studiilor realizate de autorii menţionaţi le găsiţi icircn lectura pentru acest curs) Tipul transgresiunii normative bdquofapte păcătoaserdquo vs bdquosinele decăzutrdquo

Atenţia se poate icircndrepta bdquodin interiorrdquo asupra sinelui sau comportamentului dar pacircnă la urmă privind bdquodinafarărdquo situaţia se prezintă astfel (a) sunt icircncălcate anumite norme care există pentru a asigura buna şi corecta relaţionare interumană (b) individul este conştient de acest fapt şi de responsabilitatea sa pentru icircncălcarea acestora şi (c) se auto-pedepseşte prin auto-flagelare afectivă ndash trăirea unor emoţii negative Privite astfel ruşinea şi vinovăţia sunt icircn primul racircnd bdquoemoţii moralerdquo sau bdquoemoţii socio-moralerdquo (Keltner amp Buswell 1996 p 155) Icircn opinia larg acceptată exprimată de Jonathan Haidt emoţiile morale sunt bdquoacele emoţii care au o legătură cu interesele sau bunăstarea societăţii icircn ansamblul său sau cel puţin al altor persoane decacirct cel care trăieşte acea emoţierdquo (Haidt 2003 p 853)

Pentru unii cercetători focalizarea atenţiei atribuirea cauzalităţii intensitatea trăirii afective etc sunt mai puţin relevante pentru definirea şi distingerea celor două emoţii Ei caută să le departajeze analizacircnd prioritar şi icircn detaliu tipul transgresiunilor normative Astfel vinovăţia este considerată ca fiind emoţia-pedeapsă pentru conduita prin care sunt icircncălcate standarde morale obligatorii universale (Ausubel 1955 Lindsay-Hartz 1984 Tangney 1992 Tangney Marschall Rosenberg Barlow amp Wagner 1994) icircn timp ce ruşinea survine ca urmare a eşecului de a corespunde unor aşteptări importante pe care le au persoanele semnificative faţă de individ sau pe care persoana icircn cauză şi le-a stabilit singură (Lindsay-Hartz 1984 Tangney 1992 Tangney et al 1994) Altfel spus icircn cazul vinovăţiei e vorba de icircncălcarea unor standarde socio-morale universale existente şi acceptate icircntr-o societate (un fel de bdquocod socio-moral universal şi acceptatrdquo) icircn timp ce icircn cazul ruşinii standardele sunt ideosincratice negociate cu cei apropiaţi şi mai ales cu sine icircnsuşi constituind un fel de bdquocod socio-moral individual şi asumatrdquo

Morala comună unei colectivităţi ne spune care sunt bdquofaptele păcătoaserdquo icircn faţa acesteia (vezi cacircteva reflecţii despre reperele religioase ale acesteia icircn Cadrul 2) Pedeapsa pe care trebuie să ţi-o aplici icircn acest caz ar fi cea de a resimţi o bdquobiciuire afectivă negativărdquo din interior ndash trăirea vinovăţiei Recunoaşterea transgresiunii şi manifestarea vinovăţiei urmate eventual de bdquofapte bunerdquo au drept scop repararea bdquorăuluirdquo produs şi restabilirea armoniei sine-ceilalţi sau sine-societate Icircn cazul icircn care posezi convingeri religioase păcatele pot fi iertate prin căinţă şi ispăşire icircn contextul participării la taina spovedaniei şi respectării canoanelor stabilite de duhovnic Omul e păcătos şi greşeşte iar căinţa şi vinovăţia icircl icircmpacă cu ceilalţi cu societatea şi cu divinitatea icircl repun pe drumul cel bun Ruşinea apare icircnsă icircn contextul unui alt tip de transgresiuni Dintre toţi oamenii prezenţi icircntr-o societate există doar un număr relativ mic la care ţinem foarte mult ndash persoanele semnificative sau ceilalţi semnificativi (revezi discuţia din cursul introductiv) Ei au anumite vise şi aşteptări cu privire la sinele nostru icircn icircntregime (părinţii şi soţulsoţia sunt primii pe această listă) La aceste pretenţii şi aşteptările se adaugă evident şi cele pe care le avem noi icircnşine faţă de sine Acest sine dorit sau datorat pentru cei apropiaţi sau pentru noi (Higgins 1987) poate greşi (icircn sensul moralei 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 10486441048644810486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

comune) dar nu are voie să ne dezamăgească icircncrederea marele speranţe Şi totuşi se icircntacircmplă uneori cacircnd nu respectă morala şi standardele pe care se edifică icircn de aproape sinele bdquocade icircn ochii săi şi a celor apropiaţirdquo Această cădere este mai importantă decacirct o simplă greşeală Sinele decăzut sinele eşuat cu privire la normele şi aşteptările asumate şi interiorizate trezeşte o reacţie afectivă mult mai intensă care-l biciuieşte mai tare pe cel căzut ndash ruşinea

Cadrul 2 Păcatele faţă de ceilalţi

Regulile socio-morale universale comune pentru o cultură adeseori au o sorginte religioasă Astfel pentru matricea culturală occidentală puternic impregnată icircn timp de creştinism importante sunt respectarea celor bdquozece poruncirdquo prezente icircn Vechiul Testament şi abţinerea de la săvacircrşirea celor bdquoşapte păcate fundamentalerdquo sistematic expuse de Toma drsquoAquino (1225-1274)

Icircn porunci pe lacircngă menţionarea unor reguli de raportare faţă de Dumnezeire (a cinsti un singur demiurg a nu avea idoli a respecta numele şi ziua Creatorului) găsim reguli de raportare morală faţă de semeni păstrarea respectului faţă de părinţi faţă de viaţa şi proprietatea celuilalt faţă de adevăr Tot icircn porunci găsim interdicţia pentru o viaţă sexuală dezorganizată (bdquodesfracircnareardquo) şi invidierea celuilalt

Toma drsquoAquino reia interdicţia pentru sexualitatea necontrolată (bdquopofta trupeascărdquo) şi invidie (bdquopizmardquo) adăugacircnd acestora necesitatea abţinerii de la icircmbuibare (bdquolăcomierdquo) lene trufie macircnie şi avariţie (bdquozgacircrcenierdquo sau bdquoiubire de aurrdquo)

Pentru psihologia afectivităţii este interesant să analizăm icircn special lista celor şapte păcate capitale Icircn esenţă icircn spatele lor se află invitaţia de a ne folosi raţiunea (bdquocogniţiardquo) pentru a ne icircnfracircna simţirea (bdquoafectulrdquo) Icircntr-adevăr trei dintre păcate sunt pasiuni sau patimi pofta de macircncare (lăcomia) pofta de bani (avariţia) şi pofta trupească (desfracircnarea) trei sunt emoţii invidia trufia macircnia Cea din urmă ndash lenea ndash doar aparent nu face parte din regnul afectivităţii lenea icircnseamnă absenţa oricărei imbold afectiv imbold de a face ceva

June Price Tangney (1992) apreciază că ruşinea pare să fie o emoţie cu o acoperire normativă mai polimorfă ea poate fi trăită atacirct cu referire la transgresiunea standardelor socio-morale comune cacirct şi cu privire la transgresiuni ale standardelor personale care pot fi sau nu morale (cele din urmă mai ales sunt asociate frecvent cu expectanţe de performanţă) domeniul ruşinii este mai restracircns ndash ea apare doar ca urmare a icircncălcării unor standarde socio-morale comune Integrarea perspectivelor

Am prezentat două puncte de vedere despre cauzele care fac diferenţa dintre ruşine şi vinovăţie Ambele icircncearcă să prezică cacircnd şi care dintre emoţii va da contur trăirilor afective negative generate de transgresiuni a unor standarde transgresiuni pentru care indivizii icircşi asumă responsabilitatea (vezi modelul din Cadrul 1)

Conform primei opinii diferenţierea se face preponderent bdquodin interiorrdquo prin focalizarea atenţiei asupra sinelui sau comportamentului (H B Lewis 1971 Tangney amp Dearing 2002) Modelul cognitiv-procesual al emoţiilor ce implică sinele propus de Tracy şi Robins (2004 2007) precizează că orientarea atenţiei spre sine sau comportament este rezultatul atribuirilor de stabilitate controlabilitate şi globalitate (vezi Cadrul 1)

Conform perspectivei secunde diferenţierea se face preponderent bdquodin exteriorrdquo icircn funcţie de natura transgresiunilor normative icircncălcarea normelor ce ţin de standarde 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 10486441048644910486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

socio-morale comune generacircnd preponderent vinovăţie icircn timp ce icircncălcarea standardelor individuale s-ar solda de cele mai multe ori cu trăirea ruşinii Niciuna din cele două perspective nu afirmă autonomia sau hegemonia totală a mecanismului propus Care e legătura dintre cele două abordări propuse Sunt ele perspective separate sau conexe Opinia noastră este că cele două perspective trebuie privite ca fiind complementare icircmpreună explică mai bine geneza şi instalarea uneia sau celeilalte dintre emoţii Ţinacircnd cont de natura obiectivă a unui standard (bdquoprivit din exteriorrdquo) putem anticipa cu o mai mare probabilitate producerea unei reacţii afective Dar procesele legate de interiorizarea standardului de atribuire a cauzalităţii şi orientare a atenţiei pot re-icircncadra reacţia afectivă estimată iniţial De exemplu dacă cineva a copiat la examen1 fără a fi prins ndash icircncălcacircnd astfel cumulativ o normă socială (corectitudinea) o valoare academică esenţială (onestitatea) dar şi una din preceptele moralei creştine (nu minţi) ndash ne vom aştepta să resimtă vinovăţie (faţă de colegi faţă de profesor faţă de divinitate) Să ne imaginăm icircnsă că acel student anterior copiatului a interiorizat acest standard social (căruia putem să-i spunem bdquocorectitudine icircn evaluarea academicărdquo) transformacircndu-l astfel icircn registrul codului personal de conduită (ca o cerinţă de conduită formulată faţă de sine icircnsuşi) Icircn acest din urmă caz ne vom aştepta ca urmarea comportamentului fraudulos să provoace o reacţie emoţională mai intensă ndash ruşine sau un amestec de ruşine faţă de sine şi vinovăţie faţă de ceilalţi Desigur nu trebuie exclusă şi varianta absenţei oricărei reacţii afective ndash căreia icirci putem spune pe bună dreptate şi literalmente bdquone-simţirerdquo (absenţa normei cuplată cu absenţa trăirii afective) Aceasta din urmă poate fi determinată de existenţa unei convingeri personale opuse ca direcţie celei sociale (bdquoa copia este normal ai mai multe şanse să ai note marirdquo) fie intervenţiei mecanismelor de atribuire care bdquoneutralizeazărdquo transgresiunea icircn situaţia concretă (bdquotoţi au copiat trebuia eu să fiu cel cea mai dintre toţirdquo)

Concluzionacircnd putem spune că doar cunoscacircnd cacirct mai multe detalii despre valorile diverselor componente ale unei emoţii şi legăturile dintre acestea (paternul emoţional specific situaţional ndash cognitiv ndash motivaţional ndash subiectiv ndash somatic ndash comportamental) şi apoi avacircnd la icircndemacircnă cacirct mai multe date concrete despre contextul experienţei afective putem estima cu mai mare acurateţe ce emoţie sau emoţii a trăit subiectul Această cunoaştere dacă este corect informată şi analizată poate fi mai relevantă decacirct ceea ce ne poate spune chiar subiectul ce a experimentat acea stare emoţională Definiţii de lucru Ţinacircnd cont de cele enunţate anterior putem oferi definiţii de lucru pentru cele două emoţii Astfel vom defini vinovăţia ca fiind o reacţie emoţională ce survine de cele mai multe ori atunci cacircnd prin conduita sa individul icircncalcă un standard socio-moral general recunoaşte şi acceptă responsabilitatea sa pentru transgresiune şi icircşi focalizează atenţia asupra comportamentului deficient Icircn contrast ruşinea este o reacţie emoţională ce survine de cele mai multe ori atunci cacircnd individul icircncalcă un standard personal de 1 Comportamentul pe care-l identificăm drept copiat la examen poate fi icircnţeles icircn cacircteva moduri convergente (a) reprezintă o formă de plagiat frecvent icircntacirclnită icircn mediul academic (b) este o formă de trişare de lipsă de fair-play faţă de colegi (c) e una din modalităţile concrete prin care se minte Motivul pentru care exemplificăm prin acest comportament trăirea ruşinii şi vinovăţiei rezidă icircn faptul că marea majoritate a studiilor au avut drept participanţi studenţi sau elevi aceştia asociind frecvent cele două emoţii acestui gen de comportament 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441010486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

conduită (pe care fie l-a interiorizat fie şi l-a stabilit singur) sau are o performanţă sub nivelul aşteptărilor sale sau a audienţei (icircn special a audienţei reale sau private şi semnificative) icircntr-un domeniu relevant pentru auto-evaluare ruşinea se caracterizează prin focalizarea atenţiei asupra sinelui apreciat icircn ansamblul său

Trebuie să precizăm că definiţiile oferite sunt decupate doar prin prisma analizei principalelor valori şi relaţii ce se pot stabili icircntre primele două componente ale emoţiei Este adevărat că aceste două componente au un rol prioritar adesea chiar hotăracirctor icircn decuparea şi instalarea unei stări emoţionale (vezi cursul introductiv) Definiţiile oferite icircnsă pot fi completate şi icircntregite icircn măsura icircn care sunt analizate celelalte componente ale emoţiei lucru pe care-l realizăm parţial icircn continuare (din motive de spaţiu componentele expresive ale emoţiei ndash cea somatică şi comportamentală nu vor fi tratate aici)

Concluzionacircnd putem spune că ruşinea şi vinovăţia sunt emoţii diferite distincte

Acesta lucru este susţinut atacirct de modelul cognitiv-procesual al emoţiilor ce implică sinele (Tracy şi Robins 2004 2007) cacirct şi de ipoteza focalizării atenţiei icircn cazul celor două emoţii (H B Lewis 1971) sau perspectiva naturii diferite a standardelor ce sunt icircncălcate (Keltner amp Buswell 1996 Tangney 2007) Putem spune metaforic că cele două emoţii sunt bdquoemoţii-gemenerdquo uşor de confundat nu icircnsă imposibil de distins Icircn continuare vom icircncerca să conturăm mai icircn detaliu portretul fiecăruia fără a uita să spunem şi unde ele seamănă foarte mult

Portret de familie diferenţe şi asemănări icircntre ruşine şi vinovăţie Antecedentele situaţionale Antecedentele situaţionale pentru ruşine şi vinovăţie trebuie icircnţelese ca fiind acele elemente prezente icircn structura situaţiei care sunt accesibile observării bdquodin exteriorrdquo relativ independent de subiecţii care trăiesc o emoţie sau alta Icircn perspectiva noastră antecedentele situaţionale ale vinovăţiei sunt asociate standardelor sociale (prioritar socio-morale dar şi de performanţă) standarde larg acceptate icircntr-o comunitate Icircn contrast antecedentele situaţionale ale ruşinii sunt asociate standardelor personale (prioritar de performanţă dar şi socio-morale) standarde elaborate sau interiorizate de individ Mult timp s-a considerat că ruşinea este preponderent determinată de prezenţa unei audienţe icircn timp ce vinovăţia intervine atunci cacircnd individul este singur (Ausbel 1955 Gehm amp Scherer 1988) Studii mai recente nu au confirmat acest lucru ruşinea şi vinovăţia sunt preponderent resimţite icircn prezenţa altor persoane (Tangney 1992) proporţia momentelor icircn care sunt resimţite cacircnd subiectul se află singur fiind aceiaşi ndash icircn aproximativ 17 din totalul experienţelor (Tangney et al 1994) De asemenea s-a constatat că numărul persoanelor prezente icircn momentul trăirii emoţiei (mărimea audienţei) sau numărul persoanelor care au aflat despre transgresiune deşi nu sunt prezente (gradul de cunoaştere publică a faptei) nu diferă icircn cazul celor două emoţii (Tangney et al 1994) 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441110486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Antecedentele preponderent specifice vinovăţiei Cele mai puternic predictive antecedente situaţionale pentru resimţirea vinovăţiei sunt asociate următoarelor transgresiuni

10486441048644minciuna trişarea furtul infidelitatea neacordarea ajutorului celor aflaţi icircn nevoie icircmbuibarea (Tangney 1992)

10486441048644nerespectarea obligaţiilor sociale neglijarea celuilalt profitul pe seama altuia gacircnduri sau reacţii afective neadecvate eşecul icircn respecta norma reciprocităţii bacircrfa nerespectarea promisiunilor făcute (Keltner amp Buswell 1996)

Antecedentele preponderent specifice ruşinii Antecedentele situaţionale care de cele mai dese ori favorizează trăirea ruşinii sunt următoarele

10486441048644eşecuri personale (academice la serviciu de performanţă fizică aproxim 60 din situaţii) comportament inacceptabil aspect fizic neadecvat performanţă sexuală comportament imoral rănirea emoţională a unei persoane (Tangney 1992)

10486441048644eşec icircn a corespunde aşteptărilor celorlalţi dezamăgirea de sine comportament neadecvat rolului (Keltner amp Buswell 1996)

Este important să spunem că nici unul din ingredientele situaţionale menţionate nu este responsabil icircn exclusivitate doar pentru declanşarea ruşinii sau după caz a vinovăţiei De cele mai multe ori ambele emoţii sunt susceptibile de a fi trăite icircn prezenţa unuia şi aceluiaşi factor situaţional diferenţa adeseori vine din parte proceselor asociate componentei cognitive a emoţiilor fiind tributară perceperii şi evaluarii situaţiei Fenomenologia trăirilor subiective Icircn identificare modului icircn care sunt resimţite cele două emoţii vom acorda prioritate evidenţierii trăirilor care le departajează cel mai elocvent conturacircndu-le experienţa subiectivă specifică şi distinctă Trăirile subiective asociate vinovăţiei Atunci cacircnd individul acceptă producere unui comportament ce icircncalcă un standard social spunacircndu-şi bdquom-am comportat rău rdquo imediat fraza poate fi continuată prin bdquofaţă de rdquo Altfel spus icircn vinovăţie atenţia nu este doar focalizată pe comportamentul rău ci şi pe consecinţa nefastă pe care o are asupra unei alte persoane Din acest punct de vedere cel vinovat are parte de remuşcări sau mustrări ale cugetului (icircn engl remorse) care revin icircn mintea sa periodic refăcacircnd durerea emoţională iniţială O emoţie frecvent asociată vinovăţiei este regretul Avacircnd icircn vedere că atenţia icircn cazul vinovăţiei este concentrată pe comportament şi consecinţele acestuia subiectul icircşi păstrează un sentiment al controlului asupra situaţiei 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441210486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

ceea ce poate conduce la credinţa posibilităţii remedierii răului produs şi dorinţa de a face acest lucru (Wicker Payne amp Morgan 1983 vezi mai jos şi tendinţele acţionale) Trăirile subiective asociate ruşinii Durerea subiectivă suferită icircn cazul ruşinii este mai mare Această intensitate relativă este determinată deopotrivă de focalizarea asupra icircntregului sine şi contemplarea decăderii acestuia icircn faţa societăţii a persoanelor apropiate sau faţă de sine icircnsuşi June Price Tangney etichetează ruşinea ca fiind bdquoemoţia uracircciunii fiinţeirdquo (icircn engl bdquouglyrdquo emotion) icircn timp ce vinovăţia este doar bdquoemoţia comportamentului răurdquo (icircn engl bdquobadrdquo emotion) Sinele icircn ansamblul său este trăit ca fiind fără valoare lipsit de putere şi mic Senzaţia subiectivă de bdquoicircmpuţinarerdquo a chiar fizicului corporal al sinelui este o experienţă psiho-somatică exotică şi distinctivă pentru ruşine Ruşinea este o emoţie care presupune blamarea sinelui icircn ansamblul său (H B Lewis 1971 Tangney amp Dearing 2002) Tendinţele acţionale Tendinţele acţionale presupune predispoziţia individului ndash chiar icircn momentul trăirii unui epizod emoţional sau imediat după acesta ndash de a acţiona icircntr-un fel sau altul Trebuie să reţinem faptul că predispoziţia e doar o probabilitate nu o certitudine Vinovăţia şi tendinţele constructive

Vinovăţia este asociată icircn mod frecvent cu tendinţa de a acţiona astfel icircncacirct răul produs anterior altora sau societăţii să fie remediat (Frijda Kuipers amp ter Schure 1989) Atunci cacircnd remedierea concretă a acestuia nu se poate face cel vinovat icircncearcă să se angajeze icircn remedierea răului fie şi doar simbolic pentru că tocmai au icircncălcat buna organizare a vieţii sociale vinovaţii manifestă icircn forme variate reafirmarea icircncrederii icircn justeţea ordinii sociale şi morale dominante (Lindsay-Hartz 1984) Una din tendinţele acţionale specifice vinovăţiei este căutarea prin modalităţi diferite a iertării pentru faptele rele Vinovăţia este responsabilă şi pentru un efect de bdquoicircnvăţare de minterdquo individul ajunge la concluzia că pe viitor va evita comportamentele care l-au determinat să sufere emoţia neplăcută

Icircn ansamblul lor tendinţele comportamentale asociate vinovăţiei tind să fie constructive urmăresc repararea reală sau cel puţin simbolică a răului cauzat (Tangney Wagner Barlow Marschall amp Gramzow 1996) Ruşinea şi tendinţele distructive Comparativ cu vinovăţia ruşinea este mai puţin asociată cu tendinţe acţionale Ruşinea presupune mai degrabă bdquolăsarea capului şi macircinilor icircn josrdquo Sinele lipsit de valoare şi putere este mai degrabă distrus decacirct dispus să acţioneze

Există totuşi două tendinţa acţionale dominantă şi radical opuse frecvent asociate cu ruşinea retragerea pasivă sau ofensivă agresivă

Frecvent atunci cacircnd indivizii resimt ruşinea au tendinţa de a se ascunde sau chiar de a dispare (Tangney 1991 Tangney amp Dearing 2002) Aceasta tendinţă este

Lectura 2 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441310486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

icircnsoţită de senzaţia de micşorare a corpului şi dorinţa de fugă de ceilalţi de evitare a contactului social Cel mai bine este surprinsă această tendinţă icircn zicerea bdquoicircmi vine să intru icircn pămacircnt de ruşinerdquo

Dar uneori fuga din situaţie nu este posibilă iar tensiunea emoţională negativă este mult prea mare Ce se icircntacircmplă atunci Alternativa acesteia este oarecum de neaşteptat individul trece de le fugă la atac dezlănţuidu-se cu furie asupra altora Icircn opinia iniţial formulată de Helen Block Lewis (1971) ruşinea trebuie privită ca fiind intim legată de furie La o primă vedere o astfel de relaţie este paradoxală ruşinea icircnseamnă asumarea responsabilităţii pentru eşec sau icircncălcarea unui standard personal puternic relevant (alias atribuire internă a cauzalităţii) icircn timp ce furia survine atunci cacircnd o altă persoană este văzută ca fiind sursa unor acţiuni care prejudiciază sau nemulţumesc puternic un individ (alias atribuire externă a cauzalităţii)

H B Lewis explică legătura dintre cele două emoţii printr-o dinamică afectivă care poate fi exemplificată hidrauluic Ruşinea este uneori foarte intensă fiind asociată cu tendinţe şi reacţii ostile intense faţă de sine icircnsuşi Uneori individul ajunge să fie bdquocopleşit şi paralizatrdquo (H B Lewis 1971 p 41) de ostilitatea icircndreptată spre interior Sistemul psihic vrea icircn mod natural să scape de bdquoiadul dezlănţuitrdquo icircn interiorul său de trăirea ruşinii Pentru că icircn aceste momente sinele este neputincios şi lipsit de valoare centrat asupra nimicniciei sale şi demoralizat alternativele constructive specifice vinovăţiei nu-şi găsesc locul icircn mintea individului Tensiunea creşte bdquorăutateardquo se acumulează şi se condensează ajungacircnd să bdquoumple găleatardquo şi la un moment dat se revarsă peste capul altuia care ajunge astfel o ţintă externă a macircniei bdquotu ieşti cel rău nu eurdquo Are loc o externalizare a blamării sinelui care detensionează sistemul psihic icircn primul racircnd prin faptul că scapă sinele de concentrarea atenţiei asupra sa furia icircnsemnă atribuirea cauzalităţii evenimentului negativ icircn exterior icircn responsabilitatea unei alte persoane şi concentrarea atenţiei asupra celuilalt Frecvent externalizarea blamării sinelui nu implică doar furia faţă de celălalt ci chiar agresarea altor persoane (Tangney et al 2006 Tangney amp Ddearing 2002)

Avacircnd icircn vedere cele spuse mai sus este uşor de icircnţeles substanţa psiho-logică subiacentă următorului aforism bdquoAdeseori furia este expresia unei profunde nemulţumiri de sinerdquo

Rezumatul cursului Ruşinea şi vinovăţia sunt emoţii negative ce implică sinele Ruşinea şi vinovăţia sunt

două bdquoemoţii-surorirdquo foarte asemănătore dar icircn acelaşi timp suficient de diferite Modelul cognitiv-procesual al emoţiilor ce implică sinele (Tracy amp Robins 2004 2007) le departajează prin prisma mecanismelor atribuirii diferenţiate a cauzalităţii vinovăţia este determinată de perceperea unei responsabilităţi personale instabile controlabile şi specifice icircn timp ce ruşinea este asociată unei responsabilităţi personale stabile non-controlabile şi globale Consecinţa acestor aprecieri diferenţiate ale responsabilităţii personale este direcţionarea atenţiei spre comportament şi consecinţele acestuia asupra celorlalţi (icircn vinovăţie bdquom-am comportat rău faţă de rdquo) sau spre sine şi evaluarea acestuia de către ceilalţi (icircn ruşine bdquosunt o persoană rea şi asta este clar şi pentru ceilalţi rdquo) 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441410486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Pentru că survin ca urmare a unor transgresiuni normative adeseori cu impact asupra celorlalţi ruşinea şi vinovăţia sunt considerate emoţii morale Natura normelor principiilor sau regulilor icircncălcate diferă icircn cele două emoţii Astfel vinovăţia este resimţită icircn special cacircnd individul nu respectă standardele sociale de raportare la ceilalţi şi cele de performanţă socială Ruşinea intervine icircn special icircn cazul icircn care individul nu eşuează cu privire la standardele personale de performanţă sau morala personală de raportare faţă de ceilalţi

Subsecvent diferenţelor prezente la nivelul antecedentelor situaţionale şi aprecierii cognitive fenomenologia trăirilor subiective asociate celor două emoţii precum şi tendinţele acţionale sunt şi ele diferite Astfel vinovăţia se caracterizează prin remuşcări şi regret care de cele mai multe ori determină tendinţe comportamentale constructive individul caute să reparare prejudiciului şi să obţină iertarea din partea celui afectat Ruşinea este o emoţii mult mai intensă caracterizată prin faptul că individul se blamează pe sine icircn icircntregime resimte neputinţă şi dorinţa de a se ascunde de ochii celorlalţi Tendinţele comportamentale icircn cazul ruşinii icircnsă pot fi opuse individul manifesta preponderent o reacţie de retragere pasivă de fugă de ceilalţi sau mai rar una de ofensivă agresivă de transfer al blamării spre persoanele din exterior

Ambele emoţii joacă un rol important icircn reglarea socială şi auto-reglarea comportamentului moral vinovăţia fiind apreciată drept o bdquoemoţie mai moralărdquo (Tangney amp Dearing 2002) comparativ cu ruşine Moralitatea relativ mai ridicată a vinovăţiei este legată de faptul că aceasta este asociată preponderent cu reacţii adaptative implică empatia faţă de celălalt exclude agresivitatea şi furia faţă de celălalt şi nu este asociată cu manifestări psihopatologice

Lecturi obligatorii pentru iniţiere icircn temă şi pregătirea pentru examinare

Acest suport de curs Lectura 1 Niedenthal P M Tangney J P amp Gavanski I (1994) If only I werent versus If only I hadnt distinguishing shame and guilt in counterfactual thinking Journal of Personality and Social Psychology 67 585-595 Lectura 2 Tangney J P Wagner P E Barlow D Marschall D E amp Gramzow R (1996) Relation of shame and guilt to constructive versus destructive responses to anger across the lifespan Journal of Personality and Social Psychology 70 797-809

Lecturi de aprofundare pentru o cunoaştere nuanţată şi viziune mai largă

Chelcea S (Ed) (2008) Ruşinea şi vinovăţia icircn spaţiul public Pentru o sociologie a emoţiilor Bucureşti Humanitas Chelcea S (2006) Emoţiile icircn viaţa socială Ruşinea şi vinovăţia icircn spaţiul public postcomunist din Romacircnia Revista de Psihologie Socială 18 87-108 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441510486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Referinţe bibliografice surse citate icircn textul acestui material

Ausubel D P (1955) Relationships between shame and guilt in the socializing process Psychological Review 62 378ndash390 Carver C S amp Scheier M F (1998) On the self-regulation of behavior New York Cambridge University Press Duval S amp Wicklund R A (1972) A theory of objective self-awareness New York Academic Press Frijda N H Kuipers P amp ter Schure E (1989) Relations among emotion appraisal and emotional action readiness Journal of Personality and Social Psychology 57 212-228 Gehm T L amp Scherer K R (1988) Relating situation evaluation to emotion differentiation Nonmetric analysis of crosscultural questionnaire data In K R Scherer (Ed) Facets of emotion Recent research (pp 61-77) Hillsdale NJ England Lawrence Erlbaum Associates Haidt J (2003) The moral emotions In R J Davidson K R Scherer amp H H Goldsmith (Eds) Handbook of affective sciences (pp 852-870) Oxford Oxford University Press Higgins E T (1987) Self-discrepancy A theory relating self and affect Psychological Review 94 319-340 Keltner D amp Buswell B (1996) Evidence for the distinctness of embarrassment shame and guilt A study of recalled antecedents and facial expressions of emotion Cognition and Emotion 10 155-172 Lazarus R S (1991) Emotion and adaptation New York Oxford University Press Lewis M (2000) Self-conscious emotions Embarrassment pride shame and guilt In M Lewis amp J M Haviland-Jones (Eds) Handbook of emotions (2nd ed pp 623ndash636) New York Guilford Press Lewis H B (1971) Shame and guilt in neurosis New York International Universities Press Lindsay-Hartz J (1984) Contrasting experiences of shame and guilt American Behavioral Scientist 27 689-704 Niedenthal P M Tangney J P amp Gavanski I (1994) If only I werent versus If only I hadnt distinguishing shame and guilt in counterfactual thinking Journal of Personality and Social Psychology 67 585-595 Roseman I J (2001) A model of appraisal in the emotion system Integrating applications In K R SchererampA Schorr (Eds) Appraisal processes methods research (pp 68ndash91) New York Oxford University Press Scherer K R (2001) Appraisal considered as a process of multilevel sequential checking In K R Scherer A Schorr amp T Johnstone (Eds) Appraisal processes in emotion Theory methods research (pp 92ndash120) New York Oxford University Press Tangney J P (2007) Shame (pp 870-872) Icircn R F Baumeister amp K D Vohs (Eds) Encyclopedia of Social Psychology Thousand Oaks California SAGE Publications Tangney J P (1993) Shame and guilt Icircn C G Costello (Ed) Symptoms of depression (pp 161-180) New York Wiley 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441610486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Tangney J P (1992) Situational determinants of shame and guild in young adulthood Personality and Social Psychology Bulletin 18 199-206 Tangney J P (1991) Moral affect The good the bad and the ugly Journal of Personality and Social Psychology 61 598ndash607 Tangney J P amp Dearing R L (2002) Shame and Guilt New York Guilford Press Tangney J P Wagner P E Barlow D Marschall D E amp Gramzow R (1996) Relation of shame and guilt to constructive versus destructive responses to anger across the lifespan Journal of Personality and Social Psychology 70 797-809 Tangney J P Miller R S Flicker L amp Barlow D H (1996) Are shame guilt and embarrassment distinct emotions Journal of Personality and Social Psychology 70 1256-1269 Tangney J P Marschall D Rosenberg K Barlow D H amp Wagner P (1994) Childrenrsquos and adultrsquos autobiographical accounts of shame guilt and pride experiences A qualitative analysis of situational determinants and interpersonal concerns (manuscris nepublicat) Taylor SE (1991) Asymmetrical effects of positive and negative events The mobilization-minimization hypothesis Psychological Bulletin 110 67-85 Tracy J L amp Robins R W (2007) The self in self-conscious emotions In J LTracy RW Robins amp J P Tangney (Eds) The self-consious emotions Theory and research New York Guilford Press Tracy J L amp Robins R W (2006) Appraisal antecedents of shame and guilt Support for a theoretical model Personality and Social Psychology Bulletin 32 1339-1351 Tracy J L amp Robins R W (2004) Putting the Self Into Self-Conscious Emotions A Theoretical Model Psychological Inquiry 15 103-125 Weiner B (1985) An attributional theory of achievement motivation and emotion Psychological Review 92 548ndash573 Wicker F W Payne G C amp Morgan R D (1983) Participant descriptions of guilt and shame Motivation and Emotion 7 25-39 1048646 Autor Conf Dr Dorin NASTAS 1048646 Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 1048646 17

comune) dar nu are voie să ne dezamăgească icircncrederea marele speranţe Şi totuşi se icircntacircmplă uneori cacircnd nu respectă morala şi standardele pe care se edifică icircn de aproape sinele bdquocade icircn ochii săi şi a celor apropiaţirdquo Această cădere este mai importantă decacirct o simplă greşeală Sinele decăzut sinele eşuat cu privire la normele şi aşteptările asumate şi interiorizate trezeşte o reacţie afectivă mult mai intensă care-l biciuieşte mai tare pe cel căzut ndash ruşinea

Cadrul 2 Păcatele faţă de ceilalţi

Regulile socio-morale universale comune pentru o cultură adeseori au o sorginte religioasă Astfel pentru matricea culturală occidentală puternic impregnată icircn timp de creştinism importante sunt respectarea celor bdquozece poruncirdquo prezente icircn Vechiul Testament şi abţinerea de la săvacircrşirea celor bdquoşapte păcate fundamentalerdquo sistematic expuse de Toma drsquoAquino (1225-1274)

Icircn porunci pe lacircngă menţionarea unor reguli de raportare faţă de Dumnezeire (a cinsti un singur demiurg a nu avea idoli a respecta numele şi ziua Creatorului) găsim reguli de raportare morală faţă de semeni păstrarea respectului faţă de părinţi faţă de viaţa şi proprietatea celuilalt faţă de adevăr Tot icircn porunci găsim interdicţia pentru o viaţă sexuală dezorganizată (bdquodesfracircnareardquo) şi invidierea celuilalt

Toma drsquoAquino reia interdicţia pentru sexualitatea necontrolată (bdquopofta trupeascărdquo) şi invidie (bdquopizmardquo) adăugacircnd acestora necesitatea abţinerii de la icircmbuibare (bdquolăcomierdquo) lene trufie macircnie şi avariţie (bdquozgacircrcenierdquo sau bdquoiubire de aurrdquo)

Pentru psihologia afectivităţii este interesant să analizăm icircn special lista celor şapte păcate capitale Icircn esenţă icircn spatele lor se află invitaţia de a ne folosi raţiunea (bdquocogniţiardquo) pentru a ne icircnfracircna simţirea (bdquoafectulrdquo) Icircntr-adevăr trei dintre păcate sunt pasiuni sau patimi pofta de macircncare (lăcomia) pofta de bani (avariţia) şi pofta trupească (desfracircnarea) trei sunt emoţii invidia trufia macircnia Cea din urmă ndash lenea ndash doar aparent nu face parte din regnul afectivităţii lenea icircnseamnă absenţa oricărei imbold afectiv imbold de a face ceva

June Price Tangney (1992) apreciază că ruşinea pare să fie o emoţie cu o acoperire normativă mai polimorfă ea poate fi trăită atacirct cu referire la transgresiunea standardelor socio-morale comune cacirct şi cu privire la transgresiuni ale standardelor personale care pot fi sau nu morale (cele din urmă mai ales sunt asociate frecvent cu expectanţe de performanţă) domeniul ruşinii este mai restracircns ndash ea apare doar ca urmare a icircncălcării unor standarde socio-morale comune Integrarea perspectivelor

Am prezentat două puncte de vedere despre cauzele care fac diferenţa dintre ruşine şi vinovăţie Ambele icircncearcă să prezică cacircnd şi care dintre emoţii va da contur trăirilor afective negative generate de transgresiuni a unor standarde transgresiuni pentru care indivizii icircşi asumă responsabilitatea (vezi modelul din Cadrul 1)

Conform primei opinii diferenţierea se face preponderent bdquodin interiorrdquo prin focalizarea atenţiei asupra sinelui sau comportamentului (H B Lewis 1971 Tangney amp Dearing 2002) Modelul cognitiv-procesual al emoţiilor ce implică sinele propus de Tracy şi Robins (2004 2007) precizează că orientarea atenţiei spre sine sau comportament este rezultatul atribuirilor de stabilitate controlabilitate şi globalitate (vezi Cadrul 1)

Conform perspectivei secunde diferenţierea se face preponderent bdquodin exteriorrdquo icircn funcţie de natura transgresiunilor normative icircncălcarea normelor ce ţin de standarde 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 10486441048644910486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

socio-morale comune generacircnd preponderent vinovăţie icircn timp ce icircncălcarea standardelor individuale s-ar solda de cele mai multe ori cu trăirea ruşinii Niciuna din cele două perspective nu afirmă autonomia sau hegemonia totală a mecanismului propus Care e legătura dintre cele două abordări propuse Sunt ele perspective separate sau conexe Opinia noastră este că cele două perspective trebuie privite ca fiind complementare icircmpreună explică mai bine geneza şi instalarea uneia sau celeilalte dintre emoţii Ţinacircnd cont de natura obiectivă a unui standard (bdquoprivit din exteriorrdquo) putem anticipa cu o mai mare probabilitate producerea unei reacţii afective Dar procesele legate de interiorizarea standardului de atribuire a cauzalităţii şi orientare a atenţiei pot re-icircncadra reacţia afectivă estimată iniţial De exemplu dacă cineva a copiat la examen1 fără a fi prins ndash icircncălcacircnd astfel cumulativ o normă socială (corectitudinea) o valoare academică esenţială (onestitatea) dar şi una din preceptele moralei creştine (nu minţi) ndash ne vom aştepta să resimtă vinovăţie (faţă de colegi faţă de profesor faţă de divinitate) Să ne imaginăm icircnsă că acel student anterior copiatului a interiorizat acest standard social (căruia putem să-i spunem bdquocorectitudine icircn evaluarea academicărdquo) transformacircndu-l astfel icircn registrul codului personal de conduită (ca o cerinţă de conduită formulată faţă de sine icircnsuşi) Icircn acest din urmă caz ne vom aştepta ca urmarea comportamentului fraudulos să provoace o reacţie emoţională mai intensă ndash ruşine sau un amestec de ruşine faţă de sine şi vinovăţie faţă de ceilalţi Desigur nu trebuie exclusă şi varianta absenţei oricărei reacţii afective ndash căreia icirci putem spune pe bună dreptate şi literalmente bdquone-simţirerdquo (absenţa normei cuplată cu absenţa trăirii afective) Aceasta din urmă poate fi determinată de existenţa unei convingeri personale opuse ca direcţie celei sociale (bdquoa copia este normal ai mai multe şanse să ai note marirdquo) fie intervenţiei mecanismelor de atribuire care bdquoneutralizeazărdquo transgresiunea icircn situaţia concretă (bdquotoţi au copiat trebuia eu să fiu cel cea mai dintre toţirdquo)

Concluzionacircnd putem spune că doar cunoscacircnd cacirct mai multe detalii despre valorile diverselor componente ale unei emoţii şi legăturile dintre acestea (paternul emoţional specific situaţional ndash cognitiv ndash motivaţional ndash subiectiv ndash somatic ndash comportamental) şi apoi avacircnd la icircndemacircnă cacirct mai multe date concrete despre contextul experienţei afective putem estima cu mai mare acurateţe ce emoţie sau emoţii a trăit subiectul Această cunoaştere dacă este corect informată şi analizată poate fi mai relevantă decacirct ceea ce ne poate spune chiar subiectul ce a experimentat acea stare emoţională Definiţii de lucru Ţinacircnd cont de cele enunţate anterior putem oferi definiţii de lucru pentru cele două emoţii Astfel vom defini vinovăţia ca fiind o reacţie emoţională ce survine de cele mai multe ori atunci cacircnd prin conduita sa individul icircncalcă un standard socio-moral general recunoaşte şi acceptă responsabilitatea sa pentru transgresiune şi icircşi focalizează atenţia asupra comportamentului deficient Icircn contrast ruşinea este o reacţie emoţională ce survine de cele mai multe ori atunci cacircnd individul icircncalcă un standard personal de 1 Comportamentul pe care-l identificăm drept copiat la examen poate fi icircnţeles icircn cacircteva moduri convergente (a) reprezintă o formă de plagiat frecvent icircntacirclnită icircn mediul academic (b) este o formă de trişare de lipsă de fair-play faţă de colegi (c) e una din modalităţile concrete prin care se minte Motivul pentru care exemplificăm prin acest comportament trăirea ruşinii şi vinovăţiei rezidă icircn faptul că marea majoritate a studiilor au avut drept participanţi studenţi sau elevi aceştia asociind frecvent cele două emoţii acestui gen de comportament 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441010486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

conduită (pe care fie l-a interiorizat fie şi l-a stabilit singur) sau are o performanţă sub nivelul aşteptărilor sale sau a audienţei (icircn special a audienţei reale sau private şi semnificative) icircntr-un domeniu relevant pentru auto-evaluare ruşinea se caracterizează prin focalizarea atenţiei asupra sinelui apreciat icircn ansamblul său

Trebuie să precizăm că definiţiile oferite sunt decupate doar prin prisma analizei principalelor valori şi relaţii ce se pot stabili icircntre primele două componente ale emoţiei Este adevărat că aceste două componente au un rol prioritar adesea chiar hotăracirctor icircn decuparea şi instalarea unei stări emoţionale (vezi cursul introductiv) Definiţiile oferite icircnsă pot fi completate şi icircntregite icircn măsura icircn care sunt analizate celelalte componente ale emoţiei lucru pe care-l realizăm parţial icircn continuare (din motive de spaţiu componentele expresive ale emoţiei ndash cea somatică şi comportamentală nu vor fi tratate aici)

Concluzionacircnd putem spune că ruşinea şi vinovăţia sunt emoţii diferite distincte

Acesta lucru este susţinut atacirct de modelul cognitiv-procesual al emoţiilor ce implică sinele (Tracy şi Robins 2004 2007) cacirct şi de ipoteza focalizării atenţiei icircn cazul celor două emoţii (H B Lewis 1971) sau perspectiva naturii diferite a standardelor ce sunt icircncălcate (Keltner amp Buswell 1996 Tangney 2007) Putem spune metaforic că cele două emoţii sunt bdquoemoţii-gemenerdquo uşor de confundat nu icircnsă imposibil de distins Icircn continuare vom icircncerca să conturăm mai icircn detaliu portretul fiecăruia fără a uita să spunem şi unde ele seamănă foarte mult

Portret de familie diferenţe şi asemănări icircntre ruşine şi vinovăţie Antecedentele situaţionale Antecedentele situaţionale pentru ruşine şi vinovăţie trebuie icircnţelese ca fiind acele elemente prezente icircn structura situaţiei care sunt accesibile observării bdquodin exteriorrdquo relativ independent de subiecţii care trăiesc o emoţie sau alta Icircn perspectiva noastră antecedentele situaţionale ale vinovăţiei sunt asociate standardelor sociale (prioritar socio-morale dar şi de performanţă) standarde larg acceptate icircntr-o comunitate Icircn contrast antecedentele situaţionale ale ruşinii sunt asociate standardelor personale (prioritar de performanţă dar şi socio-morale) standarde elaborate sau interiorizate de individ Mult timp s-a considerat că ruşinea este preponderent determinată de prezenţa unei audienţe icircn timp ce vinovăţia intervine atunci cacircnd individul este singur (Ausbel 1955 Gehm amp Scherer 1988) Studii mai recente nu au confirmat acest lucru ruşinea şi vinovăţia sunt preponderent resimţite icircn prezenţa altor persoane (Tangney 1992) proporţia momentelor icircn care sunt resimţite cacircnd subiectul se află singur fiind aceiaşi ndash icircn aproximativ 17 din totalul experienţelor (Tangney et al 1994) De asemenea s-a constatat că numărul persoanelor prezente icircn momentul trăirii emoţiei (mărimea audienţei) sau numărul persoanelor care au aflat despre transgresiune deşi nu sunt prezente (gradul de cunoaştere publică a faptei) nu diferă icircn cazul celor două emoţii (Tangney et al 1994) 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441110486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Antecedentele preponderent specifice vinovăţiei Cele mai puternic predictive antecedente situaţionale pentru resimţirea vinovăţiei sunt asociate următoarelor transgresiuni

10486441048644minciuna trişarea furtul infidelitatea neacordarea ajutorului celor aflaţi icircn nevoie icircmbuibarea (Tangney 1992)

10486441048644nerespectarea obligaţiilor sociale neglijarea celuilalt profitul pe seama altuia gacircnduri sau reacţii afective neadecvate eşecul icircn respecta norma reciprocităţii bacircrfa nerespectarea promisiunilor făcute (Keltner amp Buswell 1996)

Antecedentele preponderent specifice ruşinii Antecedentele situaţionale care de cele mai dese ori favorizează trăirea ruşinii sunt următoarele

10486441048644eşecuri personale (academice la serviciu de performanţă fizică aproxim 60 din situaţii) comportament inacceptabil aspect fizic neadecvat performanţă sexuală comportament imoral rănirea emoţională a unei persoane (Tangney 1992)

10486441048644eşec icircn a corespunde aşteptărilor celorlalţi dezamăgirea de sine comportament neadecvat rolului (Keltner amp Buswell 1996)

Este important să spunem că nici unul din ingredientele situaţionale menţionate nu este responsabil icircn exclusivitate doar pentru declanşarea ruşinii sau după caz a vinovăţiei De cele mai multe ori ambele emoţii sunt susceptibile de a fi trăite icircn prezenţa unuia şi aceluiaşi factor situaţional diferenţa adeseori vine din parte proceselor asociate componentei cognitive a emoţiilor fiind tributară perceperii şi evaluarii situaţiei Fenomenologia trăirilor subiective Icircn identificare modului icircn care sunt resimţite cele două emoţii vom acorda prioritate evidenţierii trăirilor care le departajează cel mai elocvent conturacircndu-le experienţa subiectivă specifică şi distinctă Trăirile subiective asociate vinovăţiei Atunci cacircnd individul acceptă producere unui comportament ce icircncalcă un standard social spunacircndu-şi bdquom-am comportat rău rdquo imediat fraza poate fi continuată prin bdquofaţă de rdquo Altfel spus icircn vinovăţie atenţia nu este doar focalizată pe comportamentul rău ci şi pe consecinţa nefastă pe care o are asupra unei alte persoane Din acest punct de vedere cel vinovat are parte de remuşcări sau mustrări ale cugetului (icircn engl remorse) care revin icircn mintea sa periodic refăcacircnd durerea emoţională iniţială O emoţie frecvent asociată vinovăţiei este regretul Avacircnd icircn vedere că atenţia icircn cazul vinovăţiei este concentrată pe comportament şi consecinţele acestuia subiectul icircşi păstrează un sentiment al controlului asupra situaţiei 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441210486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

ceea ce poate conduce la credinţa posibilităţii remedierii răului produs şi dorinţa de a face acest lucru (Wicker Payne amp Morgan 1983 vezi mai jos şi tendinţele acţionale) Trăirile subiective asociate ruşinii Durerea subiectivă suferită icircn cazul ruşinii este mai mare Această intensitate relativă este determinată deopotrivă de focalizarea asupra icircntregului sine şi contemplarea decăderii acestuia icircn faţa societăţii a persoanelor apropiate sau faţă de sine icircnsuşi June Price Tangney etichetează ruşinea ca fiind bdquoemoţia uracircciunii fiinţeirdquo (icircn engl bdquouglyrdquo emotion) icircn timp ce vinovăţia este doar bdquoemoţia comportamentului răurdquo (icircn engl bdquobadrdquo emotion) Sinele icircn ansamblul său este trăit ca fiind fără valoare lipsit de putere şi mic Senzaţia subiectivă de bdquoicircmpuţinarerdquo a chiar fizicului corporal al sinelui este o experienţă psiho-somatică exotică şi distinctivă pentru ruşine Ruşinea este o emoţie care presupune blamarea sinelui icircn ansamblul său (H B Lewis 1971 Tangney amp Dearing 2002) Tendinţele acţionale Tendinţele acţionale presupune predispoziţia individului ndash chiar icircn momentul trăirii unui epizod emoţional sau imediat după acesta ndash de a acţiona icircntr-un fel sau altul Trebuie să reţinem faptul că predispoziţia e doar o probabilitate nu o certitudine Vinovăţia şi tendinţele constructive

Vinovăţia este asociată icircn mod frecvent cu tendinţa de a acţiona astfel icircncacirct răul produs anterior altora sau societăţii să fie remediat (Frijda Kuipers amp ter Schure 1989) Atunci cacircnd remedierea concretă a acestuia nu se poate face cel vinovat icircncearcă să se angajeze icircn remedierea răului fie şi doar simbolic pentru că tocmai au icircncălcat buna organizare a vieţii sociale vinovaţii manifestă icircn forme variate reafirmarea icircncrederii icircn justeţea ordinii sociale şi morale dominante (Lindsay-Hartz 1984) Una din tendinţele acţionale specifice vinovăţiei este căutarea prin modalităţi diferite a iertării pentru faptele rele Vinovăţia este responsabilă şi pentru un efect de bdquoicircnvăţare de minterdquo individul ajunge la concluzia că pe viitor va evita comportamentele care l-au determinat să sufere emoţia neplăcută

Icircn ansamblul lor tendinţele comportamentale asociate vinovăţiei tind să fie constructive urmăresc repararea reală sau cel puţin simbolică a răului cauzat (Tangney Wagner Barlow Marschall amp Gramzow 1996) Ruşinea şi tendinţele distructive Comparativ cu vinovăţia ruşinea este mai puţin asociată cu tendinţe acţionale Ruşinea presupune mai degrabă bdquolăsarea capului şi macircinilor icircn josrdquo Sinele lipsit de valoare şi putere este mai degrabă distrus decacirct dispus să acţioneze

Există totuşi două tendinţa acţionale dominantă şi radical opuse frecvent asociate cu ruşinea retragerea pasivă sau ofensivă agresivă

Frecvent atunci cacircnd indivizii resimt ruşinea au tendinţa de a se ascunde sau chiar de a dispare (Tangney 1991 Tangney amp Dearing 2002) Aceasta tendinţă este

Lectura 2 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441310486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

icircnsoţită de senzaţia de micşorare a corpului şi dorinţa de fugă de ceilalţi de evitare a contactului social Cel mai bine este surprinsă această tendinţă icircn zicerea bdquoicircmi vine să intru icircn pămacircnt de ruşinerdquo

Dar uneori fuga din situaţie nu este posibilă iar tensiunea emoţională negativă este mult prea mare Ce se icircntacircmplă atunci Alternativa acesteia este oarecum de neaşteptat individul trece de le fugă la atac dezlănţuidu-se cu furie asupra altora Icircn opinia iniţial formulată de Helen Block Lewis (1971) ruşinea trebuie privită ca fiind intim legată de furie La o primă vedere o astfel de relaţie este paradoxală ruşinea icircnseamnă asumarea responsabilităţii pentru eşec sau icircncălcarea unui standard personal puternic relevant (alias atribuire internă a cauzalităţii) icircn timp ce furia survine atunci cacircnd o altă persoană este văzută ca fiind sursa unor acţiuni care prejudiciază sau nemulţumesc puternic un individ (alias atribuire externă a cauzalităţii)

H B Lewis explică legătura dintre cele două emoţii printr-o dinamică afectivă care poate fi exemplificată hidrauluic Ruşinea este uneori foarte intensă fiind asociată cu tendinţe şi reacţii ostile intense faţă de sine icircnsuşi Uneori individul ajunge să fie bdquocopleşit şi paralizatrdquo (H B Lewis 1971 p 41) de ostilitatea icircndreptată spre interior Sistemul psihic vrea icircn mod natural să scape de bdquoiadul dezlănţuitrdquo icircn interiorul său de trăirea ruşinii Pentru că icircn aceste momente sinele este neputincios şi lipsit de valoare centrat asupra nimicniciei sale şi demoralizat alternativele constructive specifice vinovăţiei nu-şi găsesc locul icircn mintea individului Tensiunea creşte bdquorăutateardquo se acumulează şi se condensează ajungacircnd să bdquoumple găleatardquo şi la un moment dat se revarsă peste capul altuia care ajunge astfel o ţintă externă a macircniei bdquotu ieşti cel rău nu eurdquo Are loc o externalizare a blamării sinelui care detensionează sistemul psihic icircn primul racircnd prin faptul că scapă sinele de concentrarea atenţiei asupra sa furia icircnsemnă atribuirea cauzalităţii evenimentului negativ icircn exterior icircn responsabilitatea unei alte persoane şi concentrarea atenţiei asupra celuilalt Frecvent externalizarea blamării sinelui nu implică doar furia faţă de celălalt ci chiar agresarea altor persoane (Tangney et al 2006 Tangney amp Ddearing 2002)

Avacircnd icircn vedere cele spuse mai sus este uşor de icircnţeles substanţa psiho-logică subiacentă următorului aforism bdquoAdeseori furia este expresia unei profunde nemulţumiri de sinerdquo

Rezumatul cursului Ruşinea şi vinovăţia sunt emoţii negative ce implică sinele Ruşinea şi vinovăţia sunt

două bdquoemoţii-surorirdquo foarte asemănătore dar icircn acelaşi timp suficient de diferite Modelul cognitiv-procesual al emoţiilor ce implică sinele (Tracy amp Robins 2004 2007) le departajează prin prisma mecanismelor atribuirii diferenţiate a cauzalităţii vinovăţia este determinată de perceperea unei responsabilităţi personale instabile controlabile şi specifice icircn timp ce ruşinea este asociată unei responsabilităţi personale stabile non-controlabile şi globale Consecinţa acestor aprecieri diferenţiate ale responsabilităţii personale este direcţionarea atenţiei spre comportament şi consecinţele acestuia asupra celorlalţi (icircn vinovăţie bdquom-am comportat rău faţă de rdquo) sau spre sine şi evaluarea acestuia de către ceilalţi (icircn ruşine bdquosunt o persoană rea şi asta este clar şi pentru ceilalţi rdquo) 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441410486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Pentru că survin ca urmare a unor transgresiuni normative adeseori cu impact asupra celorlalţi ruşinea şi vinovăţia sunt considerate emoţii morale Natura normelor principiilor sau regulilor icircncălcate diferă icircn cele două emoţii Astfel vinovăţia este resimţită icircn special cacircnd individul nu respectă standardele sociale de raportare la ceilalţi şi cele de performanţă socială Ruşinea intervine icircn special icircn cazul icircn care individul nu eşuează cu privire la standardele personale de performanţă sau morala personală de raportare faţă de ceilalţi

Subsecvent diferenţelor prezente la nivelul antecedentelor situaţionale şi aprecierii cognitive fenomenologia trăirilor subiective asociate celor două emoţii precum şi tendinţele acţionale sunt şi ele diferite Astfel vinovăţia se caracterizează prin remuşcări şi regret care de cele mai multe ori determină tendinţe comportamentale constructive individul caute să reparare prejudiciului şi să obţină iertarea din partea celui afectat Ruşinea este o emoţii mult mai intensă caracterizată prin faptul că individul se blamează pe sine icircn icircntregime resimte neputinţă şi dorinţa de a se ascunde de ochii celorlalţi Tendinţele comportamentale icircn cazul ruşinii icircnsă pot fi opuse individul manifesta preponderent o reacţie de retragere pasivă de fugă de ceilalţi sau mai rar una de ofensivă agresivă de transfer al blamării spre persoanele din exterior

Ambele emoţii joacă un rol important icircn reglarea socială şi auto-reglarea comportamentului moral vinovăţia fiind apreciată drept o bdquoemoţie mai moralărdquo (Tangney amp Dearing 2002) comparativ cu ruşine Moralitatea relativ mai ridicată a vinovăţiei este legată de faptul că aceasta este asociată preponderent cu reacţii adaptative implică empatia faţă de celălalt exclude agresivitatea şi furia faţă de celălalt şi nu este asociată cu manifestări psihopatologice

Lecturi obligatorii pentru iniţiere icircn temă şi pregătirea pentru examinare

Acest suport de curs Lectura 1 Niedenthal P M Tangney J P amp Gavanski I (1994) If only I werent versus If only I hadnt distinguishing shame and guilt in counterfactual thinking Journal of Personality and Social Psychology 67 585-595 Lectura 2 Tangney J P Wagner P E Barlow D Marschall D E amp Gramzow R (1996) Relation of shame and guilt to constructive versus destructive responses to anger across the lifespan Journal of Personality and Social Psychology 70 797-809

Lecturi de aprofundare pentru o cunoaştere nuanţată şi viziune mai largă

Chelcea S (Ed) (2008) Ruşinea şi vinovăţia icircn spaţiul public Pentru o sociologie a emoţiilor Bucureşti Humanitas Chelcea S (2006) Emoţiile icircn viaţa socială Ruşinea şi vinovăţia icircn spaţiul public postcomunist din Romacircnia Revista de Psihologie Socială 18 87-108 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441510486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Referinţe bibliografice surse citate icircn textul acestui material

Ausubel D P (1955) Relationships between shame and guilt in the socializing process Psychological Review 62 378ndash390 Carver C S amp Scheier M F (1998) On the self-regulation of behavior New York Cambridge University Press Duval S amp Wicklund R A (1972) A theory of objective self-awareness New York Academic Press Frijda N H Kuipers P amp ter Schure E (1989) Relations among emotion appraisal and emotional action readiness Journal of Personality and Social Psychology 57 212-228 Gehm T L amp Scherer K R (1988) Relating situation evaluation to emotion differentiation Nonmetric analysis of crosscultural questionnaire data In K R Scherer (Ed) Facets of emotion Recent research (pp 61-77) Hillsdale NJ England Lawrence Erlbaum Associates Haidt J (2003) The moral emotions In R J Davidson K R Scherer amp H H Goldsmith (Eds) Handbook of affective sciences (pp 852-870) Oxford Oxford University Press Higgins E T (1987) Self-discrepancy A theory relating self and affect Psychological Review 94 319-340 Keltner D amp Buswell B (1996) Evidence for the distinctness of embarrassment shame and guilt A study of recalled antecedents and facial expressions of emotion Cognition and Emotion 10 155-172 Lazarus R S (1991) Emotion and adaptation New York Oxford University Press Lewis M (2000) Self-conscious emotions Embarrassment pride shame and guilt In M Lewis amp J M Haviland-Jones (Eds) Handbook of emotions (2nd ed pp 623ndash636) New York Guilford Press Lewis H B (1971) Shame and guilt in neurosis New York International Universities Press Lindsay-Hartz J (1984) Contrasting experiences of shame and guilt American Behavioral Scientist 27 689-704 Niedenthal P M Tangney J P amp Gavanski I (1994) If only I werent versus If only I hadnt distinguishing shame and guilt in counterfactual thinking Journal of Personality and Social Psychology 67 585-595 Roseman I J (2001) A model of appraisal in the emotion system Integrating applications In K R SchererampA Schorr (Eds) Appraisal processes methods research (pp 68ndash91) New York Oxford University Press Scherer K R (2001) Appraisal considered as a process of multilevel sequential checking In K R Scherer A Schorr amp T Johnstone (Eds) Appraisal processes in emotion Theory methods research (pp 92ndash120) New York Oxford University Press Tangney J P (2007) Shame (pp 870-872) Icircn R F Baumeister amp K D Vohs (Eds) Encyclopedia of Social Psychology Thousand Oaks California SAGE Publications Tangney J P (1993) Shame and guilt Icircn C G Costello (Ed) Symptoms of depression (pp 161-180) New York Wiley 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441610486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Tangney J P (1992) Situational determinants of shame and guild in young adulthood Personality and Social Psychology Bulletin 18 199-206 Tangney J P (1991) Moral affect The good the bad and the ugly Journal of Personality and Social Psychology 61 598ndash607 Tangney J P amp Dearing R L (2002) Shame and Guilt New York Guilford Press Tangney J P Wagner P E Barlow D Marschall D E amp Gramzow R (1996) Relation of shame and guilt to constructive versus destructive responses to anger across the lifespan Journal of Personality and Social Psychology 70 797-809 Tangney J P Miller R S Flicker L amp Barlow D H (1996) Are shame guilt and embarrassment distinct emotions Journal of Personality and Social Psychology 70 1256-1269 Tangney J P Marschall D Rosenberg K Barlow D H amp Wagner P (1994) Childrenrsquos and adultrsquos autobiographical accounts of shame guilt and pride experiences A qualitative analysis of situational determinants and interpersonal concerns (manuscris nepublicat) Taylor SE (1991) Asymmetrical effects of positive and negative events The mobilization-minimization hypothesis Psychological Bulletin 110 67-85 Tracy J L amp Robins R W (2007) The self in self-conscious emotions In J LTracy RW Robins amp J P Tangney (Eds) The self-consious emotions Theory and research New York Guilford Press Tracy J L amp Robins R W (2006) Appraisal antecedents of shame and guilt Support for a theoretical model Personality and Social Psychology Bulletin 32 1339-1351 Tracy J L amp Robins R W (2004) Putting the Self Into Self-Conscious Emotions A Theoretical Model Psychological Inquiry 15 103-125 Weiner B (1985) An attributional theory of achievement motivation and emotion Psychological Review 92 548ndash573 Wicker F W Payne G C amp Morgan R D (1983) Participant descriptions of guilt and shame Motivation and Emotion 7 25-39 1048646 Autor Conf Dr Dorin NASTAS 1048646 Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 1048646 17

socio-morale comune generacircnd preponderent vinovăţie icircn timp ce icircncălcarea standardelor individuale s-ar solda de cele mai multe ori cu trăirea ruşinii Niciuna din cele două perspective nu afirmă autonomia sau hegemonia totală a mecanismului propus Care e legătura dintre cele două abordări propuse Sunt ele perspective separate sau conexe Opinia noastră este că cele două perspective trebuie privite ca fiind complementare icircmpreună explică mai bine geneza şi instalarea uneia sau celeilalte dintre emoţii Ţinacircnd cont de natura obiectivă a unui standard (bdquoprivit din exteriorrdquo) putem anticipa cu o mai mare probabilitate producerea unei reacţii afective Dar procesele legate de interiorizarea standardului de atribuire a cauzalităţii şi orientare a atenţiei pot re-icircncadra reacţia afectivă estimată iniţial De exemplu dacă cineva a copiat la examen1 fără a fi prins ndash icircncălcacircnd astfel cumulativ o normă socială (corectitudinea) o valoare academică esenţială (onestitatea) dar şi una din preceptele moralei creştine (nu minţi) ndash ne vom aştepta să resimtă vinovăţie (faţă de colegi faţă de profesor faţă de divinitate) Să ne imaginăm icircnsă că acel student anterior copiatului a interiorizat acest standard social (căruia putem să-i spunem bdquocorectitudine icircn evaluarea academicărdquo) transformacircndu-l astfel icircn registrul codului personal de conduită (ca o cerinţă de conduită formulată faţă de sine icircnsuşi) Icircn acest din urmă caz ne vom aştepta ca urmarea comportamentului fraudulos să provoace o reacţie emoţională mai intensă ndash ruşine sau un amestec de ruşine faţă de sine şi vinovăţie faţă de ceilalţi Desigur nu trebuie exclusă şi varianta absenţei oricărei reacţii afective ndash căreia icirci putem spune pe bună dreptate şi literalmente bdquone-simţirerdquo (absenţa normei cuplată cu absenţa trăirii afective) Aceasta din urmă poate fi determinată de existenţa unei convingeri personale opuse ca direcţie celei sociale (bdquoa copia este normal ai mai multe şanse să ai note marirdquo) fie intervenţiei mecanismelor de atribuire care bdquoneutralizeazărdquo transgresiunea icircn situaţia concretă (bdquotoţi au copiat trebuia eu să fiu cel cea mai dintre toţirdquo)

Concluzionacircnd putem spune că doar cunoscacircnd cacirct mai multe detalii despre valorile diverselor componente ale unei emoţii şi legăturile dintre acestea (paternul emoţional specific situaţional ndash cognitiv ndash motivaţional ndash subiectiv ndash somatic ndash comportamental) şi apoi avacircnd la icircndemacircnă cacirct mai multe date concrete despre contextul experienţei afective putem estima cu mai mare acurateţe ce emoţie sau emoţii a trăit subiectul Această cunoaştere dacă este corect informată şi analizată poate fi mai relevantă decacirct ceea ce ne poate spune chiar subiectul ce a experimentat acea stare emoţională Definiţii de lucru Ţinacircnd cont de cele enunţate anterior putem oferi definiţii de lucru pentru cele două emoţii Astfel vom defini vinovăţia ca fiind o reacţie emoţională ce survine de cele mai multe ori atunci cacircnd prin conduita sa individul icircncalcă un standard socio-moral general recunoaşte şi acceptă responsabilitatea sa pentru transgresiune şi icircşi focalizează atenţia asupra comportamentului deficient Icircn contrast ruşinea este o reacţie emoţională ce survine de cele mai multe ori atunci cacircnd individul icircncalcă un standard personal de 1 Comportamentul pe care-l identificăm drept copiat la examen poate fi icircnţeles icircn cacircteva moduri convergente (a) reprezintă o formă de plagiat frecvent icircntacirclnită icircn mediul academic (b) este o formă de trişare de lipsă de fair-play faţă de colegi (c) e una din modalităţile concrete prin care se minte Motivul pentru care exemplificăm prin acest comportament trăirea ruşinii şi vinovăţiei rezidă icircn faptul că marea majoritate a studiilor au avut drept participanţi studenţi sau elevi aceştia asociind frecvent cele două emoţii acestui gen de comportament 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441010486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

conduită (pe care fie l-a interiorizat fie şi l-a stabilit singur) sau are o performanţă sub nivelul aşteptărilor sale sau a audienţei (icircn special a audienţei reale sau private şi semnificative) icircntr-un domeniu relevant pentru auto-evaluare ruşinea se caracterizează prin focalizarea atenţiei asupra sinelui apreciat icircn ansamblul său

Trebuie să precizăm că definiţiile oferite sunt decupate doar prin prisma analizei principalelor valori şi relaţii ce se pot stabili icircntre primele două componente ale emoţiei Este adevărat că aceste două componente au un rol prioritar adesea chiar hotăracirctor icircn decuparea şi instalarea unei stări emoţionale (vezi cursul introductiv) Definiţiile oferite icircnsă pot fi completate şi icircntregite icircn măsura icircn care sunt analizate celelalte componente ale emoţiei lucru pe care-l realizăm parţial icircn continuare (din motive de spaţiu componentele expresive ale emoţiei ndash cea somatică şi comportamentală nu vor fi tratate aici)

Concluzionacircnd putem spune că ruşinea şi vinovăţia sunt emoţii diferite distincte

Acesta lucru este susţinut atacirct de modelul cognitiv-procesual al emoţiilor ce implică sinele (Tracy şi Robins 2004 2007) cacirct şi de ipoteza focalizării atenţiei icircn cazul celor două emoţii (H B Lewis 1971) sau perspectiva naturii diferite a standardelor ce sunt icircncălcate (Keltner amp Buswell 1996 Tangney 2007) Putem spune metaforic că cele două emoţii sunt bdquoemoţii-gemenerdquo uşor de confundat nu icircnsă imposibil de distins Icircn continuare vom icircncerca să conturăm mai icircn detaliu portretul fiecăruia fără a uita să spunem şi unde ele seamănă foarte mult

Portret de familie diferenţe şi asemănări icircntre ruşine şi vinovăţie Antecedentele situaţionale Antecedentele situaţionale pentru ruşine şi vinovăţie trebuie icircnţelese ca fiind acele elemente prezente icircn structura situaţiei care sunt accesibile observării bdquodin exteriorrdquo relativ independent de subiecţii care trăiesc o emoţie sau alta Icircn perspectiva noastră antecedentele situaţionale ale vinovăţiei sunt asociate standardelor sociale (prioritar socio-morale dar şi de performanţă) standarde larg acceptate icircntr-o comunitate Icircn contrast antecedentele situaţionale ale ruşinii sunt asociate standardelor personale (prioritar de performanţă dar şi socio-morale) standarde elaborate sau interiorizate de individ Mult timp s-a considerat că ruşinea este preponderent determinată de prezenţa unei audienţe icircn timp ce vinovăţia intervine atunci cacircnd individul este singur (Ausbel 1955 Gehm amp Scherer 1988) Studii mai recente nu au confirmat acest lucru ruşinea şi vinovăţia sunt preponderent resimţite icircn prezenţa altor persoane (Tangney 1992) proporţia momentelor icircn care sunt resimţite cacircnd subiectul se află singur fiind aceiaşi ndash icircn aproximativ 17 din totalul experienţelor (Tangney et al 1994) De asemenea s-a constatat că numărul persoanelor prezente icircn momentul trăirii emoţiei (mărimea audienţei) sau numărul persoanelor care au aflat despre transgresiune deşi nu sunt prezente (gradul de cunoaştere publică a faptei) nu diferă icircn cazul celor două emoţii (Tangney et al 1994) 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441110486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Antecedentele preponderent specifice vinovăţiei Cele mai puternic predictive antecedente situaţionale pentru resimţirea vinovăţiei sunt asociate următoarelor transgresiuni

10486441048644minciuna trişarea furtul infidelitatea neacordarea ajutorului celor aflaţi icircn nevoie icircmbuibarea (Tangney 1992)

10486441048644nerespectarea obligaţiilor sociale neglijarea celuilalt profitul pe seama altuia gacircnduri sau reacţii afective neadecvate eşecul icircn respecta norma reciprocităţii bacircrfa nerespectarea promisiunilor făcute (Keltner amp Buswell 1996)

Antecedentele preponderent specifice ruşinii Antecedentele situaţionale care de cele mai dese ori favorizează trăirea ruşinii sunt următoarele

10486441048644eşecuri personale (academice la serviciu de performanţă fizică aproxim 60 din situaţii) comportament inacceptabil aspect fizic neadecvat performanţă sexuală comportament imoral rănirea emoţională a unei persoane (Tangney 1992)

10486441048644eşec icircn a corespunde aşteptărilor celorlalţi dezamăgirea de sine comportament neadecvat rolului (Keltner amp Buswell 1996)

Este important să spunem că nici unul din ingredientele situaţionale menţionate nu este responsabil icircn exclusivitate doar pentru declanşarea ruşinii sau după caz a vinovăţiei De cele mai multe ori ambele emoţii sunt susceptibile de a fi trăite icircn prezenţa unuia şi aceluiaşi factor situaţional diferenţa adeseori vine din parte proceselor asociate componentei cognitive a emoţiilor fiind tributară perceperii şi evaluarii situaţiei Fenomenologia trăirilor subiective Icircn identificare modului icircn care sunt resimţite cele două emoţii vom acorda prioritate evidenţierii trăirilor care le departajează cel mai elocvent conturacircndu-le experienţa subiectivă specifică şi distinctă Trăirile subiective asociate vinovăţiei Atunci cacircnd individul acceptă producere unui comportament ce icircncalcă un standard social spunacircndu-şi bdquom-am comportat rău rdquo imediat fraza poate fi continuată prin bdquofaţă de rdquo Altfel spus icircn vinovăţie atenţia nu este doar focalizată pe comportamentul rău ci şi pe consecinţa nefastă pe care o are asupra unei alte persoane Din acest punct de vedere cel vinovat are parte de remuşcări sau mustrări ale cugetului (icircn engl remorse) care revin icircn mintea sa periodic refăcacircnd durerea emoţională iniţială O emoţie frecvent asociată vinovăţiei este regretul Avacircnd icircn vedere că atenţia icircn cazul vinovăţiei este concentrată pe comportament şi consecinţele acestuia subiectul icircşi păstrează un sentiment al controlului asupra situaţiei 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441210486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

ceea ce poate conduce la credinţa posibilităţii remedierii răului produs şi dorinţa de a face acest lucru (Wicker Payne amp Morgan 1983 vezi mai jos şi tendinţele acţionale) Trăirile subiective asociate ruşinii Durerea subiectivă suferită icircn cazul ruşinii este mai mare Această intensitate relativă este determinată deopotrivă de focalizarea asupra icircntregului sine şi contemplarea decăderii acestuia icircn faţa societăţii a persoanelor apropiate sau faţă de sine icircnsuşi June Price Tangney etichetează ruşinea ca fiind bdquoemoţia uracircciunii fiinţeirdquo (icircn engl bdquouglyrdquo emotion) icircn timp ce vinovăţia este doar bdquoemoţia comportamentului răurdquo (icircn engl bdquobadrdquo emotion) Sinele icircn ansamblul său este trăit ca fiind fără valoare lipsit de putere şi mic Senzaţia subiectivă de bdquoicircmpuţinarerdquo a chiar fizicului corporal al sinelui este o experienţă psiho-somatică exotică şi distinctivă pentru ruşine Ruşinea este o emoţie care presupune blamarea sinelui icircn ansamblul său (H B Lewis 1971 Tangney amp Dearing 2002) Tendinţele acţionale Tendinţele acţionale presupune predispoziţia individului ndash chiar icircn momentul trăirii unui epizod emoţional sau imediat după acesta ndash de a acţiona icircntr-un fel sau altul Trebuie să reţinem faptul că predispoziţia e doar o probabilitate nu o certitudine Vinovăţia şi tendinţele constructive

Vinovăţia este asociată icircn mod frecvent cu tendinţa de a acţiona astfel icircncacirct răul produs anterior altora sau societăţii să fie remediat (Frijda Kuipers amp ter Schure 1989) Atunci cacircnd remedierea concretă a acestuia nu se poate face cel vinovat icircncearcă să se angajeze icircn remedierea răului fie şi doar simbolic pentru că tocmai au icircncălcat buna organizare a vieţii sociale vinovaţii manifestă icircn forme variate reafirmarea icircncrederii icircn justeţea ordinii sociale şi morale dominante (Lindsay-Hartz 1984) Una din tendinţele acţionale specifice vinovăţiei este căutarea prin modalităţi diferite a iertării pentru faptele rele Vinovăţia este responsabilă şi pentru un efect de bdquoicircnvăţare de minterdquo individul ajunge la concluzia că pe viitor va evita comportamentele care l-au determinat să sufere emoţia neplăcută

Icircn ansamblul lor tendinţele comportamentale asociate vinovăţiei tind să fie constructive urmăresc repararea reală sau cel puţin simbolică a răului cauzat (Tangney Wagner Barlow Marschall amp Gramzow 1996) Ruşinea şi tendinţele distructive Comparativ cu vinovăţia ruşinea este mai puţin asociată cu tendinţe acţionale Ruşinea presupune mai degrabă bdquolăsarea capului şi macircinilor icircn josrdquo Sinele lipsit de valoare şi putere este mai degrabă distrus decacirct dispus să acţioneze

Există totuşi două tendinţa acţionale dominantă şi radical opuse frecvent asociate cu ruşinea retragerea pasivă sau ofensivă agresivă

Frecvent atunci cacircnd indivizii resimt ruşinea au tendinţa de a se ascunde sau chiar de a dispare (Tangney 1991 Tangney amp Dearing 2002) Aceasta tendinţă este

Lectura 2 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441310486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

icircnsoţită de senzaţia de micşorare a corpului şi dorinţa de fugă de ceilalţi de evitare a contactului social Cel mai bine este surprinsă această tendinţă icircn zicerea bdquoicircmi vine să intru icircn pămacircnt de ruşinerdquo

Dar uneori fuga din situaţie nu este posibilă iar tensiunea emoţională negativă este mult prea mare Ce se icircntacircmplă atunci Alternativa acesteia este oarecum de neaşteptat individul trece de le fugă la atac dezlănţuidu-se cu furie asupra altora Icircn opinia iniţial formulată de Helen Block Lewis (1971) ruşinea trebuie privită ca fiind intim legată de furie La o primă vedere o astfel de relaţie este paradoxală ruşinea icircnseamnă asumarea responsabilităţii pentru eşec sau icircncălcarea unui standard personal puternic relevant (alias atribuire internă a cauzalităţii) icircn timp ce furia survine atunci cacircnd o altă persoană este văzută ca fiind sursa unor acţiuni care prejudiciază sau nemulţumesc puternic un individ (alias atribuire externă a cauzalităţii)

H B Lewis explică legătura dintre cele două emoţii printr-o dinamică afectivă care poate fi exemplificată hidrauluic Ruşinea este uneori foarte intensă fiind asociată cu tendinţe şi reacţii ostile intense faţă de sine icircnsuşi Uneori individul ajunge să fie bdquocopleşit şi paralizatrdquo (H B Lewis 1971 p 41) de ostilitatea icircndreptată spre interior Sistemul psihic vrea icircn mod natural să scape de bdquoiadul dezlănţuitrdquo icircn interiorul său de trăirea ruşinii Pentru că icircn aceste momente sinele este neputincios şi lipsit de valoare centrat asupra nimicniciei sale şi demoralizat alternativele constructive specifice vinovăţiei nu-şi găsesc locul icircn mintea individului Tensiunea creşte bdquorăutateardquo se acumulează şi se condensează ajungacircnd să bdquoumple găleatardquo şi la un moment dat se revarsă peste capul altuia care ajunge astfel o ţintă externă a macircniei bdquotu ieşti cel rău nu eurdquo Are loc o externalizare a blamării sinelui care detensionează sistemul psihic icircn primul racircnd prin faptul că scapă sinele de concentrarea atenţiei asupra sa furia icircnsemnă atribuirea cauzalităţii evenimentului negativ icircn exterior icircn responsabilitatea unei alte persoane şi concentrarea atenţiei asupra celuilalt Frecvent externalizarea blamării sinelui nu implică doar furia faţă de celălalt ci chiar agresarea altor persoane (Tangney et al 2006 Tangney amp Ddearing 2002)

Avacircnd icircn vedere cele spuse mai sus este uşor de icircnţeles substanţa psiho-logică subiacentă următorului aforism bdquoAdeseori furia este expresia unei profunde nemulţumiri de sinerdquo

Rezumatul cursului Ruşinea şi vinovăţia sunt emoţii negative ce implică sinele Ruşinea şi vinovăţia sunt

două bdquoemoţii-surorirdquo foarte asemănătore dar icircn acelaşi timp suficient de diferite Modelul cognitiv-procesual al emoţiilor ce implică sinele (Tracy amp Robins 2004 2007) le departajează prin prisma mecanismelor atribuirii diferenţiate a cauzalităţii vinovăţia este determinată de perceperea unei responsabilităţi personale instabile controlabile şi specifice icircn timp ce ruşinea este asociată unei responsabilităţi personale stabile non-controlabile şi globale Consecinţa acestor aprecieri diferenţiate ale responsabilităţii personale este direcţionarea atenţiei spre comportament şi consecinţele acestuia asupra celorlalţi (icircn vinovăţie bdquom-am comportat rău faţă de rdquo) sau spre sine şi evaluarea acestuia de către ceilalţi (icircn ruşine bdquosunt o persoană rea şi asta este clar şi pentru ceilalţi rdquo) 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441410486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Pentru că survin ca urmare a unor transgresiuni normative adeseori cu impact asupra celorlalţi ruşinea şi vinovăţia sunt considerate emoţii morale Natura normelor principiilor sau regulilor icircncălcate diferă icircn cele două emoţii Astfel vinovăţia este resimţită icircn special cacircnd individul nu respectă standardele sociale de raportare la ceilalţi şi cele de performanţă socială Ruşinea intervine icircn special icircn cazul icircn care individul nu eşuează cu privire la standardele personale de performanţă sau morala personală de raportare faţă de ceilalţi

Subsecvent diferenţelor prezente la nivelul antecedentelor situaţionale şi aprecierii cognitive fenomenologia trăirilor subiective asociate celor două emoţii precum şi tendinţele acţionale sunt şi ele diferite Astfel vinovăţia se caracterizează prin remuşcări şi regret care de cele mai multe ori determină tendinţe comportamentale constructive individul caute să reparare prejudiciului şi să obţină iertarea din partea celui afectat Ruşinea este o emoţii mult mai intensă caracterizată prin faptul că individul se blamează pe sine icircn icircntregime resimte neputinţă şi dorinţa de a se ascunde de ochii celorlalţi Tendinţele comportamentale icircn cazul ruşinii icircnsă pot fi opuse individul manifesta preponderent o reacţie de retragere pasivă de fugă de ceilalţi sau mai rar una de ofensivă agresivă de transfer al blamării spre persoanele din exterior

Ambele emoţii joacă un rol important icircn reglarea socială şi auto-reglarea comportamentului moral vinovăţia fiind apreciată drept o bdquoemoţie mai moralărdquo (Tangney amp Dearing 2002) comparativ cu ruşine Moralitatea relativ mai ridicată a vinovăţiei este legată de faptul că aceasta este asociată preponderent cu reacţii adaptative implică empatia faţă de celălalt exclude agresivitatea şi furia faţă de celălalt şi nu este asociată cu manifestări psihopatologice

Lecturi obligatorii pentru iniţiere icircn temă şi pregătirea pentru examinare

Acest suport de curs Lectura 1 Niedenthal P M Tangney J P amp Gavanski I (1994) If only I werent versus If only I hadnt distinguishing shame and guilt in counterfactual thinking Journal of Personality and Social Psychology 67 585-595 Lectura 2 Tangney J P Wagner P E Barlow D Marschall D E amp Gramzow R (1996) Relation of shame and guilt to constructive versus destructive responses to anger across the lifespan Journal of Personality and Social Psychology 70 797-809

Lecturi de aprofundare pentru o cunoaştere nuanţată şi viziune mai largă

Chelcea S (Ed) (2008) Ruşinea şi vinovăţia icircn spaţiul public Pentru o sociologie a emoţiilor Bucureşti Humanitas Chelcea S (2006) Emoţiile icircn viaţa socială Ruşinea şi vinovăţia icircn spaţiul public postcomunist din Romacircnia Revista de Psihologie Socială 18 87-108 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441510486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Referinţe bibliografice surse citate icircn textul acestui material

Ausubel D P (1955) Relationships between shame and guilt in the socializing process Psychological Review 62 378ndash390 Carver C S amp Scheier M F (1998) On the self-regulation of behavior New York Cambridge University Press Duval S amp Wicklund R A (1972) A theory of objective self-awareness New York Academic Press Frijda N H Kuipers P amp ter Schure E (1989) Relations among emotion appraisal and emotional action readiness Journal of Personality and Social Psychology 57 212-228 Gehm T L amp Scherer K R (1988) Relating situation evaluation to emotion differentiation Nonmetric analysis of crosscultural questionnaire data In K R Scherer (Ed) Facets of emotion Recent research (pp 61-77) Hillsdale NJ England Lawrence Erlbaum Associates Haidt J (2003) The moral emotions In R J Davidson K R Scherer amp H H Goldsmith (Eds) Handbook of affective sciences (pp 852-870) Oxford Oxford University Press Higgins E T (1987) Self-discrepancy A theory relating self and affect Psychological Review 94 319-340 Keltner D amp Buswell B (1996) Evidence for the distinctness of embarrassment shame and guilt A study of recalled antecedents and facial expressions of emotion Cognition and Emotion 10 155-172 Lazarus R S (1991) Emotion and adaptation New York Oxford University Press Lewis M (2000) Self-conscious emotions Embarrassment pride shame and guilt In M Lewis amp J M Haviland-Jones (Eds) Handbook of emotions (2nd ed pp 623ndash636) New York Guilford Press Lewis H B (1971) Shame and guilt in neurosis New York International Universities Press Lindsay-Hartz J (1984) Contrasting experiences of shame and guilt American Behavioral Scientist 27 689-704 Niedenthal P M Tangney J P amp Gavanski I (1994) If only I werent versus If only I hadnt distinguishing shame and guilt in counterfactual thinking Journal of Personality and Social Psychology 67 585-595 Roseman I J (2001) A model of appraisal in the emotion system Integrating applications In K R SchererampA Schorr (Eds) Appraisal processes methods research (pp 68ndash91) New York Oxford University Press Scherer K R (2001) Appraisal considered as a process of multilevel sequential checking In K R Scherer A Schorr amp T Johnstone (Eds) Appraisal processes in emotion Theory methods research (pp 92ndash120) New York Oxford University Press Tangney J P (2007) Shame (pp 870-872) Icircn R F Baumeister amp K D Vohs (Eds) Encyclopedia of Social Psychology Thousand Oaks California SAGE Publications Tangney J P (1993) Shame and guilt Icircn C G Costello (Ed) Symptoms of depression (pp 161-180) New York Wiley 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441610486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Tangney J P (1992) Situational determinants of shame and guild in young adulthood Personality and Social Psychology Bulletin 18 199-206 Tangney J P (1991) Moral affect The good the bad and the ugly Journal of Personality and Social Psychology 61 598ndash607 Tangney J P amp Dearing R L (2002) Shame and Guilt New York Guilford Press Tangney J P Wagner P E Barlow D Marschall D E amp Gramzow R (1996) Relation of shame and guilt to constructive versus destructive responses to anger across the lifespan Journal of Personality and Social Psychology 70 797-809 Tangney J P Miller R S Flicker L amp Barlow D H (1996) Are shame guilt and embarrassment distinct emotions Journal of Personality and Social Psychology 70 1256-1269 Tangney J P Marschall D Rosenberg K Barlow D H amp Wagner P (1994) Childrenrsquos and adultrsquos autobiographical accounts of shame guilt and pride experiences A qualitative analysis of situational determinants and interpersonal concerns (manuscris nepublicat) Taylor SE (1991) Asymmetrical effects of positive and negative events The mobilization-minimization hypothesis Psychological Bulletin 110 67-85 Tracy J L amp Robins R W (2007) The self in self-conscious emotions In J LTracy RW Robins amp J P Tangney (Eds) The self-consious emotions Theory and research New York Guilford Press Tracy J L amp Robins R W (2006) Appraisal antecedents of shame and guilt Support for a theoretical model Personality and Social Psychology Bulletin 32 1339-1351 Tracy J L amp Robins R W (2004) Putting the Self Into Self-Conscious Emotions A Theoretical Model Psychological Inquiry 15 103-125 Weiner B (1985) An attributional theory of achievement motivation and emotion Psychological Review 92 548ndash573 Wicker F W Payne G C amp Morgan R D (1983) Participant descriptions of guilt and shame Motivation and Emotion 7 25-39 1048646 Autor Conf Dr Dorin NASTAS 1048646 Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 1048646 17

conduită (pe care fie l-a interiorizat fie şi l-a stabilit singur) sau are o performanţă sub nivelul aşteptărilor sale sau a audienţei (icircn special a audienţei reale sau private şi semnificative) icircntr-un domeniu relevant pentru auto-evaluare ruşinea se caracterizează prin focalizarea atenţiei asupra sinelui apreciat icircn ansamblul său

Trebuie să precizăm că definiţiile oferite sunt decupate doar prin prisma analizei principalelor valori şi relaţii ce se pot stabili icircntre primele două componente ale emoţiei Este adevărat că aceste două componente au un rol prioritar adesea chiar hotăracirctor icircn decuparea şi instalarea unei stări emoţionale (vezi cursul introductiv) Definiţiile oferite icircnsă pot fi completate şi icircntregite icircn măsura icircn care sunt analizate celelalte componente ale emoţiei lucru pe care-l realizăm parţial icircn continuare (din motive de spaţiu componentele expresive ale emoţiei ndash cea somatică şi comportamentală nu vor fi tratate aici)

Concluzionacircnd putem spune că ruşinea şi vinovăţia sunt emoţii diferite distincte

Acesta lucru este susţinut atacirct de modelul cognitiv-procesual al emoţiilor ce implică sinele (Tracy şi Robins 2004 2007) cacirct şi de ipoteza focalizării atenţiei icircn cazul celor două emoţii (H B Lewis 1971) sau perspectiva naturii diferite a standardelor ce sunt icircncălcate (Keltner amp Buswell 1996 Tangney 2007) Putem spune metaforic că cele două emoţii sunt bdquoemoţii-gemenerdquo uşor de confundat nu icircnsă imposibil de distins Icircn continuare vom icircncerca să conturăm mai icircn detaliu portretul fiecăruia fără a uita să spunem şi unde ele seamănă foarte mult

Portret de familie diferenţe şi asemănări icircntre ruşine şi vinovăţie Antecedentele situaţionale Antecedentele situaţionale pentru ruşine şi vinovăţie trebuie icircnţelese ca fiind acele elemente prezente icircn structura situaţiei care sunt accesibile observării bdquodin exteriorrdquo relativ independent de subiecţii care trăiesc o emoţie sau alta Icircn perspectiva noastră antecedentele situaţionale ale vinovăţiei sunt asociate standardelor sociale (prioritar socio-morale dar şi de performanţă) standarde larg acceptate icircntr-o comunitate Icircn contrast antecedentele situaţionale ale ruşinii sunt asociate standardelor personale (prioritar de performanţă dar şi socio-morale) standarde elaborate sau interiorizate de individ Mult timp s-a considerat că ruşinea este preponderent determinată de prezenţa unei audienţe icircn timp ce vinovăţia intervine atunci cacircnd individul este singur (Ausbel 1955 Gehm amp Scherer 1988) Studii mai recente nu au confirmat acest lucru ruşinea şi vinovăţia sunt preponderent resimţite icircn prezenţa altor persoane (Tangney 1992) proporţia momentelor icircn care sunt resimţite cacircnd subiectul se află singur fiind aceiaşi ndash icircn aproximativ 17 din totalul experienţelor (Tangney et al 1994) De asemenea s-a constatat că numărul persoanelor prezente icircn momentul trăirii emoţiei (mărimea audienţei) sau numărul persoanelor care au aflat despre transgresiune deşi nu sunt prezente (gradul de cunoaştere publică a faptei) nu diferă icircn cazul celor două emoţii (Tangney et al 1994) 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441110486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Antecedentele preponderent specifice vinovăţiei Cele mai puternic predictive antecedente situaţionale pentru resimţirea vinovăţiei sunt asociate următoarelor transgresiuni

10486441048644minciuna trişarea furtul infidelitatea neacordarea ajutorului celor aflaţi icircn nevoie icircmbuibarea (Tangney 1992)

10486441048644nerespectarea obligaţiilor sociale neglijarea celuilalt profitul pe seama altuia gacircnduri sau reacţii afective neadecvate eşecul icircn respecta norma reciprocităţii bacircrfa nerespectarea promisiunilor făcute (Keltner amp Buswell 1996)

Antecedentele preponderent specifice ruşinii Antecedentele situaţionale care de cele mai dese ori favorizează trăirea ruşinii sunt următoarele

10486441048644eşecuri personale (academice la serviciu de performanţă fizică aproxim 60 din situaţii) comportament inacceptabil aspect fizic neadecvat performanţă sexuală comportament imoral rănirea emoţională a unei persoane (Tangney 1992)

10486441048644eşec icircn a corespunde aşteptărilor celorlalţi dezamăgirea de sine comportament neadecvat rolului (Keltner amp Buswell 1996)

Este important să spunem că nici unul din ingredientele situaţionale menţionate nu este responsabil icircn exclusivitate doar pentru declanşarea ruşinii sau după caz a vinovăţiei De cele mai multe ori ambele emoţii sunt susceptibile de a fi trăite icircn prezenţa unuia şi aceluiaşi factor situaţional diferenţa adeseori vine din parte proceselor asociate componentei cognitive a emoţiilor fiind tributară perceperii şi evaluarii situaţiei Fenomenologia trăirilor subiective Icircn identificare modului icircn care sunt resimţite cele două emoţii vom acorda prioritate evidenţierii trăirilor care le departajează cel mai elocvent conturacircndu-le experienţa subiectivă specifică şi distinctă Trăirile subiective asociate vinovăţiei Atunci cacircnd individul acceptă producere unui comportament ce icircncalcă un standard social spunacircndu-şi bdquom-am comportat rău rdquo imediat fraza poate fi continuată prin bdquofaţă de rdquo Altfel spus icircn vinovăţie atenţia nu este doar focalizată pe comportamentul rău ci şi pe consecinţa nefastă pe care o are asupra unei alte persoane Din acest punct de vedere cel vinovat are parte de remuşcări sau mustrări ale cugetului (icircn engl remorse) care revin icircn mintea sa periodic refăcacircnd durerea emoţională iniţială O emoţie frecvent asociată vinovăţiei este regretul Avacircnd icircn vedere că atenţia icircn cazul vinovăţiei este concentrată pe comportament şi consecinţele acestuia subiectul icircşi păstrează un sentiment al controlului asupra situaţiei 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441210486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

ceea ce poate conduce la credinţa posibilităţii remedierii răului produs şi dorinţa de a face acest lucru (Wicker Payne amp Morgan 1983 vezi mai jos şi tendinţele acţionale) Trăirile subiective asociate ruşinii Durerea subiectivă suferită icircn cazul ruşinii este mai mare Această intensitate relativă este determinată deopotrivă de focalizarea asupra icircntregului sine şi contemplarea decăderii acestuia icircn faţa societăţii a persoanelor apropiate sau faţă de sine icircnsuşi June Price Tangney etichetează ruşinea ca fiind bdquoemoţia uracircciunii fiinţeirdquo (icircn engl bdquouglyrdquo emotion) icircn timp ce vinovăţia este doar bdquoemoţia comportamentului răurdquo (icircn engl bdquobadrdquo emotion) Sinele icircn ansamblul său este trăit ca fiind fără valoare lipsit de putere şi mic Senzaţia subiectivă de bdquoicircmpuţinarerdquo a chiar fizicului corporal al sinelui este o experienţă psiho-somatică exotică şi distinctivă pentru ruşine Ruşinea este o emoţie care presupune blamarea sinelui icircn ansamblul său (H B Lewis 1971 Tangney amp Dearing 2002) Tendinţele acţionale Tendinţele acţionale presupune predispoziţia individului ndash chiar icircn momentul trăirii unui epizod emoţional sau imediat după acesta ndash de a acţiona icircntr-un fel sau altul Trebuie să reţinem faptul că predispoziţia e doar o probabilitate nu o certitudine Vinovăţia şi tendinţele constructive

Vinovăţia este asociată icircn mod frecvent cu tendinţa de a acţiona astfel icircncacirct răul produs anterior altora sau societăţii să fie remediat (Frijda Kuipers amp ter Schure 1989) Atunci cacircnd remedierea concretă a acestuia nu se poate face cel vinovat icircncearcă să se angajeze icircn remedierea răului fie şi doar simbolic pentru că tocmai au icircncălcat buna organizare a vieţii sociale vinovaţii manifestă icircn forme variate reafirmarea icircncrederii icircn justeţea ordinii sociale şi morale dominante (Lindsay-Hartz 1984) Una din tendinţele acţionale specifice vinovăţiei este căutarea prin modalităţi diferite a iertării pentru faptele rele Vinovăţia este responsabilă şi pentru un efect de bdquoicircnvăţare de minterdquo individul ajunge la concluzia că pe viitor va evita comportamentele care l-au determinat să sufere emoţia neplăcută

Icircn ansamblul lor tendinţele comportamentale asociate vinovăţiei tind să fie constructive urmăresc repararea reală sau cel puţin simbolică a răului cauzat (Tangney Wagner Barlow Marschall amp Gramzow 1996) Ruşinea şi tendinţele distructive Comparativ cu vinovăţia ruşinea este mai puţin asociată cu tendinţe acţionale Ruşinea presupune mai degrabă bdquolăsarea capului şi macircinilor icircn josrdquo Sinele lipsit de valoare şi putere este mai degrabă distrus decacirct dispus să acţioneze

Există totuşi două tendinţa acţionale dominantă şi radical opuse frecvent asociate cu ruşinea retragerea pasivă sau ofensivă agresivă

Frecvent atunci cacircnd indivizii resimt ruşinea au tendinţa de a se ascunde sau chiar de a dispare (Tangney 1991 Tangney amp Dearing 2002) Aceasta tendinţă este

Lectura 2 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441310486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

icircnsoţită de senzaţia de micşorare a corpului şi dorinţa de fugă de ceilalţi de evitare a contactului social Cel mai bine este surprinsă această tendinţă icircn zicerea bdquoicircmi vine să intru icircn pămacircnt de ruşinerdquo

Dar uneori fuga din situaţie nu este posibilă iar tensiunea emoţională negativă este mult prea mare Ce se icircntacircmplă atunci Alternativa acesteia este oarecum de neaşteptat individul trece de le fugă la atac dezlănţuidu-se cu furie asupra altora Icircn opinia iniţial formulată de Helen Block Lewis (1971) ruşinea trebuie privită ca fiind intim legată de furie La o primă vedere o astfel de relaţie este paradoxală ruşinea icircnseamnă asumarea responsabilităţii pentru eşec sau icircncălcarea unui standard personal puternic relevant (alias atribuire internă a cauzalităţii) icircn timp ce furia survine atunci cacircnd o altă persoană este văzută ca fiind sursa unor acţiuni care prejudiciază sau nemulţumesc puternic un individ (alias atribuire externă a cauzalităţii)

H B Lewis explică legătura dintre cele două emoţii printr-o dinamică afectivă care poate fi exemplificată hidrauluic Ruşinea este uneori foarte intensă fiind asociată cu tendinţe şi reacţii ostile intense faţă de sine icircnsuşi Uneori individul ajunge să fie bdquocopleşit şi paralizatrdquo (H B Lewis 1971 p 41) de ostilitatea icircndreptată spre interior Sistemul psihic vrea icircn mod natural să scape de bdquoiadul dezlănţuitrdquo icircn interiorul său de trăirea ruşinii Pentru că icircn aceste momente sinele este neputincios şi lipsit de valoare centrat asupra nimicniciei sale şi demoralizat alternativele constructive specifice vinovăţiei nu-şi găsesc locul icircn mintea individului Tensiunea creşte bdquorăutateardquo se acumulează şi se condensează ajungacircnd să bdquoumple găleatardquo şi la un moment dat se revarsă peste capul altuia care ajunge astfel o ţintă externă a macircniei bdquotu ieşti cel rău nu eurdquo Are loc o externalizare a blamării sinelui care detensionează sistemul psihic icircn primul racircnd prin faptul că scapă sinele de concentrarea atenţiei asupra sa furia icircnsemnă atribuirea cauzalităţii evenimentului negativ icircn exterior icircn responsabilitatea unei alte persoane şi concentrarea atenţiei asupra celuilalt Frecvent externalizarea blamării sinelui nu implică doar furia faţă de celălalt ci chiar agresarea altor persoane (Tangney et al 2006 Tangney amp Ddearing 2002)

Avacircnd icircn vedere cele spuse mai sus este uşor de icircnţeles substanţa psiho-logică subiacentă următorului aforism bdquoAdeseori furia este expresia unei profunde nemulţumiri de sinerdquo

Rezumatul cursului Ruşinea şi vinovăţia sunt emoţii negative ce implică sinele Ruşinea şi vinovăţia sunt

două bdquoemoţii-surorirdquo foarte asemănătore dar icircn acelaşi timp suficient de diferite Modelul cognitiv-procesual al emoţiilor ce implică sinele (Tracy amp Robins 2004 2007) le departajează prin prisma mecanismelor atribuirii diferenţiate a cauzalităţii vinovăţia este determinată de perceperea unei responsabilităţi personale instabile controlabile şi specifice icircn timp ce ruşinea este asociată unei responsabilităţi personale stabile non-controlabile şi globale Consecinţa acestor aprecieri diferenţiate ale responsabilităţii personale este direcţionarea atenţiei spre comportament şi consecinţele acestuia asupra celorlalţi (icircn vinovăţie bdquom-am comportat rău faţă de rdquo) sau spre sine şi evaluarea acestuia de către ceilalţi (icircn ruşine bdquosunt o persoană rea şi asta este clar şi pentru ceilalţi rdquo) 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441410486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Pentru că survin ca urmare a unor transgresiuni normative adeseori cu impact asupra celorlalţi ruşinea şi vinovăţia sunt considerate emoţii morale Natura normelor principiilor sau regulilor icircncălcate diferă icircn cele două emoţii Astfel vinovăţia este resimţită icircn special cacircnd individul nu respectă standardele sociale de raportare la ceilalţi şi cele de performanţă socială Ruşinea intervine icircn special icircn cazul icircn care individul nu eşuează cu privire la standardele personale de performanţă sau morala personală de raportare faţă de ceilalţi

Subsecvent diferenţelor prezente la nivelul antecedentelor situaţionale şi aprecierii cognitive fenomenologia trăirilor subiective asociate celor două emoţii precum şi tendinţele acţionale sunt şi ele diferite Astfel vinovăţia se caracterizează prin remuşcări şi regret care de cele mai multe ori determină tendinţe comportamentale constructive individul caute să reparare prejudiciului şi să obţină iertarea din partea celui afectat Ruşinea este o emoţii mult mai intensă caracterizată prin faptul că individul se blamează pe sine icircn icircntregime resimte neputinţă şi dorinţa de a se ascunde de ochii celorlalţi Tendinţele comportamentale icircn cazul ruşinii icircnsă pot fi opuse individul manifesta preponderent o reacţie de retragere pasivă de fugă de ceilalţi sau mai rar una de ofensivă agresivă de transfer al blamării spre persoanele din exterior

Ambele emoţii joacă un rol important icircn reglarea socială şi auto-reglarea comportamentului moral vinovăţia fiind apreciată drept o bdquoemoţie mai moralărdquo (Tangney amp Dearing 2002) comparativ cu ruşine Moralitatea relativ mai ridicată a vinovăţiei este legată de faptul că aceasta este asociată preponderent cu reacţii adaptative implică empatia faţă de celălalt exclude agresivitatea şi furia faţă de celălalt şi nu este asociată cu manifestări psihopatologice

Lecturi obligatorii pentru iniţiere icircn temă şi pregătirea pentru examinare

Acest suport de curs Lectura 1 Niedenthal P M Tangney J P amp Gavanski I (1994) If only I werent versus If only I hadnt distinguishing shame and guilt in counterfactual thinking Journal of Personality and Social Psychology 67 585-595 Lectura 2 Tangney J P Wagner P E Barlow D Marschall D E amp Gramzow R (1996) Relation of shame and guilt to constructive versus destructive responses to anger across the lifespan Journal of Personality and Social Psychology 70 797-809

Lecturi de aprofundare pentru o cunoaştere nuanţată şi viziune mai largă

Chelcea S (Ed) (2008) Ruşinea şi vinovăţia icircn spaţiul public Pentru o sociologie a emoţiilor Bucureşti Humanitas Chelcea S (2006) Emoţiile icircn viaţa socială Ruşinea şi vinovăţia icircn spaţiul public postcomunist din Romacircnia Revista de Psihologie Socială 18 87-108 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441510486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Referinţe bibliografice surse citate icircn textul acestui material

Ausubel D P (1955) Relationships between shame and guilt in the socializing process Psychological Review 62 378ndash390 Carver C S amp Scheier M F (1998) On the self-regulation of behavior New York Cambridge University Press Duval S amp Wicklund R A (1972) A theory of objective self-awareness New York Academic Press Frijda N H Kuipers P amp ter Schure E (1989) Relations among emotion appraisal and emotional action readiness Journal of Personality and Social Psychology 57 212-228 Gehm T L amp Scherer K R (1988) Relating situation evaluation to emotion differentiation Nonmetric analysis of crosscultural questionnaire data In K R Scherer (Ed) Facets of emotion Recent research (pp 61-77) Hillsdale NJ England Lawrence Erlbaum Associates Haidt J (2003) The moral emotions In R J Davidson K R Scherer amp H H Goldsmith (Eds) Handbook of affective sciences (pp 852-870) Oxford Oxford University Press Higgins E T (1987) Self-discrepancy A theory relating self and affect Psychological Review 94 319-340 Keltner D amp Buswell B (1996) Evidence for the distinctness of embarrassment shame and guilt A study of recalled antecedents and facial expressions of emotion Cognition and Emotion 10 155-172 Lazarus R S (1991) Emotion and adaptation New York Oxford University Press Lewis M (2000) Self-conscious emotions Embarrassment pride shame and guilt In M Lewis amp J M Haviland-Jones (Eds) Handbook of emotions (2nd ed pp 623ndash636) New York Guilford Press Lewis H B (1971) Shame and guilt in neurosis New York International Universities Press Lindsay-Hartz J (1984) Contrasting experiences of shame and guilt American Behavioral Scientist 27 689-704 Niedenthal P M Tangney J P amp Gavanski I (1994) If only I werent versus If only I hadnt distinguishing shame and guilt in counterfactual thinking Journal of Personality and Social Psychology 67 585-595 Roseman I J (2001) A model of appraisal in the emotion system Integrating applications In K R SchererampA Schorr (Eds) Appraisal processes methods research (pp 68ndash91) New York Oxford University Press Scherer K R (2001) Appraisal considered as a process of multilevel sequential checking In K R Scherer A Schorr amp T Johnstone (Eds) Appraisal processes in emotion Theory methods research (pp 92ndash120) New York Oxford University Press Tangney J P (2007) Shame (pp 870-872) Icircn R F Baumeister amp K D Vohs (Eds) Encyclopedia of Social Psychology Thousand Oaks California SAGE Publications Tangney J P (1993) Shame and guilt Icircn C G Costello (Ed) Symptoms of depression (pp 161-180) New York Wiley 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441610486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Tangney J P (1992) Situational determinants of shame and guild in young adulthood Personality and Social Psychology Bulletin 18 199-206 Tangney J P (1991) Moral affect The good the bad and the ugly Journal of Personality and Social Psychology 61 598ndash607 Tangney J P amp Dearing R L (2002) Shame and Guilt New York Guilford Press Tangney J P Wagner P E Barlow D Marschall D E amp Gramzow R (1996) Relation of shame and guilt to constructive versus destructive responses to anger across the lifespan Journal of Personality and Social Psychology 70 797-809 Tangney J P Miller R S Flicker L amp Barlow D H (1996) Are shame guilt and embarrassment distinct emotions Journal of Personality and Social Psychology 70 1256-1269 Tangney J P Marschall D Rosenberg K Barlow D H amp Wagner P (1994) Childrenrsquos and adultrsquos autobiographical accounts of shame guilt and pride experiences A qualitative analysis of situational determinants and interpersonal concerns (manuscris nepublicat) Taylor SE (1991) Asymmetrical effects of positive and negative events The mobilization-minimization hypothesis Psychological Bulletin 110 67-85 Tracy J L amp Robins R W (2007) The self in self-conscious emotions In J LTracy RW Robins amp J P Tangney (Eds) The self-consious emotions Theory and research New York Guilford Press Tracy J L amp Robins R W (2006) Appraisal antecedents of shame and guilt Support for a theoretical model Personality and Social Psychology Bulletin 32 1339-1351 Tracy J L amp Robins R W (2004) Putting the Self Into Self-Conscious Emotions A Theoretical Model Psychological Inquiry 15 103-125 Weiner B (1985) An attributional theory of achievement motivation and emotion Psychological Review 92 548ndash573 Wicker F W Payne G C amp Morgan R D (1983) Participant descriptions of guilt and shame Motivation and Emotion 7 25-39 1048646 Autor Conf Dr Dorin NASTAS 1048646 Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 1048646 17

Antecedentele preponderent specifice vinovăţiei Cele mai puternic predictive antecedente situaţionale pentru resimţirea vinovăţiei sunt asociate următoarelor transgresiuni

10486441048644minciuna trişarea furtul infidelitatea neacordarea ajutorului celor aflaţi icircn nevoie icircmbuibarea (Tangney 1992)

10486441048644nerespectarea obligaţiilor sociale neglijarea celuilalt profitul pe seama altuia gacircnduri sau reacţii afective neadecvate eşecul icircn respecta norma reciprocităţii bacircrfa nerespectarea promisiunilor făcute (Keltner amp Buswell 1996)

Antecedentele preponderent specifice ruşinii Antecedentele situaţionale care de cele mai dese ori favorizează trăirea ruşinii sunt următoarele

10486441048644eşecuri personale (academice la serviciu de performanţă fizică aproxim 60 din situaţii) comportament inacceptabil aspect fizic neadecvat performanţă sexuală comportament imoral rănirea emoţională a unei persoane (Tangney 1992)

10486441048644eşec icircn a corespunde aşteptărilor celorlalţi dezamăgirea de sine comportament neadecvat rolului (Keltner amp Buswell 1996)

Este important să spunem că nici unul din ingredientele situaţionale menţionate nu este responsabil icircn exclusivitate doar pentru declanşarea ruşinii sau după caz a vinovăţiei De cele mai multe ori ambele emoţii sunt susceptibile de a fi trăite icircn prezenţa unuia şi aceluiaşi factor situaţional diferenţa adeseori vine din parte proceselor asociate componentei cognitive a emoţiilor fiind tributară perceperii şi evaluarii situaţiei Fenomenologia trăirilor subiective Icircn identificare modului icircn care sunt resimţite cele două emoţii vom acorda prioritate evidenţierii trăirilor care le departajează cel mai elocvent conturacircndu-le experienţa subiectivă specifică şi distinctă Trăirile subiective asociate vinovăţiei Atunci cacircnd individul acceptă producere unui comportament ce icircncalcă un standard social spunacircndu-şi bdquom-am comportat rău rdquo imediat fraza poate fi continuată prin bdquofaţă de rdquo Altfel spus icircn vinovăţie atenţia nu este doar focalizată pe comportamentul rău ci şi pe consecinţa nefastă pe care o are asupra unei alte persoane Din acest punct de vedere cel vinovat are parte de remuşcări sau mustrări ale cugetului (icircn engl remorse) care revin icircn mintea sa periodic refăcacircnd durerea emoţională iniţială O emoţie frecvent asociată vinovăţiei este regretul Avacircnd icircn vedere că atenţia icircn cazul vinovăţiei este concentrată pe comportament şi consecinţele acestuia subiectul icircşi păstrează un sentiment al controlului asupra situaţiei 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441210486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

ceea ce poate conduce la credinţa posibilităţii remedierii răului produs şi dorinţa de a face acest lucru (Wicker Payne amp Morgan 1983 vezi mai jos şi tendinţele acţionale) Trăirile subiective asociate ruşinii Durerea subiectivă suferită icircn cazul ruşinii este mai mare Această intensitate relativă este determinată deopotrivă de focalizarea asupra icircntregului sine şi contemplarea decăderii acestuia icircn faţa societăţii a persoanelor apropiate sau faţă de sine icircnsuşi June Price Tangney etichetează ruşinea ca fiind bdquoemoţia uracircciunii fiinţeirdquo (icircn engl bdquouglyrdquo emotion) icircn timp ce vinovăţia este doar bdquoemoţia comportamentului răurdquo (icircn engl bdquobadrdquo emotion) Sinele icircn ansamblul său este trăit ca fiind fără valoare lipsit de putere şi mic Senzaţia subiectivă de bdquoicircmpuţinarerdquo a chiar fizicului corporal al sinelui este o experienţă psiho-somatică exotică şi distinctivă pentru ruşine Ruşinea este o emoţie care presupune blamarea sinelui icircn ansamblul său (H B Lewis 1971 Tangney amp Dearing 2002) Tendinţele acţionale Tendinţele acţionale presupune predispoziţia individului ndash chiar icircn momentul trăirii unui epizod emoţional sau imediat după acesta ndash de a acţiona icircntr-un fel sau altul Trebuie să reţinem faptul că predispoziţia e doar o probabilitate nu o certitudine Vinovăţia şi tendinţele constructive

Vinovăţia este asociată icircn mod frecvent cu tendinţa de a acţiona astfel icircncacirct răul produs anterior altora sau societăţii să fie remediat (Frijda Kuipers amp ter Schure 1989) Atunci cacircnd remedierea concretă a acestuia nu se poate face cel vinovat icircncearcă să se angajeze icircn remedierea răului fie şi doar simbolic pentru că tocmai au icircncălcat buna organizare a vieţii sociale vinovaţii manifestă icircn forme variate reafirmarea icircncrederii icircn justeţea ordinii sociale şi morale dominante (Lindsay-Hartz 1984) Una din tendinţele acţionale specifice vinovăţiei este căutarea prin modalităţi diferite a iertării pentru faptele rele Vinovăţia este responsabilă şi pentru un efect de bdquoicircnvăţare de minterdquo individul ajunge la concluzia că pe viitor va evita comportamentele care l-au determinat să sufere emoţia neplăcută

Icircn ansamblul lor tendinţele comportamentale asociate vinovăţiei tind să fie constructive urmăresc repararea reală sau cel puţin simbolică a răului cauzat (Tangney Wagner Barlow Marschall amp Gramzow 1996) Ruşinea şi tendinţele distructive Comparativ cu vinovăţia ruşinea este mai puţin asociată cu tendinţe acţionale Ruşinea presupune mai degrabă bdquolăsarea capului şi macircinilor icircn josrdquo Sinele lipsit de valoare şi putere este mai degrabă distrus decacirct dispus să acţioneze

Există totuşi două tendinţa acţionale dominantă şi radical opuse frecvent asociate cu ruşinea retragerea pasivă sau ofensivă agresivă

Frecvent atunci cacircnd indivizii resimt ruşinea au tendinţa de a se ascunde sau chiar de a dispare (Tangney 1991 Tangney amp Dearing 2002) Aceasta tendinţă este

Lectura 2 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441310486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

icircnsoţită de senzaţia de micşorare a corpului şi dorinţa de fugă de ceilalţi de evitare a contactului social Cel mai bine este surprinsă această tendinţă icircn zicerea bdquoicircmi vine să intru icircn pămacircnt de ruşinerdquo

Dar uneori fuga din situaţie nu este posibilă iar tensiunea emoţională negativă este mult prea mare Ce se icircntacircmplă atunci Alternativa acesteia este oarecum de neaşteptat individul trece de le fugă la atac dezlănţuidu-se cu furie asupra altora Icircn opinia iniţial formulată de Helen Block Lewis (1971) ruşinea trebuie privită ca fiind intim legată de furie La o primă vedere o astfel de relaţie este paradoxală ruşinea icircnseamnă asumarea responsabilităţii pentru eşec sau icircncălcarea unui standard personal puternic relevant (alias atribuire internă a cauzalităţii) icircn timp ce furia survine atunci cacircnd o altă persoană este văzută ca fiind sursa unor acţiuni care prejudiciază sau nemulţumesc puternic un individ (alias atribuire externă a cauzalităţii)

H B Lewis explică legătura dintre cele două emoţii printr-o dinamică afectivă care poate fi exemplificată hidrauluic Ruşinea este uneori foarte intensă fiind asociată cu tendinţe şi reacţii ostile intense faţă de sine icircnsuşi Uneori individul ajunge să fie bdquocopleşit şi paralizatrdquo (H B Lewis 1971 p 41) de ostilitatea icircndreptată spre interior Sistemul psihic vrea icircn mod natural să scape de bdquoiadul dezlănţuitrdquo icircn interiorul său de trăirea ruşinii Pentru că icircn aceste momente sinele este neputincios şi lipsit de valoare centrat asupra nimicniciei sale şi demoralizat alternativele constructive specifice vinovăţiei nu-şi găsesc locul icircn mintea individului Tensiunea creşte bdquorăutateardquo se acumulează şi se condensează ajungacircnd să bdquoumple găleatardquo şi la un moment dat se revarsă peste capul altuia care ajunge astfel o ţintă externă a macircniei bdquotu ieşti cel rău nu eurdquo Are loc o externalizare a blamării sinelui care detensionează sistemul psihic icircn primul racircnd prin faptul că scapă sinele de concentrarea atenţiei asupra sa furia icircnsemnă atribuirea cauzalităţii evenimentului negativ icircn exterior icircn responsabilitatea unei alte persoane şi concentrarea atenţiei asupra celuilalt Frecvent externalizarea blamării sinelui nu implică doar furia faţă de celălalt ci chiar agresarea altor persoane (Tangney et al 2006 Tangney amp Ddearing 2002)

Avacircnd icircn vedere cele spuse mai sus este uşor de icircnţeles substanţa psiho-logică subiacentă următorului aforism bdquoAdeseori furia este expresia unei profunde nemulţumiri de sinerdquo

Rezumatul cursului Ruşinea şi vinovăţia sunt emoţii negative ce implică sinele Ruşinea şi vinovăţia sunt

două bdquoemoţii-surorirdquo foarte asemănătore dar icircn acelaşi timp suficient de diferite Modelul cognitiv-procesual al emoţiilor ce implică sinele (Tracy amp Robins 2004 2007) le departajează prin prisma mecanismelor atribuirii diferenţiate a cauzalităţii vinovăţia este determinată de perceperea unei responsabilităţi personale instabile controlabile şi specifice icircn timp ce ruşinea este asociată unei responsabilităţi personale stabile non-controlabile şi globale Consecinţa acestor aprecieri diferenţiate ale responsabilităţii personale este direcţionarea atenţiei spre comportament şi consecinţele acestuia asupra celorlalţi (icircn vinovăţie bdquom-am comportat rău faţă de rdquo) sau spre sine şi evaluarea acestuia de către ceilalţi (icircn ruşine bdquosunt o persoană rea şi asta este clar şi pentru ceilalţi rdquo) 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441410486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Pentru că survin ca urmare a unor transgresiuni normative adeseori cu impact asupra celorlalţi ruşinea şi vinovăţia sunt considerate emoţii morale Natura normelor principiilor sau regulilor icircncălcate diferă icircn cele două emoţii Astfel vinovăţia este resimţită icircn special cacircnd individul nu respectă standardele sociale de raportare la ceilalţi şi cele de performanţă socială Ruşinea intervine icircn special icircn cazul icircn care individul nu eşuează cu privire la standardele personale de performanţă sau morala personală de raportare faţă de ceilalţi

Subsecvent diferenţelor prezente la nivelul antecedentelor situaţionale şi aprecierii cognitive fenomenologia trăirilor subiective asociate celor două emoţii precum şi tendinţele acţionale sunt şi ele diferite Astfel vinovăţia se caracterizează prin remuşcări şi regret care de cele mai multe ori determină tendinţe comportamentale constructive individul caute să reparare prejudiciului şi să obţină iertarea din partea celui afectat Ruşinea este o emoţii mult mai intensă caracterizată prin faptul că individul se blamează pe sine icircn icircntregime resimte neputinţă şi dorinţa de a se ascunde de ochii celorlalţi Tendinţele comportamentale icircn cazul ruşinii icircnsă pot fi opuse individul manifesta preponderent o reacţie de retragere pasivă de fugă de ceilalţi sau mai rar una de ofensivă agresivă de transfer al blamării spre persoanele din exterior

Ambele emoţii joacă un rol important icircn reglarea socială şi auto-reglarea comportamentului moral vinovăţia fiind apreciată drept o bdquoemoţie mai moralărdquo (Tangney amp Dearing 2002) comparativ cu ruşine Moralitatea relativ mai ridicată a vinovăţiei este legată de faptul că aceasta este asociată preponderent cu reacţii adaptative implică empatia faţă de celălalt exclude agresivitatea şi furia faţă de celălalt şi nu este asociată cu manifestări psihopatologice

Lecturi obligatorii pentru iniţiere icircn temă şi pregătirea pentru examinare

Acest suport de curs Lectura 1 Niedenthal P M Tangney J P amp Gavanski I (1994) If only I werent versus If only I hadnt distinguishing shame and guilt in counterfactual thinking Journal of Personality and Social Psychology 67 585-595 Lectura 2 Tangney J P Wagner P E Barlow D Marschall D E amp Gramzow R (1996) Relation of shame and guilt to constructive versus destructive responses to anger across the lifespan Journal of Personality and Social Psychology 70 797-809

Lecturi de aprofundare pentru o cunoaştere nuanţată şi viziune mai largă

Chelcea S (Ed) (2008) Ruşinea şi vinovăţia icircn spaţiul public Pentru o sociologie a emoţiilor Bucureşti Humanitas Chelcea S (2006) Emoţiile icircn viaţa socială Ruşinea şi vinovăţia icircn spaţiul public postcomunist din Romacircnia Revista de Psihologie Socială 18 87-108 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441510486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Referinţe bibliografice surse citate icircn textul acestui material

Ausubel D P (1955) Relationships between shame and guilt in the socializing process Psychological Review 62 378ndash390 Carver C S amp Scheier M F (1998) On the self-regulation of behavior New York Cambridge University Press Duval S amp Wicklund R A (1972) A theory of objective self-awareness New York Academic Press Frijda N H Kuipers P amp ter Schure E (1989) Relations among emotion appraisal and emotional action readiness Journal of Personality and Social Psychology 57 212-228 Gehm T L amp Scherer K R (1988) Relating situation evaluation to emotion differentiation Nonmetric analysis of crosscultural questionnaire data In K R Scherer (Ed) Facets of emotion Recent research (pp 61-77) Hillsdale NJ England Lawrence Erlbaum Associates Haidt J (2003) The moral emotions In R J Davidson K R Scherer amp H H Goldsmith (Eds) Handbook of affective sciences (pp 852-870) Oxford Oxford University Press Higgins E T (1987) Self-discrepancy A theory relating self and affect Psychological Review 94 319-340 Keltner D amp Buswell B (1996) Evidence for the distinctness of embarrassment shame and guilt A study of recalled antecedents and facial expressions of emotion Cognition and Emotion 10 155-172 Lazarus R S (1991) Emotion and adaptation New York Oxford University Press Lewis M (2000) Self-conscious emotions Embarrassment pride shame and guilt In M Lewis amp J M Haviland-Jones (Eds) Handbook of emotions (2nd ed pp 623ndash636) New York Guilford Press Lewis H B (1971) Shame and guilt in neurosis New York International Universities Press Lindsay-Hartz J (1984) Contrasting experiences of shame and guilt American Behavioral Scientist 27 689-704 Niedenthal P M Tangney J P amp Gavanski I (1994) If only I werent versus If only I hadnt distinguishing shame and guilt in counterfactual thinking Journal of Personality and Social Psychology 67 585-595 Roseman I J (2001) A model of appraisal in the emotion system Integrating applications In K R SchererampA Schorr (Eds) Appraisal processes methods research (pp 68ndash91) New York Oxford University Press Scherer K R (2001) Appraisal considered as a process of multilevel sequential checking In K R Scherer A Schorr amp T Johnstone (Eds) Appraisal processes in emotion Theory methods research (pp 92ndash120) New York Oxford University Press Tangney J P (2007) Shame (pp 870-872) Icircn R F Baumeister amp K D Vohs (Eds) Encyclopedia of Social Psychology Thousand Oaks California SAGE Publications Tangney J P (1993) Shame and guilt Icircn C G Costello (Ed) Symptoms of depression (pp 161-180) New York Wiley 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441610486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Tangney J P (1992) Situational determinants of shame and guild in young adulthood Personality and Social Psychology Bulletin 18 199-206 Tangney J P (1991) Moral affect The good the bad and the ugly Journal of Personality and Social Psychology 61 598ndash607 Tangney J P amp Dearing R L (2002) Shame and Guilt New York Guilford Press Tangney J P Wagner P E Barlow D Marschall D E amp Gramzow R (1996) Relation of shame and guilt to constructive versus destructive responses to anger across the lifespan Journal of Personality and Social Psychology 70 797-809 Tangney J P Miller R S Flicker L amp Barlow D H (1996) Are shame guilt and embarrassment distinct emotions Journal of Personality and Social Psychology 70 1256-1269 Tangney J P Marschall D Rosenberg K Barlow D H amp Wagner P (1994) Childrenrsquos and adultrsquos autobiographical accounts of shame guilt and pride experiences A qualitative analysis of situational determinants and interpersonal concerns (manuscris nepublicat) Taylor SE (1991) Asymmetrical effects of positive and negative events The mobilization-minimization hypothesis Psychological Bulletin 110 67-85 Tracy J L amp Robins R W (2007) The self in self-conscious emotions In J LTracy RW Robins amp J P Tangney (Eds) The self-consious emotions Theory and research New York Guilford Press Tracy J L amp Robins R W (2006) Appraisal antecedents of shame and guilt Support for a theoretical model Personality and Social Psychology Bulletin 32 1339-1351 Tracy J L amp Robins R W (2004) Putting the Self Into Self-Conscious Emotions A Theoretical Model Psychological Inquiry 15 103-125 Weiner B (1985) An attributional theory of achievement motivation and emotion Psychological Review 92 548ndash573 Wicker F W Payne G C amp Morgan R D (1983) Participant descriptions of guilt and shame Motivation and Emotion 7 25-39 1048646 Autor Conf Dr Dorin NASTAS 1048646 Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 1048646 17

ceea ce poate conduce la credinţa posibilităţii remedierii răului produs şi dorinţa de a face acest lucru (Wicker Payne amp Morgan 1983 vezi mai jos şi tendinţele acţionale) Trăirile subiective asociate ruşinii Durerea subiectivă suferită icircn cazul ruşinii este mai mare Această intensitate relativă este determinată deopotrivă de focalizarea asupra icircntregului sine şi contemplarea decăderii acestuia icircn faţa societăţii a persoanelor apropiate sau faţă de sine icircnsuşi June Price Tangney etichetează ruşinea ca fiind bdquoemoţia uracircciunii fiinţeirdquo (icircn engl bdquouglyrdquo emotion) icircn timp ce vinovăţia este doar bdquoemoţia comportamentului răurdquo (icircn engl bdquobadrdquo emotion) Sinele icircn ansamblul său este trăit ca fiind fără valoare lipsit de putere şi mic Senzaţia subiectivă de bdquoicircmpuţinarerdquo a chiar fizicului corporal al sinelui este o experienţă psiho-somatică exotică şi distinctivă pentru ruşine Ruşinea este o emoţie care presupune blamarea sinelui icircn ansamblul său (H B Lewis 1971 Tangney amp Dearing 2002) Tendinţele acţionale Tendinţele acţionale presupune predispoziţia individului ndash chiar icircn momentul trăirii unui epizod emoţional sau imediat după acesta ndash de a acţiona icircntr-un fel sau altul Trebuie să reţinem faptul că predispoziţia e doar o probabilitate nu o certitudine Vinovăţia şi tendinţele constructive

Vinovăţia este asociată icircn mod frecvent cu tendinţa de a acţiona astfel icircncacirct răul produs anterior altora sau societăţii să fie remediat (Frijda Kuipers amp ter Schure 1989) Atunci cacircnd remedierea concretă a acestuia nu se poate face cel vinovat icircncearcă să se angajeze icircn remedierea răului fie şi doar simbolic pentru că tocmai au icircncălcat buna organizare a vieţii sociale vinovaţii manifestă icircn forme variate reafirmarea icircncrederii icircn justeţea ordinii sociale şi morale dominante (Lindsay-Hartz 1984) Una din tendinţele acţionale specifice vinovăţiei este căutarea prin modalităţi diferite a iertării pentru faptele rele Vinovăţia este responsabilă şi pentru un efect de bdquoicircnvăţare de minterdquo individul ajunge la concluzia că pe viitor va evita comportamentele care l-au determinat să sufere emoţia neplăcută

Icircn ansamblul lor tendinţele comportamentale asociate vinovăţiei tind să fie constructive urmăresc repararea reală sau cel puţin simbolică a răului cauzat (Tangney Wagner Barlow Marschall amp Gramzow 1996) Ruşinea şi tendinţele distructive Comparativ cu vinovăţia ruşinea este mai puţin asociată cu tendinţe acţionale Ruşinea presupune mai degrabă bdquolăsarea capului şi macircinilor icircn josrdquo Sinele lipsit de valoare şi putere este mai degrabă distrus decacirct dispus să acţioneze

Există totuşi două tendinţa acţionale dominantă şi radical opuse frecvent asociate cu ruşinea retragerea pasivă sau ofensivă agresivă

Frecvent atunci cacircnd indivizii resimt ruşinea au tendinţa de a se ascunde sau chiar de a dispare (Tangney 1991 Tangney amp Dearing 2002) Aceasta tendinţă este

Lectura 2 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441310486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

icircnsoţită de senzaţia de micşorare a corpului şi dorinţa de fugă de ceilalţi de evitare a contactului social Cel mai bine este surprinsă această tendinţă icircn zicerea bdquoicircmi vine să intru icircn pămacircnt de ruşinerdquo

Dar uneori fuga din situaţie nu este posibilă iar tensiunea emoţională negativă este mult prea mare Ce se icircntacircmplă atunci Alternativa acesteia este oarecum de neaşteptat individul trece de le fugă la atac dezlănţuidu-se cu furie asupra altora Icircn opinia iniţial formulată de Helen Block Lewis (1971) ruşinea trebuie privită ca fiind intim legată de furie La o primă vedere o astfel de relaţie este paradoxală ruşinea icircnseamnă asumarea responsabilităţii pentru eşec sau icircncălcarea unui standard personal puternic relevant (alias atribuire internă a cauzalităţii) icircn timp ce furia survine atunci cacircnd o altă persoană este văzută ca fiind sursa unor acţiuni care prejudiciază sau nemulţumesc puternic un individ (alias atribuire externă a cauzalităţii)

H B Lewis explică legătura dintre cele două emoţii printr-o dinamică afectivă care poate fi exemplificată hidrauluic Ruşinea este uneori foarte intensă fiind asociată cu tendinţe şi reacţii ostile intense faţă de sine icircnsuşi Uneori individul ajunge să fie bdquocopleşit şi paralizatrdquo (H B Lewis 1971 p 41) de ostilitatea icircndreptată spre interior Sistemul psihic vrea icircn mod natural să scape de bdquoiadul dezlănţuitrdquo icircn interiorul său de trăirea ruşinii Pentru că icircn aceste momente sinele este neputincios şi lipsit de valoare centrat asupra nimicniciei sale şi demoralizat alternativele constructive specifice vinovăţiei nu-şi găsesc locul icircn mintea individului Tensiunea creşte bdquorăutateardquo se acumulează şi se condensează ajungacircnd să bdquoumple găleatardquo şi la un moment dat se revarsă peste capul altuia care ajunge astfel o ţintă externă a macircniei bdquotu ieşti cel rău nu eurdquo Are loc o externalizare a blamării sinelui care detensionează sistemul psihic icircn primul racircnd prin faptul că scapă sinele de concentrarea atenţiei asupra sa furia icircnsemnă atribuirea cauzalităţii evenimentului negativ icircn exterior icircn responsabilitatea unei alte persoane şi concentrarea atenţiei asupra celuilalt Frecvent externalizarea blamării sinelui nu implică doar furia faţă de celălalt ci chiar agresarea altor persoane (Tangney et al 2006 Tangney amp Ddearing 2002)

Avacircnd icircn vedere cele spuse mai sus este uşor de icircnţeles substanţa psiho-logică subiacentă următorului aforism bdquoAdeseori furia este expresia unei profunde nemulţumiri de sinerdquo

Rezumatul cursului Ruşinea şi vinovăţia sunt emoţii negative ce implică sinele Ruşinea şi vinovăţia sunt

două bdquoemoţii-surorirdquo foarte asemănătore dar icircn acelaşi timp suficient de diferite Modelul cognitiv-procesual al emoţiilor ce implică sinele (Tracy amp Robins 2004 2007) le departajează prin prisma mecanismelor atribuirii diferenţiate a cauzalităţii vinovăţia este determinată de perceperea unei responsabilităţi personale instabile controlabile şi specifice icircn timp ce ruşinea este asociată unei responsabilităţi personale stabile non-controlabile şi globale Consecinţa acestor aprecieri diferenţiate ale responsabilităţii personale este direcţionarea atenţiei spre comportament şi consecinţele acestuia asupra celorlalţi (icircn vinovăţie bdquom-am comportat rău faţă de rdquo) sau spre sine şi evaluarea acestuia de către ceilalţi (icircn ruşine bdquosunt o persoană rea şi asta este clar şi pentru ceilalţi rdquo) 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441410486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Pentru că survin ca urmare a unor transgresiuni normative adeseori cu impact asupra celorlalţi ruşinea şi vinovăţia sunt considerate emoţii morale Natura normelor principiilor sau regulilor icircncălcate diferă icircn cele două emoţii Astfel vinovăţia este resimţită icircn special cacircnd individul nu respectă standardele sociale de raportare la ceilalţi şi cele de performanţă socială Ruşinea intervine icircn special icircn cazul icircn care individul nu eşuează cu privire la standardele personale de performanţă sau morala personală de raportare faţă de ceilalţi

Subsecvent diferenţelor prezente la nivelul antecedentelor situaţionale şi aprecierii cognitive fenomenologia trăirilor subiective asociate celor două emoţii precum şi tendinţele acţionale sunt şi ele diferite Astfel vinovăţia se caracterizează prin remuşcări şi regret care de cele mai multe ori determină tendinţe comportamentale constructive individul caute să reparare prejudiciului şi să obţină iertarea din partea celui afectat Ruşinea este o emoţii mult mai intensă caracterizată prin faptul că individul se blamează pe sine icircn icircntregime resimte neputinţă şi dorinţa de a se ascunde de ochii celorlalţi Tendinţele comportamentale icircn cazul ruşinii icircnsă pot fi opuse individul manifesta preponderent o reacţie de retragere pasivă de fugă de ceilalţi sau mai rar una de ofensivă agresivă de transfer al blamării spre persoanele din exterior

Ambele emoţii joacă un rol important icircn reglarea socială şi auto-reglarea comportamentului moral vinovăţia fiind apreciată drept o bdquoemoţie mai moralărdquo (Tangney amp Dearing 2002) comparativ cu ruşine Moralitatea relativ mai ridicată a vinovăţiei este legată de faptul că aceasta este asociată preponderent cu reacţii adaptative implică empatia faţă de celălalt exclude agresivitatea şi furia faţă de celălalt şi nu este asociată cu manifestări psihopatologice

Lecturi obligatorii pentru iniţiere icircn temă şi pregătirea pentru examinare

Acest suport de curs Lectura 1 Niedenthal P M Tangney J P amp Gavanski I (1994) If only I werent versus If only I hadnt distinguishing shame and guilt in counterfactual thinking Journal of Personality and Social Psychology 67 585-595 Lectura 2 Tangney J P Wagner P E Barlow D Marschall D E amp Gramzow R (1996) Relation of shame and guilt to constructive versus destructive responses to anger across the lifespan Journal of Personality and Social Psychology 70 797-809

Lecturi de aprofundare pentru o cunoaştere nuanţată şi viziune mai largă

Chelcea S (Ed) (2008) Ruşinea şi vinovăţia icircn spaţiul public Pentru o sociologie a emoţiilor Bucureşti Humanitas Chelcea S (2006) Emoţiile icircn viaţa socială Ruşinea şi vinovăţia icircn spaţiul public postcomunist din Romacircnia Revista de Psihologie Socială 18 87-108 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441510486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Referinţe bibliografice surse citate icircn textul acestui material

Ausubel D P (1955) Relationships between shame and guilt in the socializing process Psychological Review 62 378ndash390 Carver C S amp Scheier M F (1998) On the self-regulation of behavior New York Cambridge University Press Duval S amp Wicklund R A (1972) A theory of objective self-awareness New York Academic Press Frijda N H Kuipers P amp ter Schure E (1989) Relations among emotion appraisal and emotional action readiness Journal of Personality and Social Psychology 57 212-228 Gehm T L amp Scherer K R (1988) Relating situation evaluation to emotion differentiation Nonmetric analysis of crosscultural questionnaire data In K R Scherer (Ed) Facets of emotion Recent research (pp 61-77) Hillsdale NJ England Lawrence Erlbaum Associates Haidt J (2003) The moral emotions In R J Davidson K R Scherer amp H H Goldsmith (Eds) Handbook of affective sciences (pp 852-870) Oxford Oxford University Press Higgins E T (1987) Self-discrepancy A theory relating self and affect Psychological Review 94 319-340 Keltner D amp Buswell B (1996) Evidence for the distinctness of embarrassment shame and guilt A study of recalled antecedents and facial expressions of emotion Cognition and Emotion 10 155-172 Lazarus R S (1991) Emotion and adaptation New York Oxford University Press Lewis M (2000) Self-conscious emotions Embarrassment pride shame and guilt In M Lewis amp J M Haviland-Jones (Eds) Handbook of emotions (2nd ed pp 623ndash636) New York Guilford Press Lewis H B (1971) Shame and guilt in neurosis New York International Universities Press Lindsay-Hartz J (1984) Contrasting experiences of shame and guilt American Behavioral Scientist 27 689-704 Niedenthal P M Tangney J P amp Gavanski I (1994) If only I werent versus If only I hadnt distinguishing shame and guilt in counterfactual thinking Journal of Personality and Social Psychology 67 585-595 Roseman I J (2001) A model of appraisal in the emotion system Integrating applications In K R SchererampA Schorr (Eds) Appraisal processes methods research (pp 68ndash91) New York Oxford University Press Scherer K R (2001) Appraisal considered as a process of multilevel sequential checking In K R Scherer A Schorr amp T Johnstone (Eds) Appraisal processes in emotion Theory methods research (pp 92ndash120) New York Oxford University Press Tangney J P (2007) Shame (pp 870-872) Icircn R F Baumeister amp K D Vohs (Eds) Encyclopedia of Social Psychology Thousand Oaks California SAGE Publications Tangney J P (1993) Shame and guilt Icircn C G Costello (Ed) Symptoms of depression (pp 161-180) New York Wiley 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441610486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Tangney J P (1992) Situational determinants of shame and guild in young adulthood Personality and Social Psychology Bulletin 18 199-206 Tangney J P (1991) Moral affect The good the bad and the ugly Journal of Personality and Social Psychology 61 598ndash607 Tangney J P amp Dearing R L (2002) Shame and Guilt New York Guilford Press Tangney J P Wagner P E Barlow D Marschall D E amp Gramzow R (1996) Relation of shame and guilt to constructive versus destructive responses to anger across the lifespan Journal of Personality and Social Psychology 70 797-809 Tangney J P Miller R S Flicker L amp Barlow D H (1996) Are shame guilt and embarrassment distinct emotions Journal of Personality and Social Psychology 70 1256-1269 Tangney J P Marschall D Rosenberg K Barlow D H amp Wagner P (1994) Childrenrsquos and adultrsquos autobiographical accounts of shame guilt and pride experiences A qualitative analysis of situational determinants and interpersonal concerns (manuscris nepublicat) Taylor SE (1991) Asymmetrical effects of positive and negative events The mobilization-minimization hypothesis Psychological Bulletin 110 67-85 Tracy J L amp Robins R W (2007) The self in self-conscious emotions In J LTracy RW Robins amp J P Tangney (Eds) The self-consious emotions Theory and research New York Guilford Press Tracy J L amp Robins R W (2006) Appraisal antecedents of shame and guilt Support for a theoretical model Personality and Social Psychology Bulletin 32 1339-1351 Tracy J L amp Robins R W (2004) Putting the Self Into Self-Conscious Emotions A Theoretical Model Psychological Inquiry 15 103-125 Weiner B (1985) An attributional theory of achievement motivation and emotion Psychological Review 92 548ndash573 Wicker F W Payne G C amp Morgan R D (1983) Participant descriptions of guilt and shame Motivation and Emotion 7 25-39 1048646 Autor Conf Dr Dorin NASTAS 1048646 Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 1048646 17

icircnsoţită de senzaţia de micşorare a corpului şi dorinţa de fugă de ceilalţi de evitare a contactului social Cel mai bine este surprinsă această tendinţă icircn zicerea bdquoicircmi vine să intru icircn pămacircnt de ruşinerdquo

Dar uneori fuga din situaţie nu este posibilă iar tensiunea emoţională negativă este mult prea mare Ce se icircntacircmplă atunci Alternativa acesteia este oarecum de neaşteptat individul trece de le fugă la atac dezlănţuidu-se cu furie asupra altora Icircn opinia iniţial formulată de Helen Block Lewis (1971) ruşinea trebuie privită ca fiind intim legată de furie La o primă vedere o astfel de relaţie este paradoxală ruşinea icircnseamnă asumarea responsabilităţii pentru eşec sau icircncălcarea unui standard personal puternic relevant (alias atribuire internă a cauzalităţii) icircn timp ce furia survine atunci cacircnd o altă persoană este văzută ca fiind sursa unor acţiuni care prejudiciază sau nemulţumesc puternic un individ (alias atribuire externă a cauzalităţii)

H B Lewis explică legătura dintre cele două emoţii printr-o dinamică afectivă care poate fi exemplificată hidrauluic Ruşinea este uneori foarte intensă fiind asociată cu tendinţe şi reacţii ostile intense faţă de sine icircnsuşi Uneori individul ajunge să fie bdquocopleşit şi paralizatrdquo (H B Lewis 1971 p 41) de ostilitatea icircndreptată spre interior Sistemul psihic vrea icircn mod natural să scape de bdquoiadul dezlănţuitrdquo icircn interiorul său de trăirea ruşinii Pentru că icircn aceste momente sinele este neputincios şi lipsit de valoare centrat asupra nimicniciei sale şi demoralizat alternativele constructive specifice vinovăţiei nu-şi găsesc locul icircn mintea individului Tensiunea creşte bdquorăutateardquo se acumulează şi se condensează ajungacircnd să bdquoumple găleatardquo şi la un moment dat se revarsă peste capul altuia care ajunge astfel o ţintă externă a macircniei bdquotu ieşti cel rău nu eurdquo Are loc o externalizare a blamării sinelui care detensionează sistemul psihic icircn primul racircnd prin faptul că scapă sinele de concentrarea atenţiei asupra sa furia icircnsemnă atribuirea cauzalităţii evenimentului negativ icircn exterior icircn responsabilitatea unei alte persoane şi concentrarea atenţiei asupra celuilalt Frecvent externalizarea blamării sinelui nu implică doar furia faţă de celălalt ci chiar agresarea altor persoane (Tangney et al 2006 Tangney amp Ddearing 2002)

Avacircnd icircn vedere cele spuse mai sus este uşor de icircnţeles substanţa psiho-logică subiacentă următorului aforism bdquoAdeseori furia este expresia unei profunde nemulţumiri de sinerdquo

Rezumatul cursului Ruşinea şi vinovăţia sunt emoţii negative ce implică sinele Ruşinea şi vinovăţia sunt

două bdquoemoţii-surorirdquo foarte asemănătore dar icircn acelaşi timp suficient de diferite Modelul cognitiv-procesual al emoţiilor ce implică sinele (Tracy amp Robins 2004 2007) le departajează prin prisma mecanismelor atribuirii diferenţiate a cauzalităţii vinovăţia este determinată de perceperea unei responsabilităţi personale instabile controlabile şi specifice icircn timp ce ruşinea este asociată unei responsabilităţi personale stabile non-controlabile şi globale Consecinţa acestor aprecieri diferenţiate ale responsabilităţii personale este direcţionarea atenţiei spre comportament şi consecinţele acestuia asupra celorlalţi (icircn vinovăţie bdquom-am comportat rău faţă de rdquo) sau spre sine şi evaluarea acestuia de către ceilalţi (icircn ruşine bdquosunt o persoană rea şi asta este clar şi pentru ceilalţi rdquo) 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441410486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Pentru că survin ca urmare a unor transgresiuni normative adeseori cu impact asupra celorlalţi ruşinea şi vinovăţia sunt considerate emoţii morale Natura normelor principiilor sau regulilor icircncălcate diferă icircn cele două emoţii Astfel vinovăţia este resimţită icircn special cacircnd individul nu respectă standardele sociale de raportare la ceilalţi şi cele de performanţă socială Ruşinea intervine icircn special icircn cazul icircn care individul nu eşuează cu privire la standardele personale de performanţă sau morala personală de raportare faţă de ceilalţi

Subsecvent diferenţelor prezente la nivelul antecedentelor situaţionale şi aprecierii cognitive fenomenologia trăirilor subiective asociate celor două emoţii precum şi tendinţele acţionale sunt şi ele diferite Astfel vinovăţia se caracterizează prin remuşcări şi regret care de cele mai multe ori determină tendinţe comportamentale constructive individul caute să reparare prejudiciului şi să obţină iertarea din partea celui afectat Ruşinea este o emoţii mult mai intensă caracterizată prin faptul că individul se blamează pe sine icircn icircntregime resimte neputinţă şi dorinţa de a se ascunde de ochii celorlalţi Tendinţele comportamentale icircn cazul ruşinii icircnsă pot fi opuse individul manifesta preponderent o reacţie de retragere pasivă de fugă de ceilalţi sau mai rar una de ofensivă agresivă de transfer al blamării spre persoanele din exterior

Ambele emoţii joacă un rol important icircn reglarea socială şi auto-reglarea comportamentului moral vinovăţia fiind apreciată drept o bdquoemoţie mai moralărdquo (Tangney amp Dearing 2002) comparativ cu ruşine Moralitatea relativ mai ridicată a vinovăţiei este legată de faptul că aceasta este asociată preponderent cu reacţii adaptative implică empatia faţă de celălalt exclude agresivitatea şi furia faţă de celălalt şi nu este asociată cu manifestări psihopatologice

Lecturi obligatorii pentru iniţiere icircn temă şi pregătirea pentru examinare

Acest suport de curs Lectura 1 Niedenthal P M Tangney J P amp Gavanski I (1994) If only I werent versus If only I hadnt distinguishing shame and guilt in counterfactual thinking Journal of Personality and Social Psychology 67 585-595 Lectura 2 Tangney J P Wagner P E Barlow D Marschall D E amp Gramzow R (1996) Relation of shame and guilt to constructive versus destructive responses to anger across the lifespan Journal of Personality and Social Psychology 70 797-809

Lecturi de aprofundare pentru o cunoaştere nuanţată şi viziune mai largă

Chelcea S (Ed) (2008) Ruşinea şi vinovăţia icircn spaţiul public Pentru o sociologie a emoţiilor Bucureşti Humanitas Chelcea S (2006) Emoţiile icircn viaţa socială Ruşinea şi vinovăţia icircn spaţiul public postcomunist din Romacircnia Revista de Psihologie Socială 18 87-108 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441510486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Referinţe bibliografice surse citate icircn textul acestui material

Ausubel D P (1955) Relationships between shame and guilt in the socializing process Psychological Review 62 378ndash390 Carver C S amp Scheier M F (1998) On the self-regulation of behavior New York Cambridge University Press Duval S amp Wicklund R A (1972) A theory of objective self-awareness New York Academic Press Frijda N H Kuipers P amp ter Schure E (1989) Relations among emotion appraisal and emotional action readiness Journal of Personality and Social Psychology 57 212-228 Gehm T L amp Scherer K R (1988) Relating situation evaluation to emotion differentiation Nonmetric analysis of crosscultural questionnaire data In K R Scherer (Ed) Facets of emotion Recent research (pp 61-77) Hillsdale NJ England Lawrence Erlbaum Associates Haidt J (2003) The moral emotions In R J Davidson K R Scherer amp H H Goldsmith (Eds) Handbook of affective sciences (pp 852-870) Oxford Oxford University Press Higgins E T (1987) Self-discrepancy A theory relating self and affect Psychological Review 94 319-340 Keltner D amp Buswell B (1996) Evidence for the distinctness of embarrassment shame and guilt A study of recalled antecedents and facial expressions of emotion Cognition and Emotion 10 155-172 Lazarus R S (1991) Emotion and adaptation New York Oxford University Press Lewis M (2000) Self-conscious emotions Embarrassment pride shame and guilt In M Lewis amp J M Haviland-Jones (Eds) Handbook of emotions (2nd ed pp 623ndash636) New York Guilford Press Lewis H B (1971) Shame and guilt in neurosis New York International Universities Press Lindsay-Hartz J (1984) Contrasting experiences of shame and guilt American Behavioral Scientist 27 689-704 Niedenthal P M Tangney J P amp Gavanski I (1994) If only I werent versus If only I hadnt distinguishing shame and guilt in counterfactual thinking Journal of Personality and Social Psychology 67 585-595 Roseman I J (2001) A model of appraisal in the emotion system Integrating applications In K R SchererampA Schorr (Eds) Appraisal processes methods research (pp 68ndash91) New York Oxford University Press Scherer K R (2001) Appraisal considered as a process of multilevel sequential checking In K R Scherer A Schorr amp T Johnstone (Eds) Appraisal processes in emotion Theory methods research (pp 92ndash120) New York Oxford University Press Tangney J P (2007) Shame (pp 870-872) Icircn R F Baumeister amp K D Vohs (Eds) Encyclopedia of Social Psychology Thousand Oaks California SAGE Publications Tangney J P (1993) Shame and guilt Icircn C G Costello (Ed) Symptoms of depression (pp 161-180) New York Wiley 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441610486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Tangney J P (1992) Situational determinants of shame and guild in young adulthood Personality and Social Psychology Bulletin 18 199-206 Tangney J P (1991) Moral affect The good the bad and the ugly Journal of Personality and Social Psychology 61 598ndash607 Tangney J P amp Dearing R L (2002) Shame and Guilt New York Guilford Press Tangney J P Wagner P E Barlow D Marschall D E amp Gramzow R (1996) Relation of shame and guilt to constructive versus destructive responses to anger across the lifespan Journal of Personality and Social Psychology 70 797-809 Tangney J P Miller R S Flicker L amp Barlow D H (1996) Are shame guilt and embarrassment distinct emotions Journal of Personality and Social Psychology 70 1256-1269 Tangney J P Marschall D Rosenberg K Barlow D H amp Wagner P (1994) Childrenrsquos and adultrsquos autobiographical accounts of shame guilt and pride experiences A qualitative analysis of situational determinants and interpersonal concerns (manuscris nepublicat) Taylor SE (1991) Asymmetrical effects of positive and negative events The mobilization-minimization hypothesis Psychological Bulletin 110 67-85 Tracy J L amp Robins R W (2007) The self in self-conscious emotions In J LTracy RW Robins amp J P Tangney (Eds) The self-consious emotions Theory and research New York Guilford Press Tracy J L amp Robins R W (2006) Appraisal antecedents of shame and guilt Support for a theoretical model Personality and Social Psychology Bulletin 32 1339-1351 Tracy J L amp Robins R W (2004) Putting the Self Into Self-Conscious Emotions A Theoretical Model Psychological Inquiry 15 103-125 Weiner B (1985) An attributional theory of achievement motivation and emotion Psychological Review 92 548ndash573 Wicker F W Payne G C amp Morgan R D (1983) Participant descriptions of guilt and shame Motivation and Emotion 7 25-39 1048646 Autor Conf Dr Dorin NASTAS 1048646 Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 1048646 17

Pentru că survin ca urmare a unor transgresiuni normative adeseori cu impact asupra celorlalţi ruşinea şi vinovăţia sunt considerate emoţii morale Natura normelor principiilor sau regulilor icircncălcate diferă icircn cele două emoţii Astfel vinovăţia este resimţită icircn special cacircnd individul nu respectă standardele sociale de raportare la ceilalţi şi cele de performanţă socială Ruşinea intervine icircn special icircn cazul icircn care individul nu eşuează cu privire la standardele personale de performanţă sau morala personală de raportare faţă de ceilalţi

Subsecvent diferenţelor prezente la nivelul antecedentelor situaţionale şi aprecierii cognitive fenomenologia trăirilor subiective asociate celor două emoţii precum şi tendinţele acţionale sunt şi ele diferite Astfel vinovăţia se caracterizează prin remuşcări şi regret care de cele mai multe ori determină tendinţe comportamentale constructive individul caute să reparare prejudiciului şi să obţină iertarea din partea celui afectat Ruşinea este o emoţii mult mai intensă caracterizată prin faptul că individul se blamează pe sine icircn icircntregime resimte neputinţă şi dorinţa de a se ascunde de ochii celorlalţi Tendinţele comportamentale icircn cazul ruşinii icircnsă pot fi opuse individul manifesta preponderent o reacţie de retragere pasivă de fugă de ceilalţi sau mai rar una de ofensivă agresivă de transfer al blamării spre persoanele din exterior

Ambele emoţii joacă un rol important icircn reglarea socială şi auto-reglarea comportamentului moral vinovăţia fiind apreciată drept o bdquoemoţie mai moralărdquo (Tangney amp Dearing 2002) comparativ cu ruşine Moralitatea relativ mai ridicată a vinovăţiei este legată de faptul că aceasta este asociată preponderent cu reacţii adaptative implică empatia faţă de celălalt exclude agresivitatea şi furia faţă de celălalt şi nu este asociată cu manifestări psihopatologice

Lecturi obligatorii pentru iniţiere icircn temă şi pregătirea pentru examinare

Acest suport de curs Lectura 1 Niedenthal P M Tangney J P amp Gavanski I (1994) If only I werent versus If only I hadnt distinguishing shame and guilt in counterfactual thinking Journal of Personality and Social Psychology 67 585-595 Lectura 2 Tangney J P Wagner P E Barlow D Marschall D E amp Gramzow R (1996) Relation of shame and guilt to constructive versus destructive responses to anger across the lifespan Journal of Personality and Social Psychology 70 797-809

Lecturi de aprofundare pentru o cunoaştere nuanţată şi viziune mai largă

Chelcea S (Ed) (2008) Ruşinea şi vinovăţia icircn spaţiul public Pentru o sociologie a emoţiilor Bucureşti Humanitas Chelcea S (2006) Emoţiile icircn viaţa socială Ruşinea şi vinovăţia icircn spaţiul public postcomunist din Romacircnia Revista de Psihologie Socială 18 87-108 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441510486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Referinţe bibliografice surse citate icircn textul acestui material

Ausubel D P (1955) Relationships between shame and guilt in the socializing process Psychological Review 62 378ndash390 Carver C S amp Scheier M F (1998) On the self-regulation of behavior New York Cambridge University Press Duval S amp Wicklund R A (1972) A theory of objective self-awareness New York Academic Press Frijda N H Kuipers P amp ter Schure E (1989) Relations among emotion appraisal and emotional action readiness Journal of Personality and Social Psychology 57 212-228 Gehm T L amp Scherer K R (1988) Relating situation evaluation to emotion differentiation Nonmetric analysis of crosscultural questionnaire data In K R Scherer (Ed) Facets of emotion Recent research (pp 61-77) Hillsdale NJ England Lawrence Erlbaum Associates Haidt J (2003) The moral emotions In R J Davidson K R Scherer amp H H Goldsmith (Eds) Handbook of affective sciences (pp 852-870) Oxford Oxford University Press Higgins E T (1987) Self-discrepancy A theory relating self and affect Psychological Review 94 319-340 Keltner D amp Buswell B (1996) Evidence for the distinctness of embarrassment shame and guilt A study of recalled antecedents and facial expressions of emotion Cognition and Emotion 10 155-172 Lazarus R S (1991) Emotion and adaptation New York Oxford University Press Lewis M (2000) Self-conscious emotions Embarrassment pride shame and guilt In M Lewis amp J M Haviland-Jones (Eds) Handbook of emotions (2nd ed pp 623ndash636) New York Guilford Press Lewis H B (1971) Shame and guilt in neurosis New York International Universities Press Lindsay-Hartz J (1984) Contrasting experiences of shame and guilt American Behavioral Scientist 27 689-704 Niedenthal P M Tangney J P amp Gavanski I (1994) If only I werent versus If only I hadnt distinguishing shame and guilt in counterfactual thinking Journal of Personality and Social Psychology 67 585-595 Roseman I J (2001) A model of appraisal in the emotion system Integrating applications In K R SchererampA Schorr (Eds) Appraisal processes methods research (pp 68ndash91) New York Oxford University Press Scherer K R (2001) Appraisal considered as a process of multilevel sequential checking In K R Scherer A Schorr amp T Johnstone (Eds) Appraisal processes in emotion Theory methods research (pp 92ndash120) New York Oxford University Press Tangney J P (2007) Shame (pp 870-872) Icircn R F Baumeister amp K D Vohs (Eds) Encyclopedia of Social Psychology Thousand Oaks California SAGE Publications Tangney J P (1993) Shame and guilt Icircn C G Costello (Ed) Symptoms of depression (pp 161-180) New York Wiley 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441610486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Tangney J P (1992) Situational determinants of shame and guild in young adulthood Personality and Social Psychology Bulletin 18 199-206 Tangney J P (1991) Moral affect The good the bad and the ugly Journal of Personality and Social Psychology 61 598ndash607 Tangney J P amp Dearing R L (2002) Shame and Guilt New York Guilford Press Tangney J P Wagner P E Barlow D Marschall D E amp Gramzow R (1996) Relation of shame and guilt to constructive versus destructive responses to anger across the lifespan Journal of Personality and Social Psychology 70 797-809 Tangney J P Miller R S Flicker L amp Barlow D H (1996) Are shame guilt and embarrassment distinct emotions Journal of Personality and Social Psychology 70 1256-1269 Tangney J P Marschall D Rosenberg K Barlow D H amp Wagner P (1994) Childrenrsquos and adultrsquos autobiographical accounts of shame guilt and pride experiences A qualitative analysis of situational determinants and interpersonal concerns (manuscris nepublicat) Taylor SE (1991) Asymmetrical effects of positive and negative events The mobilization-minimization hypothesis Psychological Bulletin 110 67-85 Tracy J L amp Robins R W (2007) The self in self-conscious emotions In J LTracy RW Robins amp J P Tangney (Eds) The self-consious emotions Theory and research New York Guilford Press Tracy J L amp Robins R W (2006) Appraisal antecedents of shame and guilt Support for a theoretical model Personality and Social Psychology Bulletin 32 1339-1351 Tracy J L amp Robins R W (2004) Putting the Self Into Self-Conscious Emotions A Theoretical Model Psychological Inquiry 15 103-125 Weiner B (1985) An attributional theory of achievement motivation and emotion Psychological Review 92 548ndash573 Wicker F W Payne G C amp Morgan R D (1983) Participant descriptions of guilt and shame Motivation and Emotion 7 25-39 1048646 Autor Conf Dr Dorin NASTAS 1048646 Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 1048646 17

Referinţe bibliografice surse citate icircn textul acestui material

Ausubel D P (1955) Relationships between shame and guilt in the socializing process Psychological Review 62 378ndash390 Carver C S amp Scheier M F (1998) On the self-regulation of behavior New York Cambridge University Press Duval S amp Wicklund R A (1972) A theory of objective self-awareness New York Academic Press Frijda N H Kuipers P amp ter Schure E (1989) Relations among emotion appraisal and emotional action readiness Journal of Personality and Social Psychology 57 212-228 Gehm T L amp Scherer K R (1988) Relating situation evaluation to emotion differentiation Nonmetric analysis of crosscultural questionnaire data In K R Scherer (Ed) Facets of emotion Recent research (pp 61-77) Hillsdale NJ England Lawrence Erlbaum Associates Haidt J (2003) The moral emotions In R J Davidson K R Scherer amp H H Goldsmith (Eds) Handbook of affective sciences (pp 852-870) Oxford Oxford University Press Higgins E T (1987) Self-discrepancy A theory relating self and affect Psychological Review 94 319-340 Keltner D amp Buswell B (1996) Evidence for the distinctness of embarrassment shame and guilt A study of recalled antecedents and facial expressions of emotion Cognition and Emotion 10 155-172 Lazarus R S (1991) Emotion and adaptation New York Oxford University Press Lewis M (2000) Self-conscious emotions Embarrassment pride shame and guilt In M Lewis amp J M Haviland-Jones (Eds) Handbook of emotions (2nd ed pp 623ndash636) New York Guilford Press Lewis H B (1971) Shame and guilt in neurosis New York International Universities Press Lindsay-Hartz J (1984) Contrasting experiences of shame and guilt American Behavioral Scientist 27 689-704 Niedenthal P M Tangney J P amp Gavanski I (1994) If only I werent versus If only I hadnt distinguishing shame and guilt in counterfactual thinking Journal of Personality and Social Psychology 67 585-595 Roseman I J (2001) A model of appraisal in the emotion system Integrating applications In K R SchererampA Schorr (Eds) Appraisal processes methods research (pp 68ndash91) New York Oxford University Press Scherer K R (2001) Appraisal considered as a process of multilevel sequential checking In K R Scherer A Schorr amp T Johnstone (Eds) Appraisal processes in emotion Theory methods research (pp 92ndash120) New York Oxford University Press Tangney J P (2007) Shame (pp 870-872) Icircn R F Baumeister amp K D Vohs (Eds) Encyclopedia of Social Psychology Thousand Oaks California SAGE Publications Tangney J P (1993) Shame and guilt Icircn C G Costello (Ed) Symptoms of depression (pp 161-180) New York Wiley 10486441048644Autor Conf Dr Dorin NASTAS 10486441048644Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 104864410486441610486441048644Psihologie socială 10486441048644Ruşinea şi vinovăţia 10486441048644

Tangney J P (1992) Situational determinants of shame and guild in young adulthood Personality and Social Psychology Bulletin 18 199-206 Tangney J P (1991) Moral affect The good the bad and the ugly Journal of Personality and Social Psychology 61 598ndash607 Tangney J P amp Dearing R L (2002) Shame and Guilt New York Guilford Press Tangney J P Wagner P E Barlow D Marschall D E amp Gramzow R (1996) Relation of shame and guilt to constructive versus destructive responses to anger across the lifespan Journal of Personality and Social Psychology 70 797-809 Tangney J P Miller R S Flicker L amp Barlow D H (1996) Are shame guilt and embarrassment distinct emotions Journal of Personality and Social Psychology 70 1256-1269 Tangney J P Marschall D Rosenberg K Barlow D H amp Wagner P (1994) Childrenrsquos and adultrsquos autobiographical accounts of shame guilt and pride experiences A qualitative analysis of situational determinants and interpersonal concerns (manuscris nepublicat) Taylor SE (1991) Asymmetrical effects of positive and negative events The mobilization-minimization hypothesis Psychological Bulletin 110 67-85 Tracy J L amp Robins R W (2007) The self in self-conscious emotions In J LTracy RW Robins amp J P Tangney (Eds) The self-consious emotions Theory and research New York Guilford Press Tracy J L amp Robins R W (2006) Appraisal antecedents of shame and guilt Support for a theoretical model Personality and Social Psychology Bulletin 32 1339-1351 Tracy J L amp Robins R W (2004) Putting the Self Into Self-Conscious Emotions A Theoretical Model Psychological Inquiry 15 103-125 Weiner B (1985) An attributional theory of achievement motivation and emotion Psychological Review 92 548ndash573 Wicker F W Payne G C amp Morgan R D (1983) Participant descriptions of guilt and shame Motivation and Emotion 7 25-39 1048646 Autor Conf Dr Dorin NASTAS 1048646 Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 1048646 17

Tangney J P (1992) Situational determinants of shame and guild in young adulthood Personality and Social Psychology Bulletin 18 199-206 Tangney J P (1991) Moral affect The good the bad and the ugly Journal of Personality and Social Psychology 61 598ndash607 Tangney J P amp Dearing R L (2002) Shame and Guilt New York Guilford Press Tangney J P Wagner P E Barlow D Marschall D E amp Gramzow R (1996) Relation of shame and guilt to constructive versus destructive responses to anger across the lifespan Journal of Personality and Social Psychology 70 797-809 Tangney J P Miller R S Flicker L amp Barlow D H (1996) Are shame guilt and embarrassment distinct emotions Journal of Personality and Social Psychology 70 1256-1269 Tangney J P Marschall D Rosenberg K Barlow D H amp Wagner P (1994) Childrenrsquos and adultrsquos autobiographical accounts of shame guilt and pride experiences A qualitative analysis of situational determinants and interpersonal concerns (manuscris nepublicat) Taylor SE (1991) Asymmetrical effects of positive and negative events The mobilization-minimization hypothesis Psychological Bulletin 110 67-85 Tracy J L amp Robins R W (2007) The self in self-conscious emotions In J LTracy RW Robins amp J P Tangney (Eds) The self-consious emotions Theory and research New York Guilford Press Tracy J L amp Robins R W (2006) Appraisal antecedents of shame and guilt Support for a theoretical model Personality and Social Psychology Bulletin 32 1339-1351 Tracy J L amp Robins R W (2004) Putting the Self Into Self-Conscious Emotions A Theoretical Model Psychological Inquiry 15 103-125 Weiner B (1985) An attributional theory of achievement motivation and emotion Psychological Review 92 548ndash573 Wicker F W Payne G C amp Morgan R D (1983) Participant descriptions of guilt and shame Motivation and Emotion 7 25-39 1048646 Autor Conf Dr Dorin NASTAS 1048646 Universitatea bdquoAl I Cuzardquo Iaşi 1048646 17