SUPLIMENT LA

REALITATEA ILUSTRATĂK H & M M B aB as.'a iR H 4in»aaB 9asaa jiæ âg ia ii!9«sft!

i<te

z

u

fi)

z<

o

Ili IAI

iu H Q u.

« w

Lx, -<2 cetzi

</»-

1<lu« H§ a.oceui

< 0 * Z

s »

q OLU Q

Z

’<-JLU

>DZ

«

H*Si0s.w3

U1

■ H *

o

seWJNUJa:

< US f

y

2 LlJ

s

3 SjI J)

O>

><S>

<?o —

D

/ )

< y>

ui O

“ Zyjh - <

z u ©LU ^

I m

- “ ■ ea: &JM1 d û a h- zLU

><

h

ROMANIA şi GERMANIA

18-24 Februarie S 94 3 « Nr, 837 — Anul XVII g

S :i 9 «

Creşterea bogăţiei naţionalePlanul semnal la 2 Decembrie 1940 intre

România şi Germania, pentru creşterea şi

intensificarea produeţiei româneşti, îi asi­

gură României cea mai raţională valorificare

a preţioaselor bogăţii ale subsolului său. In

special în domeniul producţiei petrolifere,

planul de zece ani dă posibilitatea să se

aşeze producţia pe cea mai rentabilă bază.

Maşinile, pompele şi ţevile pentru conduc­

tele petrolifere, sunt livrate de Germania,

aşa încât producţia acestui preţios produs

poate fi făcută cu cele mai moderne mij­

loace. Conductele de petrol sunt con-

rale d t

cadrul

c u ro -

struite spre folosul regiunilor naturale

export ale economiei româneşti în

noii ordini europene.

Piaţa germană r e p r e z i n t ă un

părător sigur al surplusului de produs»

româneşti de export, pe baza unui schîmfr

natural. •S;

A şi început să se simtă de către ambele

popoare, în tr’o măsură destul de însemnată*

cât de folositoare este această colaborare plâ.

nuită pentru multă vreme. Ea va contribui !n

cel mai apropiat viitor la soluţia multor pi

bleme economice puse de noua organi

C o la b o ra to r i e co n o m ic i n a tu ra li în noua E u rop i

m -JKSäKi.w*5UiBa*a«!

ECONOMIE LA HÂRTIE

O veste dela Odesa îmi spu­ne că u n com andant a dat po_ ronca în »cârmuirea Iui să se facă economic Ia hârtie; să nu se arunce cu uşurinţă hârtiile care mai pot folos«, ba să se întoarcă plicurile pe dos s» să se seri© p e ele.

O veste ca aceasta a în vesel51 pe scriitorul acestor rânduri, fiindcă de fapt eu nicîodată n u arunc hârtiile , c i fa c tocm ai aşa ; în torc plicurile pe dos Si scriu pe ele. îm i pare rău de

h ârtiile care se aruncă Ia g-unoi, ^când încă m ai pot face treabă. Nioi pe cele hune de nimic nu l e arunc, ci le păstrez pentru foc.

Oh! cum aruncă lum ea lu ­cruri care pot în că folos'! Ui ta ţ i-v ă câte încarcă căru/cie do gunoi a le Prţmăriefi! Sunt niOr_ m a n e de hârtii. D ar acestea strânse bine, îm păturite cum trebue, se pot face pachete mari Şi să fie vândute la fabricile de hârtie.

Eu am văaait In R om a cam i­oane întregi ducând astfel de grămezi de hârt>e, bine strânsă, pusă Ia teanc şi m ergând Ia fabrică. Şi a sta nu acu m ci m ulti ani în trecut. Va să zică lum ea era bine pusă pe econo­m ie sfi nu arunca lucrul eare m al poate fools'.

Sunt hârth groase, care au slujit la îm pachetat. Cu acestea poţj încălzi si m aşin ile de bu_ cătărîe. Eu am d at de m ulte ori d in hârtia m ea unei fam ilii s ă ­race, care se slujea de ea să-şi încălzească apa.

Tot usi nicăieri nu văd o grijă de acest soi. Păcat, fiindcă a

à runeând nu num ai hârtja. ci ̂m ult« altele. Se aruncă cufiile de conserve desfundat«. D ar pe acestee, dacă le strângi să al câteva sute, ]e poti vinde cu preţ bun la fabrică.

U n p r e o t g e r o s n . P a s t o r u l v o n

B o d e ls c h w ln g -h , c e r e a d e j a f e ­

l u r i t e g o s p o d ă r i i l u c r u r i l e e a r e

s e a r u n c ă C u a c e s t e a c u r ă ţ i t e

Şi v â n d u t e , s l îs i s c o t e a m i.1_

loace>le d* a h r ă n i o c o lo n ie d e

c o p i i e p t te i r t ic i . L u c r u l s ă u s ’a

î n t i n s a d a t; n a ş t e r e I a f e h u - if e a te l i e r e u n d e c o p ii j I n c r a u , a u

u m p l u t u n î n t r e g ţ i n u t si a u a l c a t i t c a iu> a d e v ă r a o r a ş . că ­r u i a î a z is c a n u m e d i n B ib l ie ,

Betel, a d i c ă p e g -ra iu l n o s t r u

C a s a D o m n u lu i .

A cest oras este cârmuit azi de fini aerini preot. L -am cunoscut în 1925, S am spus că am scris despre lucrarea tatălui său în tara m ea şi m ’a poftit să viii să văd In G erm ania sporul a- c es tei lucrări. Şi iată ou ce a pornit ea la început : cu tin|_ chelile. hârtitle ei cârpele care se strângeau dela feluritele gospodării. De aceia i»u tretrae aruncat ee poate folos* «fl d« a- eeia să mi u w ică in nici har.

j , tfile Arh im. SCHIBAW

R A D IO -ŞC O A LALa 1 Ianuarie trei sute de mii de

elevi aparţinând şcoalelor medii t- taliene au ascultat p rim a lecţia de „Raclio-şcoală’’. A c e s ta nouă insti­tuţie urmăreşte două scopuri: o ex­perienţă didactică si o asistenţă so­cială. Factorul caracteristic al aces­tui curs il constitue iips<a desăvârşi­tă a oricărui mijloc didactic în afară de auz: cu alte cuvinte desfiinţarea tablei cum şi a contactului imediat dintre profesori şi elevi, dând astfel forme cu totul noui care cer adap­tarea învăţăm ântului la noui prin ­cipii ce pot da rezultate neaşteptate- Trebue să observăm că de pe cate­drele devenite microfon, profesorul nu mai vorbeşte unui mănunchlu re­strâns de şcolari care nu depăşea num ărul de 30„ ci la mii de şcolari. Noua metodă obligă pe profesor să-şi pregătească până în cele mai mici amănunie lecţiile, dat fiind întinsul control pe care-1 dă num ărul mare al elevilor. Din această nouă metodă de lucru se va naşte o serie însem­nată de experienţe asupra psicologie! atenţiei şcolarilor si a meşteşugului de profesor, care trebue să comunice o serie de noţiuni si de judecăţi.

Din punct de vedere al realizării sociale, radio-şcoala rezolvă o pro­blemă de m are însemnătate actuală, care este de a tine ocuipaţi pe elevi

în timpul lungilor perioada de va­canţe de iarnă. Astfel, m arile aglo­m eraţii urbane vor fi rezolvate prin această instituţie care asigură fiecă­rui centru dela ţa ră cât de mic, po­sibilitatea pentru şcolarii lui de a_şi continua studiile începute. In acelaş timip, propaganda pentru „Radio- ospitalitate” . de curând iniţiată de ministerul educaţiei italiene, îşi va găsi un temeiu nou de propăşire. Toţi şcolarii, care au aparate recep­toare, vor trebui să primească la ei pe tovarăşii lor care nu pot să-şi procure mijlocul de a asista la lec­ţie. In chipul acesta se cimentează un puternic si sănătos simtimönt de camaraderie, ca si un sentiment de solidaritate umană. Lecţiile „Radio- şcoalei’’ vor fi transmise în fiecare dimineaţă dela ceasurile 10 si până la 11- Primele 20 de minute sunt h ă ­răzite elevilor primei clase a şcoalet medii: alte 20 de minute, dela 1020 la 10.40, elevilor clasei a doua. trans­misia pentru aceia din clasa treja va începe la 10.40. Prin emisiile ra ­dio oa st prin presă, vor fi publicate zilnic programele lecţiilor precum şi toate ştirile în legătură cu cursul. In fiecare zi vor fi anunţate textele necesare precum şi celelalte mate­riale didactice, ce trebue să însoţeas­că o lectie-

PRODUCŢIA DE LAPTE A ITALIEIUltimile statistici oficiale arată că

producţia italiană anuală totală es»e de 60.755.000 hi. de iapte. Primul loc este ocupat de Italia de nord care contribue cu o producţie de 55.248.000 hl. Această poziţe de avantgardă se oglindeşte şi în producea anuală medie pe km. pătraţi de suprafaţă agrară şi forestiera: 488 In Italia de nord, 132 în Italia centrală, 55 în Ita­la de sud, şi 50 în Dalia insulară.

O altă confirmare: producţia medie anuală în hl. pe cap de vacă este de 20 în Italia de nord, de 13 în Italia centrală, de 13 în D<aiia meridională şi de 15 în Italia insulară. Media na ­ţională este de 18. In graficul pro­ducţiei provinciale figurează In pri­mele locuri, cu o medie anuală în hl. pe cap de vacă, Milano cu 30 hi. Cre­mona cu 29' Piacenza cu 27, Breacia şi Nap,jlb*cu 26, Pavia cu 2fi. Ultimi­le locuri In ordine descrescândă sunt ţinute de Macerata cu 8 hl., A'şcolf

Piceno şi Rieti cu 7, şi Reggio Cala­bria tot cu 7. Din 100 de hl. de lapte Italia de nord destină 18,4 alimentă­rii viţeilor, 40.9 consumul •40,7 industriei brânzeturilor; în vre­me ee Italia centrală hărăzeşte ace­loraşi scopuri; 43,2: 45; 2,8; Italia de sud: 30.7; 59,2 şi 10,1; iar Italia in­sulară: 34,8; 54,3 şi 10,7.

Dacă ne azvârlim o privire peste aceste cifre şt căutăm să pătrundem însemnătatea lor. ne putem da lesne seama că ele reprezintă o bogăţie care face din Dalia una din cele mai însemnate ţări producătoare de lap* te din Europa. Trebue să mai adău­găm că această producţie a determi­na aceea a brânzteurilor, care, din punct de vedere calitativ şade în' fruntea producţiei mondiale- Astfel caçcavalurile şi brânzeturile ifcalieme alcătuesc un element de export de prim ordin pentru Italia

T O A T Ă L U M E A C I T E Ş T E

M A R E L E S U C C E S

CIULINII BARAGANULUIroman de

= P A N A I T Ï S T R A T I EEE

Poemul pustietăţilor şi epopeea tragică, muiată in s^nge, a unei_ năsbâtii ţărăneşti Romanul tinereţii veşnice, îmbietoare la hoinv'tală şi visare, în ciu<la biciului as­pru ai soartei, altfel hotărîtoare.

160 LEI EXEMPLARUL — EDITURA MODERNĂ

Mare antologie «le teste muzicale moderne

La Milano s’a născut o nouă ini ţiativă editorială care.şi propum publicarea compoziţiilor şi textelor muzicale rare sau excepţionale, pri­vine! exclusiv mişcarea muzicală contimporană. P rim ul volum, ne in­formează agenţia .,Doc” , va cuiprin. de, publicate In ediţie de lux. „Palru Im nuri Sacre“ de Goffredo Petrassi. Acest volum va fi ilustrat cu patru gravuri îţi apă tare de marele artist italian Giacomo Manzù, şi va avea un tiraj limitat. Vor continua să a- pară apoi operele lui Malipjero. în-* t r ’un cuvânt Dalla Piccola Ghedini

Aceeaş agenţie ne informează ci la 12 Februiarie Academia Santa Ce. cilia, din Roma Va sărbători bicenţe; narul naşterii lui Luigi Boccherini (Lucca 1743—Madrid 1805) prin exe­cutarea celebrului ,.Stabat Mater1' precum şî a unui (program cu piese semnificative ale m arelui compozi. tor italian.

Materiale sintetice întrebuinţate îne I ectrot echn ică

Dintre materialele sintetice cari s ’au impus pieţii fac parte şi yheno. pliastele. prodjise din acid fenic ţi formalina, precum si amioopiastelt com,puse din azot şi carbon. Iniţial aceste materiale au fost întrebuin. ţaţe în electrotehnică, datorită pro­prietăţilor lor electrice şi eivantagii- lor tehnice de prelucrare, înlocuind aproape complet ebonită.

Astăzi nu există industrie caic si nu folosească aceste produse. Strun­garul o întrebuinţează în locul fil­deşului, electrotehnicianul face din ele întrerupătoare, socluri, aparate şi cutii. Pentru gospodine se fat ceşti, farfurioare, linguriţe, căpăcele, tăblii, etc- Nu exagerăm spunând că, peste tot unde până acum se în­trebuinţa tabla, se întrebuinţează astăzi material presat.

Premiul Copernicus 1942X/a Universitatea din Bresiau s’a

decernat premiul Nikolaus Coperai eus pentru anul 1942 directorului bibliotecar Viktor K auder din Kat. towite.

Un centru pentru combaterea paraliziei infantile

Din iniţiativa ministerului de i n­terne italian, şi cu contribuţia insti­tuţiilor locale, a fost înfiinţat la Bo­logna un centru pentru combaterea polimielitei. Acest centru este unul din cele trei, organizate pentru a* studia şi combate paralizia infantilii, de care se îngrijeşte Regina Italiei, Noua instituţie a fost adăpostită în­tr’un pavilion reînoit al clinicei pe­diatricei „Gozzatini” . oare este cu­noscută oa un spital model. încă din 1939 prof. Gaetano Salvioli, directo. rul clinicei, s’a îngrijit, a ju tat de directorul sănătăţii publice, prof. Petragnani, de organizarea unui centru la Bologna- Dar numai odată ou noul sediu, organizat zilele tre­cute. centrul anti-polimieli*ic şi-a văzut deplină orânduirea. Clădirea tn care este adăpostit e alcătuită din trei etaje, şi poate adăposti peste 100 de bolnavi. întreaga clădire a costat, pentru a fi reînnoită. 1 milion şi ju­mătate de lire, üa a fost Înzestrată cu toate aparatele modeme si cu o bibliotecă, despre care se poate spu. ■ ne că este m at completă !n materie.

Prin centrul anti-polimielitic dela Boloema. politica demografici « He.(rimului Fascist f*ce încă «n cas ho­tărî* toainte.

bine că misiunile secrete de cari era adesea însărcinat, îl obligau să fie în B ermüd« atunci când era crezut în Cairo, la Paris când ziarele îi anunţau prezenţa la Si»« gapur.

Ne despărţiram, căci el trebuia să a* jungă escorta oficială. II întâni însă tre£ zile mai târziu. îm i povesti că vânătoare* se terminase mai iute de cât ar fi crezut şi într’un chip tragic.

Hăitaşii găseseră urmele unei mari tuş:-, me. Amprentele anunţau un mascul ds vreo douăsprezece picioare înălţime» Ceata de elefanţi se oprise pe platou, vânătorii fură aşezaţi imediat pe locuri. Dar ele­fanţii, mirosind capcana, făcură o spăr­tură. Unul din invitaţi, doctorul Roggen» ce era aşezat pe malul râului, fu surprins de apariţia lor. Masculul era în frunte, —« Roggen trase.

Animalul, atins, se prăvăli. Femela, ce venea pe urmă, se împiedecă de mascul, ■— o altă femelă venind în galap, se lovi de prima şi dintr’odată, cele trei animale se rostogoliră pe pantă. Hamalii, însărci­naţi cu ducerea vânatului, o luară la goanî urlând — doctorul însă n’avu timp să scape, blocul monstruos îl luă cu sine, î l strivi.

— Şi a murit? întreba! eu.•— Imediat. Strivit ca. un epure sub 9

locomotivă.Cunoaştem foarte bine flegma prietenu­

lui meu, dar — de data aceasta — aerul său glumeţ mă surprinse mult.

— S’ar zice că acest accident Îţi plăcere?

— Vezi, îmi plac« dreptatea. Mai aïe» s pedeapsă dreapta mă încântă. Rogge» merita să moara astfel.

(Centhraars la pag.

N U V E L A

Eu sunt etnograf şi nevoia unei docu­mentări precise asupra triburilor din jurul Nilului m’a dus, acum trei ani, pe malurile Bar-el-Chazal-ului. Nu eram prea departe Kadok când, într’o seară, un om se ivi în faţa mea. Nu prea înalt, slab, cu o faţă osoasă, ochii mici şi întunecaţi: era Grant,

__ T e căutam, zise el surâzând, — amsă-ţi comunic preţioase desluşiri asupra triburilor Niam-Niam.

__T e ocupi şi d-ta cu etnografia?— Nu, am venit să vânez elefanţi îm­

preună cu câteva înalte personalităţi, in­vitaţi ai guvernatorului.

Nu-1 întrebai mai mult, ştiind foarte

D e tiimineaţă, citindu-mi ziarul, aflai în cel mai banal mod moartea lui Eduard Grant. Se pare, după cele

ţece rânduri ce-i sunt închinate, că ar fi fost împuşcat la o vânătoare de elefanţi în Ârakan. Accident? Crimă?.- Cine ar putea să-rai spună ?

i iată ©eeace Grp«t trai w w t i t« »cea. seară,

lg — Acum câţiva ani, mi-am pt- trecvt două luni pe coasta Caspicei. având ■titlul de inspector sericicol. Era vorba, îţi închipui eu totul despre alte lucruri decât viermii de mătase. Dacă «a s’ar fi 4i» o luptă secretă şi înverşunată în jurul puţurilor cu petrol şi conductelor io pxoect de construcţie, eu n’aşl fi fost acolo.

După greutăţi nenumărate, am reuşit in 3Bne să dejoc vicleniile unui adversa», de talia celor zişi „Racul”. Ştiam c’ar fi ca­pabil să răstoarne situaţia cea tnat critică Ji că, în consecinţă, partida nu va fi câş­tigată până în clipa când aş ajunge să înmânez consulului nostru din Saoudj- Boulakt. nişte documente semnate pe cari mi le procurasem.

A ngajai doi conducători de cămile pentru transportarea proviziilor şj părăsii Palli ani, neluând. cu mine

dccăt pe credinciosul Bouchir Aii. La prunul caramanseraî, schimbai drumul, evitând munţii şi luând un itinerariu mai lung, dar mai puţin umblat. Aveam de mers patru zile spre a ocoli masivul, stând 'departe de petecele dc munte, şi a ajunge fit defileul Safi-Roud unde nu mat av^am StiMk de temut.

Căldura era suportabilă, dar nopţile, prea reci, ne obliga să ae înfăşarăm în pături groase ca nişte saltele. In dimi­neaţa celei de„a treia zi încercat, la scu­lare, o ciudată impresi« <k singurătate.

sus. In jurul meu nici im condu,câtor de cămile, nici un animal, __ numaiau cadavru : Bouchir Aii. In timpul nopţii, conducătorii de cămile, în linişte, ttciseră pe servitor, apoi dispăruseră cu proviziile înţelesei pe dată că-î opera „Racului”.

Nu pierdui timp în reflecţii amare. Trebuia cu orice preţ, *â traverse* deser. tel, să merg până la capătul puterilor şi, pe cât posibil, să nu ating munţii. Ştiam

8reu *® rătăcesc, neavând călăuză, că mai era de luptat cu se~ ?ea şi foamea. Dar nu-ml frmântai creerîi şi pom ii sMigw, păstrându-mi actele *i revolverul.

Mersei până pe’nserate, cu ochii scân­teind, buzele arse, picioarele însângerate; apoi veniră ameţelele ş i febra Organele tt*i sc strângeau, ae răsuceau. — luptam contra unei mari pofte de a înghiţi nisi- pul, de-am bea sângele. Căzui, în tine, învins.

N« ştiu cât timp a trecut, mei cţ.am făcut

Când putui să-mi deslipesc pleoapele, încercai întâi o uşurare, _ apoi mi se păru că observ trăsăturile unui obraz plă­cut, un obraz de femee. închisei ochii. Când îi redeschisei, nu maj era nimeni ,anS® mine. -Furnicături îmi alergau prin membrele amorţite. Puţin câte puţin, îmi revenii în simţiri. Descoperii »tunet,i proape de mână, o ulcică ce mai conţinea ' reo două degete de lapte de cămilă«. <'traeva îmi dăduse sg beau «rivìi în jarul r leu, dar nu văzui decât pustiul. Putui, nu î tiii cum. să mă ridic şi, ca un «omnaraltul, îmi reluai drumeţi

Cine-mi deduse să beau lapte de că- r rilă ?— Căisusem la trei sau patru leghi rumai de munţi, pe care oboseala mă îm­piedicase să-i observ. Crestele erau încăr­cate de zăpadă. Adierea ee-rai sf (chiuia faţa îmi făcea bine. Imuctam cu toată an­chiloza şi febra, ca’ntr >« vis

La capătul lumei, aş zice, descoperii o cabană. împinsei uşa şi mă lăsat să cad pe-o rogojină, Un miros deosebit plutea fn jurul meu: era opiu. Un bătrân, nemiş­cat. fuma într’un colţ. El nm-mi aruncă aici o privire şi adormii imediat.

MISIUNEA SECRETĂ(Urwiai® din jus®, 3-<x)

Ma trezii dfUpă câteva ore, sau poate mimai după câteva clipe. Pe un scaun găsii nişte c a m uscată şi o plăcintă. Mâneai şi forţele îmi reveniră puţin. Ci­neva intră. Era o femee. Nu j mai văzusem oare faţa? Ea nu păru uimită de prezenţa mea, — mă întrebă numai dacă mi-e sete.

Priveam cu plăcere aceste trăsături fine, puţin palide. Sprâncenele erau unite în­tr’o linie neagră, de un desen armonios, deasupra ochilor adânci. Claea de păr era prinsă cu un fular d<e mătase. Era de sigur de rasă persană: era tipul perfect al fe meilor din Ispahan.

Şi, deodată, pe când îmi vorbsa, © re, cunoscui : era aceea oe se aplecase dea­supra agoniei mele, preta cejroi dăduse «al beau.

— A as dimineaţă, te-am crezut mort, — spuse ea cu voce înceată, lângă ea tun câne înalt şi slab mă privea.

El te-a descoperit, — a presimţit moartea şî m ’a adus către d .ta.

Sgomote de pas o întrerupseră. îş i pu&e imediat vălul. Uşa. dmtr'o smucitură bru­tală, fu deschisă, câţiva inşi hvarmaţi apărură în deschizătură. Ei vroiau să ştie dacă nişte armeni nu trecuseră pe acolo. Eia le răspunse că nu văzuse nimic. Bă­trânul ou se cîm ti de loc. Ei se întoar_ »eră spre mine. Ea le explică iute, că tna rătăcisem şi ca aşteptam o caravană. Rân­jiră şi-şi reluată drumul.

— Trebue să pleci, tmi explică «a. căci revolta e gata să Isbucnească,

Era tocmai de ce ma temeam mai mult. Racul, pentru a se răstorn«. aţâţa răscoala. A*ve» sub influenţa

sa pe toţi şefii ţttmţului, Să ajung cât mai iute la Saoudj Boulak, devenea pentru mâne imperativ. Scosci portofoliul şi-i promisei o frumcasă recompensă, dacă mă va ajuta să trec munţii.

Ea clăriaă capul.— E aproape imposibil, dar, deasemsni,

şi noi trebue sä plecam, Muntenii sunt eed •nat mari duşmani ai noştri. Dacă vor co­borî, ne masacrează

Bătrânul strigă .— Patema!Ea discută câtva timp cu el şi rw eni

apoi la mine.Vorn picca în **t® noapte, îmi

zise ea.

Apoi deschi»^ o iadă, scoase nişte vest­minte, mi le t’efce şi plecă. Le imbracai, înv. pusei un turbai;, şi când ea reveni, de­venisem un adevărat persan. Ea surâse şi.imi ceru să mă depărtez puţin, cât se va prepara şi e& de călătorie.

Searr se şi coborâse Aproape de ca­bană şerpuia o cărare pietroasă pe jumă ­tate ascunsă de mă răcim. Câinele veni lângă mine, foarte familiar.

E1 îşî întoarse botul către munţi şi mă. râi. Încercai sâ-1 liniştesc, dar el latră cu violenţă. Auzii atunci un zgomot de sa­boţi şi — d<? abea avui timpul să mă as­cund după arbori; o ceată cobora. Erau vreo douăzeci de inşi, în mijlocul cărora recunoscui pe Safar Karam Kban, «n aliat al Racului. Ei nu se opriră

O voce mă strigă:— Sahîb. Sahib !Era Patema.-— Sunt prietenii „Omului Roş»"’ mur­

mură ea. Ştiam că indigenii numeau ast­fel pe „Rac” din cauza culorii părului oău. Totul îmi arăta prezenţa lui în a, ceastă regkme. Mă gândii că deghizarea

mea ac mă punea prea mult la adăpost.daică îî voi întâlni. Se putea să mă recu­noască şi, atunci, i-ar fi fost uşor după ce mi.ar fi trimes un glonte în cap, să mă arunce într’o prăpastie, unde nimeni nu mă va mai descoperi.

Mă decisei să-i spun aceasta PatemeL Dar când remtrai în cabană, găsii pc Fa* tema îmbrăcată în băiat. Ea îşi trăsese pe faţă un capăt al «urbanului şî ai fi zis că-i un adolescent.

— O femee nu poate trece printre re­voltaţi, îmi explică ea M’ar răpi cu sigur... Nici tu ru le vei scăpa poate. Tatăl meu însă a găsit un mijloc...

In aceste ţinuturi te încrucişezi foarte adesea, pe drum, cu trăsuri sau animale ee transportă sicrie. Cei săraci îş i due singuri, în spinare, această ladă de lemn. Sunt pelerinii morţi, cari sunt duşi astfel la Nrdjef sau la Kerbéîa pentru a fi în­gropaţi Şi într’o astfel de cutie macabră traversai revolta.

Mergeam ftucet, ne opream noaptea, într’un loc depărtat neutru a ne odihni. Puteam şi eu atunci să stau pe picioare, sä t expir ft* libertate In «ori, mă înveleam într'tm Hoţolia şi mă aşezam între cele patru scânduri rău jupuite şi mă urcau pe un catâr. Revolta se înteţea. Auzeam detunături, urlete.

D&i bătrânul şi tânărul său fiu condu, ce* în pământul sfânt corpul unui frate irfbit. Nimeni n’ar fi îndrăsnit să atingă un umseabru, mort sau viu, dintr’un corte­giu funebru. Oamenii, la trecerea noas­tră, recitau verseturi sau cădeau în reçu legere. Şi, astfel, îmi întâlni inamicul: Racul, Omul Roşu... Dar cum ar fî bă, nult prezenţa rivalului său. pe care îl credea mort de sete în deşert, sub capacul acestui mizerabil sicriu pe care îl susţi­neau un bătrân şi un adolescent?

L*. Séfi-Rouad îmi lâ«ai rolul de mort şi r tema, hainele bărbăteşti. Un văl alb cu tieaene îi ascunse buzele şi surâsul lor puţin trist. Nu mai văzui decât ochii blânzi şi pleoapele întunecate ce se eoboiîsera peste mine, atunci eând credeam c'am să mor.

Niciodată rut voir, uita privirea drăgăs­toasa şi adâncă pe ears rai „o aruncă la despărţire.

E i trebuiau să se ducă spre Nord, către Tau is , — şi eu. ta mi termin misiunea, :àtnr Sud. Aş fi vrut săJ mulţumesc, să-i să-i sp u n c â t îi sur:t de recunoscător p e n . tru tot ce-a făcut..., dar ea m l opri, dela primele cuvinte. Ea dt»se un deget la vălul său alb şi, atunci, privirea-i se făcu atât de grăitoare că, îm i coborii ochii, o c lipă, .ameţit.

—- Vino şi caută-mă. Saihib, murmură ea încet te voi aştepta cât va fî nevoe...

Î ncurcat enam să-i răspund, — dar tatăl »e apropie de noi, şi, atunci, îi mulţumii lui cu căldură. Şi ea

plecă, deodată, fără să mă mai prive^sc«, fără f.. ma adati-«« un cuvânt.

Două săptămâni ma" târziu, când sosii la 1 . mis, nebun de bucurie, aflai că ei tva-j sosit îtscă. Să.i fi dat cineva de gol?

E i căzuseră, la câţiva (kilometri do locul unde ne despărţiscrăm, sub gloanţele par­tizanilor ai Safar Ka-ram Khan, auxiliarul Racului, jm ul roţcu...

Grant se opri un mume at şi ţaţa ii era atât de gravă, încât nu indrăsnii să-l în. treb nimic. In «fârşit, ridică Air umeri şi-mi exrtlică.

__ Ia tă dece, d ra rm de astăzi îm i faceplăcere oricât de C iu d at ţi se v a părea... căci Racul, Omul Rc-şu, se numea în rea. litate Roggen, chiar acest doctor Roggen, pe cais elefanţii l-au sfărâmat...

4

r P T E A

S F . I O A N . . .0 întâmplare ciudată cu sfârşitul vesel şi firesc

— Noroc Gaby, ce niai faci?-» După cum vezi m ă îndrept apre

cas&. .— Dacă au m ă irwel eştt f»ru gân­

ditor nu ştiu. dar m ersul ăsta lm trădează p a re i cevta din starea ta sufletească.

— Ţiu să-ţi multutiuejse pentru a- ctfst avertisment J>e eare mi-1 dat, m&i ales aproepe de casă; de aWel cred că acest lucru Hi prinde şi ţ<* bine, deoarece nu cred că te g ă s e ş t i Iu conditi uni mai favorabile.

— Ascultă Gaby, mâine u’ai pu­tea să vii pe La mine? Ştii e SI. Ion şi într’o sărbătoare ca asta se gă­seşte mai uşor modalitatea de a pierde vremea._ Nu, nu. iartă-m ă că te refuz,

dar mâine nu pot. Am fost invitat de cineva mai înainte st cred că m ă cunoşti că sunt foarte sever cu in­ducerea la îndeplinire a tuturor pro. misiunilor, asa că—

A nu. eu când ti-am făcut pro­punerea nu ştiam asta, acum m im ai insist; Iu tot cazul să sperăm c& vet veni Vineri, ia r pe mâine Hi urez succes, toate sft— veşti de Wne.

0 nu, n ’aş vrea să am prea mult noroc; m ’aş m ulţum i ca el Ä * tadrente doar într’o direcţie, aşa precum o săgeată străpunge t>uta iatr’un singur p u n c t Totusi îti mul­ţumesc pentru atitudinele ‘ale prie- teneştt şi ţiu siUţt räspimd prin aţ# dori realizarea visurilor ţa le din as-a seacă, deoarece dună min«, cred că aceasta este tot ce poate fi frumos. Si acum, noapte bună!

— Visuri de au r Gaby.», dar au uita că săgeata, ortoare ar fi şi d® uBde a r yeni, are un vârf si la ex- termitatea ceal&Wă este bifurcată S* faptul acesta m ă face să m ă gân­desc la o proprietate pe care o are undita. In tot cazul legilor firii a« te poti opune— Noroc Gaby!

Cei doi prieteni îsi strânseră m âna= pentru ca apoi flecare să ao g&- sească pe drumul lui.

ep> {îcllilrî lin a lta r ard ou lumi*g3 nă vie.

' ; ■i'ii’iri de diamante, reflee- tate din doi o ehi umezi, se pterd P« 'innament; şi... ca un tre s tia çe duce Uunânai i a sj>rn candelă, sus, acolo

în lumea divină» ele am aprins o sä ea !

Gaby: ştii ce sărbătoare e mâine, ce ai de Rând?

Invitaţia cu care te-ai scuzat adi­neaori e numai in dorinţa ta si * departe de a se tradu.ee în fapt. Ta. tuşi, parcă aveai un plan.

Deodată câteva unde sonore se pierdură în spaţiu. Ce-a fost? Patru degete lovite de o frunte înnourată vroiau să alunge o toropeală. încet" caraa fu zadarnică.

Intr*adevăr m âin e e 7 lantaaaie!Dar ce altceva poate să se lege

de această zi, decât gerul aspru al iernii si aceleiaşi griji de totdeauna?

O. dat e sărbătoarel Anumiţi indi­vizi şi alţii to jurul lor caută câteva clipe de refugiu, motivând totul *-u un nu .ine , ce poartă în el amintire« unui martir...

Salomeea dansează. Irod entuzias­mat îl f&gădueşie că-i va da orice-i va cere şi, ca ’ntotdeauna. se găseşte si de astă dată un şarpe şi atunci, Irodiada povăţueşte pe inocenta „co­pilă” să ceară, vieata unui „sfânt’’.

Tablou înfiorători Să stingi viaţa pentru o plăşere diabolică?!

I ată ceea ce frământă pe Gabriel in timp ce se întorcea apra că­minul bogat de amintin.

Un scârţâit de poartă, câţiva paşi, apoi se regăsi din nou la masa lui de lucru unde. cu capul Intre mâini, rămase pironit de parcă ar ft fost o stană de piatră.

Ochii rămăseseră fixaţi pe un ta­blou, ce se găsea la căpătâiu.

Era chipul mamei lui care, ca uu Înger păzitor, veghea în fiecare noapte la capul micului Gabriel, aşa cum 11 socotea ea. deşi era destul de mare.

De avea conştiinţa împăcată, zâm­betul mamei apărea pe buze :>i a- tunci. somnul lui era lin st dulce ea al unui coiptl nevinovat; dar când fruntea întunecată de gânduri se în­creţea, atunci icoana mamei se po- somora si Ena, îmbătrânîtul Ene, uu venea decât târziu, târziu de tot 9» atund, in lof, de visuri furate avea din basm. apăreau suspine, ecoul u- oioi dureri trmăbuşite.

Cartea de v inur i

a unui local bun recomandă

V I N Ş A M P A N I E

R H E I N

WPi.«

ic fZ0pTaÇ ius Uwùnut inam ente

I!

ci luoji la primele sem ne d e gripa

tablete Aspirin. Tablete Aspirin

c u e r u c e a d o v e #'m

ojutò rep ed e fi sigur

Dar în seara aceasta chipul mameiera trist I

Oare să fi înţelea neliniştea sufle­tească a fiului el? Gabriel prive® aceşti ochi pătrunzători si Isi simţi tot trupul scuturat de un fior rece. Două diamanto se rostogoleau pe o* braji, în timp ce în faţa ochilor Iul se teşea un ioc de lumini, prin care pătrundeau acele priviri, devenite a- cum din ce !n ce mal stăruitoare şi care ar fi vait Parcă să înţeleagă toată durerea fiului e i Tăcerea fü întreruptă de un oftat prelung, ce ar fî vrut să răscolească vremile» din al căror trecut să fure o amtn: tire, doar una singură, la care apoi să-şi încălzească sufletul lui sdrobit.

Dar nu, nu se poate, e prea crud să crezi că ceea oe gândeşti s’a pe­trecut cândva! 0. nu, mamă. nu-i adevărat, acele zile ale lui Martie de care îmi aminteşti n’au existat niciodată pefnfru ailne. Te ro# nu fi atât de severă st schimbă această privire rece care mă îngheaţă si în­ţelege mamă că nu pot. mi-e greu şt ceea ce îmi ceri tu e imposibil.

Te înţeleg că poate vrei să m ă scuteşti de griji, sau chiar de acele eforhiri uriaşe, pe care ti le-am pro­bat ori de câte ori interesele mele au fost în joc. dar nu pot 1

Iartă-mă, iartă-mă, mamă, că nu reuşesc să te ascuH, dar o iubesc, da, repet, o iubesc şi o simt aproape, atât de aproape încât parcă e în însăşi sufletul meu!

Un glas răsună straniu; e vocea conştiinţei: Gaby, dar te va înţelege oare {Hota aceasta cu numele de. Jenny'pe care fu al dtvinizaî-o atât?

Sincerităţii taîe l ee va răspunde f, Sau vei fi torturat la gândul, că în­tregul viitor fericit e doar o Iluzie spulberată 1 . ,,

Din nou câteva suspine. E obostt* Işl lasă ofwnil pe o pernă, ca s i Mi culce Nu mult după aceea, genaVa se lăsară greoaie pe ochii lui urnea şi adortni. Dar cei dot ochi de dea­supra tl mai priveau încă* dar atd ei nu puteau să aJine suferinţa, c* se zugrăvise pe chipul lui.

Ihtr’adevăr; mâine e Sf. îou !

A bună seara, bună seara, pof­tiţi înăuntru domnilor! Câţeva clipe şi ultimele form alităţi

luară sfârşit.— Luaţi ioe d̂ Ke Gabv, încântaţi

de prezenta d-voastră!— Mulţumesc pentru amiaWlttat#

dudue Jenny, dar^vă rog_ să mă c ă ­deţi că mă simt foarte stingher,

—; De ce, cum se poate?—1 De fapt. să vă spun drept^ eu

aveam o altă ţintă: în drum m’am întâlnit cu d-ra Lizica st m’a rugat să o conduc până aici; se înţelege că nu puteam să refuz pe colega Si în acoas timp prietena d-voastră. Dar. să faci pe invitatul la cineva, fără ea acosta a’o fi făcut şt met măcar să-ţi scuzi atitudinea prtn- tr’un buchet de flori, nu ştiu ducă aceasta nu se cheamă mai mult de­cât îndrăzneală

Dar iată că u?*a se deschide dio nou.

Alte persoane apărură’n prag. k- rau prietenii „domnişoarei’’ si desi­gur eă făceau parte dintre invitaţi»

In timp ce unul dtn ei îi înmân* (Continuare în pag, 6~a>

NOAPTEA SF. I9ANHUVELÀ DE

M . D O R O F T E I

IOAN l O r m a r e d i n p e ş i n « 5 -e>

un pachet destul de prezentabil, un altui îi oferea un buchet de flori ia care „gazda” răspunse cu o privire axai m ult decât prietenească.

Toţi se angrenau în discuţii aprin. »8. Desigur că atenţia tuturor se con­centra In jurul gazdei si numelui ei. Un patefon, al cărui glas era des­tul de antrenat, începu să dea la t- veală cele mai frumoase cântece de dans: valsuri, tango-urt. Timpul era acum cât mat bine întrebuinţat: toa­tă lumea dansa.

Dar tu, tu Gaby nu dansezi? Tu nu eşti iot atât de tânăr ca şi ei?, uite colo pe duduia fără partener, invit-o !

ădit lucru, Gaby er* trist ! Re- ~ tras în tr’un colţ de cameră, se

părea că ascuţită muzica, sau că ad ­m ira i»e dansatori. Totuşi, după ce valsurile luară sfârşit şi „maeştrii, jucători” încetară »traetelo lor, el rămase în acela« loc. privind în a . eeeas direcţie.

— D-ră Jenny. îmi permiteţi să iau poza de coto pentru a încerca asupra ei un mic studiu?

— Desigur că da, numiai vâ, rog, dacă veţi binevoi, să ni-I citiţi şi nouă.

Câteva zâmbete ironice schiţară ge«tui aceluia care acum numai ve» dea pe nimeni, numai auzea nimic. Degetele lui trem urătoare ţinenau un»otret!

Ceru ajpoi în grabă un creion Sî un petec de hârtie. care i se aduseră numaidecât. Nu după mult timp *u absorbit din nou do aceleaşi priviri duioase, ce pătrundeau prin ochi-i sclipitori, departe, departe, acolo In »tiflei, unde aveau să se întipărească pentru totdeauna, nentru ca apoi. la wniintirea lor, să toarcă cele mai frumoase clipe alo vieţii lu i

Orologiu bat® orele zece!— Gaby, să mergem, e atât de iâr-

*»« si eu nici nu am spus m ăcar «nde m ă duci

— Ascultă Lizica. de ce ţf-e Cea­rnă? Vei Sfpune că ai fost la prie­tena ta şi... ştiut fiindcă a fost ziua ei, ai întârziat. Vei putea s’•adaug', că intenţjunilor tale de a pleca de­vreme li s’a opus o chee rigidă de fier, care s’a supus voinţei „gaz­dei“. De altfel, eu te voi conduce şi voi întări aceste spuse.

rgum ent convingător, aşa că % pentru un moment Gahy îşi

aţtnse scopul. Mai putea încă sa stea aproape de .aceea, care să­dise în el tot farmecul vieţii.

Tăcere! Am o idee. toată lumea «Mi câte un obiect; jucăm gajurile.

— Admis !

Toţi se s»«puseră si dădură unui;, .din ei, un inel, un toc, o insignă, un cercel, în sfârşit ce găsea fiecare *- supra lu i

— Ce să facă gaju’ ăsta?— Icoană, răspunse acela care se

afla cu ochii în colţul zidului.— Al cui este acest „Permis de

bibliotecă” ?— Al meu3 răspunse o voce, care

arăta pre®. puţin interes pentru acest joc.

— Ei, d-ta d-ie Gabv voi veni aici lângă perete. în timiP ce noi toti vom trece prin faţa dumitiale ne vom în ­china ca la icoană s.i. cum ştiut este că icoana trebue sărutată, vom face şi noi întocmai.

La început Gahrtel priveşte scena cu nedumerire.

Deodată un val de sânge năpădi în obrajii iui, care începură să »rdă ca focul.

Ce? E cu putinţă? Duduia Jenny îl va săruta? Dar, înainte de a-iji mai pune alte întrebări, iată că a- ceea, pe care el o ’iubea aJtât de mult, se apropie de el şi, fără a sta pe gânduri, ti prinde capul între mâini si-1 săru tă pe frunte.

Intr’adevăi* p rin faţa „icoanei’’ mat trecut si alţii, dar m emoria lui nu reţine nimic, decât acel sărut al buzelor suave, ce ' risipiră ca prin farmec toţi norii, lăsând un orizont senin, curat, «a însăşi zorile de pri­m ăvara înflorită.

Dar fooafcele «le nisip se scurgeau mereu 1

Se a©jiopia miezul nopţii. ,— Să mergem Lizi. nu dc

alta, (ta* n’as vrea s-ţi prleU pueac prea multe neajunsuri.

Cei doi Sşj luară răm as bun şt, după câteva clipe răm aseră singuri Sn întunericul de afară.

De abia făcură câţiva paşi când, un fior rece ipărunse pe unu l din ei!

Sub mantia albă de omăt. erau o mulţime de cruci de diferite mărimi, lucrate în piatră.

Şi când te gândeşti că mâine, m ul. te din ele aveau să fie stropit© cu lacrimi, lacrimi de durere sfâşie­toare !

E târziu! Miezul nopţii a trecut de mult.

Dar la aceeaş m ăsuţă, sin­gur, cu faţa palidă, pierdut în infi­nitele abisuri ale gândirii, Gaby plângea.

Privirile iui erau îndreptate o&tre acelaş portret al mamei, dar el nu-1 mai putea vedea, deoarece în acelaş loc apăruse acum chipul iubite! lui!

S I N G U R A R E V I S T A D E S P E C I A L I T A T E

Apare cu colaborări senzaţionale şi delicioase!» rubrici în care « oglindit aspectul vesel al manifestărilor cinema­tograficei de pretutindeni. R e v i s t a „CINEMA" publică viaţa romanţată a marilor v ede te ale ecranului, comentează uitimele ştiri din studiouri şi oferă citi­torilor aprecieri judicioase asupra filmelor program ate de cinem atografele C apitalei

A P A R E LA 1. Ş l 2 0 A L E F I E C A R E ! L U N I

1 6 P a s i n i i n c u l o r i U e l 2 0

A A P Ă R U T

Cea m al plăcută revistă pentru copii şi tineret, care publică săptăm ânal povestiri distractive, fabu le , hum or, desene şi versuri

ale eititorilor — ■ - - ---

CO PIILO RO publicaţie neîntrecută în acest gen care stârneşte a d m i r a ţ i a tuturor acelora care o c i t e s c

F»A G tN 15L E I

Căssiinuil sauanţllors Casa Harnack dela Berlin

Mulţi dintre savanţi sun t oameni ciudaţi care duc » v iaţă deosebită a lor, chiar dacă m afîă lnîtr’o călă­torie de studii «au dacă ţin conferinţe în ţări străine. La Berlin & fost «re­iată „Casa Ilarnack’*, care de 10 ani nu serveşte nu,mat pentru ţinerea conferinţelor ştiinţifice, ci stă la dis; poziţia «savanţilor germ ani şi străini şl ca locuinţă. Aceasţă casă este si* tua tă în tr’o regiune lin iş ti tă a Ber­linului, în Dahlem, ia r oaspeţii p« care îi adăposteşte sunt toţi oameni de ştiinţă celebri. O ciudăţenie a a- cestui hotel este că odăile n ’au nu ­mere, ci sunt numite după o persona- lftate a vieţii spirituale germane- Astfel se po.ate citi: „Apartamentul Robert Koch“. „Camera Hermann Müller“ sau ,.Camera W erner Sie­mens“. Sălile m ari la fel: „Bis­m arck’* este încăperea unde se în­tâlnesc sa n a n ti la un cec.iu după masă. în „Cupola Liebig" se ţa m asa de prânz, fiind la dispoziţie speciali­tăţile din lum ea întreagă, în „Sala Goethe“ se poate răsfoi o carte. In ,,Odaia Mozart“ muzicanţi celebri se pregătesc pentru concertele lor. Nici sala de gimnastică şi bibliotecile vaste nu lipsesc. Conducătoarea că­minului este şi ea o savantă şi a fost num ită „mama celebrităţilor’1, ‘ar în cartea ei de oaspeţi sunt înscrise nume celebre din lumea întreagă. Chiar Adolf Hitler s’a înscris act ca oaspete al Casei Harnack.

6 nouă piesăde Friedrich B u t l i i { c s sijCopernicus’’

Noua piesă „Copernicus“ a scriito- ruîui germ an Friederich Bethges va fi reprezentată pentru prim a oară la Teatrul de S ta t din F rankfu rt pe Main, In acelaş tim p va avea loc prem iera piesei la. D'.inzig si Königs­berg.

E x p o z i ţ i a a r h i t e c t u r i i g e i r a i s i t s del» Ankara

De curând s’a. inaugurat în pavi. lioanele Statu lu i la Ankara, Expozi­ţia arhitecturii germane, sub patro ­naju l ministrului turc pen tru lucrăm rile publice şi conducerea m inistru­lui Relehului Speer Cu această oca­zie ambasadorul german von Papen a am in tit că arhitectura şi-a erei a t ceie m ai excelente opere aie ei in epocile mari. Este de aceea Just să se realizeze în domeniul artei u n popor care luptă pentru afirm area viitoru­lui său

A aseurit în aceleaşi condiţii în care a eăxsaft şi tatăl Iun in răsrbaiu! trecut

Printre Vitejii ostaci italieni, oăauţî Sn chip e«>ic ia datorie, decoraţi de cu- rând m Medalia die A*r pentru Virtafra Militară, oea mai înaltă, distincţie mi litaxă italiană de răstood, se află şi sub­locotenentul «âse alpini ÎJiigi Bendina Această glorioasă moarte a tânărului ofiţer mai are o latură cu totul impre­sionantă., o coincidenţă tracică: tsMS şl fi'ul 8® căzut în aceleaşi condiţii în ceîe două răztooae mondiale. Iafă «Jai- gyul în care a cöBUt eroul Luigi Ren­ii ina, deserts de comandantui unităţii sale în raportul pentru decoraţie-:

^Comandant al unei poaiţii înaintate, diupă, o dârză reaistenţă împotriva re petalelor atacuri inamice, eu imitate» sa redusă la un mănunchi de oameni şl cu armele ineficiente, a toefc îiscosbp jurat de forţe vrăjmaşe «cplie^Sitoare. Invitat să se predea, a răspuns c& ,,al­pinii preferă moartea, predării’’ A ie­şit aipoi din tranşee şi s’a năpustit des­cărca,nd focuri de revolver asupra ina- mioului, care a ritmila uimit, de atâta eroism Rănit de moarte a refuzat aju­torul celor câţiva alpini cari mai st*- pravieţuiau, îndemnându-i la rezistenţă Strălucită pildă dis dragoste de tarò şi de curaj. Jertfa lui s’a unit cu aceea a ţatâjui — căzut în războiul din 1915—18".

Iată acum cum & căzut tatăl v.taa- Biilui sublocotenent de alpini Lui# Rendina in războiul trecut, tot după descrierea comandantului într’un ra­port prin car© se cerea decorarea cu cea mai înaltă distincţie a, locotenen­tului Federico Rendina din Napoli:

,.Comandant al unui pluton, printr’o minunată pildă de voinţă, hotărîre şi curaj, s’a azvârlit în fruntea alpnilor săi asupra unei poz ţii puternic apărată a inamicului, izbutind să-i pună pe fugă. Lovit de moarte, a căzut Sn chip glorios pe câmpul de onoare”

Operai de stat din Berlin invitată la Roma

Opera de S ta t din Berlin a fost invitată de către Opera Regală din Roma să reprezinte in luna Februa­rie şi M artie in câte tre i seri .Tri­stan şi Isolda“ de R ichard Wagner, înscenarea va fi sarcina ini Heinss Tiejen, iar conducerea muzicală în ­cred in ţată lui Robert Heger Vor cân ta soliştii Operei de s ta t din Ber­lin. Decorarle se fac după schiţele lui Emii Preetorius in atelierele O. perei Regate din Roma.

i

CRUCIŞE I OR f

SCUFUNDAT f CU TUNUL •

Printre eroU acestui război, prin­tre oamenii care m urind încep să trăiască o a doua viaţă, se ridică sul)l*mă, figura comandantului To­daro, a căpitanului de covertă Sal­vatore Todaro. El a fost o pildă de soldat un luptător de antică plăma-

f dă. care înfrunta vrăşm aşul când primejdia era mai m are şi făţiş

J dàini acţiunilor saile de război o deo­sebită şi cavalerească înfăţişare.

L Căpitanul de covertă Salvatore Ţo.(fa.ro a fost un spirit neliniştit şi vioi

iu care sta găsit în război elementul ' său firesc, din această pricină, el 1 pute« fi văzut mereu acolo unde

primejdia este mai mare. Mai întâi in Atlantic, apoi cu mijloacele de

Lisait şi acum în urm ă cu submari­nele de buzunar în Marea Neagră. In această mare eroul italian şi-a

: Împlinit ultima misiune, încheind0 lungă serie de vitejii care fac okisle marinei italiene. Rar mi-a

; fost dat să văd ist om mai ferme- călor. o întruchipare mai desăvâr- şilă a bărbatului cavaler şi a omului

j 6clistini,1 Odală submarinul său, pentru

I a-şi putea repara nişte avarii sufe- I rile inlr’o misiune, « fost nevoit să ! imlre într’un port neutru, şi să facă I escală. Din acesit moniont navele

vrăjmaşe s ’au aşezat la pândă la eşirea portului ca să4 aştepte şj săJ prindă. Cinci vase engleze păzeau

eşirea, comandantul Todaro ştia a- cest lucru, ştia foarte bine că dacă nu voia să fie internat trebuia să înfrunte cai cinci coloşi care-1 pân­deau şi căutau să-l împiedice să reda càllea mării şti postul său de luptă.

In tr’o zi pe când se afla în bi­roul unui consul de al inostru, a su­nat telefonul. Era un ziarist oare, e- vident prieten al englezilor, prefă- cându-sc şi luând aerul ingenuu, a întrebat când va pleca submarinul italian. Todaro aflând despre ce este vorba, ia telefonul şi răspunde că va pleca chiar în seara atceiia. Nu părea că acest lucru ar fi putuit să se întâmple, căci pe bord se miai lucra la reparaţii şi, oricât zor de­puneau mecainiiioii pentru ca să fîe cât mai repede gata, nimeni nu pi> tea să-şi închipue că ceaisiul plecării era aprape. Seara Todaro a fost la teatru în mare ţinută. Se înfăţişa nepăsător, surâzător, elegant şi m ândru în frumoasa şi Strakucitóa- rea lui uniformă. A luat loc în tr’o loje din faţa scenei împreună ou consulul Italiei şi cu secretarul Fas­ciilor. Toată lumea îl vedea, cu toţii ştiau Că el este comandantul sutlt- marinului italian, aşteptat în larg de cinci nave inamiice puternic înar­mate. Ijininea se întreba dacă în- t r ’adevăr acest frumos şi neînfricat luptător va pleca la luptă după spectacol. Toţi credeau că a fost o glumă a comandantului. Dar la sfârşitul spectacolului, când cortina cobora iar lumina cotropea sala, comandantul Todaro dispăruse şi odată cu el dispăruse şi submarinul italian din rada portului, printre cei cinci uriaşi de oţel care aşteptau să-l facă bucăţi. Todairo a plecat, tăcut şi cu aer boeresc, după cum era firesc şi stilul lui.

P rin tre acţiiunile lui va rămâne de-a pururi înscrisă în am intire scu­fundarea eiscişetorulu' auxiliar en­glez „Eumaeus” . El l-a atacat după cum îi era obiceiul cu turnul. In tr’o zii a fost întrebat dece preferă să lupte cu tunul şd nu cu torpilele, iar cl a dat acest răspuns* ..Vreau ca

cu m a i p u iu ţ accep ta p o stu l acesta , cân d docto ­rul ţi-a in terz is orice act iv ita te »edentară d în ca u za h em oroiz ilor tă i?”.

„E adevărat, în să de când doctorul m i-a pre­scr is p entru c â tv a t im p a lif ia ş i să p u n u r ile P osterisan , îm i m erge adm irabil. Nu m ai a m n ic i m ân ciirimi, n ici durerile ace lea insu p orta1- bile. A cu m pot să şed la in f in it fără n ic i o greul- ta te ş i s im t o adevărată p lăcere să m u n cesc

d in nou”.

D© vânzare la toate farm aciile.

in luptă m arinară mei să privească bine în faţă pa vrăjmaşi, pentauoa el să ştie că nu nie temem de nuotar­le” .

După ce a reperat crucişe to iul, Todaro l-a atacat cu lovituri de tun» Crucişetoiiiil era puternic înarm at si a răspuns cu violenţă. Luipta a a- părut îndată foarte dură; dar acest luicru nu. face decât ca Todaro să-şi însutească puterile. El şi cu oamenii lui au intrat în iure$iul luptei şi mai dârji şi botărîţi. „Eumaeus” înain­tând cu maşinile sub presiune ma­ximă şi oferind cu pupa, o ţintă foarte limitată, a răspuns celor două lunuri ale submarinului cu ţoale

piesele sale. De jur îm prejurul uni­tăţii italiene coloanele de apă înăl­ţate de proectileLe inamice nu mai puteiau fi muimănate, Depărtarea din­tre cei doi adversari s’a menţinut aproape tot timpul în jurul a 2500 m. Mai mulţi m arinari italieni au fost răniţi de schijele proectilelor trimise de „Eumaeus” . în yrerne ce servanţii pieselor crucişetorului erau seceraţi de rafalele mitralierelor submarinului. Duelul devine din ce în ce mai dramatic. Unui din tunu­rile submarinului italian s’a blocat la un ni ornant dat. Astfel unitatea submarină continuă lupta cu 1111 singur tun, După două ceasuri de luptă cu totul dârză un proeetil ita­lian a avariat grav crucjşetorul, a cărui viteză s’a micşorat. Bătălia însă continuă.

Prectilele inamice rănesc alţi oa­meni depe submarin şi retează pi­ciorul locotenentului Daniele Stie- povich. Locotenentul însă nu se vae- tâ. A oprit pe oameni să cheme pe comandant. Dar Todaro La văzut şi a. alergat lângă credinciosul său o- fiţer. Acesita nu t-a cerut decât un s in p ir lucru: ca înainte de moarte săji fie îngăduit s;ţ asiste la scu­fundarea vasului inamic. Doi ma­rinar! l*au ridicat cu grije pe braţe şt astfel a putut vedea cum prin tr’o lovitură de tun a submarinului a 150-a trasă în timpul hap tei furioa­se, a fost oprită fuga crucişătorului

(Continuare în pag. ÎO-a)

Hâmennyj:

\̂ §?8ujerâh

WschankâM a re şa lu l P a u lu s şi getieraSul H e ib

I storia nu a cunoscut m ulte &- sem en ea p ilde de su b lim sa ­

crificiu. de tenacitate supra­om enească, de trufaşă înfruntare a morţii. De pe acum, fa m a celor morti pe ruinele oraşu lu i calcinat de incendii se înfrăţeşte cu gloria nem uritoare a eroilor din străve­ch ile legende. Ca şt acele orgoli­oase echipaje care s'au îm plântat cu seninătate în adâncurile stră­vezii a le oceanului;, pe bastimen­tul lor scuturat de u raganele lar ­gului, ostaşii aceştia şi-au_ crestat nepieritor nu m ele în veciraicie. do. vainică si da fierbinte este ere din. vedind lum ii întreni eât de na ­ta rom ânească nu n um ai în biru­inţa finală, dar ş i în dreptatea cauzei pentru care vom izbândi;,

rintre unităţile cărora m ân­dria rom ânească si adm ira, tta I&altulin Comandament

a i a t le -au conferit acolo m a ies ­tuoasele cununi ale gloriei eroice, este şi acea a Diviziei I Cavalerie română comandată de bravul (je- neral Brătescu înaintat ne câm pul de luptă. Ea sosi "se pe frontul Do­ttrini Ia începutul toam nei trecu­te- Dtn Septem vrie până către sfârşitul lunii Noemvrie, dealun- gu l unu? întreg anotimp vrăjm aş, vitelli călăreţi românt au rezistat cu neclintită bravură tuturor nă- prszTîicelor atacuri a le inam icului pornit să lovească înverşunat pes­te Don, năzuind să eucereasca în ă lţim ile dela sud de fluviu.

Im. prim a zi a năpustirii sovieti­ce îa 19 Noem vrie, toate atacuri.o duşmane erau bărtrâtoşte resp .nse

în sectorul Diviziei I Caivalerie română. A doua zi. însă, d in pri­cina pătrunderii; vră jm aşu lu i în sectorul vecin dinspre Asfinţit, di­v iz ia era constrânsă să -ş i replieze aripa stânuă p e înă lţim ile dela sud-est de K letskaja; în această grea m anevră . încă. escadroanele rom âneşti istouteau să înconjoare

şi să distilat de cav alavi c dăpostul r tancuri, islă în Vniile n

Ziua şt ic i inam icul ario tare. Toat« as cele reluatiUi

Cumrâk

'âttlonowskt

JcroscAiloPe&scftShte KvpvmnojeÎ * J B B

Câteva clipe de odifină î n groapa săpată de un

obuz

Aj mata 6-a a căzut luptând. Dela comandantul suprem până la ultimul om ea şi-a împlinit naÂsvune .̂ Dar ea a făcut multmai m ult decât i s e ordonase. S’a depăşit pe ea însăşi. A trebuit să ducă lupta cea mai grea care s ’a cerut vreodată om ul»;. A renun­ţai la tot ce dădea pret vieţii ş i a ascultat n u m ai da ordin, care tfranea: ..Până la u lt im u l” !

Armata 6-a a căzut luptând. După ce a tras toate gloanţele, a tinut piept inam icului cu armele albe până când a fost copleşită- Operaţiunile nu permit desi aur să în fă ţişăm toate am ănuntele bătă­liei. asa cum ea a fost d usă pe câmpul de luptă de la Volga, dar se poate face din desenierea de m ai jos o im agine a celor rea li, zate de Arm ata 6-a germ ană si de Diviziile româneşti care au luptat alături da ea.

N u este^ pentru în tâ ia oară In istoria regimentelor germ ane când wmîtătt întreg! sunt distruse. Dai

celelalte lupte au durat puţin i» majoritatea cazurilor. Regi,montele din cadrul Armatei a 6-a au stat săptăm âni şi luni întregi într'o bătălie din care nu m ai e s is ta ieşire. Soldaţii lor nu erau cu o- chii îm-hişi asupra a celor ce a- veau să se întâm ple. De la co­m andantu l su p rem _ până Ia ulti­m u l om din serviciile m ai retra­se, toţi ştiau ce le era hotărît.

Arm ata a G-a executase atacul îm potriva Stalingradului şi în v m . sese. Ea ţinea această poziţie m u lt înaintată către răsărit. îm ­preună cu alte Arm ate pornise in vară la m ari ofensive. îm preună cu ele îşi durase drum ul peste flu v iu l care costituia un obstacol şt sdrobtse disperata rezistenţă a Diviziilor bolşevico dintre Don şi Volga. A sm uls in am icu lu i block, h ansartle de luptă « n u l după a l. tul. Şi-a instalat bateriile la Vol­ga ş i închidea cu ele navigaţia pe m arele fluviu, de importanţă vitală peciiru U niunea Sovietelor,

Moscova încercase să pună sta . vilă acostai desfăşurări de lucruri. A runcase in bătălia de Ia Stalin­grad o Divizie după alta. Nimicite,

e le au fast în locuite cu altele noi. In ultim ul punct de sprijin se m ài tfeeau încă ne poziţie Di­vizii sovietic® pe ţărmul celălalt al Volgei, când conducerea so- vietică a trebuit să ta hotărîre-9 de a cuteza să pornească la ofen ­siv a generală în această iarnă, ultim a ocazie pentru a încerca să determ ine o schim bare a războiu. luă.

A trebuit s ’o facă, fiindcă legă ­tura dintre arm atele sovietice era întreruptă de către pana germ ană Înfiptă asupra Volget; fiindcă Volfia nu m ai funcţiona ca drum de transport: fiindcă din lipsă de provizii şt subzistenţă indispensa­b ile frontului sfâşiat trebuia într’o zi să se prăbuşească.

B olşevicii au jucat dect totul pe o carta. A u luat şi u lt im u l om în stare să tină o armă în m ână şi l-au trimis pe front. Au con­stituit noi armate. A u pus fa ­bricile să producă m axim um de arm am ent posibil. Au pus pe Pi-

cioE.re o m a ssă d© proporţii ne- înehtpute. Cn acestea, en m asse-

'

R E C U N O Ş T 1 H T ĂP R I N O S E R C M 1 0 i i l V k

*>*3 JÜI

Infanterişti în repaus

V alurile vrăjm aşului, neconte- nrt îm prospătaie, copleşesc totuşi până la sfârşit această arm ată a- liată. In fata f lu v ia lu l de tancuri ale dusm aam .il. D ivizia I Cava­lerie rom ână este nevo;ta s a se replieze în acelas tţmP ou a n n a ta ţţermană cu eare-Sî în frăţise atat ö e eroic destinele, l a est de cotul Donului, incbizându-se la 24 wo- embrle trecut în cetatea Staî.n-

”0» etragerea către movilele de 3fP ruine al« Staltngradului Ş<

ea, avea să desnîce o ma- ţestoasă pârtie de eroism supra- omenesc. In deosetoi pn.n i®9l Radionow. lupte crâncene U»^B- ţŞneEză efectivele q to* lo«seţD tvj- zii de cavalerie romana, buura- vieţnifcorii, — pretutindeni taipre. suralt st loviţi de haitele salbate- ee ele năvălitorilor. — cu fana'lcă energie răniţU, bolna- ■vt'i. muribunzii, — aflând i?ub S o ­rtii crâncen un vremelnic rasaz printre baricadele da moloz si de sloiuri ale Stalingradulut, ctmltl- m i statuirai sovietic.

Din clina încercuirii în accesta cetate, cot te.oot cu fratti)tor de •m ie germani, cu care constn ţserS bărbSteste Să împărtăşească« soartă de răsunătoare St nemn- iiitoase fnimă. călăreţii romani an tfemt fără şovăială timp de dona Inai sectorul nesfâr'tţ ne care îlaveau de anărat, nrlcm uindvrăj. masului pierderi de tre: ori mat mari dc-ât fusele la oŞârşîe în­tregul efectiv al diviziei «oas‘*e Dintre cei căzuţi, nu a fost ostaş

(Continuare în pag. 10-a)

le, w m a să se cutez« ceeaca în­semna ultima ieşire.

Şi astfel, ia m ijlocul lut Noem- vrie. se dcslănţuţ pu h oiu l de oa­m eni. S ’a îndreptat întâi îm potri. va punctelor celor m ai periclitate dintre Don si Volga. B olşevicii de­clanşară atacu l dinspre Nord şi Sud. Dar ei n u cău tau n u m a i ai®; deciziunea. Ei îş i m ân ară Divizii­le către flancurile protectoare ale penei înaintate germane, îm potri. v a D onulu i şi stepei cirghize.

Frontul nostru era lung si larg.Era ţinut de Divizii care aveau iu urm a lor o grea campanie de va ră. Inam icu l venea asupra lor cu forte proaspete. Pretutindeni unde ataca, era superior num eric. Ar- runca zece Baterii îm potriva une» a germane. o sută de tancuri

contra zece. A şa a reuşit pătruu rlerea în flan cu l poziţiei înaintate.

In cele din urm ă a înaintat &i atre D en şi V olga pe lim ba de lăm ânt dintre ce le două fîuv.i Armatele vecine grupului P au lu s se a fla u în fr’o defensivă grea Dar însuşi acest qrup trebuia să se apere în fata presiunii dinspre Nord şi Sud. A fast o luptă făraseam ăn ca acare s ’a dat în acest » - . • .spaţiu dela N oem vrle inocace. U i t s o l d a t e c n a | * a t p e n t r u In am icu l răi.*ânea m ereu superi- i a r n a ( f â n r ă s ă r i t or, m ereu îş i putea um ple pr<nîntăriri st forte proaspete golurile Ultima speranţă rămânea oale« suferite. aerului. Unităţile de transport ale

■ KSgHfSl Astfel îl reuşi, în sfârşit, prim« aviaţiei îşi luară sarcina aprovt- 6 ' liniă operativă: despărţirea gru zionării cu neîntrecutele avioane

pulut Stalingrad de legăturile din Ju 52. .spate. Continua presiune a iaiam:- Golurile pe care aprovizionarea cuiul dinspre n oid-vest lărg i des» terestră nu le m a , nuiea astupa, părtir^a începută şi p ână la urma fură um plute la început de avta- tăie si legăturile de aprovizionare Vie. F a putu aduce a l™ | f ** dinspre su d a le Armatei m areşa muniţie in cantitate îndestu la oa Iului P au lu s. Atacul sovietic m ân , re. Dar inam icul care recunoscu- ea tot m ai adânc în flancurile se valoarea acestei aprovizionări, care trebuiau să facă acoperirea începu îm potriva ei lupta aerian* sectorului înaintat Stalingrad. Cu şt de ne pământ. îm p ied ecă si in cât bătălia se deplasa swb năvala f hise prin toate m.:iloace!e suözis^ duşm anului către vest. cu cât ea tenta aeriana,

e depărta t»e cotul D onului s i se Calea aerului devenea tot mat »incentra în sectorul Donet şi şi sp aţiu l pe care stătea ^

Mantei cu atât se lărgea pana n i/ ta se îngusta d n zi în zi. u ia WfilUă' de inamic în tre Armata fru tta i de co lm e din :urul- a si rectul frontului, lui se centraliza m ereu către cam-

- « a ?tretet* f i Jntronrîî«' ö<5 flusm-j»- ' _______

mţUitrea reffiiment ic («vie cmc, la ar ia*r convoaie debolti se infiltreze carno« care urmează, taaiios, liră toce­

ai asalturi, ca Şl » filmas în zilele

următoare, sunt respinse cu sPăl- m ântătoare pierderi n e n tm • s a l ­tatori. N um ai a şa poate reztsia stânga A rm atei oerm ane e l car®l flanc este acum acoperit d,e Divi­z ia I C avalerie română, osandtta să înfrunte fără răgaz furioasele puhoaie de tancuri si de blindate sovietjce.

iSloioa

8obrow

STALINGRAD.. . STALINGRAD...(Urmare din pag- i-a)

seascä muniţia. Armele «ierâule nsi mat p aiurii ii ifllocuite. O si­tuaţie Sara ieşire.

D»r rr naia 6-a t a g a |a si iambi, lt?; a£c; sirir.se forţe snamice: ao- mai îa ultimele săptămâni a a . tras a.3i j r a ei 8®-SS Divizii. A ; î s -

(e a lipseau deci attar sectoare- K>t;:..ii3sa mai ales acolo usu£«> te­le V seaeraîă sovietică fusese c rrits .

Pria '!aaont»ffirabilà ei luptă, ai'.Eiati 0-a a permis Comanua- K1 svîiireia Herman să câş-tla:2 tirai» si să ftiiifice frontul a- ©cla ţiaids era necesar. Jertfa lua­tă de Armata lui Paulus asupra

ei a comstituiit «s necesitate cu con. secinte incalculabile. Generalii, ofiţerii si trutpa au dat un esem­p la unse armateli si poporului Kcraian Au plecat steagul în cea­sul de ne u rm ă al unaj viteze Ar. maio germane si al Diviziilor ro­mâneşti cu car© au luptat îiatr'o credincioasă frăţie de arme.

Se va forma o altă Arm ată a e-a. care va lupta şi v.® învinge în spiritul celeilalte- Moartea vi­tejilor de la Stalingrad angajea­ză nu num ai poporul aerman, ci toate popoarele Europei care Prin. jertfa lor sunt apărate împotriva bolşevismului.

DIN NICI O CASA nu trebue sa lip­sească excelenta revistă de popularizare a problemelor medicale în România :

NOSTRI)care cuprinde în fiecare număr articole scrise special de cei mai reputaţi medici români şi străini, sfaturi medicale spre folosul oricui şi îndrumări în viaţa sexuală. Practica educaţiei fizice. Sfaturi igienice gospodăreşti si de Frumuseţe.

»SUA PAG9NI OECa ^. 4£DI AU GR iTUfTFAPARE LA 1 şi 15 ALE FIEC Ă R EI LUNI

20 l e i ■■ 20 L E

R O M Â N I I N U S E P R E D A U(Urmare din pag. 9 a)

c:;re să na-si tr vândut v iaţa la preţ îmtteH... Răniţii, si ai. au re- luaj arma, spìa a mai tinti o ul­tim a dstă în namilele sure ale sălbaticilor năvălitori, mereu res- Fìnsi înapoi.

D in «MU dimineţilor geroase viână dună lugubrele amur- fliri. megafoanele vrăjm aşu­

lui difuzau somaţiile de predare, alternând ameninţările r-adice cu îndemnurile perfide... iă lăreţtt români nu au capitulat. s.ntre au­roră si noapte, bombardamentele nu-şi mai curmau nici o elină ia­dul, !oSa>ii«5(l sKib grind’na mi­traliilor adăposturile în care se m ai puteau înghesui, laolaltă cu răniţii si ca mortili lor dragi, os­taşii decişi să păşească spre moar te» «lorioasă. Erau escadroanele Diviziei I cavalerie române, tintu­ită da bătălie în tr’o racla de ce­tate vrăjm aşă, însă de ne atunci ■pornită ne calea veciniciei nemu­ritoare. fluliarându-si orgolios stjnd adele împodobite cu mândre furajere.

Lssmea întreagă a admirat tena. cii ea acestor eroi care rezistau Ss lip ta u încă, târându-şe pe trâ a e i până la crestele faima; şi pile eternităţii... Dar Tara roiaâ- m.sască întreagă. învăluind în re­

cunoştinţă si admiraţie această jertfă pildu* toate. îşi veda astăzi călăreţii delà Stalingrad gonind încă voiniceşte către piscurile glo­riei. în salooul lor de epopee.. Este cavalcada eroică a Diviziei româneşti, ai cărei roibi si-au îm­plânta! adânc copitele în sângele năvălitorilor dela Răsărit. A ia ii vede Pâlnia dispărând la orizont, îm presuraţi de negurile nemu­ririi... Ultimul călăreţ a căzut, dar m antaua lui continuă să flu­ture ca o m ătasă de stindard, in lam ina tuturor ochilor româneşti, în care exemplul acestor sacrifi­cii nu îngădue lacrimi, de vre­me ce în tcate_privirile s ’au aprins flăcările admiraţiei, recunoştinţei, veneratisi. .

In faţa acestei; Ţări care le slă-

«Iii»P i

rnm m M

(min

A murit „profesorul tra n sì a firi iar”

In vârstă de aiproape SX) ani a mu­rit de curând profesorul Ewald Gniaju, celerini în lum ea întreagă ca cerce’tător al trandafirilor. El este deasemenea creiatorul Rosariumului din Sanigerhausoti, 0 g rădină de

G o e t h e an F r a r e f aAnul precedent au apăru t în Hru­

ba franceză convorbirile lui Goe'the cu Eckermann. Sub titlul „Nemuri­toare, de Goeihe“' ai apărut în ediltiu* ra Correa o colecţie a unor opere a- lese, la care poetul german Hans Carossa a scris iun cuvânt de inltro-

trandafiri imens de mare, în care se ducere. Editila internaţională Plejadestrâng, se păstrează şi se desvoltă rroaii departe cul'turi de trandafiri din toate ţările. Profesorul Gnau a publicat numeroase articole do spe­cialitate în revista respectivă creiat-ă conform iniţiativei sale şi a fost membru de onoare lia inai miulte a- sociaţii ştiinţifice sltrăine.

a publicat toate dramele în traducere franceză.

lut Goethe

vea c» pietate si cu mândrie m u- CllSfiii-a muzicală finta«-cenicia. aceşti fi alesi ai Patriei nu dat numelui: românesc presti­giu încă neatinse. Vrăjmaşul care vorbea de clin tir ea noastră, osta­şii delà Stalingrad îi rostiră păl- muitoru! răspuns a! intraaisigenjei eroice. Călăreţii Diviziei I româ­ne au semnat cu sânge acest su ­perb hrisov de bărbăţie a Naţiu­nii din c,are ei s ’au zămislit, spre a o cinsti si spre a o salva.

deză

I s t o r i a l i t e r a « * » g e r m a n ă in Suedia

Profesorul de limba şi lite ra tura germ ană dela 1 Inivemitatea din F rankfurt pe Mălin, dr. Henning Brinkmann, a sosit de curând in Suedia peri tru a ţine o serie de con-

D U E L U R I N A V A L E(Urmare din pag. 7-a)

şi cum îndată după aceasta 0 tor- ţilor după navă. care din pricina pilă a scufundat nava vrăşmaşă- furtunii, nu a r fj putut să mai facă Şrâapovich. care a fost deeorat apoi faţă, Ambarcaţia a fos( scufundată iou Medalia de Aur pentru Virtute însă din pricina violenţei valurilor MilUtară, a putut să-şi dea apoi su, şi atunci Todaro nu s’a dat înlături

înfruntând chiar şi o

Profesorul dr. Toivo Ilaap-anne din torinţe asupra temelor ,,Moştenire ştOccident“ şt ,,Poezia cavalerească a Germamiei în lumea istorică“.

Descoperiri in artăDh’ecorul Muzeului al istorie'i arte­

lor din Vienna face cunoscut o serie de descoperirii cu ocazia restăiurării recente a unor tablouri celebre. P rin ­tre aceste descoperiri s e num ără, de pildă, un portret al lu i Miche] An­gelo, operă a unu't pictor florentin, o frum oasă operă d'-n tineroaţea lui Paolo Veronese „Cununia Stiri eft, Car terima“ şi o prezentare a Ttft Mars şi Venus de Tizian

Helsinki a fost de curând oaspetele Germaniei. El a dirijat la Hamburg un concert cu opere de Sibelbuc şi a vorbit: l,a _ Universitatea loc-ală asu ­pra rădăcinilor istorice şi naţionale ale culturii muzicale în Finlanda.

iLisfoSenSiertj îm SEmba română

D. D. C. Amzăr pregăteşte trad u ­cerea unei părţi d>n aforismele lui Lichtenberg în limba română. Va a- părea in curând o selecţie sub titlul ,,Lichtenberg asupra cărţilor şi artei scrisului“, Acelaş autor a 'tradus în limba rom ână şi „Raţiunea pract'i ă " de Kant.

Roman spaniol în

fle'tui m ulţumit. Oamenii lui To­daro erau de această plămadă şi o* pera Iui de cizelură i-a desăvârşit.

In timpul aceleiaşi lupte, ţintaşul M*untaş Malargia a fost rănit la cap. Sângele îi curgea pe frunte şi ori de câte ori ajungea în dreptul epr'incenelor riscând să-i acopere acopere ochii şU în lătura cu mâna. Apoi îşi ştergea m âna de pantaloni şi relua tirul.

Todaro şi-a notat chipul în care s»a comportat Mulargia şi ar fi do­rit să-l răsplătească „Pe câmp"; dar cum nu avea puterea să facă avost lucru 'ji dat urm ătoarea răsplată. „Din acest moment — i-a spus — îţi dau voie gă-mi spui tu, vei fi sin., guri ! om depe bord care-mi va pu2 tea mune: ,,tu comandante” .

A ^ta a fost Todaro,C - «andantul Todaro a fost un

spii c cu Adevăra t ales. Faţă da .vrăjmaşul învins nu simţea nici un pic de ură. Ori de câte ori a avut prtle ul s’a dovedit nobil Si generos. •Pup . ce a scufundat prin lovituri ijle iun vaporul înarm at „Kobalo“, É rf««wro*t ambaroa^a naufragia-

grava primejj die, _ să ta la bord pe- to('i naufra­giaţi1, pe care după patru zile i-a

d e s is i p r e m i e r e limba de opere în Germania

g e r m a n ă Opera .Coţofana h o a ţă” de Rossi-In editura Wilhelm Frtck apare ni a fost nou prelucrată de coanpo-

romanul „Risipîtoarea“ de Pedro zitorul ita lian Zandonai. Prem iera Antonio de Alarcòn, traidUs în limba germ ană a acestei noui prelucrări germ ană de Paula Saatmann. Alar- va avea loc la Teatrul de S ta t din con a unit. aci într'o carte plină de Baden la sfârşitul lumai Februarie, ciudăţenii capricioase rom antism şi Pentru luna M artie a fost prevăzută

, Schinderhannes’' de Gustav Kneip la aceiaşi operă.

N O U T Ă JI LITERARE

debarcat in insula Sfânta Maria dtn reală generozttate risipitoare şi mo- prem iera opereiAzore. Capttanul navei „Kobalo“ destie nepretenţioasă.precum şi toţi naufragiaţii ùau e x - ____________________primat via lor recunoştinţă, ia r o — = = doamnă i-a scris dela Lisabona a- ceastă scrisoare:

„Domnuie, fericită este ţara care are fii ea Dumneavoastră! Ziarele noastre fac o dare de seamă asupra $> i ii Tr » a »»7"tu'!,!rii Dumneavoastră faţă de oj - * e d i t u r a „ M o d e r n ă ”chipajul i;nui vas pe care datoria s îe R f le n y 3 o n e ţ f n n i ) f t î i u j t a r t t t do tto , r o m a n e ,v’a silit «ă-i torpilaţi. Există un e» e d i t u r a „ G o r jm t" . c a p o d o p e r e a l e l i t e r a t u r i iroism barbar ca şi un altul în faţa A p ă r u t r e e e i t f , v o l u m u l u n i v e r s a l e :p f r U!, n,‘, ! ± ! l' nsc,nlJn,hT®: acesla d e n u i e l e a l d - l u i M e n t / M O IS Y I i l C T i t i e H . M e i -este 9.1 Dumneavoastră. Dumnezeu # • » •, « _ ^■ b •să vă binecuvânteze pentru bună, ' o n e a n t n c o n s t i t u e o f r u - v i i l e , — u n p a s i o n a n t r o -tatea pe care o dovediţi, oare face , n a a s " v e r i f i c a r e a r e a l e - m a n î n c a r e a v e n t u r a s ediin Dumneavoastră un erou, nu t o r s a l e p o s i b i l i t ă ţ i s c r i i - î m p l e t e ş t e c u p o e s ia .num ai al Italiei. c| al întregii um#- t o r i c e ş t i ş i i i i a c e l a ş t i m p C Â W T E C U T j l* R lZ ,O N lE -

u n m a r e s u c c e s d e l ib r ă - K U IÆ 7I d e « J o t i a n B a f ’ e r , —>lui lodaro, r i e . s u b t i l a ş i d u i o a s a p o v e s te ;

I o m r e v e n i î n n u m ă r u l a i d e a l i s t u l u i , v e ş n i c

nttăţi .In tr’adei'ăr eroismul

a fo»t un eroism iti fata căruia su­fletul îngenunche. iar inima bate fericilă de m ândria omului de a ». rtifor al revtstei noastre dmfyjostit de adevăr, liber-

t n -

vea semeni ca el. cu o amplă cronictâ. tate şi frumos»

10

POEŢII m SLUJBA LUI ARES...I O^nRUUzio, năssocâtorut avionului cu torpila j

T A R A

Pers-ocsiela dotate cu o piele sen­sibilă şi având pe de asupra ţi o

rbă aspră, au oroare de us* twrimea desagreabilă dupâ

bărbierit. Cine întrebuin­ţează Tarr nu mai cuno­aşte neplăcerile băr­bieritului. Câteva pică-

furi sur.t suficiente pentru o face ca pielea să sa vin­

dece rapid şi să devie nete- dă şi fragedă. încă a doua

ci vefi observa cu cât vc ro­det! mat uşor şî mai <îţ>r&3b*l

S en t ir se l i» i t a l i a n a d e ve>g i t e î n C o r s i c a

Torpila rămâne si astăzi arma ofensivă cea m ii eficace împotri* va navelor, datorită caracteristic cei ei deosebite de a lovi vasele sub linia de imersiune compromi* ţând plutirea şi Evariind organele vii '■ T orp ila o^lo o m inunată

realizare mecanică dc. armă sub= marină» putând să funcţioneze prin elementele sale componente. Singurul punct sltb al acestei u* nell de luptă il constitue viteza, care este de vreo patruzeci de mile pe oră, ceea ce înseamnă că depăşeşte numai cu câteva mile viteza navelor tinta. Din această pricină, problema atacului cu tor* pila a devenit tot mai dificilă pe măsură ce navele îşi sporeau vi= teza. La aceasta se adaugă şi noul tel sporit de înarmare £i navelor pentru sistemul de apărare activă (tunuri şi mitraliere). Astfel vi* teza sporită a navelor sileşte pe «tscant să efectueze lansarea tor* pilei la o distantă mai apropiată si mărgineşte în chipul acesta sec* toarele utile de at£c. Torpiioarele de suprafaţă (contratorpiloarele, MAS*urile, etc.) izbutesc astfel mai greu să ajungă la punctele u* tile pentru Irnsarea torpilei, ră= mânând depăşite înainte chiar de a se apropia de tintă datorită focului apărării cu excepţia cazu­lui în care pot fi exploatate con ditii deosebite create de mica vi* zibilitate, pricinuită de întuneric, nouri artificiali, etc.).

Submarinul, la rândul lui. care este în măsură de a reElizg mo* mentul de surpriză, are în imer* siune o viteză de deplasare atât de joasă, care nu-i dă posibilitatea de a Etaca in cazul in care nu se găseşte din capul locuilul în seo torul restrâns, util lansaiului, pe linin nror^ţ navei do ţintă.

CINE Ä IVENTAT

Aparat pentru descoperirea avioanelor $î orienta* rea tirului ariile rîel antiaeriene

Apare astfel evident marele a* ventaj. din punct de vedere cine« mai ic, al aerotorpiloruiui faţă de mijloacele torpiloare navale, căci avionul dispune de o viteză şi de o mobilitate cu muiit m«i m are decât oricărei nave. elemente care-i îngăduie in orice caz să se deplaseze repede la locul sies pentru lansarea torpilei. Această consideraţie ne explică dece încă din zorile aviaţiei s’a născut idei? de a îm bina avionul eu torpila. Trebue. însă să adăogăm îndstă . ca să explicăm motivu; pentru care a trebuit să se scurgă o vre* me atât de îndelungată p ână când să se afirme aerotorpilorul, că a* ceasta proectetă îm binare s’a ciocnit dda început de o gravă dificultate. Aceasta era şi este încă constituită de gingăşia complexe» lor mecanisme din care este con* stituită, torpils1. Aceste m ecanisme au fost la început concepute şi construite la torpila navală ca sä poată rezista la deviEţiile produ* se de ciocnirea In apă, cu o viteză de câţiva metri pe secundă (cea im prim ată de tuliul lansator ^de torpile e 1 navelor), si deci s’au dovedit prea slabe pen tru a su* po rta şoctiiţ m ult m ai puternic pe

<{C0Bt&raare la pag. 12-a)

T O R P I L A A E R I A N A ?O F O A R T E IN T E R E S A N T Ă I N C U R S IU N E IS T O R IC Ă A S U P R A PERIPEŢIILOR C i

A U D U S LA D E S C O P E R IR E A A C E ST E I TERIBILE A RM E DE LUPTĂ M O D E R N A

O € Ä L Ă T O R I ESN TARILE b a l iL u c r u i i in t e r e s s a le f i in e d i t e

O O A M .oA

M A R I A N A«sa

Ca ft Riga, Reval prezim ä, iii c a r ­tierele sale veohi, aspectul uned ce­tă ţi fortificate de tipul germanic medieval.

Probabil că nici un a it oraş al Germaniei de Nord nu poate prezen­ta astăzi un tablou aşa de exact şî complect al unui oras iianseatic din sec. ai XVlea. Construit pe o stân ­că râpoasă care se înalţă deasupra unuii port n a tu ra i m inunat, uăţrâ- nul Keval desfăşoară înaintea cala­torului uim it un ansamblu din cele mai rai® de castele fortificate, • tu r ­nuri, ziduri de apărare, o arhitec­tu ră în treagă de îăzboiu presărata cu biserici gotice de stilui cel m ai pur care se oglindesc în apele nor­dice ale golfului Finie.

Oraşul acesta inteinieiat de către rege al Danemarcei, locuit apoi de

cavalerii şi negustorii ligei han sea ti­ce, a fost’celebru pe vremuri. Stock­holm. Copenhaga, n u erau decât o- râsele f a vă de el. Negustorii dm R e­vai străbateau M area Baltică şi a c ­tivitatea lor se întindea pân ă in Anglia şi în F ran ţa . Hambarele o- rasului aprovizionau cu şart: tot nordul o r ien ta l al Europei. Sub a- ripa sa se desvoltau o serie de alta oraşe comerciale: Nerva, Dorpst, Novgorod. Epoca aceasta de stră lu ­cire hanseatică a lăsat cetăţii o ur" mă nestearsâ. Reval este unul din puţinele oraşe ale Europei care şi au p ăstra t toate fortificaţiile. La adă­postul acestora s ’au p u t u t _ desvolta ta voie gustul confortului şi spiritul artistic al negustorilor lu i Palatu l primăriei, casa Cavalerilor, casa „Capetelor negre”, palatul marei Gilde şi ansamblul locuinţelor me­dievale cu frontispiciul gravat, toate lăsând în tre ele doar pieţe strâm te şi străzi întortochiate şi înguste, fac din Reval u n Nuremberg al nordu lui.

Bisericile sun t pline de opere de a rtă de picturi, lem n gravat, argint, masiv, etc In c&ecursul vremurilor, Reval a fost mereu câm p de luptă, in nordul Balticei, oraşul acesta a a fost u ltim a treap tă a Occidentului, aceia care asigura pacea 5 1 această parte a lumii. In cursul l ; coiului al 15-îea, elementul femenin a scăzut mult. In 1820, m ai forma încă jum ătate din populaţiie. In 1871, doar 32 ia suită. Cu toate acestea, ar m inistru rea răm âne germ ană p â ­nă sub Alexandru al H llea , când începe perioada de rusificare. La rândul lor funcţionari, ofiţeri, m ari­nali ţarişti participă la înflorirea cetăţii. Din această vreme datează biserica ortodoxă care face o notă discordanta in arm onia oraşului. In aoelaş timp. elita ţăranilor est-o nieni ia drumul oraşelor şi pune ast­fel bazele ascensiune! ei sociale, m 1901- constituie deja m ajoritatea populaţiei din Reval. In 1918, revolu­ţia bolşevică proti ve e tu lburări gra­ve. Trupele germane ocupă oraşul Şfi-i alungă pe bdşev.ci; la armistiţiu insă ele sun t nevoite să se retragă. Se constituie o Estonie independen tă. Revai (Tallinn), devine capitală. Populaţia lui care n u depăşea 50 m ü în 1881, ajunge la 128 000 în 1927, m ajoritatea form ată din indigeni. In In 1939. Rusia Sovietică îşi asigură baze în Estonia şi Fuehrerul rechea­mă în Reich ultimii colonişti ger­mani. In 1940, Estonia este integra tă D. R. S. S ului. La 28 fetgnst 1941 arm atele hitlerî.'îte înalţă steagul lor deasupra zidurilor fortificate aie capitalei. Dela această dată. Revalu] şi Estonia sunt Stufe pi-sftectfä Rei- chului.

Est ori’a este cea mu? nordică din tre ţările form ate după prăbuşirea imperiului ru#. Golful Finâo gri M area

Baltică ifi scaldă ţăi-Biuriie ia noid şi vest. Frontierele de răsărit sun t clar fixate de lacul Peipus şi fluviul Naiva. La sud insă, spre Letonia, graniţele nu sunt decât etnografice şi 1-nguistice. Me nu ridică insă n.ci o discuţie căci sun t admise de am­bele ţări. Suprafaţa ţării este aproa­pe ca aceea a Elveţiei: 47.000 km. La începutul războiului, populaţia a i n gea cifra de 1.100.000. De rasă fino- ugrică, ca şi com patriota ma.reşalu iui Maimenneim. Sstonienii au fost îm preună cu aceasta prim ii coloni za tori ai malurilor golfului Finie. Ca vânători de blănuri scumpe, ei au pătruns adânc in pădurile virgine ale Europei nord-orientale. Ca negustori in aceiaşi zonă au întem eiat comer­ţul in tre Orient şi Occidentul euro­pean. Ca ţăran i aii fost primii cari au făcut rodnic, în mod sistematic, păm ântul pe care-1 locuesc astăzi. Ou o perseverenţă remarcabilă, au în ­ceput să colonizeze ch iar nordul R u ­siei de astăzi.

Cu toace că a fost cucerită în se­colul X il l lea de către Teutoni, îa ai X V llea de către Suedezi şi în 1721 de către Ruşi, n a ţia aceasta m ică n ’a izbutit, m ai puţin să-şi pă­streze neştirbite moravurile, limba, obiceiurile, tradiţiile. Pe la mijlocul sec. ai XIX lea tarii au v ru t s’o ru- s fico. încercarea însă a d a t greş în fa ţa puterii sentimentului naţional. Revoluţia bolşevică i-a adus inde­pendenţa. In diverse rânduri insă, în ciuda tu tu ro r tra ta te lor şi acor­durilor, Estonienii au trebuit să lup­te împotriva uriaşului moscovit pen­tru a ş i păstra libertatea şi de fie­care dată au reuşit să alunge năvă­litorii.

La începutul războiului actual în. să în Septembrie 1933 U. R. S, S u l, a p rofita t de prilej ca să domine definitiv aici. După acordul încheiat cit această ocazie, politica şi econo­m ia ţă rii trebuiau să se susţină în form a lor liberală şi democratică. Opt lunii m ai târziu însă, trupeşe sovietice ocupau toa tă ta ra şi în a- celaş tim p Moscova stabilea şi aici regimul şî legtie ei.

E S T E R E V I S T A C A R E Î M P L I N E Ş T E T O A T E D O R I N Ţ E L E D - V O A S T R Ä D E

Frumuseţe,Modă.

Gospodărie şi Literatura

M A R I A N AC ereţi la fiecare 1 ş i 15 a le fiecăru i luai la to ţ i jj■.......... ch ioşcarii f i d ep o zita r ii de s îa re ■— — jj

H P A G I N » jj IL S I

p i l d e m

U n a c t o r « l e c i n e m a t r ă i e ş t e c a p u s t n i c i n T â b e t

Un m isionar reîntors de curând in Suedia, a f.m .ă că in tro regiune foarte izclată din Himalaia a în tâ l ­nit pe fostul actor de cinema Niels Chrisander. tră ind ca p**-itnic. Chrî- sander a fost în vremea filmului mut. unul d in tre cei m ai populari actori de cinema europeni. Acum 20 ani, devenind independent finan- ciarm ente da to rită unei moşteniri, el s’a re tras din film şi scenă şi a locuit pe insula Fuenen. Apoi a pie ca t în Tibet, de unde a scris fami­liei în Suedia că nu va m ai auzi nimic despre ei, pen tru că vrea să sa odihnească.

50 «le ani dela fondarea teatrului Raimundi «Sirs Viena

Cu ooaza sărbătoririi aniversării a50 ani dela fondarea Teatrului R a i­mund din V iena va avea loc pe a- ceasta scenă prem iera unei operete al cărei subiect se petrece în epoca B edermeier la Viena. Muzica o scrie Erich Jaksch, ia r textul Erwin H. Reinai ter.

P O t î i i !N SLUJBA LUI M L . . .(Urm ara Ain pag. 11-a)

care îl com portă iunsarea din a* cota decuplaj ohm. d£ţ fiindcă,vion (în momentul decuplării tor» creşte viteza străpungerii apei (şipila are aceeaşi viteză cu avionul), deci frăm ântările ia care este su-Dste zadarnic să spunem apoi că pusă torpila) odată cu sporireadim ensiunile şi greutate« torpilei acestei eotft, Vom adăuga că lan«»aeriene p rin forţa lucrurilor tre? săirle eSeetuate cu avioane rapidebuiau reduse fa tă de torpila nt« de tip italian im pun cote m ai rt*vală. dicate pen tru ca torpila să poată

Primele încercări practice pen* iun contact cu apa în lr un ungilitru instalarea torpilei la bordul favorabil capacităţii de rezistenţaunu i avion a u fost făcute în Italia si organelor ei interne. Pe de altă,încă din 1912—13, de pe atunci1, parte, lansarea dela o înălţim e inaicăpitanul din Geniu Naval» Ales* m are — delà I 00 şi m ai bine d©sandro Guidoni, inginer şi pilot, metri — este fi ea avan ta joasă dincare s ’a servit în acest scop mal punct de vedere tactic fiinckă invîntâi de o celulă tip Farm an şi prim ă torpilei o traectorio aeria-apoi de una de tip Pateras»Gui« nă m ai lungă, ceea ce coi.iportădoni, amândouă înzestrate cu o sporire a vitezei medie a torpi»plutitoare şi alete hidroplane. In lei, la d istan tă egală dela punctultimpul războiului din 1915—18 a de decuplai şi până la nava ţintă,fost întem eiată la Veneţia Esca* datorită sporitei^ proporţii d in tredrila Torpiloarelor Aeriene, înze- distanta parcursă In aer (înfăP“1strate cu avioane .,Caproni“ , şi tu ită cu o viteză de 100 m etri pepusă sub comanda lui Gabriele secundă) şi cea parcursă sub apăD’Annunzio. In 1923 a fost conce- (înfăptuită cu circa 200 metri pepul şi construit hidroavioanul secundă). Sporirea vitezei medii„Savoia S. 55“ cu două plutitoare înseam nă reducerca timpului to*— devenit apoi celebru în urm a tal întrebuinţat de torpilă pentrucrucierelor atlantice ale Iui Ra'bo a*şi efeetua cursa, fapt oare pre-

pentru a fi în trebuinţat ca zintă o m^i mică posibilitate ina e r o ' rpilor, având torpila aşezată partea naveă'ţinlă de a esc t

în tre cele două plutitoare. arma îndreptată către ea prinTrebue apoi să arătăm că pro* manevrare. In general, acest timp

b Ierna tehnică a torpilei aeriene este cu atât mai scurt, cu cât estes’a prezentat aviaţiei italiene cu mai mică distanţa decuplajuîui,totul grea căci trebuiau întrebuin* de unde rezultă m arele av fntagiutate pentru acţiunile de aerptorpt* pe care-1 reprezintă atacul apr«-lare avioane cu mare viteza şi su» p ifţ în scopul de a se realiza »tonomie care urm au să se apri» mai m are precizie de a lovi.jine exclusiv pe bazele» terestre. Pentru a trim ite torpila la tin taŢSnle ca Anglia, care au nave trebue deci ca nava să fie „asalt**port «avioane ce îngăduesc trans» tă". decuplând ta o distanţă ml*portarea la m om entul oportun a nim ă. care poate să coboare subavioanelor în apropierea locului 1000 metri. Toată lumea îşi poatede acţiune, au pu tu t să se sluţea»- lesne da seama câte riscurì com*că de aerotorpiloare de mică au* portă această m anevră: aparatu ltonomie şî cu o viteză nu prea ri* este expus de aproape şi mai mul*dicată feum este cazul cu apara» tă vreme focului tu tu ro r şi multi*tele de tip ..Swordfish“ ) între- plelor arme formidabile de apăra*buin ţând torpile mai simple şi de re ale navei. încă odată se confir»o constructie mai uşoară faţă de mă că arm a ar? valoare numai da*cele potrivite cu lansările In o vi* că spiritul com batantului este a*teză mare. cum sunt torpilele ae» Ies. iar vn acţiunea de a protomila*ri ene italiene. Este vădit faptul că re îndrăzneala este mal m areviteza m are constitue un element chezăşie de succes. Motto-ul alesfavorabil din punct de vedere ta»» de com andantul C Ariele r* \n*tic. pent-ucă un avion foarte iu te nunzio pentru escadrila sn de T omreprezintă o tinta mei greu de lo= piloare Aeriene apare d e d în de*vit. Un alt factor ca re agravează plina <S semnificaţie: „Suffic it A*problem» tehn ică a to rp ile i este nim *islM

12

S.O mm ü .IStf IP IP

I a fo. ^ navală de hidrt*. vioane te caro mă aflu acum, tin tost tmyias $& viu mai mult decât de pbligatia prolesionala, de entu» nasm ul cu care comandantul u> Hui torpilor, după ce uii»a descris ' amănuntele scutuudării unui sub’ marin inamic, miua vorbit de sai* yarea eciiipE'jului unui avion de necunoaştere maritimă, având cele piai calde cuvinte de admiraţie pentru comandoului î'idroavionu* |u; sinistrat — lt. col. P. — care tìupa eiucizeci de ore- de crâncenă luptă cu moartea s’a urcai pe tor* pilor cu un entuziasm atât de viu, de proaspăt, de tineresc şi de exu* berant. menit să uimească pc j»ricin>-

Loco!, coi. ir*., transierat dia (tuait ordin, predase baza altui ofl* ter tot a tâ t de viteaz e» si el, si era Kala de plecare. Acest am ănunt «r« însem nătatea Iul, d a t fiindcă ae erată înaltu l sp irit de altruism şi o m inunată consecventă cu eresul pilotului care poate £j re» »uniut tn cuvintele mussoliniene: -A trăi in prim ejdie". In ziua X » luni; Y un m ion nu s’a mai întors 3a bată sî pe urm ele lufi au fost Începute cercetări ia oare a ţinut Sâ participe *i colonelul P., legat fiind de oamenii săi p r in tr ’o dra­goste si o eam arsderie care se poi naşte m im ai to Snptă Hi» droavionuì a izbutit să repereze la {Ceasurile 16,10 anpem ju î unui » parat <«•: fundat si. et ia mai de» parte o naica ambswv i ie în care te at Iau trei naufragiaţi

Comandantul » socutit eâ tre* bue să amerizeze neapărat, deşi si a dat seama că m aree nu în. jîăduia apoi im decoia.i, D upă ce « dat ordin ca radiotelegrafistul «a transm ită poziţia hidroavionu lui, a amerizat. Executând această nunevră. bidroavionui a pierdut trenul. Din acest m om ent si t unt ia « devenit tragică : salvatorii s’au prefăcut în niste naufragiaţi. E» tehiüaiul s’a adunat pe sitatele fu* sela.iului. Apoi a fost umflată br r ea de salvare în oare au fost a;e> «ite rlimentele ?i pistoalele de aemnalizare. Condiţiile mărit se înrăutăţeau : vântul spre seară a Wevenit mai ou ter nie. In tim pul nopţii au fost trase mai m ulte rr* chete în nădejdea eă semnaliza« rea va fi observată de vreo imitate «»■vaia. Pe fuseJaj poziţia a înce» put să devie critică. ComandantulSi observatorul se trudesc să men» tină moralrtl echipajului poves» tind t»î felul de snoave. Echipajul se vede apoi «flit *a se suie în am« barestie şi să se îndepărteze nu fără « strângere de inim ă că *<* «i< s’ ărteau d” «paratul lor

Vântul a început să sufle «i mai puternic; valurile au devenit uria» şe, b«snfc> desăvârşită; toate ele. meu Lele »Murei vrăjmaşe naufra« giaţilor, Noapte^' au petrccnt=o cum mj se poate inchinui mai groszaic. La primele raze ale zori» k>r au putut vedea o altă a ubar» eaţîe apropiindu»se : alţi raaifra» fâaţi. Echipajul a făcut semn să se apropie, dar «ceilalţi naufragiaţi itupS ce an răspuns cftievs' cuvîn

Fnnut ş i furtuna au transformat puntea intrungite ţar

0 DRAMĂ IN NOAPTE PE VANT Şl PLOAIE...Un foarte e«tMiţ)«nant reportai In ©are ttn cornan­ti Mit de bîdroarvioH povesteşte «na din nenumăca*

tele drame ce se pet^rec pe apele frwoltwwnste »f« mărilor şî ecean«Soi*

CUM SE SALVEAZA NAUFRAGIAŢI I . . .

Vase de raœboi patrulând in la**!! »«»potriva acţiunii submarinelor inamice

le in englezeşte s ’au îndepărtat: vrăjm aşi şi în nenorocire.

Am barcaţia de cauciuc a lnce> pu ţ să se inunde. Com andsntul a socotit că nu toate relele sunt "ir . potriva omului, căci noua preoc ■.! pare a în v io ra t pe oam eni. Apa trebuia n eapăra t scoasă şl a ince» p u t un nou sistem de salvare. La ceasurile 8 naufragiaţii observă un avion; este un jjidroavion de sil» vare, dar naufragiaţii n ’au fost în» că reperaţi. D upă am iîză a fost deschisă lada cu merinde. Gioco» lata si coniaeud au dat puteri noui oamenilor. L t căderea nopţii pe cer au apăru t trei avioane germa* ne. Depe bordul lor se fac semna® lizări şi se dă de veste că începe operaţia de salvare. Astfel a înce­put cea de a doua noapte îngrozi­toare. Vântul sufla tot atât de pu* te rn ie si muşca din pricina tem» peraturii scăzute. O ploaie* mă« ru n tă anunţa preludiul unei fu r . tuni.

In besua nopţii a pulul li ob* servată o unitate navală. Numai prin tr’o m inune am barcaţia n’a fost răsturnată din pricina spro» pierii acestei nave care a venit a*- tâ t de aproape, încât o tm enii pot s’o stingă. ' Cu toţii strigă p u ter­nic. dar depe navă nimeni nu îi aude. Vântul, ploaia şi zgomotul navei acoperă glasurile. Un vai uriaş ridică în sus m ibarcaţia şi răstoarnă Pe naufragiaţi. începe lupta disperată cu valurile. Cu toţii gândeau că a sosii clin; din urm ă. Comandantul însă a izbutit să prindă o ramă care a ajutai echipajului după o tru d ă sisifică să repună în poziţia de plutire ambarcaţia. S’au mai scurs alte două ore şi aPoi au venit zorile. Lt ceasurile 12 aru venit alte avij oane de salvare ca să înfăptuiască •■eea ce avioanele germane din seare trecută nu pu tuseră îm plini din pricina condiţiilor defavora bile. Aceste avioane au sem nalat unei nave din epropiere poziţia naufragiaţilor. Nava a pornit uno diat în tr ’acolo.

Când torpilorul, condus de Iu drof vioane, s*a apropiat de nau* fragrati, »ceştia erau aproape la sfârşitul puterilor lor.

E rau aproape Ia capătul puteri» lor lor fizice, căci cele cincizeci de ceasuri de lup tă cu m oartea nu izbutiseră să clintească m oralul acestor luptători încercaţi, care » stàzi se găsesc !« postul lor de luptă. Pentru locotenent colonelul P. »ceasta despărţire pe lângă semnificaţia ei înalt camarade» reaseă, a îv u t si o însemn Stat« simbolici.

— Poate că dacă mă despărţeam in condi Iii norm ale — nc»a spus acest eroic com andant — nu pie»cf.m eu sufletul împăcat, eăci ră* masul bun ar fi avut loc ca în vreme de pace.

Giovanni Ltimr^i

N A R Gl O i i

C U Ş O B O L A N I Ii» r-

U n mortier «greu pe poziţie

Luaţi tî hartă, din acelea la sea. *a ne 300.©C0, priviţi sectorul Oc aului do mijloc încredinţat ar matei italiene; puneţi arătătorul pe salai acela aproapa pierdut îa mijlocul stepei, irist, bă tat de sa a., ie vara st de vlîoraifă iama. A- seat sat se numeşte & Nu e î jtă roldat italian sau german care să lajelsagă numaidecât despre ce este vorba, când se vorbeşte de satul K. Datele, într’o cronică de război, (tu sunt niciodată scoase in liu&ină: pentrucă războiul este un fenomen totdeauna susceptibil &e desvoltaro şj nimeni nu-i poate ancora. Nu vă vai spune deci câsîd au început acţiunile în satul K. Trebue însă să vă arăt că var» trecută comadamentuini italian a instalat la K. un aeroport pentru a îngădui vânătoarei si aviaţiei de recunoaştere c mat mare au­tonomia £n vederea unet strâns» colaborări cu trupele terestre. T e . renul un cearceaf cenuşiu, n is i­pos. pătat ici ş i colo de ciulini, La prim a vedere puteai să îm părtă ­şeşti părerea aviatorilor, care siiu à ea u de «cesta a fi ceva „infect’', în apropiere nu exista nici o casc despre apă nu mai; vorbim, iar îa ceeace privaste drum urile sa u e - iem entele da reper, lipseau eu de­săvârşire. A eest aercjrsrt trâmba* Stnă, instalat în {aţa inam icului pentru a Îngădui arme] aeriene posibilitatea unor acţiuni rapide şi oportune, datorită gen iu l»; er» a&nizator a l italienilor s'a prefă., «ut înfrun mie sat de corturi sl de »firăci, care arau înzestrate cu ■>obe si alte «Iemale de confort. Acest punct devenise centrul de concentrare al tuturor şoarictlor din Kffisia. Erau atât de mulţi, ta» Cât nimeni n'a pntnt «AOrnî ceva «a să pute:» s*ăpa de el. 1 Iph: a l­isele acestea mâncau total; pânza sortărilor, cearceafurile, albiturii« l in geamantane Uneori eîednaa atacuri în massă împotriva pape* tef, încât popot&rii s'au v fin t ae. retti să atârne rte tavan alhae»~

C I E S C A T O R 1 I 0 5 P I S I C I i §UN REPORTAJ CARS REDĂ GRiJILEŞI BUCURIILE SOLDAŢILOR A N G A JA Ţ I

s m MAREA Şl HOTĂRÂTOAREA LUPTÀ DIN « À S A R I t 5 = = = s

Un was prins t5e j e ţ u r i în Marea rfe Azov

fără să la se p e aeroport ş i barăci n is i m ăcar nn cui.

Apărătorii au început rezistenţa şi comandamentele care urm ărea« această apărare au înţeles că u» mănunchi de oameni nu putea să reziste vreme îndelungată. Tre. buie însă să mai ţină piept, eu ort ce chip, pentru ca să se peata in* făptui un p lan menit să stăvileas­că pe inamic. Aviaţia a intrat dl® nou în sccnă. De data aceasta *« fost aparatele de transport „catâ. r ii’' turn sunt numite, care ao transportat materiale si oameni» tot ceeace trebuia pentru alimen­tarea ijoltziţiet K„ căci apfirăterif au declarat că mat pot ţine plopi inamicului dar aveau nevoie <âa muniţii, do oameni şi de alimente, ca 9 : de doctorii pentru a îngriji gm răniţi. Deasupra satului K. se în- tindea nn acoperiş de nori la 18# metri, Aparatele trebuiau să în­frunta condiţii de zbor foarte gja* le: flerul şi curenţii. Dar orice în* târziere a r fi costat vieţi da oa. meni. Astfel aparatele d8 trans» port an shurat la cotă joasă, a» proape la firu l ierbii, ajungând deasupra apărătorilor, care aproa. pe erau strânşi ca în tr ’un cerc da foc. Ajunse la sol, de abea sfâr­şeau cu descărcarea materialelor St cn încărcarea răniţilor, şi p o r - . ncau din non, înfruntând, pe là®-»* Bă. vrăjm ăşiile maturii, atacurU® aviaţiei roşii şi reacţia anti-aeria- na.

Fiecare d in aceste aparate, pe»- tru a intra ş i a eşi în ş i d ia acest brâu de foc, trebuia să înfrunta iadul focu lu i inam ic. Nu de rar»* oni s 'a u văznt cu rezervoarele di­s trase şi cu mem brii din echipaj «rav răniţi. Echipagiile ş i .a a dat sea m a de prim ejdia m a re e t 1« aştepta, dar în ace las timp şi A» valoarea m isiuni) lor de » d a ft- jutor apărătorilor satu lu i K. As*» fel m ecan icu l rănit a r â m a i l» nostu l să u în faţa mitralierei, *tu

(Coaftauan; in pag. 15*«®

ta lâ , d a i ţo fco laE ti d e s c o p e r is e r ă sistem u l de a roaede frânghia şt de a tăbărî ano: poste merinde. De m ulte ori aviatorii se trezeau în m isiu ne c a câte nn şobolan pe gât sau să r in d ,p e tabloul indica, toarelor şi privind şl cu nişte ochi m elancolici de fiinţe care suferă de rău de aer. Pilotul sau obser­vatorul se înduioşau, lu a u şobo­lanu l in p oală şi de multe ori a. ceastă mizerabilă lighioană purta noroc. Cu toate acestea ameninţa­rea şobolanilor devenea o p rim ej. die cumplită. Trebuia» luate mă® suri. Tot ce s ’a putut face a fost crcştsre® unor eisol. care mai târziu au devenit Nerone si Mesa- l in a Trebne să spun că şi-au m e . ritat cu prisosinţă num elo pen. tracă m edia şobolanilor ucişi ne zi varia între 57 şt SS

Cn toate aceste eondiiii cara «ræu pe departe de a favoriza o viaîă cel puţin în parte normală, escadrilele do vânătoare italiene, secţiile de recunoaştere aii între­prins acţiuni strălucite, izbutind să netezească drum ul infanterişti, t o şt să informeze comandamen- ;nl în chip perfect. Toate unită ­ţile asrroape şi-an făcut stagiu^ în aeroportul dela K., de unde s ’ao azvârlit asupra inamicului cn eia. nul «are caracterizează Armata Azzurra

Apoi, înir’o zi. inamicul exerci­tând o îormtdabilă presiune asu­p ra unei porţiuni din front, a a- juna în apropierea punctului K,O companie do tancuri ruseeti s s prezentat pe înălţimile care do­m inau satu l şi a început să tra* gă. Trebuia apărat aeroportul şi galul înălţat în ju ru l !uf, pentru a n u îngădui ruşilor să se infil­treze şi a da putin ţă ca spitalele din spate să fie evacuate căci ru» şii n u le^ar fi cru ţat cn artileria lor, Aviatorii nu s’au mişcat, au început, ca în toate zilele, activi­tatea lor de «bor şi ca totdeauna

înfăptuind strălucite acţiuni. în acest tim p tancurile deveneau te i m ai num eroase şi au început să coboare. T unurile an 15-! ane au 6- fectuat un baraj oare au scos din lu p tă m ai m u lte „T. 36“, avâi^d nn blindaj de 15 cin., dar, cum este ş i firesc, îm potriva acestei m assa de o ţe l care înotat,a n a existau m ai m ulte căi de eşiro. Sticlei« cu benzină, d inam ita pentru şenile, grenadele ofensive şi toate celela lte expediente îm ­potriva bastionului de oţel n’au fost însă suficiente., A tunci a in ­tervenit asaltul aerian.

Aviatorii italieni din Rusia nu vot uita uşor dimineaţa aceea în care mijloacele de asalt s’au a- vântat împotriva unităţilor cuira- rasato sovietice, care deschideau drum ul la numeroase divizii si­beriene Pentrucă. în ziua aceea, s ’au coborit la 199 metri pentru a fi maî siguri că nu-şi greşesc ţin ta Pentrucă s’au întors cu ar paratele puternic sguduite şi clă­tinate de deplasarea violentă a aerului, cu fuselajele «le.a_ drep­tul transformate în s 'iă din pri­cina schijelor. Dar pe zăpadă au răm as, înroşite de foc, tancurile sfărfâm ate de bombele lor.

După tancuri venea infanteria, caie a efectuat o m anevră de in- co rcure a aeroportului şi a sa­lu lu i care trebuia să ducă pe ruşi la tăierea eşirti dinspre sud şt la controlai căii ferate _ care servea regiunea E ra nevoie ca inamicul să ite oprit să ajungă la acest p u n c t Artileria ş i bran­durile sovîe?ic® au început să bată aeroportul palm ă cn palmă. Apărătorii italieni şi germani s’au adunat laolaltă şi an creat Ja extrem itatea patrulater ni ui nn fel do fortăreaţă. N um ai când inamicul a ajuns la câteva mti de metri aparatele a u decolat ca să meargă Ia un loc m ai sigur

Adtioenea fem m iyi de foc cw» săniuţele

U

BONSA-WERK SOLINGEN

f re b u e luată şi ea în serios, pentrucă

ea slăbeşte organismul şi p o ate da naştere la o serie de boli grave. D ea c e e a se recom andă să se ia la

tim p Salipyrin, care înlătură prom pt sim ptom ele maladive.

diovri de cap, gripă, rw/wfism.

l a toate farmaciile • Tubun «u 10 şi ?ö fablet«.

Câteva isprăvi de orme ole marinarilor italieni.

===== alături de ai noştri, pe Marea N eagrc H P

LUP.A... CU ŞOBOLANII PE FRONTUL DE EST

U M Ă R L A U M A R(Urmare din pag. 14-a)

dioul având p lăm ân u l perforat, a continuat să prim ească şt să em i­tă m esagii, iar piloţii nu au pă­răsit nici o c lipă sân gele lor rece. A ceste transporturi se efectuau de două, trei ori pe zi. descărcând la K. m uniţii anti car, grenade, p ro . ectile de brand, arme, etc- si tn- cărcau răniţii grav, cu răni ca­racteristice luptei faţă în faţă. A- păxătorii nu s'au nv-ai sim ţit sin­guri, ci sprijiniţi. A stfel Inamicul a putut fi ţinut la distanţa n ece ­sară îm plinirii p lanarilor tactice.

Com andantul unei baterii şt subalternul lut, care au colaborat cu germanii la îm piedicarea Ina. m icului să înclildă cercul ased iu ­lui. au fost decoraţi, pe câmp, cu Crucea de Fier, As pu tea să p o ­vestesc o m u lţ im e de episoade.

dar am ănuntele acestei splendide rezistenţe, n u pot ti în că com uni­cate. Infanterişti, aviatori, artile- jiişti, specialişti ita lien i Si germani s'au contopit Sntr'o singură forţă, alcătuind o barieră de netrecut în faţa jnamiiculo<;. cu vitejia s4 cu m inunată abnegaţie care caracte­rizează. în aceaste zile de grele lupte acţiunea apărătorilor de pe p ăm ân tu l ş i de pe ceru l acestui sector, u nd e roşii nu a u izbutit să facă nici o spărtură si nici să în ­chidă cercu l după cu m crezuseră că vor putea face când au pornit atacul. Apoi m anevra putând fi

îm plinită ita lien ii si germanii, sprijiniţi, au pulut trece la contra atac Datorită acestei dârze rezi­stenţe, am putut avea o m enţine­re a lin iei în loc de retragere.

CU MARINARII NOŞTRIAlături de glorioşii m arinari ro­

m âni au lup ta t şi lup tă în M area Neagră vrejii soldaţi ai mării, ita­lieni. izbutind să anihileze flota ru ­sească în acţiunile ei. Este încă vie în memoria tu turor blocada făcută în fa ţa Sevastopolului de mijloacele marinei italiene, precum şi acţiunile de torpilare ale MA S-urilor dintre care este destul să pomenim, de a- ceea prin care una din cele mai fru moaşe unităţi ruseşti ..Crimeea Ro_ şie’’ a luat calea fundului.

P rintre ofiţerii unităţilor de MAS- uri, care au izbutit să scrie şi în Marea Neagră o strălucită pagină de glorie pentru ,.Marea T ăcu tă”, cum este num ită m arina italiană, se afla— până când a căzut în chip glorios în tr ’o memorabilă acţiune — şi sub­locotenentul de vas Ettore B; sagno. Com andant de mare curaj şi cu un spirit înalt, de combativitate, s’a di­stins, ca ofiţer pe submarine şi pe contratorpiioare, prjn acţiunile sale împotriva unui inamic- supsrior ca număr, m ai ales atunci când prin lansarea unei torpile, sub focul uci­gător al adversarului, care i a lovit unitatea a variind-o destul de errav s ; l-a răn it îm preună cu m ai mulţi oameni — a isbutit să scufunde un contratorpiior rusesc La comanda u- nui MAS a participat la numeroase operaţii biruitoare şi a fost unul dintre aceea care au a ju ta t la ni­micirea puternicei fortăreţe ruseşti a Sevastopolului.

In tr’uma din zile. vf- când se afla în misiune în largul Marţi cu MAS_ul

său, a fost a tacat pe neprevăzute de două avioane de vânătoare, care l-au mitraliat. Dând o dovadă de ne mai întâloHă seninătate şi îndrăz­neală, şi, în ciuda rănilor primite, s ’a asvârlit în mare, a ajuns la ţă n f l înotând, şi aci a organizat operaţîii# de salvare ale un ită ţii sale pe earej se declarase un incendiu

In cursul unei foarte îndrăzneţe acţiuni împotriva unor mici u n ită ţi ruseşti, încărcate cu unităţi de de­barcare bine înzestrate cu arm e au ­tomate, a angajat imediat lupta dela mică distanţă şi, după ce a lovit grav ambarcaţiile adverse, care pu ­ţin m ai apoi s’au scufundat, a căzut răpus de focul ucigător.

Puternic şi senin până în ultim a clipă, a suportat cu un curaj stoio am putarea unui m ădular şi şi-a d a t sufletul m anifestând num ai durerea! că nu va mai avea putin ţa să ]upt© pentru patria lui.

Strălucită pildă de ataşam ent la datorie şi de eroice virtu ţi militare*.

In am intirea eroicelor sale acţiunii a fost decorat ,.post mortem ” cu cea mai înaltă distincţie m ilitară ita lia ­nă.

= ş = = § 4 , = = = =

M U M O r

Poveste fâra cuvinte

dimineaţă

— Do ?

— D a !— Ş î ?

— Şi...— See...— E e e !... ^ imi dà fapte, unt şi • •• concert de

1 6

« Plata! E ora 12 şi n'am auzit până acum niciun svonL.

•— D-le, nu mai citiţi câ nu pot sâ vă tund...