Hiperrealismul in arta

Nu puteam aborda subiectul referitor la modul in care hiperrealismul s-a

manifestat in scuptura fara a stii cu exactitate care este istoria acestui curent artistic

destul de interesant. Hiperrealismul este des confundat cu fotorealismul si reprezinta

un curent al artelor vizuale aparut in special in pictura si sculptura, curent care

presupune realizarea unor opere de arta la nivelul rezolutiei unei fotografii, adica

scopul principal al hiperrealismului in pictura si sculptura este acela de a imita natura.

Multi critici de arta considera ca hiperrealismul reprezinta o etapa mult mai

avansata a fotorealismului datorita tehnicilor si metodelor utilizate pentru realizarea

picturilor si sculpturilor. Hiperrealismul a aparut dupa jumatatea secolului XX si a

caracterizat stilul artistic specific Europei si Statelor Unite, avand o istorie foarte

interesanta.

Termenul hiperrealism (fr. Hyperralisme) a fost folosit pentru intaia oara de

catre un dealer de arta Belgian, Isy Brachot, pentru a denumi o expozitie gazduita de

catre acesta in anul 1973 in cadrul unei galerii din Bruxelles. Expozitia a cuprins

numeroase opere de arta ale artistilor fotorealisti americani, printre care se numara

Ralph Goings, Chuck Close, Robert Bechtle, Don Eddy si Richard McLean, insa au

fost incluse si cateva opere de arta ale unor importanti artisti europeni, precum Gnoli,

Delcol si Richter.

La inceput de secol XXI, hiperrealismul este recunoscut din punct de vedere

estetic, iar bazele sale teoretice sunt puse in functiune de cele ale fotorealismului.

Pictorul de origine americana Denis Peterson, considerat un pionier al fotorealismului,

a folosit tehnicile specifice hiperrealismului pentru a crea un nou curent artistic. Pe

acest subiect, Graham Thompson afirma ca un exemplu elocvent al modului in care

tehnicile fotorealismului sunt asimilitate il reprezinta picturile realizate intre anii

1960-1970.

Pictorii hiperrealisti creeaza picturi care seamana izbitor cu fotografiile.

Cu toate acestea, intre fotorealism si hiperrealism exista si diferente. Spre

deosebire de artistii fotorealisti care incearca sa imite imaginea oferita de o fotografie

pentru a realiza o pictura trecand peste anumite detalii importante din dorinta de a nu

depasi limitele picturii in sine, artistii hiperrealisti incearca sa imite cat mai fidel

realitatea intr-un mod cu adevarat fantastic, chiar daca sursa de inspiratie este, de cele

mai multe ori, o fotografie, operele de arta exprimand cu adevarat un mesaj.

Mai mult decat atat, daca artistii fotorealisti obisnuiau sa omita detalii

importante, trasaturi si emotii ale oamenilor, valori politice sau culturale, hiperrealistii

puneau foarte mult accentul pe aceste elemente.

Hiperrealismul isi are originile in teoria lui Jean Baudrillard conform careia

hiperrealismul reprezinta simularea unui lucru care in realitate nu exista si nici nu va

exista vreodata. In acest fel, artistii hiperrealisti, insa in special sculptorii, creeaza o

falsa realitate.

Sculpturi hiperrealiste

Spre deosebire de sculptura clascia, sculptura hiperrealista incearca sa

surprinda pana si cel mai mic detaliu, desi de cele mai multe ori temele abordate pot fi

fantastice sau redate intr-o maniera fantastica. Mai mult decat, materialele nu sunt

intotdeauna conventionale, acestea fiind care mai de care mai diferite si folosite in

combinatii interesante.

De obicei, atunci cand priviti o sculptura, prima impresie ar trebui sa fie

lasata de maiestria artistului, de talentul acestuia si de modul in care percepe realitatea

alaturi de sentimentele si emotiile proprii pe care le imprima operei de arta in sine.

Insa, nu de foarte multe ori, sculpturile surprind prin faptul ca sunt aproape identice

cu realitatea. Nu acelasi lucru se poate spune si despre sculpturile hiperrealiste care

uimesc prin modul in care sunt realizate.

Pentru a prezenta cateva dintre cele mai impresionante sculpturi hiperrealiste,

este important sa va prezint care sunt cei mai importanti sculptori hiperrealisti ai

intregii lumi.

Ron Mueck este cel mai reprezentativ sculptor hiperrealist al lumii alaturi de

Evan Penny, Patricia Paccinni, Marc Sijan, Jamie Salmon i Adam Beane .

Artistul de origine australiana s-a nascut in anul 1958, insa bazele tehnicilor sale

artistice specifice hiperrealismului au fost puse in Marea Britanie. Inca de la o varsta

frageda, Mueck a fost atras de imaginea corpului uman pe care a incercat sa il

transpuna in opere care mai de care mai interesante si care sa se apropie cat mai mult

de realitate.

De-a lungul timpului, operele sale de arta au creat numeroase controverse si

este suficient sa priviti o singura sculptura care apartine artistului pentru a va da

seama de acest lucru. Una dintre cele mai importante sculpturi hiperrealiste care

apartin lui Mueck este Dead Dad. Intr-adevar, sculptura este inspirata de moartea

tatalui sau insa lucrul care a socat a fost faptul ca lungimea sculpturii nu depasea 1

metru.

Printre ale sculpturi hiperrealiste care apartin lui Mueck se numara It,s a

girl, Pinocchio, , Shaved Head, Man Under Cardigan, Big boy, Two

Women. Toate sculpturile artistului au un element comun: ele nu incearca sa

prezinta perfectiunea corpului uman ci, din contra, indiferent daca vorbim despre

operele cu adevarat monumentale sau despre miniaturi.

Artistul afirma ca operele sale se alfa undeva intre felul in care fiecare dintre

noi ar trebui sa se perceapa in viata de zi cu zi si echivalentul dintr-o reprezentare

fotografica. Desi operele sale reprezinta o imitatie clara a realitatii, tot artistul declara

ca realitatea nu poate fi imitata.

Pe langa reprezentarea artistica a oamenilor, artistul a incercat prin

sculpturile sale sa prezinte si relatiile interumane, lucru nu foarte des abordat de catre

sculptori sau artisti in general, artistul considerand ca operele sale reprezinta un

adevarat omagiu adus umanitatii.

Realitatea cotidiana/ viata sociala adusa in fata, sub raportul

supradimensionari, incat banalul sa fie cat mai vizibil. Cu totii ne regasim in

imaginile recreate ale noastre, exagerate doar prin supradimensionarea existenta.

Fiecare sculptura este personala ca reactie si expresivitate, nu duce spre teatraliatatea

artistica. O lume uriasa ce reuseste sa surprinda detalii ce nu puteau fi observate, Cine

ar surprinde banalul, starile afective, normalul?