Rolul cooperaiei meteugăreti în evoluia i creşterea …...muncă, pentru producerea de bunuri și...

Romanian Statistical Review - Supplement nr. 5 / 2018262

Rolul cooperaţiei meşteşugăreşti în evoluţia şi creşterea economică a României

Prof. univ. dr. Constantin ANGHELACHE ([email protected]) Universitatea „Artifex” din București

AbstractÎn acest articol, autorii s-au concentrat și au studiat aspectele care se

referă la cooperația meșteșugărească de la începuturi și până în prezent. În acest sens, există referiri consistente în legătură cu geneza și originea cooperației meșteșugărești din România. Astfel, se apreciază că germenii cooperației meșteșugărești au rădăcini adânci în structura social-economică. Încă din cele mai vechi timpuri, teritoriile actuale ale României au fost bogate în resurse naturale și în cursul istoriei s-a pus problema valorifi cării acestor bogății (resurse) pe care principatele românești la început, apoi statul românesc rezultat după unirea din 24 ianuarie 1859 și, mai ales, statul centralizat român după Marea Unire de la 1 decembrie 1918, au încercat să le valorifi ce. Marea industrie în România s-a dezvoltat mai lent decât în celelate state europene. Satele și orașele, așezările în primă instanță, au fost sub formă de concentrări, pe lângă râuri sau în zone care permiteau o circulație facilă. Nu putem face confuzia să comparăm micile meșteșuguri cu cooperația meșteșugărească în esența ei, ulterioară, dar trebuie să precizăm că începuturile dezvoltării industriei românești, a activităților de schimb de bunuri și mai ales a valorifi cării resurselor locale care au existat, au constituit nucleul incipient al dezvoltării cooperației, concomitent cu dezvoltarea industriei. Micii meșteșugari care au valorifi cat resursele forestiere și minerale, au dezvoltat cultura și arta românească, artizanatul, au dezvoltat o serie de servicii necesare populației, perfecționate mai târziu și, în felul acesta, au creat nuclee de producție bazate pe valorifi carea resurselor locale realizate de specialiști, tot locali, dezvoltând această asociere, care mai târziu s-a transformat în cooperative. Tradiția cooperației meșteșugărești este veche. O serie de aspecte care au rezultat din analiza evoluției în timp a activității cooperativelor meșteșugărești ne relevă faptul că de-a lungul timpului mișcarea cooperatistă în domeniul meșteșugurilor a evoluat, s-a dezvoltat și s-a aliniat la curentul european care și în alte state a urmat același curs. În timp au apărut și o serie de idei în legătură cu cooperativele meșteșugărești care au relevat faptul că acest domeniu s-a dezvoltat fără întrerupere și, astfel, a putut să parcurgă etape semnifi cative în cursul evoluției și perfecționării acestui sistem. Autorii se concentrează pe a prezenta evoluția cooperației

Revista Română de Statistică - Supliment nr. 5 / 2018 263

meșteșugărești din România, în anumite etape, bine așezate în timp. În acest sens, o primă etapă a pioneratului cooperației meșteșugărești o reprezintă perioada până în 1918 când teritoriile actuale ale României erau divizate, dar cu toate acestea cooperația meșteșugărească sub infl uența evoluției din

exterior, sub inluența îmbunătățirii activităților și a specializării în domeniile pe care le avea populația în diferite zone ale României, s-au dezvoltat. Putem vorbi și despre anumite lucrări care au apărut în această perioadă și care au relevat în substanță reală evoluția și consolidarea cooperației meșteșugărești. Un număr important de activități au rămas apanaj al sistemului cooperativ meșteșugăresc, s-au perfecționat, iar rezultatele au fost pe măsură. Cooperația meșteșugărească pe lângă activitatea propriu-zisă, a avut și un rol social, în sensul că a atras o serie de, la început meșteșugari, apoi persoane cu specializare în această activitate meșteșugărească. Un număr important de locuri de muncă s-au creat odată cu formarea cooperativelor meșteșugărești, asigurând, astfel, condiții de viață, venituri și contribuind într-o măsură importantă la formarea clasei de mijloc. De-a lungul timpului, în România, ca și în celelalte state europene, unele dintre ele cu o cooperație meșteșugărească dezvoltată, a continuat să existe, să se perfecționeze și să obțină rezultate din ce în ce mai bune. În perioada cuprinsă între 1918 și până la al doilea război mondial putem vorbi despre o evoluție activă a cooperației. Istoria ne arată că în această perioadă resursele au existat, condițiile însă au fost nu tocmai la nivelul posibilităților la care ar fi putut să ajungă activitatea economică din România. În mod cert au fost sufi cient de multe posibilități, dar lipsa resurselor fi nanciare au frânat cumva, dezvoltarea cooperației meșteșugărești. Cu toate acestea, în perioada interbelică, pe baza datelor de arhivă de care dispunem, rezultă că activitatea meșteșugărească a continuat să se dezvolte, să se perfecționeze și să cuprindă o serie de activități și chiar domenii care au rămas până în zilele noastre specifi ce sistemului cooperatist meșteșugăresc. De-a lungul acestui timp a apărut și un cadru legislativ, sigur, care a evoluat și prin care s-a legiferat organizarea și funcționarea sistemului cooperativ meșteșugăresc. În cadrul managementului macroeconomic al României, încă din acele timpuri s-a pus problema creeării unui cadru cât mai propice, pentru valorifi carea potențialului uman, local disponibil în sate dar mai ales în orașe, pentru valorifi carea resurselor naturale, pentru asigurarea de locuri de muncă, pentru producerea de bunuri și servicii necesare populației. Și în condițiile actuale, există anumite activități care nu se pot desfășura decât în sistemul cooperatist meșteșugăresc. După cel de-al doilea război mondial, începând de fapt cu anul 1946, în cadrul sistemului centralizat al economiei românești, cooperația a continuat să se dezvolte. În ciuda faptului că anumite aspecte ale conducerii centralizate au frânat dezvoltarea cooperației


meșteșugărești, avem certitudinea și putem afi rma cu precizie că și în această perioadă cooperația meșteșugărească s-a consolidat, s-a dezvoltat și a avut o contribuție deosebită în ocuparea forței de muncă, în valorifi carea resurselor locale, în realizarea de producții, care cu timpul nu au mai fost apreciate numai în țara noastră ci și în exterior. Din activitatea meșteșugărească în această perioadă până în 1989 au rezultat o serie de activități prin care s-au obținu produse, mic mobilier, covoare, artizanat, confecții, produse de altă natură care s-au dovedit apreciate și în exterior, context în care în cooperația meșteșugărească s-a dezvoltat și o activitate de export, destul de importantă. Producția de covoare, producția de alte produse cu specifi c românesc, au fost exportate, existând în aceea perioadă și o întreprindere de comerț exterior specializată, care realiza valorifi carea la export a produselor românești. În perioada cuprinsă între 1946 și 1989 cooperația meșteșugărească a avut o pondere ridicată în valoarea produselor și serviciilor realizate, la formarea produsului intern brut. De asemenea, persoanele cuprinse în cooperația meșteșugărească, au crescut ca număr, benefi ciind de venituri și condiții sociale corespunzătoare. După 1989, activitatea meșteșugărească, în ciuda faptului că nu a existat o strategie macroeconomică bine pusă la punct încă de la început, a continuat să se dezvolte. În acest sens, s-a modifi cat cadrul legislativ, în viziunea de a încuraja și sprijini dezvoltarea cooperației meșteșugărești în România. Condițiile economiei de piață au funcționat, dar aceasta nu a avut întotdeauna efectul scontat. O cavalcadă de acte legislative au apărut, s-au schimbat, s-au perpetuat, dar cooperația meșteșugărească și-a continuat drumul. Între timp s-a consolidat activitatea UCECOM-ului care a devenit stabilă, cu preocupări de dezvoltare, creându-se premisele materiale, umane și fi nanciare de a se consolida și mai mult și a avea o situație profi tabilă în perioadele următoare. Autorii se concentrează și pe analiza evoluției cooperației în ultimii patru ani, relevând că de la un moment mai difi cil care a rezultat în anii 2008-2012, s-a remarcat o activitate mai profundă, mai bine dimensionată care a avut ca efect stoparea unor scăderi și creearea condițiilor pentru relansarea activității meșteșugărești. Ar fi de comparat două aspecte, aspectul uman, respectiv numărul membrilor cooperatori dar mai ales al lucrătorilor din acest domeniu al cooperației meșteșugărești și rezultatele concretizate în bunuri și servicii obținute în această perioadă. Autorii subliniază că efectele unei mai bune organizări, administrări a activității cooperației meșteșugărești oferă premisa ca în perioada următoare aceasta activitate se va îmbunătăți și mai mult. Cuvinte cheie: cooperație meșteșugărească, structură economică, UCECOM, forță de muncă, societate cooperatistă Clasifi carea JEL: J21, J34, P13


Introducere În cadrul acestui articol, autorii, bazându-se pe studiul efectuat asupra apariției, evoluției și dezvoltării cooperației meșteșugărești, subliniază că acest

tip de cooperație își are rădăcini foarte vechi pe teritoriul României. Autorii analizează secvențial, pe perioade de timp, respectiv de la începuturi până în 1918, perioada interbelică, perioada economiei etatizate, cuprinsă între 1946 și 1989 și apoi evoluția cooperației meșteșugărești după 1990. Bazându-se

pe datele rezultate din studiul arhivei, al altor lucrări ale unor persoane care

s-au îndeletnicit cu studiul și evoluția activității cooperației meșteșugărești,

autorii au subliniat evoluția progresivă a acestui gen de cooperație care a

dobândit rezultate din ce în ce mai bune. Se afi rmă că în perioada economiei centralizate, în care cooperația meșteșugărească în ciuda unor limite ale sistemului de management specifi c perioadei, a obținut rezultate bune. Sunt analizate resursele umane prin prisma creșterii în mod constant al numărului de cooperatori în domeniul meșteșugăresc, al rezultatelor concretizate în bunuri și servicii specifi ce acestei activități importante, concretizând în cele din urmă valoarea ridicată a producției rezultate din activitatea meșteșugărească, care au contribuit la creșterea produsului intern brut din România. Datele studiate evidențiază că un număr tot mai mare de membri cooperatori și/sau salariați în domeniul cooperației meșteșugărești au avut locuri de muncă, au obținut venituri, au perfecționat și au consolidat și structurat teritorial un sistem al cooperației meșteșugărești din țara noastră. Atenție este acordată și perioadei de după 1990, când s-a impus piața liberă, cooperația meșteșugărească a strâns rândurile, s-a consolidat pe domeniile care sunt specifi ce și a continuat să obțină rezultate pozitive. Autorii se axează și pe unele momente specifi ce ale evoluției cooperației meșteșugărești în țara noastră, relevând rolul unor personalități care au contribuit atât la dezvoltarea doctrinei cooperatiste, dar și la enunțarea principiilor care stau la baza cooperației în general și a celei meșteșugărești în special. Studiul care stă la baza acestui articol relevă evoluția pozitivă a cooperației meșteșugărești din țara noastră, chiar și în condițiile pieței libere. Sunt aduse la lumină o serie de aspecte concrete care au determinat structurarea, consolidarea și evoluția pozitivă a sistemului cooperației meșteșugărești. În cadrul aricolului sunt prezentate principalele domenii (micro-domenii) în care cooperația meșteșugărească s-a consolidat și s-a specializat oferind bunuri și servicii necesare mai ales comunităților locale. Se subliniază și faptul că o serie de produse meșteșugărești iau calea exportului în alte țări europene și nu numai. Evoluția cooperației meșteșugărești are și un rol cultural prin exporturile realizate bazate pe măiestria unor artizani care produc în acest cadru. Astfel, producția de covoare manuale, artizanat, mic mobilier și alte produse specifi ce tradițiilor și obiceiurilor populare românești


sunt mult apreciate în străinătate. În articol se pune accentul și pe prezentarea perspectivei evoluției activității cooperatiste meșteșugărești pornind de la faptul că în ultimii 5-6 ani asistăm la un proces de revigorare a organizării și consolidării sistemului cooperatist meșteșugăresc pe teritoriul României. Cadrul legislativ care a fost adoptat, vizează posibilitatea de sprijin a dezvoltării cooperației meșteșugărești. De asemenea, resursele locale, naturale, fi nanciare, dau girul perspectivei unei evoluții în creștere a activității în acest domeniu. O particularitate a activității cooperației meșteșugărești o reprezintă faptul că specifi cul școlilor profesionale, liceale și a unei universități, UCECOM și-a propus și obține rezultate pozitive în pregătirea cadrelor, în asigurarea de persoane cu înclinații către activitatea meșteșugărească, fi ind din acest punct de vedere un element net superior față de celelalte sectoare ale cooperației din țara noastră. În Europa băncile cooperatiste (cooperative) sunt destul de bine reprezentate întrând în sistemul bancar național al statelor respective. Și sistemul cooperatist meșteșugăresc din România a înfi ințat o bancă care există și astăzi, și prin transformări își desfășoară activitatea, existând premisa de a se intensifi ca activitatea bancară în perioada următoare. Tot în cadrul acestui articol vor fi prezentate aspectele cadrului legislativ pe baza căruia există aprecieri că sistemul cooperatist meșteșugăresc se va revigora în perioada următoare.

Literature review Anghelache (2018) a analizat rolul cooperației în dezvoltarea economică și socială, la nivel mondial și a efectuat un studiu privind evoluția acestui sistem în România. Anghelache and Anghel (2017) au pus accentul pe structura națională a cooperației din România, pe forme de organizare și în profi l teritorial. Backer (2017) a subliniat că scopul școlilor cooperatiste a fost și este să consolideze economia cooperatistă. Birchall and Hammond-Ketilson (2009) au demonstat că modelul societății cooperatiste supraviețuiește crizei fi nanciare, fi ind o formă de întreprindere sustenabilă care menține mijloacele de existență ale comunităților în care operează. Birchall and Simmons (2004) au analizat motivația membrilor de a face parte din societăți cooperative. Bontems and Fulton (2009) au prezentat aspecte referitoare la structura organizatorică a cooperativelor. Borgen (2004) a propus regândirea măsurilor de stimulare aplicate în organizațiile cooperatiste. Borzaga, Bodini, Carini, Depedri, Galera,. and Salvatori (2014) au studiat impactul economic și social al cooperativelor în economiile locale. Cruceru (2014) a prezentat noțiuni privind apariția și dezvoltarea sistemului cooperatist. Chloupková (2002) a analizat trăsăturile fundamentale ale cooperativelor, identifi când premisele unei dezvoltări de cooperare de succes. Hansen, Morrow and Batista (2002)


au investigat efectele încrederii manifestate între membrii cooperatori, pe de o parte și între membrii cooperatori și echipa managerială, pe de altă parte. Levi and Davis (2008) au analizat rolul activității cooperativelor în economia socială. O temă similară a fost dezbătută de Lotti, Mensing and Valenti (2006) care au considerat că o soluție viabilă pentru dezvoltarea sistemului economic este reprezentată de cooperative. Mazzarol, Soutar and Limnios (2012) au propus un model de loialitate a membrilor cooperativelor, care evidențiază importanța angajamentului afectiv și a identifi cării cu cooperativa, ca variabile-cheie de mediere. McCain (2007) a analizat relația dintre cooperare și efort, precum și pe cea dintre reciprocitate și supraveghere reciprocă în cooperative. Novkovic (2008, 2006) și Spear (2002) au arătat avantajele pe care le au cooperativele pe piață, prin prisma valorilor și principiilor cooperatiste după care funcționează. Roelants, Dovgan, Eum and Terrasi (2012) au analizat modul în care cooperativele răspund crizei și consecințelor acesteia. Torres Pérez (2016) au abordat aspecte referitoare la locul cooperativelor între controlul de stat și economia colaborativă. Vieta and Lionais (2005) au studiat impactul cooperativelor pentru dezvoltarea comunitară.

Metodologia cercetării, date, rezultate şi discuţii • Unele aspecte privind geneza cooperației în lume

Cooperația nu este un termen și nici o actovotate nouă, aceasta își are sorgintea în forme de organizare social-economică în lume, din cele mai vechi timpuri. Sistemul cooperatist a evolut și s-a dezvoltat neîncetat în toate statele lumii și, mai ales, în cele dezvoltate. În acest context, supunem atenției faptul că, în prezent, cooperativele oferă peste 100 de milioane de locuri de muncă în întreaga lume, cu 20% mai mult decât multinaționalele. În Canada, 4 din 10 canadieni sunt membri în cel puțin o cooperativă, iar cooperativele au peste 155.000 de angajați. În regiunea Quebec a Canadei, cca 70% din populație este membră în cooperație.

Cooperativele care produc zahăr de arțar în Canada dețin 35% din producția

mondială. 23 milioane de cetățeni ai Franței (cca 38% din populație) sunt

membri cooperatori. 75% dintre producătorii agricoli sunt membrii ai unei

cooperative. Cifra de afaceri deținută de mișcarea cooperatistă este de 181 bilioane de euro, cooperativele deținând 60% din bănci, 40% din producția agricolă și de alimente și 25% din vânzările cu amănuntul. În ceea ce privește locurile de muncă, 21.000 de cooperative furnizează peste 1 milion de joburi reprezentând 3.5% din populația activă. 1 din 4 persoane (cca 20 milioane de persoane) este membra a unei cooperative în Germania, iar 440.000 de persoane sunt angajate în 8106 cooperative. În Japonia 1 din 3 familii este membră a unei cooperative. În 2007, cooperativele de consum au avut o cifră


de afaceri de 34.048 bilioane de USD, deținând 5,9% din cota de piață a produselor alimentare. În India, cca. 239 milioane de persoane sunt membrii cooperatori. În Noua Zeelandă, 40% din populația adultă este membră în cooperative și mutualități. Cooperativele produc 22% din PIB, deținând 95% din piața produselor lactate, 70% din piața cărnii, 62% din piața de băcănie, 75% din piața de produse farmaceutice, 70% din piața de îngrășăminte chimice agricole. Spania avea 15% din populație membră în cooperație (în 2008). În 2007 cooperația a furnizat locuri de muncă pentru 21,6% din piața muncii. În Argentina sunt 12.670 societăți cooperatiste care au peste 9,3 milioane de membri (23,5% din populația țării) și oferă peste 233.000 de locuri de muncă. Italia avea în 2005 angajați cca 1 milion de persoane în 70.400 de societăți cooperatiste. 4 din 10 persoane sunt membre în cooperative în SUA. 30.000 de cooperative dețin 3 trilioane USD în capital subscris, generează venituri de peste 500 miliarde USD şi 25 miliarde de USD salarii și furnizează peste 2 milioane de locuri de muncă. În zonele rurale există mai mult de 900 de cooperative specializate în producția de energie electrică ce furnizează electricitate la peste 42 de milioane de locuitori, deținând 42% din liniile de distribuție americane. • Apariția și dezvoltarea conceptului cooperatist în România Ideile cooperatiste au pătruns în România încă din prima jumătate a veacului al XIX-lea. Sunt cunoscute preocupările a numeroase personalităţi

de a promova idei asociaţioniste.

Contribuţii valoroase la fundamentarea teoretică a programului

revoluţionar de dezvoltare a ţării, inclusiv pe principii asociaţioniste, au avut

mari personalităţi, precum N. Bălcescu, S. Bărnuţiu, A. Iancu, E. Murgu, A.

D. Xenopol şi alţii.

Theodor Diamant (1810-1841), iniţiatorul falansterului de la Scăeni -

Prahova din 1835, care pornea de la ideea că „lupta este de acum înainte între

cei care au şi cei care n-au” şi sublinia necesitatea înlăturării societăţii care nu

asigura claselor de jos nici măcar dreptul la un minimum decent de existenţă

(hrană, locuinţă, îmbrăcăminte şi accesul la o muncă care să nu fi e dăunătoare

sănătăţii lor).

La rândul său, Spiru Haret (1851 - 1912), matematician, sociolog,

pedagog, ministru în mai multe cabinete, a fost unul dintre promotorii

învăţământului profesional românesc, iniţiator al şcolilor de arte şi meserii.

Petre S. Aurelian (1833-1909), economist, a militat pentru

implementarea cooperaţiei în viaţa economică a României, sub impulsul

rezultatelor notabile obţinute în ţările occidentale de societăţile cooperatiste

de producţie. Acorda prioritate asociaţiilor de producţie. Pentru meritele


sale excepționale în cultura economică românească, cu vocație în domeniul cooperației, Petre S. Aurelian a fost membru al Academiei Române, rămânând în cartea de onoare a centrului activității de cercetare din România. Dimitrie C. Butculescu (1866-1907), a urmărit să determine meseriaşii

şi lucrătorii spre organizaţii cu caracter economic. Acesta a avut un rol deosebit

în promovarea ideilor asociaționiste în rândul meseriașilor de toate categoriile.

Putem afi rma că acestuia i se datorează începutul asociațiilor de tip cooperatist al meseriașilor, acest mod de organizare a producției permanentizându-se și apoi, dezvoltându-se în mod continuu. Un moment important în dezvoltarea activității cooperatiste în Vechiul Regat a fost apariţia în mai 1887 a „Codicelui de Comerciu”. După intrarea în vigoare a Codului comercial, apar o serie de societăţi, de tip cooperatist, datorită garanției pe care o dădeau membrilor asociați în obținerea de venituri și a perspectivei de a lucra în interesul celor cuprinși în aceste cooperative.

Numeric, asociaţiile cooperative întrec cu mult pe cele din faza anterioară. La 29 martie 1903, se adoptă „Legea băncilor populare săteşti şi a Casei

lor centrale”, care a infl uențat apariția a noi forme de asociaţie cooperativă. În mod concret, în acest moment, s-a produs apropierea între cooperativele de credit și cele de meseriași (meșteșugari), în sensul că, în contextul în care și sistemul bancar era destul de limitat (capitalul era, în proporție ridicată, străin, dobânzile erau la nivel cămătăresc și alte inconveniente), cele două forme de cooperative s-au sprijinit, cea de credit oferind surse fi nanciare mai accesibile producătorilor. La 20 decembrie 1909 este adoptată Legea care prevedea și înfi inţarea cooperativelor de producţie. În secolul XX, o serie de personalități, dintre care amintim pe I. G. Duca, Ion Mihalache, Ion N. Angelescu, Vintilă Brătianu, A.G. Galan, Gh. Tașcă, au contribuit la consolidarea și dezvoltarea activității cooperatiste. La rândul său, Virgil N. Madgearu s-a preocupat de defi nirea societăţii cooperatiste, pe care o defi nea drept: „Cooperative, ca asociaţiuni economice ale muncii, spre deosebire de societăţile anonime pe acţiuni cari sunt asociaţiuni ale capitalului”. Profesorul Gromoslav Mladenatz s-a ocupat activ de dezvoltarea activității cooperatiste din România în perioada dintre cele două războaie mondiale. În perioada interbelică, economia României se afl a într-o situație delicată. Se punea problema refacerii economiei după primul război mondial, pe ocuparea forței de muncă ce devenise difi cil de realizat datorită caracterului pronunțat agrar al economiei și a lipsei de resurse fi nanciare și capital tehnologic. Exista deja impulsul evoluției pozitive a societăților cooperatiste, forma cea mai rapidă de consolidare a celor existente și apariția de noi astfel de organizații care îi uneau pe meseriași (meșteșugari).


• Cadrul legislativ privind fundamentarea cooperației

meșteșugărești Evoluția legislaţiei în domeniul cooperatist meșteșugăresc a urmat un curs care s-a intensifi cat în timp. Cu toate acestea, condiţiile economico-sociale şi politice au determinat o evoluţie sinuoasă a cooperaţiei. Legislaţia din acei ani refl ectă preocuparea statului pentru activitatea cooperatistă. Sintetizând, menționăm, în ordine cronologică, principalele acte normative cu privire la sistemul cooperatist, în general și al cooperației meșteșugărești, în special, care au fost promulgate în acea perioadă sunt următoarele: - în 3 ianuarie 1919 - Decret - Lege pentru înfi inţarea Cassei Centrale a cooperaţiei şi împroprietăririi sătenilor; - în 9 februarie 1919 - Decret - Lege privind înfi inţarea cooperativelor populare orăşeneşti; - în 30 aprilie 1920 - Lege pentru organizarea Ministerului muncii şi ocrotirii sociale (cu modifi cările din 12 iunie 1920), în paragraful 4, art. 20-27 se prezintă organizarea Direcţiei cooperaţiei orăşeneşti şi a Consiliului Cooperaţiei orăşeneşti; - în 14 martie 1923 - Legea pentru unifi carea cooperaţiei; - în 12 iulie 1928 - Codul Cooperaţiei; - în 28 martie 1929 - Legea pentru organizarea cooperaţiei; - Regulament pentru punerea în aplicare a legii pentru organizarea cooperaţiei din 28 martie 1929, cu modifi cările şi completările aduse prin Legile din 4 aprilie 1930 şi 7 aprilie 1933; - în 27 iulie 1933 - Legea nr. 149 pentru organizarea cooperaţiei; - în 1935 apare Legea pentru organizarea cooperaţiei (modifi cată în 23.VI.1938, 20.I.1939, 18.X.1940 şi 22.II.1941), acesta fi ind cel mai complet act normativ în domeniu, care a avut ca efect consolidarea sistemului cooperatist, mai ales al celui meșteșugăresc. După 1944, în anii perioada economiei centralizate, cooperaţia meșteșugărească şi-a desfăşurat activitatea, fără a avea o identitate precis reglementată prin lege. Abia în anul 1949, la 2 aprilie, a fost promulgat Decretul nr. 133, pentru organizarea cooperaţiei, care abroga legea din 1935 şi modifi cările ulterioare. Decretul prevedea organizarea cooperativelor de producţie meşteşugărească şi altele. • Etape și repere ale dezvoltării cooperației meșteșugărești În mod concret, începuturile cooperaţiei meşteşugăreşti din România datează din anul 1879 când a fost înfi inţată prima organizaţie de acest fel – „Societatea meseriaşilor de încălţăminte” (Bucureşti). Cooperația meșteșugărescă era prezentă preponderant în cel urban, dar și mediul rural unde existau meseriași și resurse, mai ales naturale.


Activitatea cooperatistă s-a dezvoltat rapid, astfel încât la începutul anului 1950, existau 568 cooperative, cu 63 000 membri. În perioada comunistă, cooperația meșeșugărească producea 11% din PIB. Putem aprecia că în perioada comunistă numărul membrilor a crescut artifi cial datorită benefi ciilor pe care le puteau obține prin intrarea în acest sistem. În comunism, sistemul cooperație meșteșugărești deținea monopolul în mediul urban în ceea ce privește furnizarea anumitor servicii cu caracter local, cum ar fi reparațiile, prestările de servicii, dar și producția de artizanat, confecții, bunuri gospodărești și altele. În perioada anilor 1949-1989, cooperaţia meșteșugărească a reuşit să atragă în activitatea sa un număr din ce în ce mai mare de meşteşugari. Aceştia au benefi ciat de condiţii profesionale, de organizare a activităţii productive, de realizare a câştigurilor, inclusiv a unui nivel de viaţă mai bun decât cel oferit de întreprinderile de stat. Cooperația meșteșugărească era singura alternativă la economia centralizată. Ca ordin de mărire, cooperația meșteșugărească deținea toată piața de cosmetică și coafură-frizerie din mediul urban, toată piața de reparații electrocasnice, o mare parte din piața de reparații auto, 50% din producția de covoare lucrate manual, 60% din producția de globuri, piața artizanală, producția și piața covoarelor manuale și multe altele. După căderea regimului comunist, UCECOM (Uniunea Centrală a Cooperativelor Meșteșugărești) este organizația cu rol de reprezentare a cooperației meșteșugărești. Aceasta a organizat în primii ani după 1989 prima bancă cu capital privat românesc – MINBANK, care ulterior a devenit ATEBANK în perioada de creștere a infl ației (1993-1996). UCECOM deține 25% din acțiunile băncii astfel încât poate negocia condiții de creditare avantajoasă pentru membrii săi. În prezent, cooperația meșteșugărească deține cca 99% din piața de cosmetică și coafură-frizerie, 95% din piața de reparații mici sau 85% din piața de reparații auto. Numărul cooperativelor meșteșugărești a înregistrat o creștere în perioada 1989- 1998, urmată de o scădere ușoară în perioada 1999 – 2004. După apariția legii 1/2005, numărul acestora a crescut. În ceea ce privește numărul de membri cooperatori, observăm o scădere, după 1990, cauzată de lipsa unei legislații care să sprijine această formă de organizare a producătorilor califi cați, specializați în diverse profesii. Este de observat un trend crescător de concentrare al cooperativelor meşteşugăreşti, din perspectiva numărului de salariaţi. Cooperativa Igiena se afl ă în topul primelor 5 cooperative meșteșugărești ca număr de angajați. Cele mai multe cooperative


meșteșugărești au ca domeniu de activitate industria prelucrătoare – 54,7%, urmate de alte servicii – 16,5% și de comerț - 10,4%. Sistemul cooperatist implică un management democratic, autonomia și independența comunității cooperatiste, distribuirea corectă a benefi ciilor, cultivă onestitatea, pluralismul și educarea în spiritul solidarității umane. Activitatea cooperaţiei meşteşugăreşti după anul 1989 se desfăşoară într-un context nou, determinat de procesul de reformă şi, în mod deosebit, de opţiunea pentru economia de piaţă. Decretul-lege nr. 66 din 8 februarie 1990 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei meşteşugăreşti, a legiferat rolul şi locul cooperaţiei meşteşugăreşti în ansamblul economiei naţionale, independenţa şi autonomia sa reală. Rezumând, precizăm că, înainte de anul 1989, UCECOM avea 40 de cooperative profi late pe artizanat, plus încă 80 de secții în alte cooperative, unde lucrau 50.000 de oameni, din care 75% erau femei. Un sfert din total lucrau la domiciliu, aproape exclusiv femei, care făceau în special covoare înnodate și țesute, broderie de mână, țesătură cu alesaturi Artizanatul reprezenta 45% din exportul total al UCECOM pe devize occidentale. Se exporta îndeosebi în SUA și Marea Britanie, Italia, Franța, Suedia, Germania, Grecia. Consiliul Cooperaţiei Meşteşugăreşti a acţionat pentru cuprinderea organizaţiilor cooperaţiei meşteşugăreşti în categoria întreprinderilor mici şi mijlocii, care benefi ciază de facilităţi acordate pe plan naţional. Precizăm că Legea nr. 1/2005 reglementează cadrul general de organizare şi funcţionare a societăţilor cooperative meşteşugăreşti.

• Repere ale evoluției cooperației meșteșugărești în condițiile pieței libere

În perioada după decembrie 1989, sistemul cooperatist a luat o nouă formă și s-a consolidat pe noi baze. Astfel, în perioada 2000-2008, înainte de declanșarea crizei economico-fi nanciare, a existat un avânt, după care s-a înregistrat un ușor declin, ca efect al crizei economico-fi nanciare, care a afectat economia mondială în perioada 2008-2011. Efectul pasager se mai resimte, dar prin măsuri atente de mai bună organizare și efi cientă activitate, cooperația meșteșugărească se redresează. În domeniul cooperației meșteșugărești, ponderea, după numărul de salariați, refl ectă o creștere, așa cum rezultă din fi gura nr. 1. Aceasta semnifi că un process de relansare a cooperației meșteșugărești după criza economico-fi nanciară menționată anterior.


Evoluția ponderii cooperativelor meșteșugărești după numărul de salariați

Figura nr. 1

În structura UCECOM sunt asociate, direct sau indirect, 506 entităţi cooperatiste (societăţi cooperative meşteşugăreşti, uniuni judeţene şi asociaţii de societăţi cooperative meşteşugăreşti), însumând un număr de circa 16.000 persoane, peste 87% având dublă calitate - asociat la muncă şi capital, respectiv membrii cooperatori şi lucrători în propriile cooperative. Unitățile cooperatiste meșteșugărești își desfăşoară activitatea aproape în toate centrele urbane ale ţării, acoperind întreaga sferă economică (circa 2440 unități, din care: peste 300 de unităţi de producţie, circa 1780 de unităţi de prestări-servicii, peste 360 de unităţi comerciale). Societăţile cooperatise meșteșugărești se diferențiază de restul societăților comerciale din grupa întreprinderilor mici și mijlocii prin experienţa îndelungată, structura organizatorică stabilă şi nivelul înalt de fl exibilitate a unităţilor productive (5-450 persoane), uşor adaptabile la diverse tipuri de activitate. În același timp, trebuie subliniat faptul că forţa de muncă este bine califi cată, existând un mediu de lucru propice dezvoltării colaborărilor şi cooperării economice. De asemenea, există spaţii de producţie şi comerciale disponibile pentru dezvoltarea activităţilor economice, specifi ce cooperației meșteșugărești, în toate regiunile ţării. În prezent, societățile cooperatiste meșteșugărești desfășoară o largă gamă de activități, dintre care amintim: • producţia de bunuri industriale şi de larg consum, respectiv: - confecţii textile şi tricotaje: confecţii îmbrăcăminte, tricotaje,

îmbrăcăminte de protecţie, covoare ţesute manual şi înnodate; articole de sport etc.;


- confecţii din piele încălţăminte, încălţăminte de lucru şi protecţie,

articole din piele - genţi, poşete, centuri, curele etc.;

- produse din lemn: mic mobilier, mobilă sculptată, seturi de berărie,

jucării, „cutii de cusut” etc.;

- artă populară şi artizanat: feţe de masă, broderii, eşarfe, ştergare,

tapiserii, icoane pictate pe lemn, păpuşi folclorice etc.;

- produse metalice: bancuri de lucru, unelte şi accesorii, mobilier de

grădină, cutii pentru scule etc.;

• livrări intracomunitare şi export, realizând un volum mediu

anual de circa 21 milioane euro, realizat in 13 ţări, (preponderent livrări

intracomunitare), între care cele mai mari ponderi le deţine Italia, Germania,

Anglia, Franţa, Portugalia şi altele;

• realizează un volum ridicat de prestări de servicii pentru populaţie şi

terţi: igienă personală şi estetică umană, reparaţii aparatură electrocasnică şi

alte bunuri de folosinţă îndelungată, întreţinere şi reparaţii auto etc.;

• activitatea comercială este concretizată în desfacerea unei largi

game de mărfuri cu amănuntul şi cu ridicata prin unitățile proprii, precum și

prin intermediul unor alte societăți comerciale;

• unitățile cooperatiste meșteșugărești desfășoară o largă activitate

de cooperare economică cu parteneri interni, existând posibilitatea unei

conlucrări și pe plan extern;

• sistemul cooperației meșteșugărești desfășoară o intensă și benefi că

activitate de formare profesională:

- la nivel universitar, funcționează Universitatea „ARTIFEX” din

București, cu profi l economic, care are două facultăţi, respectiv:

Finanţe şi Contabilitate și Management-Marketing. Universitatea

Artifex școlarizează anual cca 1500 studenți și masteranzi. Fondatorul

acestei universități este Fundația Națională Tehnico-Științifi că și

Social-Culturală -ARTIFEX- a Cooperației Meștesugărești, care la

rândul ei este fondată de UCECOM;

- la nivel preuniversitar funcționează Fundaţia „Spiru Haret”, cu 11

unităţi şcolare: un Colegiu în Bucureşti şi licee în Arad, Baia Mare,

Brăila, Breaza, Cluj, Constanţa, Craiova, Iaşi, Ploieşti,Timişoara -

cca. 3.500 de elevi)

• cooperația meșteșugărească prestează servicii turistice şi de tratament

balnear, în cadrul unităţilor hoteliere afl ate în staţiunile Eforie Nord, Mamaia,

Covasna şi Sovata, la care UCECOM deţine 99% din capitalul social.

• Din studiul bibliografi ei și din activitatea concretă desfășurată,

constatăm principalele trăsături care caracterizează cooperația meșteșugărească

română, ce o defi nesc a fi o componentă importantă a societății civile românești.


În acest sens, ne vom limita la a evidenția principalele trăsături, respectiv: - societăţile cooperative meşteşugăreşti sunt agenţi economici

capabili să genereze profi t şi să ofere, an de an, noi locuri de muncă,

într-o perioadă în care lipsa investițiilor la nivel național determină creșterea ratei șomajului;

- cooperaţia meşteşugărească este unul dintre puţinele segmente ale

economiei naţionale care asigură, în mod organizat, locuri de muncă

stabile pentru câteva sute de persoane cu handicap, cărora le oferă

şansa unei munci decente, prin realizarea de produse cu grad redus

de complexitate în unităţi special organizate și protejate; - arta populară şi meşteşugurile artistice reprezintă un mijloc de

promovare a României în lume, prin produse ce încorporează

tradiţia specifi că şi geniul creator naţional, cooperatorii meşteşugari

contribuind efectiv la continuarea tradiţiilor româneşti, apreciate

atât în țară cât și în strainătate; - domeniul socio-educaţional reprezintă o componentă foarte

importantă a sectorului cooperatist meşteşugăresc. Astfel,

învăţământul preuniversitar şi universitar cooperatist economic al cooperaţiei meşteşugăreşti are ca scop promovarea principiilor

cooperatiste, precum şi afi rmarea tot mai largă, pe plan naţional şi internaţional, a acestui sector economico-social.

• UCECOM desfășoară o activitate activă și pe plan internațional, ținând seama de faptul că societatea europeană se afl ă în plin proces de transformare, iar acest proces nu poate fi conceput fără a se lua în calcul şi componenta cooperatistă din cadrul fi ecărei naţiuni europene. Europa este preocupată să își întărească unitatea în diversitate, iar un element al acestei diversităţi este cooperaţia, în variatele ei forme de manifestare. În acest context, în domeniul cooperaţiei meşteşugărești se au în vedere următoarele: - încurajarea şi susţinerea unui proces investiţional continuu în cadrul

societăţilor cooperative meşteşugăreşti, în vederea obținerii de noi progrese și a unei rentabilități superioare;

- intensifi carea activității de desfăşurare de schimburi de experienţă şi documentare, atât pe plan extern, cât şi intern;

- implicarea mai activă în accesarea programelor operaţionale fi nanţate din fonduri structurale şi de coeziune sau alte surse interne şi externe. De asemenea, se va continua procesul de accesare a fondurilor europene direcționat spre consolidarea și dezvoltarea activității cooperației meșteșugărești;

- desfăşurarea de programe active privind instruirea, asistenţa şi consultanţa neceară membrilor asociaţi.


Cooperația meșteșugărească (UCECOM) este asociată, pe plan intern

cu Camera de Comerţ şi Industrie a României (CCIR) și Asociaţia Naţională

a Exportatorilor şi Importatorilor din România ANEIR). De asemenea,

UCECOM este asociată, pe plan internaţional, cu Alianţa Cooperatistă

Internaţională (ACI); Cooperatives Europe; Organizaţia Internaţională a

Cooperativelor de Producţie, Industriale, Artizanale şi de Servicii (CICOPA);

Confederaţia Europeană a Cooperativelor de Producţie; Cooperativelor

Sociale şi a Întreprinderilor Sociale şi Participative (CECOP) și Asociaţia „Biroul Balcanic pentru Sprijinul Clasei de Mijloc”. Perioada de după criza economico-fi nanciară a cunoscut un ușor recul în ceea ce privește valoarea producției totale a cooperativelor meșteșugărești, proces care s-a redresat după anul 2012, existând premise de evoluție în perioada următoare. Comparând valoarea comerțului cu amănuntul și a procesului investițional constatăm că, ambele, au avut același trend de avânt până la criza din perioada 2008-2011, apoi de reducere în timpul crizei economico-fi nanciare, după care s-a reluat evoluția pozitivă. În ceea ce privește activitatea externă, de livrare a produselor meșteșugărești, în principal în țările Uniunii europene, constatăm creșterea preocupării, existând perspectiva ca multe produse, în cantități și prețuri competitive, să treacă granițele României. Piața Uniunii Europene este sufi cient de atractivă, existând bune posibilități, mai ales în condițiile directivei de „liberă circulație a produselor și serviciilor”, care a transformat exportul în vânzări directe, fără taxe. Stadiul actual al cooperației meșteșugărești evidențiază perspectiva unui trend pozitiv în perioada următoare. În acest context, Congresul Cooperației Meșteșugărești va stabili măsuri care să ducă la dezvoltarea activității cooperației meșteșugărești, care să valorifi ce în mod superior progresele realizate până în prezent.

Concluzii În analiza efectuată, pe baza studiului întreprins, autorii au pus accentul pe a evidenția evoluția în timp a sistemului cooperatist meșteșugăresc din România. O primă concluzie este aceea că de-a lungul timpului, la începuturi, cooperația meșteșugărească a fost una dintre primele care au constituit embrionul în jurul căruia s-au constituit în timp cooperative meșteșugărești specializate în anumite domenii din producția de bunuri și servicii, mergând concomitent spre consolidare și dezvoltare. O a doua concluzie este aceea că România dispune de sufi ciente resurse materiale iar sistemul cooperatist meșteșugăresc dispune de sufi ciente resurse fi nanciare pentru ca această activitate, structural, să capete o importanță din ce în ce mai mare în activitatea economică. Referindu-ne la


evoluția cooperației meșteșugărești din România concluzionăm că un număr important de locuri de muncă (cooperatori și salariați) sunt create pe sistemul cooperativelor meșteșugărești. De asemenea, prin modul de organizare se obțin rezultate din ce în ce mai bune, evoluția din ultimii patru ani relevând o perspectivă pozitivă privind implementarea de planuri și proiecte specifi ce. Cooperația meșteșugărească din România este bine structurată în profi l teritorial, fi ind corect organizată, prin conducerea unitară UCECOM, existând un management adecvat care poate valorifi ca mai efi cient resursele fi nanciare și materiale. În cadrul cooperativelor meșteșugărești rezultă că această activitate se poate dezvolta și poate contribui la crearea clasei de mijloc. O altă concluzie care se desprinde din studiul efectuat și cuprins în acest articol este aceea că activitatea cooperatistă în domeniul meșteșugurilor va rămâne o breaslă veche cu activitate nouă și continuă, atrăgând un număr mai mare de persoane spre activitatea specializată în domeniile care sunt specifi ce acestui gen de activitate organizată în cooperative. Activitatea în domeniul cooperației meșteșugărești este perfectibilă și în acest sens putem exemplifi ca cu îmbunătățirile și dezvoltările care s-au produs în ultimii patru ani și care au asigurat o implementare mai riguroasă a principiilor cooperației meșteșugărești, a perfecționării acestei activități care în mod sigur au avut și vor mai avea ca rezultat obținerea de rezultate superioare bazate pe strategia ce va fi continuată în perioadele următoare. O ultimă concluzie este aceea că activitatea cooperației meșteșugărești din țara noastră va trebui să fi e mai prezentă pe piața Uniunii Europene având produse deja specifi ce, conforme tradițiilor și obiceiurilor românești. Care conform directivelor Uniunii Europene pot deveni clasifi cate și pot reprezenta mai bine România pe piața comună, de aici rezultând și o infl uență pozitivă pentru popularizarea tradițiilor și obiceiurilor românești concretizate în activitatea cooperației meșteșugărești.

Bibliografi e 1. Anghelache, C. (2018). National cooperative system - component of economic and

social development. Romanian Statistical Review, Supplement, 4, 18-31 2. Anghelache, C. and Anghel, M.G. (2017). The place and role of Romanian

co-operation in economic evolution, International Symposium „Experience.

Knowledge. Contemporary Challenges”, 1st Edition, „Romania at a Crossroad. From the past, towards the future”, „Artifex” University of Bucharest, December 14th-15th, Bucharest

3. Backer, D. (2017). Making the Co-operative School a Challenge Alternative: Social Reproduction Theory Revisited. Journal of Co-operative Studies, 50 (1), Summer 2017, 17-27

4. Birchall, J. and Hammond-Ketilson, L. (2009). Resilience of the Cooperative Business Model in Times of Crisis, Sustainable Enterprise Programme, International

Labour Offi ce, Job Creation and Enterprise Development Department. Geneva: ILO


5. Birchall, J., and Simmons, R. (2004). What Motivates Members to Participate in Co-operative and Mutual Businesses?. Annals of Public & Cooperative Economics,

75 (3), 465-495 6. Bontems, P., and Fulton, M. (2009). Organizational Structure, Redistribution and

the Endogeneity of Cost: Cooperatives, Investor-Owned Firms and the Cost of Procurement. Journal of Economic Behavior & Organization, 72 (1), 322-343

7. Borgen, S.O. (2004). Rethinking incentive problems in co-operative organizations. The Journal of Socio-Economics, 33, 383–393

8. Borzaga, C., Bodini, R., Carini, C., Depedri, S., Galera, G. and Salvatori, G. (2014). Europe in Transition: The Role of Social Cooperatives and Social Enterprises, Euricse Working Papers, 69|14

9. Cruceru, D. (2014). Cooperația în România. Istorie și actualitate, Editura Artifex, Bucureşti

10. Chloupková, J. (2002). European Cooperative Movement-Background and

common denominators. Unit of Economics Working Papers 2002/4

11. Hansen, M.H., Morrow, J.L. and Batista, J.C. (2002). The Impact of Trust

on Cooperative Membership Retention, Performance, and Satisfaction: An

Exploratory Study. The International Food and Agribusiness Management Review, 5 (1), 41-59

12. Levi, Y. and Davis, P. (2008). Cooperatives as the ”enfants terribles” of economics:

Some implications for the social economy. The Journal of Socio-Economics, 37

(6), 2178-2188

13. Lotti, R., Mensing, P. and Valenti, D. (2006). A co-operative solution. Resilience

report, Strategy and Business Magazine, 43, summer 2006

14. Mazzarol, T, Soutar, G. and Limnios, E. (2012). Member Loyalty in Co-operative

Enterprises: A Preliminary Assessment. 26th Annual ANZAM Conference, 5-7

December 2012, Perth WA

15. McCain, R. (2007). Cooperation and effort, resiprocity and mutual supervision

in worker cooperatives. In: Novkovic, S., Sena, V. (Eds.), Cooperative Firms in Global Markets: Incidence, Viability and Economic Performance, 10 (Advances

in the Economic Analysis of Participatory and Labor-Managed Firms), 185–204

16. Novkovic, S. (2008). Defi nig the co-operative difference. The Journal of Socio-Economics, 37 (6), 2168-2177

17. Novkovic, S. (2006). Cooperative business: the role of co-operative principles and values. Journal of Co-operative Studies, 39 (1), 5-16

18. Roelants, B., Dovgan, D., Eum, H. and Terrasi, E. (2012). The resilience of the cooperative model. How worker cooperatives, social cooperatives and other worker-owned enterprises respond to the crisis and its consequences. CECOP-CICOPA Europe.

19. Spear, R. (2002). The co-operative advantage, Annals of Public and Cooperative Economics, 71 (4), 507- 523

20. Torres Pérez, F. (2016). Co-operatives: Between State Control and the Collaborative Economy. Journal of Co-operative Studies, 49 (3), 5-12

21. Vieta, M. and Lionais, D. (2005). The Cooperative Advantage for Community Development. Journal of Entrepreneurial and Organizational Diversity, 1 (4)

22. *** Legea nr. 1 din 21 februarie 2005 privind organizarea şi funcţionarea

cooperaţiei, cu modifi cările și completările ulterioare


23. *** Ordonanţă de Urgenţă nr. 99 din 6 decembrie 2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului

24. *** http://www.aippimm.ro – Ministerul pentru mediul de afaceri, comerț și antreprenoriat

25. *** http://www.ucecom.ro - Uniunea Națională a Cooperației Mestesugărești -

UCECOM

26. *** https://ica.coop - International Co-operatives Alliance 27. *** http://www.ies.org.ro – Institutul de Economie Socială 28. *** www.insse.ro – Institutul Național de Statistic

Rolul cooperaiei meteugăreti în evoluia i creşterea …...muncă, pentru producerea de bunuri și...

Documents

Transcript of Rolul cooperaiei meteugăreti în evoluia i creşterea …...muncă, pentru producerea de bunuri și...