Tema: Rolul și importanța medierii în activitatea de întreprinzător

Doina Vîrtosu

Doctorandă, anul III la IISD al ASM. Specialitatea: Drept Privat

Actualitatea temei abordate reiese atît din exemple practice privind activitatea

nesatisfăcătoare a instanțelor judiciare, cît și din datele statistice oficiale ce confirmă acest lucru.

Este chiar și o caricatură care arată o mulțime de nereguli în sistemul judiciar, caricatură care

este valabilă și pentru sistemul legal din Republica Moldova. Ea ilustrează doi bărbați la costum

care stau așezați pe o bancă în parc. Costumele le sunt murdare și rupte iar ei arată ca niște

vagabonzi. Unul se întoarce spre celălalt și-i spune trist: ”Trebuia să optăm pentru mediere”.

Trebuie să înțelegem de aici că cei doi s-au ciocnit într-un proces judiciar la sfîrșitul căruia au

fost ruinați ambii. Ei puteau fi parteneri de afaceri, un angajator și un angajat, vecini sau chiar

foști prieteni. Cum n-ar fi, ei sunt două persoane care au fost prinse în mijlocul unei dispute – iar

mai apoi prinse în mijlocul unui proces judiciar.

Numai cei care au trecut printr-un proces judiciar pot înțelege umorul și în același timp

drama acestei caricaturi. Nervi pierduți de ședințele care deseori se amînă neîntemeiat, onorarii

mari plătite avocaților, luni iar cîte-odată și ani de lungi așteptări în speranța unui verdict

favorabil, relații stricate și autoritate afectată sunt cîteva caracteristici care inevitabil țin de un

proces judiciar.

Necunoscînd alte alternative sau poate neavînd încredere în ele, oamenii de afaceri din

Moldova apelează în mare parte la instanțele de judecată (mai puțin la arbitraj), ca principale

instituții de drept care le pot face dreptate punîndu-și astfel toată încrederea în persoana

judecătorului, conștientizînd sau poate nu, că se va face dreptate doar unei părți, că relațiile de

afaceri vor fi poate stricate definitiv cu partenerul cu care se judecă, că reputația firmei va fi

știrbită, că hotărîrea va trebui apoi executată – proces care mai dureaza o bucată de timp iar într-

un sfîrșit să vadă că persoana nu mai are resurse cu care să-și onoreze obligațiile. Și lista de

dezamăgiri ar putea continua cu corupția din justiție, cu faptul că instanțele sunt supraîncărcate

cu dosare și judecătorul de multe ori pur și simplu nu are îndeajuns timp pentru examinarea

amănunțită a acestora, cu teoria că cel care deține mai multe resurse, are mai mari șanse de cîștig

ș.a. Astfel procesul se termină întotdeauna cu o parte care a cîștigat și cu alta care a pierdut. Cel

care pierde, pierde nu numai bani și timp, dar și încrederea în justiție. Trist, dar adevărat.

În cadrul unui sondaj de opinie efectuat în cadrul proiectului ”Susținerea în

implementarea Planului național de acțiuni în domeniul drepturilor omului în Republica

Moldova”, facînd o evaluare a 10 instituții ce asigură sau contribuie la asigurarea drepturilor

omului în Moldova, cei mai mulți dintre respondenți au evoluat cu note rele și foarte rele Poliția

(77%), Organele de securitate (73%), Procuratura (72%) și Judecătoriile (70%).1

Îngrijorarea statului cu privire la afectarea justiției din Republica Moldova de corupțe și

angajare politică a fost exprimată în ”Declarația Parlamentului RM cu privire la starea justiției

din RM și la acțiunile necesare pentru îmbunătățirea situației în domeniul justiției.”2 Printre

cauzele ce au dus la involuția justiției moldovenești au fost menționate  creareai unui cadru

normativ insuficient, care a permis promovarea persoanelor în funcţiile de conducere a

instanţelor judecătoreşti şi în funcţiile de judecător pe alte criterii decât cele admise într-o

societate democratică bazată pe drept; eliminarea în anii 2002-2003, din justiţie, pe criterii

politice, a unui număr considerabil de judecători oneşti şi calificaţi şi promovării în funcţiile

vacante a persoanelor obediente Guvernării;  neglijarea indulgenţei, sau aplicareai selectivă de

către Consiliul Superior al Magistraturii a legislaţiei care reglementează răspunderea

judecătorilor;  lipsa de reacţie din partea Consiliului Superior al Magistraturii şi a organelor

procuraturii la acţiunile, pe alocuri criminale, ale judecătorilor;  lipsa de reacţie şi rezistenţă din

partea corpului judecătoresc la acţiunile de intimidare şi presiune politică din partea exponenţilor

guvernării;  lipsa transparenţei în actul de justiţie şi în activitatea Consiliului Superior al

Magistraturii, în special în ceea ce priveşte selectarea, numirea, promovarea, sancţionarea

judecătorilor ș.a.

Disfuncţiile majore ale sistemului judecătoresc din Republica Moldova au fost

menţionate în multiple rapoarte ale organizaţiilor neguvernamentale naţionale şi internaţionale

de specialitate, în documente ale organismelor internaţionale cum ar fi Consiliul Europei,

Comisia Europeană, OSCE şi altele, în rapoarte ale statelor occidentale.

     Analizând funcţionarea sistemului judecătoresc, în Raportul cu privire la respectarea

angajamentelor asumate de Republica Moldova vizavi de Consiliul Europei, aprobat de

Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE) în anul 2007, precum şi în Rezoluţia

nr.1572 (2007) şi Recomandarea nr. 1810 (2007) cu privire la respectarea obligaţiilor şi

angajamentelor Moldovei, Înaltul For European a constata finanţarea insuficientă a sistemului

judecătoresc şi a îndemnat Republica Moldova să lanseze noi acţiuni menite sa sporească

independenţa aparatului judiciar şi eficacitatea justiţiei. Mai mult, aceste recomandări, care au

fost formulate şi în Rezoluţia APCE nr. 1465 (2005) cu privire la funcţionarea instituţiilor

1 Mihailov E.,Studiu sociologic în cadrul proiectului ”Susținerea în implementarea Planului național de acțiuni în domeniul drepturilor omului în Republica Moldova, pag.9 http://www.undp.md/publications/doc/Survey.pdf [Vizitat 15.03.2011]2 Publicată pe site-ul oficial al Ministerului Justiției pe adresa http://justice.gov.md/ro/declar/ [Accesat la 03.03.2011]

democratice în Moldova nu au fost luate în consideraţie şi au rămas actuale: garantarea

independenţei aparatului judiciar şi consolidarea eficacităţii şi profesionalismului judecătorilor,

ameliorarea condiţiilor de activitate, a instruirii şi metodelor de lucru a profesiilor judiciare,

eradicarea corupţiei din sistemul judiciar.

Analiza sumară a jurisprudenţei Curţii Europene în dosarele moldoveneşti demonstrează

că instanţele judecătoreşti din Moldova, pe parcursul ultimilor ani, s-au pretat la diverse abuzuri

şi încălcări grave ale drepturilor omului, precum ar fi: tolerarea şi acoperirea actelor de tortură şi

tratament inuman şi degradant, arestări ilegale şi abuzive, hărţuirea persoanelor prin intermediul

proceselor penale la comandă, încălcări ale dreptului la un proces echitabil, încălcări ale

dreptului la viaţă privată, violări ale dreptului la libertatea de exprimare şi întrunire paşnică,

deposedări arbitrare de proprietate, etc.

     Declarația menționată conchide cu concluzia că rezultatul unei astfel de activităţi a

instanţelor naţionale a condus la pierderea totală a încrederii societăţii în actul de justiţie şi a

compromis grav imaginea Republicii Moldova în ochii comunităţii internaţionale. O astfel de

prestaţie a instanţelor naţionale a condus la perceperea ţării noastre de către opinia publica

internaţională ca pe una coruptă, nedemocratică şi totalitară. În consecinţă, în conştiinţa

oamenilor s-a consolidatideea că unica instanţa care le poate face justiţie este Curtea Europeană a

Drepturilor Omului.

     Dacă e să privim datele statistice referitoare la la activitatea instanțelor judecătorești

economice, atunci conform informației privind activitatea instanţelor judecătoreşti în anul 2009 a

Curții Supreme de Justiție a RM, pe parcursul anul 2009, în instanţele judecătoreşti economice

au parvenit 11180 de pricini civile, ceea ce constituie cu 3247 cauze mai mult decît în 2008, cînd

au fost înregistrate 7933 cauze. În urma judecării litigiilor, a fost încasată taxa de stat în mărime

de 34.433.355,62 lei, 6184,77 euro şi 479129,58 dolari.

Numărul pricinilor civile judecate în instanţele judecătoreşti economice în anul 2009 a

crescut considerabil – de la 6068 cauze la 9548 cauze, adică cu 3480 cauze sau cu 36,4%.

Judecătoria Economică de Circumscripţie în 2009, în comparaţie cu 2008, a examinat cu

3290 cauze mai mult (9005 faţă de 5715) sau cu 36,5%. În Curtea de Apel Economică numărul

pricinilor judecate în primă instanţă la fel s-a mărit, dar nu cu mult – de la 553 la 587 cauze.

Restanţa pricinilor neexaminate la data de 1 ianuarie 2010, comparativ cu situaţia de la 1

ianuarie 2009, în Curtea de Apel Economică s-a majorat cu 33 cauze, iar în Judecătoria

Economică de Circumscripţie a crescut considerabil – de la 3171 de pricini la 1 ianuarie 2009 la

4711 pricini la 1 ianuarie 2010, adică cu 1540 cauze.3

Sarcina medie lunară a unui judecător de la Judecătoria Economică de Circumscripție a

constituit 88 cauze. Pentru comparație, încărcătura lunară a unui judecător al JEC în 2008 era de

52 de cauze4.

În perioada de referinţă, s-a majorat numărul acţiunilor referitoare la următoarele litigii:

privind executarea obligaţiunilor - de la 4491 la 5796 pricini;

privind contractele de antrepriză şi acordare a serviciilor - de la 977 la 1147 pricini;

privind dreptul de proprietate - de la 1634 pînă la 1688.

Dacă e să privim încă odata sumele care au fost încasate ca taxă de stat, putem să ne

închipuim ce sume au fost obiect al litigiilor, dacă conform Legii taxei de stat a RM5

pentru  cererile de chemare   în  judecată privitor  la litigiile cu caracter  patrimonial, valoarea

taxei de stat constituie 3% din valoarea acţiunii sau din suma încasată, dar nu mai puţin de  150

lei.

Cu toate că cheltuielile aferente unui proces judiciar sunt mari (deoarece mai implică

uneori și sume exorbitante plătite avocaților), statistica arată ca numărul de cereri înaintate în

judecată este în creștere.

Și ce e de făcut totuși, deoarece scopul businessului este de a aduce profit, nu de a pierde

bani și nimeni nu știe asta mai bine decît însuși oamenii de afaceri.

Companiile occidentale au găsit răspuns la această întrebare: Medierea.

Medierea este o metodă alternativă de soluționare a litigiului, un proces în care părțile în

litigiu caută rezolvarea acestuia fiind asistați de un mediator care acționează ca o parte terță și

imparțială. Medierea este voluntară și tinde să ofere părților litigante oportunitatea de a se face

auziți, de a asculta perspectivele fiecăruia și de a decide singuri cum să-și rezolve mai departe

litigiul. Ei sunt stăpîni pe situație și unicii care au putere de decizie în rezolvarea litigiului

nemaiputînd apoi să dea o parte de vină pentru pierdere pe avocații care îi reprezintă sau pe

judecătorul care a emis hotărîrea, cum se intimplă în cazul pierderii unui proces judiciar.

Mediatorul nu are dreptul să impună părților o soluție, el poate doar să-i ajute să comunice, să

destindă atmosfera dacă este una tensionată, sa-i țină la masa de negocieri pînă aceștia ajung la o

înțelegere. Cu acordul părților, mediatorul poate atrage diferiți specialiști în procesul de

mediere. Părțile în orice moment se pot retrage din procesul de mediere și să continue

examinarea litigiului în instanța de judecată, deoarece cum am mai spus medierea este un proces

3 Informație privind activitatea instanţelor judecătoreşti în anul 2009,pag.7, publicată pe http://csj.md/content.php?menu=1778&lang=5 [Accesat la 17.02.2011] 4 Informație privind activitatea instanţelor judecătoreşti în anul 2009,pag.1, publicată pe http://csj.md/content.php?menu=1778&lang=5 [Accesat la 17.02.2011]5 Legea Nr. 1216 din  03.12.1992, Publicată la 02.04.2004 în Monitorul Oficial Nr. 53-55

voluntar, în care părțile se implică de bunăvoie, cu bună credință și liberi de teama faptului că ce

spun la mediere va putea fi folosit în altă parte. Părțile trebuie să exploreze toate posibilitățile,

deoarece doar dintr-o explorare riguroasă a opțiunilor apar de regulă soluții.

Ca alternativă juridică, medierea repezintă un mod economic de soluționare a conflictelor

comerciale.

Considerînd dinamica comercială și complexitatea problemelor juridice apărute în

contextul legislativ al țărilor în curs de dezvoltare, ideea de eficiență în soluționarea litigiilor este

deteriorată. Litigii care durează ani de zile, costuri care nu sunt prevăzute și un sistem fiscal care

nu vine să salveze și să protejeze astfel de situații nu fac decît să accentueze faptul că pe calea

litigiului în instanță problema nu este rezolvată sau ameliorată, ci din contra adîncită din punct

de vedere financiar.

În acest context, majoritatea societăților sunt orientate spre a eficientiza procesele interne

ca rezultat la o mai buna utilizare a resurselor.

Deasemenea, directorii societăților ca agenți ai acționarilor au responsabiliatea de a

proteja interesul major al investitorilor, acela de a crea valoare din activitatea întreprinsă de

societatea pe care o conduc. Acești membri ai executivului au fost orientați, datorită crizei

financiare, la aprecierea unor idei de a transforma și cuantifica valoarea în activitățile lor. Astfel

au fost căutate soluții la probleme sau procesele existente – costuri prea mari. Au fost găsite

soluții mai econome și prin orientarea sistemului spre eficiență, rezultatul a fost efectiv mai bun.

În acest scenariu medierea ca alternativă în soluționarea conflictelor comerciale poate fi

apreciată. Valoarea ei este definită prin timpul și costul efectiv mai redus în comparație cu cel al

litigiilor rezolvate în instanță.

Astfel criza financiară a sporit numarul conflictelor comerciale aparute între societățiile

ce desfășurau o activitate productivă și a celor care încercau să evite colapsul financiar.

Finalizarea acestor conflicte în cele mai multe dintre cazuri era în dezavantajul celui care încerca

să își protejeze interesul. Acest lucru este datorat:

- Duratei destul de mare de soluționare a conflictului

- Costurilor ridicate și în cele mai multe dintre cazuri neacoperite

- Imagini reflectate asupra societății.

Timpul este cea mai de preț resursă, iar secunda în care banii sunt utilizați este momentul

în care este creată valoarea.

Lipsa de resurse financiare, cum ar fi lipsa de bani lichizi reprezintă cel mai groaznic

coșmar al executivului dintr-o societate. Oportunitățile exista, soluțiile există, dar banii pot fi

blocați într-un litigiu juridic care neprevăzut dureaza de cațiva ani. De aceea timpul este valoros,

lichiditățile trebuie să existe în prezent, nu doar în hîrtiile financiare că poate cîndva în viitor vor

fi încasați.

Companiile mari din Occident demult optează pentru mediere fiind chiar niște promotori

ai acesteia. Ele demult au înțeles avantajele acestei proceduri. Michael Leathes, Șeful

Departamentului de Proprietate Intelectuală a Companiei British American Tobacco afirma că:

”Medierea vine pentru că trebuie. Companiile nu-și pot asuma riscuri prostești cu bunurile

acționarilor dacă sunt alte căi de asigurare a acțiunilor cu costuri mai mici. Tot mai multe afaceri

trag o linie sub bugetele extinse ale litigiilor și cer rezultate mai rapide. Practicienii realizează că

pentru a reține clienții care-i au și pentru a cîștiga noi clienți ei trebuie să demonstreze că pot

soluționa repede conflictele care apar și pot oferi soluții și înafara proceselor de judecată.”

Michael Leathes, avocat cu o vastă experiență corporativă a făcut medierea elementul integral al

politicilor de soluționare a conflictelor pentru departamentul de Proprietate Intelectuală al

companiei globale la care lucra. El înțelege un lucru fundamental despre mediere – ea dă părților

șansa ca acestea să-și rezolve litigiul în felul lor, deținînd în același timp controlul asupra

rezultatelor.6

Astfel aflîndu-se în fața unui litigiu, în dependență de nevoi, de dorințe și estimînd pe cît

se poate rezultatul dorit, managementul trebuie să aleagă între soluționarea pe calea medierii și

arbitraj, sau proces judiciar, luînd în calcul faptul că medierea implică costuri reduse. În Anglia,

este cunoscut cazul Egan v Motor Services (Bath) Ltd [2007] EWCA Civ 1002 cînd părțile au

cheltuit £100,000 pe o acțiune în judecată obiectul căreia valora aproximativ £6,000.7

Un alt avocat, deja al companiei GE Oil & Gas în Florence afirma: ”Dezamăgirea în

rezultatele arbitrajului a convins departamentul nostru legal să încurajeze și cei mai sceptici

oponenți să folosească medierea. Noi incurajăm identificarea din timp a litigiilor și încercăm să

ținem obiectivul companiei - și pe cît este posibil și obiectivul adversarilor – mai degrabă pe

intresele comerciale și nu pe rezultatul de cîștig/pierdere a litigiului”.Cu toate că vor fi situații în

care compania lui nu va putea evita un proces judiciar sau arbitrajul, el recunoaște că cu timpul

majoritatea disputelor vor fi soluționate fără adjudecare deplină. 8

La inceputul anilor ’80, cîteva companii din SUA din lista Fortune 5009 au înființat

Institutul Internațional pentru Prevenirea și Soluționarea Conflictelor (CPR Institute) care avea

6 Why businesses need mediation. Better Solutions for Business: Commercial Mediation in the EU, © 2004

by CPR Institute for DisputeResolution, Inc.,pag.2

7 Ewan Malcolm,The Future of Commercial Dispute Resolution Conference,The role of mediation in commercial disputes in Scotland,Scottish Mediation Network,11th June 2008,pag.88 Why businesses need mediation. Better Solutions for Business: Commercial Mediation in the EU, © 2004 by CPR Institute for DisputeResolution, Inc.,pag.3

9 Fortune 500 este un clasament al celor mai mari companii publice americane după cifra de afaceri, întocmit de prestigioasa revistă Fortune

scopul de a studia posibilitățile alternative de soluționare a disputelor private. Astfel, a fost creat

”Angajamentul CPR” în care companiile membre promiteau să apeleze mai întîi la metodele

alternative de soluționare a litigiilor (ADR) înainte de a înainta o acțiune în judecată. În 1983,

acest angajament a fost semnat de 50 de companii. În a.1999 numărul semnăturilor crescuse la

4000.10

Un angajament similar, a fost făcut în în 1990 pentru firmele juridice. 1500 de firme au

semnat acest angajament. Printre acestea se regăsesc 400 din 500 cele mai mari firme ale SUA.11

În concluziile studiului de fezabilitate privind medierea comercială în Rusia efectuat de

Institutul CPR 12 în a.2001, autorii acestuia menționează că mai mulți ruși influenți care au fost

intervievați referitor la posibilitatea semnării unui asemenea angajament de către oamenii de

afaceri de vîrf au spus că inițiativa ar fi acceptată. Oamenii de afaceri din Occident însă au

rezerve față de această inițiativă deoarece cu toate că ”Angajamentul Corporativ” ar fi foarte

atractiv pentru business-ul rusesc, nu ar avea efecte iar efortul va fi doar unul cosmetic.

În 1997, mass media a efectuat un sondaj despre metodele de soluționare a litigiilor

printre companiile Fortune 1000. Fortune 1000 este un clasament al celor mai mari 1.000

companii americane după cifra de afaceri, întocmit de prestigioasa revistă Fortune. Lista

cuprinde atât companii publice cât și companii private. Mai mult de 600 de companii au răspuns

în sondaj referitor la politicile și opiniile despre folosirea arbitrajului, medierii și altor tehnici de

soluționare a litigiilor (ADR). Cu toate că companiile au recunoscut că folosesc medierea și

arbitrajul, medierea totuși rămîne tehnica cea mai des folosită. 87% din respondenți - aproape 9

din 10 companii – au participat la mediere cu 12 luni înainte de efectuarea sondajului.

În 2002, Institutul Internațional pentru Prevenirea și Soluționarea Conflictelor a efectuat

un sondaj despre practicile de managment a conflictelor printre companii. Cu toate că nu sunt

reprezentative pentru toate companiile din Fortune 1000, răspunsurile a 43 de companii au arătat

că business-ul apelează tot mai mult la mediere. Cu 3 ani înainte de efectuarea sondajului, aceste

companii au raportat o creștere a folosirii medierii de la 10% la 50%. Mai mult ca atît,

majoritatea respondenților au raportat un nivel ridicat de satisfacție cu procedura medierii, ca

comparație, companiile rar relatau o satisfacție mai mult decît moderată de arbitraj sau de un

proces judiciar.13

10 Corporate Policy Statement on Alternatives to Litigation, http://cpradr.org/About/ADRPledge/CorporatePledgeSigners.aspx [Accesat 8.02.2010]

11 Law Firm Pledge, http://cpradr.org/About/ADRPledge/LawFirmPledgeSigners.aspx [Accesat la 0.02.2010]12 Commercial Mediation in the Russian Federation - This report summarizes the efforts undertaken by the CPR Institute for Dispute Resolution to assess the feasibility of encouraging the use of mediation in disputes between commercial interests in Russia and the CIS, http://www.cpradr.org/Portals/0/Across%20Borders/Commercial%20Mediation%20in%20the%20Russian%20Federation.pdf [Accesat la 14.02.2011]

13 Idem

Centrul pentru Soluționarea Efectivă a Litigiilor (Centre for Effective Dispute

Resolution) a efectuat niște calcule în Marea Britanie care indică că începînd cu a.1990, evitînd

timpul pierdut de management, relațiile stricate cu partenerii de afaceri, productivitatea pierdută

și onorariile plătite avocaților, medierea comercială a salvat business-ului englez suma de 6.3

miliarde lire sterline. Obținînd rezolvări rapide a disputelor care altfel ar fi mers spre

examinare în instanțele judecătorești , Centrul pentru Soluționarea Efectivă a Litigiilor prezice că

medierea comercială va economisi business-ului 1 milard de lire sterline pe an14.

În Moldova, Legea  Nr. 134 din  14.06.2007 cu privire la mediere a intrat în vigoare la

01.07.2008.

În prezent, în Moldova activează 104 mediatori atestați.15

Un alt aspect important al business-ului, și anume cel fiscal a îndemnat Agenția pentru

Dezvoltare Regională ”HABITAT” să demareze proiectul ” Medierea fiscală - modalitate

eficientă de soluţionare a conflictelor”, finanţat de Ambasada Regatului Ţărilor de Jos în

Ucraina şi Moldova în cadru programului Proiecte Matra KNIP”. Scopul proiectului este

promovarea implementării serviciului de mediere fiscala în Republica Moldova ca şi soluţie

alternativa a litigiilor fiscale, prin asigurarea suportului informaţional, juridic şi logistic a

contribuabililor şi organelor fiscale la orice etapă de apariţie a conflictului. A fost efectuat chiar

și un sondaj printre oamenii de afaceri cu scopul de a afla care ar fi modalitatea aleasă de

soluționare a unui conflict fiscal. Astfel, în eventualitatea apariției unui conflict cu autoritățile

fiscale, în a.2008, 600 de respondenți au răspuns că ar alege soluționarea conflictului prin:

Mediere fiscală – 72, 5% sau 435 respondenți

Instanță judecătorească – 26,0% sau 156 respondenți

Mită – 1,5% sau 9 respondenți

Sondajul efectuat în a.2009-2010 pe un eșantion de 1000 de oameni de afaceri, au arătat

următoarele rezultate:

Mediere fiscală – 82, 5% sau 825 respondenți

Instanță judecătorească – 16,7% sau 167 respondenți

Mită – 0,80% sau 8 respondenți.

Astfel observăm o ușoară creștere în favoarea medierii.

Promotori ai medierii considerăm că trebuie să fie în primul rînd firmele mari, nu numai

statul care trebuie să mediatizeze această instituție pentru a o face populară și trebuie să

14 The Future of Commercial Dispute Resolution Conference,The role of mediation in commercial disputes in Scotland,Scottish Mediation Network, Ewan Malcolm,11th June 2008,pag.215 Tabelul mediatorilor atestaţi în conformitate cu art.15 al Legii cu privire la mediere şi care sînt în drept să practice medierea. http://justice.gov.md/ro/Mediatori/ [Vizitat 22.03.2011]

organizeze cursuri pentru judecători cu scopul de a-i familiariza mai bine cu aceasta instituție

nouă. De asemenea, considerăm că ar fi oportună organizarea conferințelor internaționale cu

invitarea specialiștilor străini.

În concluzie putem spune că deși medierea nu este o panacee, ea poate fi adecvată în

multe cazuri în care acest proces nici nu este luat în considerație.

Bibliografie:

- Better Solutions for Business: Commercial Mediation in the EU, © 2004 by CPR

Institute for Dispute Resolution, Inc., (Extras)

- The Future of Commercial Dispute Resolution Conference, The role of mediation in

commercial disputes in Scotland, Scottish Mediation Network, Ewan Malcolm,11th June

2008

- Chris A. Carr and Michael R. Jencks, The Privatization of Business and Commercial

Dispute Resolution: A Misguided Policy Decision, Kentucky Law Journal, Volume 88,

Number 2, Pages 183-243 (1999-2000)

- Becoming a mediator: your guide to career opportunities, Peter Lovenheim, Emily

Doskow, 1st ed, 2004, USA

- International mediation – the art of business diplomacy, Eileen Carroll, Karl Mackie,

Kluwer Law International, The Hague-London-Boston

- Informație privind activitatea instanţelor judecătoreşti în anul 2009, publicată pe

http://csj.md/content.php?menu=1778&lang=5

- Studiul de fezabilitate privind medierea comercială în Rusia efectuat de Institutul CPR în

a.2001, disponibil pe http://www.cpradr.org/Portals/0/Across%20Borders/Commercial

%20Mediation%20in%20the%20Russian%20Federation.pdf

- Litigation vs.Mediation in fiscal procedure. Regional compared report Orhei, Rezina,

Soldanesti, Floresti, Telenesti. Raport efectuat de ADR ”HABITAT” în cadrul proiectului

”Medierea fiscală - modalitate eficientă de soluţionare a conflictelor”

- Legea taxei de stat Nr. 1216 din  03.12.1992, Publicată la 02.04.2004 în Monitorul

Oficial Nr. 53-55

- Legea RM cu privire la mediere, Publicată la 07.12.2007 în Monitorul Oficial Nr. 188-191  

- Declarația Parlamentului Republicii Moldova cu privire la starea justiției din Republica

Moldova și la acțiunile necesare pentru îmbunătățirea situației în domeniul justiției.

Publicată pe site-ul oficial al Ministerului Justiției pe adresa

http://justice.gov.md/ro/declar/

- Tabelul mediatorilor atestaţi în conformitate cu art.15 al Legii cu privire la mediere şi

care sînt în drept să practice medierea. http://justice.gov.md/ro/Mediatori/

- http://cpradr.org