Riga Crypto şi lapona EnigelBaladă cultă

Ion Barbu

Inclusă în volumul „Joc secund”, poezia „Riga Crypto şi lapona Enigel” aparţine etapei de creaţie numită baladic-orientală. Subintitulată „baladă”, „Riga Crypto şi lapona Enigel” este caracterizată de însuşi autorul drept un „Luceafăr întors”, făcând trimitere la substratul simbolic al poemului său.

Structural, textul este alcătuit din 27 de strofe inegale în care epicul se împletește armonios cu liricul și dramaticul. Strofele sunt organizate în două părţi, fiecare dintre ele prezentând câte o nuntă: una reală, consumată, împlinită şi alta iniţiatică, neîmplinită, imaginară. Structura este aceea a poveştii în poveste/poveste în ramă şi aminteşte de cântecele vechi, medievale.

Titlul este alcătuit prin enumerarea a două nume proprii însoţite de substantive care fixează statutul dar şi originea membrilor cuplului: apelativul „riga” (rege, stăpân) în locul literarului „rege” sugerează o dimensiune arhaică; Crypto în greacă are înţelesul de criptic, ascuns, incifrat; lapona este locuitor al ţinuturilor nordice îndepărtate, iar Enigel- nume propriu exotic care în suedeză înseamnă „înger”.

Tema baladei este ilustrarea unei iubiri imposibile, deoarece fiintele care alcatuiesc cuplul fac parte din lumi diferite, incompatibile, Enigel apartinand regnului animal, iar ciuperca-regele Crypto- regnului vegetal.

Incipitul cuprinde dialogul dintre un „menestrel” (poet şi cântăreţ medieval) şi un „nuntaş fruntaş”, dialog ce pune în evidenţă motivul „nunţii”.(Nunta este un simbol în poezia barbiană, reprezentând comunicarea omului cu misterul existențial). La sfârşitul unei nunţi adevărate, „la spartul nunţii în cămară”, menestrelul este rugat să „zică” despre altă nuntă, fabuloasă – „cu Enigel şi riga Crypto”, povestea tristă, a unui cuplu nefericit care nu s-a putut împlini prin iubire. Cântarea menestrelului are sens parabolic („poveste alegorică cu cuprins religios sau moral; fabulă, alegorie”/ DEX), el trebuie să cânte, repetând ca într-un ritual „Cu foc l-ai zis acum o vară / Azi zi-mi-l stins, încetinel ”.

Scenariul liric se adresează unui lector inițiat, capabil să descopere în „pădurea de simboluri” semnificațiile unei alegorii despre misterul existențial. Lirismul constă în prezenţa secvenţelor din dialog în care personajele se autodefinesc (strofele15,16,17), din versurile sentenţioase (20, 25), din rugăminţile incantatorii ale lui Crypto, din ultima strofă realizată în manieră arhaică, populară și, nu în ultimul rând, prin natura sugestivă a limbajului care invită la o lectură reflexivă, inițiată.

Textul baladei actualizează un lirism obiectiv, o lirică a rolurilor.Scenariul epic ne surprinde cu o poveste delicată de dragoste neîmplinită, în care

Riga Crypto este simbol al increatului, al intelectului pur şi steril. El doreste să atragă fiinţa umană în hotarele sale, o capcană primejdioasă pentru Enigel, care-şi urmează drumul spre „nunta” solară.

Epicul este susţinut de naraţiunea specifică baladei şi de unele secvenţe epice: tehnica „povestirii în ramă”, prezenţa personajelor, portretizarea acestora. Regele ciupercă este un inadaptat, „sterp şi nărăvaş” în lumea lui umedă şi răcoroasă, ce nu vrea „să înflorească”. Lapona Enigel este prezentată într-o mişcare de transhumanţă. Întâlnirea celor doi se realizează în vis, când lapona poposeşte în poiană, „pe muşchiul crud”. Crypto îi face două oferte (fragi şi pe sine însuşi), chemând-o în lumea vegetală, dar fata refuză. Refuzurile sunt motivate prin două autoportrete: „eu mă duc să culeg/ Fragii fragezi mai la vale”, şi aspiraţia spre soare, patronul spiritual al lui Enigel şi al lumii umane („Mă închin la soarele înţelept”,

„Greu taler scump cu margini verzi/ De aur. Visu-i cercetează ”). Soarele îl surprinde şi-l pedepseşte pe Crypto, transformându-l în ciupercă otrăvitoare.

Dramaticul reiese din pasajele dialogate/dialogul este modul principal de expunere în opera dramatică,(strofele 6, 7, 8), precum şi din situația în care se află regele ciupercă, o situație de un dramatism înduioșător prin efortul pe care îl depune și neputinţa lui de a-şi atinge idealul, de a-și împlini visul.

Asocierea cu poemul eminescian „Luceafărul” se poate face la toate aceste niveluri de interpretare. Ca şi Eminescu, I. Barbu se foloseşte de procedeul alegoriei pentru a da înţelesuri simbolice poveştii sale. Crypto şi lapona Enigel sunt exponenţi a două lumi incompatibile. Corespondentul lui Hyperion este lapona, fiinţă raţională, echilibrată, care-și cunoaşte ţelul şi nu se abate de la ţinta ei, chiar dacă acest lucru înseamnă sacrificarea regelui ciupercă. Crypto este corespondentul fetei de împărat. El visează la depăşirea condiţiei, la accederea într-o lume superioară asemenea fetei îndrăgostite de o stea. Dacă fata îşi împlineşte visul în plan terestru găsind iubirea ideală, Crypto are o soartă crudă. El sfârşeşte tragic, într-un sacrificiu suprem, înălţarea sa fiind mult mai impresionantă decât a fetei eminesciene.

Poemul actualizează un lirism al măştilor, ca şi la Eminescu, în care obiectivarea eului liric este mai atenuată. Poetul este în spatele fiecărei măşti: el este menestrelul, dar şi Crypto, şi Enigel, pe rând, fiecare personaj, în înlănţuire epică, aşa cum Eminescu e Hyperion, Cătălin, Cătălina, Demiurgul sau fata de împărat.

Ca și la Eminescu, alegoria (povestea din poveste), cuprinde patru tablouri:- In primele doua tablouri, ca într-o expozițiune epică, sunt prezentați eroii baladei.

Antiteza soare – umbra relevă opoziția dintre conștient și inconștient. Regele și lapona aparțin unor lumi incompatibile. Factorul masculin este inferior celui feminin, motiv pentru care poemul a fost numit, chiar de catre autor, un luceafar intors.

- In al treilea tablou, dramatizat prin dialog, în plan oniric, sunt lansate cele două chemări/ispite ale „mirelui poienii” către fata care refuză, deși pare că-l iubește, conștientă de imposibilitatea nuntirii lor. Crypto o ispitește întai cu roadele pământului sau, apoi, cu chiar ființa sa. Refuzul fetei e dictat de latura umană intelectuală/ spirituală. Conștientă de destinul ei (cu „fântână în piept”), fata nu se abate de la drumul pe care a pornit, spre „roata alba”, metaforă ce trimite la discul solar, sugestie a idealului către care aspiră omul.

- Ultimul tablou surprinde consecințele acestor visuri absurde, care depășesc limitele universului din care eroul face parte: transformarea regelui ciupercă în plantă otrăvitoare, sub povara ucigătoare a soarelui.Secvența finală, lirică, proiectează întreaga poveste în mit: nebun este acela care

crede că-și poate depăși condiția, acela care nu a înțeles că aspirațiile sale depășesc limitele posibile în lumea sa. Condiția lui e tragică fiind menit să rătăcească prin lume cu cei care au îndrăznit la fel ca el.

„Riga Crypto şi lapona Enigel” este o poezie modernă prin simbolurile folosite (simbolistica dezvoltată a soarelui), prin împletirea limbajului arhaic şi popular cu cel neologic, prin construcţia textului, (apar strofe inegale, catrenul, sextina, dar şi strofa polimorfă), prin infuzia folclorului împletit cu romantismul german, care dau naştere unui lirism impur.

Ca și în „După melci”, I. Barbu transformă, prin intermediul alegoriei, în „Riga Crypto și lapona Enigel” experiența de inițiere în iubire într-o tulburatoare dramă a cunoașterii, poemul reflectând povestea eternă a omului, cu structura sa dilematică și cu destinul său tragic.

1099 cuvinte