1

ROMÂNIA

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

ACADEMIA DE POLIȚIE „Alexandru Ioan Cuza”

Dediu (Nicolau) Ilinca

TEZĂ DE DOCTORAT

- REZUMAT -

DOMENIUL: „Drept”

Conducător de doctorat

Prof. univ. dr. h.c. Țiclea Alexandru

- Bucuresti, 2018 -

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE NECLASIFICAT

2

ACADEMIA DE POLIȚIE „Alexandru Ioan Cuza” Exemplar nr.....

Nr....................... din ................

Dediu (Nicolau) Ilinca

Rezumat

TEMA: HOTĂRÂRI ALE CURȚII EUROPENE A DREPTURILOR

OMULUI ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI ȘI CONSECINȚELE ACESTORA

Conducător de doctorat

Prof. univ. dr. h.c.

Țiclea Alexandr

- Bucuresti, 2018 –

3

Cuprins:

ARGUMENTUM

1. Motivarea studiului ales

2. Obiectivele urmărite

3. Descrierea demersului ştiinţific

CAPITOLUL I

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

§1. Noțiunea și misiunea CEDO

1. Noțiune

2. Misiunea CEDO

§2. Organizarea CEDO

1. Componența Curții

2. Judecătorii Curții

3. Exercitarea atribuțiilor de judecător

4. Încetarea atribuțiilor de judecător

§3. Competența Curții

1. Preliminarii

2. Competența consultativă

3. Competența contencioasă

§4. Completele Curții

1. Introducere

2. Completele tradiționale

3. Adunarea plenară

4. Completele de judecată

4.1. Categorii

4.2. Comitetele

4.3. Camerele

4

4.4. Marea Cameră

5. Completul de un singur judecător

CAPITOLUL II

HOTĂRÂRI CEDO ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI ÎN MATERIE CIVILĂ

1. Hotărârea din 30 septembrie 1999, în Cauza Brumărescu

1. Circumstanțele cauzei

2. Motivele invocate de reclamant în fața CEDO

3. Considerentele CEDO

4. Hotărârea CEDO

5. Hotărârea CEDO, Marea Cameră

2. Hotărârea din 26 ianuarie 2006, în Cauza Lungoci

1. Circumstanțele cauzei

2. Argumentele reclamantei în fața CEDO

3. Considerentele CEDO

4. Hotărârea CEDO

3. Hotărârea din 8 iulie 2013, în Cauza ”S.C. Raisa M. Shipping” SRL

1. Circumstanțele cauzei

2. Argumentele reclamantei în fața CEDO

3. Motivarea CEDO

4. Hotărârea CEDO

4. Hotărârea din 14 ianuarie 2014, în Cauza Mateescu

1. Circumstanțele cauzei

2. Temeiul legal al cererii reclamantului adresate CEDO

3. Motivarea CEDO

4. Hotărârea CEDO

5. Hotărârea din 31 martie 2015, în Cauza S.C. Uzinexport – S.A.

1. Circumstanțele cauzei

5

2. Temeiul legal al cererii adresate CEDO

3. Constatările CEDO

4. Hotărârea CEDO

6. Hotărârea din 19 ianuarie 2016, în Cauza Oprea

1. Circumstanțele cauzei

2. Motivarea cererii reclamantului

3. Motivarea CEDO

4. Hotărârea CEDO

7. Hotărârea din 26 ianuarie 2016, în Cauza Muncaciu

1. Circumstanțele cauzei

2. Motivele invocate de reclamant în fața CEDO

3. Motivarea CEDO

4. Hotărârea CEDO

8. Hotărârea din 28 februarie 2017, în Cauza Timar și alții

1. Circumstanțele cauzei

2. Motivarea cererii reclamanților în fața CEDO

3. Constatările CEDO

4. Hotărârea CEDO

9. Hotărârea din 30 mai 2017, în Cauza Călin și alții

1. Circumstanțele cauzei și motivele invocate de reclamanți în fața CEDO

2. Motivarea CEDO

3. Hotărârea CEDO

10. Hotărârea din 5 septembrie 2017, în Cauza Bărbulescu

1. Circumstanțele cauzei

2. Soluția instanțelor naționale

3. Soluția CEDO, Secția a patra

4. Hotărârea CEDO, Marea Cameră

6

11. Concluzii

CAPITOLUL III

HOTĂRÂRI CEDO ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI ÎN MATERIE PENALĂ

1. Hotărârea din 3 iunie 2003, în Cauza Pantea

1. Circumstanțele cauzei

2. Argumentele reclamantului în fața CEDO

3. Motivarea CEDO

4. Hotărârea CEDO

2. Hotărârea din 15 septembrie 2015, în Cauza Moinescu

1. Circumstanțele cauzei

2. Argumentele reclamantului în fața CEDO

3. Motivarea CEDO

4. Hotărârea CEDO

3. Hotărârea din 6 octombrie 2015, în Cauza Coniac

1. Circumstanțele cauzei

2. Argumentele reclamantului în fața CEDO

3. Motivarea CEDO

4. Hotărârea CEDO

4. Hotărârea din 2 februarie 2016, în Cauza Drăgan

1. Circumstanțele cauzei

2. Susținerile reclamantului în fața CEDO

3. Motivarea CEDO

4. Hotărârea CEDO

5. Hotărârea din 15 martie 2016, în Cauza Constantinescu

1. Circumstanțele cauzei

2. Argumentele reclamantului în fața CEDO

3. Motivarea CEDO

7

4. Hotărârea CEDO

6. Hotărârea din 12 aprilie 2016, în Cauza M.C. și A.C.

1. Circumstanțele cauzei

2. Susținerile reclamanților în fața CEDO

3. Motivarea CEDO

4. Hotărârea CEDO

7. Hotărârea din 31 mai 2016, în Cauza Gheorghiţă şi Alexe

1. Circumstanțele cauzei

2. Susținerile reclamanților în fața CEDO

3. Motivarea CEDO

4. Hotărârea CEDO

8. Hotărârea din 4 octombrie 2016, în Cauza Martocian

1. Circumstanțele cauzei

2. Susținerile reclamantului în acțiunea adresată CEDO

3. Motivarea CEDO

4. Hotărârea CEDO

9. Hotărârea din 14 februarie 2017, în Cauza Potoroc

1. Circumstanțele cauzei

2. Susținerile reclamantului la CEDO

3. Considerentele CEDO

4. Hotărârea CEDO

10. Hotărârea din 27 iunie 2017, în Cauza Valdhuter

1. Circumstanțele cauzei

2. Susținerile reclamantului în cererea adresată CEDO

3. Motivarea CEDO

4. Hotărârea CEDO

11. Concluzii

8

CAPITOLUL IV

CONSECINȚE ALE HOTĂRÂRILOR CEDO

§1. Executarea hotărârilor CEDO

1. Reglementare

2. Departamentul pentru executarea hotărârilor CEDO

3. Măsurile stabilite de Consiliu

3.1. Tipuri de măsuri

3.2. Măsurile individuale

3.3. Măsurile generale

§2. Revizuirea hotărârilor judecătorești potrivit Codului de procedură civilă

1. Noțiune

2. Temei legal

2. Condiții

3. Instanța competentă și termenul de exercitare

4. Judecarea cererii de revizuire

5. Căile de atac

6. Consecințe ale admiterii cererii de revizuire

§3. Revizuirea hotărârilor judecătorești potrivit Codului de procedură penală

1. Reglementare

2. Condiții

3. Titularii și termenul de introducere a cererii

4. Judecarea cererii de revizuire

5. Căile de atac

6. Consecințe ale admiterii cererii de revizuire

§4. Răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciile cauzate prin erori

judiciare

1. Reglementare

9

2. Natura juridică a răspunderii statului

3. Acțiunea civilă – mijloc procedural de obținere a despăgubirilor

3.1. Definiții ale acțiunii civile

3.2. Elementele acțiunii civile

4. Specificul răspunderii patrimoniale a statului pentru prejudiciile cauzate

prin erorile judiciare

4.1. Obiectul acțiunii civile

4.2. Părțile acțiunii civile

5. Termenul de introducere a acțiunii

6. Competența soluționării acțiunii în despăgubiri

6.1. Noțiunea și formele competenței

6.2. Competența materială

6.3. Competența teritorială

7. Aspecte procedurale privind judecata

7.1. Judecata în primă instanță

7.2. Apelul – cale ordinară de atac

§5. Răspunderea patrimonială a magistraților pentru pagubele cauzate de

erorile judiciare

1. Reglementarea generală

2. Reglementarea penală privind răspunderea pentru erori judiciare și

privare nelegală de libertate

3. Răspunderea magistraților întemeiată pe dispozițiile art. 96 alin. (1) - (8)

din Legea nr. 303/2004

4. Reglementarea răspunderii patrimoniale potrivit normelor europene și

Ordonanței Guvernului nr. 94/1999

5. Condițiile preexistente ale acțiunii în regres

6. Eroarea judiciară - condiție a despăgubirii

10

7. Natura juridică a răspunderii patrimoniale a magistraților

8. Aspecte procesuale

CAPITOLUL V

DREPT COMPARAT

Secțiunea I

Hotărâri CEDO împotriva unor state din UE

§1. Hotărâri împotriva Franței

1. Hotărârea din 2 iulie 2015, în Cauza Vinci Construction și Gtm Génie Civil

et Services

1. Circumstanțele cauzei

2. Susținerile reclamantelor în cererea adresată CEDO

3. Motivarea CEDO

4. Hotărârea CEDO

2. Hotărârea din 21 iunie 2018, în Cauza Affaire Semache

1. Circumstanțele cauzei

2. Susținerile reclamantei în cererea adresată CEDO

3. Motivarea CEDO

4. Hotărârea CEDO

§2. Hotărâri împotriva Spaniei

1. Hotărârea din 9 ianuarie 2018, în Cauza López Ribalda şi alţii

1. Circumstanțele cauzei

2. Susținerile reclamanților în cererea adresată CEDO

3. Motivarea CEDO

4. Hotărârea CEDO

2. Hotărârea din 13 martie 2018, în Cauza Stern Taulats și Roura Capellera

1. Circumstanțele cauzei

2. Susținerile reclamanților în cererea adresată CEDO

11

3. Motivarea CEDO

4. Hotărârea CEDO

§3. Hotărâri împotriva Italiei

1. Hotărârea din 15 decembrie 2016, în Cauza Khlaifia și alții

1. Circumstanțele cauzei

2. Susținerile reclamanților în cererea adresată CEDO

3. Motivarea CEDO

4. Hotărârea CEDO

2. Hotărârea din 1 februarie 2018, în Cauza V.C

1. Circumstanțele cauzei

2. Susținerile reclamantei în cererea adresată CEDO

3. Motivarea CEDO

4. Hotărârea CEDO

§3. Concluzii

1. Privind hotărârile împotriva Franței

2. Privind hotărârile împotriva Spaniei

3. Privind hotărârile împotriva Italiei

Secțiunea a II-a

Răspunderea statului și a magistraților pentru funcționarea justiției în

dreptul comparat

§1. Răspunderea statului și a magistraților pentru funcționarea justiției în

Franța

1. Aspecte introductive

1.1. Reglementarea răspunderii

1.2. Răspunderea statului - vector al protecției magistraților

2. Obiectivarea responsabilității statului pentru funcționarea justiției

2.1. Condițiile angajării responsabilității statului

12

2.2. Eroarea gravă și denegarea de dreptate

2.3. Regimuri speciale de responsabilitate

3. Răspunderea judecătorilor

3.1. Eroarea personală – condiție a răspunderii

3.2. Acțiunea statului împotriva judecătorilor

4. Limitele protecției judecătorilor

4.1. Competența de jurisdicție

4.2. Inegalitatea de protecție între judecători și colaboratorii serviciului

public al justiției

4.3. Responsabilitatea pentru activitatea jurisdicțională

4.4. Funcția punitivă a responsabilității

§2. Răspunderea statului și a magistraților pentru funcționarea justiției în

Spania

1. Reglementarea răspunderii

1.1. Magistrații și judecătorii

1.2. Specificul reglementării

2. Sistemul răspunderii

2.1. Preliminarii

2.2. Răspunderea directă a statului pentru funcţionarea anormală a justiţiei

§3. Răspunderea statului și a magistraților pentru funcționarea justiției în

Italia

1. Cadrul legal și hotărârile Curții de Justiție a UE

1.1. Cadru legal

1.2. Jurisprudența Curții Supreme

2. Influența hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene asupra

sistemului juridic italian

3. Răspunderea statului și a magistraților

13

3.1. Răspunderea directă a statului

3.2. Excluderea răspunderii directe a magistraților

3.3. Răspunderea indirectă a magistraților

CONCLUZII ŞI PROPUNERI DE LEGE FERENDA

1. Concluzii

2. Propuneri de lege ferenda

Bibliografie

REZUMAT

14

Teza de doctorat „HOTĂRÂRI ALE CURȚII EUROPENE A

DREPTURILOR OMULUI ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI ȘI CONSECINȚELE

ACESTORA” este realizată de doctoranda Dediu (Nicolau) Ilinca, sub

coordonarea ştiinţifică a domnului profesor universitar doctor h.c. ALEXANDRU

ȚICLEA din cadrul Şcolii doctorale a Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”

din Bucureşti.

Prezenta teză de doctorat are un caracter ridicat de interes public şi este

deosebit de oportună şi de actualitate în cadrul preocupărilor în materia abordată.

Lucrarea înfăţişează rezultatele acestei cercetări ştiinţifice pe parcursul a cinci

capitole, dintre care Argumentum cuprinde o parte introductivă, în care este

precizat titlul temei alese, prezentându-se problematica tratată în cadrul lucrării şi

justificarea abordării acestei teme, obiectivele cercetării ştiinţifice şi metodologia

acesteia. La aceste capitole se adaugă lista resurselor bibliografice studiate în

cursul cercetării ştiinţifice care a dus la elaborarea prezentei lucrări.

1. Primul capitol este intitulat „CURTEA EUROPEANĂ A

DREPTURILOR OMULUI” structurat pe paragrafe, puncte și subpucte.

În analiza CEDO am avut în vedere importanța pe care o are de a reprezenta

protecția celor mai importante și valoroase drepturi ale omului, întinderea

atribuțiilor și amploarea sferei sale geografice care sunt fără precedent în istoria

dreptului internațional.

CEDO reprezintă principala instituție ce realizează mecanismul de control

prevăzut de Convenție. Misiunea Curții este de a veghea atât la respectarea

dispozițiilor Convenției, cât și a Protocoalelor suplimentare de către statele

semnatare.

Curtea este o instanță unică și permanentă, având sediul central la

Strasbourg. Totodată, Curtea își poate exercita atribuțiile în alte locuri situate pe

15

teritoriile statelor membre ale Consiliului Europei. Succesul Curții și jurisprudența

europeană reprezintă un factor incontestabil al evoluției drepturilor omului.

Este împărțită în 5 secții, completele de judecată fiind organizate în cadrul

acestora. Este membru de drept al Camerei și Marii Camere, judecătorul ales din

partea unui stat, când acesta este parte în cauză.

2. Capitolele doi și trei sunt intitulate „HOTĂRÂRI CEDO ÎMPOTRIVA

ROMÂNIEI ÎN MATERIE CIVILĂ ȘI PENALĂ”.

Plecând de la faptul că România a suferit numeroase condamnări la CEDO

datorită soluțiilor eronate pronunțate de instanțele noastre naționale, am întreprins

o analiză riguroasă a unor hotărâri soluționate de CEDO împotriva statului Român,

și anume: hotărârile în materie civilă (hotărârile privind drepturile civile,

patrimoniale etc.), hotărârile în materie penală (hotărârile privind condamnările,

arestările) și erorile judiciare.

3. Cel de-al patrulea capitol – „CONSECINȚE ALE HOTĂRÂRILOR

CEDO”, este structurat pe paragrafe, puncte și subpuncte.

Evident că, odată soluționate cauzele de instanța europeană, în sarcina statelor

pârâte cad anumite obligații. Astfel, hotărârile CEDO (ca și cele ale CJUE), sunt,

desigur, obligatorii pentru statele membre. Drept urmare, această jurisdicție

europeană se află în conexiune cu jurisdicția statală națională; deciziile instanțelor

europene dobândesc astfel autoritate jurisdicțională internă.

Executarea hotărârilor se realizează prin adoptarea de măsuri care privesc

prevenirea încălcărilor similare celor deja constatate. Când există încălcări izolate

ce țin de un act sau de o practică contrară Convenției, este suficientă diseminarea

hotărârii prin publicare în M. Of., prin distribuire către categoriile profesionale

interesate ori prin distribuirea hotărârii însoțită de comentarii care preîntâmpină

încălcări similare.

16

Executarea hotărârii în cazul unor dispoziții legale contrare Convenției

presupune obligația statului de a abroga sau revizui normele respective care au

condus la încălcare. În cazul existenței unor practici judiciare sau administrative

contrare Convenției, statul este obligat să revizuiască respectivele practici potrivit

prevederilor Curții.

În reglementarea internă, poate fi cerută revizuirea unei hotărâri pronunțate

asupra fondului sau care evocă fondul dacă s-a constatat de către CEDO o

încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri

judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă.

Acest motiv de revizuire a fost stabilit de legiuitor cu scopul de a repara

prejudiciile cauzate persoanelor prin încălcarea drepturilor și libertăților acestora,

constatate prin hotărârile CEDO.

Dacă sunt îndeplinite condițiile, instanța de control judiciar admite cererea de

revizuire, poate dispune anularea deciziei dată de instanțele inferioare, poate

acorda daune materiale, după caz, morale, precum cheltuieli de judecată.

Revizuirea este inadmisibilă dacă efectele dăunătoare nu mai subzistă.

O altă consecință ce decurge din hotărârile CEDO privește răspunderea

patrimonială pentru pagubele cauzate prin erorile judiciare.

Atât prin prevederile constituționale, cât și prin prevederile Legii nr.

303/2004, sunt stabilite condiţiile generale ale răspunderii patrimoniale a statului şi

a magistraţilor pentru erorile judiciare și constatăm că sunt două instituţii diferite:

răspunderea patrimonială a statului și răspunderea magistraților pentru erori

judiciare.

Așadar, ca mijloc procedural de obținere a despăgubirilor, sunt exercitate două

acțiuni. Prima acțiune este una în despăgubiri, introdusă de victima erorii judiciare,

care nu poate formula acțiune directă în repararea prejudiciului împotriva

magistratului, ci împotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.

17

Acțiunea în regres, subsidiară celei menționate mai sus, se exercită împotriva

magistratului care a determinat eroarea judiciară și are ca subiecți: statul român,

care, în această situație va avea calitatea procesuală activă, fiind subiectul care va

acționa pentru recuperarea prejudiciului achitat persoanei vătămate prin eroarea

judiciară, fiind subiectul acțiunii civile protejat de aceasta. Subiectul pasiv al

acțiunii, cel chemat să se apere în proces, pârâtul este magistratul împotriva căruia

se exercită acțiunea civilă.

Exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență este o condiție

esențială pentru admisibilitatea acțiunii în regres a statului în vederea recuperării

pagubei suferite, urmare a angajării răspunderii lui patrimoniale pentru acoperirea

prejudiciilor cauzate justițiabililor prin erori judiciare.

Pentru răspunderea patrimonială a statului şi magistraţilor pentru erori

judiciare ce au ca izvor procesele penale, pe lângă reglementările mai sus arătate,

cazurile în care persoana vătămată are dreptul la repararea prejudiciilor cauzate

prin erori judiciare săvârşite în procese penale sunt stabilite de C. pr. pen. care

prevede în Capitolul IV – Repararea pagubei materiale sau a daunei morale în

cazul condamnării pe nedrept sau al privării ori restrângerii de libertate în mod

nelegal.

Eroarea judiciară și privarea nelegală de libertate constituie fundamentul în

care victima poate solicita repararea pagubei materiale sau a daunei morale.

Evident că dreptul la reparare se naște doar dacă sunt îndeplinite anumite

condiții.

În cazul erorii judiciare, trebuie să existe o hotărâre definitivă de condamnare,

a uneia de achitare ca urmare a rejudecării cauzei sau să nu fi determinat

condamnarea prin declaraţii mincinoase.

18

De asemenea, nu este îndreptățită la repararea pagubei nici persoana

condamnată căreia îi este imputabilă în tot sau în parte nedescoperirea în timp util

a faptului necunoscut sau recent descoperit.

Și privarea nelegală de libertate trebuie, de asemenea, constată prin ordonanţă

procurorului, prin încheierea definitivă a judecătorului de drepturi şi libertăţi sau a

judecătorului de cameră preliminară și prin încheierea definitivă sau hotărârea

definitivă a instanţei de judecată învestite cu judecarea cauzei.

Pentru răspunderea patrimonială a statului şi magistraţilor pentru erori

judiciare „săvârşite în alte procese decât cele penale”, în afara reglementărilor

prevăzute de Legea nr. 303/2004, nu există o altă reglementare specială.

În prezent, termenele pentru exercitarea acțiunii în despăgubiri diferă. În

reglementarea procesual penală, acesta este de 6 luni și curge de la data rămânerii

definitive a hotărârii, precum și a ordonanței sau încheierilor organelor judiciare,

prin care s-au constatat eroarea judiciară, respectiv privarea nelegală de libertate,

pe când în reglementarea procesual civilă, termenul de prescripție a dreptului la

acțiune este de un an.

Pentru acțiunea în regres a statului, reglementările legale nu prevăd niciun

termen de exercitare a acțiunii. De altfel, în actuala reglementare, acțiunea în

regres este una facultativă.

Și în privința competenței materiale constatăm că există diferențieri. În penal,

instanța competentă învestită cu soluționarea acțiunii pentru repararea prejudiciilor

cauzate prin erori judiciare în materie penală este tribunalul. În materie civilă,

determinarea competenței instanțelor care soluționează litigiile generate de erorile

judiciare se face potrivit C. pr. civ., prin raportare la criteriul valoric al

prejudiciului, până la 200.000 lei jud., peste această sumă trib.

În lipsa unor dispoziții legale, în determinarea competenței instanțelor care

soluționează acțiunea în regres, conchidem că aplicabile sunt dispozițiile generale

19

privind competența. Cea materială va fi determinată deci de valoarea obiectului

litigiului, iar competența teritorială este determinată în funcție de

domiciliul/reședința pârâtului (magistrat).

4. Cel de-al cincilea capitol privește DREPTUL COMPARAT, structurat

pe două secțiuni, care privesc hotărârile CEDO împotriva unor state din UE,

respectiv răspunderea statului și a magistraților pentru funcționarea justiției în

Franța, Spania și Italia.

Pentru identitate de rațiune, a fost întreprinsă o analiză a unor hotărâri, în

materie civilă și penală, soluționate de CEDO și din unele țări UE pe care le-am

avute în vedere la dreptul comparat.

Și în Franța și Italia, statutul este ținut să repare prejudiciul cauzat de

funcționarea defectuoasă a serviciului justiției. Regimul răspunderii civile indirecte

a magistraților nu reprezintă, deci, o răspundere efectivă a lor.

Se prevede că în caz de eroare personală a magistratului, statul se poate

întoarce împotriva magistratului. Observăm reglementarea identică cu cea din țara

noastră.

Astfel, în Franța, potrivit art. L. 141.1. din Codul de organizare judiciară,

„Statul este ținut să repare paguba cauzată prin funcționarea defectuoasă a

serviciului justiției”. Greșelile și lipsurile acestui serviciu determină ca statul să le

ia în sarcina lui.

Întrucât responsabilitatea magistraților nu trebuie să le afecteze independența,

responsabilitatea statului este angajată, în primul rând, înaintea celei a persoanelor

care înfăptuiesc justiția. Ca urmare, răspunderea statului este un obiectivă; ea

presupune indemnizarea justițiabilului, datorită serviciului public al justiției.

Această indemnizare, la acel moment, nu are legătură cu fapta personală a

magistratului.

20

Ulterior însă, poate interveni răspunderea lui, în temeiul art. L. 141-3 din

Codul de organizare judiciară, în caz de dol, fraudă, delapidare, greșeli grave sau

pentru denegare de dreptate.

În Italia, răspunderea civilă, potrivit Legii nr. 18/2015, va interveni pentru

daune injuste rezultate din comportamente, acte sau ordine ale acestora ale căror

acțiuni constituie abatere gravă sau o neglijență gravă în îndeplinirea îndatoririlor

lor sau rezultate dintr-o „negare a justiției”.

Și în această țară este reglementată răspunderea directă a statului; acesta este

acționat în instanță de către cel prejudiciat pentru daune rezultate din funcționarea

puterii judecătorești constând în încălcarea evidentă a legii, denaturarea faptelor și

a probelor, luarea unor măsuri asiguratorii împotriva unor persoane sau bunuri în

afara situațiilor prevăzute de lege.

Apoi, statul are la îndemână acțiunea în regres împotriva magistratului

vinovat de eroarea judiciară respectivă.

În Spania, oarecum asemănător cu cea din Franța, în conformitate cu

prevederile Legii organice a puterii judiciare nr. 6/1985, modificată în 2015, este

eliminată răspunderea civilă directă a judecătorilor și magistraților (noțiuni diferite

în această țară). Pentru daunele cauzate prin exercitarea funcțiilor de către aceștia,

în caz de eroare judiciară sau funcționarea anormală a justiției, răspunderea este a

statului.

Dacă daunele și prejudiciile rezultă din dol sau culpă gravă a judecătorului sau

magistratului, Administrația Generală a Statului, după achitarea indemnizației către

cel prejudiciat, va putea solicita, prin procedura legală stabilită, ca judecătorul sau

magistratul să restituie sumele plătite. Pentru astfel de fapte este posibilă și

răspunderea disciplinară a celui vinovat.

5. Ultima parte a tezei este destinată concluziilor şi propunerilor de lege

ferenda, urmărind identificarea eventualelor lacune sau inadvertenţe existente în

21

cadrul legislaţiei în vigoare şi indicarea unor soluţii viabile, având în vedere, în

primul rând, modelul legislativ al diverselor ţări analizate. Concluziile sunt cele ce

rezultă din analiza tezei întreprinse şi ţinând seama nu numai de dreptul naţional,

dar şi de cel comparat.

Dispozițiile legale incidente răspunderii statului și a magistraților pentru

funcționarea justiției marchează, în mod evident, o evoluție, dovadă a preocupării

constante a legiuitorului pentru acest domeniu, dar sunt posibile şi unele

perfecționări, aşa cum vom sublinia în propunerile de lege ferenda care urmează.

1. În scopul diminuării numărului de cazuri în care Statul Român este

condamnat la CEDO pentru erorile judiciare comise de magistrați, propunem să se

prevadă în Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor

obligativitatea pregătirii profesionale a acestora prin aprofundarea atât a

prevederilor Convenției, cât și a jurisprudenței CEDO.

2. În Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară propunem să se

instituie termene maxime de soluționare a cauzelor.

În Cauza Pantea, Curtea a considerat că nu poate fi rezonabilă o durată de 8

ani și 8 luni de când cauza se află pe rolul instanțelor.

Prin instituirea unui termen maxim de soluționare a dosarului se poate evita

astfel încălcarea drepturilor și libertăților persoanei de către organele din sistemul

nostru judiciar.

3. Considerăm că în Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea

profesiei de avocat ar trebui să se prevadă expres cazurile de incompatibilități și

nedemnități pentru exercitarea acestei profesii.

În Cauza Mateescu, Curtea a reținut că în vreme ce prin art. 15 sunt stabilite

cazuri de incompatibilitate pentru exercitarea profesiei de avocat cu o oarecare

precizie, art. 14 le definește în termeni generali, făcând referire la cele care lezează

independența și demnitatea profesiei ori bunele moravuri, iar practicarea profesiei

22

de medic nu este inclusă printre aceste ocupații și nici nu face vreo precizare

expresă în acest sens.

Curtea a constatat încălcarea art. 8 din Convenție în sensul că acest text

include și dreptul de acces la o anumită profesie, iar dispoziția corespunzătoare din

Legea nr. 51/1995 nu este suficient de previzibilă pentru a-i permite unei persoane

să constate că nu poate exercita simultan profesia de medic și cea de avocat.

4. Observăm că există reglementări diferite în privința termenelor de

exercitare a acțiunii în despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de erorile judiciare: în

reglementarea penală, termenul este 6 luni, pe când în cea civilă, termenul este de 1

an.

Remarcăm astfel inconsecvența legiuitorului, deoarece trebuie statornicit

același termen pentru ambele materii. Propunem ca acest termen să fie de 1 an în

ambele situații.

5. Pentru acțiunea în regres a statului, reglementările legale nu prevăd niciun

termen de exercitare a acțiunii. Odată cu intrarea în vigoare a propunerii de

modificare a art. 96 din Legea nr. 303/2004, va fi înlăturată această lacună prin

reglementarea unui termen de 6 luni, propunere la care achiesăm și noi.

6. Ar fi necesară reglementarea cadrului legislativ privitor la competența

instanțelor judecătorești învestite să soluționeze acțiunea în despăgubiri pentru

recuperarea prejudiciilor cauzate prin erorile judiciare.

În privința competenței instanței de a judeca acțiunea în despăgubiri,

constatăm că există două reglementări diferite. În materie penală, competenta

aparține tribunalului [art. 541 alin. (3) C. pr. pen.], iar în materie civilă nu există o

reglementare similară în C. pr. civ. Ca urmare, în această materie determinarea

competenței se face prin raportare la criteriul valoric al prejudiciului.

În privința stabilirii acestui criteriu, art. 94 pct. 1 lit. k) din C. pr. civ. prevede

că dacă valoarea prejudiciului cauzat este de până la 200.000 lei inclusiv,

23

soluționarea litigiului aparține la fond judecătoriei, iar dacă prejudiciul depășește

această valoare, competent este tribunalul.

În opinia noastră, nu se justifică diferența de reglementare a competenței între

materia penală și cea civilă. Se impune o unitate de reglementare, în sensul că în

ambele materii competența soluționării în fond a cauzei să aparțină aceleași

instanțe, și anume tribunalului.

7. Și în privința instanței competente învestite cu soluționarea acțiunii în

regres a statului, prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva magistratului, în

prezent, există un vid legislativ. Din interpretarea textelor legale în materie,

concluzionăm că aplicabile sunt dispozițiile generale privind competența. Cea

materială va fi determinată de valoarea obiectului litigiului, iar competența

teritorială aparține domiciliului/reședinței pârâtului.

Odată cu intrarea în vigoare a propunerii de modificare a art. 96 din Legea nr.

303/2004, va fi înlăturată această lacună. Astfel, potrivit proiectului competența de

soluționare a acțiunii în regres revine, în primă instanță, secției civile a C. Ap. de

la domiciliu pârâtului. În cazul în care judecătorul sau procurorul împotriva

căruia se exercită acțiunea în regres își exercită atribuțiile în cadrul acestei curți

sau la parchetul de pe lângă aceasta, acțiunea în regres va fi soluționată de o

curte de apel învecinată, la alegerea reclamantului (alin. 9). Susținem adoptarea

acestui text.

8. Considerăm că noțiunea de magistrat trebuie atribuită exclusiv

judecătorilor. Ne întemeiem această propunere pe art. 5 par. 3 din Convenție.

Calitatea de magistrat implică independența sa în raport cu celelalte organe ale

statului. Procurorul, în schimb, nu oferă garanțiile pe care noțiunea de „magistrat”

le înglobează. Independența și imparțialitatea procurorului pot fi puse la îndoială,

deoarece el aparține Ministerului Public, este funcționar al statului.

24

9. Obligativitatea încheierii asigurării de răspundere civilă pentru malpraxis

de către magistrați.

Pentru a exista garanția reală a despăgubirii Statului Român pentru erorile

judiciare, se impune ca magistrații să fie asigurați pentru răspundere profesională,

considerent pentru care la o viitoare modificare a reglementărilor legale, suntem de

părere că această cerință trebuie să fie menționată expres în lege.

25

BIBLIOGRAFIE

I. ACTE NORMATIVE INTERNE

1. Constituția României;

2. Codul civil;

3. Codul de procedură civilă;

4. Codul penal;

5. Codul de procedură penală;

6. Legea nr. 77/1991 pentru aderarea României la Convenția culturală

europeană;

7. Legea nr. 30/1994 privind ratificarea Convenției pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale și a protocoalelor adiționale la această

convenție;

8. Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor;

9. Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară;

10. Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocet;

11. O.G. nr. 94/1999 privind participarea României la procedurile în fața

Curții Europene a Drepturilor Omului și a Comitetului Miniștrilor ale Consiliului

Europei și exercitarea dreptului de regres al statului în urma hotărârilor și

convențiilor de rezolvare pe cale amiabilă;

12. H.G. nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului

Finanțelor Publice.

II. ACTE NORMATIVE EUROPENE

1. Convenția CEDO

2. Regulamentul CEDO

III. ACTE NORMATIVE DREPT COMPARAT

26

1. Constituția franceză;

2. Constituția spaniolă;

3. Constituția italiană;

4. Codul civil spaniol;

5. Codul civil francez;

6. Codul de procedură penală francez;

7. Codul de organizare judiciară;

8. Legea Organică a Puterii Judiciare nr. 6/1985;

9. Legea nr. 18/2015 privind disciplina responsabilității civile a magistraților

10. Legea nr. 39/2015 referitoare la Procedura Administrativă Comună a

Administrațiilor Publice;

11.Legea nr. 2000-516 din 15 iunie 2000 privind consolidarea protecției

prezumției de nevinovăție și a drepturilor victimelor.

12. Ordonanța nr. 58-1270 din 22 decembrie 1958 privind statutul sistemului

judiciar.

IV. TRATATE. CURSURI. MONOGRAFII

A. Autori români

1. Antoniu George (coord.), Explicații preliminare ale noului Cod

penal – art. 1-52, Ed. Universul Juridic, București, 2011;

2. Bîrsan Corneliu, Convenția europeană a drepturilor omului.

Comentariu pe articole. Vol. II. Procedura în fața Curții. Executarea hotărârilor,

Ed. C.H. Beck, București, 2006;

3. Baias Flavius-Antoniu, Eugen Chelaru, Rodica Constantinovici,

Ioan Macovei (coordonatori), Noul Cod civil. Comentariu pe articole, ed. 2, Ed.

C.H. Beck, București, 2014;

27

4. Bunea Dana Cristina, Popa Ileana- Gabriela, Radu Răzvan

Horațiu, Vasiescu Mihaela, Caian Cornel Gabriel, Cambrea Irina, Călin

Dragoș-Alin, Călin Roxana Maria, Constantinescu Victor Horia Dimitrie,

Militaru Ionuț, Ioana Morariu Mădălina Ioana, Munteanu Geanina, Neagu

Irina Alexandra, Dicționar de drepturile omului. Adnotat cu jurisprudență 1957-

2013, Ed. C.H. Beck, București, 2013;

5. Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul

de lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, ed. a 2 a, revăzută, Ed. Universul

Enciclopedic Gold, București, 2016;

6. Ciobanu Viorel Mihai, Marian Nicolae (coord.), Noul Cod de

procedură civilă comentat și adnotat, vol. I, Ed. Universul Juridic, București,

2013;

7. Charrier Jean-Loup, Chiriac Andrei, Codul Convenției Europene a

Drepturilor Omului, Ed. Litec, Paris;

8. Corlățean Titus, Executarea hotărârilor Curții Europene a

Drepturilor Omului, Ed. Universul Juridic, București, 2011;

9. Costin N. Mircea, Leș Ioan, Minea Mircea Ștefan, Costin M.

Călin, Spinei Sebastian, Dicționar de procedură civilă, ed. a2-a, Ed. Hamangiu,

București, 2007;

10. Dănișor Diana, Ghid practic pentru elaborarea și susținerea tezei de

doctorat. Metodologie juridică, Ed.. Universul Juridic, București, 2018;

11. Dragomir Florentina, Răspunderea penală a magistratului, Ed. C.H.

Beck, București, 2011;

12. Fodor Maria, Drept procesual civil. Teoria generală. Judecata în

primă instanță. Caile de atac. Mijloace procesuale de asigurare a unei practici

judiciare unitare. Proceduri speciale. Arbitraj, Ed. Universul Juridic, București,

2017;

28

13. Ionescu Cristian, Dumitrescu Corina Adriana (coord.), Constituția

României. Comentarii și explicații, Ed. C.H. Beck, București, 2017;

14. Ignat Gina, Influența CEDO asupra raporturilor juridice civile, Ed.

Hamangiu, București, 2015;

15. Leș Ioan, Tratat de drept procesual civil, vol. I, Ed. Universul Juridic,

Bucureşti, 2014;

16. Leş Ioan (coord.), Călina Jugastru, Verginel Lozneanu, Adrian

Circa, Eugen Hurubă, Sebastian Spinei, Tratat de drept procesual civil, Vol. II,

Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2015;

17. Luntraru Lacrima Bianca, Răspunderea civilă pentru malpraxisul

profesional, Ed. Universul Juridic, București, 2018;

18. Neagu Ion, Damaschin Mircea, Tratat de procedură penală. Partea

specială. În lumina noului Cod de procedură penală, ed. a II-a, Ed. Universul

Juridic, București, 2018;

19. Popa Ion, Tratat privind profesia de magistrat în România, Ed.

Universul Juridic, București, 2007;

20. Pop Liviu, Popa Ionuț-Florian, Vidu Stelian Ioan, Tratat de drept

civil. Obligațiile conform noului Cod civil, Ed. Universul Juridic, București, 2012;

21. Pop Liviu, Drept civil. Teoria generală a obligațiilor, Ed. Lumina

Lex, București, 2000;

22. Puie Oliviu, Tratat teoretic și practic de contencios administrativ,

vol. II, Ed. Universul Juridic, București, 2016;

23. Radu Răzvan Horațiu, Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Note de curs, ed. a II-a, revăzută și adăugită, Ed. Universul Juridic, București,

2018;

24. Renucci Jean-François, Tratat de drept european al drepturilor

omului, Editura Hamangiu, 2009, București;

29

25. Tăbârcă Mihaela, Drept procesual civil. Căile de atac. Procedurile

speciale, ed. a II-a, vol. III., Ed. Solomon, București, 2017;

26. Tăbârcă Mihaela, Drept procesual civil. Teoria generală, ed. a II-a,

vol. I. Ed. Solomon, București, 2017;

27. Theodoru Gr. Grigore, Tratat de drept procesual penal, ed. a 3-a,

Ed. Hamangiu, București, 2013;

28. Terré François, Philippe Simler, Yves Leguette, Droit civil. Les

obligations, 11e edition, Ed. Dalloz, Paris, 2013;

29. Țiclea Alexandru, Tratat de dreptul muncii. Legislație. Doctrină.

Jurisprudență, ed. a X-a, actualizată, Ed. Universul Juridic, București, 2016;

30. Țiclea Alexandru, Tratat privind încetarea raporturilor de muncă.

Legislație. Doctrină. Jurisprudență., Ed. Universul Juridic, București, 2018;

31. Vedinaș Verginia, Tratat teoretic și practic de drept administrativ,

Vol. II, Ed. Universul Juridic, București, 2018;

32. Vintilă Gheorghe, Daunele morale. Studiu de doctrină și

jurisprudență, Ed. Hamangiu, București, 2006;

33. Voicu Corina, Andreea Simona Uzlău, Georgiana Tudor, Victor

Văduva, Noul Cod de procedură penală. Ghid de aplicare pentru practicieni, Ed.

Hamangiu, București, 2014;

34. Volonciu Nicolae, Andreea Simona Uzlău, Daniel Atasiei, Cătălin

Mihai Chiriță, Teodor-Viorel Gheorghe, Cristinel Ghigheci, Teodor Manea,

Raluca Moroșanu, Georgiana Tudor, Victor Văduva, Corina Voicu, Codul de

procedură penală comentat, ed. a 3-a, revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu,

București, 2017;

35. Volonciu Nicolae, Adina Vlăsceanu, Codul de procedură penală

comentat. Art. 3851-4142. Recursul. Căile extraordinare de atac, Ed. Hamangiu,

București, 2007;

30

36. Zidaru Gheorghe Liviu, Noul Cod de procedură civilă comentat şi

adnotat, vol. I, Editura Universul Juridic, 2013.

B. Autori străini

1. Cadiey Loic, Emmanuel Jeuland, Droit judiciare privé, Éd. Litec,

Pais, 5 eme, 2006;

2. Chapus René, Droit administratif général, Paris, Montchrestien,

2001, 15 éd.;

3. Chagnollaud Dominique, Drago Guillaume (coord.), Dictionnaire

des droit fondamentaux, Ed. Dalloz, Paris, 2010;

4. De Carval Suzanne, La responsabilité civile dans sa fonction de

peine privée, Thèse, LGDJ, 1995;

5. Favoreu Louis, Du déni de justice en droit public français, thèse de

doctorat, Paris, LGDJ, 1964;

6. Kerbaol Gwenola, La responsabilité des magistrats, Éd. PUF, 2006;

7. Sudre Frédéric, Droit européen et international des droits de

l'homme, 7eme ed. refounde, Éd. PUF, Paris, 2005;

8. Yannick Durant, La responsabilité de la justice et des juges en

Espagne, rapp. n°3 in Justice et responsabilité de l’État, Paris, PUF, 2005;

V. STUDII. ARTICOLE. COMENTARII

A. Autori români

1. Asănică Andra, Răspunderea civilă a judecătorilor. Drept intern și

drept comparat, în „RFJ” nr. 3/2010, p. 35;

31

2. Barac Lidia, Câteva considerații cu privire la procedura reparării

pagubei materiale sau a daunei morale în caz de eroare judiciară sau în caz de

privare nelegală de libertate ori în alte cazuri, articol publicat pe site-ul

www.juridice.ro/382615/;

3. Boilă Lacrima Rodica, Aspecte de neconstituționalitate din statutul

magistraților și procurorilor, adoptate prin Legea nr. 303/2004 privind

răspunderea juridică pentru prejudicii cauzate printr-o eroare judiciară, în

Caietul Științific al Institutului de Științe Administrative „Paul Negulescu” nr.

9/2007, p. 478;

4. Boilă Lacrima Rodica, Culpa – eterna doamnă a răspunderii civile

delictuale, în „RRDP” nr. 2/2010, p. 54-55;

5. Bodoașcă Teodor, Opinii cu privire la reaua-credință, grava

neglijență, culpa gravă și erorile judiciare în contextul reglementărilor consacrate

răspunderii patrimoniale a judecătorilor și procurorilor, publicat pe site-ul

https://www.universuljuridic.ro/eroarea-judiciara-in-exercitarea-functiei-de-

magistrat-cu-rea-credinta-sau-grava-neglijenta/;

6. Ciuncan Dorin, Eroarea judiciară în exercitarea funcției de

magistrat cu rea-credință sau gravă neglijență (I), publicat pe site-ul

https://www.universuljuridic.ro/eroarea-judiciara-in-exercitarea-functiei-de-

magistrat-cu-rea-credinta-sau-grava-neglijenta/;

7. Costin N. Mircea, Semnificația juridică a conceptelor de eroare

materială și eroare de judecată în lumina doctrinei și jurisprudenței, în „Dreptul”

nr. 10/2017, p. 18;

8. Kuijer Martin, Justiția, doamna legată la ochi – Convingerile

politice și sociale ale judecătorului și limitele libertăților sale fundamentale pe

durata exercitării funcției, din perspectiva cerinței imparțialității, în ”CJ” nr.

11/2005, p. 125.

32

B. Autori străini

1. Cilento Antonio, The Civil Responsibility of the Italian Judiciary: A

Double Speed System, în ”The Italian Law Journal” No. 1/2017, p. 21;

2. Conti Roberto, Dove va la responsabilità dello Stato-giudice dopo la

Corte di Giustizia?, în ”Corriere giuridico” No 2/2012, p. 183;

3. D'Amico Giovanni, Negligenza, în “Digesto delle discipline

privatistiche” Sezione civile, vol. XII, UTET, Torino 1995, p. 67;

4. Frison-Roche Marie-Anne, La responsabilité des magistrats:

l’évolution d’une idée, în ”Semaine juridique”, n°42/1999, Études, p.174;

5. Heitland Horst, La responsabilité pénale, civile et disciplinaire des

juges en Allemagne in La responsabilité des magistrats, textes reunis par Simone

Gaboriau et Pauliat Hélène, Presse Universitaire de Limoges, 2008,

6. Guinchard Serge, Responsabilité encourue pour fonctionnement

défectueux du service public de la justice, în ”Répertoire de procédure civile”,

Dalloz, mise à jour juin 2013, n°64, p. 53;

7. Perrot Roger, Responsabilité de l’État : jugement dans un « délai

raisonnable », în ”RTD Civ.” 1995, p. 957;

8. Raymond Martin, La justice en faute lourde ou simple, în

”Procédures” n°5, Mai 2011, p. 5;

9. Roques Françoise, L’action récursoire dans le droit administratif de

la responsabilité, în ”AJDA”, 1991, p. 75;

10. Ruiz Orejuela Wilson, Maria Concepción Rayón Ballesteros,

Responsabilidad judicial: estudio comparado de los sistemas de Colombia y

España, în ”Anuario Jurídico y Económico Escurialense”, XLIX (2016) p. 232;

33

11. Valdivia Rodriguez Carlos Manuel, Reflexiones sobre la

responsabilidad civil del juez en la expedición de sus decisions

(https://legis.pe/responsabilidad-civil-juez-expedicion-decisiones/).

12. Wiederkeher George, La responsabilité de l’État et des magistrats

du fait de la justice in JUSTICES, în ”Revue générale de droit processual” n°5,

janvier/mars, 1997. p.13.

VI. WEBIOGRAFIE

http://www.curteadeapelcraiova.eu/atributiile-judecatorilor

https://www.echr.coe.int/Documents/Convention_RON.pdf

https://ro.wikipedia.org/wiki/Curtea_European%C4%83_a_Drepturilor_Omul

ui

www.scj.ro

https://www.echr.coe.int/Documents/Rules_Court_ENG.pdf

Legeaz.net/dictionar-juridic/eroare-judiciara-in-procesele-civile-cedo

www.juridice.ro/382615/

http://www.echr.coe.int

http://www.hotararicedo.ro/files/files/CEDO%20vol%20IX%20nprint.pdf

https://jurisprudentacedo.com/Cauza-Acatrinei-contra-Romaniei-

Neexecutarea-de-catre-autoritatea-administrativa-a-sentintei.html

https://www.juridice.ro/487031/in-ce-conditii-pot-raspunde-judecatorii-

pentru-erorile-judiciare.html

https://www.juridice.ro/wp-content/uploads/2017/01/Giuran.doc

https://fr.wikipedia.org/wiki/Magistrat_(France)

www.lege5

https://www.legifrance.gouv.fr/affichCode.do?cidTexte

https://confilegal.com/20170803-la-diferencia-juez-magistrado-espana/

34

http://queaprendemoshoy.com/cual-es-la-diferencia-entre-juez-y-magistrado/

https://www.boe.es/buscar/act.php?id=BOE-A-1985-12666

https://blog.sepin.es/2015/11/responsabilidad-civiljueces-y-magistrados/

https://www.incisivdeprahova.ro/2018/04/19/explozivcamp-tactic-in-justitie-

cod-penal-si-cod-de-procedura-penala-dezastruoase-penitenciare-sinistre-

condamnarile-romaniei-la-cedo-19-633-145-de-euro/

http://www.monitoruljuridic.ro/act/hot-r-re-din-2-februarie-2016-n-cauza-dr-

gan-mpotriva-rom-niei-emitent-curtea-european-a-drepturilor-omului-sec-ia-a-

179401.html

https://lege5.ro/App/Document/ge2dkmjvg4yq/hotararea-in-cauza-mc-si-ac-

impotriva-romaniei-din-12042016

https://lege5.ro/App/Document/ge2tsmzxhazq/hotararea-in-cauza-gheorghita-

si-alexe-impotriva-romaniei-din-31052016

https://www.coe.int/en/web/execution/presentation-of-the-department

https://www.hotnews.ro/stiri-politic-22364496-legile-justitiei-nou-final-

senatul-adoptat-cele-trei-proiecte-modificate-dupa-deciziile-ccr.htm

http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2018-05-10-22440232-0-

modificari-dupa-decizie-ccr-legea-303.pdf

http://www.hotararicedo.ro/index.php/article_access/view_article/856

http://www.victimelemagistratilor.ro/

https://curia.europa.eu/jcms/upload/docs/application/pdf

http://www.ier.ro/sites/default/files/traduceri/61989J0213.pdf

http://www.euroquod.ro/ue/files/pubs/anexa5.pdf

https://www.diritto.it/la-responsabilita-civile-dei-magistrati

https://www.dcnews.ro/romania-plangeri-cedo-locul-pe-care-se-afla-ara-

noastra_576877.html