Rolul Asistentei in Ingrijirea Pacientului cuLitiaza RenalaAcest curs prezinta Rolul Asistentei in Ingrijirea Pacientului cu Litiaza Renala.In acest PDF poti vizualiza cuprinsul si bibliografia (daca sunt disponibile) si aproximativ doua pagini dindocumentul original.Arhiva completa de pe site contine un fisier, intr-un numar total de 93 pagini.Fisierele documentului original au urmatoarele extensii: doc.

CuprinsPARTEA GENERALĂ 41. Anatomia aparatului urinar 51.1. Anatomia rinichiului. 51.1.1. Structura rinichiului. 51.1.2. Vascularizaţia şi inervaţia rinichilor 51.1.3. Explorarea rinichiului 61.1.4. Căi de acces 71.2. Anatomia caliciilor şi pelvisului renal 71.3. Anatomia ureterului 81.3.1. Generalităţi 81.3.2. Structura ureterelor 81.3.3. Anatomie chirurgicală 91.3.4. Raporturile ureterului. 91.3.5. Vascularizaţia şi drenajul limfatic 101.3.6. Inervaţia ureterului. 101.3.7. Anatomie aplicată. 111.3.8. Explorare. 111.3.9. Căi de acces 111.4. Anatomia vezicii urinare 111.5. Anatomia uretrei 122. Etiopatogenia litiazei ureterale 122.1. Litogeneza 122.2. Factorii de risc locali suplimentari pentru apariţia litiazei urinare 142.3. Compoziţia chimică a calculilor urinari 143. Diagnosticul litiazei urinare 153.1. Clinica litiazei urinare 153.1.1. Durerea 153.1.2. Hematuria 173.1.3. Infecţia urinară 173.1.4. Nefromegalia 173.1.5. Insuficienţa renală 173.1.6. Anuria litiazică 173.1.7. Tulburări micţionale 183.2. Diagnosticul clinic 183.2.1. Anamneza 183.2.2. Examenul clinic 183.3. Diagnosticul paraclinic 193.3.1. Investigaţii imagistice 193.3.2. Examene biologice 194. Complicaţiile litiazei ureterale 20

4.1. Anuria obstructivă 204.2. Infecţiile urinare 214.2.1. Pielonefrita acută (PNA) 214.2.2. Pionefroza 224.2.3. Şocul toxico-septic 234.3. Insuficienţa renală acută 244.4. Insuficienţa renală cronică 255. Tratamentul litiazei ureterale 265.1. Nefrolitotomia percutanată 265.2. Ureteroscopia retrogradă şi anterogradă 275.3. ESWL-extracorporeal shock waves lithotrlpsy 305.4. Ureterolitotomia 315.5. Nefrectomia 315.6. Tratamentul în urgenţă 32PARTEA SPECIALĂ 341. Introducere 351.1. Ureteroscopia retrogradă- tehnică chirurgicală 351.2. Ureterolitotomia- tehnică chirurgicală 412. Scopul lucrării 433. Material şi metodă 444. Rezultate 504.1. Numărul total de cazuri de litiază ureterală internate în perioada2008-2009 504.2. Repartiţia pacienţilor în funcţie de sex 514.3. Repartiţia pacienţilor pe grupe de vârstă. 524.4. Repartiţia pacienţilor în funcţie de mediul de provenienţă. 554.5. Clasificarea pacienţilor în funcţie de APP de litiază urinară. 564.6. Clasificarea pacienţilor în funcţie de AHC de litiază urinară. 574.7. Clasificarea pacienţilor în funcţie de simptomatologie, durerea pelvină. 584.8. Clasificarea pacienţilor în funcţie de tulburările micţionale. 594.9. Clasificarea pacienţilor în funcţie de prezenţa hematuriei. 604.10. Clasificarea pacienţilor în funcţie de investigaţia paraclinicăîn urma căreia s-a diagnosticat litiaza ureterală. 614.11. Clasificarea litiazei ureterale în funcţie de sediul calculului. 624.12. Clasificarea pacienţilor în funcţie de localizarea calcululuila nivelul ureterului drept sau stâng. 644.13. Clasificarea pacienţilor în funcţie de compoziţia chimică a calculului. 654.14. Clasificarea pacienţilor în funcţie de tratamentul ales. 694.15. Clasificarea pacienţilor în funcţie de prezenţa hidronefrozeisecundară litiazei ureterale. 704.16. Repartiţia pacienţilor în funcţie de tehnica terapeuticărealizată la Ureteroscopia retrogradă. 744.17. Repartiţia pacienţilor în funcţie de endoprotezarea ureterală. 754.18. Durata operaţiei. 764.19. Repartiţia pacienţilor în funcţie de complicaţiile postoperatorii. 844.20. Clasificarea pacienţilor în funcţie de rata de succes a tratamentului. 875. Discuţii 886. Concluzii 917. Bibliografie 92

ExtrasPARTEA GENERALĂ

= Comentarea datelor din literatură =

1. Anatomia aparatului urinar

1.1. Anatomia rinichiului.

1.1.1. Structura rinichiului.

Rinichii sunt organele care produc urina. Ei sunt indis¬pensabili vieţii.

Rinichii sunt în număr de doi. Uneori, unul din rinichi poate lipsi, fapt foarte important de cunoscut îneventualitatea unei nefrectomii. Se înţelege că în acest caz rinichiul unic nu poate fi extirpat, chiar dacă eleste bolnav. S-au descris, de asemenea, cazuri de rinichi supranumerari.

Studiul structurii rinichiului se face pe o secţiune fron¬tală, condusă prin marginea lui laterală. Se observăcă rinichiul posedă la exterior o capsulă fibroasă, sub care se află parenchimul renal, format la rândul luidintr-o substanţă periferică, numită corticală şi o substanţă profundă, numită medulară. Parenchimuldelimitează o cavitate, sinusul renal, care conţine elementele pediculului renal.

Parenchimul renal, la examenul macroscopic, apare format din două substanţe: medulara şi corticala,diferite atât prin originea lor embriologică cât şi prin organizarea morfologică şi funcţională.

Medulara rinichiului (Medulla renalis) este situată profund. Ea este discontinuă şi este formată din maimulte fragmente, piramidele renale, înconjurate din toate părţile de corticală. Piramidele renale Malpighi(Pyramides renales) sunt nişte formaţiuni tronconice sau piramidale, cu o bază (Basis pyramidis) orientatăspre marginea laterală, convexă, a rinichiului şi un vârf, papila renală (Papillaa renalis) care proemină însinusul renal. Papila dă inserţie unui caliciu mic şi prezintă 10-20 de orificii papi¬lare (Foramina papillaria),porii urinari sau papilari. Pe papila piramidelor compuse, numărul orificiilor se ridică la 30-80.

Corticala rinichiului (Cortex renalis) are o culoare brună gălbuie sau cenuşie, cu un aspect granulatdeter¬minat de prezenţa unor corpusculi roşiatici, glomerulii renali. Ea este mai friabilă decât medulara şiare o con¬sistenţă mai redusă. Corticala constituie o substanţă continuă, în care sunt incluse piramidelerenale, pe care ea le înveleşte din toate părţile ca o manta. [41]

1.1.2. Vascularizaţia şi inervaţia rinichilor.

Arterele (Arteriae renales). Rinichii primesc arterele renale (A. renalis), ramuri puternice ale aorteiabdominale. Capsula adipoasă are o irigaţie separată de cea a rinichiului. Există o singură arteră renalăpentru fiecare rinichi, dar se întâlnesc frecvent variante ale ei. Deoarece aorta abdominală este situată lastânga liniei mediane, artera renală dreaptă este mai lungă decât cea stângă. Ambele artere sunt situatede obicei înapoia venelor renale corespunzătoare lor. În vecinătatea hilului, artera se împarte în modobiş¬nuit în cinci ramuri terminale: patru ramuri sunt aşezate prepielic (adică înaintea pelvisului renal) şiuna este retropielică (ea trebuie evitată în pielotomia posterioară). Circulaţia arterială a rinichiului esteterminală.

Arterele capsulei adipoase. În capsula adipoasă a rinichiului se găseşte o arcadă arterială şi una venoasă,care provin din anastomozarea unor numeroase vase sangvine. Artera renală trimite ramurile principale,care ajung la capsula adipoasă, trecând pe faţa anterioară şi pe cea posterioară a rinichiului. Se adaugăramurile arterelor interlobulare, care aşa cum am arătat, străbat capsula fibroasă şi stabilesc legături cuarcada perirenală. Aceste ramuri se anastomozează în capsula adipoasă cu colateralele accesorii, subţiri,ale arterelor frenice infe¬rioare, testiculare sau ovariene, mezenterice superioare, lombare şi suprarenale.Aceste anastomoze au importanţă în stabilirea unei circulaţii colaterale, complementare, în cazul unui

obstacol pe artera renală.

Venele rinichiului (Venae renales) au o dispoziţie asemănătoare cu cea a arterelor; totuşi ele prezintă şiunele diferenţe care trebuie semnalate. Ca şi în cazul arterelor, se descriu vene ale paren¬chimului şivene ale capsulei adipoase. La nivelul parenchimului venele formează un arc venos suprapiramidalcontinuu, constituit din venele arcuate (Venae arcuatae) legate între ele prin anastomoze. La aceastăarcadă suprapiramidală se adună sângele din rinichi prin vene descendente şi ascendente. Reiese din celeexpuse, că circulaţia venoasă a rinichiului nu este terminală, aşa cum este cea arterială, şi că întrediferitele teritorii venoase renale există comunicări.

Datele asupra limfaticelor rinichilor sunt contradictorii. Glomerulii nu au vase limfatice. Prezenţa înparenchim a unor vase limfatice cu perete propriu este foarte îndoielnică. Singurele capilare limfaticeadevărate se găsesc perivascular (în jurul arterelor şi venelor). Se descriu trei curente: 1. Limfaticeleprofunde ar apărea sub forma unor colectoare în sinusul renal; ele însoţesc vasele sangvine şi au petraiectul lor noduri intercalare mici şi puţine. 2. Sub capsula fibroasă se găseşte un plex limfatic superficialcare comunică cu limfaticele corticale. 3. În capsula adipoasă se află al treilea plex limfatic, anastomozatcu precedentul. În final, limfaticele rinichilor ajung la nodurile lombare aortice, pentru rinichiul stâng, şi lanodurile lombare cave, pentru rinichiul drept. [41]

Nervii rinichiului sunt de natură vegetativă. Ei provin din: ganglionii celiac, mezenteric superior şiaorticorenal; din splanhnicul mic (fibre directe) şi mare; din lanţul sim-patic. Se găsesc şi fibre vagale. Ceamai mare parte a fibrelor abordează rinichiul împreună cu artera renală, sub forma plexului renal (Plexusrenalis); acesta conţine mici ganglioni (Ganglia renalia). Fibrele nervoase ajung până la nivelul glomerulilorşi a aparatului juxtaglomerular (bogat inervat), a tubilor renali şi a capsulei fibroase. Nervii au o acţiunevasomotorie reglând debitul sangvin intrarenal; întrebarea dacă au şi o acţiune directă secretorie rămâneîncă deschisă. [41]

1.1.3. Explorarea rinichiului.

Explorarea rinichiului se face clinic şi chirurgical.

Explorarea clinică. Dată fiind situaţia sa profundă, rinichiul normal nu poate fi palpat. Devine palpabil unrinichi patologic, mărit (cancer, tuberculoză ş.a.), cât şi un rinichi mobil. Palparea se face cu o singurămână sau cu amândouă. Explorarea clinică se face mai ales prin explorarea funcţiei globale a rinichiului(examenul fizic şi chimic al urinei şi al sângelui). Radiografia ne poate arăta prezenţa calculilor. Scintigrafiarelevă starea parenchimului renal. Prin puncţie biopsică transcutanată se recoltează ţesut renal de la omulviu în vederea efec-tuării examenului histopatologic. Menţionăm şi ecografia.

Explorarea chirurgicală constă în examenul direct al rinichiului, care a fost evidenţiat prin lombotomie şiapoi mobilizat din loja renală. Se palpează consistenţa, se apreciază dimensiunile şi eventualele modificărimorfologice şi se pătrunde cu degetul în hil spre a se explora şi sinusul renal. Uneori, chirurgul este obligatsă despice rinichiul de-a lungul zonei paucivasculare (nefrotomie) pentru a avea acces mai larg asuprasinusului şi a pelvisului renal. [41]

1.1.4. Căi de acces.

Calea de acces obişnuită asupra rinichiului este cea lombară. Incizia merge de-a lungul masei comunesacro-spinale, apoi se încurbează înainte, paralel cu creasta iliacă. Se secţionează planurile succesive pânăla loja renală. Pentru a avea un acces mai larg asupra rinichiului, se poate secţiona ligamentul arcuatlateral, având însă mare grijă pentru a nu deschide recesul pleural costodiafragmatic.

Calea de acces abdominală permite abordarea rinichiului prin laparotomie.

Calea extraperitoneală duce la rinichi prin spaţiul extraperitoneal. Se incizează până la peritoneu pereteleabdominal antero-lateral, lateral de muşchiul drept abdominal. Se decolează apoi peritoneul până larinichi. [41]

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Documentul complet de 93 pagini il poti citi daca il descarci din Biblioteca.RegieLive.ro

Bibliografie1. Abrahams HM, Stoller ML „The argument against the routine use of ureteral access sheaths.” Urol Clin NAm 2004; 31:83-7. [1] 2. Afane JS, Olweny EO, Bercowsky E, Sundaram CP, Dunn MD, Shalhav AL,McDougall EM, Clayman RV. „Flexible ureteroscopes: a single center evaluation of the durability andfunction of the new endoscopes smaller than 9Fr.” J Urol 2000. [2] 3. Auge BK, Munver R, Kourambas J,Newman GE, Preminger GM. „Endoscopic management of symptomatic caliceal diverticula: a retrospectivecomparison of percutaneous nephrolithotripsy and ureteroscopy. “ J Endourol 2002; 16(8):557-63. [3] 4.Baldwin DD, Beaghler MA, Ruckle HC, Poon MW, Juriansz GJ. „Ureteroscopic treatment of symptomaticcaliceal diverticular calculi.” Tech Urol 1998; 4(2):92-8. [4] 5. Batter SJ, Dretler SP. „Ureterorenoscopicapproach to the symptomatic caliceal diverticulum.” J Urol 1997 ;158(3 Pt 1):709-13. [5] 6. Buchholz NP,Biyabani R, Sulaiman MN, Talati J. „Urolithiasis in pregnancy a clinical challenge.” Eur J Obstet GynecolReprod Biol 1998; 80(l):25-9. [6] 7. Busby JE, Low RK. „Ureteroscopic treatment of renal calculi.” Urol ClinN Am 2004; 31:89-98. [7] 8. Chen GL, Bagley DH. „Ureteroscopic surgery for upper tract transitional-cellcarcinoma: omplications and management.” J Endourol 2001;15:399-404. [8] 9. Chong TW, Bui MH, FuchsGJ. „Calyceal diverticula. Ureteroscopic management.” Urol Clin North Am 2000; 27(4):647-54. [9] 10.Ciomu N. “Ureterul, Vezica urinară, Uretra. „Bucureşti. Editura Cermaprint 2005; 52-72, 82-97. [10] 11.Cybulski PA, Joo H, Honey RJ. „Ureteroscopy: anesthetic considerations.” Urol Clin North Am2004;31(l):43-7. [11] 12. Fernandez F, Nahon O, Combes F, Delaporte V, Lechevallier E, Coulange C.„Treatment of inferior caliceal stones by flexible ureteroscopy.” Prog Urol 2005;15(4):636. [12] 13.Geavlete P, Cauni V, Niţă G, Mirciulescu V. „Stripping-ul ureteral - complicaţie majoră a ureteroscopiei -tentative endoscopice de rezolvare.” AI IX-lea Simpozion Naţional de Endourologie, Oradea, 12-15 mai1999:17. [13] 14. Geavlete P, Georgescu D, Cauni V, Mirciulescu V, Nita G. „Negocierea orificiului ureteral -aspecte de tehnica, incidente, complicaţii.” Revista Română de Urologie 2005. [14] 15. Geavlete P,Multescu R, Cauni V, Georgescu D, Geavlete B. „Particularities of flexible ureteroscopic approach intreatment of upper urinary tract lithiasis.” Urology 2007; 70 (Supl.3A):179. [15] 16. Geavlete P, MultescuR, Georgescu D. „Flexible ureteroscopic approach in upper urinary tract pathology.” Chirurgia 2006;101(5):497-503. [16] 17. Geavlete P, Multescu R, Geavlete B. „Influence of pyelocaliceal anatomy on thesucces of flexible ureteroscopic approach.” J Endourol 2007; (Supl.l):A79. [17] 18. Geavlete P, Multescu R,Niţă Gh, Mirciulescu V, Cauni V. „Ureteroscopia flexibilă retrogradă în tratamentul litiazei renale.” RevistaRomână de Urologie, 2005; 2(4): 29-34. [18] 19. Geavlete P, Multescu R, Georgescu D. „Flexiblenephroscopy for upper urinary tract pathology.” Chirurgia 2007;102(2):191-6. [19] 20. Geavlete P, Niţă Gh,Mirciulescu V. „Modalitate ureteroscopică de dezobstrucţie a sondei Dormia fixate.” Al X-lea SimpozionNaţional de Endourologie, Tg.Mureş, 10-13 mai 2000, A12, 21. [20] 21. Georgescu D, Geavlete P,Mirciulescu V, Niţă G, Geavlete B. „Double J indwelling: to do or not do to? Experience on 1354uncomplicated ureteroscopies.” J Endourol 2007; 21(Supl.l):A252. [21] 22. Hafron J, Fogarty JD, Boczko J,Hoenig DM. „Combined ureterorenoscopy and Shockwave lithotripsy for large renal stone burden: analternative to percutaneous nephrolithotomy?” J Endourol 2005;19(4): 464-8. [22] 23. Harmon WJ, SershonPD, Blute ML, Patterson DE, Segura JW. „Ureteroscopy : current practice and long-term complications.” JUroll997; 157:28-32. [23] 24. Johnson GB, Portela D, Grasso M. „Advanced ureteroscopy: wireless andsheathless.” J Endourol. 2006 Aug;20(8):552-5. [24] 25. Jung H, Norby B, Osther PJ. „Retrograde intrarenalstone surgery for extracorporeal shock wave lithotripsy-resistant kidney stones.” Scand J Urol Nephrol2006;40(5):380-4 . [25].

Imagini din documentul complet:

Mai multe detalii se gasesc in pagina documentului din Biblioteca.RegieLive.ro