Rostopasca

3
Rostopasca face parte din familia Papaveraceae, fiind o plantă erbacee, perenă, întâlnită în păduri, grădini, pe lângă ziduri, garduri, în câmpii sau zone montane. Datorită proprietăţilor sale curative, rostopasca este considerată a fi una dintre cele mai puternice plante de leac utilizate în terapie de-alungul timpului. Conform scrierilor lui Dioscoride, denumirea ştiinţifică a plantei, ''Chelidonium'' provine din grecescul ''helidonous'' care înseamnă rândunică, şi se datorează faptului că, perioada de înflorire a plantei coincide cu sosirea rândunelelor. În medicina populară, planta a primit denumirea de negelariţă deoarece, era folosită pentru extirparea negilor încă din Evul Mediu. Se mai numeşte buruiană de cele sfinte, gălbănare, hilindunea, iarba-rândunelei, mac sălbatic, măselariţă, negeloasă, scânteiuţă, etc. Actiuni INTERN: Stimulează şi reglează secreţia hepatică de bilă, stimulează tonusul şi peristaltismul vezicii biliare ameliorând fluxul biliar, hepatoprotector, hipolipemiant, hipocolesterolemiant, normalizează valorile bilirubinei şi ale colesterolului, antilitiazic, analgezic, antispastic, antiinflamator, sedativ şi narcotic al centrilor nervoşi superiori, antibacterian, antimicotic, antiviral, antitumoral. EXTERN: Cicatrizant, antibacterian, antimicotic, antiviral, antitumoral. Contribuie la INTERN: - producerea şi eliminării de bilă

description

Rostopasca

Transcript of Rostopasca

Page 1: Rostopasca

Rostopasca face parte din familia Papaveraceae, fiind o plantă erbacee, perenă, întâlnită

în păduri, grădini, pe lângă ziduri, garduri, în câmpii sau zone montane. Datorită

proprietăţilor sale curative, rostopasca este considerată a fi una dintre cele mai puternice

plante de leac utilizate în terapie de-alungul timpului. Conform scrierilor lui Dioscoride,

denumirea ştiinţifică a plantei, ''Chelidonium'' provine din grecescul ''helidonous'' care

înseamnă rândunică, şi se datorează faptului că, perioada de înflorire a plantei coincide cu

sosirea rândunelelor. În medicina populară, planta a primit denumirea de negelariţă

deoarece, era folosită pentru extirparea negilor încă din Evul Mediu. Se mai numeşte

buruiană de cele sfinte, gălbănare, hilindunea, iarba-rândunelei, mac sălbatic, măselariţă,

negeloasă, scânteiuţă, etc.

Actiuni

INTERN:

Stimulează şi reglează secreţia hepatică de bilă, stimulează tonusul şi peristaltismul vezicii

biliare ameliorând fluxul biliar, hepatoprotector, hipolipemiant, hipocolesterolemiant,

normalizează valorile bilirubinei şi ale colesterolului, antilitiazic, analgezic, antispastic,

antiinflamator, sedativ şi narcotic al centrilor nervoşi superiori, antibacterian, antimicotic,

antiviral, antitumoral.

 

EXTERN:

Cicatrizant, antibacterian, antimicotic, antiviral, antitumoral.

Contribuie la

INTERN:

- producerea şi eliminării de bilă

- protejarea celulelor hepatice,

- reducerea spasmelor care pot apărea la nivelul căilor biliare şi tractului intestinal

- menţinerea concentraţiei normale a bilirubinei, colesterolului şi grăsimilor în sânge.

Page 2: Rostopasca

EXTERN:

Contribuie la menţinerea sănătăţii pielii.

Indicatii

INTERN:

Se utilizează ca adjuvant în: dischinezii biliare, colecistite acute şi cronice, colici

hepatobiliare, hepatite cronice, ciroză hepatică, litiază biliară, spasme ale tractului

gastrointestinal, tuse spastică, tumori de esofag, pancreas, ficat, plămâni.

EXTERN:

Se utilizează ca adjuvant în: răni, fistule, dermatoze, psoriazis, infecţii cronicizate ale pielii,

negi, bătături, cheratită, tumori cutanate.

Precautii

Rostopasca este o plantă puternic activă. Din acest motiv se utilizează numai la

recomandarea medicului.

SUPRADOZAREA:

Intoxicaţia apare la doze mari (peste 7 grame pe zi) şi se manifestă prin: greţuri, vărsături,

diaree, colici abdominale, somnolenţă, fenomene toxice hepatice, dureri de cap, ameţeli,

delir, halucinaţii, asfixie, putând conduce la exitus.

Contraindicatii

Copii sub 14 ani, sarcină, alăptare, alergie la rostopască.

Forma de prezentare: 50 g

Administrare:

INTERN:

Page 3: Rostopasca

Cura internă durează zece zile, urmată de o pauză de zece zile, după care se poate relua.

- pulbere – planta se macină fin cu o râşniţă electrică.

Se ia un vârf de cuţit (0,25grame) de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se ţine sub

limbă timp de 10-15 min. după care se înghite cu apă.

- infuzie – se prepară dintr-o linguriţă cu plantă adăugată la 250 ml de apă clocotită, se

menţine timp de 15 min. la temperatura camerei, apoi care se strecoară şi se bea în cursul

zilei. Se administrează câte 1-2 linguri la 3 ore. A nu se depăşi o cană cu infuzie pe zi.

EXTERN:

- se aplică local sub formă de cataplasme, care se obţin astfel: 1-2 linguri cu pulbere fin

măcinată se

amestecă cu apă caldă astfel încât să formeze o pastă care să poată fi aplicată extern.

Deasupra se aplică un pansament care să poată menţine cataplasma la locul afectat minim

3 ore.