ROMÂNIA CONSILIUL SUPREM DE APĂRARE A ŢĂRII R A P O …oficiale cu funcţii de conducere în...

ROMÂNIA

CONSILIUL SUPREM DE APĂRARE A ŢĂRII

R A P O R T U L Consiliului Suprem de Apărare a Ţării privind

activitatea desfăşurată în anul 2006

Conform atributelor conferite de Constituţie şi de legile în vigoare, în anul 2006, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării şi-a exercitat competenţele legale acţionând în concordanţă cu interesul naţional, urmărind consolidarea instituţiilor cu responsabilităţi în domeniul securităţii naţionale, afirmarea României pe arena internaţională ca factor de stabilitate, de garantare a drepturilor şi libertăţilor democratice fundamentale, asigurarea siguranţei şi protecţiei cetăţenilor.

Modernizarea statului român, a sistemului său de securitate, precum şi a societăţii româneşti, în ansamblu, a fost semnificativ potenţată de procesele şi acţiunile României în NATO şi de cele legate de acţiunile întreprinse pentru îndeplinirea criteriilor privind aderarea la Uniunea Europeană.

Exerciţiul acestor competenţe s-a concretizat într-un număr de 188 hotărâri, prezentate în anexa la raport. Majoritatea acestora au fost îndeplinite sau sunt în curs de realizare.

În raport cu problemele înscrise pe agenda de lucru, la unele şedinţe au participat, ca invitaţi, preşedinţii Comisiilor de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională din Senat şi Camera Deputaţilor, miniştri şi alte persoane oficiale cu funcţii de conducere în instituţiile şi structurile administraţiei de stat.

Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a acţionat ca o instituţie integratoare a politicii de securitate naţională având în vedere că într-o lume complexă, dinamică şi conflictuală, aflată în plin proces de globalizare, înţelegerea profundă a tendinţelor majore de evoluţie a lumii şi a modului în care fiecare ţară are şansa să devină parte activă a acestui proces reprezintă o condiţie esenţială a oricărui progres.

În aceste condiţii, este evidentă nevoia României de a se racorda efortului statelor occidentale de a-şi moderniza instituţiile şi adapta politicile pentru a face faţă provocărilor de securitate ale anilor ce vin.

Nesecret Pagina 1 din 22


În conformitate cu atribuţiunile constituţionale şi în virtutea prerogativelor bazate pe mandatul încredinţat Preşedintelui de către electoratul român, la începutul anului 2006, au fost întrunite condiţiile pentru finalizarea discuţiilor şi analizelor ce au însoţit procesul de elaborare a Strategiei de Securitate Naţională a României.

Acest document reprezintă mesajul politic de interes major pentru naţiunea română, pentru toate instituţiile statului care au atribuţii în domeniul securităţii naţionale.

În perioada care a trecut de la sedinţa Consiliului din februarie 2005, moment în care au fost aprobate principiile de bază ale elaborării Strategiei, s-a parcurs - pentru prima dată în istoria României, în elaborarea unui astfel de document - un proces democratic de consultare, la care au participat instituţiile de profil, oameni politici, specialişti din mediul ştiinţific şi universitar, studenţi, reprezentanţi ai societăţii civile şi specialişti din mass-media.

S-au exprimat, în mod firesc, numeroase puncte de vedere, opinii diferite, propuneri, observaţii şi critici. În esenţă, însă, premisele de la care s-a pornit la lucru anul trecut, respectiv opţiunile strategice care au fost asumate atunci prin sedinţa Consiliului - privind caracterul activ, dinamic şi creator al strategiei - au fost confirmate de activitatea practică şi de opiniile experţilor.

Aprobată de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, în cadrul şedinţei din 17 aprilie 2006, Strategia constituie un document modern, care reflectă aspiraţiile actuale ale României şi acoperă obligaţiile statului român în raport cu alianţele şi structurile din care facem parte, reuşind în acelaşi timp să fixeze clar rolul pe care România şi-l asumă în regiune, plecând de la premisele fundamentale ale interesului naţional şi ale structurilor şi alianţelor din care face parte.

Strategia de Securitate Naţională a României este fundamentată pe principalele idei de politică externă, internă şi de securitate validate de alegători, coroborate cu evaluarea profundă a mediului de securitate şi cu experienţa acumulată de la preluarea mandatului.

Premisa fundamentală de la care s-a plecat în elaborarea acestui document a fost aceea că poporul român are nevoie, în acest moment crucial al istoriei sale, de un nou proiect naţional, realist şi pragmatic, apt să mobilizeze energiile naţiunii, să îmbine armonios iniţiativa individuală cu spiritul civic modern şi angajarea responsabilă.

Această Strategie afirmă calitatea României de membru al NATO, viitor, la acea dată, membru al Uniunii Europene şi partener strategic al SUA şi propune atât direcţii de acţiune strategică pro-active, în concordanţă cu noul statut internaţional al ţării noastre, cât şi măsuri de întărire a puterii naţionale şi de dezvoltare a avantajelor competitive, în noul context global.


Ea reprezintă documentul-cadru de înfăptuire a securităţii naţionale şi va fi urmată de dezvoltări sectoriale corespunzătoare modului în care este articulat sistemul securităţii şi apărării naţionale în România. Între altele, la modul concret, ideile directoare, principiile, obiectivele şi căile sale de acţiune se vor regăsi, materializate corespunzător, în proiectele de legi care vor contribui în mod hotărâtor la perfecţionarea şi modernizarea activităţii în toate domeniile securităţii naţionale.

Prin adoptarea Strategiei de Securitate Naţională, România a făcut primul pas în armonizarea viziunii statului român cu cea a acumulărilor conceptuale şi politice occidentale în ceea ce priveşte securitatea naţională.

În acelaşi timp, având în vedere prevederile constituţionale şi ale Legii planificării apărării, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a căutat să găsească o soluţie creatoare pentru a depăşi imperfecţiunile legislative. Soluţia pe care a adoptat-o a fost aceea a elaborării Strategiei naţionale de apărare a ţării - aşa cum prevede Constituţia - având structura şi componentele conforme cu prevederile legii planificării apărării.

În prezent, acest document este în faza de proiect, urmând să se ia o decizie de către Consiliu în prima sa şedinţă din acest an.

Hotărârile adoptate de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării în anul 2006 sunt în concordanţă cu prevederile Strategiei de Securitate Naţională, întrucât documentul este fundamentat pe principalele idei de politică externă, internă şi de securitate validate de alegători, coroborate cu evaluarea profundă a mediului de securitate şi cu experienţa acumulată de la preluarea mandatului.

În acest context, Consiliul, prin hotărârile adoptate, a iniţiat măsuri care să determine reducerea riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii naţionale a României, percepute în principal din perspectiva posturii de ţară membră a Alianţei Nord-Atlantice şi a Uniunii Europene, dependenţa accentuată de unele resurse vitale energetice greu accesibile, migraţia masivă, organizarea inadecvată şi precaritatea resurselor alocate pentru managementul situaţiilor de criză, angajarea insuficientă a societăţii civile în dezbaterea şi soluţionarea problemelor de securitate.

Activitatea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării s-a concentrat pe următoarele domenii de acţiune:

I. Consolidarea profilului distinct al României în cadrul Alianţei

Nord-Atlantice, Uniunii Europene şi al celorlate organizaţii internaţionale

Statutul României în Alianţa Nord-Atlantică şi aderarea la Uniunea

Europeană au constituit una din priorităţile de bază ale activităţii Consiliului în anul 2006, fapt care a determinat adoptarea unor decizii referitoare la: promovarea dialogului transatlantic; menţinerea coerenţei şi complementa-


rităţii dintre evoluţiile în cadrul NATO şi dezvoltările în materie de politică europeană de securitate şi apărare; punerea la dispoziţia Alianţei a resurselor politice, economice, militare şi de altă natură, în sprijinul îndeplinirii obiecti-velor şi misiunilor acesteia; sprijinirea dezvoltării într-o manieră coerentă şi transparentă a relaţiilor NATO-UE pentru dezvoltarea capacităţilor la nivelul celor două organizaţii, precum şi deschiderea acestora către colaborări cu statele în curs de aderare.

Prin hotărârile adoptate, Consiliul a acţionat pentru promovarea de către România a profilului unui aliat european, susţinător al unei Alianţe solide, capabile să contracareze provocări globale, cu rol fundamental în asi-gurarea securităţii euroatlantice, bazată pe o relaţie transatlantică puternică şi un parteneriat consolidat cu Uniunea Europeană.

Consiliul a avut în vedere faptul că NATO parcurge un proces de adaptare structurală şi operaţională care vizează îmbunătăţirea capacităţilor Alianţei pentru a răspunde adecvat noilor ameninţări la adresa securităţii globale.

Membrii Consiliului au apreciat că transformările din interiorul Alianţei şi extinderea sa, atât ca număr de membri şi arie geostrategică, cât şi sub aspectul misiunilor, fac din NATO nucleul unei structuri colective de securitate şi apărare cu rază de acţiune la nivel global.

Ca stat interesat în menţinerea relevanţei NATO, România s-a situat de partea celor care vor să susţină reforma NATO, în sensul realizării şi menţinerii unor structuri de comandă şi acţiune suple şi agile, capabile să intervină eficient în sprijinul intereselor de securitate ale membrilor săi, deci şi ale României, oriunde pe glob.

În acest context, în anul 2006, Consiliul a avizat Strategia de transformare a Armatei României, document care, prin punerea în aplicare, asigură realizarea noilor capabilităţi necesare forţelor armate să răspundă provocărilor actuale şi viitoare din mediul de securitate, îndeplinirea cerinţelor specifice prevăzute în Constituţie şi a angajamentelor asumate de România faţă de NATO şi Uniunea Europeană.

Una dintre primele hotărâri luate de Consiliu în 2006 s-a referit la aprobarea Planului cadru pentru continuarea procesului de modernizare şi restructurare a forţelor armate, astfel încât Armata să fie adusă la nivelul de operaţionalizare a capabilităţilor militare angajate în procesul de planificare a apărării colective. Acest proces are la bază dinamica mediului de securitate internaţional, precum şi nivelul de ambiţie al NATO. Fiind un proces dinamic, procesul de modernizare şi restructurare va continua în conformitate cu concluziile reieşite din procesul planificării apărării în NATO, în care un rol important revine Comitetului pentru revederea cerinţelor din domeniul apărării (DRR), organism ce acţionează în mod ciclic şi care are un rol important în stabilirea cerinţelor de capabilităţi necesare Alianţei pentru îndeplinirea nivelului de ambiţie stabilit.


În cadrul dezbaterilor din şedinţele Consiliului, drept consecinţă a angajamentelor asumate de România pe plan internaţional, au fost aprobate forţele şi mijloacele ce pot fi puse la dispoziţie în anul următor în vederea participării la misiunile prevăzute în art. 2 din Legea 42/2004 privind participarea forţelor armate la misiuni în afara teritoriului statului român. De asemenea, s-a apreciat că potenţialul de punere la dispoziţie a forţelor militare, navale, aeriene şi terestre în cadrul unor eventuale operaţiuni în care NATO decide să se angajeze a fost îndeplinit, respectându-se datele stabilite pentru operaţionalizare.

Periodic, membrii Consiliului au analizat şi evaluat stadiul îndeplinirii măsurilor adoptate care au vizat responsabilităţile asumate de România în calitatea sa de membru al Alianţei şi de participant activă la dezvoltarea securităţii pe continentul european, în condiţiile amplificării ameninţărilor teroriste şi instabilităţii în diferite regiuni sensibile de pe glob.

În anul 2006, România a fost angajată cu forţe militare în Afganistan, Irak, Bosnia-Herzegovina şi în Kosovo. Consiliul a aprobat, de asemenea, continuarea participării României cu un Detaşament de Informaţii în cadrul misiunii KFOR, prelungirea misiunii a nouă ofiţeri la operaţiunile de menţinere a păcii din Sudan şi Afganistan, participarea cu 10 poliţişti la misiunea ONU din Haiti, precum şi participarea, în acest an, cu forţe şi mijloace pentru executarea unei misiuni de Poliţie aeriană în spaţiul aerian al ţărilor baltice.

În urma negocierilor purtate cu Aliaţii în perioada martie - iunie 2006, România a procedat la reducerea forţelor desfăşurate în Irak, retrăgând un detaşament de geniu şi două grupe de poliţie militară. Forţele militare româneşti desfăşoară în Irak misiuni de menţinere a păcii şi de asigurare a securităţii cetăţenilor care trăiesc în spaţiul de responsabilitate al contingentului românesc.

Ca stat furnizor de securitate care şi-a asumat o serie de angajamente faţă de parteneri, în contextul în care aliaţii săi sunt în dificultate şi în care s-a negociat reconfigurarea forţelor româneşti în sensul reducerii contingentelor, Consiliul a respins propunerea de retragere a trupelor, făcută de ministrul apărării în luna iunie, anul trecut. Cu acest prilej, membrii Consiliului au subliniat necesitatea ca, în problemele de politică externă atât de sensibile precum este parteneriatul din Irak, decizia politică să fie luată doar după o atentă analiză a tuturor capitolelor asupra cărora respectivele decizii pot avea efect.

Pentru anul 2007, Consiliul a aprobat participarea României cu forţe la acţiuni în afara teritoriului naţional în teatrele de operaţii din Balcani, Afganistan şi Irak, la misiuni sub mandatul Organizaţiei Naţiunilor Unite, Uniunii Europene şi al Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa.

Participarea la aceste operaţiuni va contribui la dezvoltarea cooperării între armata noastră şi cele ale statelor membre NATO şi Uniunii Europene, la asigurarea interoperabilităţii cu unităţile aliaţilor. Personalul va


avea în dotare tehnica şi armamentul necesare îndeplinirii misiunilor specifice fiecărui teatru de operaţii iar finanţarea pregătirii şi participării la misiuni se va reglementa prin hotărâre a Guvernului.

Privind participarea celor 10 poliţişti la Misiunea de Stabilizare a Naţiunilor Unite în Haiti (MINUSTAH), conform Rezoluţiei Consiliului de Securitate al ONU nr. 1542, din 30 aprilie 2004, costurile misiunii vor fi asigurate de către Naţiunile Unite.

În anul 2006, România, în demersul său de realizare a obiectivului strategic de aderare la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, a continuat adoptarea măsurilor necesare implementării acquis-ului comunitar şi îndeplinirii angajamentelor asumate în procesul de negociere. În cadrul şedinţelor, membrii Consiliului au fost informaţi constant asupra stadiului pregătirii aderării, acesta reprezentând un obiectiv strategic, cu influenţă directă şi asupra securităţii naţionale.

Astfel, Consiliul a aprobat structura de forţe pe care ţara noastră o poate pune la dispoziţia Uniunii. De asemenea, în contextul integrării României în alte proiecte europene relevante pe linia gestionării crizelor, Consiliul a abilitat Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul Administraţiei şi Internelor să iniţieze procedurile vizând obţinerea statutului de observator al României pe lângă Forţa de Jandarmerie Europeană.

De asemenea, Consiliul a avizat planul de acţiuni 2005-2009 pentru implementarea Strategiei naţionale de management integrat al frontierei de stat a României şi planul unic multianual de investiţii pentru securizarea frontierei, actualizat pentru anul 2006.

Evoluţiile politico-militare în plan internaţional şi orientările de bază în domeniul relaţiilor privind securitatea naţională au constituit puncte principale în Programul de activitate al Consiliului, membrii acestuia fiind informaţi în legătură cu demersurile întreprinse pentru consolidarea profilului României în vecinătatea răsăriteană, ca furnizor de stabilitate şi securitate.

Consiliul a fost informat în legătură cu Strategia României pentru Orientul Mijlociu Extins, poziţia diplomaţiei româneşti faţă de evoluţiile politico-militare din zona Balcanilor de Vest, modalităţile de promovare a intereselor României în zona transnistreană şi cu evaluarea strategică privind consolidarea independenţei energetice a Republicii Moldova.

Balcanii de Vest constituie o prioritate strategică a politicii externe. Expertiza în problematica regiunii va fi utilizată pentru a contribui la realizarea obiectivelor NATO şi UE în zonă: stabilizarea democratică pe termen lung şi conectarea acestui spaţiu la sistemul valorilor euro-atlantice.

Reuşita înregistrată de statele din regiune la Summit-ul NATO de la Riga trebuie urmată de progrese constante în relaţia cu Uniunea Europeană. Sprijinul pentru apropierea Balcanilor de Vest de cele două structuri va reafirma complementaritatea celor două procese şi va demonstra angajamentul aliaţilor europeni pentru o relaţie transatlantică robustă.


Demersurile şi acţiunile României în această zonă au urmărit: • consolidarea instituţiilor statului de drept şi sprijinirea măsurilor

care să determine permformanţă în direcţia relaţiei acestor state cu NATO şi UE;

• împărtăşirea experienţei în domenii-cheie pentru relaţia cu UE (JAI, reforma administraţiei, drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale);

• sprijinirea eforturilor în direcţia combaterii criminalităţii organizate, a traficului de persoane şi a terorismului;

• participarea la soluţionarea dosarelor sensibile, cu relevanţă pentru stabilitatea şi securitatea regiunii, precum statutul Kosovo. Punctul de vedere al României asupra necesităţii ca soluţia să constituie un sprijin real şi efectiv pentru concretizarea perspectivei euro-atlantice a Balcanilor de Vest a fost exprimat clar şi constant;

• susţinerea realizării proiectelor regionale de anvergură care vor cupla zona la dinamica economică de la nivel european şi vor contribui la accentuarea relevanţei strategice a Balcanilor de Vest: coridoarele europene de transport, traseele energetice.

De asemenea, în trimestrul IV al anului 2006, membrilor Consiliului li s-a înaintat o evaluare cu privire la problematica Tratatului CFE, element de importanţă deosebită pentru politica externă a României, având în vedere rolul fundamental al acestui Tratat pentru securitatea continentului european.

Nu în ultimul rând, Membrii Consiliului au luat act de Summitul de lansare a Forumului Mării Negre pentru Dialog şi Parteneriat. Acest forum, organizat la iniţiativa domnului Traian Băsescu, Preşedintele României, a oferit statelor din regiune un cadru pentru dialog politic şi cooperare, care să conducă la soluţionarea durabilă a problemelor complexe cu care se confruntă aceste ţări.

Agenda de lucru a Consiliului a inclus, de asemenea, discuţii privind o eventuală implicare cu trupe a României în sudul Libanului, în operaţiunea ONU, UNIFIL.

Insuficienta definire a regulilor de angajare privind utilizarea forţei, timpul disponibil limitat pentru pregătirea misiunii şi dislocarea în teatru, restricţiile în execuţia de recunoaşteri premergătoare în teren, precum şi angajarea în prealabil a României pe trei teatre de operaţii militare au condus la decizia de a nu participa cu forţe militare în sudul Libanului, ţara noastră urmând să se implice însă în efortul de reconstrucţie a Libanului, în măsura în care firmele româneşti se vor angaja în proiectele de reconstrucţie post-conflict. Cu toate acestea, în cazul existenţei unor solicitări exprese adresate României de a participa în cadrul misiunii ONU, UNIFIL, membrii Consiliului şi-au exprimat disponibilitatea de a reevalua această posibilitate.


II. Îmbunătăţirea cadrului legislativ care vizează securitatea naţională

Reforma sistemului instituţional al României a reprezentat un leit-

motiv al perioadei post-decembriste. Aceasta a continuat şi în anul 2006, la nivelul întregului sistem de securitate naţională, de la apărare şi ordine publică până la reforma serviciilor de informaţii. Legislaţia actuală privind securitatea naţională datează din anii 1991, 1992 sau 1998, nemaiputând să facă faţă noilor ameninţări la adresa securităţii naţionale şi a cetăţeanului. Lipsa actualizării acestor legi face dificil progresul atât în modernizarea serviciilor de informaţii, cât şi în adaptarea acestor servicii la misiunile care corespund României de astăzi, ca stat membru al Alianţei Nord-Atlantice şi al Uniunii Europene.

De aceea, în cadrul şedinţelor Consiliului desfăşurate pe parcursul anului 2006, au fost luate în discuţie, în repetate rânduri, documentele de lucru referitoare la domeniul securităţii naţionale, respectiv: activitatea de informaţii, contrainformaţii şi de securitate; organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii; organizarea şi funcţionarea Serviciului de Informaţii Externe; Statutul profesional şi de carieră al ofiţerilor de informaţii.

Principiile de bază de la care s-a plecat atunci când s-au elaborat aceste documente s-au referit în special la necesitatea asigurării unei compatibilităţi între sistemul de securitate naţional şi legile care derivă din acesta, cu cele ale NATO, respectiv, ale Uniunii Europene.

S-a avut în vedere, de asemenea, redefinirea sau defininirea unor termeni, aparent consacraţi, ca termenul de “siguranţă naţională” care nu are corespondent în strategiile şi doctrinele NATO şi ale UE, optându-se, în consecinţă, pentru folosirea sintagmei “informaţii, contrainformaţii şi securitate”.

Termenul de “securitate” din sintagma anterioară nu trebuie confundat cu cel de “securitate naţională”, acesta din urmă cuprinzând următoarele domenii: apărare; informaţii, contrainformaţii şi securitate; ordine publică.

Conceptul de “securitate” din componenta “informaţii, contrainformaţii şi securitate” cuprinde, conform doctrinei de securitate a Alianţei Nord Atlantice: securitatea fizică; securitatea personalului; securitatea sistemului informatic (INFOSEC); securitatea comunicaţiilor (COMSEC); securitatea documentelor.

Serviciile de informaţii se regăsesc ca misiuni în componentele “informaţii şi contrainformaţii”, iar structurile Serviciului de Protecţie şi Pază şi ale Serviciului de Telecomunicaţii Speciale se regăsesc în componenta “securitate”.

Membrii Consiliului au hotărât afişarea documentelor de lucru privind securitatea naţională pe site-ul Administraţiei Prezidenţiale, lansându-se,


astfel, în dezbatere publică. Din acest moment au fost încurajate să participe cu observaţii şi contribuţii societatea civilă, cetăţenii interesaţi, presa şi instituţiile guvernamentale, astfel încât rezultatul final să corespundă cât mai fidel nevoilor actuale ale României.

În şedinţa Consiliului din aprilie 2006, Guvernul României şi-a asumat responsabilitatea de a le îmbunătăţii şi de a le promova, ca proiecte de lege, către Parlament.

Întrucât au existat diferenţe între propunerile iniţiale şi cele formulate de Guvern, o decizie finală a Consiliului a fost amânată pentru anul 2007.

Dincolo de acest obstacol, în anul 2006 au fost adoptate numeroase hotărâri pentru avizarea, promovarea şi aprobarea proiectelor unor documente doctrinare şi acte normative înaintate de structurile din compunerea sistemului naţional de apărare, după cum sunt prezentate în continuare.

În acest sens, au fost avizate proiectele de lege privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării, statutul soldaţilor şi gradaţilor voluntari, organizarea şi funcţionarea recrutării şi selecţia cetăţenilor pentru efectuarea serviciului militar pe bază de voluntariat, proiectul de Hotărâre a Guvernului privind aprobarea Listei produselor şi serviciilor din planul de mobilizare a economiei naţionale pentru apărare care pot beneficia de sprijinul sistemului de priorităţi şi alocare a resurselor pentru apărare, metodologia privind organizarea şi executarea intervenţiei contrateroriste, precum şi regulamentul de organizare şi funcţionare a Serviciului de Protecţie şi Pază.

Un alt set de măsuri adoptate a vizat contracararea consecinţelor adoptării Legii nr. 395/2005 privind suspendarea, pe timp de pace, a serviciului militar obligatoriu şi trecerea la serviciul militar pe bază de voluntariat, pentru profesionalizarea structurilor subordonate Inspectoratului General al Jandarmeriei şi profesionalizarea eşalonată a structurilor Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă, concomitent cu trecerea în rezervă a militarilor în termen. În acest context membrii Consiliului au aprobat profesionalizarea eşalonată a structurilor respective, în funcţie de resursele financiare alocate Ministerului Administraţiei şi Internelor, proces care se va finaliza în luna aprilie 2008.

Consiliul a avizat, de asemenea, Concepţia de reorganizare a Unităţii Speciale de Aviaţie şi întrebuinţare a resursei de aviaţie a Ministerului Administraţiei şi Internelor. La finele anului 2006, Consiliul a apreciat măsurile întreprinse în domeniu şi a hotărât ca Ministerul Apărării să asigure, în cursul anului 2007, sprijin pentru şcolarizarea în instituţiile de învăţământ din subordine a unui număr de piloţi şi specialişti de aviaţie.

Aşa cum s-a afirmat anterior, membrii Consiliului au analizat şi aprobat Strategia de transformare a Armatei României, cerând Ministerului Apărării ca planurile în domeniul apărării să fie orientate spre formarea unor forţe flexibile, uşor dislocabile, dotate corespunzător, interoperabile, agreate


de NATO, care să poată participa atât la apărarea colectivă, cât şi la operaţiile multinaţionale.

În privinţa cooperării în domeniul apărării, Consiliul a aprobat semnarea de către reprezentanţii împuterniciţi ai Ministerului Apărării din România a unor memorandumuri de înţelegere şi protocoale cu Ministerele similare din Germania (privind revitalizarea echipamentelor), Azerbaidjan (privind cooperarea în învăţământul militar), Republica Moldova (privind cooperarea între forţele aeriene şi în domeniul topogeodeziei militare), Bosnia şi Herţegovina (privind cooperarea în domeniul apărării), Grecia (privind cooperarea în cadrul Centrului Multinaţional de Coordonare a Transportului Strategic Maritim Atena şi asigurarea sprijinului naţiunii gazdă pentru executarea de operaţii şi exerciţii NATO), Federaţia Rusă (privind colaborarea în domeniul tehnico – militar) şi Portugalia (în domeniul geografiei militare).

III. Activitatea de apărare şi de ordine publică

Pe baza prevederilor Strategiei de Securitate Naţională, Consiliul s-

a preocupat de coordonarea activităţii ministerelor şi instituţiilor cu responsabilităţi în domeniu, determinând regândirea unor concepte privind rolul acestora în asigurarea apărării şi ordinii publice, precum şi misiunile pe care trebuie să le îndeplinească acestea.

Coordonarea unitară a activităţilor referitoare la apărarea ţării şi ordinii publice a vizat dezvoltarea infrastructurii teritoriale şi valorificarea poziţiei geostrategice a României, optimizarea capacităţii de reacţie, în conformitate cu cerinţele şi standardele NATO, continuarea reformei instituţionale, participarea activă la acţiunile de cooperare internaţională pentru combaterea terorismului şi a crimei organizate transfrontaliere, precum şi lupta împotriva corupţiei, fraudei şi spălării banilor.

Eforturile trebuie să vizeze: definirea obiectivă a indicilor de risc, ameninţare şi pericol şi monitorizarea activă a acestora; stabilirea modalitaţilor de contracarare eficientă a lor, indiferent de distanţa faţă de frontiere; securizarea modernă a frontierelor; organizarea adecvată a securităţii interne, a apărării teritoriului, cetăţenilor, drepturilor şi bunurilor lor, a instituţiilor şi infrastructurii împotriva noilor riscuri şi ameninţări.

În cadrul şedinţelor Consiliului au fost stabilite acţiuni pentru reforma administraţiei publice, eficientizarea cooperării dintre instituţiile angajate în lupta împotriva corupţiei, fraudei şi spălării banilor, prevenirea şi combaterea fenomenelor de contrabandă, migraţie clandestină şi trafic de persoane, trafic şi consum ilicit de droguri şi de substanţe stupefiante.

Procesul de reformă a instituţiilor sistemului naţional de apărare a avut ca rezultat reducerea efectivelor şi diminuarea nivelului de înzestrare cu


echipamente militare, restructurarea şi redimensionarea rezervelor de mobilizare ale acestora.

În consecinţă, Consiliul a aprobat legea de organizare şi funcţionare a Ministerului Apărării, organigrama structurilor centrale ale Ministerului Apărării şi a numărului total de posturi aferent acestora, Concepţia de înzestrare cu sisteme şi echipamente majore a Armatei României în perioada 2006-2025, structura organizatorică a Serviciului de Protecţie şi Pază, precum şi Concepţia de reorganizare a Unităţii Speciale de Aviaţie şi de întrebuinţare a resursei de aviaţie a Ministerului Administraţiei şi Internelor.

România are nevoie de o armată cu o structură modernă, complet profesionalizată, cu un grad sporit de mobilitate, eficientă, flexibilă, dislocabilă şi sustenabilă, având capacitatea de a acţiona întrunit şi a fi angajată într-un larg spectru de misiuni.

Prin avizarea Strategiei de transformare a Armatei României, Consiliul a stabilit obiectivele, direcţiile de acţiune şi opţiunile fundamentale în ceea ce priveşte transformarea Armatei României în domeniile de bază: resurse umane, informaţii pentru apărare, operaţii, conducere, comunicaţii şi informatică, cercetare ştiinţifică, doctrine şi instruire, înzestrare şi logistică.

Strategia de transformare a Armatei României ia în calcul noile orientări strategice ale procesului de transformare a Alianţei şi se desfăşoară în complementaritate cu acesta. Prin transformarea Armatei României se asigură crearea de capabilităţi militare care să ne permită participarea alături de aliaţi la desfăşurarea operaţiilor în zona de responsabilitate şi în afara acesteia. Obiectivele procesului de transformare a Armatei pe termen scurt, mediu şi lung vor fi îndeplinite în trei etape distincte: etapa finalizării restructurărilor de bază (2005-2007); etapa integrării operaţionale depline în NATO şi UE (2008-2015); etapa integrării tehnice depline în NATO şi UE (2016-2025).

Totodată, abordarea graduală a transformării, pe etape, asigură un grad sporit de predictibilitate în alocarea resurselor necesare.

Pentru o informare corectă a membrilor săi, la fiecare şedinţă a Consiliului s-au prezentat rapoarte, sinteze şi informări referitoare la evoluţia factorilor potenţiali de risc, externi şi interni, şi influenţa acestora asupra siguranţei naţionale. S-a solicitat Ministerului Administraţiei şi Internelor şi instituţiilor cu atribuţii în domeniu să-şi intensifice eforturile pentru continuarea aplicării cu fermitate a măsurilor de acţiune stabilite în scopul menţinerii ordinii publice în localităţile urbane şi rurale, creşterii siguranţei cetăţeanului şi prevenirii criminalităţii stradale.

Prin hotărârile adoptate, Consiliul a contribuit la creşterea ponderii dimensiunii anticipative din cadrul mecanismelor decizionale, a interoperabili-tăţii interinstituţionale prin intermediul transformării organizaţionale, optimizarea managementului integrat al resurselor disponisibile, pregătirea profesională continuă a personalului, modernizarea infrastructurii


informaţionale şi a comunicaţiilor, asigurarea complementarităţii capabilităţilor specifice de apărare şi dezvoltarea interfeţelor de cooperare în cadrul programelor interagenţii.

Referitor la evoluţiile privind controlul activităţilor care prezintă pericole de accidente majore în care sunt implicate substanţele periculoase, Consiliul a reiterat necesitatea implicării Inspectoratelor pentru Situaţii de Urgenţă, alături de Ministrul Mediului şi Gospodăririi Apelor, în pregătirea populaţiei din zonele stabilite la astfel de accidente pe linia accesului la informaţiile relevante, implicarea acestora în procesul de elaborare a documentelor ce privesc zonele de risc major, precum şi pe linia conştientizării asupra riscului la care este expusă şi a obligaţiilor care îi revin în caz de accident major.

Consiliul a decis ca Ministerul Administraţiei şi Internelor să înfiinţeze, în condiţiile legii, în cadrul Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă şi al unităţilor subordonate, structuri specializate pentru implementarea sarcinilor ce decurg din directivele Uniunii Europene privind astfel de riscuri.

Totodată, membrii Consiliul au solicitat instituţiilor sistemului naţional de securitate adaptarea acestora la procesul continuu de dezvoltare, adoptarea şi integrarea de noi concepte, strategii, doctrine, sisteme manageriale şi capabilităţi, care să urmărească creşterea capacităţii de apărare în vederea satisfacerii nevoilor de securitate ale ţării.

Se poate aprecia că, în anul 2006, ministerele şi instituţiile cu responsabilităţi în domeniul apărării şi ordinii publice, prin valorificarea concluziilor dialogului purtat permanent cu structurile de conducere NATO şi cu cele de securitate europeană, au eficientizat acţiunile şi măsurile de reformă instituţională şi funcţională a structurilor militare, contribuind, astfel, la integrarea deplină în structurile Alianţei Nord-Atlantice şi îndeplinirea obiectivelor impuse ţării noastre pentru integrarea în Uniunea Europeană.

IV. Activitatea de informaţii, contrainformaţii şi de securitate. Analiza stadiului predării arhivelor fostei Securităţi către CNSAS

1. Eficienţa activităţii de informaţii, contrainformaţi şi de securitate a

fost semnificativ potenţată în cursul anului 2006 de înfiinţarea, în decembrie 2005, a Comunităţii Naţionale de Informaţii, organism abilitat să coordoneze unitar activităţile desfăşurate de către structurile informativ operative şi să evalueze în sistem integrat informaţiile culese de acestea care vizează securitatea naţională.

Planificarea unitară şi evaluarea integrată a informaţiilor necesare susţinerii strategiilor şi politicilor naţionale de securitate s-au realizat la nivelul Oficiului pentru Informaţii Integrate, din cadrul Comunităţii. Punerea în


aplicare a otărârii CSAT privind înfiinţarea CNI a creat premise pentru favorizarea unei culturi a cooperării şi coordonării inter-servicii, prin eliminarea suprapunerilor informaţionale şi gestionarea mai eficientă a resurselor umane, materiale şi financiare.

Prin analiza articulată şi coerentă a informaţiilor pentru securitate, preluate de la toate structurile cu atribuţii în domeniu, Oficiul pune la dispoziţia decidenţilor produse finite mult mai valoroase, complet şi solid fundamentate.

CNI, prin modul de organizare şi funcţionare, asigură nu numai colaborarea, dar şi interoperabilitatea inter-servicii, cu efect sporit în planul cooperării cu structurile similare din NATO şi Uniunea Europeană.

Consiliul a acordat o atenţie prioritară analizării evoluţiilor din mediul de securitate şi, pe această bază, a stabilit orientările strategice pentru activităţile desfăşurate, în mod individual ori în cooperare, de serviciile naţionale de informaţii, precum şi de structurile informative departamentale.

În acest sens, au fost stimulate măsurile interne destinate adaptării depline a activităţii specifice la necesităţile de etapă. S-au înregistrat importante progrese, inclusiv în ceea ce priveşte: optimizarea managementului operaţional; consolidarea mecanismelor de cooperare inter-instituţionale, facilitată de operaţionalizarea Comunităţii Naţionale de Informaţii şi de implementarea programelor informative derulate sub egida acesteia; valorificarea statutului anterior dobândit de serviciile româneşti - de aliaţi respectaţi de structurile omologe din ţările NATO şi UE - în susţinerea statutului şi intereselor României în plan internaţional, precum şi în protejarea securităţii spaţiului euro-atlantic.

Urmează a se aprecia asupra oportunităţii includerii unei specificaţii privind demersurile de operaţionalizare a OSINF, în baza Hotărârii CSAT nr. 023 din 13.02.2006 privind dezvoltarea sistemelor naţionale în domeniul informaţiilor (menţionată în anexa documentului, pag. 4, cap. IV).

O problemă încă nerezolvată este menţinerea discrepanţelor între performanţele profesionale ale serviciilor naţionale de informaţii, pe de o parte, respectiv imaginea lor publică, pe de altă parte. Din această perspectivă, serviciile trebuie să facă mai mult în planul deschiderii şi transparenţei - desigur, atât cât le permite statutul lor special -, pentru ca populaţia să perceapă corect rolul acestora şi faptul că, pe fond, cetăţenii sunt beneficiarii finali ai activităţii acestor instituţii.

În context, una dintre importantele premise pentru relansarea încrederii publice în serviciile de informaţii au constituit-o evoluţiile accelerate, în 2006, în ceea ce priveşte debarasarea de povara gestionării unor părţi din arhivele create de fostele organisme de informaţii ale statului totalitar.

2. Referitor la arhivele fostei Securităţi, este de precizat că, în anul 2006 - continuând măsurile dispuse în cursul anului precedent -, hotărârile


Consiliului au constituit factorul decisiv în accelerarea procesului de desecretizare şi transfer al dosarelor în cauză către Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii (CNSAS).

Astfel, în 2006, Consiliul a decis reanalizarea, din perspectiva declasificării, a unor categorii de documente create de fosta Securitate şi aflate în categoria dosarelor de siguranţă naţională, fiind stabilite sarcinile serviciilor de informaţii, precum şi priorităţile acestui proces. S-a decis ca, până la 30 mai 2006, toate instituţiile deţinătoare să predea CNSAS arhivele fostei Securităţi, cu excepţia dosarelor considerate a privi, încă, siguranţa naţională, însă cu obligativitatea reevaluării acestora (de către comisii mixte compuse din reprezentanţii CNSAS şi ai instituţiei care a secretizat dosarul).

Printre deciziile adoptate de Consiliu în anul 2006 se numără şi cele privind: declasificarea, în regim de urgenţă, a dosarelor de poliţie politică ale fostei Securităţi aparţinând unor persoane care ocupă demnităţi sau funcţii politice; predarea către CNSAS a dosarelor create de fosta Securitate referitoare la ierarhii şi şefii cultelor religioase recunoscute de lege, până la nivel de preot inclusiv, precum şi asimilaţii lor de la parohiile din ţară şi din străinătate; declasificarea arhivelor comerciale ale fostei Întreprinderi de Comerţ Exterior “Dunărea”.

Ca urmare a acestor decizii, promovate de preşedintele Consiliului şi adoptate în plenul CSAT, predarea fizică a arhivelor fostei Securităţi către CNSAS s-a finalizat, practic, înainte de aderarea României la Uniunea Europeană. Rămâne de reevaluat în acest an, de către comisiile mixte amintite, un număr nesemnificativ (raportat la volumul total) de dosare, care nu au făcut obiectul Legii nr.187 / 1999, cu modificările ulterioare.

V. Intensificarea măsurilor specifice în lupta împotriva terorismului internaţional, a corupţiei şi a altor forme de

criminalitate organizată transfrontalieră

1. În actualul mediu extern de securitate, nu există ameninţări militare directe la adresa României. Anumite riscuri în planul stabilităţii regionale sunt prezervate de potenţialul violent al situaţiilor de conflict latent din regiuni aflate în proximitatea frontierelor ţării noastre.

Însă, aşa cum atestă evaluările periodice care au fost efectuate la nivelul Consiliului, ameninţările asimetrice sunt o realitate profundă nu numai a regiunii în care ne aflăm, nu numai pentru Europa, dar şi pentru România în mod direct. Astfel de provocări semnificative în planul securităţii naţionale, al stabilităţii regionale şi climatului de securitate din spaţiul euro-atlantic, în general, sunt generate de ameninţări transfrontaliere ce ţin de terorismul internaţional, proliferarea armelor de distrugere în masă, crima organizată (îndeosebi traficul de droguri şi de armament convenţional), migraţia ilegală.

Situate în afara sferei riscurilor de natură militară, astfel de ameninţări fac obiectul competenţelor şi preocupărilor altor instituţii ale


statului, în primul rând serviciile de informaţii şi organismele de aplicare a legii. În consecinţă, Consiliul a stabilit - prin planul naţional anual de priorităţi informative - orientări strategice pentru componentele Comunităţii Naţionale de Informaţii în sensul identificării, prevenirii şi combaterii acestor riscuri şi ameninţări, inclusiv prin cooperare cu alte instituţii, respectiv cu servicii de informaţii şi securitate străine.

În ceea ce priveşte fenomenul terorist, analizele au evidenţiat concluzia conform căreia România nu se confruntă cu ameninţări teroriste directe, explicite şi imediate, însă riscurile de această natură se înscriu pe un trend ascendent. A fost reţinut şi faptul că, în condiţiile integrării în Uniunea Europeană, cetăţenii şi interesele României pot fi afectate nu doar pe teritoriul naţional, ci şi oriunde în spaţiul comunitar (aşa cum au dovedit-o atacurile de la Madrid şi Londra). De altfel, acesta este încă un argument pentru consolidarea cooperării - la nivel naţional şi internaţional - în materie antiteroristă.

Din această perspectivă, în conexiune cu evaluările asupra contextului operaţional în materie antiteroristă, analizele efectuate la nivelul Consiliului au abordat şi parametrii funcţionali ai Sistemului Naţional de Prevenire şi Combatere a Terorismului (SNPCT), fiind identificate măsurile de optimizare a cooperării inter-instituţionale în cadrul acestuia. În acest sens, s-a acordat o atenţie aparte următoarelor necesităţi: stimularea schimburilor de informaţii între instituţiile ce compun Sistemul; consolidarea rolului Centrului de Coordonare Operativă Antiteroristă; compatibilizarea deplină a abordărilor legislative în materie antiteroristă cu cele din spaţiul euroatlantic.

De altfel, o problemă identificată de către Consiliu a constituit-o existenţa unor aspecte nereglementate ori insuficient acoperite de cadrul legal şi mecanismele de cooperare inter-instituţională în vigoare, în particular cu privire la problematica intervenţiei contrateroriste. Pentru soluţionarea acestor chestiuni, Consiliul a aprobat metodologia privind organizarea şi executarea intervenţiei contrateroriste, urmând ca, în perioada următoare, autorităţile şi instituţiile publice componente ale Sistemului Naţional de Prevenire şi Combatere a Terorismului să adopte măsurile necesare pentru implementarea acesteia.

2. În privinţa criminalităţii organizate, membrii Consiliului au fost

informaţi cu privire la evoluţia şi tendinţele criminalităţii organizate ca factor de risc pentru securitatea naţională şi la disfuncţionalităţile în asigurarea resurselor umane necesare efectuării temeinice şi cu celeritate a urmăririi penale, prezentate de ministrul administraţiei şi internelor.

O altă temă abordată de Consiliu a vizat evoluţia şi limitarea traficului de persoane şi a migraţiei ilegale în perspectiva aderării României la Uniunea Europeană, prin decizia de a crea o structură specializată în interiorul Ministerului Administraţiei şi Internelor. Deşi s-a remarcat o diminuare a


cazuisticii traficului de fiinţe umane şi a migraţiei ilegale în anii 2005 şi 2006 faţă de anul 2004, situaţia denotând o tendinţă de distanţare a României faţă de statutul de ţară sursă, Consiliul a considerat necesară măsura înfiinţării unei Direcţii de Combatere a Traficului de Persoane în cadrul Direcţiei Generale de Combatere a Criminalităţii Organizate, în vederea consolidării capacităţii României de a ţine fenomenul migraţiei ilegale sub control.

În ceea ce priveşte fenomenul corupţiei, membrii Consiliului au fost informaţi despre măsurile întreprinse pentru punerea în aplicare a Strategiei de prevenire şi combatere a corupţiei în rândul personalului Ministerului Administraţiei şi Internelor, precum şi direcţiile de acţiune prevăzute în document. O informare referitoare la acţiunile întreprinse pentru combaterea corupţiei, fraudei şi spălării banilor a fost făcută şi de Ministrul Finanţelor Publice.

Consiliul a aprobat, de asemenea, raportul Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, recomandând totodată Ministerului Justiţiei să iniţieze procedurile necesare pentru modificarea, în regim de urgenţă, a cadrului legislativ în baza căruia îşi desfăşoară activitatea Oficiul, în sensul renunţării la structura colectivă de conducere şi al adoptării unor prevederi care să asigure trecerea la o conducere unică, eficientizarea operaţională a acţiunilor, responsabilizarea personalului, eliminarea riscurilor şi a vulnerabilităţilor în gestionarea datelor şi informaţiilor instituţiei, precum şi a incompatibilităţilor care generează elemente de neconstituţionalitate.

VI. Securitatea energetică

Sectorul energetic se constituie într-un dosar strategic important, cu implicaţii directe asupra economiei şi evoluţiei sociale a fiecărei naţiuni, în condiţiile intensificării globalizării pieţelor.

Politica energetică are implicaţii majore asupra securităţii fiecărui stat în parte. Din această perspectivă, un rol esenţial îl deţine asigurarea se-curităţii energetice, care se poate înfăptui, în primul rând, prin îndeplinirea simultană a patru condiţii fundamentale: predictibilitatea aprovizionării cu energie, interdependenţa dintre furnizor şi consumatori, transparenţa preţurilor şi securitatea infrastructurii de transport.

Totodată, asigurarea securităţii energetice, prin realizarea unei balanţe echilibrate între cererea şi producţia de energie, optimizarea structurii consumului de resurse energetice primare şi creşterea eficienţei energetice, este esenţială. Actualul context internaţional impune măsuri urgente pentru diversificarea surselor şi rutelor de aprovizionare cu energie, limitarea dependenţei de resursele energetice primare şi utilizarea unor resurse alternative, regenerabile. Nesiguranţei surselor de aprovizionare cu resurse energetice i se adaugă o nouă dimensiune - cea a potenţialului de manifestare a terorismului prin atacuri asupra infrastructurii energetice, în mod deosebit asupra celei de susţinere a unor sisteme vitale.


În acest context, s-a remarcat necesitatea ajustării strategiilor în domeniul securităţii naţionale, în componenta securităţii energetice, în vederea alinierii la politicile Uniunii Europene, inclusiv prin implicarea României în eforturile de formulare a unei politici europene în domeniul energetic.

Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a inclus pe ordinea de zi a şedinţelor sale teme precum: riscurile de securitate economică cu potenţial de compromitere a includerii României în culoarele de transport internaţional al gazelor naturale şi al ţiţeiului; prezentarea contractului de privatizare a Petrom şi a societăţii de distribuţie a energiei; resursele energetice pentru iarnă: stocuri, contracte pentru achiziţii cărbune şi gaze, prezentarea şi analizarea preţurilor de achiziţii de la import; analiza efectelor procesului de privatizare asupra securităţii energetice şi a economiei naţionale.

În urma discuţiilor, membrii Consiliului au decis ca toate contractele de furnizare de energie sau de intermediere între producătorii şi utilizatorii de energie să fie făcute publice.

S-a apreciat că România are nevoie urgent de o nouă strategie energetică, în măsură să îi garanteze securitatea energetică, prin menţinerea şi creşterea gradului de independenţă energetică.

Aceasta este necesară ca urmare a proceselor de privatizare care au avut loc şi care au schimbat elementele de fond avute în vedere în strategiile anterioare în ceea ce priveşte garantarea securităţii energetice a României. În acest context, Consiliul a decis înfiinţarea unei comisii prezidenţiale formată din cei mai buni specialişti români în domeniu, pentru elaborarea în termen de maxim 6 luni, a unei noi strategii energetice, având ca obiectiv pe termen mediu, respectiv 5-10 ani, reducerea dependenţei României de importurile de energie.

VII. Asigurarea resurselor şi infrastructurii necesare apărării,

ordinii publice şi siguranţei naţionale

În conformitate cu prevederile legale, Consiliul a aprobat conturile anuale de execuţie bugetară a cheltuielilor operative destinate realizării securităţii naţionale, ale instituţiilor cu atribuţii în acest domeniu, după aprobarea rapoartelor asupra activităţii desfăşurate de acestea. Astfel, ordinea de zi a şedinţelor Consiliului a inclus audierea şi aprobarea rapoartelor privind execuţia bugetară a cheltuielilor operative în anul 2005 şi propunerile privind plafonul cheltuielilor operative pe anul 2006, prezentate de către miniştrii şi şefii serviciilor cu atribuţii în domeniul securităţii naţionale. Membrii Consiliului au apreciat drept corectă maniera de executare a bugetelor, evaluând în acelaşi timp fondurile alocate pentru anul 2006 drept adecvate nevoilor instituţiilor respective.


Alte aspecte de ordin financiar care au intrat în atenţia Consiliului în cursul anului 2006 au inclus aprobarea redistribuirii fondurilor necesare cheltuielilor operative, de la Direcţia Generală de Protecţie şi Anticorupţie din Ministerul Justiţiei la Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

O altă preocupare a Consiliului, circumscrisă asigurării infrastructurii necesare securităţii naţionale, a reprezentat-o regimul reţelelor şi echi-pamentelor de telecomunicaţii speciale. Prin hotărârile adoptate s-au aprobat stadiul şi perspectivele implementării unui sistem de radiocomunicaţii mobile, realizarea de studii de fezabilitate privind investiţiile pentru instalarea unor echipamente de radiocomunicaţii, implementarea unui sistem de comunicaţii prin satelit, iar în ultima şedinţă a Consiliului s-a decis prezentarea de către Comisia inter-departamentală cu atribuţii de coordonare pe linia tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor, în trimestrul I/2007, a unui raport detaliat referitor la stadiul implementării sistemelor de radiocomunicaţii mobile TETRA şi a unui set de propuneri privind soluţiile tehnice şi de finanţare, inclusiv cu fonduri europene, necesare pentru dezvoltarea şi realizarea, în timp scurt, la nivel naţional, a platformei comune de radiocomunicaţii mobile TETRA.

VIII. Pregătirea economiei şi rezervei pentru apărare

În acord cu cele mai recente prevederi ale legislaţiei relevante,

armonizată cu cerinţele NATO şi cu respectarea programelor adoptate anterior în acest domeniu, precum Planul de mobilizare a economiei naţionale pentru apărare în perioada 2005 – 2008, Consiliul a inclus în lista sa de preocupări esenţiale pregătirea economiei şi rezervei pentru apărare.

În urma analizei necesarului de produse şi servicii din planul de mobilizare a economiei naţionale de apărare şi a surselor de finanţare pentru aceasta, Consiliul a avizat lista propusă de Guvern privind acele produse şi servicii care pot beneficia de sprijinul sistemului de priorităţi şi de alocare a resurselor pentru apărare, listele cu limitele de constituire a rezervelor de mobilizare din domeniul comunicaţiilor şi sănătăţii, situaţia rezervelor de mobilizare preluate în administrarea Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale, potenţialul actual al rezervelor de stat, şi a actualizat „Programul cu obiectivele de pregătire operativă a teritoriului pentru apărare, pentru perioada 2007-2008.

De asemenea, în cadrul primei şedinţe a anului 2006, Consiliul a aprobat concepţia de înzestrare cu sisteme şi echipamente majore a Armatei României pe termen lung (2006 – 2025), recomandând Guvernului României să sprijine Ministerul Apărării în iniţierea şi susţinerea financiară a programelor strategice, prezentate în concepţie sau identificate ulterior.

Pe ordinea de zi a şedinţelor Consiliului au fost incluse teme referitoare la situaţia înzestrării şi starea de operativitate a mijloacelor tehnice destinate asigurării mobilităţii şi menţinerii ordinii publice, situaţia necesarului


de armament şi muniţie pentru mobilizare şi a stocurilor de materii prime pentru trecerea în timp util la producţia de război, implicarea în modernizarea şi retehnologizarea capacităţilor de producţie pentru apărare, extinderea colaborării internaţionale a operatorilor economici, precum şi redimensio-narea rezervelor de mobilizare în funcţie de cererile de produse şi servicii ale ministerelor şi instituţiilor cu responsabilităţi în domeniul securităţii naţionale.

Totodată, pe baza prevederilor legii referitoare la pregătirea teritoriului şi economiei pentru apărare, adaptată sistemelor similare din ţările membre NATO, Consiliul a fost informat în legătură cu situaţia capacităţilor de producţie pentru apărare neutilizate din lipsă de comenzi ale forţelor sistemului naţional de apărare. În acest context, s-a hotărât prezentarea, în şedinţa Consiliului din trimestrul II/2007, de către Guvernul României, a unor evaluări referitoare la necesarul de armament şi muniţie pentru perioada 2007-2010, în vederea înlocuirii existentului care urmează a fi scos din uz sau a stocurilor consumate; stadiul contractelor de export ale CN Romtehnica SA aflate în derulare, în perioada 2007-2010, situaţia programelor de offset şi a previziunilor referitoare la noi contracte; tehnica militară scoasă sau care urmează a fi scoasă din uz şi care necesită operaţiuni de dezmembrare în cadrul capacităţilor de apărare existente, în vederea valorificării ca deşeuri de fier vechi.

Privitor la stadiului privatizării societăţilor comerciale din industria de apărare, s-a apreciat că procesul de privatizare a operatorilor economici din domeniu este relativ întârziat, fiind necesară simplificarea şi urgentarea procedurilor privind pregătirea şi derularea procesului de privatizare. În acest context, Consiliul a hotărât elaborarea Planului strategic privind privatizarea societăţilor comerciale din industria de apărare, precum şi elaborarea unui studiu privind înfiinţarea bazei industriale integrate care să asigure suportul logistic necesar îndeplinirii obiectivelor de securitate naţională, bazată pe industria de apărare.

IX. Protecţia informaţiilor clasificate NATO şi UE, precum şi a celor care fac obiectul acordurilor internaţionale

Dobândirea de către România a statutului de membru cu drepturi

depline al Alianţei Nord-Atlantice, precum şi perspectiva integrării în Uniunea Europeană, au implicat un proces continuu de perfecţionare şi armonizare a reglementărilor naţionale în domeniul protecţiei informaţiilor clasificate conform standardelor euro-atlantice în materie şi, în acelaşi timp, asigurarea unei implementări unitare şi eficiente a acestor reglementări.

Activităţile întreprinse în direcţiile menţionate de către Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat (ORNISS), în colaborare cu autorităţile desemnate de securitate (ADS), precum şi cu celelalte instituţii cu competenţe în materie, au avut la bază, în special, experienţa dobândită


iniţial în relaţia cu Alianţa Nord-Atlantică, prin crearea unui sistem funcţional şi coerent de protecţie a informaţiilor NATO clasificate. Această experienţă a fost îmbogăţită ulterior prin adoptarea şi implementarea standardelor comunitare de protecţie a informaţiilor UE clasificate, cât şi prin negocierea şi semnarea unor acorduri internaţionale în domeniu cu statele membre ale respectivelor organizaţii.

Consiliul a fost informat permanent despre modul de aplicare a atribuţiilor specifice de către ministerele şi instituţiile cu competenţe în domeniu, apreciind în mod deosebit eforturile Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat pentru respectarea angajamentelor în domeniu. În condiţiile ritmului alert impus de pregătirile la nivel naţional în vederea dobândirii calităţii de membru al Uniunii Europene, Oficiul a depus un efort semnificativ în vederea intrării în vigoare a Acordurilor şi Aranjamentelor administrative şi a elaborării cerinţelor privind protecţia în România a informaţiilor clasificate UE.

De asemenea, au fost aprobate propunerile de negociere a acor-durilor între Guvernul României şi guvernele statelor membre NATO şi ale Uniunii Europene referitoare la protecţia reciprocă a informaţiilor clasificate.

X. Numirea în funcţie, avansarea în grad şi participarea

la examenul pentru acordarea gradului de general

Fiecare situaţie a fost analizată ţinând seama de prevederile legale în domeniu şi de îndeplinirea cu stricteţe a obiectivelor de restructurare, redimensionare şi operaţionalizare a instituţiilor sistemului naţional de apărare. Cadrul normativ promovat de ministere şi structurile militare este comparabil cu cel practicat în armatele statelor membre NATO, unde se aplică filozofii şi strategii noi privind evoluţia în carieră.

De asemenea, structurile militare au instituit un sistem eficient de criterii privind selecţia şi perfecţionarea pregătirii cadrelor, prin cursuri, precum şi pentru promovarea în funcţii şi trimiterea la misiuni internaţionale pe criterii de competenţă şi profesionalism.

Consiliul a fost informat permanent asupra principalelor probleme sociale ale personalului militar activ, în rezervă şi în retragere privind salarizarea, pensiile militare, problema locuinţelor, asigurarea asistenţei medicale şi a condiţiilor de recreere, odihnă şi recuperare. S-a apreciat că aceste probleme trebuie să fie în atenţia factorilor de conducere din ministerele şi instituţiile din domeniile apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale şi s-a recomandat Guvernului ca soluţionarea lor să fie realizată cu prilejul adoptării sau modificării actelor normative în domeniu.

XI. În şedinţele Consiliului s-au analizat şi alte probleme referitoare

la organizarea şi coordonarea activităţilor care privesc apărarea, ordinea


publică şi siguranţa naţională, adoptându-se hotărâri corespunzătoare domeniilor vizate.

*

* *

Consiliul Suprem de Apărare a Ţării consideră că, în anul 2007, angajarea activă în procesul de asigurare a securităţii prin promovarea democraţiei, lupta împotriva terorismului internaţional şi combaterea proliferării armelor de distrugere în masă reprezintă un imperativ pentru politica de securitate a României. Ea constituie condiţia fundamentală a participării la beneficiile exploatării oportunităţilor pe care le prezintă mediul internaţional şi contracarării eficiente a riscurilor şi ameninţărilor majore.

În plan intern, condiţiile înfăptuirii acestor deziderate sunt: exerciţiul deplin al drepturilor şi libertăţilor democratice; stabilitatea politică; maturizarea spiritului civic şi participarea activă a societăţii civile la procesul de guvernare; asigurarea armoniei interetnice şi interconfesionale; modernizarea infra-structurii critice; menţinerea stabilităţii sistemului financiar-bancar şi a pieţei de capital; protejarea resurselor naturale şi a mediului.

În plan extern, realizarea lor este condiţionată de: reconstrucţia şi dinamizarea cooperării transatlantice; consolidarea relaţiilor de parteneriat strategic; promovarea democraţiei şi asigurarea păcii şi stabilităţii în zonele de interes strategic; sprijinirea activă a comunităţilor româneşti din arealul istoric, a românilor de pretutindeni, pentru păstrarea identităţii naţionale şi culturale.

Activităţile înscrise în programul Consiliului pentru anul 2007 vizează: transformarea profundă şi creşterea capacităţii de acţiune a tuturor instituţiilor care au resposabilităţi în domeniul securităţii naţionale, în concordanţă cu principiile democratice; consolidarea rolului României în cadrul Alianţei Nord-Atlantice şi al Uniunii Europene, concomitent cu întărirea capacităţii ţării noastre de acţiona ca vector dinamic al politicilor vizând securitatea euro-atlantică; dezvoltarea economică susţinută şi garantarea accesului la resurse vitale; prevenirea şi contracararea eficientă a terorismului internaţional, a proliferării armelor de distrugere în masă şi a criminalităţii transfrontaliere; participarea activă, în spiritul legalităţii internaţionale şi al multilateralismului efectiv, la operaţiuni de pace şi la alte acţiuni vizând soluţionarea crizelor internaţionale; reconfigurarea strategiei de securitate enegetică a României în acord cu politica energetică a Uniunii Europene; măsuri efective pentru stoparea declinului demografic al României.

De asemenea, în anul 2007, Consiliul va analiza măsurile luate de instituţiile abilitate ale statului român pentru diminuarea efectelor fenomenelor hidrometeorologice periculoase, refacerea obiectivelor afectate, a


construcţiilor hidrotehnice cu rol de apărare împotriva inundaţiilor şi evitarea pagubelor în perspectivă. O altă temă de interes va fi cea referitoare la energia nucleară: modificări de perspectivă în contextul diversificării mixului energetic; riscuri şi beneficii (eficienţa producţiei, dezvoltări tehnologice, asigurarea combustibililor, managementul deşeurilor radioactive, securitatea instalaţiilor, riscuri de proliferare, riscuri legate de sănătatea populaţiei).

Totodată, în Programul de activitate al CSAT pentru anul 2007 sunt prevăzute măsuri şi acţiuni pentru asigurarea coerenţei acţiunilor necesare pentru aplicarea unitară a Strategiei de Securitate Naţională în domeniul activităţilor de informaţii, contrainformaţii şi securitate, prevenirea şi combaterea fenomenelor de contrabandă, migraţie clandestină şi trafic de persoane, traficului şi consumului ilicit de droguri şi de substanţe stupefiante, precum şi diminuarea efectelor de degradare a mediului înconjurător şi ale unor dezastre naturale, tehnologice, ecologice sau complexe.

De asemenea, în consens cu obligaţiile sale constituţionale, cu imperativele democraţiei şi cerinţele securităţii, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării va veghea permanent la îndeplinirea obiectivelor strategice şi la modul de punere în practică a strategiilor sectoriale de către instituţiile din cadrul sistemului securităţii naţionale. CONSILIER DE STAT, SECRETARUL CONSILIULUI SUPREM DE APĂRARE A ŢĂRII General-maior ION OPRIŞOR

ROMÂNIA CONSILIUL SUPREM DE APĂRARE A ŢĂRII R A P O …oficiale cu funcţii de conducere în...

Documents

Transcript of ROMÂNIA CONSILIUL SUPREM DE APĂRARE A ŢĂRII R A P O …oficiale cu funcţii de conducere în...