1

Romanţă desuetă Să ne iubim îţi cer să ne iubim Ca-ntr-un poem din lirica persană Cât nu ne-or duce încă-n ţintirim Să ne ascundă-n ierburi şi grozamă Nu pregeta întoarce-te diseară Astăzi e lună plină-n cinstea ta În sălcii vântul cântă din vioară Făr de ruşine fără de perdea Şi-aş fi murit dar vin caii zăpezii Să-mi bocăne potcoava în pereţi Ori şi-o trimite primăvara iezii Să-mi pască senectutea din musteţi.

2

Romanţă pentru mine Cerul e negru ca o pleoapă de beţiv Pe care l-au bătut jandarmii aseară Cobor în spleen şi-n vocativ Corzile sufletului încep să mă doară Devin mult mai tandru mor repetat Nevasta îmi naşte o fată din nou N-am învăţat-o să facă-un băiat Mă-nchid în rachiu ca într-un cavou Şi sar din mine silabele şchioape Scriu versuri ce se-ncheie-ncepând Nu e pîmânt îndeajuns să mă-ngroape Cobor înspre cer pervers murmurând Eu sunt poetul am fost şi voi fi Pe locul în care scriam poezii.

3

Cîntec de final Aş vrea încet să mor, de moarte bună Mi-e teamă de tramvaie şi de glonţ Că nu-i rubin îndeajuns să pună În drumul meu o pasăre cu clonţ Nu văd cărări ce pot să-mi fure pasul Nici valuri care să mă scalde vai ! Se- ncheie viaţa? E-nceput popasul Fără hingheri! Fără harapnic. Fără cai. Aş vrea să mor. De-o moarte neştiută Când stelele de tablă se clatină în cer Si la izvor se-adapă iar o ciută Cu ochiul clar şi neatins de ger. Aş vrea să mor, dar fără tevatură Şi de-i posibil poate prin procură !

4

Romanţă pervers conjugală Am dus-o rău prieteni şi încă-o s-o mai duc Pentru că nu am doxă nici praxă la femei Şi pentru că mă ţine nevasta sub papuc Iar eu mă gudur foarte pe lângă glezna ei Sunt rob legat cu cârpe de gleznele soţiei Şi mersul ei pe tocuri îmi sună a război Poate de disperare să mă dedau beţiei Că prea e fără noimă viaţa asta-n doi Hai daţi-mi sfaturi bune că doar am fost tovarăşi C-aşa e legalmente şi bine şi firesc Dar zâmbetul pe buze-o să vă-albească iarăşi Că-n fond la urma urmei prieteni o iubesc ! C-aşa-i normal c-aşa mi-a fost lăsatul Cum îşi iubeşte funia spânzuratul.

5

Romanţă puerilă Eu sunt Adam acesta mi-e Edenul Şi caut o Evă fără cazier Să-şi stabilească lângă mine semnul Atât de galeş candid şi prosper N-am să mai las asupra ei vre-o vină Precum a fost în vremea cea dintâi Că mărul am sa-l scot din rădăcină Şi-l voi strivi pe şarpe sub călcâi De-o fi anostă vieţuirea-n doi Şi n-o s-avem acces la veşnicie Cu lutul zvârcolirilor din noi Vom închega duioşi o trilogie De nu-mi găsesc perechea de folos Mai am încai o coastă de prisos.

6

Romanţă complexă Ce debordant mă simt iubito cînd Pe corso lângă tine defilez Ştiind că trecătorii mă suduie în gând Sorbindu-ţi silueta ecosez Prea important mă ştiu veghindu-ţi paşii Sub clar obscurul de neon şi iod Că te mănâncă din priviri borfaşii Şi babalâcii fac atac de cord Cât de galant îţi zic de alfa- beta Şi tu surâzi şi îmi creezi psihoze Că aş pleca oricând cu trotineta Să îţi aduc din Marte tuberoze Şi te aştept iubito şi mai te Cu rozul tău bon-bon pe unghie.

7

Romanţă burlac burlescă Pustie şi tristă seara aceasta La radio se dă numai Ravel Un vecin de la doi îşi bate nevasta Nu-s însurat c-aş face la fel Pustiu e şi trist oraşul acesta Ca o odaie de-o noapte-n hotel Vântu-şi începe prin frunzişuri fiesta Nu ştiu să zbor c-aş face la fel Pustie şi tristă viaţa aceasta Mâine-o să-mi cumpăr din târg un căţel Şi o să-mi mut la ţară năpasta De-a fi şi-a nu fi de-a pururi la fel Vântu- ntre timp îmi scrie-un rondel Nu sunt poet c-aş face la fel.

8

Romanţă adezivă Mama ei de viaţă puturoasă Am visat s-ajung boier sadea Cu maşină, iacht,şofer şi casă Şi dolari purcoi în teşcherea Mă vroiam docent de talle qualle Scriitor cu opere alese Să-mi ridice critici- osanale Şi să prezidez monden, congrese Îmi doream să fac politichie Strălucit ca orator să fiu Să tai cu cuţitu- n carne vie Şi să-mbăt golanii cu rachiu Da pe dracu' nu mai e soluţie Mă-mpuşcară ăştia-n revoluţie !

9

Romanţă culturală Îl cunoaşteţi domne pe Goete Cel de-a scris despre un doctor neamţ Ce vînase cai verzi pe perete Şi-a ajuns să moară făru-n sfanţ ? Ştiţi cine a luat pe nouăşpatru Premiu Nobil pentru medicină Eu-n franţuz ce vindecă ficatru Cu ulei şi frunze de ricină Auzita-ţi despre sincronie Cum se manifestă ea-n literatură Cît clorat se bagă în hîrtie Şi cît sodiu întră în clorură? Nu ştiţi nimic şi sunteţi nişte boi N-aveţi canci strop de cultură-n voi !

10

Romanţă conjugală Iubita mea vezi c-a venit curentu' Şi- s cam prea multe sute în contor Eu cred că fii-tu ăla repetentu' Stă noaptea singur la televizor Să nu îmi spui că nu mai sunt lovele Şi mâine faci cartofi cu usturoi Fi foarte-atentă, vine zile grele Mai este ceva varză în butoi? Dar pieptul sus, eu te iubesc feroce Mi-e drag să-ţi mângîi sfârcul opărit Şi să mă vâr sub pielea ta precoce Şi să mă-nfrupt din fructul tău oprit De ne-o fi viaţa vitregită mumă Ne-om sfârteca de cărnuri dimpreună!

11

Romanţă perversă în noiembrie Soare blând de toamnă. Un miez de cozonac Stafida lui mă cheamă iar să mă rătăcesc Sorb lung din mierea vieţii şi vreau să-mi fac de cap Zău nu ştiu de sunt mort ori mai trăiesc Pădurea de mesteacăn miroase-a coriandru Bate un vânt din Flandra cu-aromă de piper Mă simt pervers de tânăr aproape băieţandru Şi-n cozonacul toamnei de fericire pier Dar seara mă înşfacă absurdă cu-a ei gheară Mă trage lângă soba în care focu-i stins Să îmi aduc aminte că toamna cade-n iarnă Şi peste copilărie zăpada crunt a nins Şi-mi ard în soba rece romanţa şi hârtia Cu ele-mi arde toamna şi copilăria

12

Romanţă în negru Trăiesc degeaba frate nu vine poezia Să îmi mai bată noaptea cu degetul în uşă C-am ostenit atâta desţelenind hârtia Am semănat luceferi şi-acum culeg cenuşă Port răni de aur rece pe suflet şi pe pleoapă M-a împuşcat viaţa cu gloanţe de rubin Şi cu durere surdă cât poate să încapă În trupu-mi iarăşi de durere plin Aştept să-mi sune ceasul. Hârtia-i doliu iar Îmi las cuvinte sobre pentru ultima seară Când o să vină-un înger cu aripi de cleştar Să-mi sfarme din orchestră şi ultima vioară Hârtia se preface în mormânt Şi mă voi face şoaptă şi cuvânt.

13

Romanţă decembre Mi-e pieptul plin de schije de zăpadă Cum trase-n mine decembrele pervers M-ascund într-o bodegă iarna să nu mă vadă Îmi dau pe răni cu vodcă şi mai comit un vers Voi scrie despre iarna care vine Insidios parşivă şi-ngheţată Dar gându-mi zboară spre insule străine În care nu va ninge niciodată Poate că totuşi nu-i atât de tragic N-a mai fost iarnă şi acum un an? Când neaua-şi sparge sâmburele magic S-o face cerul clopot de mărgean Şi amintirea ta aşa fierbinte O să îmi toarne vară în cuvinte.

14

Ultima romanţă Nu mă pot întoarce au pus un paznic acolo E-mbrăcat în tăcere şi ţine o flacără-n mâini Îl înconjoară un aer mai greu decât plumbul Şi dealurile sure par spinări zburlite de câini Am bătut atâta drum înspre casă Mi-s tălpile arse şi genunchii zdreliţi Ce dor îmi e să adorm printre ierburi Sub merii târziu înfloriţi Privesc de pe culme cum arde apusul Aur topit curge din cer Merii îşi scutură florile dalbe Se smulg din ţărână şi pier Târziu mi se face în suflet şi-n minte Pustiul tot creşte în inima mea Îmi sap singur groapa m-acopăr cu ierburi Iar meri-mi aşează o cruce pe ea.

15

Romanţă senegală Caii nopţi-şi înteţesc galopul Luna sângerează rubinii cuvinte Când din carnea-i albă muşcă iar ciclopul Aburi fără nume urcă din morminte Simt cum universul se topeşte-n sine Infinitul este-o lacrimă de fiere Şerpi-nsingurării urcă pân la mine Să îmi muşte hulpav sufletu-mi ce piere Mă transform în ploaie. Curg pe pietre moarte Cruci cu braţe albe răstignite-n cer Par că-s pagini goale în această carte În care perfect astăzi o să pier Semnul meu de trecere prin viaţă Este punctul negru din prefaţă.

16

Prima romanţă Cobor din basme şi las în urmă zmei Ilene Cosânzene şi cai înaripaţi Pe Făt Frumos dormind în leagănu-i de tei Şi prinţi cu păr de aur şi roşii împăraţi Balauri care suflă pe nări foc şi pucioasă Şi un pitic călare pe iepurele şchiop Pe Alba ca Zăpada blânda Cenuşăreasă Broscuţa fermecată şi regele miop Eu mă cobor din basme spre lumea voastră rece Nepregătit de viaţă purtând în ochi lumini S-a dus copilăria şi tinereţea-mi trece Şi prietenii din basme se fac tot mai puţini Mi-s ochi reci şi de lumină goi Şi nu mai ştiu spre basme cărarea înapoi.

17

Romanţă subtilă Nu pot fi singur niciodată Mereu umbra ta e lângă mine Măcar ea rămâne curată Şi mi-e bine… şi mi-e bine Am încercat să aşez dintr-un gând Între mine şi lume un prag Dar umbra îl trece alunecând Şi mi-e drag… şi mi-e drag Trăiesc având două umbre Una de lumină una de nor Zilele-mi sunt grele şi sumbre Şi mi-e dor… şi mi-e dor Iar în nopţile pe care în braţe le frâng Umbrele noastre fac dragoste… şi plâng!

18

Romanţa călătorului ciudat Eu plec cu toamna parcă sunt o frunză Şi vântul roşu mă urcă pân la cer Stelele sunt negre luna e lehuză Mă fac luceafăr, strălucesc… şi pier Ce rece-i moartea aproape ca o viaţă Pe care o trăieşti însingurat Mi-e sufletul fierbinte cum o gheaţă Pe care sânge-a picurat Mă voi întoarce cu floarea cea de măr Poate voi fi la rândul meu o floare Pe care-o dată să ţi-o pui în păr Şi să devii din nou strălucitoare Oriunde plec oriunde mă voi duce Am să mă-ntorc ca să mă pui pe cruce.

19

Romanţă La miezul nopţii luna se preface Într-un hanger cu lama-nsângerată M-ascund în poezie ca într-o găoace A oului de aur care am fost o dată Tăişul crunt mă caută printre rânduri Şi ce măcel ce ţipăt fără glas Hangerul îmi pătrunde până-n gânduri Şi în speranţa câtă mi-a rămas Mă las ucis. Iar luna urcă-n cer Ca într-o teacă neagră de catran Iar versurile hăcuite pier Şi eu cu ele. Făr să am habar Ce soartă cruntă cum a fost să fie Să mor ucis de lună-n poezie.

20

Romanţa primă Ne-om întâlni la o cafea cu zahăr Din ce în ce mai rar şi mai anost Tu o madonă eu un mare mahăr Cu textele-nvăţate pe de rost Vom bâlbâi poveşti şi talle- qualle Şi amintiri pustii din Zanzibar În timp ce-n fiinţele de sentimente goale Ne urcă-un vierme cu aripi de mortar Apoi târziu când se-mpreună luna Cu soarele apus la infinit Ne-om contopi mirific cu ţărâna Din care tragic ne-am fost încropit Şi n-o rămâne despre noi vre-un semn Decât o scrijelire de poem.

21

Romanţă de ianuar Ninge ruseşte. Vodca stă-n pahare Precum în candelă uleiul de Bizanţ Privesc cu jind hulpav în galantare Ospăţ de cărnuri. Şi eu n-am un şfanţ Mănânc grâu fiert. Îl dreg cu zaharină Colivă pentru ziua în care-o să renunţ La trupul meu de aur, la trupul meu de tină Murind de sine însu-mi prin denunţ Ce chestii spun. Afară ninge lin Sorb din candelă. Sunt nemuritor Cad în genunchi, la iarnă mă închin Şi-adorm ruseşte de vodcă pe covor Şi-aşa visez că vine primăvara Şi-mi înfloreşte tânără vioara.

22

Romanţă tulbure Mă-nec în vise! Nu mai ştiu să-not E-atât de dulce viaţa ireală Fac brass şi crowl în zeamă de compot Mă-nec în dulce pentru-ntâia oară E-o mare calmă! Nu găseşti cadavre Zaharuri pure, clone de poeţi Şi editori şi critici şi-alte javre Şi cititori perfizi şi indiscreţi Nu mai poţi scrie! Aici nu e hârtie Şi toate pixurile au vârful de candel Mori înecat în propria-mi poezie Nu ştiu să scriu că aş muri la fel Şi în oceanul ăsta de zahar Tot ce e dulce e de fapt amar.

23

Romanţă puerilă Patria mea este cuvântul Sunt fiul unei greşeli de gramatică O să-mi găsesc într-o sintagmă mormântul Ucis de semantică Mi-e dor de războiul de frunze şi flori Când Martie-şi coboară trena din cer O să urc până la ele în zori Şi-o să pier

24

OAMENI DE HARTIE Motto: Poate că era un nor Poate piatră era Altcineva Mă-nvăţase să zbor

25

OAMENI DE HÂRTIE Trăiesc pervers Într-o lume fără margini Pe care de-abia acum o creez În prima zi am făcut Oameni de hârtie În ziua a doua am inventat Pentru ei un alfabet În cea de a treia I-am învăţat să citească A patra zi ei au început să scrie Poeme şi rugăciuni Ziua a cincea a fost Ziua mirării Priveau unii la alţii De parcă atunci deschiseseră Ochii A şasea zi m-au întrebat Cine eşti tu Şi ce cauţi printre noi În ziua a şaptea

26

M-au bătut şi m-au Alungat cu pietre Aşa că m-am întors Cu gândul că mâine O să fac acelaşi lucru Dar mult mai bine.

27

*** Poemele pe care le scriu prind viaţă Şi pleacă să îşi caute cititori Aiurea Prin lume Se întorc la mine După un timp Sleite Şi fără vlagă Mor pe masa mea de scris Cenuşa unor metafore Pe care nu le recunosc. Şi în timp ce le tânguiesc Îngropându-le în inima mea Alte poeme îşi iau zborul În cer E la mine în casă aşa O defilare de poeme de parcă Ar începe un război fratricid Iar eu nu mai prididesc Cu scrisul şi cu bocetul Că nu mai ştiu care sunt poeme Şi care tânguiri.

28

DECLARAŢIE DE AVERE Mă numesc Mihai T. Ioan Şi sunt preşedintele Universului În această calitate Conform legislaţiei în vigoare Declar pe proprie răspundere Că nu am alte bunuri personale Decât cele pe care le-am moştenit De la strămoşii mei: Zamolxis, Osiris, Zeus, Iehova, Budha, Allah, şi ceilalţi Pe care i-am pierdut din vedere Şi că nici nu am de gând Să dobândesc alte bunuri Îmi ajunge cât am Ba chiar socot Că am prea mult Drept care dau Această declaraţie Şi nu numai Semnat: ss indescifrabil ------------------------------

29

*** Are pleoapele Ca două perechi De buze Mă sărută cu privirea Şi îmi cresc aripi Sub unghii Când îi sfâşii carnea De urcăm dincolo De al şaptelea cer O sorb şi o fac Vie Şi o îngrop în mine Mormânt Lin Cu o cruce roşie De sânge răstignit.

30

*** Tăcerea are margini De spaimă Când cazi Dincolo de ea Şi apoi vezi În timp ce te prăbuşeşti Că tăcerea E construită Din cuvinte fără suflet Însăilate între ele De o mână Nepricepută Are goluri prin care Vezi Poţi vedea Cum ar fi fost viaţa Pe care ţi-o doreai Şi pe care N-o s-o ai Niciodată.

31

*** Ce banal cuvântăm Despre dragoste De parcă ar fi o piatră Funerară În faţa căreia Aşternem flori Şi lacrimi Puţini sunt cei care înţeleg Că iubirea nu încape în cuvinte Şi în nici o inimă De pământean Să iubeşti E aproape un miracol Ca şi cum clădeşti Universul Din nou.

32

*** Vin basmele Unul câte unul Vagoane vechi Fără călători Eu aşez în ele Eroi Cu chipuri frumoase Prinţi Ilene Cosânzene Şi dintr- o dată Vine un zemeu Cu gheaqre de smoală Şi le trage în adânc Sunt o gară Pustie Şi am Un singur peron

33

*** Paharul cu alcool e Fântână Sunt mereu însetat Şi nu beau niciodată Aştept să crească Un cearcăn de rouă Apa vieţii şi a morţii Cred că Voi obosi Aşteptând.

34

IUBITA Are trupul abia conturat Margini de cenuşă Petale de trandafir Iasomie şi ambră moale Când o strâng în braţe Parcă sunt Şi aşa cresc De lumină Că mi se fac ochii Stele Inima lună Şi buzele O noapte adâncă În care nimic nu mai are Relief.

35

IUDA Îmi învăţ trupul să fie Sufletul să cânte Ochiul să vadă Până când aflu Că nu îmi aparţin Sunt trecător Cineva s-a jucat cu mine Şi de atunci Am toate arcurile stricate Doar că în vitrină Imaginea mea Are Aproape aspect comercial Şi banii pe care mă vând Sunt de aramă.

36

SENSUL Plec pe drumul pe care Şi tatăl meu se duse El era mult mai darnic Vorbea cu florile Şi cu bucata lui de cer M-a lăsat Să îl aştept Până când Se face din nou Albastru perfect Din sângele cu Care ne hrănim Tatăl şi fiul …

37

IMAGINI Devenim simpatici Parcă ne cresc suflete noi Uităm simboluri Învăţăm cuvinte Şi începem să credem Iarăşi În Dumnezeu Şi când vin îngerii Noi nu Suntem acolo.

38

SABIA O! Tu oţel albastru Parcă eşti o carne de înger În miezul tău dorm aripi Şi lumina tăişului Vindecă.

39

CUVÂNT Cât de simplu e să Desparţi viaţa În silabe Pui virgule Semne de exclamare Puncte uneori Liniuţa care te desparte De lume Şi niciodată nu foloseşti Semnul întrebării.

40

APA Sarea sufletului meu Spălată de apa Cuvintelor Cresc şi sunt ţărm La care nu trag corăbii Doar albatrosul Se lasă din nou Ucis pentru mine…

41

ERES Scriu din nou Am învăţat că sunt tânăr Şi n-o să închid ochii Niciodată.

42

*** Unde sunt în pustiu Fir de nisip Piatră albă Vânt obosit Soarele curge şi Cerul se clatină Nu trece nici o caravană Doar umbra Unei păsări Fără aripi La orizont.

43

*** Unde încep De la degetele picioarelor Ori de la creştet Sunt prunc Veşnic prunc Şi unde mă sfârşesc În umbra alungită Sau în cuvântul Cu care ar fi trebuit Să încep Dacă aş fi încă o dată Aş vrea să nu mai fiu.

44

*** L-am prins pe vânt Avea aripi albe De mătase Am prins-o pe lună Pielea ei Rece ca inima mea L-am prins pe soare Un jeratic verde Efemer Am prins-o pe ploaie Aer ud Cu urme de cuvânt Dar numai pe viaţă Nu o am prins-o Pentru că s-a fost dus…

45

PETENERA Sângele meu albastru de ţigan Ţipă Sunt prinţul Tuturor ţărilor Regele cailor Principele coviltirelor fumurii Trăiesc îmbrăcat în aur De jos până sus De la Alicante la Malaga De la Toledo la Sevilia Femeile mă iubesc Pentru că le dau S-mi bea sufletul Doar cu Dumnezeu Nu mă înţeleg Fiindcă prea mă socoteşte Un fiu vitreg… Şi sunt !

46

*** Împuşcă-l pe poet De câte ori îl prinzi Împuşcă-l Trage în el fără milă Nu te uita că nu moare Pe zi ce trece e mai viu Dar învaţă că Nu e veşnic Într-o bună zi O să-l poţi ucide Numai găseşte cuvântul Cu care Să tragi în el.

47

*** Locuiesc într-un poem Fără acoperiş Cu uşi de hârtie Date larg la o parte Prin casa mea Trec Persoane grăbite Scurtând drumul Spre viaţa de apoi Îmi lasă gândurile lor Deziluziile speranţele Durerea De îmi ajung nu doar Pentru acoperiş Pot construi o scară Pe genunchii lui Dunâmnezeu Dar nu mai clădesc Nu am domiciliu stabil Dintr-o clipă în alta Voi fi dat afară Din poezie.

48

*** Prin ierburile tale viaţă Mă târăsc Şarpe fără ochi Nu văd primejdia care Îmi dă târcoale Roua are gust de pâine Şi o beau Aştept să răsară soarele Deşi printre ierburi Lumina lui Nu pătrunde În lumea mea E mereu un Întuneric albastru Precum în rai.

49

*** Îmi ascut armele Şi aştept Sunt pregătit pentru Lupta finală În care simt Că o să pier Dar ştiu că armele O să-i rămână Fiului meu.

50

*** Trăiesc mai repede Decât viaţa Între mine şi Ea Există un decalaj Pe care nu îl sesizează Decât greierii Şi râmele oarbe De aceea Cântecul meu Se târăşte Mereu Pe sub pământ De unde căldura Te pipăie indiferent Cine eşti Şi dacă vrei să mori Trebuie întâi Să cauţi un loc În care Încă nu a călcat Poezia Aşa…

51

Roua de aur Încep să semăn din ce în ce mai mult cu tata Suntem acelaşi Ioan strigând în pustiu Împărţim aceeaşi piele de leu zdrenţuită Nu mai ştim cine e tată şi cine e fiu Am semne de aur pe trupul meu fraged Tata e tot din aur turnat Ochii de flacără-i ard ca doi şerpi Care s-au împreunat Căutăm să ne înţelegem unul pe altul Tata îmi lasă mie pielea de leu Apoi se dezbracă de tot aurul acela Şi se transformă în zeu Eu rămân pe nisipul care curge niciunde Aurul rece perfect mă pătrunde.

52

ŢARA DE CHIRPICI Am să frământ poporul acesta Călcându-l în picioare ca un nebun E jumătate lut jumătate pleavă O să iasă un chirpici atât de bun Şi cu el voi construi o nouă ţară Scăldată în arşiţă scăldată în ger Fără graniţe fără vecini Mărginită doar de ape şi cer Ea nu se va numi niciodată patrie Numele ei va fi doar murmurat Seara sub spuza de stele Pe care-o aprinde o fată Şi un băiat Apoi n-am să mor… am să devin subit amintire Pen că în ţara de chirpici nu există cimitire

53

TATA DE COPIL Copilul pe care mi l-ai născut Are părul de grâu ruginiu Buzele de mură coaptă Şi degete lungi de rachiu Copilul pe care mi l-ai născut Seamănă cu un rege călare Care taie norii cu paloşul Şi aduce spre mine soare Copilul pe care mi l-ai născut Creşte inalt până la cer El devine apropape universul În care eu tatăl o să pier Si el o să devină tatăl atunci Şi va avea un copil cu ochii adânci

54

SCRISUL Nimic mai amar Decât patima scrisului Nimic mai dulce Decât patima scrisului Nimic mai plin de patimă Decât patima scrisului Fuior de cuvinte Lanţ de cuvinte Patima scrisului

55

BUZUNARUL CU PRIETENI Bag mâna în buzunar Doamne ce înghesuială acolo Prietenii mei Îşi trag ghionţi Se izbesc cap în cap Coate şi Genunchi la întâmplare E o larmă pe care Nici măcar nu încerc Să o potolesc Mă bat doar uşor peste buzunar Sunt bogat fraţii mei Am atâţia prieteni că Îmi încap Într- un singur buzunar.

56

OMUL MAGNETIC

Sunt omul magnetic perfect versatil Frumos ca bancnota de cinci milioane Bãtrân dimineaţa iar seara copil Perpetuu sãtul perpetuu mi-e foame Am ochii de fosfor pupila de gheaţã Unghiile-mi sunt izotopi trei doi opt Port harta cerului constelaţii pe faţã Şi subsioara-mi miroase- a porumb proaspãt copt Şi pier primãvara mã scurg în pãmânt În varã- nfloresc şi fac fructe- amare Cu sâmburii dulci mustind de cuvânt Sunt omul magnetic şi viaţa mã doare Atrag pãsãri şi lacrimi şi-n inima mea Creşte de fier, neagrã, o stea.

57

DESPRE MURIRE

Mor în fiecare clipă Şi tot de atâtea ori înviu Isus cu repetiţie Nu am cruce Nici coroană de spini Dar mă recunoaşteţi După coasa Care mereu Îmi atârnă Deasupra capului Giulgiul meu O pânză de cuvinte

58

CALVARUL

Sunt un Sisif fără perspectivă Întodeauna ajung în vârf Iar bolovanul se face uşor ca fulgul Dar apare un alt pisc Şi alt bolovan de o mie De ori mai greu Şi aşa la nesfârşit Până când munţii se vor termina Şi atunci Am să urc spre cer Iar în loc de bolovan Mă voi avea pe mine Greu ca fulgul.

59

DESPRE PRIETENI IAR

Caut în buzunarul cu prieteni Mulţi dintre ei nu mai mişcă Pietre reci În jurul lor creşte iarba Trebuie să am grijă Să nu mai îmi cadă Şi alţi prieteni în buzunar.

60

IUBIREA

Apa în care mă scufund Cerul în care urc Pământul care mă acoperă Stele de gheaţă Lumini sălbatice Flori negre Elementele unei lumi In care nu trăieşti Doar respiri Iubirea Planetă fără aer.

61

AUTOBIOGRAFIE

Mă numesc Ioan Şi am murit acum treizeci de ani Dar corpul meu încă n-a aflat Despre asta Aleargă prin oraş Intră prin baruri şi restaurante Mănâncă bea şi dansează Se distrează ca un diavol Şi face tot ce-i trece prin minte Ieri a câştigat la ruletă cinci mii Şi-a cumpărat un costum nou Cămaşă asortată şi O cravată de mătase purpurie Iar acum aleargă după puştoaice Şi femei măritate Ce corp blestemat! Mă cheamă Ioan Şi am murit acum treizeci de ani Când am scris Prima poezie

62

SINGURATATE De atâta singurătate Simt că mă transform În mai multe persoane Care stau de vorbă între ele Beau bere mănâncă fleici cu usturoi Şi plesnesc de fericire De atâta singurătate Degetele mi se înmulţesc Şi cântă pe mii de corzi Care sună până în cer De atâta singurătate Mă transform în propriu-mi vecin Îmi strig noroc ce mai faci Mă bat pe spate şi îmi vorbesc despre Meciul naţionalei de ieri De atâta singurătate Mă transform în oraş…

63

ŢARA DE ŢARĂ

Sunt unicul locuitor Al acestei ţări fără nume Atât de mică încât Încape într- o lacrimă Este cea mai bogată Şi mai puternică ţară Din lume Pentru că mă are Pe mine…

64

FILOCALIA

Toţi oamenii Au sânge albastru Şi sunt rude între ei Toate păsările Ştiu să vorbească Şi cântă poeme în noapte Toţi copacii Au aripi şi ştiu să zboare Beţi de lumină în zori Doar soarele E singur pe cer Şi luna la fel Ca şi inima mea Care are pereche Pe partea nevăzută a lumii…

65

PROSTII ŞI ÎNTREB ĂRI

Nu am casă Nu am maşină Nu am bani Şi atunci de ce sunt vesel ? Hainele îmi sunt jerpelite Pantofii descusuţi Ochelarii cârpiţi cu sârmă Şi pentru ce sunt fericit ? Soţia mi-a plecat în lume Copii sunt răspândiţi Pe întreg mapamondul Şi atunci de ce când respir Aerul se umple de păsări cântătoare ?

66

CADOU PRIETENESC Am să vă fac o casă din slănină Cu-acoperişul moale de şorici Cu geamuri albăstrii de gelatină Şi-n loc de clanţe am să pun covrigi Voi face uşi de şuncă afumată Podelele vor fi de caşcaval Şi toată mobila din pecină curată Tapiserii de brânză Emmenthal Iar lustrele-o să fie din cârnaţi Cu becuri galbene de tobă şi aspic Şi peste tot să şadă atârnaţi Crenvurşti ghiudemuri şi babic Aceasta-i casa ce vi-o dau pe mână Aveţi grijă de ea şi poftă bună.

67

ŞCOALA VIETII Câte lucruri m-a învăţat Tatăl meu Şi nici unul nu îmi este De folos Pentru că El a trăit într- o patrie Stropită cu sânge Eu trăiesc într-o patrie Stropită cu lacrimi El a mâncat soia Petru că era criză Eu mănânc soia Pentru că e de bon ton El purta pantofi de piele Eu mă încalţ cu Ghete de policarbonat El citea cărţi şi reviste Eu am biblioteca on line El asculta Sergiu Malagamba Eu ascult Queen El aştepta poştaşul cu pensia Eu am primit

68

Un card de plastic Pe el l-au îngropat în cimitir Pe mine o să mă ducă la crematoriu Doar lacrimile care ne plâng Sunt aceleaşi.

69

RUDENIE Mă simt frate de gintă Mai mult cu Don Quijote Decât cu Miguel de Cervantes Pentru că în ciuda tuturor aparenţelor Quijote e atât de previzibil Gata oricând să pornească O revoluţie Să răstoarne un dictator Şi să treacă prin sabie Balaurii de hârtie Pe când Cervantes E atât de calm şi plin De îndoieli existenţiale Aproape saxon Şi seamănă mai mult cu Un contabil ucis de dictatură Oricum toţi trei avem O patrie comună Durerea Şi acelaşi mormânt de Hârtie

70

MAMELE MELE

Când am ieşit din pântecele Maicei mele O am văzut-o pe muză O babă bătrână Ştirbă strepezită Cu părul cărunt Fă-mă tânără A şoptit ea Fă-mă tânără… Cum ? Am întrebat eu Prunc neştiutor Scrie… scrie… scrie Şi am tot scris Am scris… Am scris… Pogoane întregi de cuvinte Versuri curgând ca o apă vie Şi astăzi Muza mea Ca o fată Tânără de optesprezece ani Iar eu Bătrân ştirb strepezit Cu părul cărunt

71

O să mă duc mai puţin Într-un pântec rotund de pământ Pântecul maicei mele într-u veşnicie Pe care De-acum abia Încep s-o cunosc.

72

ORAŞUL PENTRU POEŢI Atâtea femei frumoase Trec pe stradă Şi fiecare având stăpân Un bărbat botos care O aşteaptă acasă Plin de nervi Dorind să îi fie Servită masa Călcaţi pantalonii de tergal Şi masat spatele Ori ceafa pe care Părul devine tot mai rar Atâţia bărbaţi chipeşi Beau bere pe terase Şi fiecare având stăpân O hoaşcă de soţie Cu părul plin de bigudiuri Aşteptând plicul cu salariul Banii pentru o pereche de pantofi noi Sau o rochie ce seamană leit Cu cea veche Dorind să îi fie masate Tălpile înainte de culcare Ori şoldurile cotropite de Celulită Numai copiii Care trec pe lângă mine Sunt liberi

73

Cu adevărat liberi Îngeri asexuaţi Frumoşi ca merii din Eden Sclipitori Şi numai zâmbet Asta până într- o zi Când brusc vor creşte şi ei Devenind Unii bărbaţi Unii femei.

74

LUMEA PERSONAL Ă Am muncit pe brânci O viaţă întregă Adunând Acumulând Cu gândul că într-o zi Voi deveni proprietar Cumpărându-mi un loc Doar al meu Pe care să îl mobilez Să îi pun perdele cu franjuri Şi lustre de porţelan Mi-am cumpărat în Sfârşit O lume numai a mea Fără ferestre Plină tot timpul de lumină Un loc în care mă simt Adevărat Şi care are doar o singură Uşă Cea de ieşire

75

ETERNOCALIA Ei stau de fum Ca nişte coloane uriaşe De-a lungul drumului Pe care îl străbat Bărbaţi de piatră Cu priviri de rouă Galbenă Cei mai tari Prieteni ai mei Munţii

76

AROMAN ȚĂ Îmi creşte-o salcie-n ureche Prin ochi îmi trece-un râu amar În nări îmi creşte-o nară nepereche Şi-n gură înc-o limbă de zahar Sub fiecare unghie îmi creşte nou un deget Sub sânul strâng răsare înc-un sân Am enşpe braţe şi fără să preget Îl smulg cu dinţii care-mi mai rămân Mă fac încet de iarbă şi de frunze Răzbesc amarnic să nu înfloresc Limba-i amară buzele lehuze Nu vreau nu vreau nu vreau să nemuresc Că domnul mă făcu frumos din lut Şi niciodată-n flori nu am crezut.

77

UNU Amant perfect cu sângele albastru Fac dragoste cu moartea în fiecare seară O strâng în braţe o sărut măiastru Şi- n zori de zi o părăsesc fecioară Pe frunte port pecetea ei deplină În suflet ard tămâi fără de nume Sorb întuneric şi- l prefac lumină Fac ceruri noi şi mări şi-o nouă lume Apoi rescriu cuvintele pe toate Dau nume noi la flori şi la morminte Încă o dată-o mai iubesc pe moarte Şi mamă-o fac iar eu mă fac părinte Şi pier încet şi pier aşa de greu De parcă-s însumi tragic Dumnezeu.

78

AQUA Nu poţi să îţi închipui oceanul O bucată de apă imensă Cu peşti în ea cu alge cu demoni Închisă între pereţii de piatră Şi ţărână a continentelor Aproape o fiinţă vie care Se zbate urlă mugeşte Înspăimântând cerurile Şi care nu are unde să se ducă Aşa îmi închipui eu zădărnicia Şi mă simt apă zbuciumată Închisă în căuşul palmei tale Soarbe-mă Şi fă-mă să nu mai fiu.

79

ENTERLUDIU

Doamne Toată muzica din suflet Mi se adună în degete Când le aşez pe clape Începe aşa o furtună Şi sar cuvinte din ele Toate cântecele mele au cuvinte Multe de neînţeles Şi melodiile se termină Cu aceeaşi tânguire profundă Prin care mă despart De cântec Ca de o iubită Stau la pian Din ce în ce mai Puţin Nu mai am destule Cuvinte…

80

TOREADOR

Taurul din sângele meu Nu are coarne ascuţite Dar cu copitele sale uriaşe Poate strivi Întreaga lume În fiecare zi Când mă trezesc Ne luptăm… Întotdeauna îl înving Şi mor o dată cu el…

81

ORAŞUL Cum stau oamenii închişi în case În apartamentele lor de la bloc Şi viaţa pe bulevard De parcă o telecomandă Face trandafirii să înflorească Aici se întâmplă toate Cele şapte minuni ale lumii Dintr-o dată Oraşul da…

82

MELOCALIA

Cel mai mult mă îngrozeşte Singurătatea Cea mai bună Prietenă a mea O iubesc atât de mult Că o pot ucide fără Remuşcare Deşi ştiu că Voi muri O dată cu ea

83

ADAPADA Sunt câinele vostru Mi-e coada Plină de covrigi Nu latru Nu muşc Nici măcar Nu mă gudur De multe ori mi-e teamă Că de fapt Sunt Un câine de porţelan.

84

PROPRIETAR

Sunt proprietarul acestui oraş Numit tinereţe Blocurile turn mă recunosc Şi se înclină ceremonios în faţa mea Atunci când trec pe bulevard Sunt proprietarul acestui oraş Numit fericire Stelele palide sunt luminile din Sufrageria mea Iar luna farul cu care îmi caut iubita Sunt proprietarul acestui oraş Numit poezie Şi după moartea mea Îl veţi moşteni Pentru dintotdeauna…