PUNCTE CARDINALE

Mã uit la rãsãritCum soarele se-aratãªi vãd Nistru-n ape tulburiNeºtiind ce-l mai aºteaptã.

Mã uit la vestul þãriiLa Tisa curgãtoare,La truditorii din CîmpieCu opreliºti în româna vorbitoare.

Mã uit ºi mai la sudDe Dunãre învolburatã,La Timoc de unde se audeRomâneascã vorbã, neuitatã.

Apoi, cu ochii cãtre nordLa plaiul moroºenilor,Cu descãlecatul lui Dragoº-voievodÎn Bucovina – perla moldovenilor

Cele zãri strîns le þineMintea mea de om de rîndÎn românescul grai vibrînd în minePãstrat din neam în neam pe-acest pãmînt!

LA POALE DE ÞIBLEª

Drum de piatrã ºi nisipCe-atîtea care te-au netezitÎþi porþi dus întorsul printre dealuri

Pe Fiad, lîngã apa ºerpuind în vaduriªi-n încheietura vreunui cotSe vãd muºcate în pridvorÎmbrãcînd bîrne înnegriteA unor case demult zidite,Iar la fereºti cu rama-n cruceJoacã lumini pe înseratDe la lãmpi cu naftã, aprinse;Lucrul, încã nu s-a terminat.Se prinde caierul în laiþãªi lîna-ºi lasã firul torsOri teara, pãnura îºi þese,Fiezenii ducîndu-ºi truda cu un rost.Drumule, apoi, faci popas lîng-un borcutSã-þi revii de-atîta strãbãtut,Sã-þi iei putere de urcuºSpre afine, la ÞIBLEª sus.Drum de piatrã, drum de munteDe mii de ani vãzut-ai multe,Cîþi te-au cãlcat în duºmãnieI-ai acoperit adînc sub glieªi-ai rãmas prieten statornicNu celor ce-au trecut vremelnic,Doar dacilor cu nojiþe la opinci Care ºi-au pietruit rãdãcinile aici.

OGRADA CU BRAZDA DE TRIFOI

Cînd mã uit în ochii tãiVãd dureros depãrtãrileDin care ai plecat pe neumblate cãiªi-n care se zbat amintirile.

2626 Revista românã nr. 4 (78) / 2014

PP OO EE SS II SS

RODICA FERCANA MOLDOVANRODICA FERCANA MOLDOVAN

Rodica Fercana Moldovan – astristã nãsãudeanã ºi telceancã. TELCIU –este leagãnul care mi-a cristalizat sentimentele de dragoste faþã de obîrºie: de neam ºicredinþa lui,de neasemuitele plaiuri, de familie.

NÃSÃUDUL – este cãrãmida care a stat la baza edificãrii profesiei de economistºi dascãl. ªcoala nãsãudeanã m-a propulsat spre o profesie universitarã, dar mi-a creatºi cadrul asimilãrii unei culturi în domeniul literar, istoric, în muzicã, sculpturã, pic-turã, de întindere mai mare faþã de a altor colegi de facultate de atunci.

BISTRIÞA – este creuzetul în care mereu am plãmãdit ceva: • mi-am plãmãdit speranþele ºi preocupãrile pentru instruirea adolescenþilor în

profil economic, chiar ºi în matematici de gimnaziu, dar ºi de educare a lor.• este creuzetul în care mi-am frãmîntat sentimentele familiale astfel cã din mîinile mele a ieºit o pîine coaptã, bine

crescutã (fiica orfanã a soþului, de la 6 ani, timp de 20 de ani).• este creuzetul în care am împletit cuvintele cu sufletul ºi am scos 4 volumaºe de poezie ºi prozã ºi care spre sur-

prinderea ºi bucuria mea totodatã, ultimele 3 au fost premiate la concursuri internaþionale de literaturã:1. Brazda de cuvinte – 2013 .2. La porþile gîndului – premiul III la Dundee Scoþia – martie 2014 .3. La porþile gîndului – tradus în limba englezã pentru Japonia – Premiul special al juriului la Fukuoka – august

2014, pentru promovarea mediului rural prin satul românesc (În adînc de suflet – Telciu vatrã strãbunã ºi altele). 4. Vîrtejul vieþii – prozã ºi poezie – Menþiunea III la concursul de literaturã din Oslo – Norvegia – septembrie 2014.

Cînd mã uit la gura taCu zîmbet pentru trai mai bun,Dar în colþ, c-un rictus ce nu s-ar vreaDescoperit de vreun ochi strãin.Atunci ºtiu cã n-ai uitatOgrada cu brazda de trifoi,Doar dorul te-a alinatSã-þi afli drum printre nevoi.Dar mai ºtiu cã odat’ ºi-odat’Cînd copiii se vor fi aºezatTe vei înapoia în satLa glia ce rãdãcini þi-a dat.Vai de tine RomânieCîþi fii nu mai sunt ai tãi!Nu te strãduieºti sã fieBunãstare ºi cîntec sã rãsune-n vãi.

CE AVEM?

Avem uºi închisela care degeaba bat tinerii noºtriîn speranþa slujbelor promise.Avem cimitirece strîng în chingi sînge nevinovatcare nici azi nu ºtie cine l-a vãrsat.Avem drumuri pavatecu suferinþele noastrepe care-ºi poartã paºii umiliþeice-ºi duc poverile în spate.Avem tãcereaatîtor neîmpliniri acumulateca un gaz de sondãce aºteaptã sã fie foratºi sã erupãdin lentoarea lãþitã ca o pecinginepe trupul României.Mai putem avea ceva?Da, speranþa TREZIRIIdin acest MARASM!

DE LA HARACI LA …

Astãzi mult cãlãtorimÎn lumea largãªi la turci noi poposimSã le vizitãm þara-n grabã.Sã-i vedem pe aceia careJug ne-au pus odat’ªi duceau pline careCu flãcãi ºi fete la mezat.Mîndre sultãniþe voi aveþiÎn serialele turceºti;Nu-s negruþe cum vi-i spiþa,Doar ºi din noi vã trageþi viþa.În palatul Topkapî, ales,Þineþi o capturã faimoasã:SABIA lui ªTEFAN – voievod,Dar de la cine o aþi cules?Cãci Vodã ºi-al sãu norodO pãzeau ca pe-o mireasã.Nu era din aceea sfiitãCi-n gîtul vost mereu înfiptãAcum sute de ani, pe-al nost’ pãmînt

ªi-a rãmas zãlog la voiPrizonierã de mare soi,Dar PÎNÃ CÎND?ªtefane, Mãria TaScoalã sã-þi vezi acolo sabiaCe atîþia osmanlîi a cãsãpitVeniþi la noi ciopor, dar nepoftit.ªtefane, Mãria TaPe noi nu te supãraCã azi mergem la ei,Ce-a fost s-a dus,S-a dus ca ieri,Dar ªtefane al nostru sfînt,Odihna þi-o vei aflaCînd îþi va fi adusã sabiaLa Putna pe românesc pãmînt!

LA PORÞILE GÎNDULUI

La porþile gîndului e-o mare de zbuciumDin care face paºi devenirea noastrã.

La porþile gîndului e-o mare de luminãCe irizeazã vrerea din noi.

La porþile gîndului e-o mare de iubireDin care VIAÞA îºi trage seva

Iar la porþile sufletuluiE-o mare de credinþãCe-l îndreaptã spre mîntuire.

DOR DE EMINESCU

Eminescu – Luceafãr ce luminezi Scurta noastrã terestrã cale Tu eºti gîndul, ce vibrezi Mereu prin dor sau jale ªi prin iubiri de tainã Cuibãrite în File de poveste Lãsîndu-ne Dorinþa De-a strãbate undele celeste.

„Trecut-au aniica norii lungi pe ºesuri”Dorul de EminescuPoeþii l-au pus în versuri:Gr. Vieru în cîntec minunat,Doina ºi Ion Aldea cu el ne-au fermecat.

Chiar cu ochii închiºi Îþi vãd chipul blînd.Uneori, muncit de retorice întrebãriFreamãt de codru mã cheamã-n crîng Sã hoinãresc cu poemele-þi în gînd Pe umbroasele cãrãri.

ªi azi reverºi ca un vulcan Peste simþirea noastrã Iubirea ta de neam Strînsã-n buchet în tricolorã glastrã.

2727Revista românã nr. 4 (78) / 2014