Table of Content

UploadSearch books, presentations, business, academics Explore

Rudolf SteinerCUM L GASESC PE HRISTOS? GA 182Zrich, 16 octombrie 1918n legatura cu reflectiile pe care le-am expus aici saptamna trecuta cu privire la participarea lalumea spirituala la care sufletul omenesc trebuie sa nazuiasca n viitor, as dori sa aprofundez uneleaspecte care sunt legate de acel mod de a trai Misteriul lui Hristos ce trebuie pregatit prin idealurispirituale cum sunt cele pe care le-am analizat de curnd. Daca cercetam omul de pe pozitiiantroposofice, vom aduce n cursul expunerii de azi o oarecare iluminare a acestui enunt asadar,daca cercetam omul n viata sa sufleteasca, asa cum o putem face n prezent cu mijloacele stiinteispiritului, putem spune ca n masura n care ea este legata, pe de o parte, de viata corporala, iar pede alta parte, de viata spirituala, are loc o nclinatie tripla pentru lumea suprasensibila. Aceastanclinatie trebuie sa fie contestata atunci cnd nu vrei sa stii nimic despre lumea suprasensibila.Omul are o nclinat ie pentru a recunoaste ceea ce poate fi numit, n general, divinul. O a douanclinatie este aceea pentru recunoasterea lui Hristos; vorbim, desigur, despre omul aflat n ciclulactual de evolutie. O a treia nclinatie este aceea pentru recunoasterea a ceea ce se numeste n modcurent Duhul sau Sfntul Duh. Stiti, desigur, ca exista oameni care contesta aceste trei nclinatii.Am trait suficient contestarea divinitatii n lume, n cursul secolului al XIX-lea, cnd cel putin ncadrul culturii europene lucrurile au atins o culme. ntruct n cadrul stiintei spiritului nu existandoiala cu privire la dumnezeiescul care se afla n suprasensibil, daca ne este ngaduit sa neexprimam astfel, ne putem ntreba acum din punctul de vedere al stiintei spiritului: Ce-i determinape oameni sa conteste dumnezeiescul n general, ceea ce n Sfnta Treime este numit Dumnezeu-Tatal? Stiinta spiritului ne arata ca n fiecare caz n care omul neaga pe Dumnezeu-Tatal, asadarexistenta unui dumnezeiesc n lume, acel dumnezeiese care este recunoscut, de exemplu, si n religiaisraelita, exista o mbolnavire, o deficienta fizica n corpul uman. Pentru antroposof, a fi ateunseamna a fi bolnav. Binenteles, este o boala pe care medicii nu o trateaza; ei nsisi sufera adeseoride aceasta boala, care nu este cunoscuta de medicina actuala. Dar este o boala pe care stiintaspiritului o descopera n om cnd acesta contesta ceea ce trebuie sa simta n prezent, nu princonstitutia sa sufleteasca, ci prin cea corporala. Daca neaga ceea ce-i da un sentiment sanatos despretrupul sau, ca lumea este strabatuta de ceva dumnezeiesc, atunci, conform conceptelor stiinteispiritului, el este bolnav, trupeste bolnav. Exista foarte multi oameni care l neaga pe Hristos.Negarea lui Hristos trebuie sa fie considerata de stiinta spiritului o problema de destin, care privesteviata sufleteasca umana. Contestarea lui Hristos, stiinta spiritului trebuie s-o considere o nenorocire.Asadar, negarea lui Dumnezeu este o boala, negarea lui Hristos o nenorocire. A-l putea gasi peHristos este o problema de destin, este, ntr-un anumit sens, ceva care trebuie sa intervina n karmaomului. Este o nenorocire sa nu ai nici o relatie cu Hristos. A nega Duhul Sfnt constituie o lipsa desensibilitate a propriului spirit. Omul este alcatuit din trup, suflet si spirit sau Duh. El poatemanifesta o anumita nentelegere fata de toate trei. O boala fizica adevarata prezinta ateismul fatade divinitate. A nu gasi n viata acea legatura cu lumea care sa permita recunoasterea lui Hristosreprezinta o nenorocire. A nu gasi Duhul n interioritatea ta este o slabiciune, ntr-un anume sens oidiotie, chiar daca o idiotie mai rafinata si nerecunoscuta.Acum se pune problema: Cum l gaseste omul pe Hristos? Si tocmai despre gasirea lui Hristos vremsa vorbim azi, acea gasire a lui Hristos care poate avea loc n cursul vietii cu ajutorul sufletuluipropriu. Se aude adeseori din partea unor suflete care sunt cu adevarat cautatoare punndu-sentrebarea: Cum l gasesc pe Hristos? Daca doresti un raspuns ct mai corect la aceasta ntrebarecercetarea trebuie realizata ntr-un anumit context istoric. Sa punem n fata sufletului un anumitcontext istoric, care ne va conduce apoi, n final, n consideratiile noastre de azi, la raspunsul cautatpentru ntrebarea: Cum l gasesc pe Hristos? Stim ca perioada istorica actuala a nceput, asa cumconsidera antroposofia, n secolul al XV-lea. Daca vrem sa ne referim la un an mediu, se poate lua1413. Dar daca nu se cauta neaparat un an anume, putem spune: n secolul al XV-lea viatasufleteasca a omenirii a devenit asa cum este n prezent. Daca acest lucru nu este acceptat de istoriamai noua, motivul se afla n faptul ca se iau n conisiderare numai evenimentele exterioare si nu seare n vedere ca, de ndata ce ne ntoarcem napoi, dincolo de secolul al XV-lea, vedem ca oameniigndeau altfel, simteau altfel, actionau, prin impulsurile lor, ntr-un mod diferit, erau radicaldiferiti n viata lor sufleteasca fata de oamenii actuali. Perioada care se ncheia atunci, n 1413,ncepuse n 747 .Hr., deci n secolul al VIII-lea precrestin, astfel nct ceea ce numim n sensantroposofic perioada culturala grecolatinaocuprindem ntre anii 747 .Hr.si1413 d.Hr.

Rudolf Steiner Cum IlGasesc Pe Hristos

2READS

Info and RatingInfo and RatingCategory:Category:

Rating:Rating:Upload Date:Upload Date:

Copyright:Copyright:Tags:Tags:

Flag document for inapproriate contentFlag document for inapproriate content

Download and printthis document

Read offline in your PDF viewerEdit this document in Adobe Acrobat,Microsoft Word, NotepadKeep a copy in case this version isdeleted from ScribdRead and print without adsEmail the file

Choose a format to download in

Download Comment Link Embed Save for later Readcast0

nacest interval de timpaavut loc dupa cumstim,sianume, n prima treimeaacestei perioade, Misteriul de pe Golgota.Misteriul de pe Golgota a fost, timp de secole, pentru multi oameni punctul de ancorare a ntregiilor simtiri, a ntregii lor gndiri. Acest Misteriu este cuprins, mai ales prin sentiment, n aceletimpuri care au premers secolelor XV-XVI etc. Atunci a nceput citirea evangheliilor n cercuri largiale populatiei. Dar tot atunci a nceput si disputa n jurul chestiunii daca evangheliile sunt cuadevarat documente istorice. Iar aceasta disputa a crescut, pna la atingerea unei culmi n zilelenoastre. Nu vrem sa ne ocupam azi de diferitele etape ale acestei dispute, care joaca un rol att demare mai cu seama n cercurile teologiei protestante, vrem doar sa aducem n fata sufletelor noastreceea ce se poate spune azi referitor la ce se urmareste, de fapt, prin aceasta disputa asupraMisteriului de pe Golgota. n perioada materialista s-a ncetatenit obiceiul de a dovedi orice lucru pecale materialista. n istorie, dovedit nseamna ca ceva este atestat documentar. Dac a se gasescacte, se admite ca un eveniment istoric despre care vorbesc acele acte s-a ntmplat cu adevarat. Oasemenea forta doveditoare nu ar putea fi probabil atribuita evangheliilor. Din cartea meaCrestinismul ca fapt mistic stiti ce sunt evangheliile. Ele sunt orice altceva n afara de documenteistorice, ele sunt carii inspirate, carti initiatice. Mai de mult ele erau socotite documente istorice; apoi,prin cercetare adevarata, s-a dovedit ca nu sunt documente istorice. S-a ajuns chiar la concluzia catoate documentele aflate n Biblie nu sunt documente istorice. Iar un cercetator american, penedrept considerat a fi teolog, Adolf Harnack*, a stabilit, ca rezultat al cercetarii mai noi a Bibliei, caceea ce s-ar putea afla n mod istoric despre personalitatea lui Iisus Hristos se poate scrie pe o paginain-quarto. Numai ca nici ceea ce s-ar scrie pe acea pagina in-quarto nu poate fi sustinut din punct devedere istoric! Real este numai faptul ca nu exista documente cu adevarat valabile cu privire laMisteriul de pe Golgota. Daca, ca cercetator, ti pui ntrebarea daca poate fi dovedit azi din punct devedere istoric Misteriul de pe Golgota, trebuie spus ca acest lucru nu poate fi realizat cu mijloaceexterioare.* Adolf von Harnack, 18511930, spune textual: Sursele noastre despre prezenta lui Iisus suntfacnd abstractie de unele informatii importante venite de la apostolul Pavel primele treievanghelii. Tot ce mai stim independent de aceste evanghelii despre viata si propovaduirile lui Iisusse poate scrie comod pe o pagina in-quarto, att sunt de putine. Esenta crestinism ului, Leipzig,1901, p.13.Este un lucru bine motivat. Misteriul de pe Golgota nu poate, potrivit ntelepciunii dumnezeiesti, safie dovedit n mod exterior, materialist, din simplul motiv ca, fiind cel mai important fapt petrecutn succesiunea evenimentelor Pamntului, nu poate sa fie intuit dect pe cale suprasensibila. Celcare vrea sa gaseasca aici o dovada materialista, prin critica pe care o face, ajunge la concluzia ca nuexista o astfel de dovada. Omenirea trebuie sa fie pusa n fata deciziei de a recunoaste ca pentru aputea ntelege un eveniment ca Misteriul de pe Golgota este necesar sa urmeze calea care duce lasuprasensibil. Sufletul uman trebuie cumva fortat sa gaseasca drumul spre suprasensibil, plecndde la toate dovezile sensibile. Exista, asadar, un bun motiv pentru ca Misteriul de pe Golgota sa nupoata fi dovedit nici prin metodele stiintelor naturale si nici ale istoriei. Tocmai acest lucru va fipartea importanta a stiintei mai noi a spiritului; n timp ce orice stiinta exterioara bazata pe ceea cecade sub simturi va trebui sa admita ca nu mai are acces la Misteriul de pe Golgota, cnd ns asiteologia, n masura n care este critica, se va manifesta n mod necrestin, stiinta spiritului va fi ceacare va conduce omul spre Misteriul de pe Golgota, dar pe calea suprasensibila pe care am descris-on mai multe rnduri.Acum ne putem ntreba: Care este situatia omenirii n cea de a patra epoca culturalapostatlanteana, cea greco-romana, cnd a survenit Misteriul de pe Golgota? Stiti ce a nseamnat aceaepoca. Omenirea se dezvolta n timp, n asa fel nct ea parcurge n acelasi timp diferitele etape aleevolutiei naturii umane. n epoca egipteano-caldeana care a premers anului 747 .Hr;, omul a fostintrodus, prin evolutia sa, n ceea ce se numeste sufletul senzatiei; n epoca grecoromana n sufletulratiunii, iar n anul 1413, n epoca a cincea postatlanteana, care este epoca noastra, n asa-numitulsuflet al constientei. Astfel nct putem spune: Esenta culturii greco-latine ntre anii 747 .Hr. si 1413d.Hr. consta n aceea ca omenirea a fost educata daca ne este ngaduita aceasta expresie a luiLessing* sa-si foloseasca n mod liber sufletul ratiunii.* Educarea neam ului om enesc, 1780Sa ne punem acum ntrebarea: Care a fost mijlocul acestei epoci? Putem admite ca o epoca a careidurata s-a ntins de la 747, nainte de Misteriul de pe Golgota, pna la 1413 a avut o perioada demijloc, pna la care s-a dezvoltat n mod crescator sufletul ratiunii, iar dupa aceea a regresat sau aevoluat n mod descendent. Acest moment, usor de calculat, este anul 333 dupa nasterea lui Hristos.333 este, asadar, un moment foarte important n evolutia umanitatii, mijlocul epocii culturalegreco-romane. Cu 333 de ani mai devreme se situeaza nasterea lui Hristos, asadar ceea ce a condusla Misteriul de pe Golgota.

Putem evalua n mod corect ntreaga situatie a omenirii numai daca ne ntrebam: Ce s-ar fintmplat, daca nu ar fi survenit Misteriul de pe Golgota? Desigur, omenirea ar fi ajuns la mijloculepocii a patra postatlanteene, n anul 333, numai prin fortele elementare proprii. Ea ar fi dezvoltatdin sine nsasi toate facultatile care apartin sufletului ratiunii. n consecinta, acestea sunt fortele pecare le-ar fi avut n secolele urmatoare.Acest adevar a fost modificat n mod esential prin faptul ca a avut loc Misteriul de pe Golgota. Santmplat ceva de o deosebita maretie. Pcntruacaracteriza acest eveniment special, care da unsens ntregului Pamnt, trebuie saconsideram ca fiind cel mai important punct de vedere faptulca nu exista dect un acces suprasensibillaMisteriul de pe Golgota, ca nusepoate ajunge la el dect pe cale suprasensibila.De ce tine, de fapt, acest lucru? El este legat de faptul ca omul, desi s-a apropiat n a patra perioadapostatlanteana, catre anul 333 d.Hr., de nflorirea maxima a sufletului rat iunii, ntre nastere simoarte n corpul sau fizic el era departe de a putea ntelege natura Misteriului de pe Golgota cuforte umane obisnuite. Este vorba de faptul ca ne putem dezvolta si putem deveni foarte batrni,dar cu fortele pe care le desfasuram n noi, ca urmare a dezvoltarii noastre corporale ntre nastere simoarte, nu putem ntelege Misteriul de pe Golgota.Din aceasta cauza si contemporanii lui Hristos, cei care-l iubeau, apostolii, puteau ntelege, att cttrebuiau sa nteleaga, cum stau lucrurile cu Iisus Hristos numai datorita faptului ca erau nzestrati,ntr-un anumit sens, cu clarviziune atavica si prin aceasta aveau o idee vaga despre cel care eraprintre ei. Dar acest lucru nu-l puteau realiza prin fortele umane proprii. Si apoi, evanghelistii cares-au folosit si de carti initiatice vechi au scris acele evanghelii grandioase cu ajutorul clarviziuniiatavice vechi si nu al fortelor care se dezvoltasera n mod natural, din forte umane corespunzatoarenaturii. Dar sufletul uman se dezvolta si dupa ce a trecut de poarta mortii. Fortele sale rationalecontinua sa creasca si dupa moarte. El nvata sa nteleaga din ce n ce mai mult. Acum survine cevadeosebit, si anume contemporanii lui Hristos care se pregatisera prin iubirea lor fata de Hristospentru o viata in Christo dupa moarte au nteles pe deplin Misteriul de pe Golgota prin forte umaneproprii abia n secolul al III-lea dupa consumarea evenimentului. Asadar, cei care traisera n acelasitimp cu Hristos n calitate de apostoli si nvatacei au murit, si n timp ce traiau n lumea spiritualafortele lor au crescut exact cum cresc aici, pe Pamant. n momentul n care murim, noi nu detinemaceeasi ntelegere pe care o avem doua sute de ani dupa moarte. Abia n secolul al II-lea, catre al III-lea, oamenii au ajuns sa nteleaga, n mparatia spirituala, ceea ce tr aisera cu doua-trei secole mainainte pe Pamnt. Si atunci ei au inspirat, cu experienta lor din lumea spirituala, pe cei care seaflau pe Pamnt. Cititi, din acest punct de vedere, ce au scris asa-numitii parinti ai Bisericii nsecolele al II-lea si al III-lea, atunci cand a nceput inspiratia n sens corect, si va veti da seama cumse poate ntelege ce au spus ei despre Iisus Hristos. Ceea ce a fost inspirat de contemporanii morti ailui Iisus Hrtistos a nceput sa fie scris n secolul al III-lea. Acesti oameni ai secolului al III-lea,referindu-se la Iisus Hristos, au folosit un limbaj care, n parte, este de nenteles pentru omul actual.Vom vorbi ndata despre acest om actual.Vreau sa citez pe cineva, as putea cita si alt nume, care vorbeste dispretuitor despre culturamaterialista actuala si despre care cultura materialista spune ca ar fi exprimat o sintagmanfioratoare: Credo quia absurdum est cred ceea ce este nebunesc, absurd, si nu ceea ce este rational.Vreau sa ma refer la Tertulian*.*Tertulian, aprox. 160aprox. 220, scriitor bisericesc cartaginez. Opera sa privind aparareacrestinilor: ApologeticumCnd l citezi pe Tertulian, care a trait aproximativ n timpul n care a nceput sa se manifesteinspiratia venita de la contemporanii morti ai lui Iisus Hristos si care se afla sub aceasta inspiratie,att ct putea sa se afle ca om, ai o impresie speciala. Desigur, el scria asa potrivit constitutiei saleumane. Poti, desigur, sa ai inspiratii, dar ele sunt n functie de felul n care le poti primi. Astfel, niciTertulian nu a redat inspiratiile ntr-un mod foarte exact, ci asa cum le putea da expresie n creierulsau uman: mai nti, pentru ca traia ntr-un trup uman, muritor, iar n al doilea rnd, pentru cantr-o anumita privinta era patimas si fanatizat. El scria asa cum i venea inspiratia, dar rezultatulera uimitor, daca l examinezi corect.Din acest punct de vedere, Tertulian ne apare ca un roman fara o formatie literara deosebit denalta, dar ca un autor cu o forta de exprimare extraordinara. Se poate chiar spune: Tertulian estecel care a dat primul limbii latine posibilitatea de a exprima crestinismul. El este primul care a gasitposibilitatea de a patrunde cu atta caldura aceasta limb a, cea mai prozaica si lipsita de poezie,aceasta limba retorica, limba latina, datorita unui temperament aprins si unei asemenea sfintepatimi, nct n opera sa traieste cu adevarat viata sufleteasca nemijlocita, mai cu seama n De carneChristi sau si n acea lucrare n care ncearca sa respinga toate acuzatiile aduse crestinilor. Ele suntscrise cu o patima sfnta si cu o forta de exprimare extraordinara. Tertulian, desi roman, era lipsitde prejudecati fata de propria sa romanitate aceasta se poate vedea n lucrarea De carne Christi. Ela gasit cuvinte extraordinare pentru a-i apara pe crestini de persecutiile romanilor, a condamnat

a gasit cuvinte extraordinare pentru a-i apara pe crestini de persecutiile romanilor, a condamnatmaltratarea crestinilor pentru a-i determina sa-si renege apartenenta la Iisus Hristos, spunnd: Oarecomportarea voastra ca judecatori fata de crestini nu dovedeste suficient ca sunteti nedrepti? Trebuiesa va schimbati total procedeul pe care-l aplicati de obicei ca judecatori, sa nu-l folositi mpotrivacrestinilor. n alte situatii, voi obligati prin maltratare un martor sa marturiseasca ceea ce esteadevarat, ceea ce el crede cu adevarat. Fata de crestini va comportati exact invers. n general, vreti saaflati prin tortura adevarul; n cazul crestinilor, vreti sa obtineti minciuna. n mod asemanator,Tertulian a vorbit despre multe lucruri, n cuvinte care produceau efectul unui cui batut n teasta.La toate acestea se mai poate adauga ca pe lnga faptul ca era un barbat curajos, puternic, carepercepea desertaciunea slujbei romane facute n cinstea zeilor, era si un om care dovedea relatiilesale cu lumea suprasensibil a. El scria n asa fel, nct se vedea ca omul stie ce nseamna sa vorbestidespre lumea suprasensibila. El vorbea despre demoni asa cum vorbea despre ceilalti oameni.Tertulian spune: ntrebati-i pe demoni daca Hristos, cel despre care crestinii afirma ca ar fi un zeuadevarat, este un zeu real! Puneti fata n fata un crestin adevarat si un posedat din care vorbeste undemon si veti vedea ca, daca l veti face cu adevarat sa vorbeasca, va va marturisi el nsusi ca este undemon, caci el spune adevarul. Tertulian stie ca demonii nu mint, daca sunt ntrebati. Dar, totdemonii, atunci cnd crestinul i ntreaba din propria sa constienta, va spun si ca Hristos este zeuladevarat. Numai ca ei l urasc, pentru ca l combat. Veti afla de la demoni ca acesta este adevaratulDumnezeu. Asadar, Tertulian nu se refera numai la marturia oamenilor, ci si la aceea a demonilor.El se refera la demoni ca la martori care nu doar vorbesc, ci care si marturisesc ca Hristos esteDumnezeu adevarat. Toate acestea Tertulian le spune din propria-i constienta.Daca l cunosti pe Tertulian ca scriitor, ai toate motivele sa ntrebi: Care era crezul sau sufletescadnc, cuprins de inspiratia pe care tocmai v-am descris-o? Acest crez este foarte instructiv. CaciTeriulian avea o idee care trebuia sa devina manifesta pentru omenire mult dupa vremea sa. El semarturisea, n fond, ca apartinnd la trei principii privind natura umana. Mai nti, natura umanase poate ncarca, n prezent este vorba de vremea lui Tertulian, sfrsitul secolului al II-lea d.Hr., cu rusinea de a contesta cel mai mare eveniment de pe Pamnt. Daca omul se urmeaza numaipe sine, el nu ajunge la cel mai mare eveniment de pe Pamnt. n al doilea rnd, sufletul sau esteprea slab pentru a ntelege acest eveniment. n al treilea rnd, daca urmareste numai ceea ce faceposibil corpul sau muritor, omului i este absolut imposibil sa obtina o relatie cu Misteriul de peGolgota. Aceste trei lucruri constituie marturisirea de credinta a lui Tertulian. El a rostit cuvintele:Crucificat a fost Fiul lui Dum nezeu*; trebuie s-o credem, pentru ca este rusinos. El a si murit; estecredibil tocmai pentru ca este o ineptie. Prorsus credibile est, quia inaptum est. Aceasta fraza afost rostita de Tertulian. Cealalta fraza care i este atribuita Credo quia absurdum est nu segases te nicaieri, nici la Tertulian, nici la alt parinte al Bisericii. Cei mai multi oameni i atribuie luiTertulian numai aceasta fraza, care nu este adevarata. n al treilea rnd, Iar cel ngropat a nviat;Tertulian spune: Trebuie s-o credem, pentru ca este imposibil.* Crucificat a fost Fiul lui Dumnezeu, Tertulian, n De carne Christi (dupa Istoria idealism ului deWillmann, vol. 2, p. 133).Este de la sine nteles ca aceasta exprimare a lui Tertulian apare oamenilor moderni ca ceva deneacceptat. Sa ne imaginam ca unul dintre cei patrunsi n prezent de gndirea materialista aude cacineva spune: Hristos a fost rastignit; trebuie s-o credem pentru ca este rusinos. Hristos a murit;trebuie s-o credem pentru ca este o ineptie. Hristos a nviat cu adevarat; trebuie s-o credem pentruca este imposibil. Sa ne reprezentam ce relatie poate dobndi un astfel de scrutator al lumii cuadevarat monist de azi cu astfel de afirmatii.Dar ce voia sa spuna Tertulian? El a devenit, chiar prin inspiratia sa, un adevarat cunoscator deoameni pentru vremea sa, nct a recunoscut pe ce cale se afla natura umana. Oamenii se ndreptauspre secolele urmatoare ale celei de a patra perioade postatlanteene, cea greco-romana. Cu acelasinumar de ani cu care Misteriul de pe Golgota premersese mijlocului acestei epoci (333 de ani), tot cuattia ani dupa aceasta data anumite forte spirituale intentionau sa conduca evolutia pamnteanape cu totul alte c ai dect cele deschise de Misteriul de pe Golgota. 333 de ani dupa anul 333nseamna 666; acesta este num arul despre care vorbeste autorul Apocalipsei*. Cititi pasajele n care serefera la 666! Atunci trebuia sa se ntmple, potrivit intentiei anumitor forte spirituale, ceva cuomenirea, si s-ar fi ntmplat daca nu ar fi survenit Misteriul de pe Golgota. Ar fi fost folosita caleadescendenta care ar fi fost hotarta pentru omenire ncepnd cu anul 333, ca moment de vrf alculturii sufletului ratiunii, n scopul aducerii omenirii n cu totul alta directie dect trebuia, potrivitintentiei acelor entitati dumnezeiesti de care era legata de la nceput, din perioada saturniana.Sufletul constientei, care trebuia sa apara n lume mult mai trziu, ar fi fost dat umanitatii printr-un fel de revelatie nca din anul 666. Daca acest lucru ar fi devenit realitate, daca s-ar fi mplinitintentiile acelor entitati opuse evolutiei umane, dar care doreau sa acapareze n beneficiul lor aceastaevolutie, omenirea anului 666 ar fi fost nzestrata cu sufletul constientei, asa cum se va ntmplamult dupa timpul nostru.*Vezi cap. 13, versetul 18 din ApocalipsaEntitatile adverse zeilor iubitori de oameni vor sa transpuna ntr-un moment incipient, n careomenirea nca nu era matura pentru asa ceva, ceea ce entitatile spirituale favorabile oamenilor vorrealiza mult mai trziu. n felul acesta, ceea ce ar trebui sa se ntmple la mijlocul perioadei noastre,

realiza mult mai trziu. n felul acesta, ceea ce ar trebui sa se ntmple la mijlocul perioadei noastre,deci cu 1080 de ani dupa anul 1413, adica n anul 2493 abia atunci omul va fi avansat n ceea cepriveste cuprinderea constienta a propriei sale personalitati , ar fi fost inoculat omului n anul 666de catre forte ahrimanic luciferice.Ce urmareau aceste fiinte? Ele voiau sa dea omului sufletul constientei, dar i-ar fi implantat astfel onatura care i-ar fi facut imposibila gasirea caii spre sinea spirituala, spre spiritul vietii si spre omul-spirit. Li s-ar fi nchis oamenilor calea spre viitor si ar fi fost ndrumati spre cu totul alte cai deevolutie. Istoria nu s-a derulat asa cum s-a intentionat, n acest mod fenomenal, extraordinar, dardiabolic, nsa urmele acestei ncercari se regasesc totusi n istorie. Ele s-au putut manifesta prin aceeaca sau petrecut lucruri despre caresepoate spune ca oameniilefac pe Pamnt, pentru ca executaceleindica anumite entitati spirituale. Si mparatul Iustinian* a fost sluga anumitor entitati atuncicnd el, care era un dusman al tuturor lucrurilor transmise din nalta ntelepciuneaculturiigrecesti,anchis n anul 529 scoala filosofilor delaAtena, astfel nct tot ce mai ramasese dineruditia greaca a fost expulzat mpreuna cu nalta stiinta platonician-aristotelicasia emigrat nPersia. Mai nainte, cndZeno Isauricus**, n secolul al V-lea, gonise, de asemenea, pe nteleptiigreci din Edessa, nvatatii sirieni au fugitlaNisibis.nfelul acesta,laapropierea anului 6 seadunaselaacademia persana delaGondishapur cea mai aleasa clasa de eruditi proveniti dinvechea cultura greacasicare nu daduse nicioatentie Misteriului de pe Golgota.ncadrulacademiei din Gondishapur propovaduiau nvataturi cei ce erau inspirati de fortelelucifericahrimanice.

Justinian, 527-565, mparat al Imperiului roman de rasarit.Zeno Isauricus, mparat 474-491. A nchis scoala de la Edessa prin edictul din 489.

Daca n anul 666 s-ar fi ntmplat cele preconizate, daca ar fi avut succes deplin ceea ce se intentionade catre academia din Gondishapur, ar fi aparut nca din sccolul al VII-lea oameni foarte nvatati,geniali, care ar fi calatorit prin vestul Asiei, prin nordul Africii, prin sudul Europei si care ar firaspndit acea cultura izvorta din nvataturile academiei. Acea cultura trebuia sa desavrseascapersonalitatea omului, sa instaureze sufletul constientei. Dar acest lucru nu s-a ntmplat. Lumealuase deja o alta cale dect aceea care ar fi facut posibil sa se petreaca asemenea lucruri. Din aceastacauza, ntregul soc care urma sa fie transmis culturii occidentale de catre academia din Gondishapura fost amortizat. Si n loc sa rezulte o ntelepciune fata de care tot ce stim azi despre lumeaexterioara ar fi fost o bagatela, n locul unei ntelepciuni obtinute prin inspiratie, pe cale spirituala,care urma sa ne spuna tot ceea ce va fi cucerit prin experimentare treptata si prin stiinta naturiipna n anul 2493 si care ar fi rezultat atunci printr-o eruditie stralucitoare, extraordinara, au ramasnumai resturile acesteia, ceea ce nvatatii arabi au adus n Spania. Dar si ele erau deja perimate. nlocul acestei actiuni esuate a ramas mohamedanismul, a ramas Mahom ed* cu nvatatura sa si arezultat Islamul n locul a ceea ce ar fi trebuit sa porneasca din academia de la Gondishrapur.Lumea a fost abatuta, prin Misteriul de pe Golgota, de la aceasta directie daunatoare.* Mahomed, aprox. 570632.Si ea a fost abatuta nu numai prin aceea ca mai devreme avusese loc Misteriul de pe Golgota, ci side faptul ca acest eveniment nu poate fi nteles de fortele omenesti obisnuite care actioneaza pna la

de faptul ca acest eveniment nu poate fi nteles de fortele omenesti obisnuite care actioneaza pna lamoarte; n cadrul omenirii occidentale a avut loc ceea ce am descris mai devreme: inspiratia venitadin partea mortilor, asa cum am observat n cazul lui Tertulian si al altora.Astfel, mintea oamenilor a fost orientata spre Misteriul de pe Golgota si prin aceasta spre cu totulaltceva dect ceea ce ar fi trebuit sa emane din academia de la Gondishapur. Astfel, s-a mpiedicatraspndirea acelei ntelepciuni, nalte dar dracesti, pe care o pregatea academia de la Gondishapur, siaceasta s-a facut pentru salvarea omenirii. Multe dintre cele inspirate de morti au iesit la iveala doarfragmentar, totusi omenirea a fost ferita de a prelua n snfletul ei ceea ce academia de laGondishapur ar fi dorit.Evenimente ca cele avute n vedere de academia de la Gondishapur, se ntmpla, desigur, dincolo deculisele exterioare ale evolutiei lumii. Oamenii sunt n relatie cu acestea, dar ele se desfasoara nntregime n suprasensibil. Iar noi nu putem judeca evenimentele, nici pe cele urmarite de academiade la Gondishapur, nici Evenimentul de pe Golgota, numai pe baza a ceea ce se ntmpla n planfizic. Daca vrem sa descriem astfel de evenimente, trebuie sa le c autam n profunzimi mult maisemnificative.Omenirii i-a ramas totusi ceva din ceea ce ar fi trebuit sa se ntmple atunci si a fost amortizat, tocitprin aceea ca n locul unui lucru grandios a rezultat fantasticul, lamentabilul Islam. Ceva sentmplase totusi. Atunci omenirea, asupra careia a actionat impulsul de la Gondishapur, acestimpuls neopersan care a adus la timp nepotrivit impulsul lui Zarathustra, a primit, exprimat maitrivial, o lovitura pna n corporalitatea ei; a primit un impuls pna n corporalitatea ei fizica, cucare ne nastem n continuare, care este identic cu cel caracterizat mai sus. A fost inoculata omeniriiacea boala care, daca se manifesta, conduce la negarea lui Dumnezeu-Tatal.Asadar, ntelegeti ca omenirea, n masura n care este civilizata, are azi n corp un spin. SfntulPavel vorbeste foarte m ult despre acest spin*, n mod profetic. El l avea deja la vremea sa; ceilalti l-auprimit abia n secolul al VII-lea. Dar acest spin se va raspndi tot mai mult, va deveni din ce n cemai important. Daca faceti, n prezent, cunostinta cu un om care se daruieste cu totul acestuighimpe, acestei boli caci este vorba de un ghimpe n corpul fizic, ceea ce nseamna o adevarataboala , veti vedea ca el va deveni ateu, un om care neaga pe Dumnezeu, divinitatea. De fapt, opredispozitie pentru acest ateism exista n orice om care apartine civilizatiei moderne; problema estenumai daca el se daruieste acestei predispozitii. Omul poarta n sine acea boala care-l ndeamna saconteste divinitatea, cnd, de fapt, potrivit firii sale ar trebui sa realizeze recunoasterea acesteia.Aceasta fire a fost ntru ctva minerealizata, contorsionata n evolutia ei, astfel nct purtam cu totiin noi boala celui ce neaga pe Dumnezeu.* Cor. II, 12,7.Prin aceasta boala se creeaza o legatura mult mai strnsa ntre sufletul si trupul omului, dectfusese cazul mai devreme si dect exista chiar n natura umana. Sufletul se uneste parca mai strnscu trupul. Sufletul nu este predispus, prin natura sa, sa participe la destinul trupului, dar el ajungesa se implice tot mai mult n evolutia trupului, chiar si n destinele nasterii, ereditatii si ale mortii.nteleptii de la Gondishapur au vrut, nca de atunci, sa-l faca pe om foarte ntelept, pe acestPamnt, dar prin aceasta sa determine sufletul sa participe la moarte, astfel nct o data trecut prinpoarta mortii, el nu ar mai avea posibilitatea sa participe la viata spirituala si la ncarnarileulterioare. ntr-o forma mai mult diletanta acest lucru l vor unele societati secrete din timpulnostru. Cei din Gondishapur voiau chiar sa-i mpiedice evolutia ulterioara. Ei doreau sa-l cstigepentru sine, pentru o cu totul alta lume, sa-l priveze de viata pamnteasca, pentru a-l devia de lascopul pentru care omul se afla pe Pamnt, de la ceea ce el trebuie sa nvete printr-o evolutie lenta,treptata, prin care va ajunge la sinea spirituala, la spiritul vietii si la omul-spirit.Sufletul uman ar fi facut cunostinta cu Pamntul mai mult dect fusese hotart. Moartea, care estepredeterminata numai pentru trup, ar fi devenit, ntr-o oarecare masura, destin al sufletului.mpotriva acestui lucru s-a actionat prin Misteriul de pe Golgota. n felul acesta omul s-a nrudit cumoartea, dar prin Misteriul de pe Golgota el a fost aparat de aceasta nrudire. Daca, pe de o parte,un anumit curent din evolutia cosmica a determinat o legatura mai mare a sufletului cu trupuluman dect i fusese destinat omului, Hristos, pe de alta parte, pentru a mentine echilibrul, a legatsufletul mai mult de Duh dect fusese hotart initial. Astfel, prin Misteriul de pe Golgota sufletuluman a fost adus mai aproape de Duh dect i fusese predeterminat. Aceasta ne da posibilitatea dea percepe corect legatura Misteriului de pe Golgota cu fortele cele mai interioare ale naturii umanen decursul mileniilor. Daca vrem sa ne apropiem n mod istoric corect de Misteriul de pe Golgota,trebuie sa comparam interactiunea dintre trup si suflet, determinata de Ahriman si Lucifer, cuinteractiunea dintre suflet si spirit.Biserica catolica, care a fost puternic influentata de resturile impulsului academiei de laGondishapur, a hotart n mod dogmatic n 869, la Conciliul ecumenic general de laConstantinopol, ca nu trebuie sa credem n Duh, pentru ca nu dorea sa aduca lumina n ceea cepriveste Misteriul de pe Golgota, ci voia sa raspndeasca ntunericul asupra lui. Biserica catolica aeliminat Duhul n 869. Dogma adoptata atunci spune ca nu trebuie sa credem n Duh, ci numai ntrup si suflet, si ca sufletul ar avea n el ceva asemanator spiritului. Dar faptul ca omul ar fi alcatuitdin trup, suflet si spirit a fost negat de catre Biserica catolica, aflata direct sub influenta impulsuluide la Gondishapur. Istoria oferita pentru uzul oamenilor pe care vrea sa-i conduca ntr-o anumita

de la Gondishapur. Istoria oferita pentru uzul oamenilor pe care vrea sa-i conduca ntr-o anumitadirectie este alta dect cea reala. Asadar, prin Misteriul de pe Golgota, omul a devenit mai nrudit cuspiritul. Prin aceasta, n om exista doua fort e: forta care sufleteste l face asemanator mortii si aceaforta care-l elibereaza din nou de moarte, care-l conduce spre spirit. Ce fel de forta este aceasta? V-am spus: Predispozitia de a-l contesta pe Dumnezcu este un fel de boala pe care, n cadrul omeniriicivilizate, o purtam cu totii n noi datorita corpului nostru. Cnd ne ntelegem pe noi n mod corect,cu att mai mult nu-l negam pe Dumnezeu cnd l regasim prin Hristos. Asa cum corpul nostruare n sine o forta de mbolnavire care tinde spre negarea lui Dumnezeu, prin faptul ca avem n noiforta lui Hristos, ca urmare a Misteriului de pe Golgota, detinem si o forta vindecatoare, o fortamntuitoare. Pentru noi toti, Hristos este, n sensul cel mai adevarat al cuvntului, Mntuitorul,vindecatorul acelei boli ascunse care l poate face pe om sa fie tagaduitorul lui Dumnezeu.Timpurile noastre sunt n multe privinte o rennoire a acelor timpuri care au existat n parte prinMisteriul de pe Golgota, n parte prin ceea ce s-a ntmplat n 333, si n parte prin ceea ce s-antmplat n 666. Aceste lucruri au produs efecte foarte exacte. ntelegeti corect Misteriul de peGolgota, daca cunoasteti ca el nu poate fi perceput prin fortele care-i sunt date omului de trairea, nplan fizic, pna la moarte ntr-un corp fizic. Chiar si contemporanii care i-au fost apostoli lui Hristosau nteles din propriile lor forte Misteriul de pe Golgota abia n secolul al III-lea, asadar mult timpdupa moartea lor. Dar toate aceste lucruri fac parte din evolutie, toate aceste lucruri au anumiteurmari.Ne aflam azi ntr-o situatie cu totul diferita de cea n care au fost contemporanii lui Hristos sau ceicare au trait n secolele urmatoare, pna n secolul al VII-lea. Noi ne apropiem deja n cea de a cinceaepoca postatlanteana si suntem foarte avansati n aceasta; traim n secolul al XX-lea. n timp ce nenastem ca suflete care au cobort din lumea suprasensibila n cea sensibila, cu sute de ani naintenoi am avut anumite trairi n lumea spirituala. Asa cum contemporanii Misteriului de pe Golgotaau ajuns la ntelegerea deplina a evenimentului cteva secole mai trziu, tot asa si noi traim ca unfel de oglindire nainte de nastere, si anume timp de secole nainte de a ne naste. Acest lucru estensa valabil numai pentru oamenii actuali. Prin faptul ca se nasc n lumea fizica, acestia detin cevacare este ca o reflectare a Misteriului de pe Golgota, ca o imagine n oglinda a ceea ce era trait nlumea spirituala timp de secole dupa Misteriu.Acest impuls nu-l poate vedea nemijlocit cel ce nu are vedere n suprasensibil, dar toti pot traiefectul acestui impuls n sine. Si atunci afla raspunsul la ntrebarea: Cum l gasesc pe Hristos?Pentru a-l gasi pe Hristos este necesara urm atoarea traire: mai nti ti spui: Vreau sa ma luptpentru autocunoastere att ct mi este posibil, potrivit cu personalitatea mea umana individuala.Nici unul dintre cei care nazuiesc n mod cinstit sa obtina cunoasterea de sine nu va putea spune canu poate concepe ceea ce de fapt nazuieste. Eu ramn, cu puterea mea de cuprindere, n urma aceea ce nazuiesc; mi resimt neputinta fata de stradania mea. Aceasta traire este foarte importanta;ar trebui s-o aiba oricine recunoaste n mod cinstit, n cunoasterea de sine, un anumit sentiment alneputintei. Acest sentiment este sanatos, nefiind nimic altceva dect perceperea bolii, si esti cuadevarat bolnav atunci cnd ai o boala si nu o simti. Prin faptul ca resimti neputinta de a te ridicala dumnezeiesc ntr-un anumit moment din viata, simti n tine acea boala care ti-a fost inoculata. Siprin aceasta simti ca sufletul este condamnat s a moara prin trupul nostru, asa cum este el nprezent, mpreuna cu acesta. Cnd o asemenea neputinta este resimtita suficient de intens, aparecealalta traire, care ne spune: Dar noi putem, daca nu ne daruim lucrului ce-l obtinem prin fortelecorporale proprii, putem, daca ne daruim lucrului ce ni-l da spiritul, sa depasim aceasta moartesufleteasca interioara. Avem posibilitatea sa regasim sufletul nostru si sa-l legam de spirit. Putemtrai nimicnicia existentei, pe de o parte, si glorificarea existentei din noi nsine, pe de alta parte, cndtrecem dincolo de simtirea neputintei. Putem simti boala n neputinta noastra si putem simti pevindecator, forta vindecatoare, cnd resimtim neputinta, cnd am devenit nruditi cu moartea nsufletul nostru. n timp ce simtim vindecatorul, simtim si ca purtam n sufletul nostru ceva carepoate nvia oricnd din moarte n propria noastra traire interioara. Cnd cautam aceste doua trairi,gasim n propriul nostru suflet pe Hristos. Este trairea n ntmpinarea careia merge omenirea.Angelus Silesiu* a spus-o atunci cnd a rostit cuvintele pline de semnificatie: Hristos nu te poate Crucea de pe Golgota nu te poate mntui de cel rau, Cnd nu este naltata si n tine.* Angelus Silesius (Johann Scheffler), 16241677. Din Cherubinischen Wanderm ann, I, aforismul 62.Ea poate fi naltata n om, n timp ce acesta simte cei doi poli: neputinta, prin ce este trupesc,nvierea, prin spiritualitatea proprie. Evenimentul interior alcatuit din aceste doua parti este ceea cetinde cu adevarat spre Misteriul de pe Golgota. Acesta este un eveniment fata de care nu te potiscuza spunnd ca nu ai dezvoltate facultati suprasensibile, deoarece nu ai nevoie de acestea. Nu ainevoie dect sa exersezi introspectia si sa ai vointa pentru aceasta introspectie, si pentru combatereaacelui orgoliu, att de curent n ziua de azi, care nu permite omului sa observe ca, atunci cnd sebizuie pe fortele sale proprii, el devine orgolios fata de aceste forte. Cnd nu simti ca deviineputincios prin propriile tale forte, atunci nu simti nici moartea, nici nvierea, nu ajungi niciodatasa ntelegi gndul lui Angelus Silesius: Crucea de pe Golgota nu te poate mntui de cel rau, Cndnu este naltata si n tine.Cnd resimtim neputinta si revenirea din neputinta, survine ntmplarea fericita ca avem cu adevarat o relatie reala cu Iisus Hristos. Caci accasta traire este repetarea a ceea ce cu sute de ani n urmaam trait n lumea spirituala. Trebuie s-o cautam n imaginea reflectata n suflet, pe planul fizic.Cautati n dumneavoastra si veti gasi neputinta. Cautati si, dupa ce o veti gasi, veti afla vindecarea

Cautati n dumneavoastra si veti gasi neputinta. Cautati si, dupa ce o veti gasi, veti afla vindecareade neputinta, nvierea sufletului spre spirit. Dar nu va lasaiti nselati n aceasta cautare de unelelucruri propovaduite azi ca mistica sau chiar de unele marturisiri de credinta pozitive. Cndvorbeste, de exemplu, Harnack, despre Hristos, ceea ce spune el nu este adevarat, pentru simplulmotiv ca acelasi lucru cititi-i textul se poate spune despre Dumnezeu n general. Aceleasi lucruripot fi spuse tot att de bine evreilor sau mahomedanilor despre Dumnezeu. Si multi dintre cei carevor azi sa faca parte dintre cei treziti, spun: Eu traiesc pe Dumnezeu n mine dar ei nu-l traiescdect pe Dumnezeu-Tatal, si chiar si pe acesta numai ntr-o forma atenuata, pentru ca nu observaca sunt bolnavi si repeta doar vorbe traditionale. Asa face, de exemplu, Johannes Mller*. Dar totiacestia nu-l au pe Hristos, caci vietuirea lui Hristos nu consta dintr-o traire a lui Dumnezeu nsufletul uman, ci din doua etape: trairea mortii n suflet prin trup si nvierea sufletului prin spirit.Iar cel care spune omenirii ca nu simte numai pe Dumnezeu n sine asa cum afirma si teosofiipur retorici , ci poate vorbi despre cele doua evenimente, despre neputinta si despre revenirea dinneputinta, acela vorbeste despre adevarata traire a lui Hristos. Cel care se afla pe o calesuprasensibila gaseste singur resursele care stimuleaza anumite forte suprasensibile si care-l conduccatre Misteriul de pe Golgota.* Johannes Mller, 18641949, filosof.Azi nu trebuie sa disperi ca nu l-ai putea gasi pe Hristos n trairea proprie nemijlocita, caci l-ai gasit,daca te-ai regasit pe tine, dar iesind din starea de neputinta. ntregul sentiment al nimicniciei carene copleseste atunci cnd gndim fara orgoliu la fortele noastre proprii trebuie sa premeargaimpulsului lui Hristos. Misticii cred ca daca putem spune: n Eul meu am gasit Eul superior, Eul luiDumnezeu, aceasta nseamna crestinism. Dar ei se nseala. Crestinismul trebuie sa se bazeze peadevarul: Crucea de pe Golgota nu te poate mntui de cel rau, Cnd nu este naltata si n tine. Sepoate vedea si din amanuntele vietii ct de adevarat este ceea ce spun si se poate apoi urca de laaceste amanunte ale vietii la marea traire a neputintei si a nvierii din neputinta. Ar fi frumos, maiales n prezent, daca oamenii ar gndi: Este absolut sigur ca exista n adncurile sufletelor omenestio tendinta spre adevar si, ca urmare, de a exprima adevarul. Dar tocmai cnd avem aceasta intentiede a grai adevarul putem face un prim pas pe calea spre resimtirea neputintei corpului uman fatade adevarul dumnezeiesc. n clipa cnd exercitati introspectia cu privire la rostirea adevarului,ajungeti la ceva uimitor. Poetul a sim tit acest lucru* cnd a spus: Daca vorbeste sufletul, atuncisufletul, ah! deja nu mai vorbeste. Pe calea pe care ceea ce traim cu adevarat ca adevar interior nsuflet devine vorbire el se si toceste. Nu moare n ntregime n vorbire, dar deja se toceste. Iar cel cecunoaste limba stie ca numai atunci cnd numele propriu indica un singur obiect sunt desemnaricorecte pentru acest obiect. De ndata ce avem nume generalizate, fie ca sunt parti de cuvntprincipale, temporale sau adjectivale, noi nu mai rostim adevarul pe deplin. Atunci adevarul constan aceea ca suntem cons tienti ca trebuie sa ne abatem cu fiecare propozitie de la adevar.* Friedrich Schiller, n Tabulae voltivae.Din punct de vedere al stiintei spiritului ncercam sa evidentiem prin aceasta marturisire faptul caomul cu fiecare afirmatie spune un neadevar n timp ce se procedeaza n modul pe care vi l-amdescris. V-am spus n mod repetat: n stiinta spiritului nu are att de mare importanta ceea ce sespune caci si aceasta ar cadea prada unei judecati a neputintei , mai important este cum se spune.ncercati sa urmariti puteti face acest lucru si n scrierile mele cum fiecare lucru este caracterizatdin cele mai diferite puncte de vedere. Numai atunci te poti apropia de lucruri. Cel care crede cavorbele sunt altceva dect o euritmie se nseala. Cuvintele sunt o euritmie realizata de laringe, sicoactionata de aer. Ele sunt doar gesturi, numai ca acestea nu sunt facute cu minile si cu picioarele,ci cu laringele. Trebuie sa devenim constienti de faptul ca noi nu facem dect sa indicam un anumitlucru si ca ob tinem o relatie corecta cu adevarul numai atunci cnd n cuvinte aflam acel lucru pecare vrem sa-l exprimam si cnd traim ca oameni astfel, nct suntem constienti ca n cuvintetraiesc indicatii. Aceasta vrea sa indice printre altele si euritmia, care face din ntregul om unlaringe, adica prin ntregul om se exprima ceea ce altfel se manifesta numai prin laringe, pentru caoamenii sa resimta nca o data ca atunci cnd emit sunete nu fac altceva dect sa gesticuleze. Euspun tata, spun mama. Daca generalizez totul, nu ma pot exprima cu adevarat dect atuncicnd celalalt a trait aceste lucruri mpreuna cu mine n elementul social, cnd ntelege gesturile.Renviem din neputinta pe care o resimtim fata de limba, sarbatorim aceasta renviere cndntelegem ca n timp ce deschidem gura trebuie deja sa fim crestini. Ceea ce a aparut din Cuvnt,din Logos n cursul evolutiei nu poate fi nteles dect atunci cnd este din nou legat de Hristos, cndconstientizam ca prin faptul ca trupul nostru devine unealta exprimarii el trage adevarul n jos,astfel nct acesta moare partial pe buzele noastre si l reanimam in Christo, cnd devenimconstienti ca trebuie sa-l spiritualizam, adica sa gndim mpreuna cu spiritul; deci nu sa acceptamlimba ca atare, ci sa gndim mpreuna cu spiritul. Dragi prieteni, aceasta trebuie sa nvatam.Nu stiu daca timpul mi va permite sa ma exprim si mine n mod oficial asupra unui lucru caacesta. As dori s-o fac, dar vreau s-o spun mai nti aici. Se poate face o descoperire uimitoare. Vreaus-o ilustrez cu ajutorul unui exemplu. Am analizat studiile, foarte interesante pe care le-a facutWoodrow Wilson* privind istoria, literatura, viata americana. Se poate spune ca Woodrow Wilson adescris cu mare forta viata americana, asa cum progreseaza ea de la est spre vest. El scrie ntr-un stiltipic american si lucurile sunt reproduse n mod foarte captivant. Prin parcurgerea celor scrise de elpoti cunoaste esenta vietii americane caci Woodrow Wilson este americanul cel mai tipic. Amcomparat unele din expunerile lui Woodrow Wilson cu unele pareri, de exemplu, ale lui Herm ann

comparat unele din expunerile lui Woodrow Wilson cu unele pareri, de exemplu, ale lui Herm annGrim m ** aceasta comparatie se poate face n mod ct se poate de obiectiv , un personaj tipicgerman, tipic central-european al secolului al XIX-lea, care prin modul sau de a scrie mi este tot attde simpatic pe ct de antipatic mi este Woodrow Wilson. Dar aceasta, n treacat fie spus, este oproblema personala. mi place felul de a scrie al lui Hermann Grimm si resimt ca pe un lucrupotrivnic mie modul lui Woodrow Wilson de a scrie, dar cu toate acestea trebuie sa fim obiectivi:americanul tipic Woodrow Wilson scrie ntrun mod pursisimplu stralucitor, grandios, mai ales despre dezvoltarea poporului american. DarlaWoodrow Wilson putem gasi fraze care corespund aproapead litteramcu cele scrise deHermann Grimm,siinvers. Orice plagiat este exclus! Nici nu poatefivorba de un plagiat,aceasta este cu totul imposibil. Am ajuns la un punct unde, fara a deveni burghezi sau filistini,putem spune ca atunci cnd doi oameni spun acelasi lucru ei nu o facnacelasi fel.Aici intervineproblema: Ce este uimitor n faptul ca Woodrow Wilsonidescrie pe americani mult maisugestiv dect a facut-o Hermann Grimmna sa Metodaaistoriei, desi el se exprima aproape cuaceleasi cuvinte ca Hermann Grimm?

Mere literarture and other essays, traducere autorizata n germana de Hans Willand,Mnchen, 1913Hermann Grimm, 18381901, istoric de arta. Vezi comparatia ntre Wilson si Grimm nconferinta din 30 martie 1918, Berlin n Erdensterben und Weltenleben,Nr. bibl. 181,Dornach, 1967

Daca aprofundam acest aspect, vom vedea ca tot ce a scris Hermann Grimm este rezultatul uneilupte personale, individuale. Totul se petrece n lumina culturii secolului al XIX-lea, dar se exprimadin sufletul cel mai nemijlocit al constientei. Woodrow Wilson descrie n mod stralucit, dar stapnitde ceva aflat n subconstientul sau. Este prezenta o posesiune demonica. n subconstientul sau segaseste ceva care i sugereaza ce sa astearna pe hrtie. Demonul care iese la suprafata ntr-unamerican al secolului al XX-lea vorbeste prin sufletul sau. De aici, maretia, forta.Azi, cnd omenirea, care a devenit lenesa, citeste avnd n vedere numai continutul, a sosit timpulca omul sa nteleaga ca nu mai este att de important continutul, ci este vorba de cine spune unanumit lucru, trebuie sa cunosti omul din ceea ce spune, pentru ca vorbele nu sunt dect gesturi sitrebuie sa stii cine face aceste gesturi. Aici, dragi prieteni, se afla un Misteriu extrem de mare alvietii cotidiene. Lucrurile se pun n mod diferit daca n Eul personal se da o lupta etapa dupa etapasau daca se primeste o sugestie (inspiratie) de undeva ntr-un mod oarecare. Inspiratia actioneazachiar mai sugestiv, pentru ca ceea ce rezulta dintr-o lupta trebuie sa fie din nou cucerit, printr-olupta, n fiecare etapa. Se apropie timpul n care nu va trebui sa se aiba n vedere numai continutulad litteram a ceea ce ai n fata sufletului, ci, nainte de toate, cei care spun un lucru oarecare; nupersonalitatea fizica exterioara, ci ntregul context uman spiritual.Cnd oamenii ntreaba, n prezent: Cum l gasesc pe Hristos? trebuie sa li se raspunda ca la Hristosnu se poate ajunge printr-o scormonire intelectuala oarecare sau printr-o mistica comoda; el poate fiatins numai cnd ai curajul sa patrunzi direct n viata. Si ntr-un asemenea caz trebuie sa simti sineputinta n fata limbii, n care trupul te-a transpus prin aceea ca el devine purtatorul limbii; apoitrebuie sa simti renvierea spiritului n Cuvnt. Nu numai Litera om oara, spiritul da viata*,sintagma care si ea este de multe ori nenteleasa corect, ci chiar sunetul omoara, si spiritul trebuie sadea din nou viata, prin aceea ca n fiecare traire separata te legi n mod concret de Hristos si deMisteriul de pe Golgota. n acest prim pas l gasesti pe Hristos: a cauta si nu numai a privi lacontinutul cuvintelor frumoase, asa cum sunt obisnuiti, n prezent, oamenii, a cauta contexteleumane, a descoperi cum apar cuvintele din locul de unde sunt rostite. Acest lucru devine din ce nce mai important. Daca macar unii dintre noi s-ar gndi la acest lucru, nu s-ar ntmpla att de desca oamenii sa spuna: Cutare a vorbit n mod pur antroposofic sau teosofic; puteti numai sa cititidespre aceste lucruri! Nu este vorba ce cuvinte se afla aici, ci din ce spirit sunt ele rostite. Nu cuvintevrem sa raspndim prin intermediul antroposofiei, ci un nou spirit, n orice caz acel spirit caretrebuie sa fie, ncepnd din secolul al XX-lea, spiritul crestinismului.

* Cor., II, 3,6.Aceste lucruri am vrut sa le prezint n expunerea de azi si sunt bucuros ca am putut sa fac legaturacu cele spuse acum opt zile, ca am putut, din nou, sa ma refer la aspectele care ne privesc pe toti.Sper ca n cel mai scurt timp sa putem continua expunerile, aici la Zrich. ntotdeauna cndsuntem despartiti spatial gndim: Suntem, ca antroposofi, mpreuna n sufletele noastre si n acestsens ramnem mereu credinciosi si uniti n spiritul umanitatii, care trebuie sa fie activ si constructivaici.

Garcia Marquez, Gabriel -Despre Dragoste Si AltiDemoniRCS48 Reads

Garcia Marquez, Gabriel -Dragostea in VremeaHolereiRCS8 Reads

Dumas, Alexandre - DupaDouazeci de AniRCS23 Reads

Dumas, Alexandre, Fiul -Dama Cu CameliiRCS3 Reads

Agatha Christie - ZeceNegri MititeiRCS16 Reads

Agatha Christie - Spre ZeroRCS4 Reads

Agatha Christie - FataPastoruluiRCS4 Reads

More From This User

71 p. 208 p. 619 p.

130 p.

113 p. 224 p. 9 p.

Agatha Christie - Cutitul inCeafaRCS35 Reads

Agatha Christie - CrimaDin MewsRCS4 Reads

Agatha Christie -Chiparosul TristRCS19 Reads

Agatha Christie - Cartile PeMasaRCS40 Reads

Agatha Christie - AnuntulMortuarRCS6 Reads

Arhitectura ecologicaRCS11 Reads

Bucuresti ArhitecturaRCS5 Reads

Suzanne Ward - MateiVorbeste-mi Despre RaiRCS26 Reads

Swami Panchadasi AuraUmanaRCS13 Reads

Doreen Virtue FragmenteMedicina Cu IngeriRCS5 Reads

94 p. 32 p. 212 p.

97 p. 202 p. 16 p.

21 p.

96 p. 26 p. 9 p.

Anthony de MelloRugaciunea BroasteiRCS38 Reads

Doreen Virtue IngeriIntrupati Si StarpeopleRCS168 Reads

Arthur E.powell - DublulEtericRCS48 Reads

Brian L Weiss O Marturie aReincarnariiRCS1 Reads

Rudolf Steiner - ApocalipsaLui IoanRCS6 Reads

Rudolf Steiner -Antroposofie Si CrestinismRCS10 Reads

Camus, Albert - StrainulRCS8 Reads

Camus, Albert - CadereaRCS1 Reads

120 p. 49 p. 78 p.

68 p. 129 p. 124 p.

31 p. 47 p.

Who Gets Oscar? Pop! Pop! Popcorn! Double Feature

Featured

1 p. 1 p. 31 p.

thestate thestate Simon and Schuster

Science & SalvationRandom House Publishing Group

Universal PreschoolHoover Institution$10.00

Ricky ThunderUSA TODAY Comics

Forbes on Warren BuffettForbes

#SOTU in Pretty PicturesThe White House

The DinnerCrown Publishing Group

Damn FewHyperion

How I RollVintage Books / Anchor Books

Asteroid!AuthorHouseBooks$3.99

32 p. 137 p. 4 p.

32 p.

1 p. 22 p. 31 p.

12 p. 142 p.

AboutAbout ScribdBlogJoin our team!Contact Us

PremiumPremium ReaderScribd Store

Advertise with usGet started

AdChoices

SupportHelpFAQPress

PartnersPublishersDevelopers / API

LegalTermsPrivacyCopyright

Copyright 2013 Scribd Inc.

Comments

Load more

Language: