Cap. II Îngrijiri generale

2.1. Internarea pacientului în spital

Internarea pacientului în spital se face pe baza biletului de internare emis de către medicul de

familie, iar cazurile de urgenţă se internează fără bilet de trimitere. Pacienţii se pot prezenta singuri

sau însoţiţi la serviciul de urgenţă, sau pot fi transportaţi cu autosanitara de urgenţă, în cazurile

grave.

Pacienţii internaţi sunt înscrişi la biroul serviciului de primire în registrul de internări, pe

baza cărţii de identitate. Tot aici, se completează foaia de observaţie clinică, ea fiind dosarul

bolnavului pe perioada internării, document medico-legal, ştiinţific şi de gestiune. În ea se înscriu

date fixe, date variabile, date clinice, examinări paraclinice, evoluţie, tratament.

Pacienţii vor fi examinaţi de către medicul de gardă. Se va acorda ajutor atât medicului cât şi

pacientului în cursul examinării clinice, scutindu-l astfel pe acesta din urmă de eforturi fizice. De

asemenea se va contribui la crearea unui climat favorabil între pacient şi medic, se va face accesibilă

medicului, explorarea tuturor regiunilor organismului, servindu-i şi instrumentar necesar, dacă este

cazul. Acest ajutor este indispensabil în cazul pacienţilor grav bolnavi.

2.2. Asigurarea condiţiilor de spitalizare

Asistenta medicală are un rol important în asigurarea condiţiilor de mediu favorabile în

salonul bolnavului. Astfel:

- Saloane luminoase, bine aerisite, fără curenţi de aer, suficient incălzite (18-20ºC). În cazul

bolnavilor cu afecţiuni bronşice inflamatorii temperatura salonului va fi mai ridicată şi

umidificată;

- Asistenta va asigura aerisirea care va fi continuă, dacă vremea o va permite, sau deschide

deschide ferestrele de mai multe ori pe zi pentru împrospătarea aerului, bolnavul fiind bine

învelit;

- Va avea grijă să evită măturatul uscat, se folosesc aspiratoarele sau ştergerea umedă;

- Repartizarea bolnavilor: cei cu îmbolnăviri cu caracter infecţios vor fi internaţi în saloane

separate;

25

- Psihoterapia este foarte importantă, mai ales în cazul crizelor cu tablouri dramatice care pun

în pericol viaţa bolnavului;

2.3. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative

Una dintre atribuţiile asistentei medicale care îşi desfăşoară activitatea lângă persoana

bolnavă este urmărirea funcţiilor vitale şi vegetative şi a apariţiei unor schimbări în starea

bolnavului.

Se măsoară şi se notează temperatura (dimineaţa şi seara), pulsul, TA, diureza şi la indicaţia

medicului, respiraţia şi scaunul. Observarea apariţiei unor schimbări în starea bolnavului trebuie

semnalată medicului.

2.4. Rolul asistentei medicale în administrarea medicamentelor

Una din sarcinile cele mai importante ale asistentei este administrarea medicamentelor.

Medicamentele sunt substanţe utilizate cu scopul de a preveni, a ameliora sau a vindeca

bolile. Acţiunea lor asupra organismului depinde în primul rând de structura lor chimică, dar o

importanţă aproape tot atât de mare o au şi doza administrata, precum şi calea de administrare.

Astfel, aceeaşi substanţă poate să acţioneze ca aliment, medicament sau toxic, după

cantităţile în care a fost introdusă în organism.

Vitaminele şi mineralele intră în raţia obişnuită de alimente, constituind şi substanţe

alimentare obişnuite.

Dacă lipsesc din organism, ele vor fi administrate sub formă de medicamente. Administrarea

lor în doze exagerate dă naştere la tulburări grave ca : hipervitaminoza, tulburări în metabolismul

mineral, care pot duce la moarte.

Diferenţa acţiunii lor asupra organismului este în funcţie de dozele de administrare.

Din aceste motive la fiecare medicament se va deosebi:

-doza terapeutică, adică doza utilizată pentru obţinerea efectului terapeutic dorit, fără ca prin

aceasta sa se producă vreo acţiune toxică, asupra organismului;

-doza maximă, doza cea mai mare suportată de organism, fără să apară efecte toxice

reacţionale;

26

-doza toxică, cantitatea care introdusă în organism, provoacă o reacţie toxică, periculoasă

pentru organism;

-doza letală, doza care omoară omul;

Toate medicamentele sunt prescrise de medic ţinând seama de cele arătate mai sus, asistenta,

care administrează aceste medicamente, trebuie să aibă o serie de cunoştinţe asupra medicamentelor,

pentu a nu transforma efectul lor într-o otravă cu acţiune ireversibilă.

2.5. Rolul asistentei medicale în organizarea şi desfăşurarea vizitei medicale

În vederea efectuării vizitei, asistenta medicală:

- va aerisi camera înaintea vizitei, va avea grijă ca toate foile de observaţie să fie la

patul bolnavului, bolnavul să se afle la pat, să aibă lenjerie de pat şi de corp curate.

- Toate urinarele şi bazinetele aflate în salon vor fi curate înainte de sosirea medicului

- În timpul vizitei medicale asistenta asigură liniştea în salon şi pe hol.

- Informează medicul asupra stării generale şi comportamentul bolnavilor în cursul

perioadei de timp care a trecut de la vizita anterioară menţionând eventualele

manifestări neobişnuite observate în cursul supravegherii.

- După terminarea vizitei asistenta totalizează sarcinile pe care le-a notat în caietul ei.

2.6. Externarea pacientului

La externarea pacientului se va aşeza în ordine documentaţia pacientului pe care o va pune la

dispoziţia medicului în vederea formulării epicrizei.

-        se va anunţa familiei pacientului data de externare a acestuia cu o zi înainte. Dacă

pacientul nu are aparţinători va fi trimis acasă cu o autosanitară;

-        se va asigura pacientului alimentaţia până în ultimul moment;

-        se va aprofunda cu pacientul indicaţiile primite de la medic, cuprinse în biletul de

externare şi se va verifica dacă acesta şi-a însuşit în mod corespunzător tehnicile necesare

pentru continuarea tratamentului la domiciliu;

-        se vor da lămuriri şi detalii atente asupra îngrijirilor speciale de igienă;

-        se va însoţi pacientul până la magazia de efecte, unde se va ajuta să-şi primească hainele

pe baza bonului personal. La plecare se anunţă pacientul când să se prezinte la control.

27