Robinson Crusoe este indescutabil un personaj simbol al literaturii universale. Un aventurier sânge-pur, ce nu reuşeşte să-şi găsească locul în confortul firesc al vieţii, îsi ia destinul în mîini şi pleacă de acasă în căutarea unui nu ştiu ce, spre un nu ştiu unde, hazardîndu-se astfel într-o poveste deopotrivă captivantă, fascinantă. Supravieţuitorul a 28 de ani de solitudine pe o insula virgină înfăţişează pentru mulţi un ideal – oare nu ne-am închipuit nicicînd într-o astfel de ipostază, drept unici guvernatori ai unei insule tropicale cu vegetaţie luxuriantă, trăind o viaţă tihnită şi sărăcită de stres şi griji?Daniel Defoe izbuteşte să închipuie – şi asta în urmă cu circa 3 secole, cea mai reputată poveste cu naufragiaţi, “a unei vieţi plină de aventuri, o viaţă cîrmuită de voia providenţei şi atît de variată, cum nu se gasesc multe pe lume”.O carte pe care e inutil să o propun spre lectură, fiindcă se recomandă de la sine. Păcat însă de cei în mîinile cărora acest titlu nu se opreste, fiindcă nu vor putea discerne între originalitatea rîndurilor sale şi imitaţiile inspirate de soarta lui Robinson Crusoe, a naufragiatului în genere. Doar citind-o vom naufragia, la rîndul nostru, din gălagia unui ocean mirean, citadin şi agasant în acalmia unei oaze de aventuri inegalabile. Filele acestui roman depanate în copilarie trezesc aceleaşi fantezii şi în împovarata maturitate, însă în timpul acesteia din urmă o asemenea deconectare literara poate fi savurată cu o mai mare poftă, reactualizînd-o şi privind-o drept un suvenir binemeritat al copilului din noi.

Robinson Crusoe s-a nascut în anul 1632, în oraşul York, intr-o familie cumsecade, avand 2 frati.La 19 ani, împotriva voinşei părinţilor şi prin dorinţa de aventuri, împreună cu un prieten, a fugit de acasă îmbarcîndu-se pe un vas.Această navă a naufragiat lîngă Yarsmouth, însă echipajul a fost salvat de o altă navă. Cu timpul, Crusoe a uitat suferinţele îndurate şi s-a îmbarcat pe corabia unui capitan cu care s-a înţeles foarte bine şi care i-a dat primele noţiuni de navigaţie şi matematică.Aceştia au pornit spre Guineea de unde Robinson a venit cu nişte bani strînşi, hotarîndu-se să continue negustoria pe coastele Guineei. El s-a îmbarcat într-o corabie,iar în apropiere de insulele Canare, a fost capturat de o navă cu piraţi mauri din Sallee, devenind robul lor.Cîstigînd încredere a facut rost de o barcă şi păcălind pe cei doi slujitori a-i stăpînului a plecat pe mare, scăpînd.Pe Moley l-a aruncat în apă şi a continuat spre sud navigarea pînă cînd au întîlnit un vas portughez, care i-a dus în Brazilia, căpitanului devenindu-i foarte recunoscător.În această ţară,Robinson l-a vîndut pe Xury şi a devenit cultivator din banii strînşi.

Noul cultiavtor avea ca vecin un om de origine engleză,Wells, cu care s-a împrietenit.Prin dorinţa lui de îmbogatire, a plecat în Guineea, în funcţia de capitan al vasului pentru a cumpăra negri, revenindu-i jumatate din ei.Corabia a fost prinsă într-o furtună îngrozitoare, ea naufragiind pe o insulă pustie.Noaptea aceea a fost de coşmar pentru Robinson, deoarece nu ştia dacă să se ferească de fiare sau sălbatici.Dimineţa a înotat pînă la corabie şi şi-a găsit de mîncare, puşti,îmbracăminte şi multe alte necesare, corabia scufundîndu-se.În primele zile pe insulă, a început să îşi facă un jurnal zilnic şi începe construirea unei locuinţe,descoperind că pe acel pămînt pot creşte grîne.După ce şi-a dat seama că este norocos că a supravieţuit,a început să fie foarte credincios, găsind în barcă Sfînta Scriptură.Robinson a început să cerceteze insula,gasind un loc cu tutun, lămîi, trestie de zahar, struguri sălbatici, însă nici o urmă de om.În altă parte a insulei a găsit o broască ţestoasă pe care a mîncat-o, alături de păsări marine. A început să-şi construiască o colibă, masă, scaune, mobilă şi chiar o barcă. Pentru a-şi asigura hrana a început să îmblanzească capre, să culeagă struguri, să semene cereale şi să vîneze. Ca tovaraş de vorbă şi-a găsit un papagal pe care l-a învăţat să vorbească.Pentru a nu uita nimic din întîmplările zilnice şi-a făcut un jurnal, iar pe o scîndură un calendar pe care îşi însemna lunile, zilele şi anii.Robinson Crusoe domesticeşte animale, munceşte pămîntul, practică olăritul şi croitoria, îşi face o barcă şi explorează insula, repetînd astfel, pe parcursul a cei 28 de ani de singuratate, experienţa civilizatoare a umanităţii.Tot Robinson este cel care va salva de la moarte un sălbatic, pe care îl va boteza Vineri şi îl va educa. Între el şi Vineri se stabilesc raporturile patriarhale dintre un stapîn şi slugă credincioasă.Soseşte şi momentul mult asteptat, părăsirea insulei. Eroul nostru reuşeşte să-l salveze de la moarte pe căpitanul unui vas, al cărui echipaj se răzvrătise. Căpitanul, după înăbuşirea revoltei, îşi ţine promisiunea şi, la 19 decembrie 1686, Robinson Crusoe este îmbarcat pe vasul englez şi readus în patrie. Dar defapt ca sursă de inspiraţie pentru formarea personajului Robinson Crusoe Daniel Defoe foloseşte perepeţiile unui marinar scoţian pe nume Alexander Selkirk. Majoritatea istoricilor vremii sunt de acord că, înainte de toate, Daniel Defoe a fost un fin ascultător şi culegător de istorii marinăreşti care, la acea vreme, în plină epocă a colonizărilor, circulau din abundenţă prin tavernele Londrei. Acolo avea să-l întîlnească pe adevăratul Robinson Crusoe, corsarul de origine scoţiană, Alexander Selkirk. Alexander Selkirk (1676 - 13 decembrie 1721) a fost un marinar scoţian care a trăit patru ani pe o insulă de lângă Chile şi a servit drept inspiraţie pentru romanul

Robinson Crusoe a lui Daniel Defoe. S-a născut în satul Lower Largo din regiunea Fife. În 1703 a plecat într-o expediţie pe vasul exploratorului englez William Dampier (1651 - 1715), care a fost primul om ce a circumnavigat de trei ori Pământul. Ulterior, perioada în care a stat singur pe insulă a fost între 1704 - 1708. A fost cel de al şaptelea fiu al unei prospere familii de tăbăcari. În ciuda educaţiei severe primită de la tatăl său, acesta avea să se dovedească un copil problematic, fiind autorul a numeroase infracţiuni şi acte pe care biserica le catalogase drept scandaloase. De altfel, în urma unei asemenea întîmplări, în care fusese acuzat de „expunere indecentă” în timpul slujbei religioase, Selkirk avea să îşi părăsească pentru totdeauna familia şi să se îmbarce pentru prima oara pe o corabie. Deşi puţini îi dădeau şanse de supravieţuire, se pare că viaţa de corsar îi pria de minune tînărului de numai 19 ani, cel care, opt ani mai tarziu, devenise unul dintre cei mai cunoscuti cîrmaci din flota engleză. Acesta avea să fie şi momentul în care Selkirk va primi comanda primei nave, galionul Cinque Ports, companionul navei de luptă Saint George, condusă la acea vreme de căpitanul William Dampier. Scopul expediţiei celor doi era acela de a captura şi de a prăda vasele spaniole care navigau în Oceanul Pacific, o metoda de îmbogăţire rapidă, des întîlnită la corsarii aflaţi în slujba guvernului Angliei din acea perioadă.