rft.forter.rorft.forter.ro/sites/default/files/media/files/2015/Feb/... · 2015-02-28 · Maior Dan...

MaiorDan CRIŞAN

E D I T O R I A L

Despre menţinereavalorii resursei umane

Între activele unei organizaţii, cea mai de valoare este resursa umană, fie căvorbim despre costurile implicite realizării unei resurse umane valoroase, fiecă vorbim despre beneficiile implicite utilizării unei resurse umane valoroase.Pentru orice organizaţie, aserţiunea necesită re-evaluarea doctrinară, în sub-stanţă, depăşindu-se aparenta decupare a ideii din ansamblul unei ideologiiieftine. Într-o societate ca a noastră, în care finanţarea economică sprijină neîn-destulător organizaţiile sale de bază, orientarea către păstrarea şi, de ce nu,dezvoltarea resursei umane, pe niveluri de acţiune, devine prioritară în politi-cile organizaţionale. Astfel, membrii organizaţiilor nu se transformă în martoripasivi ai propriei destructurări organizaţionale. Aşadar, concentrarea costuri-lor spre realizarea resursei umane valoroase poate fi făcută, inclusiv prin com-primarea costurilor pentru alte resurse ale organizaţiei.

Armata, una dintre organizaţiile fundamentale ale societăţii româneşti, areparte, într-un prezent continuu, de insuficientă finanţare din partea societăţii,căreia îi este pilon de susţinere. Departe intenţia de a arunca vreo vină, în acestcontext, asupra societăţii româneşti, căreia, în continuare, armata îi va fi acelaşipilon de susţinere. Prezentul continuu la care făceam vorbire la începutul aces-tui paragraf nu poate să facă mai mult din punct de vedere strict al finanţării.Ceea ce se poate face însă de către armată este evitarea pericolului apariţieifatalităţii mioritice prin păstrarea şi, eventual, dezvoltarea resursei umane.Experienţa ultimilor zece ani a demonstrat că pe zona calităţii umane, armatanu s-a aflat pe direcţia „loviturii principale” a subfinanţării devenite cronice.

Potrivit doctrinei instruirii Armatei României, învăţământul militar, instrucţia,exerciţiile şi instruirea prin practicare formează pachetul complex din dinami-ca pregătirii individuale şi colective a organizaţiei. Standardizarea instrucţiei,orientarea pe misiuni a unităţilor şi experienţa acumulată la nivel instituţionalsunt vectori adiţionali care se regăsesc în constructul actual al resurselor umaneale armatei. Ceea ce se desprinde însă ca un fir roşu este ideea de dinamică aformării profesionale; în fapt, de permanentizare a instruirii militarilor români.

Factorul general şi determinant care poate păstra valoarea resurselor umane înorganizaţia militară este instrucţia făcută cu intensitate, flexibilitate şi imagina-ţie la niveluri mai puţin consumatoare de costuri: grupă, pluton, companie.

O altă pârghie necostisitoare – care reuşeşte să menţină concurenţa între struc-turi similare, întăreşte spiritul de grup intraorganizaţional şi aşează militariiîntr-un mediu combativ sănătos – este planificarea mai densă a competiţiiloraplicativ-militare, a concursurilor sportive, campionatelor între subunităţi şi aaltor tipuri de întreceri profesionale.

Ce se poate încă utiliza cu mai puţină zgârcenie de către comandanţi esteRegulamentul disciplinei militare, secţiunea recompense ale militarilor. Sepoate observa cu uşurinţă că, fără a demonetiza acest important instrumentaflat la îndemână, recompensarea măcar simbolică a celor mai buni militari nuîmpovărează unitatea, ci ajută la menţinerea standardului profesional la nive-lul pe care însuşi comandantul îl ordonă unităţii pe care o comandă.

De asemenea, presa militară, prin reprezentanţii săi locali sau naţionali, poatefi un mecanism uşor de folosit de către liderii militari în sprijinul creşteriisatisfacţiei profesionale a militarilor virtuoşi din subordine.

n O A M E N I S U B A R M E

● De la „albastru justiţie”la „mozaic deşert ” 80Maior Sorin HOMEAG

● Misiunea înAfganistan – încununa-rea eforturilor instruiriicontinue 84Maior Adrian JIANU

● Campioana„Scorpionilor Galbeni”din Afganistan 87Maior Sorin HOMEAG

● Omagiu sublocotenentului (p.m.)Ionel GheorghiţăDrăguşanu 82Maior Sorin CONSTANTINESCU

● O pasiune de familie:„însufleţirea” hârtiei 88Maior Adrian JIANU

● Instructor pentru tanchiştii afgani 90Maior Dan CRIŞAN

● Competiţia celor maiinstruiţi luptători 93Maior Ion Adrian CURIMAN

n A L M A M A T E R● Ceremonie de înălţare în grad, la Sibiu 111Maior Ion Adrian CURIMAN

Academia Forţelor Terestre din Sibiu a organizat vineri, 26 iulie 2013,

festivitatea de înălţare în grad a celor 262 absolvenţi ai promoţiei 2013

„Aurel Vlaicu – 100”.

● Menţiuni la olimpiadele şcolare,faza naţională 98Daniela FILIMON

● Colegiul Militar Liceal „MihaiViteazul” a reprezentat România lacea de-a 50-a EUROPEADĂ 99Daniela FILIMON

● Finanţare pentru un nou proiect„Comenius” 100Profesor Paraschiva FĂRCAŞ

● Proiectul „Astăzi aleg să zâmbesc!” 101Profesor Delia SFETCU, Daniela FILIMON

● Colegiul militar câmpulungean premiat la Palatul Parlamentului 102Profesor Monica BUCULEI

● Mesaj pentru promoţia „Aurel Vlaicu”104Profesor Monica BUCULEI

● La Colegiul Militar Liceal „DimitrieCantemir” s-au numărat „bobocii” 106Colonel Dragoş ANGHELACHE

● O altfel de întoarcere la rădăcini 110Graţiela MIHĂESCU

● Noul an universitar la Academia ForţelorTerestre 112Maior Radu DINU

● Şefii de promoţie ai colegiilor militareliceale au depus jurământul la AcademiaTehnică Militară 114Maior Dan CRIŞAN

• În sunetul muzicii militare 121Colonel Dragoş ANGHELACHE

• Muzică folk în capitala Romanaţiului 124Colonel Dragoş ANGHELACHE

• „Veteranii” festivalului au urcat pe scenă 129Colonel Dragoş ANGHELACHE

• „Dependenţii de folk”, pe podiumul festivalului 131Colonel Dragoş ANGHELACHE

• „La oglindă” – un festival de tradiţie 132Maior Ion Adrian CURIMAN

• Din neguri de timp uitate (6) 136Rozalia MUREŞAN

• Rafturi, cărţi, amintiri... 140Locotenent-colonel Cezar PÂRLOG

n S P O R T

● Atleţii cantemirişti pe podiumulînvingătorilor 144

Graţiela MIHĂESCU

● Campion la tenis de masă, în Camp Apache 145Maior Sorin HOMEAG

● Olimpiada de Vară a SportuluiMilitar Liceal, la a XLI-a ediţie 146Maior Ion Adrian CURIMAN

● Alpiniada Vânătorilor de Munte,ediţia a X-a 152Maior Dan CRIŞAN

În data de 15 iulie 2013, la Predeal, în cazarma

Batalionului 21 Vânători de Munte „General Leonard

Mociulschi” s-a desfăşurat festivitatea de deschidere a

Alpiniadei Vânătorilor de Munte, ediţia de vară, competiţie

sportivă cu caracter aplicativ-militar la care participă

militari selecţionaţi din unităţile de vânători de munte din

structura Forţelor Terestre.

● Cinstire eroilor Detaşamentului „Păuliş” 134Maior (r) Dorin OCNERIU

În amintirea eroilor căzuţi în pusta şi pe dealurile Păulişului în septembrie 1944, în zilele de 21 şi 22 septembrie 2013 au avut loc

la Lipova şi la Păuliş ample manifestări militare şi religioase dedicate comemorării a 69 de ani de la luptele purtate la Păuliş.

n T R A D I Ţ I I M I L I T A R E Ş I C U L T U R Ă

● Nume de cod „Histria-13” 51

• Nouă decenii de la trecerea în eternitate a generalului ConstantinChristescu 118Colonel Dragoş ANGHELACHE

n I N T E R V I U

● Ziua Transmisioniştilor Militari –140 de ani de experienţă în comunicaţii militare 4Maior Dan Crişan

n E V E N I M E N T

● Cincizeci şi cinci de ani în apărarea cerului senin 14Maior Adrian JIANU

● Batalionul 2 Infanterie „Călugăreni” – după douăzeci de ani 16Colonel Dragoş ANGHELACHE

● Artileriştii băimăreni au aniversat 45 de ani de existenţă a unităţii 18Maior Marius MIHAI

● Batalionul 315 Artilerie „Simion Bărnuţiu” din Şimleu Silvaniei, la 45 de ani de existenţă 12

Maior Dan CRIŞAN

n T E A T R E D E O P E R A Ţ I I● Dorinţa normalităţii şi forţa conservatorismului 70Maior Sorin HOMEAG

Echipa FET (Female Engagement Team – Echipa de Angajare a Femeilor),a Batalionului 2 Manevră „Scorpionii Galbeni” din Timişoara, condusă delocotenent Oana Zeimen şi formată din plutonier-adjutant principal VeronicaŞtefan şi sergent-major Daniela Matei, execută misiuni în sprijinul subunităţilorde manevră prin angajarea populaţiei feminine din localităţile din aria de operaţii şi obţinerea de efecte, altele decât cele obţinute de militarii bărbaţi.

● Logistica, o componentă indispensabilă a războiului 56Locotenent-colonel Daniel CIOCAN

● Cercetaşii din „Cetatea Scorpionilor Galbeni” 58Maior Sorin HOMEAGPlutonier-adjutant Constantin MARGHESCU

● Arena „leilor” 62Maior Sorin HOMEAG

● „Şoimii neînfricaţi” din Bucovina, la Kandahar 64Sublocotenent Gina Maria GUNĂ

● Eficienţa, numitorul comun al militarilor bănăţeni 66Maior Sorin HOMEAG

● Acolo unde JOC nu este joacă 68Maior Adrian JIANU

● După opt ani, din nou în Afganistan 74Maior Adrian GÎTMAN

● „Lupii Negri” pregătesc forţele de securitate afgane 76Maior Adrian Gîtman

● „CHARLIE 2” — Misiune îndeplinită 77Maior Adrian GÎTMAN

n S T O P - C A D R U Î N F O R Ţ E L E T E R E S T R E● Avanpremieră pentru „Scorpionii Roşii” 44Colonel Dragoş ANGHELACHE

Timp de aproape două săptămâni, militarii din Batalionul 26 Infanterie,

constituiţi în detaşamentul care va acţiona în Kandahar, au executat exerci-

ţiul de repetare a misiunii în poligonul din Cincu.

● Nu risca să intri fără autorizaţie în poligoa-nele militare! 22Maior Marius MIHAI

● Trageri de luptă pe Muntele Găina 24Locotenent-colonel Radu SICHIM

● „Lupii Negri” sunt gata de plecareîn Afganistan 28Colonel Dragoş ANGHELACHE

● O cronică artileristică din poligonul Sâi 31Maior Marius MIHAI

● Sfârşit de misiune pentru „Scorpionii Galbeni” 32Colonel Dragoş ANGHELACHE

● A XX-a reuniune a Comitetului de Coordonare a Grupului Multinaţional CIMIC 34Maior Dan CRIŞAN

● „Muşcătura Viperei” în poligonul deinstrucţie de pe Olteniţei 36Maior Dan CRIŞAN

● Exerciţiul multinaţional „Black SeaRotational Force” din nou la start 42Maior Dan CRIŞAN

● Artileriştii antiaerieni s-au instruit în CapuMidia 48Maior Ion Adrian CURIMAN

Cuprins

Nr.3-4 2013l

PUBLICAÞIE EDITATÃ DESTATUL MAJOR

AL FORÞELOR TERESTRE

ww

w.

fo

rt

er

.r

o

REDACŢIA

str. Drumul Taberei nr. 9-11 sector 6 cod 061416

BUCUREŞTItel: 021-318 22 47

fax: 021-318 53 65

021-318 22 47

Copyright:este autorizată orice reproducere,

fără a percepe taxe, cu condiţiaindicării cu exactitate a numărului

şi a datei apariţiei publicaţiei

ISSN: 1582-1617

B 0516 C: 741/2013

REDACTOR-ŞEFColonel

Dragoş ANGHELACHE

REDACTORMaior

Dan CRIŞAN

SECRETAR DE REDACŢIEMaior Ion Adrian CURIMAN

CORECTURĂCristina DONCILĂ

PROCESARE TEXTEFilofteia LINCĂ

ADMINISTRAŢIE Plt. adj. pr. Adrian IUZIC

DTPDragoş Anghelache

INTERNETwww.rft . forter.ro

e-mai l : r [email protected]

Coperta 1

Militar din Batalionul 151Infanterie în Cincu

Foto: Cristian Surugiu

Coperta 4

Vânător de munteFoto: Dan Crişan

Imprimat la Centrul Tehnic-Editorial al Armatei

tel+fax: 021-224 26 34e-mail: [email protected]

● Compania 383 Apărare CBRN, la zece anide la prima misiune externă 10Locotenent-colonel Florin APĂFĂIAN

La sediul Brigăzii 81 Mecanizate „General Grigore Bălan” a fost o întâlnire de suflet, prilejuită de aniversarea a 10 ani de la desfăşurarea în teatrul de operaţii din Kuweit a Companiei 383 Apărare CBRN.

o serie de mutaţii majore în ceeace priveşte dotarea şi pregătireaspecialiştilor de transmisiuni,ulterior de comunicaţii şi infor-matică, generată în principal denoile misiuni, de cerinţele impu-se în cadrul Alianţei, dar şi deevoluţia tehnică şi tehnologicăactuală.

— Până la a aborda un regis-tru mai tehnic în cadrul interviu-lui, amintiţi care sunt atuuriletransmisioniştilor în asigurarealegăturilor sociale ale militarilordin teatrele de operaţii cu fami-liile lor din ţară, prin utilizareacapacităţilor de comunicaţii pro-prii?

Vreau să subliniez faptul cărealizarea unei legături stabile,fiabile, oportune şi continuereprezintă obiectivul de bază almilitarilor transmisionişti. Înparticular, asigurarea legăturilorsociale pentru militarii din tea-trul de operaţii constituie, înplus, o misiune de onoare şi, înacelaşi timp, o provocare, pen-tru că presupune realizareaunor legături de calitate şi ladistanţe mari. Este important cafamilia militarului care serveştepatria sub drapel să audă clarvocea acestuia de departe, aşacum la fel de important este camilitarul să audă clar voceasoţiei, a copilului, a părinţilor, aprietenilor. Ştim şi suntem con-ştienţi de faptul că moralul tru-pelor depinde foarte mult deaceastă legătură şi dorim camenţinerea legăturii să rămânăo prioritate. Practic, realizarealegăturilor sociale implică atâtsistemele tehnice dislocate înteatrul de operaţii, cât şi celedin ţară, din componenta reţeleimilitare naţionale de comunica-ţii. Legătura socială se asigură îngarnizoanele de dislocare lapace ale unităţilor, astfel încât

să uşurăm accesul familiei laacest mijloc de comunicaţii.

— Schimbul de date şi infor-maţii în şi din spaţiul de luptă şidiseminarea acestora în timp realsunt aspecte fundamentale pen-tru un act de comandă şi control(C2) efectiv şi eficient. Cum aratătransmisionistul de azi, care de -serveşte din punct de vedere alspecialităţii Comunicaţii şi infor-matică un comandant al uneistructuri militare aflate într-ooperaţie militară?

Transmisionistul, ca şi ceilalţimilitari, este un luptător al arma-tei române şi, din acest motiv, eltrebuie să aibă calităţile şi săarate ca un luptător al armateiromâne moderne; în plus, milita-rii transmisionişti trebuie să fiecaracterizaţi de profesionalism,modestie, spirit de sacrificiu şiadaptabilitate. Nu mai puţinimportante sunt şi alte trăsăturispecifice militarului transmisio-nist ca: iniţiativa, altruismul,receptivitatea, spiritul novator şiabilitatea de a promova şi susţineinformatizarea proceselor şi acti-vităţilor militare. Aceste calităţicare i se cer militarului transmi-sionist concură la îndeplinireamisiunii sale de bază, aceea de aasigura serviciile tehnice în con-formitate cu cerinţele specificateale utilizatorului, la locul şimomentul stabilit, cu caracteristi-cile de performanţă, stabilitate,flexibilitate şi securitate, cu folo-sirea eficientă a resurselor pusela dispoziţie.

— Care sunt criteriile folositede specialistul în comunicaţiipentru a alege o anumită reţeade comunicaţii, astfel încât oanumită structură militară să îşiîndeplinească obiectivele opera-ţionale într-o acţiune specifică?

Stabilirea suportului tehnic înmăsură să asigure circulaţia flu-

xului informaţional la parametriimaximi pentru a facilita comandaşi controlul constituie o preocu-pare de bază a specialiştilor decomunicaţii şi informatică. Încondiţiile impuse de câmpul deluptă modern, caracterizatprintr-un grad ridicat de comple-xitate, timpii de reacţie trebuie săfie cât mai mici, iar circulaţiainformaţiei trebuie să se petreacăîn timp real sau cvasireal. Dinacest motiv, la configurarea unuiastfel de sistem pentru o misiunespecifică, specialistul de comuni-caţii şi informatică va avea învedere: sprijinul actului decomandă şi control, prin punereala dispoziţia comandanţilor, întimp real, a informaţiilor privinddesfăşurarea acţiunilor de luptă,starea trupelor proprii şi a adver-sarului, alte date care pot influ-enţa luarea unei decizii, împreu-nă cu un mijloc de diseminare întimp real a instrucţiunilor tacti-ce; sprijinul executării misiunilorse face prin punerea la dispoziţiea informaţiilor de la senzori şiplatforme în timpi reali, împreu-nă cu ordinele de luptă; facilita-rea schimbului de date tacticeîntre forţele şi naţiunile cu carese cooperează; identificarea pozi-tivă a forţelor proprii pe câmpulde luptă.

— În ce măsură va mai utilizaluptătorul viitorului, în schimbulsău informaţional, mesajele for-matate conform standardelororientate pe caracter, având învedere peisajul comunicaţionalgeneral al mesajelor formatatedigital orientate pe bit?

Trebuie să subliniez încă de laînceput faptul că, indiferent decât de tehnicizat va fi în viitorun conflict armat, amprenta fac-torului uman va rămâne defini-torie. Deşi managementulcomenzii şi controlului, implicit

IN TER VIU

2013 • DECEMBRIE • 5

ŞEFUL SERVICIULUI COMUNICAŢII ŞI INFORMATICĂ DIN STATUL MAJOR AL FORŢELOR TERESTRE

INTE RV IU



În fiecare an, la data de 14 iulie,militarii noştri aniversează ziuaarmei Comunicaţii şi informati-

că, ale cărei rădăcini istorice coboară pânăîn anul 1873, când s-a înfiinţat prima secţiede telegrafie din armata română. La ceasaniversar, l-am invitat în faţa microfonuluiRevistei Forţelor Terestre, pentru câtevamomente de dialog, pe şeful Serviciuluicomunicaţii şi informatică din cadrul SMFT,colonelul Aurelian Stîngă.

— La data de 14 iulie 2013 se împlinesc140 de ani de existenţă a armeiTransmisiuni, care azi poartă numele deComunicaţii şi informatică. Vă invit să rememorămprincipalele repere istorice care s-au înregistrat dela momentul înfiinţării primei secţii de telegrafiedin cadrul unui batalion de geniu, în anul 1873.

Aşa cum aţi subliniat, prin Înaltul Decretnr.1303 din 14 iulie 1873 s-a înfiinţat prima subu-nitate de transmisiuni din Armata României, cu osecţie de telegrafie în cadrul companiei de minare,a Batalionului de Geniu, fapt pe care noi îl conside-răm actul de naştere al armei Transmisiuni, ulte-rior, Comunicaţii şi informatică. Un an mai târziu,respectiv în anul 1874, funcţionau deja patru secţiide telegrafie militară identice. Pe timpulRăzboiului de Independenţă, aceste subunităţi sevor constitui în Compania 6 Telegrafie, care şi-afăcut pe deplin datoria, telegrafiştii militari fiinddecoraţi cu „Steaua României” şi „VirtuteaMilitară”. În anii care au urmat până la PrimulRăzboi Mondial au avut loc evoluţii importante

atât în plan conceptual, doctrinar şi structural,care aveau să definească locul şi rolul noilor spe-cialişti de transmisiuni, acestea diversificându-se întelegrafie militară, telefonie, telegrafie fără fir,radio, telegrafie optică, serviciu poştal şi columbo-filie, cât şi în normele şi principiile de întrebuinţa-re în luptă a noilor mijloace de asigurare a legătu-rilor între punctele de comandă ale eşaloanelor dedecizie şi cele de execuţie. O altă etapă, pe care oconsider deosebit de importantă în evoluţia armeiTransmisiuni, o constituie participarea unităţilor şisubunităţilor de transmisiuni la cele două războaiemondiale, fapt ce a contribuit la luarea unor deci-zii cu caracter definitoriu pentru dinamica armei,de la specialitate în cadrul armei Geniu, la o armădistinctă, cu specialităţi bine conturate, impuse derealităţile câmpului de luptă şi de nevoile decomunicaţii în exercitarea actului de comandă şicontrol. După anul 1989, ca urmare a integrăriiţării noastre în Alianţa Nord-Atlantică, s-a produs

140 de ani de experienţă în comunicaţii militare

Interviu cu şeful Serviciului comunicaţii şi informatică din Statul Major al ForţelorTerestre, colonel Aurelian Stîngă, cu ocazia Zilei Transmisioniştilor Militari

Maior Dan Crişan

l Colonel Aurelian Stîngă, şeful Serviciului comunicaţii şi informatică din Statul Major al Forţelor Terestre | Foto: Iulian Feraru

IN TER VIU



I NTERV I U


al spaţiului combativ, se bazeazădin ce în ce mai mult pe automa-tizarea proceselor şi pe schimbulde date în formate digitale orien-tate pe bit, date procesate demijloace tehnice, factorul umannu poate fi exclus din ecuaţie.Pentru a interpreta aceste infor-maţii formatate digital, dateletrebuie redate în formate inteli-gibile personalului implicat înprocesul de comandă şi control,managementul comenzii şi alspaţiului de luptă presupun deci,în continuare, şi existenţa schim-bului informaţional, utilizândmesaje formatate conform stan-dardelor orientate pe caracter.

— Din punct de vedere alinvestiţiilor în armă, fie deknow-how, fie de achiziţionarea echipamentelor propriu-zise,care sunt proiectele pe linie despecialitate astfel încât intero-perabilitatea structurilor forţe-lor terestre cu structuri similarealiate să devină din ce în cemai neechivoce?

Una din preocupările de bazăale specialiştilor în comunicaţii şiinformatică din forţele terestre oconstituie dezvoltarea tehnică înarmă, optimizarea fluxului infor-maţional în sprijinul comenzii şicontrolului. Avem şi vom aveapermanent în atenţie ca dota-rea cu echipamente şi sistemede armă să respecte condiţia deinteroperabilitate cu tehnicaexistentă în dotarea statelormembre NATO, astfel încât ori-care viitoare acţiune militarăcomună să poată fi condusă cusucces. Pentru a îndeplini acestobiectiv, am elaborat o concep-ţie de dezvoltare şi moderniza-re a comunicaţiilor şi informa-ticii forţelor terestre, iar înbaza acesteia, a realizat unplan de acţiune pe termen

mediu şi lung pentru implemen-tarea concepţiei, plan care preve-de termene şi responsabilităţiclare de executare a etapelor dedezvoltare. Acest plan este strictcorelat cu resursele bugetare ladispoziţie, precum şi cu celeprognozate. Potrivit acestordocumente, dezvoltarea tehnicăîn armă va viza următoareledirecţii prioritare: continuareadotării cu tehnică radio digitalăcu salt în frecvenţă, cu tehnicăradioreleu şi satelitară, continua-rea dotării cu sisteme integratede comunicaţii şi informatică amarilor unităţi şi unităţi din for-ţele terestre începând cu eşalo-nul batalion – unde deja s-auefectuat primii paşi prin introdu-cerea a două sisteme integrate decomunicaţii şi informatică, tipSICIB şi a unui modul CIS pentruteatrele de operaţii –; ulterioraceastă dotare se va extinde laeşalonul brigadă şi divizie, astfelîncât să se asigure suportul teh-nic destinat comenzii şi controlu-lui, în condiţii de mobilitate,interoperabilitate şi dislocabilita-te. O a treia direcţie prioritară oconstituie continuarea procesuluide informatizare a forţelor teres-tre şi, nu în ultimul rând, asigu-rarea securităţii informaţionale.

Intrarea în dotare a tehniciimoderne de comunicaţii şi infor-matică de la marile unităţi şi uni-tăţi din forţele terestre se va faceetapizat, în funcţie de locul, rolulşi misiunile acestora, precum şide priorităţile Statului Major alForţelor Terestre, avându-se învedere în primă urgenţă structu-rile care sunt dislocate în teatrelede operaţii, cele prevăzute înpachetul de forţe pus la dispozi-ţia NATO şi cele prevăzute pen-tru a se operaţionaliza.

— Domnule colonel, 140 deani de existenţă a transmisiunilorni se prezintă ca o cifră rotundă,aparent o istorie nu prea lungă,dar cu o dezvoltare fulminantă aechipamentelor în ultimii zeci deani. Vă rugăm să transmiteţi, cuaceastă ocazie, un mesaj colegilordumneavoastră specialişti înarma Comunicaţii şi informaticădin forţele terestre.

Cu cea mai mare plăcere! Cuocazia împlinirii a 140 de ani detransmisiuni militare, acum, laceas aniversar, permiteţi-mi săurez colegilor specialişti în armaComunicaţii şi informatică sănă-tate, putere de muncă, realizăriprofesionale şi familiale, alăturide tradiţionalul La mulţi ani! n

l Tehnica de transmisiuni de-a lungul anilor | Foto: Iulian Feraru


• Foto: Codruţ Mieilă

• Compania 383 Apărare CBRN, la

zece ani de la prima misiune

externă p.10

Locotenent-colonel Florin APĂFĂIAN La sediul Brigăzii 81 Mecanizate „General Grigore

Bălan” a avut loc o întâlnire de suflet, prilejuită de

aniversarea a 10 ani de la desfăşurarea în teatrul

de operaţii din Kuweit a Companiei 383 Apărare

CBRN.

• Batalionul 315 Artilerie „Simion

Bărnuţiu” din Şimleu Silvaniei, la 45

de ani de existenţă p.12

Maior Dan CRIŞAN La 1 octombrie 2013, Batalionul 315 Artilerie

„Simion Bărnuţiu” din Şimleu Silvaniei, un element

important din angrenajul sprijinului de artilerie al

Diviziei 4 Infanterie „Gemina”, aniversează 45 de

ani de existenţă.

• Cincizeci şi cinci de ani în apărarea

cerului senin p.14

Maior Adrian JIANU În data de 19 septembrie, în cazarma Batalionului

184 Apărare Antiaeriană „Timiş” a avut loc

ceremonia militară şi religioasă dedicată

aniversării a 55 de ani de la înfiinţare, batalionul

fiind continuatorul tradiţiilor de luptă ale

Divizionului 64 Artilerie Antiaeriană.

• Batalionul 2 Infanterie „Călugăreni”

– după douăzeci de ani p.16

Colonel Dragoş ANGHELACHE Cu două decenii în urmă lua fiinţă Batalionul

2 Infanterie „Călugăreni”, fiind considerat unul din

primele rezultate ale noii doctrine a Armatei

României.

• Artileriştii băimăreni au aniversat 45

de ani de existenţă a unităţii p.18

Maior Marius MIHAI Aniversarea artileriştilor băimăreni, care au

sărbătorit, pe 1 octombrie, 45 de ani de existenţă

a Batalionului 612 Artilerie Antitanc „Maramureş”,

a fost onorată de către locţiitorul comandantului

Diviziei 4 Infanterie „Gemina”, general de brigadă

Ioan Manci.

EE vv ee nn ii mm ee nn tt

pentru Forţele Aliate. Este oonoare să lucrezi cu astfel deprofesionişti dedicaţi”.

De asemenea, a adus mulţu-miri gazdelor pentru modul ire-proşabil în care a fost organizatacest eveniment şi pentru con-diţiile oferite.

Plutonierul-adjutant DanielMoţoc din cadrul acestei compa-nii ne-a spus: „Am consideratimperios necesar să ne revedemastăzi, 12 aprilie 2013, majorita-tea celor care am participat laaceastă misiune. Acest momentaniversar a constituit un bun pri-lej pentru a ne întâlni şi a depă-na amintiri, de a ne aduce amin-te de momentele grele, dar şi, dece nu, atât de frumoase. Dinpunct de vedere organizatoric nua fost tocmai uşor, însă mulţumi-tă coeziunii colectivuluiCompaniei 383 Apărare CBRN,cât şi sprijinului comenziiBrigăzii 81 Mecanizate «GeneralGrigore Bălan» am reuşit să fina-lizăm această activitate aşa cumne-am propus”.

„Nu în ultimul rând, ne-amamintit şi îi vom păstra veşnic înamintire pe colegii noştri care

acum ne privesc de sus: coman-dantul Companiei 383 ApărareCBRN, căpitanul Tiberiu Negură,plutonierul Cătălin Potoaşcă şicaporalul Marin Sechey.”

„Folosim acest prilej noi, ceicare am participat acum 10 ani încadrul operaţiei «IRAQI FREE-DOM» din Kuweit, cât şi militariicare încadrează la ora actualăaceastă subunitate, să aducem sin-cere mulţumiri celor care astăziau fost alături de noi la aceastăaniversare şi care, prin eforturiledepuse şi prin cuvintele frumoaserostite din suflet, au dat dovadăde loialitate şi camaraderie.”

„Aducem pe această cale mul-ţumiri eşaloanelor superioarecare ne au îndrumat şi sprijinitpentru realizarea acestui obiec-tiv, în aşa fel încât această ani-versare să fie un adevărat succes.Nu putem să nu aducem mulţu-miri şi domnului general de bri-gadă ing. (r) Cristian Gheorghiu,care a iniţiat şi a dus la bun sfâr-şit această activitate.”

Compania 383 Apărare CBRNa participat în perioada aprilie –octombrie 2003 la operaţia„IRAQI FREEDOM”, fiind dislocatăîn Kuweit. n

E VE N IME NT


BRIGADA 81 MECANIzATĂ

EV EN IMEN T



O bună parte din cei care în urmă cu 10ani au participat la misiune, mulţi ală-turi de familii, au avut ocazia de a a fi

din nou împreună, de a depăna amintiri, pentru aîmpărtăşi impresii şi opinii despre ce a însemnataceastă misiune a subunităţii în Kuweit, 2003.

Compania 383 Apărare CBRN a fost prima unitateromânească din această armă nominalizată cu undeceniu în urmă să participe la o misiune în afaragraniţelor ţării în cadrul operaţiei „IRAQI FREEDOM”,capabilă să execute orice misiune specifică încredin-ţată, indiferent de condiţiile de timp şi relief.

Prezenţi la această activitate, generalul de briga-dă dr. Ioan Manci, locţiitorul comandantuluiDiviziei 4 Infanterie „Gemina”, şi colonelul dr.Dorin Blaiu, locţiitorul comandantului brigăzii, aumulţumit celor prezenţi pentru profesionalismul şiabnegaţia dovedite pe timpul misiunii şi le-au uratîn continuare succes atât în activitatea pe care odesfăşoară, cât şi în viaţa de zi cu zi.

Generalul de brigadă ing. (r) Cristian Gheorghiu,care a fost iniţiatorul acestei întâlniri, a rememoratprincipalele repere care au jalonat pregătirea şiexecutarea misiunii menţionând, în mod special, căraportul Comisiei Multinaţionale de Evaluare, pebaza acţiunii în cadrul aplicaţiei întrunite desfăşu-rate în data de 21.04.2003, consemna: „Compania383 Apărare NBC este o unitate remarcabilă şi binecondusă. Militarii şi-au îndeplinit misiunile în con-diţii severe de căldură. Unitatea este în măsură săexecute misiuni de cercetare sau decontaminare

Compania 383 Apărare CBRN,la zece ani de la prima misiune externă

La sediul Brigăzii 81 Mecanizate „General Grigore Bălan” a avut loc o întâlnire desuflet, prilejuită de aniversarea a 10 ani de la desfăşurarea în teatrul de operaţiidin Kuweit a Companiei 383 Apărare CBRN.

Locotenent-colonel Florin APĂFĂIAN

l Efectivele pe care Compania 383 Apărare CBRN le avea în urmă cu un deceniu | Foto: Florin Apăfăian

l Militari din Brigada 81 Infanterie la începerea ceremoniei | Foto: Florin Apăfăian

l Defilează Compania 383 Apărare CBRN | Foto: Florin Apăfăian

l Generalul de brigadă Ioan Manci oferă diplome aniversare „veteranilor”din Compania 383 Apărare CBRN | Foto: Florin Apăfăian

pus şi îşi pun amprenta pe desti-nul armatei noastre.

Pentru că la data exactă a ani-versării luptătorii Batalionului315 Artilerie se vor găsi în poli-gon, la exerciţiile de tragere cupiesele de artilerie din dotare,momentul festiv s-a devansat,derulându-se vineri, 27 septem-brie, în prezenţa reprezentanţilorcomenzii Diviziei 4 Infanterie„Gemina”, a autorităţilor localeşi, mai ales, a unui grup de elevidin Şimleu Silvaniei.

În cadrul ceremoniei, colone-lul Petru Pah a decorat Drapelulde luptă al batalionului cu„Emblema de Onoare a ForţelorTerestre”, conferită de şefulStatului Major al ForţelorTerestre, general-maior MirceaSavu. În mesajul său de felicita-re, şeful Forţelor TerestreRomâne a apreciat competenţa,pasiunea şi responsabilitateapersonalului Batalionului 315Artilerie „Simion Bărnuţiu”,dovedite de-a lungul celor 45 deani de existenţă, „ani care autrecut constituind trepte ascen-dente de afirmare a identităţiisale, în deplin acord cu nevoilede slujire cu credinţă a patriei şipoporului său”. n

E VE N IME NT


BATALIONUL 315 ARTILERIE

EV EN IMEN T


BATALIONUL 315 ARTILERIE

P rivind în registrul istoric al unităţii, sepoate constata că reformele sistemuluimilitar au făcut ca unitatea militară din

Şimleu Silvaniei, încă de la începutul funcţionăriisale, ca regiment de artilerie, să se înscrie pe un iti-nerar al restructurării permanente, cunoscând ocreştere de amplitudine până la nivel de brigadă,apoi transformându-se în centru de instrucţie şimobilizare, redevenind brigadă şi, în continuare,redimensionându-se la nivel de regiment, ca înfinal să se găsească la nivelul actual, acela de bata-lion, în compunerea Regimentului 69 ArtilerieMixtă „Silvania”.

Dincolo de procesul firesc al transformării uneistructuri armate, funcţie de contextul militar gene-ral al unei ţări, ceea ce s-a cristalizat în memoriacolectivă a garnizoanei de dislocare a Batalionului315 Artilerie „Simion Bărnuţiu” nu este procesul derestructurare în sine, ci imaginea unei unităţi mili-tare care întotdeauna şi-a îndeplinit misiunile înparametrii ordonaţi şi care a fost şi rămâne unreper definitoriu al identităţii locale. Celor din Şim-leu Silvaniei le place să se prezinte ca aparţinândunui oraş mic dar cu destine mari; în această para-digmă putem observa că şi din rândul militarilorcare au servit în această unitate, de-a lungul timpu-lui, s-au definit personalităţi de prim rang ce şi-au

Batalionul 315 Artilerie„Simion Bărnuţiu” din Şimleu Silvaniei, la 45 deani de existenţă

La 1 octombrie 2013, Batalionul 315 Artilerie „Simion Bărnuţiu” din ŞimleuSilvaniei, un element important din angrenajul sprijinului de artilerie al Diviziei 4Infanterie „Gemina”, aniversează 45 de ani de existenţă.

Maior Dan CRIŞAN

l Colonelul Petru Pah ataşează la lancea Drapelului de luptă al Batalionului 315 Artilerie, însemnele Emblemei de Onoare a Forţelor Terestre, conferită deşeful Statului Major al Forţelor Terestre | Foto: Dan Crişan

l Expoziție de tehnică de luptă din dotarea Batalionului 315 Artilerie | Foto: Dan Crişan

l Imnul Naţional al României, interpretat magistral de o elevă dinŞimleul Silvaniei | Foto: Dan Crişan

l Locotenent-colonel Gigi Dumbravă, comandantul Batalionului 315 Artilerie | Foto: Dan Crişan

l Steagul de identificare al Batalionului 315 Artilerie | Foto: Dan Crişan

EV EN IMEN T


BATALIONUL 184 APĂRARE ANTIAERIANĂ

În cadrul ceremoniei a avut loc sfinţirea troiţeidin cazarmă, ridicată de către personalulbatalionului în memoria şi pentru comemo-

rarea eroilor şi colegilor căzuţi la datorie: sublocotenent(PM) Mihai Gigi, plutonier-major Sorin Crăciunescu şisublocotenent (PM) Ioan Lucian Leuştean.

Momentul alocuţiunilor a fost urmat de înmânareaunor diplome aniversare veteranilor care au făcut partedin această structură, precum şi de recompensarea celormai merituoşi militari ai batalionului.

Pentru fruntaşul Liviu Boician „a fost o zi de sărbătoa-re şi sunt mîndru că fac parte din acest colectiv”. Acelaşisentiment de mândrie îl animă şi pe plutonierul-majorRadu Ionel, care ne mărturiseşte că importanţa zilei are înprimul rând o încărcătură istorică.

Maiorul Dan Apostol ne-a vorbit despre bucuria conti-nuării tradiţiilor de luptă ale Divizionului 64 ArtilerieAntiaeriană, iar pentru plutonierul-adjutant Iulian Buşcan„ziua este un plăcut prilej de a fi cu toţii alături, după operioadă intensă de pregătire”.

Ca o fericită coincidenţă, câştigăto-rul concursului „Soldatul anului”,etapa pe Brigada 18 Infanterie„Banat”, a fost soldatul Ciprian Popov,militar din efectivul batalionului. Încadrul ceremoniei, după ce a fost feli-citat de către comandantul brigăzii,generalul de brigadă Gheorghe Simina,militarul ne-a mărturisit: „Acest con-curs a fost un bun prilej de a-mi testacunoştinţele militare, iar satisfacţiaeste cu atât mai mare când ai contra-candidaţi foarte puternici”.

Aniversarea zilei batalionului a fostun bun prilej de a trece în revistă şiactivităţile de instrucţie desfăşurate de

batalion. „Pe lângă un număr important de militari care auexecutat misiunea în Afganistan, anul acesta batalionul aexecutat trageri de luptă în poligonul Capu Midia, unde aobţinut rezultate foarte bune. De asemenea, militarii dinbatalion au participat la toate concursurile aplicativ-milita-re, reuşind să obţină locuri fruntaşe”- ne-a explicat locote-nent-colonelul Octavian Suliţă, locţiitorul comandantului.

La finalul activităţii, militarii au prezentat două exerci-ţii demonstrative, transmiţând publicului din mândria şidevotamentul celor care slujesc cu credinţă artileria şirachetele antiaeriene.

Comandantul batalionului, locotenent-colonelul DanielIoan Ştir, a vorbit despre însemnătatea armei pentru „cacerul să rămână permanent o speranţă de pace. Ne ple-căm fruntea în semn de recunoştinţă pentru eroii căzuţipe câmpurile de bătălie de-a lungul vremii, în toate con-fruntările purtate. Artileria şi rachetele antiaeriene auconstituit dintotdeauna o componentă dinamică, bazatăpe o solidă pregătire tehnică. La ceas de sărbătoare, pri-vim înapoi cu respect şi înainte cu speranţă”. n

Cincizeci şi cinci de ani înapărarea cerului senin

În data de 19 septembrie, în cazarma Batalionului 184 Apărare Antiaeriană„Timiş” a avut loc ceremonia militară şi religioasă dedicată aniversării a 55 de ani de la înfiinţare, batalionul fiind continuatorul tradiţiilor de luptă aleDivizionului 64 Artilerie Antiaeriană.

Maior Adrian JIANU

l Ceremonialul introducerii Drapelului de luptă în formaţie | Foto: Dan Mircea • Foto: Dan Mircea

ceperea cu care au participat la ope-raţiile multinaţionale de menţinere apăcii, de întărire a stabilităţii şi secu-rităţii regionale, de combatere aterorismului internaţional, contri-buind astfel la păstrarea imaginiipozitive a Armatei României în rân-dul societăţii civile şi în lume”.

Regimentul 2 Mecanizat, unitatereprezentativă a Diviziei 57

TancuriDupă oficierea slujbei religioase,

locţiitorul şefului Statului MajorGeneral, general-locotenent DanGhica-Radu, s-a adresat celor prezenţiamintind că Regimentul 2 Mecanizat(actualul batalion de infanterie) erauna dintre unităţile reprezentativeale Diviziei 57 Tancuri şi aleArmatei 1: „Eram şeful Operaţiilor laCorpul 1 Armată Teritorial atuncicând s-a luat hotărârea ca Batalionul2 Infanterie să fie prima unitate aarmatei române care pleacă într-unteatru de operaţii în afara teritoriuluinaţional, sub comanda generaluluiBotezatu, după care, sub comandageneralului Sorin Ioan, a plecat înoperaţiunea «Alba» – o altă misiuneimportantă a batalionului – şi,bineînţeles, sub comanda celorlalţicomandanţi de batalioane, colonelulDan Petrescu şi colonelul IulianBerdilă, a participat la misiuni în tea-trele de operaţii din Irak şiAfganistan, cu rezultate deosebite”.

Generalul-maior (r) Petre Botezatu-Enescu le-a cerut militarilor să fiedemni şi onoraţi că fac parte dinBatalionul 2 Infanterie „Călugăreni”,unitate care „se trage” din Regimentul2 Mecanizat, purtătorul tradiţiilorRegimentului 2 Linie, prezent înRăzboiul de Independenţă şi în celedouă războaie mondiale. „Este unmoment plăcut pentru mine să văspun că sunt mândru. Şi sunt mândrupentru că am făcut parte din acestedouă unităţi: Regimentul 2 Mecanizat –imediat după ce am terminatAcademia Militară – şi ulterior, după15 ani, când am fost numit comandantpentru a duce batalionul în prima samisiune în Angola. Erau 758 de

oameni foartebine pregătiţi, oforţă! Şi vreausă spun că amfost deosebit deîncântat să aflucă acest bataliona mai parcurs,de-a lungul exis-tenţei sale, încăşase misiuniexterne şi, defiecare dată, s-aîntors victorios.Este o tradiţieca, după fiecaremisiune, acest batalion să se întoarcăvictorios acasă, cu efectivul complet.”În încheiere, generalul Botezatu i-aîndemnat pe militarii Batalionului 2Infanterie să uite că fac parte dintr-ounitate de elită, că trebuie să fie oechipă competentă şi că trebuie să aibăgrijă de ei atunci când sunt, cot la cot,în diverse misiuni.

Comandantul batalionului, locote-nent-colonelul Ovidiu Lungu, le-amulţumit tuturor celor care au făcutparte, la un moment dat, din efecti-vul unităţii, în cei 20 de ani de exis-tenţă ai săi, şi au reuşit să-şi rupă dintimp pentru a fi împreună la aceastăaniversare: „Cu siguranţă că aceastăsărbătoare nu ar fi fost deplină dacănu v-am fi avut alături de noi. Şispun acest lucru pentru că dumnea-voastră aţi fost cei care aţi scris celedouă decenii de istorie a batalionului.Dumneavoastră sunteţi cei care aţifăcut ca acest batalion să reprezinteun brand pentru Forţele TerestreRomâne. Dumneavoastră sunteţi ceicare m-aţi îndreptăţit să intitulezacest eveniment: «20 de ani de super-lative». În continuare, comandantulunităţii a punctat principalele repereale unităţii constituite în premiere alearmatei române: prima unitate dinarmată încadrată exclusiv cu militariprofesionişti, prima unitate din arma-tă care a participat într-o misiuneONU în afara ţării, prima unitate carea participat într-o misiune sub egidaOSCE, prima unitate certificată şi afir-mată de către o comisie a unuicomandament NATO în scopul validă-

rii capacităţii batalionului de a acţio-na ca şi rezervă strategică pentru tea-trele de operaţii SFOR şi KFOR, pri-mul batalion care a luat în primire oprovincie din Afganistan şi în subor-dinea căruia a luptat o companie deinfanterie din armata SUA.

În cadrul ceremoniei au fost ofe-rite diplome aniversare personaluluidin batalion care se află în unitatedin 1993, comandanţilor şi celorlaltepersoane prezente care, în decursulcelor 20 de ani, au făcut parte dinaceastă unitate şi, la sfârşit, au fostînmânate premiile primilor clasaţi încompetiţiile sportive organizate înunitate cu prilejul acestuieveniment. n

E VE N IME NT


BATALIONUL 2 INFANTERIE

EV EN IMEN T



M arţi, 1 octombrie, militarii din Batalionul 2Infanterie au aniversat douăzeci de ani deexistenţă a unităţii. „Două decenii de super-

lative” –, conform sloganului sub care s-a desfăşurat cere-monia – pe parcursul cărora batalionul a executat misiuniîn afara graniţelor, în unele dintre ele fiind deschizător dedrumuri. La ceremonia organizată cu ocazia acestui eveni-ment au fost prezenţi atât foşti comandanţi ai unităţii –printre care generalul (r) Sorin Ioan şi generalul-maior (r)Petre Botezatu Enescu –, cât şi cadre militare în activitatesau în rezervă care, în parcursul carierei, au lucrat şi încadrul batalionului. De asemenea, au fost prezenţi coman-dantul Diviziei 1 Infanterie „Dacica”, general-maiorNicolaie Dohotariu, şi comandantul Brigăzii 1 Mecanizate„Argedava”, general de brigadă Marius Harabagiu, mari

unităţi în compunerea cărora se află Batalionul 2Infanterie „Călugăreni”.

Ceremonia a început prin trecerea unităţii în revistăde către locţiitorul şefului Statului Major General, gene-ral-locotenent Dan Ghica-Radu, după care, comandantulComponentei Operaţionale Terestre, colonelul MariusŢundrea, a dat citire mesajului şefului Statului Major alForţelor Terestre cu ocazia acestei aniversări. În mesaj aufost amintite şi apreciate eforturile susţinute pe care per-sonalul unităţii le-a făcut pentru organizarea şi desfăşu-rarea procesului de instrucţie necesar îndeplinirii misiu-nilor de menţinere a păcii şi de combatere a terorismuluiinternaţional. „Pentru eforturile lor – se specifică înmesajul şefului SMFT – militarii batalionului ce s-au aflatsub drapelul tricolor în afara ţării au fost şi sunt apre-ciaţi pentru buna pregătire profesională, dăruirea şi pri-

Batalionul 2 Infanterie„Călugăreni” — după douăzeci de ani

Cu două decenii în urmă lua fiinţă Batalionul 2 Infanterie „Călugăreni”, fiind considerat unul din primele rezultate ale noii doctrine a Armatei României.

Colonel Dragoş ANGHELACHE

l Locţiitorul şefului Statului Major General, general-locotenent Dan Ghica-Radu, trece formaţia în revistă | Foto: Codruţ Mieilă

l Militari din Batalionul 2 Infanterie „Călugăreni” | Foto: Codruţ Mieilă

l Portdrapelul, plutonierul-adjutant Florin Dănceanu, 13 ani vechime în batalion | Foto: Codruţ Mieilă

A urmat ceremonialul religios,oficiat de un sobor de preoţi, înfrunte cu părintele AugustinVasile, vicar eparhial alEpiscopiei Ortodoxe aMaramureşului şi Sătmarului,care a înmânat două diplome derecunoştinţă batalionului şicomandantului acestuia pentrustrădania şi jertfelnicia de careau dat dovadă la înălţarea biseri-cii militare de garnizoană ceurmează a fi sfinţită.

Alocuţiunea domnului generalde brigadă Ioan Manci, cea aprefectului Anton Rohian, a pre-şedintelui Consiliului JudeţeanZamfir Ciceu şi cea a primaruluiCătălin Cherecheş au subliniatprofesionalismul militarilor băi-măreni, seriozitatea şi perseve-renţa cu care au abordat, de-alungul timpului, toate misiunilecare le-au fost încredinţate atâtîn ţară, cât şi în teatrele de ope-raţii, contribuind astfel la creşte-rea prestigiului României şi aarmatei române.

Activităţile festive s-au înche-iat cu momentul defilării artile-riştilor băimăreni, după care ceiprezenţi au putut vizita Sala detradiţii a batalionului şi standu-rile cu armamentul şi tehnicamilitară din înzestrare. n

E VE N IME NT


BATALIONUL 612 ARTILERIE ANTITANC

EV EN IMEN T



Au fost, de asemenea, prezenţi la cere-monie, comandantul Regimentului69 Artilerie Mixtă „Silvania”, colo-

nel Ioan Florentin Buhoş şi oficialităţi judeţene şimunicipale, reprezentate prin prefectul AntonRohian şi preşedintele Consiliului Judeţean, ZamfirCiceu, împreună cu primarul municipiului BaiaMare, Cătălin Cherecheş.

De asemenea, printre numeroasele cadre milita-re în rezervă şi retragere care au activat în cadrulbatalionului s-au remarcat domnii generali înrezervă Ilie Godja, Onişor Circu, Marcel Pop şiVasile Zete, foştii comandanţi ai Batalionului 612Artilerie Antitanc „Maramureş”: colonel (r) MarcelLiga, colonel (r) Aurel Fainisi şi colonel (r) TraianDascălu.

La ceremonia militară a participat întregul efec-tiv al batalionului. După introducerea Drapeluluide luptă în formaţie şi intonarea Imnului Naţionalde către fanfara „Milenium Band” şi sopranaCristina Bodea, comandantul batalionului, colone-lul Mircea Fechete, a dat raportul locţiitorululuicomandantului Diviziei 4 Infanterie „Gemina”. Aurmat citirea mesajului şefului Statului Major alForţelor Terestre adresat militarilor băimăreni şiconferirea „Emblemei de Onoare a ForţelorTerestre” de catre locţiitorul comandantuluiDiviziei 4 Infanterie „Gemina”, generalul de briga-dă Ioan Manci.

Artileriştii băimăreni au aniversat 45 de ani de existenţă a unităţii

Aniversarea artileriştilor băimăreni, care au sărbătorit, pe 1 octombrie, 45 de anide existenţă a Batalionului 612 Artilerie Antitanc „Maramureş”, a fost onorată decătre locţiitorul comandantului Diviziei 4 Infanterie „Gemina”, general de brigadăIoan Manci, şi de colonelul Petru Pah, reprezentant al aceleiaşi mari unităţi.

Maior Marius MIHAI

l Generalul de brigadă Ioan Manci decorează Drapelul de luptă cu„Emblema de Onoare a Forţelor Terestre” | Foto: Marius Mihai l Întâlnirea generaţiilor Batalionului 612 Artilerie Antitanc | Foto: Marius Mihai

l Se trece formaţia în revistă | Foto: Marius Mihai

l Oficialităţile prezente la aniversare | Foto: Marius Mihai

l Ceremonia militară şi religioasă s-a încheiat cu defilarea efectivelor batalionului | Foto: Marius Mihai

l Defilează subunităţile batalionului | Foto: Marius Mihai

• Foto: Iulian Cadulencu

• Nu risca să intri fără autorizaţie în poligoanele militare! p.22

Maior Marius MIHAI O echipă condusă de maiorul Marius Mihai, ofiţer de informare şi relaţii publice al Batalionului 612 ArtilerieAntitanc „Maramureş”, a fost aşteptată în comuna Colţăudin vecinătatea poligonului Arieşul de Pădure.

• Trageri de luptă pe Muntele Găina p.24

Locotenent-colonel Radu SICHIM Vă purtăm spre Muntele Găina, pe drumul parcurs cuceva timp în urmă de vânătorii de munte din Brad.

• „Lupii Negri” sunt gata de plecare în Afganistan p.28

Colonel Dragoş ANGHELACHE Brigada 15 Mecanizată „Podu' Înalt” a organizat o ceremonie militară şi religioasă cu ocazia plecării militarilordin Batalionul 1 Manevră „Lupii Negri” în Teatrul de OperaţiiAfganistan.

• O cronică artileristică din poligonul Sâi p.31

Maior Marius MIHAI O subunitate a Batalionului 612 Artilerie Antitanc„Maramureş” a executat trageri de luptă în poligonul Sâi,din judeţul Satu Mare.

• Sfârşit de misiune pentru „Scorpionii Galbeni” p.32

Colonel Dragoş ANGHELACHE Cei 500 de „scorpioni” care, mai bine de şase luni au executat misiuni în Teatrul de Operaţii Afganistan, auraportat ministrului apărării naţionale: „Misiune îndeplinită!”.

• A XX-a reuniune a Comitetului de Coordonare a GrupuluiMultinaţional CIMIC p.34

Maior Dan CRIŞAN Media sunt pline de relatări privind activităţile de ajutorarea populaţiei civile din teatrele de operaţii, fie direct prinimplicarea militarilor în respectivele acţiuni, fie indirect, prin facilitarea de către aceştia a acţiunilor specifice.

• „Muşcătura Viperei” în poligonul de instrucţie de pe Olteniţei p.36

Maior Dan CRIŞAN Militari din Brigada 1 Mecanizată „Argedava” au executat,în perioada 2-6 septembrie, exerciţiul în teren „MuşcăturaViperei” (Command Post Exercise Viper Snap), activitatedesfăşurată în poligonul Olteniţei din Bucureşti.

• Exerciţiul multinaţional „Black Sea Rotational Force” din noula start p.42

Maior Dan CRIŞAN Pentru a cincea oară, la Centrul Administrativ MihailKogălniceanu, Constanţa, a avut loc ceremonia de deschidere a exerciţiului multinaţional „Black SeaRotational Force”.

• Avanpremieră pentru „Scorpionii Roşii” p.44

Colonel Dragoş ANGHELACHE Timp de aproape două săptămâni, militarii din Batalionul26 Infanterie, constituiţi în detaşamentul care va acţiona înKandahar, au executat exerciţiul de repetare a misiunii înpoligonul din Cincu.

• Artileriştii antiaerieni s-au instruit în Capu Midia p.48

Maior Ion Adrian CURIMAN La jumătatea lunii septembrie, militarii Batalionului 1Rachete Antiaeriene OSA – AKM de la Cluj au participat înPoligonul din Capu Midia la cea mai importantă activitatepe care o au planificată în timpul unui an de instrucţie.

• Nume de cod „Histria-13” p.51Maior Sorin CONSTANTINESCU

În perioada 16-26 septembrie, Brigada 9 Mecanizată„Mărăşeşti” a desfăşurat un complex de exerciţii în poligo-nul Babadag, cu structurile din subordine, purtând denu-mirea „HISTRIA-13”

SSttoopp--ccaaddrruu îînnffoorr ţţeellee tteerreessttrree

STO P-C ADRU ÎN F OR ŢELE TER ES TRE


CAMPANIE DE INFORMARE A POPULAŢIEI

M otivul prezenţei acestora a fost prezen-tarea, de către echipa nominalizată maisus, a riscurilor la care se pot supune

membrii comunităţii în cazul intrării neautorizateîn poligonul Arieşul de Pădure, a semnificaţiei indi-catoarelor din poligon şi a modului de comportarea cetăţenilor care locuiesc în apropierea poligonu-lui, în cazul găsirii de muniţii neexplodate sau ele-mente de muniţii.

Activitatea a debutat cu o prezentare generală apoligonului automatizat de tragere cu armamentulde infanterie, după care a urmat o şedinţă de„cunoaştere” a muniţiilor de infanterie folosite petimpul şedinţelor de tragere în acest poligon, undede această dată profesor a fost maiorul CorneliuHerman. Procedurile de acţiune în cazul când, din

întâmplare, se găsesc muniţii neexplodate ori ele-mente de muniţie, precum şi semnificaţia indicatoa-relor de pe teritoriul poligonului au fost explicateulterior de maiorul Marius Mihai.

Explicaţiile ofiţerilor au fost susţinute de planşecu armamentul şi muniţiile de infanterie din dota-rea militarilor Batalionului 612 Artilerie Antitanc„Maramureş” , cartuşe, grenade de mână şi chiarbombe de aruncător şi proiectile de artilerie secţio-nate sau de învăţământ.

La activitate au participat aproximativ 70 delocalnici, profesori, elevi şi o echipă de jurnalişti dela postul TV eMM. Interviurile luate doamnei AnaMaria Moanta, directorul şcolii, ofiţerului de infor-mare şi relaţii publice şi câtorva elevi au încheiataceastă activitate considerată de către cei prezenţica fiind „foarte benefică”. n

Nu risca să intri fără autorizaţie în poligoanele militare!

O echipă formată din maiorul Marius Mihai, ofiţer de informare şi relaţii publiceal Batalionului 612 Artilerie Antitanc „Maramureş”, maiorul Corneliu Herman,specialist în cunoaşterea armamentului de infanterie, şi sergentul-major OvidiuChindriş, comandant de tun, a fost aşteptată în comuna Colţău, judeţulMaramureş, localitate dispusă în vecinătatea poligonului Arieşul de Pădure, de către cetăţenii, profesorii şi elevii de la şcoala generală din localitate.

Maior Marius MIHAI

l Maiorul Marius Mihai le explică elevilor şi localnicilor riscurile pătrunderii neautorizate în poligonul de tragere din Arieşul de Pădure şi accidentele ce se pot întâmpla la deplasarea muniţiilor neexplodate | Foto: Batalionul 612 Artilerie Antitanc

• Foto: Batalionul 612 Artilerie Antitanc

tele lui stă o echipă ai căreimembri se mişcă în ritmul ceasu-rilor elveţiene iar coroborate,acţiunile lor pun în valoaremăiestria acestui tip de arma-ment, ce rezidă în precizia aproa-pe perfectă de lovire a ţintelor.

Timp de câteva ore, norii greide fum se ridică din dreptul ţin-telor ascunse în depărtare mate-rializând, în cadrul exerciţiuluitactic, inamicul pe care vânătoriide munte din Brad trebuie să-ldistrugă. Realitatea tot mai com-plexă a spaţiului de luptă impuneca, prin astfel de exerciţii, să seurmărească întărirea capacităţiifizice şi psihice de rezistenţă laefort prelungit a militarilor, iarsoarele şi-a îndeplinit misiuneade a pune la grea încercare pre-gătirea vânătorilor de munte bră-deni. Ei însă au ignorat broboa-nele de sudoare – unul dintreînsemnele trudei şi tributul plătitpentru instruirea temeinică –purtând în suflet cuvintele unuimare general al istoriei universa-le, Napoleon Bonaparte: „Cu câtmai multă sudoare pe câmpul deinstrucţie, cu atât mai puţinsânge pe câmpul de luptă”.

Cadrul general în care s-a des-făşurat exerciţiul tactic cu trageride luptă este prezentat de cătreunul dintre comandanţii de com-

panie din Batalionul 26 Vânătoride Munte, locotenent RăzvanOprea. „Poligonul în care am exe-cutat tragerile este situat la con-fluenţa a patru judeţe – Alba,Arad, Bihor şi Hunedoara – ofe-rind cadrul propice pentru exe-cutarea activităţilor de trageri cuarmamentul de artilerie şi arma-mentul greu de infanterie prinochire directă. Unitatea noastrănu a mai tras în acest poligon deaproape trei ani şi este o ocaziefoarte bună ca militarii noştri să-şi verifice deprinderile formateîn acest răstimp. Tragerile s-auexecutat în cadrul unui LFX,unde au participat subunităţi dinCompania 1 Vânători de Muntecu subunităţi de armament greuşi un pluton de aruncătoare de120 mm din Compania Sprijin.”

Desfăşurarea tragerilor cuarmamentul de artilerie şi arma-mentul greu de infanterie areprezentat o modalitate de veri-ficare a cunoştinţelor acumulatepe parcursul orelor de instrucţie,iar rezultatul exerciţiului tacticexecutat de militarii Batalionului26 Vânători de Munte din Bradnu poate fi decât unul îmbucură-tor, căci cu toţii au făcut dovadafaptului că au deprinderi formateîn localizarea, selectarea, deter-minarea şi comunicarea coordo-

natelor ţintelor, precum şi în exe-cutarea focului precis asupraacestora.

Câţiva comandanţi de subuni-tăţi ne-au împărtăşit impresiilelor referitoare la întreaga activi-tate desfăşurată. LocotenentulDorel Boetor a fost pentru primadată la o tragere cu aruncătoare-le de 120 mm în poligonul de peMuntele Găina. „Din punctul meude vedere, consider că activitateas-a desfăşurat foarte bine, oame-nii au ştiut ce trebuie să facă, iar«botezul focului» cu aruncătorulde 120 a însemnat, pentru acestpluton, un nou început. De ce unnou început? Fiindcă aici poţivedea ce fac oamenii în teren,cum se comportă şi tot aici, înpoligon, se poate vedea, real, cemisiuni de foc se pot executa şipe cine poţi să te bazezi fiindcătragerile cu muniţie reală diferăfoarte mult de ceea ce facem lainstrucţie.”

Locotenentul Toma Alexe,comandantul unui pluton de

S TOP-C ADR U ÎN F O RŢE LE TE RE STR E


BATALIONUL 26 VâNĂTORI DE MUNTE




În aceste condiţii, ghizi ne sunt chiar bra-zii înalţi şi falnici care îşi unesc boga-tele coroane, învăluindu-ne la răstim-

puri cu umbra răcoroasă, ce trage cortina pentru ane lăsa să admirăm spectacolul deosebit al naturii.

Ajunşi în poligonul de tragere, camarazii noştribrădeni ne par a fi personaje desprinse din paginileregulamentelor militare care descriu în detaliu eta-pele pregătirii unei şedinţe de tragere cu aruncă-toarele de calibrul 82 mm şi 120 mm, precum şi cuaruncătoarele de grenade antiblindate AG-9.

Fiecare comandă însoţeşte o acţiune realizată cucea mai mare grijă, militarii îşi cunosc foarte bine

rolul şi locul în cadrul subunităţilor, iar profesiona-lismul şi dăruirea sunt motoarele ce angreneazăîntreg mecanismul.

La comanda „Foc!” prima bombă părăseşte ţeavaaruncătoarelor, iar în momentul în care atingepământul ne dăm seama că măsurătorile din terenşi coordonatele introduse au fost deosebit de preci-se. Satisfacţia ce se aşterne în momentele următoarepe chipul fiecărui comandant de subunitate estegaranţia lucrului bine făcut, încununarea pregătiriişi muncii asidue depuse pe terenul de instrucţie.

După demonstraţia de excepţie a aruncătoarelorde bombe calibru 82 mm şi 120 mm, vine rândularuncătorului de grenade antiblindate AG-9. În spa-

Trageri de luptă pe Muntele Găina

Vă purtăm spre Muntele Găina, pe drumul parcurs cu ceva timp în urmă de vânătorii de munte din Brad. Renunţăm încă de la început la busolă şi hartă, căci în faţa măreţiei naturii au rămas parcă mute şi s-au ascuns în raniţă, spre a fi folosite doar în cadrul exerciţiului tactic cu trageri de luptă.

Locotenent-colonel Radu SICHIMprin amabilitatea emisiunii radio „Uniţi sub tricolor”

l Tragere cu aruncătorul de grenade antiblindate AG-9 | Foto: Radu Sichim

l Se încarcă aruncătorul de grenade antiblindate AG-9 | Foto: Radu Sichim

l Se stabilesc elementele de tragere laaruncătorul de 120 mm | Foto: Radu Sichim

câteva cuvinte de şeful de stat major alunităţii, locotenent-colonelul ViorelMocanu: „Mă bucur că pot să vorbesc des-pre colegii şi subordonaţii mei din unitatefiindcă a fost o satisfacţie să văd că oame-nii au fost implicaţi, concentraţi, pentru aobţine rezultate foarte bune. Am simţit încadrul tragerilor de astăzi emoţia celornoi, care au fost pentru prima dată la tra-geri – pentru unii a fost şi «botezul focu-lui» –, dar s-a văzut şi altceva aici. Spreexemplu, comandantul Secţiei Aruncătoare120 mm a mai participat la trageri cu arti-leria, dar nu a participat la trageri cuarmamentul greu de infanterie. Experienţăîn domeniul tragerilor cu artileria are, dars-a văzut emoţia propriu-zisă a tragerilorde astăzi; totuşi, l-am văzut că este stăpânpe sine şi ştie ce trebuie să facă. Înschimb, la comandantul PlutonuluiAruncătoare 82 mm s-a văzut că la înce-put emoţia a fost puternică, apoi a depăşitmomentul şi s-a descurcat foarte bine, iartragerea a avut rezultatele scontate.”

Aşa au încheiat vânătorii de munte tra-gerile din poligonul de pe Muntele Găina,unde au fost invitaţi să participe şi colegirezervişti, care încă poartă în suflet nos-talgia exerciţiilor tactice şi, bineînţeles,acel spirit specific numai şi numai vânăto-rilor de munte. n




aruncătoare 82 mm, s-a aflat laprima lui tragere cu acest tip dearmament. „A fost o experienţănouă, am avut de învăţat şi, toto-dată, mi-am văzut oamenii lalucru în cadrul plutonului. Toţiau ştiut ce trebuie să facă şi, înunele momente, am avut şi eucâte ceva de învăţat de la ei.”

Deşi pentru unii dintre mili-tarii Batalionului 26 Vânători deMunte „Avram Iancu” din Brad afost prima experienţă de acestgen, în care au simţit pământulcutremurându-se sub picioaredupă plecarea loviturii, cu toţiis-au integrat foarte bine încadrul echipelor, sincronizându-

şi acţiunile dictate de rolul fiecă-ruia cu cele ale camarazilor maiexperimentaţi. Unul dintre ele-mentele esenţiale în îndeplinireamisiunilor încredinţate estecoeziunea structurilor militare,realizată prin desfăşurarea proce-sului de instrucţie, care se identi-fică foarte bine cu munca deechipă desfăşurată în condiţii câtmai apropiate de realităţile dinspaţiul de luptă modern. Poatecea mai clară dovadă a existenţeiacestui element în rândul vânăto-rilor de munte din Brad străbatedin modul în care comandanţiide subunităţi îşi privesc subordo-naţii. Locotenentul Boetor este de

părere că echipa începe să func-ţioneze ca un întreg din primeleantrenamente pe care militarii lefac în poligonul de instrucţie dincazarmă. „Coeziunea subunităţiiîncepe de la unitate, pentru cătotdeauna trebuie să ţii aproapede oameni. În momentul în careai grijă de ei şi-i asculţi, te impuialtfel, iar ordinele se respectămai mult decât un act formal,dictat de regulament. Apoi, mili-tarii din pluton se cunosc, ei suntprieteni. Fiecare piesă constituieo echipă mai mică, iar plutonuleste următoarea treaptă; o treap-tă care, pentru mine, este ceamai importantă, fiindcă dacă laacest nivel totul merge bine,înseamnă că nu-s probleme nicila nivel de piesă, nici la nivel desecţie.”

Rezultatele foarte bune obţi-nute de militarii Batalionului 26Vânători de Munte „AvramIancu” din Brad au fost apreciatede comanda unităţii, iar finalulexerciţiului a adus în sufletelefiecăruia un moment de împlini-re, care a fost poate cea mai depreţ răsplată a efortului depus întimpul perioadei de pregătire.Toate acestea au fost surprinse în

STO P-C ADRU ÎN F OR ŢEL E TE RE STRE



l Servanţii la aruncătorul de 120 mm aşteaptă comanda „Foc!” | Foto: Radu Sichim

l Plutonul de la „120” | Foto: Radu Sichim

l Servanţii de la AG-9 | Foto: Radu Sichim

l Aruncătoarele de 120 mm în poziţia de tragere | Foto: Radu Sichim

l Tragere cu aruncătorul de grenade antiblindate AG-9 | Foto: Radu Sichim

Ciocoiu, a dat citire extrasuluidin ordinul de misiune, dupăcare Înaltpreasfinţitul părinteTeofan, mitropolitul Moldovei şiBucovinei, alături de un sobor depreoţi militari, a oficiat o slujbăde binecuvântare.

„Veţi merge pe un pământ frământat, departe de ţară...”

Mitropolitul Teofan i-aîndemnat pe cei prezenţi să ros-tească rugăciunea „Tatăl nostru”pentru sănătatea şi întoarcereacu bine a militarilor din misiu-ne, după care a urmat slujba debinecuvântare. La sfârşit,ÎPS Teofan s-a adresat militarilorşi le-a urat să fie apăraţi deDumnezeu şi de rugăciunilecelor rămaşi acasă. „Îl rog peDumnezeu ca, pe timpul misiu-nii în care veţi pleca în scurttimp, să fiţi împodobiţi cu treigânduri: gândul la Dumnezeu –care să vă apere necontenit –,gândul la cei de acasă – care săse roage pentru dumneavoastră–, şi gândul la camarazii dearme de lângă dumneavoastră,împreună cu care veţi forma ofamilie, ce se doreşte a fi unităşi puternică. Cu ajutorul luiDumnezeu şi prin strădania şiprofesionalismul ce vă definesc,să vă întoarceţi acasă cu bine şisănătoşi, aşa cum vă aşteaptă ceidragi din familie. Veţi mergepentru câteva luni pe unpământ frământat, departe deţară, cu oameni cu multă fricăde Dumnezeu şi cu o religiozita-te de excepţie în legea lor, ceeste cu mult diferită de legeanoastră. Ei aşteaptă de la dum-neavoastră să fiţi bărbaţi adevă-raţi, îmbodobiţi fiind cu cele treicalităţi cu care veţi pleca înaceastă misiune: cea de românadevărat, cea de militar adevă-rat şi cea de creştin autentic”.

Comandantul Batalionului 1Manevră, locotenent-colonelulSergiu Mungiu, s-a adresat asis-tenţei amintind că, timp de ojumătate de an, militarii dinsubordinea sa au parcurs operioadă de instruire şi de opera-ţionalizare în vederea dislocăriiîn Teatrul de Operaţii Afganistan:„Nu a fost o perioadă uşoară, afost o muncă asiduă, grea. Ne-aminstruit în poligoanele din garni-zoana de reşedinţă, în poligoane-le din Cincu, din MihailKogălniceanu, din baza militarăNATO de la Hohenfes– Germania. Ştim cănu va fi o misiuneuşoară, nicio misiunenu seamănă cu alta,dar având în vederenivelul de instruire albatalionului pe care-lcomand, având învedere rezultateleobţinute de militari –de cele mai multe orifoarte bune, chiar şimai mult – toate aces-tea mă îndreptăţesc,domnule ministru, săvă raportez că bata-lionul este gata pen-tru începerea misiu-nii.” Locotenent-colonelul Mungiu a

adăugat că, în ceea ce-l priveşte,va face tot ceea ce-i va sta înputinţă ca, la întoarcerea dinmisiune, să poată raporta:„Misiune îndeplinită cu succes,cu efective complete”.

Peste 500 de militari românipleacă în cel mai periculos loc

din lumeMinistrul apărării naţionale,

Mircea Duşa, s-a adresat celorprezenţi spunând că este unmoment emoţionant, deoarecepeste 500 de militari ai armatei







D upă aproape şase luni de pregătire înpoligoanele brigăzii, în Centrul deInstruire Multinaţională Întrunită al

Armatei SUA din Hohenfels, Germania, ori înCentrul de Instruire pentru Luptă al ForţelorTerestre din Cincu, cei aproape 500 de militari dinBatalionul 1 Manevră „Lupii Negri” au raportatministrului apărării naţionale că sunt gata pentruplecarea în misiune.

Joi, 11 iulie, pietonalul „Ştefan cel Mare” dinfaţa Primăriei Iaşi a fost neobişnuit de animat şi depopulat pentru o zi de Cuptor în care mercurul ter-mometrelor ajunsese la aproape 30 de grade, pen-

tru că aproximativ 600 de persoane (militari aflaţiîn formaţie, rude şi cunoscuţi ai acestora, ori simplitrecători opriţi de curiozitate) au luat parte la cere-monia de plecare în Teatrul de Operaţii Afganistana Batalionului 1 Manevră „Lupii Negri”.

Activitatea a început la ora 11:00, când minis-trul apărării naţionale, Mircea Duşa, a primit rapor-tul de la comandantul batalionului, locotenent-colonelul Sergiu Mungiu, şi a trecut formaţia înrevistă. După efectuarea apelului general şi după cecomandantul batalionului a raportat că militarii dinformaţie sunt gata pentru plecare în misiune, locţii-torul comandantului Centrului de conducere opera-ţională din Statul Major General, colonel Nicolae

„Lupii Negri” sunt gata de plecare în Afganistan

Brigada 15 Mecanizată „Podu' Înalt” a organizat o ceremonie militară şi religioasă cu ocazia plecării militarilor din Batalionul 1 Manevră „Lupii Negri” în Teatrul de Operaţii Afganistan, eveniment care a avut loc joi, 11 iulie, în faţaPrimăriei Iaşi.


l Comandanţii de plutoane efectuează apelul solemn | Foto: Dragoş Anghelache

l Comandanţii de companii dau raportul | Foto: Dragoş Anghelache

l Militari din Batalionul 1 Manevră „Lupii Negri” pe timpul oficieriiserviciului religios | Foto: Dragoş Anghelache

STO P-C ADRU ÎN F OR ŢEL E TE RES TRE



O biectivele principale urmărite au fost:evaluarea capacităţii de reacţie a subuni-tăţii pentru rezolvarea problemelor spe-

cifice în cadrul scenariului exerciţiului, evaluareacoeziunii echipelor de servanţi în executarea misiu-nilor de foc, în special asupra obiectivelor în mişca-re, întocmirea şi exploatarea documentelor de luptăpe aliniamentele antiblindate.

Evaluarea subunităţii s-a executat de către echi-pa de evaluare a comandantului, din care au făcutparte şeful Compartimentului conducere operaţii şiinstrucţie, maior Marius Mihai, şi subofiţerul de statmajor, plutonier-major Gavril Roman.

Rezultatele obţinute, preponderent foarte bune,au demonstrat o bună capacitate de observare şi dereacţie a ochitorilor, dar şi foarte buna conducere

şi coordonare a comandanţilor de piese, secţii şibaterie, pentru îndeplinirea misiunilor de foc întimp scurt şi cu precizie maximă.

În urma desfăşurării tragerilor de luptă, coman-dantul batalionului, colonel dr. Mircea Fechete, aevidenţiat comandanţii de secţii, sublocotenentMihai Pop şi plutonier-major Dan Sas, privindmodul de conducere a subunităţilor pentru îndepli-nirea misiunilor de foc.

Comandantul Regimentului 69 Artilerie Mixtă„Silvania”, colonel Ioan Florentin Buhoş, prezent petoată durata executării tragerilor de luptă din poli-gon, „a fost nevoit” să aprecieze pozitiv modul deangajare şi viteza de distrugere a tancurilor fixe şi înmişcare de către comandantul de tun, plutonierMugurel Bârlea, şi ochitorii: caporal clasa a III-aTeodor Lupşe şi caporal clasa a III-a Ciprian Vaida. n

O cronică artileristică din poligonul Sâi

O subunitate a Batalionului 612 Artilerie Antitanc „Maramureş” a executat trageride luptă în poligonul Sâi, din judeţul Satu Mare.

Maior Marius MIHAI

române pleacă în cel mai pericu-los loc din lume, în Afganistan.„Veţi ajunge în Afganistan, înzona Zabul – s-a adresat militari-lor ministrul Duşa – o zonă foartecomplicată din punct de vederemilitar, cu foarte multe incidenteîn această primăvară. Dar suntconvins că felul în care v-aţi pre-gătit, experienţa pe care aţidobândit-o în misiunile pe carele-aţi executat deja – fie că aţifost în Afganistan, în Kosovo, înIrak – v-au dat puterea, experien-ţa şi profesionalismul pentru caorice misiune care vi se încredin-ţează [...] să o puteţi îndeplini cusucces.” Ministrul apărării aapreciat că militarii ieşeni careurmează să plece în misiune s-aucălit în luptă, la instrucţia din

poligoane, în cadrul exerciţiilorexecutate împreună cu armatelecare desfăşoară misiuni înAfganistan şi au capacitatea de aîndeplini cu succes obiectivelespecificate în ordinul de misiune.

Ministrul apărării, MirceaDuşa, a declarat că misiunea dinAfganistan a militarilor noştri vafi mai complicată decât cele depână acum, deoarece, treptat, vortrebui să predea ArmateiNaţionale Afgane teritoriul şisecuritatea zonelor pe care noi leavem în responsabilitate. „Este omisiune grea – s-a adresat jurna-liştilor ministrul Duşa – cunoaş-teţi că în ultima perioadă acţiu-nile talibanilor în această zonă,Zabul, sunt destul de intense şică zilnic militari ai forţelor inter-

naţionale îşi pierdviaţa sau sunt răniţi.Dar sunt convins cămilitarii români şi, înprimul rând, milita-rii din Batalionul151 Infanterie de laIaşi – având în vede-re experienţa dobân-dită în timp chiar înteatrele de operaţiidin Afganistan, dinIrak şi din Kosovo –au posibilitatea să-şi

îndeplinească cu succes misiuneaşi, aşa cum sper şi cum le-amordonat, să se întoarcă sănătoşiacasă”. Ministrul Duşa a maiadăugat că, din fericire, militariipe care i-am avut în Afganistanla ultima rotaţie nu au avut desuferit din acest punct de vede-re, aceasta fiind, în opinia dom-niei sale, încă o dovadă că mili-tarii români sunt bine pregătiţi,sunt militari care apără cu onoa-re demnitatea României şi înde-plinesc cu onoare misiunile pecare le avem în cadrul forţelormultinaţionale. Dumnealui aapreciat, de asemenea, bunacooperare şi bunele relaţii dintremilitarii români şi americani şifaptul că Armata Statelor Unitene-a pus la dispoziţie tehnicămilitară adecvată misiunilor dinAfganistan (cunoscutele MRAP-uri) care, de când au intrat îndotarea unităţilor din teatru auredus mult numărul militarilorce au avut de suferit în urmamisiunilor executate în teatrulde operaţii afgan. n




l Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, alături de un sobor de preoţimilitari, a oficiat o slujbă de binecuvântare a militarilor ieşeni care urmează să plece înAfganistan | Foto: Dragoş Anghelache

l Defilarea Batalionului 1 Manevră „Lupii Negri”| Foto: Dragoş Anghelache

l Subunitate cu steagul de identificare| Foto: Dragoş Anghelache

l Tragere cu bateria de artilerie antitanc | Foto: Marius Mihai

său a avut-o în responsabilitate:„Au fost situaţii complexe, însăacestea au avut darul de a «scoa-te la suprafaţă» experienţadobândită pe timpul misiuniloranterioare şi a antrenamentelor,precum şi capacitatea noastră dea acţiona.” Situaţiile la care loco-tenentul Radu făcea referire s-aumaterializat, potrivit celor decla-rate, în diferite incidente saudescoperirea unor dispozitiveexplozive improvizate.

Familia Murgoci este una din-tre acele familii în care ambiisoţi sunt militari. În 2011, căpi-tanul Mihai Murgoci era înmisiune în teatrul de operaţiidin Kosovo. L-am reîntâlnit,

după un an, în efectiveleBatalionului 2 Manevră„Scorpionii Galbeni”, în timp cesoţia sa, locotenentul AdinaMurgoci, urma să-l aştepte dinnou acasă, împreună cu celedouă fetiţe. „A fost greu, dar s-aîntâmplat să se termine totul cubine şi să-i regăsesc pe ai meisănătoşi acasă, iar noi, de ase-menea, să fim cu toţii sănătoşi şisă ne întoarcem cu efectivulcomplet” - declara căpitanulMurgoci, fără să ascundă cămarea parte a gândurilor sales-au îndreptat, tot timpul, cătrecele trei persoane dragi rămaseacasă. „Este dificil să ai familiadeparte – continuă căpitanul

Murgoci – darştiind că ei suntbine, am avutechilibrul nece-sar pentru a-miîndeplini misiu-nile în condiţiibune. Şi cred căacest sentimenteste valabil şipentru ceilalţicolegi ai mei.”La celălalt capăt„al firului”, înţară, era soţia

sa, locotenentul Adina Murgoci,împreună cu cele două fetiţe.Fiind militar de carieră ştie ceînseamnă o misiune în astfel decondiţii, mai ales că soţul săumai fusese în două rânduri înteatrele de operaţii din Balcani,însă la fel de bine ştie că aceas-ta este condiţia de militar pecare amândoi şi-au asumat-o.„A fost o perioadă destul degrea, având în vedere că avemdouă fetiţe mici. Da, i-am simţitfoarte mult lipsa, dar am avutîncredere în capacitatea luiprofesională şi iată-l revenitsănătos acasă şi, din nou, ală-turi de noi. Suntem fericiţi!”.

Pentru „Scorpionii Galbeni”din Timişoara va urma o bineme-ritată perioadă de recuperare,după care vor intra în ritmulnormal al unităţii cu pregătire însălile de specialitate, în poligoaneşi tabere, şi pentru alte sarcini pecare le au în cadrul Alianţei. n







C eremonia de revenire din teatrul de operaţiia început cu apelul solemn, în debutul căru-ia au fost apelaţi militarii căzuţi în misiune,

sublocotenenţii post-mortem Ioan Lucian Leuştean şiIoan Grosaru, căzuţi la datorie în teatrele de operaţiidin Afganistan şi din Irak, după care comandanţii desubunităţi au executat apelul nominal.

După ce a raportat ministrului apărării naţionalecă militarii s-au întors din misiune în efectiv com-plet, comandantul Batalionului 32 Infanterie„Mircea”, locotenent-colonelul Cristian-Daniel Dan,s-a adresat asistenţei, spunând că militarii batalio-nului au contribuit esenţial la asigurarea climatuluide securitate, în scopul transferării responsabilităţi-lor către reprezentanţii guvernului şi ai Forţelor deSecuritate Afgane, astfel: au securizat principalarută de comunicaţie – autostrada A1 ce leagă capita-la Kabul, din nordul ţării, de oraşul Kandahar, dinsud – şi au asigurat ordinea în zona de responsabili-tate. „Am contribuit esenţial la dezvoltarea capacită-ţii profesionale a forţelor de securitate afgane pen-tru a executa misiuni în mod independent, acţio-nând atât ziua cât şi noaptea, 24 de ore din 24,şapte zile din şapte, în parteneriat, dar şi prin cursuri de pregătire organizate şi conduse de milita-rii afgani” - a încheiat locotenent-colonelul Dan.

Ministrul apărării naţionale, Mircea Duşa, aapreciat modul în care militarii noştri şi-au îndepli-nit misiunea în Afganistan, pe care l-a caracterizatca fiind unul dintre cele mai periculoase locuri dinlume. „Conducerea armatei, Guvernul României,românii apreciază eforturile pe care militariiromâni le fac în teatrele de operaţii pentru a asigu-ra, împreună cu armatele din Alianţa Nord-Atlantică, securitatea mondială, bazându-se pe

principiul apărării colective. Sigur că am mulţumitşi de această dată conducerii ISAF şi armateiStatelor Unite, care ne-au sprijinit în mod deosebitîn misiunile pe care le-am executat în Afganistan”.

Unii dintre „scorpioni” au fost la prima misiuneîntr-un teatru de operaţii, precum locotenentulValentin Radu. În cele şase luni petrecute înAfganistan a executat misiuni atât împreună cu par-tenerii americani, cât şi cu forţele de securitateafgane pentru asigurarea zonei pe care plutonul

Sfârşit de misiune pentru „Scorpionii Galbeni”

Cei 500 de „scorpioni” care, mai bine de şase luni au executat misiuni în Teatrulde Operaţii Afganistan, au raportat ministrului apărării naţionale, în PiaţaVictoriei din Timişoara: „Misiune îndeplinită!”.


l Drapelul de luptă al Batalionului 32 Infanterie „Mircea”| Foto: Cristian Surugiu

l Defilează Batalionul 2 Manevră „Scorpionii Galbeni” | Foto: Cristian Surugiu

l Familia Murgoci declară ziariştilor ce înseamnă o misiune într-un teatru de operaţii pentru o familie de militari | Foto: Cristian Surugiu

l Defilează efectivele Batalionului 2 Manevră „Scorpionii Galbeni” | Foto: Cristian Surugiu

cadrul Operaţiilor de Răspuns laCrize (Crisis ResponseOperations) în sprijinul păcii şisecurităţii internaţionale. Înacest sens, în 2006 a fost creatşi Grupul Multinaţional CIMIC,constituit din reprezentanţi aiarmatelor din opt state, membreNATO. Preşedinţia grupului esteasigurată de fiecare stat, prinrotaţie la doi ani, iar dinfebruarie 2012 până în februa-rie 2014, această poziţie esteasigurată de România.

În data de 3 septembrie, laPalatul Cercului Militar Naţionaldin Bucureşti a avut loc a douareuniune periodică a Comitetuluide Coordonare a GrupuluiMultinaţional CIMIC din acest an(şi a douăzecea ca istoric), întâl-nire prezidată de generalul debrigadă Mihai Ciungu, şefulInstrucţiei şi Doctrinei din StatulMajor al Forţelor Terestre:„România, ca membră a acestuigrup, participă cu un pluton dincadrul Batalionului 1 CIMIC. Încadrul reuniunii am analizat acti-vitatea structurii până în pre-

zent, modurile de cheltuire abugetelor alocate Grupului CIMICMultinaţional şi am stabilit căilede urmat pentru îndeplinireaobiectivelor de instruire în acestan şi acelea legate de participa-rea unor elemente din grup înactivităţile programate pentruanul 2014”. De asemenea, încadrul întâlnirii a avut loc şi pre-luarea funcţiei de preşedinte alComitetului de Coordonare decătre generalul de brigadăCristinel Cernea, comandantulBrigăzii 2 Vânători de Munte„Sarmizegetusa”: „Această activi-tate este de noutate pentru mine,eu fiind comandant al unei bri-găzi de vânători de munte. Darmarea unitate are capabilităţiCIMIC, dezvoltate şi perfecţionatepractic în teatrul de operaţii dinprovincia Zabul, Afganistan; aşa-dar, consider că şi această poziţieeste una adecvată. Cu siguranţă,pentru următoarele şase luni câteau mai rămas până cândRomânia va preda preşedinţiacătre Slovenia, ne vom concentrape dezvoltarea acestor capabili-

tăţi CIMIC, astfel încât structurasă rămână o certitudine în conti-nuare”. Întrebat cum vede activi-tatea CIMIC în Afganistan, gene-ralul de brigadă Cristinel Cerneaa declarat: „Vorbesc acum numaiîn numele Brigăzii 2 Vânători deMunte. În provincia Zabul încare noi am fost dislocaţi timpde şase luni şi jumătate, o partedin personalul marii unităţi alucrat pe linie CIMIC şi cu mem-brii unui PRT american (n.r. -Provincial Reconstruction Team)dar, spre decepţia noastră, în adoua jumătate a misiunii, resur-sele financiare ale acestei struc-turi au fost tot mai puţine şiactivitatea CIMIC a scăzut caintensitate. Cert este că ammonitorizat şi ajutat şi la dislo-carea banilor proveniţi din douăsurse, una din direcţia ISAF şicealaltă, din direcţia statelornon-NATO, către populaţia afga-nă. Din păcate, banii înseamnăaproape totul în Afganistan.Dacă ai bani, poţi face CIMIC decalitate în satele şi oraşele greuîncercate din această ţară”. n



COOPERARE CIVILI-MILITARI



COOPERARE CIVILI-MILITARI

M isiunile enumerate poartă numele demisiuni CIMIC – cooperare civil-milita-ră. Într-o accepţiune mai largă, CIMIC

reprezintă modalitatea prin care un comandantmilitar interacţionează cu organizaţiile active dintr-un teatru de operaţii.

Nevoia unor structuri profesionalizate CIMIC s-aresimţit cu atât mai mult în ultimii ani în recenteleoperaţii NATO, când în ariile de desfăşurare aarmatelor aliate au funcţionat organizaţii civile ce

au avut ca obiective principale ajutorarea popula-ţiilor civile din respectivele zone. Numărul crescutde actori civili a condus la obligativitatea coordo-nării activităţilor în teren, astfel încât misiuneaforţei să poată fi îndeplinită cu succes. În consecin-ţă, NATO a dezvoltat o doctrină şi a aprobat crea-rea unei structuri multinaţionale responsabilă decooperarea civil-militară, cu misiuni în cadrulOperaţiilor Colective de Apărare (CollectiveDefence Operations), în baza art.5 al TratatuluiNord-Atlantic, dar şi cu sarcini în afara art.5, în

A XX-a reuniune a Comitetului de Coordonare aGrupului Multinaţional CIMIC

Media sunt pline de relatări privind activităţile de ajutorare a populaţiei civile dinteatrele de operaţii, fie direct prin implicarea militarilor în respectivele acţiuni, fieindirect, prin facilitarea de către aceştia a acţiunilor de ajutorare a populaţiei civilede către organizaţii guvernamentale şi non-guvernamentale, necombatante.

Maior Dan CRIŞAN

l A XX-a reuniune periodică a Comitetului de Coordonare a Grupului Multinaţional CIMIC | Foto: Cristian Surugiu

l Participanţii la a XX-a reuniune periodică a Comitetului de Coordonare a Grupului Multinaţional CIMIC | Foto: Cristian Surugiu

Exerciţiu nou, misiuni diferiteDetalii privind concepţia şi

etapele de derulare ale exerciţiu-lui ne-au fost oferite de şefulOperaţiilor, colonel Iuri Tănase:„Brigada 1 Mecanizată din subor-dinea Diviziei 1 Infanterie a fostintegrată într‑o structură multi-naţională condusă de către ostructură de comandă de tipCombined Joint Task Force, afost dislocată într-un teatru deoperaţii şi a desfăşurat procesulde planificare a operaţiei. Mareaunitate a planificat şi pregătittoate misiunile, astfel încât săacţioneze ca o structură de forţedin eşalonul doi al diviziei – pen-tru noi constituind un elementde noutate –, urmând ca pentruprima dată în ultimii trei ani săacţionăm în eşalonul secund aldiviziei. În momentul în care sta-tul agresor a declanşat operaţiaofensivă, Brigada 1 Mecanizată,în compunerea ForţeiMultinaţionale, a trecut la spriji-nul naţiunii-gazdă pentru respin-

gerea inamicului, astatului agresor. Ampregătit operaţiapentru trecerea laapărare în adâncime,pentru nimicireaunui desant aerian,precum şi pentruexecutarea ofensiveidin mişcare pentruBrigada 1Mecanizată. La aceas-tă dată suntem înetapa practică deconducere a aplica-ţiei pe baza listei cuevenimentele şi inci-dentele transmise decătre eşalonul supe-rior. Pe baza ordine-lor de operaţii primi-te, am trecut la pre-gătirea misiunilor,

designul operaţiei, cunoscândmodificări în funcţie de evoluţiaevenimentelor din spaţiul deluptă. Avem o misiune importan-tă, fiind structura de forţe careasigură libertatea de acţiune saude iniţiativă a Diviziei 1Infanterie în întreaga zonă deresponsabilitate”.

Despre activitatea camarazilorsăi pe timpul exerciţiului, locote-nent-colonelul Tănase a apreciat:„Personalul comandamentului

are atât calităţi profesionale spe-cifice specializărilor militare, câtşi abilităţi de lucru în echipă.Suplimentar, menţionez că partedin personal a participat lamisiuni în teatre de operaţii dinIrak şi Afganistan, experienţamisiunilor internaţionale reflec-tându-se pozitiv în derulareaoperaţiei. La nivelul comandanţi-lor de companii, plutoane şigrupe putem nota îmbinarea din-tre experienţă şi tinereţe. Deremarcat este şi activitateacoerentă a subofiţerilor şi grada-ţilor profesionişti. Putem aprecia,însă, că experienţa acumulată decamarazii noştri în teatre multi-naţionale de operaţii este rele-vantă, dar nu suficientă.Pregătirea trebuie să fie continuăpentru fiecare militar, indiferentde grad. Este ceea ce se întâmplăacum şi în mod curent. Toateacestea şi nivelul de îndeplinire asarcinilor în cadrul exerciţiilor neoferă o imagine încurajatoarecare dă garanţia acţiunii eficientea militarilor noştri într-o situaţiereală, conform misiunilor Brigăzii1 Mecanizate.”

Inovaţii tehnice pentru a îmbunătăţi dotarea brigăziiDeşi la un nivel mai restrâns,

totuşi, exerciţiul a beneficiat de o







S cenariul fictiv al exerciţiului a fost subscrisart. 5 al Tratatului Nord-Atlantic privindîntrebuinţarea forţelor în operaţii specifice

luptei armate de apărare colectivă, sub comandăNATO, în afara teritoriului naţional. Rolul de struc-tură de comandă a Brigăzii 1 Mecanizate, în cadrul„Viper Snap”, l-a jucat Divizia 1 Infanterie „Dacica”.

Iniţial, aplicaţia a fost proiectată să se derulezecu trupe în poligonul Cincu al Centrului de

Instruire pentru Luptă al Forţelor Terestre (CILFT)dar, datorită procesului de redimensionare a planu-rilor de instrucţie, ca efect al constrângerilor buge-tare cu care se confruntă instituţia militară, activi-tatea s-a transformat în exerciţiu de comandamentcu comunicaţii şi informatică în teren, prin instala-rea unui punct de comandă de bază de brigadă cusubunităţile din subordine şi cu participarea unorcelule de răspuns din Batalionul 2 Infanterie şiBatalionul 114 Tancuri.

„Muşcătura Viperei” în poligonul de instrucţie de pe Olteniţei

Militari din Brigada 1 Mecanizată „Argedava” au executat, în perioada 2-6 septembrie, exerciţiul în teren „Muşcătura Viperei” (Command Post ExerciseViper Snap). Activitatea s-a desfăşurat în poligonul Olteniţei din Bucureşti, avândca principal obiectiv evaluarea capacităţii de planificare şi conducere a structurilor subordonate de către personalul comandamentului marii unităţi petimpul operaţiei de apărare.

Maior Dan CRIŞAN

l Comandantul Brigăzii 1 Mecanizate „Argedava”, general de brigadă Marius Harabagiu, prezintă comandantului Diviziei 1 Infanterie, general-maior Nicolaie Dohotariu, modul în care a fost organizată tabăra | Foto: Adrian Iuzic

l O materializare a listei cu evenimente şi incidente | Foto: Adrian Iuzic

l Cercetaşii se pregătesc pentru o nouă misiune | Foto: Adrian Iuzic

Surpriză totală pentru ei: a tre-buit ca din prima zi să se echipe-ze de război, să participe la exer-ciţiu pe funcţiile în care suntîncadraţi. Până la această dată,cei trei subofiţeri şi-au făcut dato-ria cu prisosinţă; bineînţeles, înlimita cunoştinţelor care le-auprimit în şcoală şi, în acelaşitimp, cu ajutorul comandanţilorşi a subunităţilor din care facparte. Este un real câştig, atâtpentru ei, cât şi pentru brigadă”.

Instalarea unui punct decomandă în teren, de nivel briga-dă în cazul de faţă, este, într-oaccepţiune mai largă, instalareaunei tabere într-un raion de sta-ţionare, în afara zonei de disloca-re la pace, care să răspundă celormai diverse tipuri de necesităţi:de la cele tactice la cele de lucruîn mod curent, de la cele privindcartiruirea militarilor, până laposibilităţi de mentenanţă a teh-nicii şi de asistenţă medicală.Este dispunerea rapidă, eficientăşi combativă în teren a unei uni-tăţi militare, uneori la sute dekilometri faţă de locul în careunitatea militară îşi desfăşoarăactivitatea pe timp de pace. Prinurmare, instalarea unui astfel depunct de comandă nu se poaterealiza decât cu personal instruitşi având capacităţi umane şi teh-

nice adecvate unei astfel demisiuni. Şeful structurii logisticeal marii unităţi, colonelulValerică Cuştură, este atent carelativ facilele reprezentări grafi-ce din hărţile şi documentele deplanificare să se regăsească întoc-mai în teren.

Cum se pliază teoria pe practică

În complexul de activităţi alinstalării campului militar, com-pania de geniudin subordi-nea brigăziiare unul din-tre principale-le roluri, astfelîncât punctulde comandăsă funcţionezela capacitatemaximă.LocotenentIulian Manea,comandantulCompaniei112 Geniu: „Însăptămâna 26-30 august amderulat activi-tăţile premer-gătoare acesteiaplicaţii, încare am pre-

gătit punctul de comandă alBrigăzii 81 Mecanizate, activităţide cartiruire a trupelor, de asigu-rare cu energie electrică, de asi-gurare cu apă, de mascare a teh-nicii şi echipamentelor, de ame-najare genistică a terenului, deluare a măsurilor de protecţie aforţelor. În acest sens, am amena-jat un raion antidesant şi am exe-cutat plantarea unui câmp demine cu echipamentul din dota-re. Pentru mine este prima activi-tate de acest tip în România, darnu a fost neapărat o noutate,pentru că am aplicat şi elementedin experienţa acumulată îndomeniu din misiunea pe caream avut-o în Afganistan”.

Pentru sublocotenentul FlorinGherman, aflat la început dedrum în cariera militară, exerci-ţiul de comandament în teren„Viper Snap” este deopotrivăprima experienţă practică deacest tip în funcţia de comandantde pluton tehnic şi bucuria since-ră a lucrului bine făcut ca profe-




serie de noutăţi, semn că, perma-nent, ca efect al analizei moduluide desfăşurare a instruirii întimp de pace, militarii îşi perfec-ţionează procedurile de operare,readaptează destinaţia tehnicii înfuncţie de noi obiective operaţio-nale şi reproiectează structura depersonal, astfel încât aceasta sărăspundă nevoilor contextualeale misiunii forţei. Despre ele-mentele de noutate ale activităţiidin poligonul Olteniţei am fostinformaţi de către generalul debrigadă dr. Marius Harabagiu,comandantul Brigăzii 1Mecanizate „Argedava”: „Am pre-gătit, pentru informarea coman-

dantului diviziei, unvehicul de teren, Aro323, anterior echipatcu AG-9 dar pe carenoi, în prezent, l-amputea transformaîntr-un vehicul desti-nat subunităţilor decercetare, întrucâtbatalioanele deinfanterie şi-au dis-pus aruncătoareleantitanc pe camioa-ne. Aşadar, acesteautovehicule Aro 323pot fi folosite în altescopuri. Credem că

este una din soluţiile pe care leavem pentru rezolvarea câtorvaprobleme privind dotarea.Rămâne să vedem dacă soluţia pecare noi o propunem va fi agrea-tă şi din punct de vedere tehnic,pentru a se putea materializa.

De asemenea, au fost pregătitede colegii noştri din cadrulCentrului 102 Mentenanţă douăbucătării pe două remorci şiastăzi (n.r. - 4 septembrie 2013)au intrat în funcţiune, validându-se în mod practic şi urmărindu-se eficienţa acestora pe timp decampanie. Bucătăriile funcţionea-ză, sunt absolut în regulă. Tot cuocazia acestui exerciţiu are loc şi

validarea procedurilor standardde operare ale comandamentuluibrigăzii, respectiv intrarea înfuncţiune a unui punct decomandă înaintat de nivelcomandament de brigadă, avândîn vedere că, de multe ori, pecâmpul de luptă, comandantulbrigăzii este obligat să primeascăpersonal informaţii din teren şi,în acelaşi timp, să vadă cum evo-luează lupta sau ciocnirea în caresunt implicate structurile subor-donate. Cu tehnica pe care amavut-o la dispoziţie am realizatacest punct de comandă înaintat;nu este ceva sofisticat, punctulde comandă înaintat trebuie săfie foarte mobil şi să ofere capa-citatea de comunicaţii şi protec-ţie pentru personal”.

În „focul luptei” direct de pebăncile şcolii

Un alt element de noutate l-aconstituit şi prezenţa la exerciţiua unor subofiţeri care, deşi abiasosiţi la serviciu din promoţie, auşi fost integraţi în structura ope-raţională, conform repartiţiei pri-mite. Generalul de brigadă MariusHarabagiu: „Pe data de 2 septem-brie am avut trei subofiţeri dinpromoţia de subofiţeri din acestan care s-au prezentat la unitate.




l Una dintre premierele exercţiului „Viper Snap” a fost darea în folosinţă a unei bucătării de campanie | Foto: Adrian Iuzic

l Comandantul Brigăzii 1 Mecanizate „Argedava”, general de brigadă Marius Harabagiu | Foto: Adrian Iuzic

l Locotenentul Mihai Constantinescu, comandantul Companiei 377 Apărare CBRN | Foto: Adrian Iuzic

l Locotenent Iulian Manea, comandantul Companiei 112 Geniu | Foto: Adrian Iuzic

sionist în domeniu. „În cadrulexerciţiului, misiunea subunităţiimele a fost aceea de a realiza unraion antidesant, folosind atâtobstacole explozive, cât şi neex-plozive. Având în vedere că amdoi ani de când am ieşit de pebăncile şcolii, activitatea dinaceastă perioadă este prima pecare am punctat-o şi, recunosc,am avut foarte multe de învăţat”.

Chimiştii militari monitorizea-ză „inamicul nevăzut”

Modul de desfăşurare a acţiu-nilor militare pe meridianeleOrientului Apropiat, accidentelecentralei nucleare din Japonia neatenţionează mai mult decât ori-când despre importanţa deprin-derii modului de apărare înmedii contaminate chimic, biolo-gic, radiologic, nuclear (CBRN).Locotenentul MihaiConstantinescu, comandantulCompaniei 377 Apărare CBRN,prin subunitatea pe care ocomandă, execută misiuni desprijin de luptă specifice pe liniede apărare CBRN, în folosulpunctului de comandă al brigăzii.

„Activităţile subunităţii sunturmătoarele: cercetarea CBRN,prin instalarea de posturi deobservare permanente, pentrumonitorizarea zonei de dislocarea brigăzii, activităţi de deconta-minare a tehnicii, terenului,armamentului, decontaminareapersonalului, a echipamentelor.Anexat companiei CBRN mai exis-tă şi un sub-centru de analiză şiprognoză care este în măsură săexecute prognoze specifice,vizând zonele posibil contamina-te chimic, biologic, radiologic,nuclear. Apărarea CBRN este per-manent un element de luat înconsiderare pentru trupe, atâtatimp cât există facilităţi de pro-ducere a agenţilor de contamina-re şi, prin urmare, de generare aefectelor CBRN în rândul perso-nalului. Oricând este posibil caforţele noastre să fie afectate,deci o conştientizare a militarilorprivind pericolul de acest tip,capacitatea acestora de a se pro-teja, fie individual, fie colectiv,trebuie să constituie o constanţăîn activitatea de instrucţie latoate nivelurile. Ţinând cont că,

în cadrul companiei mele sunt şicategorii de personal care au celpuţin 20 de ani de experienţă îndomeniu, apreciez că, în momen-tul de faţă, misiunea de apărareCBRN din Brigada 1 Mecanizatăpoate fi îndeplinită, fiind înmăsură să ştim cum să acţionămşi unde, şi ce să căutăm dacă nise solicită sprijin CBRN pentruunităţile brigăzii”.

Indiferent de vremelnicele –sperăm noi – redimensionărifinanciare în care instrucţiamilitară duce un inegal război,ieşirea militarilor în teren învederea aplicării şi învăţăriipractice permanente a funda-mentelor teoretice şi regulamen-tare va menţine starea de nor-malitate şi profesionalizare înrândul armatei. Prin urmare, răs-punsul evaziv al comandanţilorprivitor la activităţile de instruc-ţie viitoare ale unităţilor pe carele comandă, dat sub imperiulaleatoriului bugetar, trebuieînlocuit de forţa obiectivelor deinstrucţie, inclusiv în acest con-text economic mai puţin generoscu instituţia militară. n




www.rft.forter.ro

Aveţi posibilitatea de a descărca publicaţiiledin presa militară teritorială.

Aveţi acces la emisiunile radio militare transmise deposturile radio teritoriale ale SRR şila arhiva emisiunilorîncepând cu anul 2009.

Aveţi posibilitatea dea descărca, în formatPDF, volume şi publicaţii primite la redacţie.

Website-ul nostru vă oferă posibilitatea sădescărcaţi imaginile la rezoluţii de peste6 megapixeli. Mai multe opţiuni aveţi în galeriafoto, unde sunt postate fotografii începând cuanul 2006, de la exerciţii şi alte activităţi lacare redacţia RFT a avut acces.

Urmăriţi-ne în internet,pe site-ul publicaţiei,unde evenimentele suntrelatate imediat ce elese întâmplă!

l Militari din compania geniu merg să amenajeze un raion antidesant, folosind atât obstacole explozive, cât şi neexplozive | Foto: Adrian Iuzic



Cu durata de un an, BSRF-14 se va des-făşura în zona Mării Negre, înBalcani şi regiunea Caucazului şi va

avea ca participanţi militari din 14 ţări.La ceremonia de deschidere a exerciţiului de

vineri, 13 septembrie, alături din militarii din for-maţia constituită dintr-un pluton de infanterie alBatalionului 341 Infanterie din Topraisar şi un plu-ton de puşcaşi marini aparţinând Corpului deInfanterie Marină din Europa (MARFOREUR) au par-ticipat şi reprezentanţi ai comenzii Statului Major alForţelor Terestre, ai autorităţilor publice locale, jur-nalişti civili şi militari.

Pe teritoriul României, exerciţiul multinaţionalse va executa în două module, primul în perioadaseptembrie 2013 – martie 2014 (BSRF-14.1), iarcel de-al doilea în perioada martie – septembrie2014 (BSRF-14.2) şi vor implica participarea aaproximativ 1 000 de militari din Bulgaria,România şi Statele Unite ale Americii. Din totalulde forţe proiectate, aportul armatei române estede aproximativ 500 de luptători aparţinând tutu-ror categoriilor de forţe, rolul predominant reve-nind forţelor terestre. Scopul activităţii este acelade a creşte nivelul de interoperabilitate al militari-lor aparţinând unor armate naţionale diferite,prin antrenarea lor în comun în vederea participă-

Pentru a cincea oară, la Centrul Administrativ Mihail Kogălniceanu, Constanţa, a avut loc ceremonia de deschidere a exerciţiului multinaţional „Black SeaRotational Force” care, pentru această ediţie, poartă numele BSRF‑14.

Maior Dan CRIŞAN

rii la operaţii de menţinere apăcii şi de contrainsurgenţă.Şeful Instrucţiei şi doctrineidin Statul Major al ForţelorTerestre, generalul de brigadăMihai Ciungu, prezent la cere-monie, a precizat că misiuneade coordonare a structurilormilitare ale statelor membreNATO şi PfP (Partnership forPeace) participante la activită-ţile de instruire în comun aleBSRF-14, pe teritoriulRomâniei, revine StatuluiMajor al Forţelor Terestre.

Directorul BSRF-14, colone-lul Ioan-Doru Apăfăian, a pre-zentat detaliile acestei ediţii aexerciţiului: „Sunt incluseetape de instruire pentru parti-cipare la misiuni de menţinerea păcii, contrainsurgenţă, acti-vităţi pentru dezvoltarea profe-sională a militarilor, seminariide profil etc. Locurile de desfă-şurare planificate pe teritoriulnaţional sunt: MihailKogălniceanu, Bistriţa,Miercurea-Ciuc, Vatra Dornei,Constanţa şi Bucureşti”.

Standardele profesionalepentru militari sunt menţinuteşi prin activităţi de tipul exerci-ţiilor multinaţionale „Black SeaRotational Force” care angre-nează nu numai luptători dincadrul tuturor categoriilor deforţe, ci şi reprezentanţi ai dife-ritelor armate naţionale, parte-nere în cadrul diverselor alianţeşi iniţiative politico-militare.

Instruirea în comun, împăr-tăşirea unor tehnici, tactici şiproceduri permanent adaptatecontextelor conflictuale actualeşi, mai ales, creşterea încrederiireciproce, se pot realiza numaiprin participarea în comun amilitarilor în astfel de activităţide instruire. n


Exerciţiul multinaţional „Black Sea Rotational Force”din nou la start

l Ceremonia de deschidere a exerciţiului multinaţional „Black Sea Rotational Force 14” | Foto: Dan Crişan

l Oficialităţile militare şi civile prezente la deschiderea exerciţiului | Foto: Dan Crişan

l Drapelele României şi SUA şi steagul de identificare alCorpului de Infanterie Marină din Europa | Foto: Dan Crişan

l Cele două detaşamente: al militarilor români din Batalionul 341 Infanterie şi al Corpului de InfanterieMarină din Europa | Foto: Dan Crişan

l Comandantul detaşamentului US MARINES BSRF 14.1,maior Jacob Q. Robinson | Foto: Dan Crişan

l Directorul BSRF-14, colonelul Ioan-Doru Apăfăian | Foto: Dan Crişan

BLACk SEA ROTATIONAL FORCE 14.1

mat drumurile în şanţuri plinede noroi, sau cu vânt puternic ceameninţa să ridice corturile ca penişte baloane cu aer cald.Conducătorii exerciţiului au pla-nificat activităţile în aşa fel încâtmilitarii să se confrunte cuaproape toate incidentele pe carear putea să le întâlnească înAfganistan. Comandantul detaşa-mentului, căpitanul ConstantinStanciu, şi-a întrerupt pentrucâteva momente activitatea şi, înzgomotul motoarelor de la trans-portoarele „Pirahna” care urmausă plece într-o nouă misiune depatrulare, ne-a oferit câteva deta-lii despre specificul pregătiriimilitarilor săi în Cincu.

„Pregătirea pentru misiune aînceput acum aproximativ cinciluni, cu toate procesele necesare,respectiv: selecţie, etapa grupă,etapa pluton şi acum etapa com-panie. Pregătirea s-a făcut îndouă locuri, respectiv cea maimare parte s-a ţinut în garnizoa-na de bază – la noi, Craiova –, iarultima parte, care este o repetarea misiunii, se face în poligonuldin Cincu. Fiind un exerciţiu derepetare a misiunii, integreazătoate misiunile şi toate sarcinilecare pot fi întâlnite în Teatrul deOperaţii Afganistan, care au fostanalizate până acum şi, probabil,

le vom întâlni şi noi acolo.”Batalionul 26 Infanterie

„Neagoe Basarab” este prima uni-tate din Armata României care aexecutat o misiune în afara teri-toriului naţional. Ca atare, majo-ritatea „Scorpionilor Roşii” au celpuţin câte o misiune într-un tea-tru de operaţii. Cu toate acesteasunt şi excepţii, precum subloco-tenentul GabrielŢuguran, care, încalitate de coman-dant de pluton, sepregăteşte pentruprima sa misiune.Răspunderea estemare iar emoţiile –pe măsură.„Instruirea am înce-put-o în luna iunie,urmează ca la sfârşi-tul lunii octombriesă terminăm pregăti-rea. Pe timpul acesteipregătiri, mi-am pro-pus să întăresccoeziunea plutonu-lui, precum şi modulde coordonare cualte subunităţi. Lanivel individual,urmăresc dezvolta-rea abilităţilor pen-tru observareacâmpu lui tactic şi

pentru a face faţă eventualelorameninţări. Timpul de reacţie albăieţilor este bun şi puteţi obser-va că ne mişcăm foarte bine.Avem coeziune spre cote maxi-me” - apreciază sublocotenentulŢuguran.

Din Angola în Afganistan, viaAlbania şi Irak

Chiar dacă are deja optmisiuni în teatrele de operaţii,plutonierul-adjutant Florea Sas sepregăteşte ca şi cum ar fi laprima sa plecare în teatru. Dinexperienţa pe care o are ştie cănicio misiune trecută nu va fi caurmătoarea şi, de aceea, esteatent la toate detaliile. Într-unmoment de respiro, plutonierul-adjutant Sas ne-a împărtăşit dinamintirile misiunilor trecute:„Sunt în batalion încă de la înfi-inţarea lui, mai exact din 15 sep-tembrie 1994, şi am participat la







P entru militari, acest exerciţiu este asemă-nător avanpremierei pe care artiştii o auînainte de a urca pe scenă, în faţa publi-

cului. După ce militarii craioveni au parcurs etapelede pregătire individuală, grupă şi pluton în garni-zoana de dislocare, a sosit momentul să pună înpractică, sub ochii avizaţi ai conducătorilor exerci-ţiului, toate procedurile învăţate şi exersate în celeaproape şase luni de pregătire.

Colonelul Şefan Bora, reprezentantul Brigăzii 2Infanterie „Rovine”, a fost prezent în poligonul dinCincu şi ne-a dat câteva detalii despre pregătireamilitarilor craioveni: „Astăzi încheiem perioada depregătire cu un exerciţiu cu trageri de luptă. În sce-

nariul exerciţiului sunt o serie de evenimente şiincidente şi se vor executa trageri cu muniţie reală,de război. După acest moment, în urma concluziilorpe care şi noi şi observatorii-controlori le-am des-prins după această perioadă de pregătire în Cincu,vom încerca să îmbunătăţim tot ceea ce s-a consta-tat aici că nu s-a executat cum ar fi trebuit.”

Un exerciţiu care integrează aproape toatemisiunile din teatru

În perioada de pregătire de la Cincu, militariicraioveni au desfăşurat activităţile în ritm susţinut,atât ziua, cât şi noaptea, iar vremea a fost... ca înCincu. Zilele în care soarele încingea prelata cortu-rilor au alternat cu cele ploioase, care au transfor-

Avanpremieră pentru„Scorpionii Roşii”

Timp de aproape două săptămâni, militarii din Batalionul 26 Infanterie, constituiţi în detaşamentul care va acţiona în Kandahar (Afganistan), au executatexerciţiul de repetare a misiunii în poligonul Centrului de Instruire pentru Luptă al Forţelor Terestre din Cincu.


l Top-cover: trăgătorul la mitraliera de pe turelă supraveghează terenul, gata să-şi acopere camarazii în caz de nevoie | Foto: Dragoş Anghelache

l Locotenentul Adrian Dică execută pregătirea cu patrulele care urmează să plece în misiune | Foto: Dragoş Anghelache

l Patrula intră în FOB | Foto: Dragoş Anghelache

siliere a comandantului de com-panie şi a activităţii în punctulde comandă al companiei, încer-când să le transmit colegilornoştri din Batalionul 26Infanterie toată experienţa şitoate rezolvările situaţiilor cucare ne-am confruntat în Teatrulde Operaţii Afganistan. Având învedere că, în perioada celor şaseluni, am executat un spectru des-tul de larg de misiuni în teatrulde operaţii, subordonaţii mei auvăzut concret reacţia localnicilor,a forţelor afgane de securitate şi,prin atitudinea lor, au conştienti-zat faptul că, implicându-se foar-te mult în jucarea rolului, îi potajuta pe colegii noştri să se pre-gătească foate bine pentru aceas-tă misiune” - a declarat maiorulCristian Arsenie.

După cum explica la începutulreportajului colonelul ŞtefanBora, exerciţiul de repetare amisiunii s-a încheiat cu un exer-ciţiu tactic cu trageri de luptă încare militarii craioveni au trebuitsă facă faţă unei ambuscade şi săcoopereze cu forţa de intervenţierapidă pentru respingerea atacu-

lui şi ieşirea din ambuscadă.Comandantul Batalionului 26Infanterie, colonelul Dan Ionescu,s-a aflat în ultima perioadă aexerciţiului la Cincu, pentru a-şivedea subordonaţii la lucru. Lasfârşitul tragerilor a făcut câtevascurte aprecieri: „Ceea ce pot săvă spun este faptul că plec liniş-tit din poligon, din două motive.Unul dintre ele este că ne-a per-mis atât timpul, cât şi condiţiilecreate de Centrul de Instruirepentru Luptă al ForţelorTerestre să ne instruim şi, înacelaşi timp, sunt bucuros pen-tru faptul că toate obiectivele pecare le-am avut au fost îndepli-nite, am văzut nivelul de pregă-tire al oamenilor pentru a reac-ţiona în situaţii reale, folosindsistemul MILES, care ne-a datposibilitatea să-i apropiem derealitatea pe care o vor trăiacolo, iar ei au răspuns la toatecerinţele. Ca atare, din punctulmeu de vedere, suntem gata săintrăm în teatru.”

La două zile de la prezenţanoastră în poligonul din Cincu,„Scorpionii Roşii” reveniseră înCraiova şi, în urma observaţiilorprimite de la conducătorii exer-ciţiului, insistau asupra aspecte-lor semnalate de către aceştia,astfel ca, la apropiata evaluare a

subunităţii, rezultatele să fiemaxime. Însă liniştea din Cincunu a durat foarte mult pentru că,în scurt timp, alţi „scorpioni” aupatrulat printre replicile satelorafgane: este vorba despre„Scorpionii Negri”, care au execu-tat şi ei exerciţiul de repetare amisiunii. Dar, despre aceasta,într-un alt reportaj. n




opt misiuni până în prezent” -spune el. Făcând parte dintreveteranii batalionului, poate faceunele comparaţii între primamisiune executată în Angola şicele care, mult mai târziu, auurmat în Orientul Mijlociu: „N-ausemănat foarte mult între ele,pentru că cea din Angola a fost o

misiune de peacekeeping iar celelalte,în marea majoritate,au fost de stabilitate,sau chiar combat.Dar iei contact cumilitarii altor naţio-nalităţi, înveţi săconlucrezi cu ei, săurmezi aceleaşi pro-ceduri ca şi ei şi, înfelul acesta, te adap-tezi încet-încet lalumea acesta, a joint-ului.” Însă dincolode aceste amintiri, săle zicem „tehnice” îşiaminteşte de localni-cii angolezi pe carei-a descris ca fiindasemenea pădurilorvirgine: mai puri şineatinşi de flagelul

modernismului şi al tehnologiei.

Jucătorii de roluri, o felie derealitate

Pentru ca totul să fie cât maiapropiat de realitatea cu caremilitarii craioveni se vor con-frunta în teatrul de operaţii, prin

grija Centrului de Instruire pen-tru Luptă al Forţelor Terestre aufost construite replici ale unorsate afgane, într-unele locuri s-auamenajat şi mici bazare sui-gene-ris, toate acestea fiind animate decătre jucătorii de roluri. Aceştijucători de roluri sunt militariromâni care au executat misiuniîn Afganistan şi au luat contactdirect cu localnicii. Ei cunoscmodul în care aceştia interacţio-nează cu militarii din Coaliţie,cunosc necesităţile reale ale săte-nilor afgani şi caută, pe cât posi-bil, să reproducă fidel comporta-mentul. Pentru militarii craio-veni, jucătorii de roluri din acestexerciţiu de repetare a misiuniiau fost aleşi dintre vânătorii demunte din Vatra Dornei care, lasfârşitul anului trecut, s-au întorsdintr-o misiune asemănătoareexecutată în Kandahar.Comandantul acestui detaşamenteste comandantul companiei devânători de munte care a acţio-nat în Afganistan, maiorulCristian Arsenie. „În perioadaexerciţiului de repetare a misiu-nii am executat activităţi de con-




l Trăgător la mitralieră | Foto: Dragoş Anghelache

l Cercetarea atentă a comunicaţiei este vitală în teatrul de operaţii | Foto: Dragoş Anghelache

l Moment tactic, pe timpul LFX cu plutonul | Foto: Dragoş Anghelache

l Jucătorii de roluri aduc exerciţiile mai aproapede realitate | Foto: Dragoş Anghelache

Marian Lacotiti, comandantulBatalionului 1 RacheteAntiaeriene OSA – AKM, ne-amărturisit: „Aceasta a fost oetapă importantă în procesul deoperaţionalizare a batalionului,proces care a demarat la începu-tul anului şi pe care intenţionămsă îl încheiem cu succes la sfârşi-tul lunii noiembrie, odată cu eva-luarea batalionului în vedereacertificării. În poligon am execu-tat cu preponderenţă activităţide pregătire a tehnicii şi persona-lului în vederea executării trage-rilor, precum şi executarea trage-rilor propriu-zise. Personal suntfoarte mulţumit de rezultateleobţinute, rezultate la care nuputeam ajunge fără efortul între-gului colectiv. Am executat pen-tru prima dată o problemă detragere, cea cu numărul 26, carepresupune concentrarea focului adouă maşini de luptă. Fiind opremieră şi pentru batalion,emoţiile au fost inerente. Totul adecurs aşa cum ne-am planificat.Profesionalismul personaluluiangrenat în tragere a învins emo-

ţiile, iar rezultatele au fost celeaşteptate. Cu mândrie pot spunecă am nişte subordonaţi foartebuni, îndrăgostiţi de tehnica pecare o deservesc, unii chiar de laînfiinţarea acestui batalion.

Botezul focului „Este prima tragere din carie-

ra mea şi am avut foarte mariemoţii – spunea cu tremur în glasmaistrul militar clasa a V-aAndrei Buzdugan. Până astăziarma artilerie antiaeriană m-aatras pentru că are un profundcaracter tehnic. Am avut multeore de antrenament şi studiuindividual, dar nimic nu se com-pară cu o tragere cu muniţiereală. Deşi sunt conştient că nueste o muncă uşoară, îmi dorescsă ajung şef de maşi-nă, dar pentru astacred că mai am delucru aproximativzece ani. Sunt multelucruri de învăţat dela colegii cu vechimeşi cu experienţă.”

Conform tradiţieidin cadrul batalionu-lui, la sfârşitul trage-rilor, cei care au pri-mit „botezul focului”primesc şi câte odiplomă care să le

aducă aminte de acest unicmoment. După starea de tensiunemaximă din timpul tragerilor,când nivelul de adrenalină creş-te, acum este loc şi de puţinăpoezie, iar pe diploma fiecăruibotezat sunt aşternute câtevaversuri personalizate prin caresunt caracterizate aceste clipe deneuitat.

Mereu un motiv de mândriePentru că are o experienţă

destul de mare în tragerile curachetele antiaeriene OSA – AKM,l-am rugat pe maiorul CristinelScutariu, comandant de baterierachete antiaeriene, să ne vor-bească despre tragerile de anulacesta care, în opinia sa, „nu aufost uşoare, dar aşa cum se



BATALIONUL 1 RACHETE ANTIAERIENE




B atalionul 1 Rachete Antiaeriene OSA – AKMeste în proces de operaţionalizare pentrucertificare şi acreditare ca structură pusă

la dispoziţia NATO şi a Uniunii Europene, după cuma precizat comandantul Regimentului 50 RacheteAntiaeriene „Andrei Mureşianu”, colonelul IoanTărău, prezent pe toată durata tragerilor din poli-gon, pe care le-a caracterizat ca fiind cele maiimportante activităţi dintr-un an de instrucţie şipregătire. Din acest motiv, cel mai important obiec-tiv este închegarea bateriilor, verificarea tehnicii şi apersonalului dacă sunt în măsură să execute şi să

finalizeze o acţiune de luptă. Acţiunile de luptă lanoi se concretizează în lupta cu ţintele aeriene ce sefinalizează odată cu doborârea acestora. La tragerilecu muniţie reală nu este uşor să găseşti soluţiileoptime pentru a pregăti tehnica şi personalul învederea îndeplinirii misiunilor, chiar dacă aici înpoligon nu suntem în război, dar imităm războiul şitrebuie să respectăm toate măsurile de siguranţă cedecurg din acest aspect”.

Problemele de tragere executate cu cele douăbaterii, la care am putut asista, s-au încheiat cusucces deoarece rachetele au lovit ţinta. La puţintimp după terminarea tragerilor, locotenent–colonel

Artileriştii antiaerieni s-au instruit în Capu Midia

La jumătatea lunii septembrie, militarii Batalionului 1 Rachete AntiaerieneOSA – AKM de la Cluj au participat în Poligonul din Capu Midia la cea mai importantă activitate pe care o au planificată în timpul unui an de instrucţie –tragerile cu muniţie reală.

Maior Ion Adrian CURIMAN

l Lansarea rachetelor de pe complexele OSA-AKM | Foto: Ion Adrian Curiman

l Batalionul 1 Rachete Antiaeriene OSA – AKM, gata pentru tragere | Foto: Ion Adrian Curiman

l Pregătirea instalaţiilor de Rachete Antiaeriene „OSA – AKM” pentru tragere | Foto: Ion Adrian Curiman

STO P-C ADRU ÎN F OR ŢEL E TE RES TRE



S copul acestei evaluări a fost de a stabilidacă au fost îndeplinite obiectivele deinstrucţie. Intenţia comandantului Brigăzii

9 Mecanizate „Mărăşeşti”, general de brigadă VasileHermeneanu, a fost aceea de a demonstra capabili-tăţile operaţionale ale comandamentului brigăzii şicapacităţile de foc şi lovire ale mijloacelor de luptădin dotare. Brigada 9 Mecanizată „Mărăşeşti”, cuforţele şi mijloacele dislocate în poligonul Babadag,începând cu 24 septembrie 2013, trece la ofensivăîn scopul ruperii apărării organizate de inamic,lichidării capului de pod, respingerii eventualelorriposte ofensive şi cuceririi unui aliniament.

„Exerciţiul a urmărit testarea capacităţilor ope-raţionale ale unităţilor de care brigada dispune. Înperioada exerciţiului au fost testate şi capacităţilelogistice ale brigăzii. Toată această desfăşurare deforţe a avut rezultate care ne îndreptăţesc să cre-dem că pe viitor avem posibilităţi de creştere înceea ce priveşte dezvoltarea capabilităţilor opera-ţionale ale structurii în ansamblul ei”- a declaratcolonelul Adrian Soci, şeful de Stat Major al Brigăzii9 Mecanizate „Mărăşeşti”.

Zgomot de şenile şi miros de praf de puşcă în Babadag

Linia frontului este la 20 km de Babadag,comandantul Batalionului 911 Infanterie„Capidava”, locotenent-colonelul Alexandru Jugaruinformându-ne că au fost detectate mişcări aleadversarului. O confruntare de forţe este inevitabi-lă. Un pluton de infanterie îmbarcat pe MLI (maşi-nile de luptă ale infanteriei) a primit ordin să trea-că la ofensivă cu misiunea de a nimici forţele şimijloacele adversarului. Perdele dese de fum, parcăar fi ceaţă, o negură nu pogorâtă din cer, ci înălţa-tă de pe pământ, un vuiet puternic. Comandantulplutonului, locotenentul Marian Stoica, trebuie să

ia în timpul cel mai scurt o decizie, altfel riscă săpiardă bătălia. Nu se poate să-i aflăm gândurilesau să-i auzim ordinele pe care le dă, urmărim însăacţiunea. Terenul frământat şi vegetaţia bogatămaschează perfect ţintele, dar militarii nu iartănimic, înaintează executând trageri foc cu foc saufoc în serii scurte.

La un moment dat, s-a cutremurat pământul înpoligonul de la Babadag. Un pluton de tancuri dinBatalionul 912 Tancuri „Scythia Minor” a trecut laofensivă pentru a sprijini infanteria care se afla lacontact cu inamicul.

Nume de cod „Histria-13”În perioada 16-26 septembrie, Brigada 9 Mecanizată „Mărăşeşti” a desfăşurat uncomplex de exerciţii în poligonul Babadag, cu structurile din subordine, purtânddenumirea „HISTRIA-13”.

Maior Sorin CONSTANTINESCU

spune în limbajul artileriştilorantiaerieni: ţinta a fost nimicită.Ca element de noutate pentruechipaje a fost problema de tra-gere pe care am avut-o de execu-tat: lansarea de rachete concomi-tent de pe două maşini de luptăspre aceeaşi ţintă. În anii ante-riori am lansat pe ţinte separate.În spatele celor câteva zeci desecunde, cât durează tragereapropriu-zisă, se află mulţi ani demuncă, iar în cazul unor maiştrimilitari cu experienţă, numărulanilor se apropie de douăzeci.

Cu zece ani în urmă trăgeampentru prima dată cu aceastăinstalaţie, atunci în calitate de şefde maşină. Am avut mari emoţiideoarece primeam <botezul focu-lui>, dar a fost o tragere reuşită,iar acest lucru a fost un motiv demândrie personală, fiindcă după

un an de muncă mi-am îndeplinitobiectivul. Anul acesta am un altmotiv de mândrie şi mă refer aicila faptul că a trebuit să realizezînchegarea colectivului baterieiîn aproximativ patru luni de zileşi să obţinem rezultate foartebune la tragere. Deşi oamenii secunoşteau, nu au avut ocazia sălucreze în această formulă, iarcoeziunea în cadrul grupului estefoarte importantă pentru îndepli-nirea misiunii.”

Tragerea cu muniţie reală –impresii la cald

„Artileria antiaeriană este oarmă pe cât de frumoasă şi ele-gantă, pe atât de grea – a ţinutsă precizeze locotenent IonelaLucan, comandant secţie lansa-re. Încă din liceul militar mi-auplăcut avioanele. Nu am putut

să devin pilot, darconsider că amavut noroc să ajungla această armă.Sunt la a doua tra-gere cu secţia (plu-tonul) cu muniţiereală în CapuMidia. La dificulta-tea tragerilor datede complexitateaactivităţilor seadaugă, pentrumine, şi faptul căam subordonaţi

mult mai în vârstă decât mine şicu o mare experienţă, pe care eutrebuie să-i comand. Poate că nicilor nu le este uşor să fie coman-daţi de o femeie.”

Locotenent Lucian Olar, încalitate de planificator al activită-ţilor batalionului pentru executa-rea tragerilor, a ţinut să precize-ze că „tragerile cu muniţie realăfac dovada muncii de un an dezile a echipajelor şi scot în valoa-re modul de realizare al coeziuniisubunităţilor. Ele sunt oglindamuncii noastre de un an de zile.Pentru unitatea noastră acestetrageri cu muniţie reală înseam-nă o serie întreagă de activităţicare încep de la plecarea dincazarmă şi se termină la înapoie-rea efectivelor şi tehnicii. Aceastapresupune munca închegată aîntregilor subunităţi de la pregă-tirea pentru îmbarcare, transpor-tul tehnicii pe calea ferată,debarcarea, ocuparea dispoziti-vului de luptă, tragerile propriu-zise, iar apoi defluirea.” n




l Se încarcă o nouă rachetă pe complexul OSA-AKM | Foto: Ion Adrian Curiman

l O rachetă pleacă de pe rampa complexului OSA-AKM | Foto: Ion Adrian Curiman

l O rachetă pleacă de pe rampa complexului OSA-AKM | Foto: Ion Adrian Curiman l Foto: Iulian Cadulencu

rilor şi mastodonţilor de oţelîmbâcsiţi de praf. Oricum, mâinearmamentul şi tehnica vor fiimpecabile.

Cel mai important exerciţiu din 2013

La finalul exerciţiului, genera-lul de brigadă VasileHermeneanu, comandantulBrigăzii 9 Mecanizate„Mărăşeşti”, a declarat că estemulţumit de modul în care auacţionat militarii. „Am desfăşuratun complex de exerciţii tactice cutrageri de luptă pentru evaluarea

nivelului de pregătireal militarilor dincadrul unităţilorsubordonate Brigăzii9 Mecanizate«Mărăşeşti», cunumele de cod«Histria 13». Elereprezintă un corolaral activităţilor deinstrucţie şi un exa-men pentru unităţilede infanterie, pentrucele mecanizate, pen-tru batalioanele detancuri, artilerie sau

sprijin logistic. Sunt mulţumit demodul de pregătire şi de nivelulatins de militari. Acesta este celmai important exerciţiu din anul2013.”

La acest exerciţiu au participatca invitaţi ofiţerii de la bazacarierei militare din structurileDiviziei 2 Infanterie „Getica”,activitate care a avut ca scop per-fecţionarea deprinderilor încunoaşterea detaliilor de plani-metrie şi relief din zona de ope-raţii de sud-est a României şi înpregătirea unui exerciţiudemonstrativ-metodic, deinstrucţie la materialul de artile-rie, de nivel pluton/secţie, pre-cum şi a unui exerciţiu de tragericu artileria, tancurile şi arma-mentul de infanterie.

Desfăşurarea în condiţii buneşi cu rezultate previzibile a exer-ciţiului a constituit pentru tineriiofiţeri o modalitate reală de aînţelege problemele prevăzute înregulamentele de specialitate şiaplicarea acestora în spectrulcâmpului de luptă.

La încheierea activităţilor dinpoligon, comandantul Diviziei 2Infanterie „Getica”, generalul-maior dr. Nicolae Ciucă, a mulţu-mit celor care astăzi îşi desfăşoa-ră activitatea în cadrul academii-

lor categoriilor de forţe şi în şco-lile de aplicaţie pentru că trimittineri foarte bine pregătiţi teore-tic, precizând totodată că nouăne revine sarcina de a transpu-ne în practică activităţile caresunt prevăzute în planurile depregătire pentru luptă în toateunităţile subordonate Diviziei 2







„Exerciţiul a fost organizatpentru evaluarea unităţii noas-tre. Este, de fapt, suma tuturoreforturilor depuse de întregulpersonal al batalionului, înce-pând din ianuarie şi până în pre-zent. Instrucţia a avut rezultatebune, mai avem câte ceva de pusla punct, dar, per ansamblu,cred că plutonul merită califica-tivul «EXCELENT». Rolul structu-rilor de tancuri este acela de aexecuta ofensiva din mişcare.Este principala forţă de izbire a

forţelor terestre”, adeclarat locotenent-colonelul DorelMoraru, comandan-tul Batalionului912 Tancuri„Scythia Minor”.

„Be quick or bedead” sau în româ-

neşte: „Trage primul şi vei

muri ultimul”Imensele maşină-

rii de oţel îşi descătu-şează gurile de foc.Blindate grele de zecide tone au tras cu

proiectile de război iar militariiau deschis focul ca într-o situaţiereală de luptă. „Există o singurăregulă: «Cine ocheşte primul şitrage, trăieşte». Aşa este viaţa detanchist!” - a spus sublocotenen-tul Dragoş Neagu, comandantulplutonului. Şi nu-i prea uşor săfii tanchist; sunt necesari anibuni de pregătire pentru adeprinde toate secretele. Uneoriintri în tanc, se întâmplă ceva,trebuie să remediezi o defecţiuneîn plină tragere. Ce faci?! „Teoria

ca teoria”, dar în caz de război,dacă nu te descurci, „practica teomoară”, la modul cât se poatede concret. „Furtuna de oţel”trece peste adversar cu repeziciu-ne, reducând la tăcere oriceîncercare de împotrivire, tanchi-ştii executând trageri din merssau din scurte opriri. Tanculcomandantului înaintează cuprudenţă. „La leviere” se află unmecanic-conductor desăvârşit,sergentul-major IonuţPătrăşcanu, care spunea: „Suntmândru de statutul de subofiţerde tancuri, în ciuda prafului şi anoroiului. Cu cât este mai greu,cu atât satisfacţiile sunt maimari. Resurse financiare pentruinstruire să fie! Restul vine de lasine, dacă există pasiune şi dra-goste de armă”.

A venit şi rândul Batalionului345 Artilerie „Tomis”, comandatde colonelul Florin Pâcleanu, săintre în luptă. Prin focul precisexecutat cu artileria, adversarul afost nimicit. Ofensiva s-a încheiat,trupele proprii îşi întăresc poziţii-le cucerite. Armele au tăcut şi înpoligonul de la Babadag s-a făcutlinişte. Se zăresc chipurile milita-

l Foto: Iulian Cadulencu





• Foto: Adrian Jianu

• Logistica, o componentă

indispensabilă a războiului p.56Locotenent-colonel Daniel CIOCAN

Logistica joacă un rol preponderent în orice tip de acţiune militară, indiferent că este o acţiune de război, ooperaţiune alta decât războiul sau, pur şi simplu, un exerciţiu tactico-aplicativ.

• Cercetaşii din „Cetatea

Scorpionilor Galbeni” p.58Maior Sorin HOMEAG, Plutonier-adjutant Constantin MARGHESCU

Sunt „Scorpioni Galbeni”, cercetaşi, înrolaţi sub Drapelulde luptă al Batalionului 32 Infanterie „Mircea” dinTimişoara.

• Arena „leilor” p.62Maior Sorin HOMEAG

Timp de şase luni, militarii arădeni au participat pentruprima dată, în efectiv complet, cu batalionul, la o misiuneexternă în Afganistan.

• „Şoimii neînfricaţi” din Bucovina,

la Kandahar p.64Sublocotenent Gina Maria GUNĂ

Militarii detaşamentului românesc KAF GDA, dislocat înTeatrul de Operaţii Afganistan de mai bine de cinci luni,luptă şi pe ultima sută de metri ca şi în prima zi: mai dârzi şi mai încrezători.

• Eficienţa, numitorul comun

al militarilor bănăţeni p.66Maior Sorin HOMEAG

Pregătirile, antrenamentele, repetiţiile misiunilor ce urmează a fi executate, implicaţiile individuale ale militarilor, cât şi ale întregului pluton, coordonaţi şi comandanţi de liderul plutonului, proiectează SOP în realitatea terenului.

• Acolo unde JOC nu este joacă p.68Maior Adrian JIANU

În comandamentul mixt româno-american de nivel brigadă din provincia Zabul, constituit şi din militari aparţinând Brigăzii 18 Infanterie „Banat”, JOC (JointOperational Centre – Centrul de Operaţii Întrunite) reprezintă locul unde totul se desfăşoară contracronometru.

• Dorinţa normalităţii şi forţa

conservatorismului p.70Maior Sorin HOMEAG

Echipa FET execută misiuni în sprijinul subunităţilor de manevră prin angajarea populaţiei feminine din localităţile din aria de operaţii.

• După opt ani, din nou

în Afganistan p.74Maior Adrian GÎTMAN

Militarii Batalionului 151 Infanterie sunt din nou în teatrul deoperaţii deschis în anul 2001 în puţin primitorul Afganistan.

• „Lupii Negri” pregătesc forţele

de securitate afgane p.76Maior Adrian GÎTMAN

Viitorul Afganistanului va depinde de modul în care forţeleei de securitate şi instituţiile statului vor reuşi să asigure unmediu stabil şi favorabil unei normalităţi durabile.

• „CHARLIE 2” – Misiune îndeplinită p.77Maior Adrian GÎTMAN

De modul în care sunt pregătiţi militarii din echipaje, de modul în care se iau deciziile, de modul în care acţionează fiecare militar din pluton depinde reuşita fiecărei misiuni.

TTee aa tt rr ee dd eeoo pp ee rr aa ţţ ii ii

„Condiţionările multiple aletransporturilor de aprovizionaredin provincia Zabul au determi-nat ca în activitatea de consilierea acestei companii să punemaccent pe organizarea transportu-lui, oportunitatea şi siguranţa lui,pregătirea până la cel mai micdetaliu a forţelor participante,astfel încât riscurile şi ameninţă-rile să nu aibă efectul scontat deforţele militante ostile” – declarăşeful echipei de consiliere trans-port, locotenent Adrian Cioranu.

De curând, CompaniaTransport, alături de CompaniaStat Major, a executat, pe parcur-sul a două săptămâni, o misiunede reaprovizionare şi aprovizio-nare cu apă şi hrană, materialedin domeniul carburanţilor şilubrifianţilor, precum şi muniţii,toate acestea pentru batalioaneledin districtele Shah Joy, Mizan,Shamulzhai, Arghandab şiShincai, misiune ce s-a încheiatdoar cu un singur incident, rezol-vat oportun de subunitatea careasigura paza convoiului, dupăcum a declarat plutonierul-adjutant Ionel Tănase.

Altfel spus, trans-porturile în generalşi transporturilelogistice în specialasigură acţiunilormilitare mobilitateaşi energia specificăteatrelor de operaţii,iar alături de căile decomunicaţii pot ficonsiderate elementevitale ale desfăşurăriiacţiunilor şi, totoda-tă, cele mai vizaterepere pentru forţeleinsurgente. „Deaceea, echipa noastrăa acordat o mareatenţie consilieriiacestei companii,impunând o coordo-

nare strictă a organizării, planifi-cării şi executării transporturi-lor”, declară comandantulEchipei MAT CSS II, locotenent-colonel Sorinel Enache.

Sprijinul acţiunilorPentru că am amintit de

Compania Stat Major, să spunemcă această subunitate este mento-rizată de consilierul pe operaţii,căpitan BogdanNăstase, secondatde sanitarul echi-pei, plutonie-rul‑major OvidiuCelmic.

Misiunea com-paniei este de aasigura pazacomandamentu-lui Kandak 5 ANA(Batalionul 5Afghan NationalArmy), prepara-rea hranei pentruefectivele batalio-nului şi coman-damentul Brigăzii2 ANA, acordarea

asistenţei medicale militarilor dinCamp Eagle, precum şi asigurareaprotecţiei forţei pe timpul trans-porturilor logistice executate deCompania Transport.

Consilierii echipei noastre aufost în permanenţă alături demilitarii companiei şi, împreunăcu comandanţii lor, au reuşit săpună în aplicare SOP (StandardOperating Procedures –Procedurile standard de operare)legate de paza taberei, siguranţatransporturilor şi respectarearegulilor de igienă personală. S-apus accent pe contracararea TTP(Tactics, Techniques andProcedures – Tactici, tehnici şiproceduri) folosite de forţeleinsurgente asupra convoaielorlogistice, interpretarea corectăde către comandanţi a informa-ţiilor primite de la compartimen-tul de specialitate pentru pregă-tirea în detaliu a misiunilor detransport, dar şi pe lucrul prac-tic, executând exerciţii demostra-tive prin crearea unor diferitescenarii în funcţie de situaţia desecuritate din zona de desfăşura-re a misiunilor şi acordarea pri-mului ajutor medical. n

TE ATR E DE OPE RA ŢI I


MAT-CSS II

TEA TRE DE OP ER AŢI I


MAT-CSS II

C ompania Supply (aprovizionare) a Kandak5 ANA [Armata Naţională Afgană – n.red.],consiliată de locotenentul Marius

Câmpeanu, are misiunea de a stabili prin comparti-mentul logistic, ţinând cont de spaţiile de depozita-re avute la dispoziţie, materialele ce urmează a seachiziţiona, mărimea stocurilor de materiale con-form doctrinei ANA, dar şi planificarea riguroasă adistribuţiilor.

Aprovizionarea, depozitarea şi distribuţiaAsigurarea materială, tehnică şi medicală sunt

componente de bază ale logisticii, ce implicăcunoaşterea permanentă a necesarului şi existentu-lui de materiale de resort, precum şi normarea con-sumurilor, concepte care au stat la baza echipeinoastre de consiliere logistică.

„Cred că am reuşit să realizăm ceea ce ne-ampropus de la început, şi anume reamenajarea tutu-ror spaţiilor de depozitare în urma unei inventa-rieri generale, cândtoate materialele aufost aşezate pe catego-rii şi tipuri, am creatnoi spaţii de depozita-re pentru stocurile demateriale clasa a V-a,dar am pus şi bazeleunei evidenţe folosindtehnica de calcul. Deasemenea, la compar-timentul logistic ammai reuşit să-i convin-gem pe militarii afganică o planificare rigu-

roasă a distribuţiilor asigură viabilitatea aprovi-zionărilor, cunoscându-se că aglomerările, supra-punerile şi încrucişările de materiale măresc vul-nerabilitatea şi reduc eficienţa” – afirmă locote-nentul Marius Câmpeanu.

Transportul materialelorTrasporturile logistice de aprovizionare reprezin-

tă misiunea principală a Companiei Transport dinKandak 5 ANA, fiind suportul prin care se asigură,în principal, completarea stocurilor şi rezervelor demateriale din toate clasele de aprovizionare.

Având în organică toate mijloacele de transportnecesare aprovizionării, ţinând cont şi de naturacăilor de comunicaţie, Compania Transport executămisiuni precum: reaprovizionarea cu materiale dintoate clasele din provincia Kandahar, aproviziona-rea batalioanelor Brigăzii 2 ANA din provinciaZabul, evacuarea răniţilor sau transportul bolnavi-lor, transportul tehnicii deteriorate din aria de res-ponsabilitate a eşalonului superior.

Logistica, o componentăindispensabilă a războiului

Logistica joacă un rol preponderent în orice tip de acţiune militară, indiferent căeste o acţiune de război, o operaţiune alta decât războiul sau, pur şi simplu, unexerciţiu tactico-aplicativ. Ori de câte ori sunt folosite structuri militare, ele trebu-ie sprijinite logistic şi întreţinute; drept urmare, logistica este o parte integrală şiindispensabilă a războiului.

Locotenent-colonel Daniel CIOCAN

l Un obiectiv finalizat: executarea inventarierii generale | Foto: Daniel Ciocan

l Pregătirea scenariilor pentru intervenţie în caz de atac şi sprijinmedical | Foto: Daniel Ciocan

l Actualizarea informaţiilor înaintea plecării în misiune şi apoi executarea deplasării pentru cea mai lungă misiune de transport logistic | Foto: Daniel Ciocan

Ciurea, Caterina Iulia Cercea şicăpitanului Lorin Vancea, ceicare, din punctul de comandă albatalionului, monitorizează con-tinuu activitatea insurgentă.Informaţiile sunt apoi foartebine analizate, sintetizate şivalorificate de căpitanii AndreiNica, Marcel Dreghici şi CristianAndruşco în laboratorul furnizorde siguranţă al „ScorpionilorGalbeni”, condus de maiorulSorin Carţis, ofiţer cu experinţăîn teatrul de operaţii dinAfganistan. Sigur pe el, cu untimbru calm, specific ardelenesc,este în stare să-ţi detalieze o ziîntreagă, fără întrerupere şi fărăsă te plictisească, tot ceea ce„mişcă” în aria de operaţii abatalionului: descrierea localită-ţilor, modul de abordare a rute-

lor principale şi secundare, isto-ricul evoluţiei mediului opera-ţional al provinciei Zabul. Cutoţii formează o echipă pe caremulte dintre forţele militareprezente în Afganistan şi-ar dorisă o aibă în organică.

După acest important briefing,urmează rostirea rugăciunii şiprimirea semnului crucii făcut cumir pe frunţile cercetaşilor decătre preotul batalionului, maiorMihai Mitrea.

În scurt timp, plutonul cerce-tare intersectează mediana lanţu-rilor muntoase din Afganistan,autostrada A1, în sunetul litanii-lor propagate de difuzoarelemoscheelor, acompaniat de başiimotoarelor MRAP-urilor ce brăz-dează liniştea dimineţii. Patrula„Scorpionilor Galbeni” este înso-

ţită de un echipajANP (PoliţiaNaţională Afgană).

„Curăţarea” autos-trăzii A1 şi a ruteloradiacente din aria deoperaţii are loc prinverificarea podurilor,podeţelor şi a punc-telor vulnerabile,misiune executată înpremieră româneascăde către echipajulEOD „tricolor” aflat

sub comanda locotenentuluiBogdan Vasilean, îmbarcat pe unautovehicul blindat marca„Bufallo”, condus cu mare atenţiede plutonierul Andrei Nicolae.

Ce mai faci, doctore?

Colegii cercetaşi profită deserviciile acestui colos blindat şialeg zona cea mai vulnerabilă.Dar partea frumoasă şi interesan-tă a misiunii este că la comandapatrulei ISAF se află sublocote-nentul Magdalena Bucălie, soţialocotenentului Bogdan Vasilean.Cei doi ofiţeri şi-au legat destine-le iubirii în luna decembrie 2012,înainte de a urma traiectul zbo-rului către Afganistan, iar acumexecută o misiune „în familie”,asigurând protecţia militarilordin subordine.

La scurt timp după ce traficulrutier s-a trezit la viaţă apar şiprimele provocări. Un camioncivil s-a răsturnat din cauzaîncărcăturii exagerate, blocândastfel traficul rutier pe autostra-







C omandantul Brigăzii 18 Infanterie„Banat”, generalul de brigadă GheorgheSimina, îi motivează în permanenţă pe

cercetaşii bănăţeni spunându-le: „Aveţi şansa pro-fesională să arboraţi blazonul brigăzii: «Ubi concor-dia ibi victoria» pe cel mai înalt catarg al perfor-manţei militare. Ştiu cum v-aţi pregătit şi suntsigur că veţi reuşi acest lucru.” Acum, cuvintelesale le sună în minte ca un ecou...

O misiune obişnuităZgomotul tălpilor de bocanci şi răpăitul scaiu-

lui de la vesta antiglonţ în liniştea aurorei mati-nale marchează începutul unei noi zile. Zgârciţi lavorbă, fiecare luptător ştie precis ce are de făcutînainte de a se urca în MRAP (autovehicul blindatde luptă). În scurt timp, comandanţii de grupeverifică armamentul şi materialele necesare exe-cutării misiunii. Raportează comandantului pluto-nului cercetare, subloco-tenent MagdalenaBucălie: „Gata pentruexecutarea misiunii!”.

Înainte ca roţile blin-datelor să se mişte, mem-brii echipei COIST (com-pany intelligence suportteam) punctează infor-maţiile de ultimă oră.Noutăţile din aria de ope-raţii sunt acum la înde-mâna cercetaşilor datori-tă locotenenţilor Andreea

Cercetaşii din „Cetatea Scorpionilor galbeni”

Sunt „Scorpioni Galbeni”, cercetaşi, înrolaţi sub Drapelul de luptă al Batalionului32 Infanterie „Mircea” din Timişoara. I-am întâlnit în aria de responsabilitate abatalionului, dornici de a contribui la înălţarea în libertate a sentimentului delinişte, nutrit de populaţia afgană din provincia afgană Zabul.

Maior Sorin HOMEAGPlutonier-adjutant Constantin MARGHESCU

l Sublocotenent Magdalena Bucălie în misiune | Foto: Batalionul 32 Infanterie

l La trecerea unui obstacol natural | Foto: Batalionul 32 Infanterie

l În misiune, făcând siguranţa apropiată | Foto: Batalionul 32 Infanteriel Rechizite şcolare pentru elevii dintr-un sat

afgan | Foto: Batalionul 32 Infanterie




mullahul le mulţumeşte afectuos,cu recunoştinţă, şi îşi exprimăîncrederea pe care o are în mili-tarii români.

Doar astăzi a fost o zi maiuşoară...

Ultimul kilometru înainte de aintra în baza de operaţii înainta-tă Mescall este traseul cel maifascinant, fiindcă cercetaşii timi-

şoreni abordează lapropriu şi la figuratsemeţia muntelui.Ajung pe platoulbazei, o cotă ce-ţiadăposteşte linişteaca-ntr-un cuib de vul-turi sau, cum îl mainumesc ei - „CetateaScorpionilorGalbeni”.

Este momentul încare nervii se destindiar cuvintele îşi facdrum spre carnetulreporterului în uni-formă. Caporalulclasa a III-a Mihai

Berbece rezumă misiunea execu-tată astfel: „Trebuie să observzona şi să fac anumite diferenţeîn imaginea mediului înconjură-tor, «separând» activităţile locui-torilor paşnici de activităţileinsurgenţilor. Tot ceea ce vădtrebuie exploatat prin filtrul ana-lizei, interferând cumulativ într-oimagine a terenului tactic, pentrua evita astfel un atac ce ar puteapune în pericol integritatea fizicăa camarazilor mei”.

„Războiul clasic, uitat în cărţi-le de istorie, a lăsat descoperitun teren cu lupte asimetrice,unde tehnologiile ultramoderne,senzorii şi vectorii ultramodernidevin neputincioşi în analiza şievaluarea situaţiilor care prezin-tă riscul unui atac iminent. Înprezent, s-a ajuns la concluzia cătehnologia modernă de a culegeinformaţii din terenul de luptănu are eficacitate fără capacităţi-le de gândire ale omului prinpropria prezenţă în teren” - afir-ma plutonierul Răzvan Chirea, laterminarea misiunii.

Drapelul naţional, arborat lapeste 3 000 kilometri distanţăde ţară, are valenţe diferite pen-tru colegul nostru, caporalul

clasa a III-a Dorin Dumitraşcu:„Nu uităm de tricolorul pe care-lpurtăm cu drag pe aceste melea-guri şi nu numai, că suntem ceimai buni ambasadori aiRomâniei în lume. Zi şi noapte ladatorie, facem şi noi parte din-tre cei cu care se va mai scrie opagină de istorie”.

Coloana intră în „CetateaScorpionilor Galbeni” iar în sta-ţiile radio se aude vocea coman-dantului plutonului cercetare,sublocotenent MagdalenaBucălie, care anunţă activităţilepostmisiune: analiza, servireaprânzului, întreţinerea armamen-tului şi a tehnicii auto. Nu uitănici de această dată să le sugere-ze să fie atenţi cum gestioneazătimpul liber pentru recuperare şiodihnă, reamintindu-le: „Doarastăzi a fost ziua cea mai uşoară.Mâine va fi ziua cea mai grea!”. n




dă. Echipajul cercetaşilor timişo-reni, format din sergenţii MariusPopescu, Ionuţ Riza, caporaliiclasa a III-a Florin Buruiană şiCrinuţ Untan au intervenit pen-tru deblocarea comunicaţiei.

Misiunea continuă, cu cerceta-şii la datorie, verificând fiecarepunct vulnerabil. La intrarea înprimul sat, elderul (liderul local)îi întâmpină cu salutul tradiţio-nal în limba paştu şi, prin inter-mediul interpretului care îi înso-ţeşte, îi roagă să acorde îngrijiri

medicale unui copil. Ca de fieca-re dată în astfel de împrejurări,sanitarul plutonului, caporalclasa a III-a Ioan Moldoveanu,acordă, cu multă afecţiune, îngri-jirile medicale copiilor afgani,mereu cu gândul la cei doi copiiai săi, Nicoleta şi Ionuţ. La unmoment dat mi-a spus: „Prin ceeace fac aici, în Afganistan, caut caaceşti copii afgani să se apropie,cât de cât, de un trai normal.Atât cât se poate. Satisfacţia meacea mare este atunci când revăd

copiii care au beneficiat de îngri-jiri medicale şi, cu zâmbetul pebuze, din puţinele expresii româ-neşti pe care le cunosc, dreptmulţumire mă întreabă: «Ce maifaci, doctore ?»”

În scurt timp apare mullahul(preotul) satului, care ne rela-tează despre precaritatea siste-mului educaţional. În apropiereamoscheei se află amplasat uncort ce ţine loc de şcoală, undeaproape 20 de băieţi, de diferitevârste, doresc să înveţe limbapaştu, engleza şi învăţăturileCoranului. Impresionant şi com-pătimitor este modul lor în careîşi iau notiţe, fiindcă în lipsatablei de scris şi a rechizitelor,folosesc nisipul.

Sublocotentul MagdalenaBucălie, sergentul-major CălinStrizu, sergentul Florin Buzatu,caporalii clasa a III-a IonMengheş şi Iulian Sacagiu intră îndiscuţie cu elevii şi le oferă rechi-zite şcolare, articole de îmbrăcă-minte şi încălţăminte. Emoţionatde gestul patrulei româneşti,

l Împreună cu elderul unui sat şi cu copiii afgani | Foto: Batalionul 32 Infanterie

l Caporalul clasa a III-a Ioan Moldoveanu, îngrijind copiii afgani | Foto: Batalionul 32 Infanterie

l Sublocotenent Magdalena Bucălie în misiune | Foto: Batalionul 32 Infanteriel În patrulare, împreună cu Poliţia Naţională Afgană | Foto: Batalionul 32 Infanterie

E xperienţa celor cinci misiuni de nivel com-panie în Kosovo, participarea la zece exer-ciţii multinaţionale în cadrul Batalionului

Mixt Româno-Ungar de Menţinere a Păcii, precum şiparticipările individuale a peste 200 de militari lamisiuni anterioare în teatrele de operaţii Bosnia,Irak şi Afganistan şi-au adus, fără îndoială, contri-buţia la această misiune.

Menţinerea climatului de securitate în provincieşi asigurarea libertăţii de mişcare pe autostradă aufost asigurate prin prezenţa permanentă în zona deresponsabilitate a patrulelor din Task Force„Golden Lions”.

Sublocotenentul Eugen Nistor ne explică faptulcă „am intrat în contact cu populaţia locală, le-amcunoscut tradiţiile, obiceiurile şi modul de viaţă.Este un sentiment de împlinire să oferi o mână deajutor localnicilor, să le asculţi problemele, săreprezinţi o rază de speranţă pentru ei, să aducizâmbetul pe feţele copiilor”.

Sergentul-major Cristi Văduva consideră că „nuştii niciodată ce te aşteaptă acolo unde mergi, de

aceea spiritul de echipă, organizarea activităţii înamănunt, pregătirea pentru toate scenariile posibileau determinat obţinerea rezultatelor noastre”.

Proiectele CIMIC desfăşurate precum şi acţiunilede ajutor umanitar au fost în centrul atenţiei mili-tarilor din batalion, astfel încât populaţia să poatăbeneficia de sprijinul nostru real.

Pentru sergentul Alin Drăgan „toate acţiunilecare au implicat relaţionarea cu populaţia locală aufost realizate cu luarea tuturor măsurilor de sigu-ranţă, dar fără ca populaţia să perceapă această ati-tudine ca pe un act ostil; dimpotrivă, să ne asociezecu siguranţa şi stabilitatea”.

Consilierea forţelor de securitate afgane pentrua fi capabile să preia zona de responsabilitate şirelaţionarea cu reprezentanţii autorităţilor locale,districtuale şi provinciale a fost, de asemenea, oacţiune aflată în centrul atenţiei arădenilor.

„Una dintre misiunile noastre de bază a fost săne deplasăm în sate şi să încercăm să ajutăm popu-laţia locală. Sunt sate mici cu patru-şase familii şiaproximativ 30 de oameni în sat, dar şi sate maimari, cu 20-30 de familii şi aproximativ 300 de

Arena „leilor”Timp de şase luni, militarii arădeni au participat pentru prima dată, în efectivcomplet, cu batalionul, la o misiune externă în Afganistan.



oameni. Aceştia, de obicei, seocupă cu agricultura şi creştereaanimalelor. Marea lor majoritatetrăiesc la limita subzistenţei, daram fost primiţi cu căldură şi zâm-bete pe faţă de fiecare dată” - nespune caporalul Vasile Moşiesei.

Apropierea de populaţie nus-a realizat doar prin proiecteleumanitare, ci şi prin modul con-stant de executare al misiunilor,de respectare a promisiunilorfăcute, a datinilor, obiceiurilor şitradiţiilor locale.

Pentru caporalul AlexandruIoan Anghel, „patrularea într-unsat afgan este ca şi o călătorieînapoi în timp. Îţi sar mai multelucruri în ochi: locuinţele afganecare sunt făcute din pământ,moscheea care este cea mai îngri-jită clădire din sat, oamenii săracidar primitori. Locuinţele nu suntfoarte înalte, au geamuri mici şigăzduiesc 5-10 membri afgani.Cât despre copii, sunt desculţi şimai tot timpul aleargă spre noi săle dăm apă şi dulciuri”.

La final de misiune, locţiitorulcomandantului, maiorul ClaudiuTopor, relatează:

„Am participat alături de mili-tari la majoritatea operaţiilorimportante din aria de responsa-bilitate, oferindu-le tot sprijinul

de care au avut nevoie. Am fostaproape de ei şi i-am simţit ca peun colectiv unit, gata oricând săîndeplinească orice misiune eranecesară. Prin modul de compor-tare, atitudine şi îndeosebi pringradul de profesionalism de careau dat dovadă militarii noştri înîndeplinirea sarcinilor, vom lăsaîn urmă o imagine pozitivă înrândul partenerilor de coaliţie.Sarcina mi-a fost uşurată de nive-lul de pregătire al unor coman-danţi de subunităţi, pe caredoresc să-i amintesc: căpitanulDarius Mihu, căpitanul FelicianŞerban, căpitanul Bujor Raţ şicăpitanul Cristian Bodârlău. Prinactivitatea şi efortul continuudepus de ei, am îndeplinit cusucces toate obiectivele pe careni le-am propus.”

„Beneficiile unei astfel demisiuni se reflectă la nivelulbatalionului prin gradul de expe-rienţă şi cunoştinţe pe care îl vaavea personalul unităţii la întoar-cerea în ţară. Atât comandanţii,cât şi subordonaţii lor, vor aveaun standard de performanţă lacare să se raporteze în îndeplini-rea sarcinilor viitoare. Personalulparticipant reprezintă nucleulnecesar închegării unui colectivde elită al unităţii, cu efecte

benefice pe termen lung.”„Depărtarea de casă, greutăţile şipresiunea zilnică a executăriimisiunilor în teatrul de operaţiine-au întărit, astfel că ne întoar-cem acasă cu o atitudine încreză-toare în abordarea provocărilorcotidiene.”

Prin contribuţia adusă lamenţinerea păcii în provinciaZabul, Task Force „Golden Lions”îşi încheie misiunea cu conştiinţaşi cu sentimentul datoriei împli-nite. Eforturile predecesorilor lorde la alte batalioane au fost con-tinuate, iar Leii, în „arena” lor,au reuşit să perfecţioneze tehni-cile, tacticile şi procedurile spe-cifice de operare, dar mai ales sămenţină şi să îmbunătăţească cli-matul de securitate.

Drapelul batalionului a fosttimp de şase luni alături de alpartenerilor de coaliţie, şi aşacum înaintaşii noştri au partici-pat de-a lungul istoriei la toatemisiunile încredinţate de ţară,aşa acum, arădenii au reprezen-tat flamura naţională peste hotare, reuşind să scrie, în Afganistan, o filă de istoriecontemporană. n




Maior Sorin HOMEAG

l O patrulă românească la apusul soarelui pe pământ afgan | Foto: Batalionul 191 Infanterie

l Sublocotenent Eugen Nistor: „Am intrat în contact cu populaţia locală, le-am cunoscut tradiţiile, obiceiurile şi modul de viaţă” | Foto: Batalionul 191 Infanterie

l Maior Claudiu Topor: „Beneficiile unei astfelde misiuni se reflectă la nivelul batalionuluiprin gradul de experienţă şi cunoştinţe pecare îl va avea personalul unităţii la sosireaîn ţară” | Foto: Batalionul 191 Infanterie

Misiunile „Şoimilor”Kandaharului sunt variate şi auca principal scop asigurarealibertăţii de mişcare şi interzice-rea activităţilor insurgente peAutostrada 4 şi rutele din aria deoperaţii, prin executarea depatrule atât îmbarcate, cât şidebarcate, precum şi prin ocupa-rea unor posturi de observareatât pe timp de zi, cât şi pe timpde noapte. De asemenea, pentrucâştigarea încrederii populaţiei şipentru a facilita tranziţia cătreautorităţile statului afgan, frec-vent militarii companiei executămisiuni de angajare a liderilorlocali şi a localnicilor, aceste ope-raţii desfăşurându-se în partene-riat cu Forţele de SecuritateAfgane (ANSF), precum şi cu par-tenerii americani.

Fie că execută o patrulădebarcată pe crestele munţilorafgani sau o patrulă îmbarcată perutele din arie, fie că instaleazăun punct de verificare a autove-hiculelor pe Autostrada 4 sau unpost de observare pentru decola-rea şi aterizarea în siguranţă aaeronavelor care tranziteazăbaza, fie că angajează populaţiaşi liderii locali sau acordă sprijinforţelor aparţinând ANSF în ope-raţii de tip CIMIC, militarii com-paniei reprezintă de fiecare dată

cu cinste România, contribuindsemnificativ la crearea uneiimagini pozitive a ţării noastre înrândul partenerilor, adeseori pri-mindu-se aprecieri şi mulţumiride la cei mai înalţi reprezentanţiISAF pentru devotamentul şientuziasmul cu care „Şoimii” îşiîndeplinesc sarcinile.

În rândul populaţiei afganeplutoanele s-au remarcat de ase-menea pozitiv, având întotdeau-na sprijinul localnicilor şi al mili-tarilor afgani pe care i-au tratatcu respect de fiecare dată, aceştiabucurându-se ori de câte ori văddrapelul românesc fluturând perutele din localităţile lor.

În spatele tuturor acestor ope-raţii planificate stă o echipăputernică, o mână de oamenicare duce în spate munca unuimic comandament, pregătiţi înfiecare moment să vină în spriji-nul luptătorilor cu informaţii,consiliere, îndrumare, materialeşi echipamente, cooperând întot-deauna cu forţele partenere, prinofiţerii de legătură, dar şi prinparticiparea la întrunirile undese planifică şi se coordoneazătoate misiunile.

Colaborarea cu celelaltenaţiuni şi legarea unor bune rela-ţii profesionale cu aceştia estecheia succesului în îndeplinirea

misiunilor, asigurându-se astfel obună coordonare şi conducere aoperaţiilor, precum şi sprijinulreciproc în atingerea obiective-lor.

Despre planificarea misiuni-lor, căpitanul Flavius Bucur, ofi-ţer responsabil cu operaţiile, pre-cizează că „flexibilitatea estecheia, întrucât adeseori aparsituaţii neprevăzute, iar plutoa-nele şi comanda companiei tre-buie să se adapteze la acestea încel mai scurt timp”. Şi le reuşeştede fiecare dată. Nu este întot-deauna uşor, dar „aşa este la război” - mai precizează acesta.

Deşi misiunea detaşamentuluise apropie de sfârşit şi dorul decasă este tot mai mare, „Şoimii”nu coboară ştacheta, fiind impli-caţi în continuare în multipleoperaţii în parteneriat cu forţeaparţinând ISAF şi ANSF, coman-dantul companiei afirmând că„mai avem mult până la final, iarlupta se încheie doar în momen-tul în care am păşit pe pământromânesc. Până atunci, luptăm şirămânem neînfricaţi, aşa cumi-am obişnuit pe toţi!”. n







D islocat în unul din punctele strategice dinAfganistan, în baza aeriană Kandahar, ladoar 85 km de graniţa cu Pakistan, deta-

şamentul KAF GDA – prima rotaţie sau Compania„ANGRY HAWKS” cum este cunoscut în rândul par-tenerilor, îndeplineşte cu succes operaţii în spriji-nul păcii sub comanda NATO şi în strânsă coopera-re cu forţe aparţinând ISAF şi ANSF, având misiunidin cele mai variate, fiind singura forţă de manevrăcare asigură apărarea apropiată a bazei.

Desigur că provocările „primului venit” nu aulipsit nici pentru această companie, însă prin efortulsusţinut al unei echipe unite sub comanda maioru-lui Cristian Arsene, cu sprijinul partenerilor din optţări membre NATO şi al comandamentului KAF amreuşit într-un timp foarte scurt să raportăm: „Gata

de luptă!”, să preluăm iniţiativa şi să controlăm ariade operaţii care ne-a fost desemnată.

Despre această misiune, comandantul detaşa-mentului subliniază: „Nicio zi nu seamănă cu alta,nopţile devin zile, iar zilele devin nopţi fără să nedăm seama. Realizările şi împlinirile subunităţii nupot fi evaluate la cald şi nici nu cred că e bine săne canalizăm eforturile către aşa ceva. În schimb,nu pot să ascund faptul că atunci când observ înjurul meu că furnicarul din una din cele mai maribaze militare din lume se desfăşoară normal şioamenii sunt liniştiţi şi preocupaţi de activităţilecotidiene, trăiesc un sentiment de împlinire. Ştiu căaceastă linişte şi lipsa atacurilor cu rachetă asuprabazei se datorează şi misiunilor executate de vână-torii de munte bucovineni dislocaţi în KAF. E binesă ştii să asculţi faptele vorbind”.

„Şoimii neînfricaţi” din Bucovina, la Kandahar

Militarii detaşamentului românesc KAF GDA (Kandahar Airfield Ground DefenseArea), dislocat în Teatrul de Operaţii Afganistan de mai bine de cinci luni, luptă şipe ultima sută de metri ca şi în prima zi, mai dârzi şi mai încrezători, în frunte cucomandantul lor, maior Cristian Arsene.

Sublocotenent Gina Maria GUNĂ

l Militarii detaşamentului românesc KAF GDA în misiune | Foto: Batalionul 17 Vânători de Munte

l Militarii detaşamentului românesc KAF GDA | Foto: Batalionul 17 Vânători de Munte

l Militarii detaşamentului românesc KAF GDA în misiune | Foto: Batalionul 17 Vânători de Munte

nuită a zilei, dar întotdeauna dezvol-tă un alt interes, întotdeauna apă-rând câte un element de noutate. Curăbdare, am ascultat şi am învăţatdin experienţa celor care au mai fostîn astfel de misiuni externe, iar acumpot spune că, în cadrul plutonului,regăsesc contextul specific celei de adoua familii”.

„Fiecare patrulă are un anumitgrad de periculozitate şi trebuie trata-tă cu maximă seriozitate, ne ghidămdupă precizarea comandantuluipatrulei: «Frica e bună, panica e rea!»,subliniind faptul că, incidenţa uneimici urme de teamă sporeşte atenţia

asupra fiecărui detaliu. În Afganistannu există conceptul de «zi normală».Toate zilele au ceva special şi, deregulă, reperele în organizarea orică-rei zile le constituie pregătirea pentrumisiune, executarea misiunii propriu-zise” - mi-a transmis maistrul militarclasa a V-a Mitu Marcian, încadratajutor comandant de grupă şi şofer.

În calitate de sanitar al plutonului,caporalul clasa a III-a Anghel Dumitrutrebuie să se asigure în permanenţăcă „trusa medicală de prim-ajutor estecompletă şi sunt în măsură să reacţio-nez cât mai eficient cu putinţă. Amîncredere în baza materială sanitarăde care dispunem şi, ori de câte orisituaţia o impune, sprijin orice necesi-tate apărută pentru a fi combătută încel mai scurt timp, ca să asigurămconfortul fizic şi moral al fiecăruimilitar al patrulei. Sunt conştient căeficienţa militarului sanitar în cadrulexecutării fiecărei misiuni este esen-ţială, de aceea interesul personal câtşi devotamentul colegilor în executa-rea tuturor activităţilor mă determinăsă fiu pregătit în orice moment săintervin, recunoscând, în acelaşi timp,că nu urmăresc nicio clipă să trans-pun vreodată cunoştinţele acumulate,prefer să fim cu toţii sănătoşi, decâtsă îmi verific abilităţile”.

Modul de abordare a situaţiilordin teren reprezintă pentru subloco-tenent George-Valentin Radu, liderulplutonului, „o maximă concentrare,asociind, uneori, fiecare mic detaliucu suspiciunea. Sunt ipostaze ce scotla iveală veleităţi ale fiecărui militarpe care, într-un context normal, nu lemanifestă, neglijând involuntar afişa-

rea lor. Sub incidenţa a diverşi factoride stres, combinaţi cu impactul psiho-logic generat de situaţia apărută înteren, fiecare luptător dezvoltă ocapacitate deosebită de a gestionadetaliile specifice fiecărui tip de inci-dent, căpătând o mai mare încredereîn forţele proprii, de la zi la zi.Procesul dezvoltării individuale estecu atât mai complex cu cât se rapor-tează la o permanentă evoluţie, bene-fică, neexistând om mulţumit de sta-rea asociată cu prima păşire pepământul afgan. Apar, reapar, se per-petuează numeroase reflexe şi moduride aplicare a procedurilor necesaresoluţionării fiecărei conjuncturi.

Evoluţia continuă a tehnologieiface ca, de la an la an, să beneficiemde echipamente din ce în ce mai per-formante şi adaugă progresiv puncteconsiderabile pe scala specifică nive-lului de protecţie a forţei; motiv pen-tru care, exploatate la nivel optim,respectivele echipamente genereazăun plus în dreptul moralului, avândcertitudinea că te poţi bizui pe efi-cienţa lor în orice context”.

Succesul executării misiunilor decătre plutoanele de manevră aleBatalionului 2 Manevră „ScorpioniiGalbeni” din Timişoara este dat depregătirea, conştiinciozitatea milita-rilor, profesionalismul şi forţa echi-pei, care sunt investite cu eficienţăîn realitatea teatrului de operaţiidin Afganistan. n







Î nainte de a merge în sala special amenajată pentrupregătirea misiunilor, spiritul responsabilităţii îidetermină pe militarii plutonului comandat de

sublocotenent George-Valentin Radu să îşi creioneze anti-cipat răspunsuri la întrebările caracteristice activităţilorde zi cu zi: ce trebuie să fac?, cum trebuie să fac?, când,unde şi de ce am nevoie să pot executa eficient misiunea?

Îşi reamintesc de sublinierea comandantului de bata-lion, locotenent-colonelul Cristian-Daniel Dan, de la pre-gătirile misiunilor: „Ştim, şi la ce ne ajută că ştim?”, între-bare care îi trimite în permanenţă cu gândul la folosireateoriei şi la modul de a pune eficient în practică soluţiile,pe care le cunoaştem, toate având ca reper solid SOP –procedurile de operare standard.

Pentru caporalul Răzvan Ciocazan, „pregătirea misiuniieste una din cele mai importante activităţi ale zilei. Suntcercetaş şi în permanenţă mă întreb de ce am nevoie pen-

tru a executa misiunea fără probleme, atât eu cât şi colegiimei. Îmi verific echipamentul de protecţie, muniţia, arma-mentul cu aparatura de vedere şi ochire pe timp de noapte,împreună cu acumulatorii de rezervă, precum şi detectorulde metale, care îmi este cel mai mare ajutor pentru desco-perirea minelor, când vine vorba de cercetarea terenuluidin aria de operaţii în care acţionăm. Ştim sigur când ple-căm, dar nu se ştie ce poate să apară pe timpul executăriimisiunii în aria de operaţii şi când ne putem întoarce, deaceea verificarea hranei şi a rezervei de apă, pentru celpuţin 24 de ore, o executăm tot timpul atunci când pregă-tim plecarea din baza militară în aria de operaţii”.

Sergentul Viorel Dobre, comandant de grupă, unuldintre militarii cei mai tineri din pluton, a dat dovadă deseriozitate şi, prin muncă, a câştigat încrederea militari-lor din grupa sa, a celorlalţi colegi şi a comandantului depluton. „În calitate de comandant de grupă pot spune căo misiune în aria de operaţii reprezintă o activitate obiş-

Eficienţa, numitorul comun al militarilor bănăţeni

Pregătirile, antrenamentele, repetiţiile misiunilor ce urmează a fi executate,implicaţiile individuale ale militarilor, cât şi ale întregului pluton, coordonaţi şicomandanţi de liderul plutonului, proiectează SOP (procedurile de operare standard), în realitatea terenului din aria de operaţii a Batalionului 2 Manevră„Scorpionii Galbeni” din Timişoara.

Maior Sorin HOMEAG

l Militarii traversează râul Tarnak pentru a ajunge la obiectiv | Foto: Batalionul 32 Infanterie

l Comandantul de pluton, sublocotenent George-Valentin Radu, într-o discuţie cu bătrânul satului | Foto: Batalionul 32 Infanterie

l Discuţii cu localnicii dintr-un sat afgan | Foto: Batalionul 32 Infanterie

l Comandantul de pluton ţine legătura cu baza | Foto: Batalionul 32 Infanterie

Formula-cheie este viteza de reacţie. Sunt oameni care lucreazăcu o rapiditate de nedescris, întrucât solicitările din teren trecprin filtrul lucidităţii minţii lor, atât din perspectiva legalităţii, câtşi a regulilor de angajare.

Plutonierul-major Doru David spune că „gestionarea situaţiilorde criză, profesionalismul partenerilor, adrenalina centrului decomandă mi-au adus un plus de experienţă în rezolvarea unorsituaţii dificile în acest conflict modern şi imprevizibil. Cea maimare satisfacţie o am atunci când partenerii americani afirmă:«Voi, românii, sunteţi buni profesionişti şi un partener de nădej-de!», ceea ce mă face să fiu mândru că sunt militar român.”

Pentru ei, procedurile de operare comune ale forţei de coaliţieau devenit automatism, intervenţia lor în folosul trupelor dinteren făcându-se în strânsă cooperare cu toţi factorii decizionalipe diferite domenii.

Căpitanul Ciprian Vlad, ofiţerul de legătură al Task Force„Yellow Scorpions”, consideră că „experienţa din teren este foarteimportantă în momentul în care ocupi o funcţie în cadrul coman-damentului, deoarece de aici poţi să sprijini real forţele din terenatunci când au nevoie, fiindcă înţelegi foarte bine importanţa vite-zei de reacţie, trecând anterior prin situaţii similare”.

Pentru luarea celor mai bune decizii de către comanda brigăzii,ei sunt cei care sprijină cursurile de acţiune prin concluziile pecare le trag în urma acţiunilor desfăşurate şi prin punerea în prac-tica viitoare a tuturor plusurilor dobândite în prezent.

Maiorul Vasile Popescu ne explică faptul că „suntem într-o per-manentă stare de operativitate, iar lucrul alături de parteneriînseamnă, pentru mine, că oameni din ţări diferite reuşesc săîmpărtăşească idei şi concepte în timp real, într-un limbaj unic,simplu şi eficient, concomitent cu accesarea resurselor materiale şiinformaţionale comune care fac posibilă utilizarea punctelor tariale acţiunilor zilei de ieri pentru acţiunile zilei de mâine, prin trăi-rea – uneori la cote maxime – a prezentului.”

Fluxul acţiunilor este continuu şi asta presupune un ritm alertde executare a serviciului dar, mai ales, accentuarea atenţiei distri-butive, astfel încât monitorizarea tuturor echipamentelor avute ladispoziţie să se facă neîntrerupt, situaţie în care cooperarea cupartenerii americani devine componenta profesională obligatorie.

„Am devenit parte a întregului şi, pentru că în peisajul JOC sun-tem prezenţe familiare, asta induce o senzaţie plăcută. Suntemînconjuraţi de oameni cu care lucrăm zi de zi şi de care ne leagămai ales momentele dificile. Astfel, se creează o relaţie de prietenie,unde culoarea şi modelul uniformei tinde să nu mai conteze. Şicred că asta înseamnă, în esenţă, coaliţia” - este de părere maiorulFlorentin Lazăr, ofiţer de legătură al Task Force „Golden Lions”.

Totul se întâmplă în timp real şi, dacă în alte domenii îţi maipoţi da cu părerea, centrul de comandă al brigăzii reprezintă pre-cizia elveţiană unde nu ai voie să greşeşti, pentru că poate fi ulti-ma greşeală. Acolo este locul unde pui în aplicare şi respecţi regulistricte în timp limită şi, mai ales, unde solicitarea sprijinului veni-tă de la trupele din teren devine, în cel mai scurt timp, realitate. n



BRIGADA 18 INFANTERIE



BRIGADA 18 INFANTERIE

La primul contact cu centrul de operaţiieşti pur şi simplu copleşit de intensi-tatea fluxului informaţional, echipa-

mentele de ultimă generaţie, monitoarele şi echipa-mentele video, transmisiile prin staţiile radio, moni-torizarea prin satelit, hărţile electronice de diferitemărimi, toate reprezentând, într-un cuvânt, „inima”tuturor acţiunilor militare aflate în desfăşurare.

Maiorul Sorin Coveşan face, în câteva cuvinte, oimagine a activităţii din centru: „Operaţiile se des-făşoară permanent, deci nu putem afirma că avemsfârşitul zilei sau începutul unei noi zile de operaţii.Putem spune că ne-am îndeplinit atribuţiunileodată cu întoarcerea, în siguranţă, în bază, a fiecă-rei structuri care îşi desfăşoară activitatea în zonade responsabilitate. Desfăşurarea unei misiuniîntr-un mediu multinaţional reprezintă un prilej dea-ţi demonstra calităţile şi depăşi limitele”.

Interrelaţionarea cu partenerii de coaliţie, ca şicu partenerii afgani, se realizează permanent,cooperarea şi schimbul de experienţă fiind necesarepentru sprijinul trupelor aflate în afara bazelor.

„Suntem foarte apreciaţi de militarii afgani, carenu ezită să ne spună că de la români au învăţat aşa-zisul alfabet al armatei. Militarii români sunt uniidintre îndrumătorii de bază ai tinerilor militariafgani, cu o reală perspectivă în ceea ce priveşteviitorul naţiei lor. Din acest punct de vedere, suntbucuros că am putut pune şi eu o cărămidă laaceastă construcţie ce se pare că prinde contur dince în ce mai bine” - ne mărturiseşte plutonierul-adjutant Adrian Cincă.

Centrul de operaţii reprezintă liantul între terenşi resurse, întrucât prin echipa noastră are loc utili-zarea ajutoarelor oferite de parteneri, ca şi sprijinulîn elicoptere, avioane, specialişti EOD sau imaginiprin satelit.

Acolo unde JOC nu este joacăÎn comandamentul mixt româno-american de nivel brigadă (Combined TaskForce „Rider”) din provincia Zabul, constituit şi din militari aparţinând Brigăzii18 Infanterie „Banat”, JOC (Joint Operational Centre – Centrul de Operaţii Întrunite) reprezintă punctul crucial, locul unde totul se desfăşoară continuu, contracronometru.

Maior Adrian JIANU

l Centrul de Operaţii Întrunite coordonează patrulele | Foto: Adrian Jianul Informaţiile transmise din teren sunt preluate de către

Centrul de Operaţii Întrunite | Foto: Adrian Jianu

l Menţinerea libertăţii de mişcare pe autostradă se realizează împreună cu poliţia afgană, sub coordonareaCentrului de Operaţii Întrunite | Foto: Adrian Jianu

l Centrul de Operaţii Întrunite coordonează cooperarea cupoliţia afgană | Foto: Adrian Jianu

i-a revenit misiunea să monitorizeze,printre altele, respectarea angaja-mentelor şi bunul mers al lucrurilor.

La drum s-a plecat cu o singurăcondiţie, impusă de militarii românişi acceptată de toţi cei care au parti-cipat la discuţii, aceea de a fi angaja-te la acest atelier de croitorie femeilecare sunt întreţinătoare de familie,provenite din rândul văduvelor, per-soanelor singure, fără venit.

„Acest lucru a fost respectat întoc-mai şi iată că la a treia vizită am con-statat cu bucurie că sunt la a doualinie de producţie, au şi un managerde marketing bărbat, dat fiind faptulcă femeile nu sunt lăsate să vândă înbazar, iar din rândul celor 16 lucră-toare, au un manager femeie de pro-ducţie. Au confecţionat articole deîmbrăcăminte extraordinare pentrubărbaţi, pentru copii, cât şi pentrufemei. Am fost plăcut surprinsă săvăd foarte mulţi copii din zonăîmbrăcaţi în hainele croite în acestatelier creat cu sprijinul militarilorromâni” - explică plutonier-adjutantprincipal Veronica Ştefan.

„Aceste articole de îmbrăcămintese vând foarte bine în Bazarul dinShah Joy, iar banii proveniţi dincomercializarea lor se împart în modegal între femeile afgane care, cumigală, le confecţionează. Le-am ară-tat că se poate, modelul există, numaisă-l împrumute. Dar aspectul cel maiimportant este să se treacă peste con-servatorismul specific, în care femeiaafgană să stea numai în casă, să nu ia

contact cu absolut nimeni în afară defamilia din care face parte. Femeia numai trebuie considerată ca un bun alfamiliei, trebuie sa devină un mem-bru activ al societăţii din care faceparte” - a relatat plutonier-adjutantprincipal Veronica Ştefan, componen-tă a echipei FET din cadrulBatalionului 2 Manevră „ScorpioniiGalbeni”.

Vizită la spitalul din Shah Joy

Echipa FET dincadrul Batalionului2 Manevră „ScorpioniiGalbeni” a vizitatpacientele spitalului şi areuşit să aducă un zâm-bet prin simboliceledaruri oferite din sufletde românce.

Unitatea sanitarăeste împărţită pe secţiide specialitate, pentrucopii şi pentru femei,însă marea surpriză afost când au aflat căspitalul nu are niciunmedic specialist, deoa-rece aceştia preferă sălucreze în mediul privatdin Kabul, Kandaharsau Qalat, din cauzasalariului mic pe care îlau, aproximativ 100 dedolari pe lună. Chiarrecent a plecat singurafemeie medic din spital,

invocând acelaşi motiv. Medicii suntşcolarizaţi la Kabul, în cadrulFacultăţii de Medicină din capitalaRepublicii Islamice Afganistan.

Doctorul Fahimullah, de cinci anidirectorul spitalului, este foarte mul-ţumit de toţi militarii români carei-au trecut pragul spitalului în totacest interval de timp. Medicul le-aspus că îi este destul de greu să asi-gure medicamentele deoarece, chiardacă spitalul primeşte bani propor-ţional numărului de locuitori ai dis-trictului, în realitate serviciile medi-cale deservesc de patru ori mai mulţilocuitori, populaţia a patru districte.

Medicii încearcă să asigure un ser-viciu medical de calitate, ţinândseama că numai luna trecută s-aunăscut 160 de copii. Acesta este con-siderat un salt, ţinând cont de statis-ticile sumbre care indică o mamădecedată la trei naşteri. Principalacauză este refuzul deplasării la spitalpentru a da naştere copilului. Înacest scop s-au organizat acţiuni deinformare, în cooperare cu partenerii







O imagine despre rolul şi locul femeii afgane însocietate ne oferă locotenentul Oana Zeimen:„Dacă sub regimul fostei Uniuni Sovietice

femeile au trăit urmând modelul mai aproape de cel occi-dental, odată cu venirea la putere a opresiunii talibanilor,rolul lor în societate a fost redus, trimis mult spre limitainferioară.

Femeile care aveau meserii de doctor, profesor saucare chiar ocupau poziţii politice au fost concediate,rămânând fără nicio posibilitate de venit.”

„La ora actuală, în Afganistan – explică locotenentulZeimen – femeile nu au drept de vot, majoritatea nu sepot deplasa neînsoţite sau neacoperite de tradiţionalul«burqa», acel «voal» care acoperă faţa. Mariajul are loc lao vârstă fragedă, 12 sau 13 ani, de multe ori cu scopulaplanării unor conflicte sau întărirea legăturilor între

familii. Şi totuşi, dorinţele şi necesităţile lor sunt la fel caale oricărei femei de pretutindeni. Dacă rolul femeilor afost minimizat în ultima perioadă de timp, acesta a în -ceput să crească semnificativ prin înfiinţarea unor asocia-ţii cu fundament agricol şi prin deschiderea de centre deproducţie, care oferă femeilor şansa de autofinanţare şiconstituie primii paşi către o participare activă la mediulsocial şi economic al comunităţii pe care o reprezintă” - aîncheiat locotenent Oana Zeimen.

Participarea feminină la shura le-a oferit şansa de alua parte efectiv la discuţiile ce aveau ca subiect dezvolta-rea mediului social şi economic. Deschiderea unui atelierde croitorie, exclusiv pentru femei, este doar un exemplucă se poate.

Centrul de croitorie a fost inaugurat cu ceva timp înurmă de militarii aparţinând Task Force 33 „Posada”, iarechipei FET a Batalionului 2 Manevră „Scorpionii Galbeni”

Dorinţa normalităţii şi forţaconservatorismului

Echipa FET (Female Engagement Team – Echipa de Angajare a Femeilor),a Batalionului 2 Manevră „Scorpionii Galbeni” din Timişoara, condusă de locotenent Oana Zeimen şi formată din plutonier-adjutant principal Veronica Ştefan şi sergent-major Daniela Matei, execută misiuni în sprijinul subunităţilorde manevră prin angajarea populaţiei feminine din localităţile din aria de operaţiişi obţinerea de efecte, altele decât cele obţinute de militarii bărbaţi.

Maior Sorin HOMEAG

l Activitatea Echipei de Angajare a Femeilor pe timpul unei misiuni CIMIC | Foto: Batalionul 32 Infanterie

l Echipa de Angajare a Femeilor într-o localitate afgană | Foto: Batalionul 32 Infanterie

l Discuţie cu o fetiţă dintr-o localitate afgană | Foto: Batalionul 32 Infanterie

americani, cu echipele de angajare afemeilor şi cu asistentele medicaledin cadrul batalionului dar, din moti-ve ce ţin de tradiţionalismul care înaceastă zonă este la un nivel multmai ridicat, dus la extrem uneori,faţă de alte zone din Afganistan, nu aparticipat nicio femeie.

Personalul medical din spitaluldin Shah Joy este mulţumit de muncasa, dar din discuţiile cu sătenii, petimpul misiunilor de angajare apopulaţiei, aceştia spun că suntnemulţumiţi de calitatea asistenţeimedicale acordate, din cauza numă-rului mult prea mare de pacienţi faţăde capacitatea spitalului, precum şidin cauza lipsei medicamentelor.

Bucuria de a discuta cu femeile afgane

„Este un privilegiu pentru minefaptul că am posibilitatea să interac-

ţionez cu femeile afgane, să le cunoscproblemele, trăirile şi să aduc o razăde soare pe un cer atât de înnorat –spune sergent-major Daniela Matei.Emoţiile ce mă încearcă atunci cândmerg pentru prima dată, împreunăcu echipa din care fac parte, într-unsat se risipesc la primirea veştii că nepermit să discutăm cu populaţiafeminină. Bucuria de pe chipurilecopiilor şi ospitalitatea mamelor risi-pesc orice sentiment avut la intrareaîn sat, iar în următorul moment negăsim împărtăşind emoţii şi strângeride mână.”

„Sunt conştientă că prezenţanoastră aici nu le poate rezolva toateproblemele – continuă sergent-majorMatei – dar cu ajutorul nostru potcunoaşte eventualele soluţii pentruacestea, soluţii care există, care lesunt la îndemână. La ultima vizită înlocalitatea Fateh Shelal am avut oca-

zia să întâlnim treizecide femei care ne-au pri-mit cu căldură, ne-austrâns mâinile cu drag,invitându-ne în casalor, considerându-neoaspeţi. Am reuşit săfacem o acţiune deinformare pe linie deigienă şi m-a bucuratfaptul că femeile afganeau fost deschise, fărăinhibiţii, ne-au întrebatce trebuie să facă, cumtrebuie să facă şi auascultat cu atenţie indi-

caţiile noastre. Cât despre copii, eivorbesc limbajul universal al dragos-tei şi al inocenţei. Fiecare interacţiu-ne cu ei reprezintă seva hrănitoare asufletului meu. În ochii femeilor afga-ne şi a pruncilor lor găsim cea maiputernică motivaţie pentru muncanoastră. Am convingerea că, prinaportul nostru, vom reuşi să contri-buim la conturarea unui viitor maibun” - ne-a dezvăluit sergent-majorDaniela Matei.

„Noi, echipa FET a Batalionului 2Manevră «Scorpionii Galbeni», fiindegale în drepturi şi şanse cu colegiinoştri, încercăm ca rezultatele munciinoastre să fie la nivelul cerinţelor şiprofesionalismului impuse de o arma-tă modernă” - a încheiat locotenentOana Zeimen.

Echipa FET a Batalionului 2Manevră „Scorpionii Galbeni” va con-tinua să ofere sprijinul necesar pen-tru includerea efectivă a femeilorafgane în societatea guvernată exclu-siv de bărbaţi şi de a le face să fieconştiente de rolul lor în creştereaviitoarelor generaţii, prin promova-rea programelor de educaţie şi sănă-tate dar, nu în ultimul rând, prinimplicarea activă alături de bărbaţi înguvernarea ţării la nivel districtual,provincial şi naţional. n




l O discuţie amicală cu copiii afgani | Foto: Batalionul 32 Infanterie

l Echipa de Angajare a Femeilor împreună cu copiii dintr-o localitate afgană | Foto: Batalionul 32 Infanterie

l Rechizite şcolare pentru elevii dintr-un satafgan | Foto: Batalionul 32 Infanterie

NEWSLETTER RFT

ABONEAZĂ-TE LA SERVICIULDE NEWSLETTERAL REVISTEIFORŢELOR TERESTRE!

Dacă ai un smartphone, singurul lucru pecare trebuie să-l faci este să fotografiezi„timbrul” de mai sus, care este un QRC (QuikResponse Code – cod de răspuns rapid).

Ce se întâmplă după aceea?• În aplicaţia ta pentru mesagerie va apărea fereastra pentru mesaj nou ce vaconţine:

- în câmpul pentru destinatar, adresa noastră pentru poşta electronică: [email protected];

- în câmpul pentru subiect, textul:Abonare la newsletter RFT.• În câmpul pentru compunerea mesajului va apare textul “Solicit abonarela newsletter” după care trebuie să-ţi scriinumele şi prenumele. Asta doar ca să fimsiguri că facem abonament la oameni şi nu lawebboţi... • Rămâne să faci un click pe „Send” şi mesa-jul va ajunge la noi!

Nu ai smartphone?

Şi care-i problema?!

Ne poţi trimite un mesaj de pe computerul de acasă pe adresa revistei: [email protected]

Trebuie să scrii în mesagerie datele din caseta alăturată, iar noite vom trece în listă.

Dezabonare?

Foarte simplu!

Cu un reply la ultimul mesaj ne spuică nu mai vrei să primeşti newsletteriar noi te ştergem din listă!







A stăzi, Batalionul 151 Infanterie îşi desfăşoa-ră misiunea sub egida Forţei Internaţionalepentru Asistenţă şi Securitate (ISAF). Două

denumiri ale prezenţei coaliţiei internaţionale decombatere a terorismului în Afganistan; loc unde,pentru fiecare militar, primii prieteni se dovedesc a ficasca kevlar şi vesta antiglonţ.

În vara anului 2003, cei patru sute de militari aibatalionului debarcau din aeronava „Hercules” peaeroportul din Kandahar. La comanda lor era locotenent-colonelul Dumitru Scarlat, astăzi general-maior şi comandant de divizie. Batalionul151 Infanterie a avut ca sarcini, într-o zonă de res-ponsabilitate de câteva sute de kilometri pătraţi,patrule de prezenţă pentru asigurarea libertăţii demişcare pe principalele căi de comunicaţie, posturide control şi observare, misiunide scotocire, misiuni de cooperarecivili-militari, dar şi paza aeropor-tului din Kandahar.

Maiorul Iulian Pleşescu, atuncilocotenent, îşi aminteşte că „eraufoarte multe misiuni de executat.Cele mai frecvente acţiuni aleinsurgenţilor se concretizau înatentate cu autovehicule-capcană,detonarea de bombe artizanale,dar şi în atacuri cu rachete asuprabazei. Condiţiile de cazare şi dehrănire nu erau dintre cele maibune, iar posibilităţile de refacere,

reduse”. Plutonierul-adjutant principal ConstantinIonel purta atunci pe umeri tresele de plutonier-major. Era prima lui misiune în afara teritoriuluinaţional. „Cea mai vie amintire pe care o păstrez deatunci este momentul în care, pe timpul unei patru-lări, transportorul blindat în care mă aflam a trecutpeste o mină. A urmat explozia. Unul dintre colegiimei a fost rănit, însă din fericire nu foarte grav” -relatează plutonierul-adjutant principal Ionel.

Fără îndoială, cel mai greu moment al misiuniia fost pierderea a doi camarazi: Iosif SilviuFogoraşi şi Mihail Anton Samoilă, primele jertfeale Armatei României în Teatrul de OperaţiiAfganistan. Patrula în care se aflau a fost atacatăcu foc de către insurgenţi. Cei doi eroi au fostîmpuşcaţi, primul pierzându-şi viaţa pe loc, iar aldoilea, după două zile, în spital.

După opt ani, din nou în Afganistan

Militarii Batalionului 151 Infanterie sunt din nou în teatrul de operaţii deschis înanul 2001 în puţin primitorul Afganistan. Pentru a treia oară, „Lupii Negri”păşesc într-un loc în care experienţele profesionale şi cele umane s-au doveditde-a lungul timpului cu adevărat formatoare. „Enduring Freedom” a fost operaţiasub a cărei siglă s-au desfăşurat primele două misiuni ale militarilor ieşeni înaceastă zonă fierbinte, la propriu şi la figurat, a globului.

Maior Adrian GÎTMAN

Jurnalul misiunii Batalionului151 Infanterie consemnează înanul 2003 şi cea mai mare, laacel moment, captură de arma-ment şi muniţie a forţelor coali-ţiei internaţionale. Pe timpulunei misiuni comune cu partene-rii americani, românii au desco-perit un adevărat arsenal: circa25 000 de rachete, grenade şialte tipuri de muniţie, precum şiarmament divers.

„Pe timpul patrulărilor nu negândeam la pericole, ne concen-tram pe ceea ce aveam de făcut.Gândurile şi grijile le păstrampână după terminarea misiuni-lor” - spune caporalul clasa a III-aAdi Madvei, prezent în rândurileBatalionului 151 Infanterie înanul 2003, dar şi în 2005, atuncicând „Lupii Negri” se întorceau îndeşertul afgan. De această dată,comandant era locotenent-colone-lul Vasile Roman, acum general şicomandant de brigadă. Deşi spe-cificul misiunilor a rămas acelaşi,de sprijin şi stabilitate, complexi-tatea lor a crescut, în primul rânddatorită faptului că Batalionul151 Infanterie a primit propriaarie de responsabilitate.Securitatea districtelor Dand şiDaman, aflate în proximitateaaeroportului Kandahar, depindeade felul în care militarii româniîşi făceau treaba. Patru mii dekilometri pătraţi erau „măturaţi”de „lupi” pentru menţinereaunui climat de securitate stabil.Un accent deosebit s-a pus pecontactele stabilite cu reprezen-tanţii autorităţilor afgane, ceeace a dus la o relaţie foarte bunăcu populaţia şi cu forţele desecuritate locale.

Maiorul Vasile Mironescu eraîn anul 2005 locţiitor al coman-dantului de companie, avea gra-dul de locotenent şi-şi aminteşte,printre altele, de „misiunile detip village-team, când eram

înconjuraţi de copiii pentru careaveam, de fiecare dată, câte cevabun”. Nu-i lipsesc din memorienici autostrada sau drumurile depământ bătătorit, nici camioaneleviu colorate care treceau pelângă militarii noştri. „Tufărişurimaronii, pline de praf şi, din locîn loc, smocuri de vegetaţie cenu-şie, satele ca nişte cazemate dinpământ ars” - descrie maiorulMironescu locurile prin care şi-acondus subordonaţii în misiunilede patrulare.

Maiorul Florin Caba era, laacea vreme, locotenent şi coman-da un grup de cercetare. Îi revinîn amintire misiunile lungi, obosi-toare, în munţii din apropiereabazei Kandahar. Era atunci,împreună cu camarazii lui, „faţăîn faţă cu Evul Mediu”. „Nebazam foarte mult pe factoruluman. Deşi aveam şi atunci ladispoziţie GPS sau alte dispozitivemoderne, de multe ori doar hartaşi busola ne-au scos din dificulta-te” - spune maiorul Caba.

Misiunea din anul 2005 aBatalionului 151 Infanterie aavut şi partea ei de inedit. Atuncia avut loc prima operaţie aero-purtată organizată, coordonată şicondusă nemijlocit de statulmajor al unei unităţi româneştiîn teatrul de operaţii. Alături demilitarii noştri s-au aflat şi mili-tari din forţele coaliţiei. Operaţia

s-a bucurat de aprecierea unani-mă a partenerilor de coaliţie.

După opt ani, Batalionul 151Infanterie este din nou înAfganistan. De data aceasta înprovincia Zabul, vecina de lanord-est a Kandaharului.Comandant este locotenent -colonelul Sergiu Mungiu. Graniţacu Pakistanul şi implicaţiile denatură geopolitică ne pun în temăcu particularităţile mediului desecuritate din zonă. Ameninţărilerămân aceleaşi, specifice insur-genţei, cu perioade de vârf şiacalmie, ceea ce face ca misiuneace stă în faţa Batalionului 151Infanterie să fie din nou o provo-care. Atuurile „Lupilor Negri”sunt forţa de grup şi determina-rea. În anul premergător anunţa-tei retrageri militare dinAfganistan, efortul militarilorBatalionului 151 Infanterie seîndreaptă spre sprijinirea popu -laţiei şi administraţiei locale şi astructurilor de securitate afgane.Structuri specializate precumechipele de cooperare civili -militari sau de angajare a femei-lor, cele de operaţii psihologicesau informaţionale completeazămisiunile clasice de sprijin alpăcii desfăşurate de subunităţilede manevră. Împreună creează oforţă pregătită să înfrunte oriceprovocare. Rămâne ca viitorul săconfirme acest fapt. n

l O misiune de patrulare în anul 2005 | Foto: Batalionul 151 Infanterie

l Coloană de transportoare, pe timpul unei misiuni de patrulare din anul 2003| Foto: Batalionul 151 Infanterie




P lutonul doi din compania a treia a Batalionului151 Infanterie este comandat de locotenentulIonuţ Onofriciuc. O funcţie dificilă, poate cea

mai grea dintre toate funcţiile pe care le poate îndepliniun militar în teatrul de operaţii. Pe umerii comandantuluide pluton apasă toată răspunderea atunci când patrulapărăseşte baza.

„CHARLIE 2”, adică plutonul locotenentuluiOnofriciuc, execută astăzi o patrulă de prezenţă pe auto -strada afgană A1. Asigurarea libertăţii de mişcare peaceastă cale de comunicaţie este una din principalele sar-cini ale militarilor Batalionului 151 Infanterie înAfganistan. “Toate ieşirile în misiunile de patrulare dinaria de responsabilitate prezintă un grad ridicat de risc.Trebuie să fim atenţi la toţi indicii care ne pot avertizade o eventuală ameninţare insurgentă în zonă. Puncteleobligatorii de trecere, cum sunt aceste poduri, necesită oatenţie deosebită. Sunt locuri predilecte pentru amplasa-rea dispozitivelor explozive improvi-zate. De asemenea, supraveghemzonele limitrofe căilor de comunica-ţie. Prezenţa noastră continuă peautostradă conduce la o circulaţiesigură pentru toţi cei care tranziteazăaceastă zonă” - aflăm de la locotenen-tul Onofriciuc.

Odată cu ieşirea din bază, toatesimţurile militarilor intră în stare dealertă. Atenţia distributivă este esen-ţială pentru identificarea posibilelorameninţări. Comunicarea între echi-pajele patrulei şi între patrulă şi cen-trul de operaţii tactice este la fel deimportantă. Plutonierul-major CristianBrăescu, comandant de grupă, spune:“Misiunile de patrulare sunt dificile.Tot ceea ce se află în jurul nostru tre-

buie avut în vedere. Insurgenţii sunt imprevizibili şi tre-buie să fim pregătiţi pentru orice acţiune ostilă.Experienţa noastră anterioară dar şi pregătirea continuăîn vederea executării misiunilor ne dau încredere că vomduce cu bine la final această misiune”.

Militarii din patrulă se bazează unii pe alţii. Fiecareare o sarcină precisă, un rol distinct în mecanismul pluto-nului. “Ne-am pregătit intens pentru această misiune. Cufiecare zi care trece, cu fiecare patrulare pe care o execu-tăm, experienţa noastră creşte. Siguranţa localnicilor dinzona noastră de responsabilitate depinde de modul încare ne facem noi treaba. Şi credem că o facem bine” -este de părere caporalul Andrei Tofan.

Orele trec unele după altele. Cu încordare dar şi cusatisfacţie. Patrula îşi atinge scopul. Autostrada este în sigu-ranţă. Localnicii îşi văd de viaţa de zi cu zi. Se duc şi vinspre locurile unde-i îndreaptă nevoile. Poate că, încet-încet,vor uita de spaimele trecutului, iar traiul lor va cunoaşteliniştea. Acest lucru şi datorită militarilor români. n

„CHARLIE 2” — Misiune îndeplinită

De modul în care sunt pregătiţi militarii din echipaje, de modul în care se iaudeciziile, de modul în care acţionează fiecare militar din pluton depinde reuşitafiecărei misiuni.





Forţele de securitate afgane suntsupuse continuu unei presiuni carele confirmă sau nu capacitatea lor de

a face faţă provocărilor. Pentru a rezista aces-tei presiuni, militarii, poliţiştii sau reprezen-tanţii altor instituţii militarizate trebuie să-şidezvolte continuu pregătirea.

„Lupii Negri” din Batalionul 151Infanterie contribuie şi ei, în aria lor de res-ponsabilitate din provincia Zabul, la antre-narea forţelor de poliţie afgane. În baza deoperaţii înaintată Mescall, militarii români înparteneriat cu cei americani au organizat şidesfăşurat pentru poliţiştii afgani un cursprivitor la contracararea dispozitivelorexplozive improvizate, ameninţarea cea maifrecventă în teatrul de operaţii. În primaparte a cursului, specialistul pe probleme EOD (explosiveordnance disposal), căpitanul Adrian Enache, a făcutîmpreună cu militarii afgani un studiu de caz pe o situaţiereală, întâmplată recent în zonă. Ofiţerul român le-a expli-cat poliţiştilor afgani ce au făcut bine dar şi unde au greşit,şi le-a explicat procedura corectă în astfel de incidente.

Modulul de pregătire a continuat cu o parte practică încare cursanţii au trebuit să identifice posibile dispozitiveexplozive improvizate într-un cadru creionat de organiza-tori. Plutonierul- adjutant Florian Negoescu le-a explicatafganilor indicii după care pot fi identificate dispozitiveleexplozive improvizate şi procedurile care trebuie respecta-te în astfel de incidente. La finalul cursului, poliţiştii afganiau avut de trecut un examen în care fiecare dintre ei agestionat o situaţie creată de instructori. Soldaţii ANP(Afghan National Police) au dovedit un simţ practic real şio capacitate uriaşă de asimilare a cunoştinţelor, reuşind sătreacă fară probleme de testul final. Ei au primit de la loc-ţiitorul comandantului Batalionului 151 Infanterie,

locotenent-colonelul Gabriel Turculeţ, diplome de partici-pare în semn de recunoaştere a progresului înregistrat înurma acestei pregătiri.

“Pe parcursul misiunilor în aria de responsabilitatepetrecem mult timp împreună cu forţele de poliţie afgane.Pentru a creşte nivelul lor de instruire, am organizat acestcurs, de comun acord cu autorităţile locale. Militarii afganiau răspuns pozitiv, sunt încântaţi să lucreze cu noi, vor săînveţe de la noi şi devin din ce în ce mai conştienţi că înviitor vor trebui să gestioneze singuri problemele, ceea cele dă un impuls deosebit pentru a acumula cunoştinţelenecesare îndeplinirii cu succes a misiunilor” - a declaratlocotenent-colonelul Turculeţ.

“Acest curs a făcut să crească încrederea forţelor depoliţie afgane în propriile posibilităţi. Lipsa unor echipa-mente specializate este compensată de experienţa lor deviaţă, de cunoaşterea terenului şi de curaj” - ne-a spus ofi-ţerul responsabil de cooperarea cu structurile afgane,maior Marius Dascălu. n

„Lupii Negri” pregătesc forţele de securitate afgane

Mai este puţin până la anunţata retragere din Afganistan a militarilor forţelor decoaliţie. Viitorul acestei ţări va depinde de modul în care forţele ei de securitateşi instituţiile statului vor reuşi să asigure un mediu stabil şi favorabil unei normalităţi sociale, economice şi administrative.


l Căpitanul Adrian Enache le explică militarilor afgani ce trebuie să facă în cazul descoperirii unui dispozitiv exploziv improvizat | Foto: Adrian Gîtman

l „CHARLIE 2” primeşte ordinul de misiune | Foto: Adrian Gîtman

• Foto: Ion Adrian Curiman

• De la „albastru justiţie” la

„mozaic deşert” p.80Maior Sorin HOMEAG

Armata României îi sărbătoreşte, la 25 aprilie,pe militarii şi civilii care lucrează în domeniul justiţiei militare, dată la care se împlinesc 94 deani de la înfiinţarea Serviciului Contencios alMinisterului de Război.

• Omagiu sublocotenentului (p.m.)

Ionel Gheorghiţă Drăguşanu p.82Maior Sorin CONSTANTINESCU

La o săptămână după Ziua Eroilor, pe data de20 iunie 2013, toţi militarii Brigăzii 9 Mecanizate„Mărăşeşti” l-au omagiat pe sublocotenentul(p.m.) Ionel Gheorghiţă Drăguşanu, moment încare gândurile lor s-au îndreptat către faptelepilduitoare ale acestuia, înălţând către Dumnezeurugăciuni fierbinţi pentru slava şi odihna lui.

• Misiunea în Afganistan —

încununarea eforturilor instruirii

continue p.84Maior Adrian JIANU

Misiunea militarilor din Cetatea Aradului se apropie de sfârşit. Este un moment prielnic pentru a privi rapid în urmă şi a face un scurtbilanţ al celor şase luni de activitate în Afganistan a Batalionului 191 Infanterie „ColonelRadu Golescu”.

• Campioana „Scorpionilor Galbeni”

din Afganistan p.87Maior Sorin HOMEAG

Când discutăm despre funcţia de comandantpluton în teatrul de operaţii din Afganistan, gândul îţi fuge automat, fără să vrei, la portretulcelui care în permanenţă este alături de militari,cel ce răspunde de executarea misiunilor plutonului în aria de operaţii.

• O pasiune de familie:

„însufleţirea” hârtiei p.88Maior Adrian JIANU

Maistrul militar clasa I Mihai Vlas este acum înAfganistan, subofiţer de stat major în cadrulBatalionului 1 Manevră/ Task Force „GoldenLions”. Îi este dor de casă, de familie, dar parcămult mai dor îi este de pasiunea sa.

• Instructor pentru tanchiştii

afgani p.90Maior Dan CRIŞAN

În prima jumătate a anului 2013, în Teatrul deOperaţii Afganistan şi-a executat misiunea ceade-a V-a rotaţie a echipei de instructori pentruŞcoala de Tancuri Afgană. Camarazii noştri audesfăşurat activităţi de instruire, consiliere şimentorizare.

• Competiţia celor mai instruiţi

luptători p.93Maior Ion Adrian CURIMAN

Competiţia „Subofiţerul/soldatul anului”, etapape mari unităţi şi unităţi direct subordonateStatului Major al Forţelor Terestre, ediţia 2013, s-a desfăşurat în perioada 7-11 octombrie în garnizoana Bucureşti.

OO aa mm ee nn ii ss uu bb aa rr mm ee

ţate, a întregului ansamblu normativ specific duceriiacţiunilor în teatrul de operaţii.

Munca ofiţerului de justiţie militară în teatrul de ope-raţii este total diferită de munca specifică din ţară.Solicitările sunt maxime, pe măsura deciziilor ce urmeazăa fi luate de către comandant. Semnalul deciziei ceurmează a fi luată începe odată cu „Legad in TOC”,moment care pentru consilierul juridic al comandantuluipresupune un proces în care trebuie să-şi folosească toatecunoştinţele pe care le deţine, în scopul adoptării uneidecizii legale, în acord deplin cu legea internaţională, darşi cu cea comună. Procesul mental parcurs este similar,din punctul nostru de vedere, cu procesul „escalation offorce” parcurs de orice militar înainte de angajarea ţintei.

Ţinta consilierului juridic în această situaţie este asigu-rarea suportului legal în scopul adoptării deciziei coman-dantului. În acele momente, dar şi cele în care militariisunt consiliaţi în orice problemă de natură juridică, consi-lierul juridic oferă subiecţilor participanţi o încărcăturăpsihologică deosebită, în care se simte nevoia de sprijindar, mai ales, nevoia de a acorda încredere în forţa legii,atât de necesară în ducerea acţiunilor în teatrul de opera-ţii din Afganistan.

Forţa şi adrenalina militarilor determină câteodatăreacţii întrebătoare, nesigure, incerte, mai ales în situaţiileîn care politica de contracarare a insurgenţei devine unadefensivă, iar întregul ansamblu de reguli trebuie adaptatla aceasta.

Un punct important în aplicarea regulilor de angajare,în special cele ce autorizează atacul, îl constituie respec-tarea paşilor de escaladare a forţei şi problemele pe carele creează diferenţele de reglementare privind uzul dearmă practicat pe teritoriul naţional al României.Diferenţa între escaladarea forţei şi uzul de armă estereprezentată de interzicerea focului de avertisment înprocesul de escaladare a forţei şi kiturile neletale şi non-kinetice folosite, iar problemele pornesc de la menţine-rea, în precizările naţionale, a frazei: „Forţa letală poatefi folosită după executarea somaţiilor şi a focului de aver-tisment, dacă este posibil”.

Deoarece focurile de avertisment sunt interzise deCOMISAF, se recomandă folosirea forţei minime.Modificarea normei juridice, prin Legea nr. 122/ 2011privind „Regimul armelor, dispozitivelor militare şi muni-ţiilor deţinute de Ministerul Apărării Naţionale şi de forţe-le armate străine pe teritoriul României” permite eludareafocului de avertisment, deoarece în Teatrul de OperaţiiAfganistan utilizarea forţei se face respectând paşii deescaladare a forţei, şi nu uzul de armă naţional.

Pentru aceste motive, precizarea naţională, în ciudafaptului că este o normă permisivă şi cu funcţie de preve-nire, determină confuzie în mintea militarilor care trebuiesă înţeleagă, în primul rând, diferenţa dintre procesul deescaladare a forţei (EoF) şi uzul de armă, apoi că focurilede avertisment sunt interzise (cu anumite excepţii), iar înfinal că, în mod excepţional, se poate trage foc de avertis-ment înainte de a folosi forţa letală în aplicarea regulilorde angajare ce reglementează atacul.

Aici, în aceste situaţii, intervine rolul consilierii juridi-ce atât a comandanţilor, dar mai ales a militarilor, de astărui în explicaţii însoţite de argumente şi exemplificăriconcrete şi de a dezvolta, pentru înţelegere, conceptul deforţă minimă pentru a descrie gradualitatea în escalada-rea forţei, în paralel cu gradualitatea reglementată prinuzul de armă naţional.

Nimic din ansamblul regulilor de angajare aprobate nule restrânge militarilor dreptul la legitimă apărare, milita-rii români vor face uz de armă în legitimă apărare sau înstare de necesitate, potrivit legii.

Numai printr-un dialog şi prin efectuarea pregătirii despecialitate, folosind termeni uşor accesibili în instructaje-le şi aplicaţiile practice efectuate, produsul final al activi-tăţii de instruire este uşor de înţeles şi de asimilat.Adaptarea limbajului juridic la un limbaj simplu şi înacord cu tacticile specifice sunt de un real sprijin în clari-ficarea unor situaţii nou apărute.

În Teatrul de Operaţii Afganistan, ofiţerul de specialitatejuridică simte că este aşteptat, prezenţa cotidiană şi perma-nentă în mijlocul militarilor luptători creează un anumit tipde încredere pe care nu o poţi obţine în altă situaţie.

Consilierea acordată atât în plan personal aferent pro-blemelor de orice natură apărute pe timpul misiunii,acasă, dar şi consilierea specială oferită înainte şi petimpul ducerii misiunilor, este liantul ce asigură o linişteinterioară şi încredere în forţa legii.

În final, toate acestea, ca un corolar, asigură succesulşi îndeplinirea de către militari a misiunilor. Pe lângă con-silierea specifică domeniului operativ, activitatea nu serezumă doar la cele scrise anterior. În teatrul de operaţiise aplică întreaga legislaţie naţională incidentă tuturoractivităţilor şi misiunilor (inclusiv de natura resurselorumane şi logistică), comandantul exercitând în continuareatribuţiile specifice managementului instituţional potrivitlegislaţiei naţionale.

Activitatea unităţii în această perioadă de referinţăeste una dublă, pe toate palierele misiunilor. Efortul tutu-ror este repartizat atât pe partea operaţională, dar şi pecea de natură logistică, determinată de aplicarea politiciipartenerului ISAF. Prin urmare, necesitatea unei perma-nente consilieri de natură juridică este imperioasă.

Locotenent-colonelul Marin Lăzău-Păcuraru, consilie-rul juridic principal al „Scorpionilor Galbeni”, aniver-sează 20 de ani de căsătorie, ocazie cu care dorim să-ifacem o surpriză familiei, transmiţând, prin intermediuldumneavoastră, multă sănătate, toată dragostea lui şi,nu în ultimul rând, să le mulţumească pentru susţine-rea acordată pe toată durata pregătirii şi executăriimisiunii din Afganistan.

Acum, în zi aniversară noi, „Scorpionii Galbeni” aflaţiaici, în Afganistan, dorim să mulţumim tuturor militarilorde această armă care s-au aflat în teatrele de operaţii(pentru contribuţia definitorie a fiecăruia în implementa-rea şi aplicarea unitară a prevederilor legii), precum şicelor din întreg sistemul militar, pentru permanentul spri-jin şi colaborarea deosebită avută în interpretarea docu-mentelor de specialitate. n

O AME NI S UB A RME


BATALIONUL 32 INFANTERIEOA MEN I SUB AR ME



În data de 25 aprilie 1919 a fost adoptatdecretul-lege privitor la organizareaServiciului Contencios al Ministerului de

Război, moment ce a constituit actul de naştere al struc-turii de specialitate în asigurarea asistenţei juridice pen-tru armată.

Orice militar îşi doreşte măcar o dată să simtă cu ade-vărat acţiunea câmpului de luptă, regăsit de cele maimulte ori în misiunile externe executate de militariiromâni.

Frumosul „albastru justiţie” poate fi perceput ca fiindcâteodată în interiorul unui glob de sticlă, alteori la masaunde se împarte dreptatea sau, de cele mai multe ori, înstructurile unităţilor tactic-operative din armată.

Contactul cu specialitatea justiţie militară înAfganistan are loc încă de pe aeroportul din Kandahar,unde fiecare militar este prelucrat privind respectareaROE (Rules Of Engagement – Reguli de angajare) cunoscu-te încă din ţară, dar aici parcă sună altfel, deoarece ori-când, în orice moment, s-ar putea să le pui în aplicare.

Legislaţia aplicabilă teatrului de operaţii este foarteclară şi precisă, total în armonie cu prevederile ramurilordreptului internaţional, aplicabile operaţiunilor de menţi-nere a păcii. Substanţa acestor prevederi este dată deregulile de angajare obligatoriu de respectat în procesulde escaladare a forţei.

Procedurile specifice întocmite pentru fiecare potenţialincident ori pentru fiecare situaţie ca fiind posibilă a seproduce sunt rezultatul punerii în aplicare a lecţiilor învă-

De la „albastru justiţie” la „mozaic deşert”

Armata României îi sărbătoreşte, la 25 aprilie, pe militarii şi civilii care lucreazăîn domeniul justiţiei militare, dată la care se împlinesc 94 de ani de la înfiinţareaServiciului Contencios al Ministerului de Război.

Maior Sorin HOMEAG

l Locotenent-colonelul Marin Lăzău-Păcuraru, consilierul juridic principal al „Scorpionilor Galbeni” | Foto: Sorin Homeag

În această zi, clopotele din turlele bisericilorlocalităţii Murfatlar au vestit cetăţenilor căcel care şi-a dat viaţa lui trecătoare pentru

viaţa eternă a ţării trăieşte în amintirea urmaşilor. Pentruacest erou al României, care s-a jertfit pentru veşniciaţării şi pentru onoarea armatei, deschidem larg „porţile”inimii şi aprindem în suflet „candela” recunoştinţei.

S-au împlinit şapte ani de când camaradul militarilordin Batalionul 341 Infanterie „Rechinii Albi”, servindpatria sub drapel în Teatrul de Operaţii Afganistan, afăcut sacrificiul suprem pe altarul slujirii eroice a ArmateiRomâniei şi a patriei sale.

La ceremonia de comemorare au participat locţiitorulşefului Statului Major General, general-locotenent DanGhica‑Radu, comandantul Diviziei 2 Infanterie „Getica”, general-maior Nicolae Ciucă, comandantul Brigăzii9 Mecanizate „Mărăşeşti”, general de brigadă VasileHermeneanu, reprezentanţi ai oficialităţilor locale, familia şicolegii sublocotenentului (p.m.) Ionel Gheorghiţă Drăguşanu.

După primirea onorului şi intonarea Imnului naţionalal României, preotul Batalionului 341 Infanterie, împreu-nă cu un sobor de preoţi din oraşul Murfatlar, au oficiatserviciul religios. În continuare, a luat cuvântul locţiitorulcomandantului Brigăzii 9 Mecanizate „Mărăşeşti”, colonelVasile Vreme, care a fost comandantul batalionului în

anul 2006, în Teatrul de OperaţiiAfganistan, şi care l-a avut subordo-nat pe sublocotenentul (p.m.) IonelGheorghiţă Drăguşanu. Acesta a men-ţionat că succesul misiunii a avut capreţ, din păcate, pierderea unuicamarad, erou pe care îl vom păstrapermanent în inimile noastre şi înistoria Batalionului 341 Infanterie.

Comandantul Diviziei 2 Infanterie„Getica”, general-maior NicolaeCiucă, a înmânat soţiei sublocotenen-tului (p.m.) Ionel GheorghiţăDrăguşanu două scrisori: din parteaşefului Statului Major al ForţelorTerestre şi din partea diviziei.Locţiitorul şefului Statului MajorGeneral, general-locotenent DanGhica-Radu, a scos în evidenţă profe-sionalismul de care a dat dovadăsublocotenentul (p.m.) IonelGheorghiţă Drăguşanu pe timpul exe-cutării misiunii, precum şi faptul căprin modul în care a ştiut să onorezeArmata României, prin spiritul săude sacrificiu, acesta a devenit eroulcare nu va fi niciodată uitat.

În încheiere, au fost depuse coroa-ne de flori la mormântul unde stăscris la loc de cinste numele lui de„EROU AL ROMÂNIEI”. Îngenunchemşi ne rugăm pentru odihna lui, noi şigeneraţiile viitoare, cu jurământulcă-i vom urma curajul. Uitarea nu vaputea niciodată şterge numele celui acărui amintire trăieşte în sufletulunui popor. n

l Garda de Onoare constituită din militari ai Brigăzii 9 Mecanizate „Mărăşeşti” prezintă onorul eroului sublocotenent (p.m.) Ionel Gheorghiţă Drăguşanu| Foto: Gheorghe Gabără

l Foto: Gheorghe Gabără



l Foto: Gheorghe Gabără l Foto: Gheorghe Gabără

Eroi căzuţi în tEatrElE dE opEraţii


OA MEN I SUB AR ME

Maior Sorin CONSTANTINESCU

La o săptămână după Ziua Eroilor, pe data de 20 iunie 2013, toţi militarii Brigăzii 9Mecanizate „Mărăşeşti” l-au omagiat pe sublocotenentul (p.m.) Ionel GheorghiţăDrăguşanu, moment în care gândurile lor s-au îndreptat către faptele pilduitoareale acestuia, înălţând către Dumnezeu rugăciuni fierbinţi pentru slava şi odihna lui.

Omagiu sublocotenentului (p.m.)Ionel Gheorghiţă Drăguşanu

Eroi căzuţi în tEatrElE dE opEraţii


O AMEN I SUB AR ME

— Domnule locotenent-colonel, ne aflăm aproape de sfârşitul misiunii. Ce areprezentat, pentru dumneavoastră şi pentru subordonaţii dumneavoastră, aceastămisiune a Batalionului 191 Infanterie „Colonel Radu Golescu”?

Pentru batalion a reprezentat momentul culminant al punerii în practică a tuturorcunoştinţelor, deprinderilor şi experienţelor acumulate de-a lungul săptămânilor,lunilor sau chiar anilor lungi de instruire continuă, de către subunităţi şi statulmajor, pentru executarea permanentă a întregului spectru de misiuni în zonade responsabilitate a batalionului, în scopul menţinerii stării de securitateîn provincia Zabul.

Pentru mine, personal, a însemnat oportunitatea uriaşă – la carevisează, probabil, orice ofiţer de comandă şi stat major – ca după treiani de pregătire şi instruire continuă a unităţii, cu una dintre celemai bogate istorii din armata română, să aibă onoarea şi privilegiulde a o comanda în condiţii de luptă în teatrul de operaţii.

— Deşi cu o carte de vizită impresionantă, totuşi unitatea esteprima participare de nivel batalion. Ce a reprezentat misiunea bata-lionului din această perspectivă?

După cinci misiuni executate cu subunităţi de nivel companie înTeatrul de Operaţii Kosovo, zece exerciţii multinaţionale în cadrulBatalionului Mixt Româno-Ungar de Menţinere a Păcii, şi beneficiind deexperienţa participărilor individuale a peste 200 de militari la misiuni ante-rioare în teatrele de operaţii din Bosnia, Irak şi Afganistan, a venit şi rândulparticipării batalionului în efectiv complet, la o misiune externă.

Experienţa anterioară a fost un plus, fără îndoială, dar capacitatea de adap-tare la specificul fiecărei misiuni este foarte importantă, pentru că mediul delucru de tip coaliţie de astăzi se caracterizează printr-o dinamică intensă a

acţiunilor, iar operaţiile specifice decontrainsurgenţă presupun riscuriasumate deosebit de mari.

— A fost o perioadă caracterizatăde executarea redislocărilor, conco-mitent cu executarea misiunilor. Cumau reuşit militarii batalionului să facăfaţă acestei solicitări ?

Am traversat o perioadă dificilădin această privinţă pentru că, într-adevăr, concomitent cu executareamisiunilor am pus în aplicare un plande redislocare a unor subunităţi şi dereconfigurare a întregii zone de res-ponsabilitate, ceea ce a presupus unefort suplimentar din partea coman-damentului şi subunităţilor de mane-vră, implicând deseori scurtareaperioadei de refacere după misiune.Din acest punct de vedere, aş vrea săle mulţumesc tuturor subordonaţiorpentru că au înţeles importanţamomentului şi au depus eforturi con-siderabile pentru ca populaţia civilăsă nu perceapă o scădere în intensita-te a prezenţei noastre în zona de ope-raţii, indiferent de celelalte sarcini pecare le-am avut de îndeplinit.

— Care au fost principalele liniide efort ale batalionului?

Menţinerea climatului de securi-tate în provincie a fost asiguratăprin prezenţa în zona de responsabi-litate a patrulelor noastre de cerce-tare şi de luptă „24/7”, cum zic alia-ţii noştri – adică 24 de ore pe zi, 7

zile pe săptămână – pentru asigura-rea libertăţii de mişcare pe autostra-da A1, acţiuni de cooperare civili-militari, iniţierea şi dezvoltarea unorproiecte umanitare, consilierea for-ţelor de securitate afgane, pentru afi capabile să preia zona de respon-sabilitate şi relaţionarea cu repre-zentanţii autorităţilor locale, distric-tuale şi provinciale.

— Unitatea a desfăşurat, în acesttimp, şi o serie de proiecte CIMIC. Vărugăm să le enumeraţi pe cele maiimportante şi să vă referiţi şi la acţiu-nile umanitare executate de cătremilitarii noştri.

Proiectele CIMIC desfăşurate, pre-cum şi acţiunile de ajutor umanitarau fost în centrul atenţiei comenziibatalionului, dar nu cred că statisticaacestor activităţi este importantă.Numărul lor nu este definitoriu, ciefectul pe care acestea l-au produs înmijlocul populaţiei afgane.Apropierea de populaţie s-a realizatnu numai prin proiectele umanitare,ci şi prin modul constant de executa-re a misiunilor, de respectare a pro-misiunilor făcute, a datinilor, obiceiu-rilor şi tradiţiilor locale. Oamenii deaici au cunoştinţe de psihologie„involuntară” bazată pe ani grei,marcaţi de conflicte, de aceea, peromâneşte, „te citesc” dacă eştisuperficial sau vrei într-adevăr să-iajuţi. Prin urmare, o promisiune res-pectată reprezintă mai mult decât o

cantitate anume de alimente, hainesau rechizite.

— Ce lecţii învăţate s-au pututdesprinde din această misiune?

Pe toate domeniile şi pe toate linii-le de efort au fost identificate anumi-te lecţii, fără îndoială. Dar şi aici nucontează numărul acestora ori simplaidentificare a lecţiilor, ci caracterulacţional, pragmatic, de punere în apli-care rapidă a măsurilor pentru con-tracararea disfuncţionalităţilor, pebaza experienţei acumulate.

Ca o concluzie generală, cred căeste foarte importantă conservareaexperienţei dobândite aici, prin conti-nuarea procesului de pregătire înţară. Nu ne împiedică nimeni ca laexerciţiile tactice cu subunităţile,aplicaţiile de comandament sau chiarla desfăşurarea unei zile obişnuite deinstrucţie să aplicăm procedurile careîn teatru au fost verificate în modreal şi care au funcţionat foarte bine.

— Acestea au fost punctele tari.Dar care sunt acele puncte care nece-sită îmbunătăţiri?

Experienţa dobândită de fiecaredintre noi, de către comandament înansamblul său şi de către fiecaresubunitate în parte reprezintă dedeparte cel mai mare plus, fie că vor-bim despre procesul de stabilire aţintelor, despre decizia luată decomandantul din teren, despre fluxulactivităţilor pe orizontală şi pe verti-

Interviu cu comandantul Batalionului 1 Manevră „Golden Lions”, locotenent-colonel Iulian Daniliuc

l Comandantul Batalionului 1 Manevră „Golden Lions”, locotenent-colonel Iulian Daniliuc, împreună cu partenerii de coaliţie | Foto: Adrian Jianu

Batalionul 191 infantEriE


OA MEN I SUB AR ME

Maior Adrian JIANU

Misiunea militarilor din Cetatea Aradului se apropie de sfârşit. Este unmoment prielnic pentru a privi rapid în urmă şi a face un scurt bilanţ al celorşase luni de activitate în Afganistan, cu atât mai mult cu cât Batalionul191 Infanterie „Colonel Radu Golescu” se află la prima misiune într-un teatrude operaţii ca unitate întrunită.

Misiunea în Afganistan —încununarea eforturilorinstruirii continue



O AMEN I SUB AR ME

O AME NI S UB A RME


D ar atunci când această funcţie este încadrată deo colegă, fără să vrem urmărim, parcă mai inte-resaţi, evoluţia acţiunii plutonului.

Perseverenţa, constituţia atletică, simţul dezvoltat alorientării în teren, obişnuinţa deciziilor imediate, suntdoar câteva dintre aptitudinile comandantului de pluton.Dacă aceste deprinderi le ai cristalizate încă din adoles-cenţă, este cu atât mai bine pentru tine ca lider, dar maiales pentru militarii din subordine.

Cu tricolorul pe mânecă şi în suflet, am întâlnit-o pelocotenent Elena Marinela Piringiu, comandant de plutonla Batalionul 2 Manevră „Scorpionii Galbeni” dinTimişoara, chiar înainte de plecarea într-o misiune petimp de noapte. Totul ca la carte! Am admirat cum atransmis ultimele precizări înainte de a ieşi pe poartabazei de operaţii înaintate, cum, siguri pe ei, „ScorpioniiGalbeni” s-au deplasat, ocupându-şi locurile în tehnica deluptă, aşteptând semnalul de plecare, care marcheză astfelînceputul deplasării în aria de operaţii a companiei.

Marinela este o sportivă de performanţă, şi nu gre-şesc spunând de talie mondială. Aleargă pe distanţe de

10, 20 sau 25 kilometri, participă la concursuri de orien-tare sportivă, unde a obţinut, până în prezent, şaptetitluri de campioană naţională, la individual şi pe echi-pe, în cadrul clubului „Universitatea Craiova.” În anul2008 a fost campioană naţională la categoria „Elită”, înanii 2009 şi 2011 a obţinut locul 1 la finala peMinisterul Apărării Naţionale. Tot în anul 2011, înSerbia de data aceasta, a participat la CampionatulEuropean de Orientare Sportivă, ocupând locul 2 la indi-vidual, proba semi-maraton, iar în anul 2012, în cadrulaceleiaşi competiţii, locul 2 cu echipa MinisteruluiApărării Naţionale. A participat la Campionatul MondialMilitar de Orientare Sportivă din Danemarca, anul 2012,reprezentând cu cinste România, clasându-se pe un bine-meritat loc 21, din peste 70 de concurenţi.

În palmaresul său sunt peste 100 medalii, pe care„atunci când o să am casa mea, o să le pun într-un locspecial, alături de diplomele din Afganistan.”

Tot ce ţine de natură îi este comun. Modestă din fire,obişnuită cu sudoarea secundelor performanţei, este înpermanenţă concentrată ca plutonul pe care-l comandăsă-şi îndeplinească misiunile cu succes. n

Campioana „ScorpionilorGalbeni” din Afganistan

Când discutăm despre funcţia de comandant pluton în teatrul de operaţii din Afganistan, gândul îţi fuge automat fără să vrei la portretul celui care în permanenţă este alături de militari, cel ce răspunde de executarea misiunilor plutonului în aria de operaţii.

Maior Sorin HOMEAG


cală în cadrul comandamentului, saudespre punerea în aplicare a proce-durilor comune în lucrul cu unităţilealiate. Acestea s-ar înscrie, de aseme-nea, în rubrica punctelor tari.

Un punct pe care ar trebui să-lîmbunătăţim continuu şi care pemine nu m-a mulţumit niciodată estecoagularea tuturor valorilor şi expe-rienţelor individuale într-o entitateomogenă, coezivă, dedicată executăriiunei misiuni şi concentrată pe atinge-rea unui obiectiv.

— Ce a adus nou batalionul înmodul de executare a misiunilor?

În ceea ce priveşte modul deexecutare a misiunilor, continuita-tea activităţii batalioanelor demanevră a avut un rol important,fiecare unitate preluând de la ceape care a schimbat‑o tehnici, tacticişi proceduri pe care le-a adaptat şile‑a perfecţionat permanent. Amfost o parte a întregului şi, princonstanţa acţiunilor noastre, putemafirma că am reprezentat cu res-ponsabilitate şi maturitate ArmataRomâniei peste hotare, toate succe-sele noastre fiind, de fapt, succeselearmatei noastre aici, în Afganistan.Şi dacă trebuie să vorbim desprestatistici, ele există, dar nu număruldispozitivelor explozive improviza-te, al muniţiilor neexplodate identi-ficate sau al kilometrilor parcurşi aşvrea să fie rodul aportului nostru,ci menţinerea şi îmbunătăţirea cli-matului de securitate în zona deresponsabilitate.

— Ce sfaturi le puteţi da colegilorcare urmează să plece în teatrul deoperaţii?

Tendinţa fiecăruia dintre noi, lasfârşit de mandat, poate fi aceea dea da sfaturi, dar nu cred că se cuvi-ne să insist pe anumite aspecte caresunt deja cunoscute de camaraziicare urmează să intre în teatrul deoperaţii, şi asta din prisma experien-ţei pe care mulţi deja au dobândit-oşi chiar probat-o.

Ceea ce le pot spune este doar săaibă încredere în ei înşişi, în echipa-mentul de care dispunem şi faptul căpregătirea în ţară este extrem deimportantă. Sintagma care poatepărea puţin demodată, „cu cât maimultă transpiraţie pe câmpul deinstrucţie, cu atât mai puţin sânge pecâmpul de bătălie” rămâne, totuşi,paradoxal, de o actualitate cvasirecu-noscută.

— Aveţi experienţă personală înexecutarea misiunilor externe. Neputeţi destăinui un secret personal,din arta conducerii?

Nu cred că există secrete în artaconducerii unor structuri militare.Întotdeauna am încercat să fiu unexemplu pentru subordonaţii mei şinu le-am pretins nimic mai mult,decât să-şi facă datoria. Din acestpunct de vedere, cred că deviza„HONOR ET VIRTUS”, înscrisă pe stea-gul de identificare al Batalionului 1Manevră/ Task Force 191 „GoldenLions”, trebuie să-l caracterizeze peorice comandant. Să onoreze, să acor-

de respect şi să aibă puterea de aface ceea ce este drept.

Specificul unei misiuni în teatrulde operaţii este faptul că, de multeori, pune militarii în situaţii dificile,care întind la maximum rezistenţa psi-hică a fiecăruia şi îi dezvăluie, subli-niază sau întăreşte anumite trăsăturide caracter. De aceea, este nevoie dinpartea comandanţilor de o permanen-tă racordare la tot ceea ce se petreceîn jur, pentru a fi în măsură să aşezecu răbdare lucrurile pe făgaşul nor-mal, cu respectarea principiului debază al mission command: „ordonă-isubordonatului ce să facă, şi nu cumsă facă” (sublinierea redacţiei).

— Familie, rude, prieteni...?Nu există suficiente cuvinte prin

care să le pot mulţumi pentru înţele-gere, aşa cum merită. Noi, militarii,avem nevoie tot timpul de sprijinulfamiliilor. De-a lungul carierei mili-tare, timpul petrecut cu copiii, cusoţiile şi cu părinţii noştri este foar-te mult drămuit. Este un sacrificiupe care ni-l asumăm, dar timpulpetrecut departe de casă, departe deeducaţia copiilor, nu poate fi recu-perat niciodată.

Pentru asta, trebuie să le spunemori de câte ori avem ocazia că îi iubimşi să le mulţumim pentru că, fără liniş-tea sufletească generată de căldurafamiliei, nu am putea să ne concen-trăm la executarea misiunilor şi laîndeplinirea datoriei sacre faţă de ţară.

— Poate că a devenit mult preauzitată în ultimul timp formula:„Misiune îndeplinită!”. Poate raportaacum, la final, Task Force „GoldenLions” acest lucru?

Această sintagmă este încununareaactivităţii oricărui militar, de oriundes-ar afla el. Chiar dacă deja sună plic-tisitor în urechile unora, ea reprezintă„linia de sosire” a fiecăruia dintre noişi, vrem sau nu să recunoaştem, înadâncul sufletului nostru asta nedorim cu toţii, să putem afirma lasfârşit: „Misiune îndeplinită!”. Cred căacum este momentul nostru să facemcu mândrie această afirmaţie. n

OA MEN I SUB AR ME



l Comandantul Batalionului 1 Manevră „Golden Lions” împreună cu comandantul Diviziei RC South | Foto: Adrian Jianu

l Locotenent Elena Marinela Piringiu, la pregătirea misiunii | Foto: Batalionul 32 Infanterie

Î mbrăcatul sticlelor în imitaţie scoarţă de copac îl urmăreş-te de mic. Fraţii săi mai mari au învăţat această tehnică întimpul executării stagiului militar şi au făcut câteva

lucrări pe care le-au oferit drept cadou rudelor. „Am văzut acesteobiecte şi m-au fascinat, am şi întrebat cum se confecţionează, darpe atunci eram mult prea mic să mă pot apuca şi eu de lucru, însăam ţinut minte că au folosit hârtie, aracet, baiţ şi lac. Restul eradoar imaginaţie.”

Aţi văzut cum îşi face o rândunică un cuib?Timpul a trecut, aproape că uitase despre această tehnică, dar

cu cinci-şase ani în urmă, mergând în vizită la rude, a văzut învitrina lor un set de pahare îmbrăcat înaceastă imitaţie – scânteia aducerii aminte –aşa că, odată ajuns acasă, s-a înarmat cucele necesare şi a început lucrul. „Pot spunecă acum m-am perfecţionat foarte mult iarlucrările mele sunt din ce în ce mai fine, lepot face cu tematică, cu dedicaţie, dar ceeace trebuie respectat este ca suportul debază să fie sticla.” Este adevărat că o aseme-nea lucrare solicită foarte multă migală,timp şi muncă, însă îi place şi se bucurăatunci când le face cadou şi sunt apreciatede cei care le primesc.

„Aţi văzut cum îşi face cuib o rânduni-că? Acelaşi procedeu se aplică şi pentru aîmbrăca aceste sticle. Pentru o sticlă suntnecesare aproximativ opt ore de muncă,începând de la pregătitul acesteia cu ele-mente de lemn, embleme şi orice alt simbolpe care îl dorim a fi pe sticlă sau pahar,până la aplicarea pe suprafaţă a ultimuluistrat de lac. Aceste opt ore de muncă se

desfăşoară pe parcursul a şapte-opt zile, fiind necesare pauze întreetape pentru uscare.”

Chiar dacă această operaţiune durează mult, pe Mihai îl rela-xează foarte tare, ba, mai mult, fiecare obiect terminat îl încarcăpozitiv şi îi dă o idee pentru următorul.

Câţi dintre noi nu am confecţionat măcar o dată o figurină din hârtie?

Origami l-a descoperit acum trei ani, navigând pe internet şiprivind fel şi fel de filmuleţe despre tehnica folosită în diferitearte: cum se ornează o masă festivă, cum se împachetează uncadou, cum se confecţionează ornamente pentru Pomul de Crăciunetc. „Citind despre origami am înţeles că toţi am făcut cel puţin unobiect sau o figurină folosind această tehnică, pentru că nu cred

că este cineva care să nu ştie să facă un avion, o broască, o floare,un chipiu sau un evantai din hârtie.”

Origami provine din japoneză, înseamnă hârtie plată şi repre-zintă arta plierii hârtiei colorate în diferite modele, obiecte neîn-sufleţite sau forme decorative abstracte. Etimologic, cuvântul ori-gami este format din ORU – care are sensul de a îndoi şi KAMI – cusensul de hârtie, deci hârtie îndoită. Numele origami a fost adop-tat în 1880, până atunci arta plierii hârtiei fiind denumită orikata.

Formele care pot fi realizate prin această artă sunt legate deimaginaţia celui ce pliază hârtia, ele putând fi confecţionatedintr‑un singur element sau chiar mai multe. Pentru plierea unuielement, ca timp, este nevoie de la cel puţin un minut până la zecide minute, în funcţie de îndemânarea fiecăruia şi complexitateamodelului. „De exemplu, pentru confecţionarea unei lebede suntnecesare aproximativ 500-600 de elemente, iar plierea unui ele-ment durează un minut, pentru că sunt necesare nouă îndoituri casă-l finalizezi. Tăiatul hârtiei are, de asemenea, un rol important,pentru că şi aici intervine «arta»: cu cât este mai mică hârtia, cuatât este mai fină lucrarea. Pentru a confecţiona lebede, eu folosescdreptunghiuri de hârtie normală 80 g/cm2, colorată, de mărime3×5 cm. Am confecţionat coşuleţe, vaze cu flori, ursuleţi, peşti, flu-turi, gondole, flori, figuri geometrice. Totuşi, preferatele melerămân lebedele, pentru că au graţie, stil, supleţe şi eleganţă.”

Pentru a confecţiona o lebădă în miniatură îi sunt necesareaproximativ 600 de elemente împăturite, ceea ce reprezintă 10ore pentru pliere, două-trei ore pentru tăiatul hârtiei şi una-douăore pentru a crea modelul asamblat; deci, în total, aproximativ 15ore de muncă. Pentru confecţionarea unei lebede în mărime natu-rală, de aproximativ un metru înălţime, timpul nu se mai poatecuantifica.

Ca şi la îmbrăcatul sticlelor, sunt necesare multe ore dar, lafinal, imaginea obiectului este foarte frumoasă, ceea ce-i dă curajşi determinare pentru a concepe altul.

Regina imaginaţieiDin dorinţa de a se perfecţiona, a continuat să caute noi

modele din care să se inspire şi, într-una din zile, acum mai binede un an, a descoperit o altă artă: quilling. „Este ceva mult maifascinant, mai fin, mai delicat, varietatea formelor este nelimita-tă, coloritul foarte bogat şi variat, combinaţii multiple, pot spunecă până în prezent este regina, fiindcă aici imaginaţia îşi poateda frâu liber.”

Quilling sau hârtia filigran este o artă care implică utilizareade benzi de hârtie care sunt rulate în forme diferite şi lipiteîmpreună pentru a forma modele decorative. Originea termenului„hârtie răsucită” provine din limba engleză. Este o artă veche derăsucire a hârtiei în jurul unei pene de pasăre, apărută pentruprima dată în Europa medievală către sfârşitul secolului al XIV-lea,atunci când călugării şi măicuţele din mănăstiri creau medalioanegraţioase prin intermediul acestei tehnici, decorau coperţile cărţi-lor sau confecţionau obiecte de cult. S-a extins în familiile nobileiar astăzi este foarte răspândită în Europa de Vest, în specialAnglia şi Germania.

„Trebuie să recunosc că mie, personal, îmi place mai multquillingul, chiar dacă necesită mai multă muncă şi condiţiile delucru sunt mai pretenţioase. Aici, hârtia colorată normală, de80g/cm2 , trebuie tăiată în benzi perfect paralele de lăţimi egale,la 3,4 sau 5 mm.”

„Ne mai trebuie o foarfecă foarte bine ascuţită, un cutter defoarte bună calitate, un lipici foarte bun – şi indicat ar fi să fie

transparent –, o pensulă subţire, o pensetă, un şablon cu cercuridecupate de diferite diametre şi ustensila de rulat benzile de hâr-tie. Având aceste unelte, se poate trece la lucru. Timpul în carerealizez un obiect este nelimitat; încep să lucrez după ce ajung dela serviciu acasă şi nici nu-mi dau seama cât de repede trecetimpul. Parcă toate greutăţile cotidiene se risipesc, nu mai există,intru într-un mediu al frumosului, al perfecţiunii şi al culorii fărălimite, mă simt ca şi cum aş pluti în acest imens spaţiu cosmic.”

Cel mai neplăcut moment pentru Mihai este tăiatul hârtiei înbenzi perfect paralele şi de aceeaşi lăţime, pentru că aceasta estepartea brută a activităţii.”Rulatul, lipitul, combinaţiile benzilor dehârtie sunt deja frumosul, acum dai frâu liber imaginaţiei şi credcă iese din om tot ce este mai frumos. Acum se vede partea fru-moasă a sufletului uman, pot asemui această artă cu cea a pictoru-lui. Fiecare îşi exprimă trăirile, frumosul, eul personal.”

Dacă felicitările se pot realiza şi în câteva zeci de minute, laun tablou se poate lucra săptămâni întregi, în funcţie de complexi-tatea modelului şi mărimea acestora.

„Mărturisesc că această artă este pentru mine pe locul întâi,fiindcă limitele sale sunt date numai de imaginaţia celui carelucrează; poţi reprezenta orice, chiar şi portrete. O îndrăgesc foar-te tare, simt că mă completează, mă relaxează total.”

Singurul dezavantaj este acela că, fiind confecţionate dinhârtie colorată, în timp obiectele realizate îşi pot pierde calitateapentru că trecerea anilor şi lumina soarelui îşi pun amprentaasupra pigmenţilor.

„Trebuie să recunosc că soţia, Daniela, mă ajută enorm demult, mă susţine, îmi dă idei şi, mai ales, este prima care se bucu-ră de fiecare element confecţionat. Produsul final parcă îi dă viaţă,mă sărută pentru fiecare reuşită. Uneori, eu pliez hârtia şi soţiaasamblează elementele, suntem deja specializaţi, lucrăm ca o echi-pă foarte bine închegată. Alteori, ne prinde ora două noaptea, darsuntem atât de fericiţi că am reuşit să realizăm un obiect foartefrumos, încât nici nu ne dăm seama cum trece timpul. Abia aşteptsă ajung acasă şi, împreună cu soţia, să dăm din nou viaţă opere-lor care ne umplu sufletul de bucurie, culoare şi frumos.” n

l Maistrul militar cl. I Mihai Vlas, la masa de lucru, înveleşte sticle în imitaţie scoarţă de copac| Foto: Daniela Vlas

l Maistrul militar cl. I Mihai Vlas, la masa de lucru, realizând un tablou înmaniera quilling | Foto: Daniela Vlas



OA MEN I SUB AR ME

Maior Adrian JIANU

Maistrul militar clasa I Mihai Vlas este acum în Afganistan, subofiţer de statmajor în cadrul Batalionului 1 Manevră/ Task Force „Golden Lions”. Îi este dor de casă, de familie, dar parcă mult mai dor îi este de pasiunea sa. Ne-a explicat pe îndelete, preţ de câteva ore, faptul că hobby-ul său cuprinde trei elementediferite: îmbrăcatul sticlelor în imitaţie scoarţă de copac, origami şi quilling –toate având la bază, în comun, un lucru esenţial: hârtia.

O pasiune de familie: „însufleţirea” hârtiei



O AMEN I SUB AR ME

I nstructorii români au contribuit la procesul deoperaţionalizare a unui „kandak” (unitate de tipbatalion) de tancuri, numit „Mobile Strike Forces”,

precum şi a unui kandak de forţe speciale. De asemenea,un alt aspect al misiunii a fost pregătirea instructorilorafgani din cadrul Armor Branch School. În perioada desti-nată misiunii, echipa de instructori a fost comandată delocotenent-colonelul Vasile Godeanu, care a avut amabili-tatea să fie interlocutorul „Revistei Forţelor Terestre”.

— Bine aţi sosit acasă! Vă rugăm să precizaţi, pentrucititorii revistei noastre, din câţi militari a fost constituitdetaşamentul şi unde v-aţi desfăşurat activitatea?

Bine v-am găsit! Echipa de Instructori Şcoala deTancuri, rotaţia a V-a, a fost constituită din 4 ofiţeri şi 12maiştri militari şi subofiţeri şi şi-a desfăşurat activitatea înCamp Phoenix, Kabul, şi în poligoanele de instruire alemilitarilor afgani din zona capitalei afgane.

— Care au fost principalele misiuni ale echipei deinstructori români?

În momentul plecării din ţară, echipa a fost canalizatăcătre Armor Branch School – deci către pregătirea instruc-torilor afgani din cadrul acestei unităţi militare de învăţă-mânt dar, la ajungerea în zonă, structura pe care amcomandat-o a fost împărţită în două mici sub-echipe, ast-fel: opt oameni au fost repartizaţi pentru instruirea uneicompanii de tancuri din cadrul Batalionului 3 Tancuri aDiviziei 111 din Kabul, iar cealaltă jumătate a echipei a

fost dislocată la Armor Branch School, unde a desfăşuratactivităţi de pregătire a instructorilor afgani la disciplineletopografie militară, CIED (n.r.- Counter ImprovisedExplosive Device), acordarea primului ajutor, şi, în final,pregătirea şi brevetarea şoferilor şi mecanicilor-conduc-tori din cadrul a patru companii de forţe speciale (condu-cerea autovehiculelor LTV şi MTV - n.r. Light TacticalVehicle şi Medium Tactical Vehicle).

— În cele şase luni de misiune în Afganistan aţi derulatun proiect de care sunteţi mândru.

Avem chiar două proiecte realizate: unul pe care l-amînceput de la zero, şi aici mă refer la un laborator de con-ducere tehnică blindată şi neblindată, pe care l-am iniţiatşi dezvoltat în cadrul Armor Branch School, şi cel de-aldoilea a fost continuarea unui proiect început de colegiinoştri acum doi ani, şi anume dezvoltarea unei săli multi-funcţionale pentru batalionul de tancuri.

Aşadar, laboratorul de conducere tehnică, primul deacest gen, a fost echipat cu planşe, machete, materiale şialte dispozitive necesare pregătirii iniţiale, teoretice, amilitarilor afgani, înainte de etapa instrucţiei în teren,unde se trece la executarea exerciţiilor practice. Iniţiativaromânească a primit aprecieri deosebite atât la nivelulconducerii armatei afgane, cât şi la cel al parteneruluifrancez, alături de care ne-am desfăşurat misiunea.Fondurile financiare şi materialul didactic disponibile înteatrul de operaţii sunt resurse foarte limitate; totuşi, cueforturi din partea echipei am reuşit să lăsăm în urmanoastră nu doar ceva frumos, ci şi foarte util.

Pe de altă parte, în sala multifunc-ţională în care erau deja dispusecâteva elemente din compunerea tan-cului, piese secţionate, motoare,transmisii, inclusiv un mic simulatorde conducere, noi am venit şi amdezvoltat baza materială necesarăpregătirii tehnice, aducând nu doarun suport teoretic constituit dinseturi cu reguli de conducere, regulide tragere, ci şi completarea cu mate-riale specifice dispuse pe tanc, cumar fi: aparatură de observare şi vede-re pe timp de noapte, mitraliere, însecţiune dar şi explicate pe planşe.Din punct de vedere al pregătirii tac-tice, am considerat necesar să dispu-nem scheme descriptive pentru însu-şirea cunoştinţelor referitoare la pro-cedurile şi tehnicile folosite de subu-nităţile de tancuri în câmpul tactic.

— Prin urmare, militarii afganidin Kabul au în dotare laboratoareromâneşti.

Şcoala în care ne-am desfăşuratactivitatea are laboratorul de condu-cere, iar batalionul de tancuri dincadrul Diviziei 111 din Kabul are salamultifuncţională.

Cu toate că se numeşte ArmorBranch School, înţeles la noi ca şcoalade aplicaţie pentru tancuri, vă pot

spune că armata afgană nu are încă ostructură de pregătire pentru instruc-tori, şi, evident, nici cursanţi pentruarma Tancuri. De ce? Pentru că la oraactuală armata afgană are doar unsingur batalion de tancuri operaţio-nalizat. În acest sens, pot afirma cumândrie că, începând cu anul 2010,Şcoala românească de tancuri Kabul,cum ne cunoaşte lumea, a începutpregătirea acestui batalion. Militariiromâni au fost singurii care s-auimplicat în pregătirea acestei unităţi,concomitent cu desfăşurarea acţiuni-lor de luptă, pentru că, permanent, ocompanie de tancuri s-a aflat la pre-gătire, celelalte structuri ale kanda-kului (batalionului) fiind, în acesttimp, dislocate în zonele de responsa-bilitate unde aveau misiuni de luptă.

— Domnule locotenent-colonel,dacă ar fi să trecem într-un registruuşor mai sentimental, cum aţi conlu-crat cu militarii afgani, cum a fost săinstruiţi instructori afgani?

Surprinzător! Fiind la a douamisiune în Afganistan, revenind dupăaproximativ 7-8 ani în această ţară,transformările sunt evidente. În2004, nu doar i-am consiliat pe mili-tarii afgani, ci am desfăşurat alăturide ei acţiuni de observare, de însoţi-

re, de scotocire, pot să spun amlocuit împreună prin corturi, înmunţi, veghind la buna desfăşurare aalegerilor libere care au avut locatunci în Afganistan. Atunci am avuto viziune şi-i priveam într-un fel dar,după atâţia ani, să ştiţi că am rămasplăcut surprins să văd că, în princi-piu, oamenii din Kabul au început săîşi schimbe mentalitatea. Una dinprincipalele probleme cu care ne-amconfruntat a fost cea legată de men-talitate, aceasta fiind una dintre pro-blemele sensibile ale lor. În ceea cepriveşte pregătirea specifică a milita-rilor afgani, dacă la început erau mairudimentari, inclusiv ofiţerii şiinstructorii pe care îi aveau, acum,după 7-8 ani de consiliere, de moni-torizare, au început să îşi dezvolteoarecum aceste calităţi de instructori.

Am colaborat şi conlucrat deose-bit de bine cu instructorii din celulade conducere a Armor Branch School.Punctele tari ale militarilor afganisunt, pe de o parte, faptul că toatătehnica pe care o au este nouă şi, pede alta, dorinţa şi dragostea lor de ase mişca. Armata afgană este o arma-tă foarte mobilă. Soldaţii afgani, indi-ferent de condiţiile care li se oferă,sunt foarte dornici să iasă în misiuni,nu poţi să îi ţii închişi, îi apasă, au o

Interviu cu comandantul echipei de instructori pentru Şcoala de Tancuri Afgană,locotenent-colonel Vasile Godeanu

l Locotenent-colonel Vasile Godeanu, comandantul echipei de instructori pentru Şcoala de Tancuri Afgană | Foto: Dan Crişan

armor Branch School – KaBul


OA MEN I SUB AR ME

Maior Dan CRIŞAN

În prima jumătate a anului 2013, în Teatrul de Operaţii Afganistan şi-a executatmisiunea cea de-a V-a rotaţie a echipei de instructori pentru Şcoala de TancuriAfgană. Camarazii noştri au desfăşurat activităţi de instruire, consiliere şi mentorizare a militarilor din Armata Naţională Afgană (ANA) în cadrul ArmorBranch School din Kabul, alături de partenerul de coaliţie francez (detaşamentulfranco-român EPIDOTE 32).

Instructor pentru tanchiştii afgani



O AMEN I SUB AR ME

dorinţă de a-şi dezvolta, în special,calităţile practice. Dacă un numărdestul de mare din soldaţii afgani auîncă dificultăţi în a scrie şi a citi, lanivelul instructorilor constatăm căîntâlnim oameni educaţi, cu ideinovatoare, cu calităţi didactice,bineînţeles, căpătate în timp.

Acum să nu vă gândiţi că puteţiaşeza un instructor afgan lângă uninstructor al coaliţiei, nu, pentru cămai necesită muncă; ei vin dintr-unrecent trecut încrâncenat, cu un pre-zent dificil ca situaţie de securitate.De aici şi starea lor de spirit, careeste deosebită de a noastră. Ca să fiiinstructor, să fii profesor cum spu-nem noi, este nevoie de o muncă depregătire titanică, pentru a preda unminut liber este nevoie de 10 minutede pregătire individuală, iar timpulde pregătire nu este foarte favorabilmilitarilor afgani.

— În Teatrul de OperaţiiAfganistan, militarii români conlu-crează în special cu militarii ameri-cani, dumneavoastră aţi conlucrat cufrancezii.

Dacă în prima misiune am acţio-nat în cadrul unei brigăzi americane,de data aceasta am acţionat în struc-tura unui detaşament francez.Împreună cu militarii francezi amurmărit sloganul „două naţiuni, o sin-gură echipă“ şi să ştiţi că am făcut oechipă, o familie. Francezii, am simţitcă au sângele nostru latin. Ne-amînţeles extraordinar de bine, franceziitransmiţându-ne foarte multe apre-cieri. În toată această perioadă amfost vizitaţi de nenumărate ori depersonalităţi militare ale armateifranceze, ale Ambasadei franceze dinKabul; pe scurt, colaborarea a fostdeosebită. Personal, nu mă aşteptamla închegarea colectivului într-untimp atât de scurt. Sigur, relaţiile s-aucristalizat şi datorită faptului că deaproximativ trei ani lucrăm în cadrulacestui detaşament.

— Care sunt momentele cele maidificile pe durata unei misiuni?

Situaţia diferă de la persoană lapersoană, dacă eu ca şef al echipei

sunt preocupat permanent de sigu-ranţa oamenilor, oamenii, individualluaţi, au în primul rând temerea, maiales dacă sunt la prima misiune, autemerea necunoscutului. Aţi văzut căpoate fi foarte complicat şi dacămergi dintr-un oraş în altul, când teapasă necunoaşterea. Momentele celemai delicate au fost cele legate dedeplasarea din camp în poligoanelede instruire ale afganilor, care de obi-cei erau dispuse la 15 - 20 km, şi per-manent există pericolul şi ameninţări-le care te înconjoară.

Ca titlu informativ, ca să vă daţiseama ce înseamnă ameninţarea,pericolul, vă pot spune că în decursula şase luni au existat numai în Kabulaproximativ 1 600-1 700 de amenin-ţări, dintre care s-au materializat 32,însumând peste 80 de morţi – întrecare un jandarm român – şi 170 derăniţi. Inamicul acesta invizibil şi per-vers poate fi întâlnit şi întruchipat încele mai diverse forme, de la copilulcăruia, la prima vedere, îi acorziinocenţa vârstei, până la bătrânulcăruia îi apreciezi înţelepciunea câşti-gată în timp. Nu poţi afirma că, dacăeşti într-o bază militară, eşti lipsit deasemenea ameninţări; numai în ulti-ma zi de misiune, pe 30 iunie, înKandahar, înainte de a sosi în ţară,când credeam că lucrurile s-au liniştitşi suntem în afara oricărui pericol,am avut trei alerte, campul fiind lovitde cinci rachete. Din fericire pentrunoi, 30 iunie nu s-a consemnat învreo statistică privind victimele saurăniţii. În Afganistan, permanent,pericolul este la el acasă.

— Trecând în cealaltă parte, caresunt bucuriile pe care le poate aveaun militar român în cele şase luni demisiune?

Una peste alta, una dintre bucu-riile pe care le-am simţit la colegiimei şi am simţit-o personal esteaceastă comuniune şi interferenţăcu militarii celorlalte naţiuni, estemândria, în primul rând, de a fimilitar al coaliţiei. Nu îţi poţi de -săvârşi cariera fără a participa la oastfel de misiune într-un teatru deoperaţii, până nu interacţionezi cu

militarii altor state, să te cunoştiprofesional mai bine pe tine însuţi,să vezi cum gândesc alţii pe care îidefineşti ca îndeplinind nişte stan-darde profesionale. De asemenea,una dintre puţinele bucurii dinmisiune, însă nu mică, a fost relaţiade prietenie pe care ne-am con-struit-o aici. Noi, la început, am fosto echipă eterogenă, adunată dintoate structurile de tancuri dinarmata României, şi am încercat săformăm o echipă închegată, reuşindpână la urmă să rămânem foartebuni prieteni, nu doar între noi, cişi împreună cu familiile noastre.Poate lumea se gândeşte şi la parteafinanciară; într-adevăr, are şi aceas-ta rolul său, care vine de la sine,dar nu cred că acest aspect este, celpuţin pentru mine, definitoriu.

— Domnule locotenent-colonel, înfinal, ca o concluzie a misiunii, careeste imaginea tanchistului românrămasă în Teatrul de OperaţiiAfganistan?

Am avut un briefing cu coman-dantul armatei afgane, însoţit de odelegaţie de şase generali, plus altepersonalităţi din armata afgană. Pânăatunci, nu am văzut niciodată la unloc atâţia generali afgani, şi am fostplăcut surprins să văd că au venit labatalionul de tancuri pe care îl consi-liam. Am avut câteva discuţii legatede tehnica pe care o avem în dotareşi posibilitatea de a oferi sprijin cupiese de schimb. Au fost interesaţidacă cumva România produce astfelde piese de schimb. De asemenea,ne-au solicitat un punct de vederereferitor la cum trebuie să arate ostructură de tancuri de tip bataliondin armata afgană. Împreună cucomandantul batalionului de tancuri,un ofiţer foarte bine pregătit, inclusivîn instituţii de învăţământ militar dinStatele Unite, am realizat un docu-mentar şi aprecierile comenzii arma-tei afgane au fost foarte bune. V-ammai spus şi la început, militariiromâni au fost singurii care au fostangrenaţi în acest proces de pregătirea tanchiştilor afgani, ceea ce, cred eu,spune foarte mult. n

P reşedintele comisiei de evaluare a concurenţilor,plutonierul-adjutant principal Marius Stoian, adeclarat că „Activitatea este o premieră la nivelul

Marilor Unităţi şi Unităţi direct subordonate Statului Majoral Forţelor Terestre, conform noului regulament de desfăşu-rare a competiţiei, pentru a da egalitate de şanse tuturorconcurenţilor. Această etapă este similară cu cea desfăşura-tă la nivel divizie. Gazda de anul acesta a competiţiei a fostBatalionul 500 Sprijin, urmând ca în viitor fiecare unitatedirect subordonată Statului Major al Forţelor Terestre săorganizeze acest concurs. Competiţia «Subofiţerul/soldatulanului» s-a desfăşurat pe eşaloane, pornind de la nivel uni-tate, urmând ca primii clasaţi să participe la faza finală dinluna noiembrie, în garnizoana Focşani.”

Întrecerea are un pronunţat caracter aplicativ-practicşi se desfăşoară pe cele două grupe: cea a maiştrilormilitari şi subofiţerilor, unde au participat 13 concurenţişi cea a gradaţilor şi soldaţilor voluntari, unde au parti-cipat 9 concurenţi.

Pentru păstrarea caracterului unitar de evaluare pentrufiecare etapă a competiţiei şi a unui nivel de dificultateridicat, care acoperă toate palierele instrucţiei, concurenţiisunt testaţi şi evaluaţi la următoarele probe de concurs:proba teoretică, proba practică, proba de instrucţia trageriicu armamentul de infanterie, proba de educaţie fizică mili-tară, proba de limba engleză, proba de prezentare în faţacomisiei de evaluare. La acestea se adaugă proba surpriză,care aduce de fiecare dată un plus de dificultate şi în urmacăreia pot avea loc răsturnări de clasament.

Prima zi de concurs Competiţia a început în forţă cu proba de pregătire

fizică ce s-a desfăşurat pe baza sportivă „SfântulGheorghe” a Statului Major al Forţelor Terestre. Pondereaacestei probe este una ridicată, militarii putând să obţinăun punctaj maxim de 300 puncte în urma însumării rezul-tatelor obţinute la alergare, pe distanţa de 3.000 m, flo-tări şi abdomene. Verificarea la pregătire fizică a reuşit să

l Start în proba de alergare pe distanţa de 3000 m | Foto: Ion Adrian Curiman



OA MEN I SUB AR ME


Competiţia „Subofiţerul/soldatul anului”, etapa pe mari unităţi şi unităţi directsubordonate Statului Major al Forţelor Terestre, ediţia 2013, s-a desfăşurat, înperioada 7-11 octombrie, în garnizoana Bucureşti.

Competiţia celor mai instruiţi luptători

compEtiţia SuBofiţErul/ Soldatul anului 2013


O AME NI S UB A RME

încălzească atmosfera şi să insufleconcurenţilor spiritul de competiţie.Toţi au arătat, prin comportamentullor, că nu îşi doresc doar să fie parti-cipanţi în competiţie, ci şi să se plase-ze pe un loc cât mai bun, fiind con-ştienţi că fiecare punct câştigat vaconta la rezultatul final.

Reprezentantul Brigăzii 8 LAROMFocşani, caporal clasa a III-a IonuţFilip, deşi clasat pe primul loc la pre-gătire fizică, a fost nevoit să ia ohotărâre privind participarea la com-petiţie pentru a-şi completa dosarulîn vederea avansării sale. „Trecereaîn corpul subofiţerilor constituie unţel mai înalt decât participarea încontinuare la competiţia din acestan. Vreau să merg cât mai sus încariera militară şi de aceea am luataceastă hotărâre.

Este o oportunitate pe care trebu-ie să o fructific, având în vedere că

am beneficiat de tot sprijinul din par-tea conducerii Batalionului 96LAROM din Ploieşti, unde sunt înca-drat în prezent.”

Şi dacă am vorbit de sprijin trebuiesă precizăm că Ionuţ Filip s-a bucuratde susţinere şi din partea comisiei deevaluare a concurenţilor, primind asi-gurări că va putea participa la fazafinală a competiţiei «Subofiţerul/solda-tul anului» în cazul unui rezultat maipuţin favorabil privind avansarea sa.

În partea a doua a zilei s-au desfă-şurat probele teoretice, mai puţinspectaculoase dar solicitante, care auconstat în două teste: unul de pregă-tire militară generală şi unul delimbă engleză.

A doua zi de „... foc!”A doua zi de concurs a debutat

cu: „Asupra ţintei de reglaj ....foc!”.Laboratorul în careconcurenţii au pututsă-şi etaleze calităţilede ochitori cu arma-mentul de infanterie afost poligonul Căţelu.Ceaţa de la primele oreale dimineţii a adus unplus de dificultate aces-tei probe la care concu-renţii pot obţine cuuşurinţă un punctajbun sau, dinpotrivă,pot rata cu aceeaşi uşu-rinţă. Deşi majoritateasunt trăgători buni şifoarte buni, nu toţi au

reuşit să se mobilizeze, să-şi stăpâ-nească emoţiile şi să lovească ţintacu cât mai multe gloanţe. Am remar-cat totuşi pe plutonierul MariusLucian Palaghia cu 82 de puncte:„M-am concentrat pentru a obţineun rezultat cât mai bun. Experienţaacumulată m-a ajutat să mă concen-trez chiar şi în condiţii de ceaţă.”

A urmat o probă aparent uşoară:prezentarea în faţa comisiei. Şi deaceastă dată s-au remarcat în moddeosebit câţiva militari datoritămodului simplu şi concis de prezen-tare. Cel mai mare punctaj l-a obţinutcaporalul Constantin Fundătureanucare nu este la prima participare la oastfel de competiţie şi poate acestlucru a cântărit decisiv la nota finală:„Seriozitatea cu care am tratat acestconcurs la care particip pentru altreilea an consecutiv, precum şi tăriade caracter m-au ajutat să mă impunla această probă.”

De menţionat este faptul că notafiecărui participant a reprezentat-omedia aritmetică a trei note din cinci.Deşi comisia a fost formată din cincimembri, nu s-au luat în considerarecea mai mare şi cea mai mică notă.

S-a încercat astfel înlăturarea oricăreisuspiciuni cu privire la favorizareavreunui concurent.

A treia zi ... cea cu surprizeA urmat cea mai solicitantă probă

– după cum afirma vicepreşedintelecomisiei, plutonierul-adjutant princi-pal Marius Stoian – cea practică, încare militarii au fost nevoiţi să punăîn practică cunoştinţele teoretice acu-mulate în ceea ce priveşte orientareatopografică, instrucţia genistică, apă-rarea CBRN, instrucţia sanitară, ceade comunicaţii şi deprinderile în exe-cutarea mişcărilor de instrucţie defront. Detaliile au fost mai importan-te ca oricând, iar departajarea s-afăcut în funcţie de răspunsurile datedar şi de ordinea operaţiunilor pecare trebuiau să le execute fiecare.Trecând prin cele şase ateliere orga-nizate pentru această probă, concu-renţii au constatat cât este de greu,în condiţii de presiune psihică majo-ră, să pună în aplicare teoria pe careşi-o însuşiseră.

Totuşi, decisivă în stabilirea clasa-mentului final s-a dovedit a fi chiarultima probă, proba surpriză, în urmacăreia s-au stabilit şi câştigătorii:

„Subofiţerul anului”, etapa pemari unităţi şi unităţi direct subordo-nate Statului Major al Forţelor

Terestre, ediţia2013: plutonierMarius-LucianPalaghia, dinU.M. 1983Bacău.

Locul II: plu-tonier CiprianGorbe, de laU.M. 01653Satu Mare.

Locul III:plutonier-adju-tant principalSorin Giurgiu,de la U.M.02000 Buzău.

„Soldatul anului”, etapa pe mariunităţi şi unităţi direct subordonateStatului Major al Forţelor Terestre,ediţia 2013: caporal Adrian Roşioru,din U.M. 01308 Bucureşti.

Locul II: caporal Nicolae Mihalcea,din U.M. 01995 Buzău.

Locul III: caporal ConstantinFundătureanu, din U.M. 01784Râmnicu Vâlcea.

Festivitatea de premiere a avutloc la sediul Statului Major alForţelor Terestre, în data de11 octombrie. Premiile au constat încupe şi diplome iar sumele de baniau fost oferite de colonelul în rezer-vă Iulian Boeru, în calitate de repre-

zentant al sponsorului ediţiei dinacest an al competiţiei, Fundaţia„Sfântul Mare Mucenic Gheorghe –Purtătorul de Biruinţă”.

La sfârşitul competiţiei, şefulStatului Major al Forţelor Terestre,general-maior Mircea Savu, a decla-rat că este mulţumit de modul încare s-a desfăşurat concursul şi deseriozitatea cu care au fost tratatetoate probele de către concurenţi:„Aţi dovedit pe parcursul testelor şiprobelor prin care aţi trecut că sun-teţi foarte buni dar cei de pe primulloc vor merge în etapa următoare.Sunteţi un exemplu pentru camaraziivoştri din unităţile din care faceţiparte”. În final i-a felicitat încă odată pe câştigători şi le-a urat multsucces în confruntarea finală. n

l Probele de verificare a cunoştinţelor teoretice | Foto: Ion Adrian Curiman

l În căutarea azimutului | Foto: Ion Adrian Curiman

l Proba de tragere cu armamentul de infanterie în poligonul „Căţelu” | Foto: Ion Adrian Curiman

l Festivitatea de premiere a competiţiei „Subofiţerul/soldatul anului”, etapa pe mari unităţi şi unităţi direct subordonate Statului Major al Forţelor Terestre, ediţia 2013 | Foto: Ion Adrian Curiman

l Atac-surpriză la proba-surpriză | Foto: Ion Adrian Curiman

compEtiţia SuBofiţErul/ Soldatul anului 2013


OA MEN I SUB AR MEcompEtiţia SuBofiţErul/ Soldatul anului 2013


O AMEN I SUB AR ME

• Foto: Cristian Surugiu

AA ll mm aa MM aa tt ee rr• Menţiuni la olimpiadele şcolare,

faza naţională p.98daniela filimon

Participarea la faza naţională presupune angajarea elevilor într-un efort de pregătire prelungit atât în timp,cât şi în sensul creşterii calităţii cunoştinţelor acumulate.

• Colegiul Militar Liceal „Mihai Viteazul” a reprezentat România la ceade-a 50-a EUROPEADĂ p.99

daniela filimon Timp de cinci zile, localitatea Gotha din Germania a fost capitala folclorului european, adunând 4 337 participanţi din 25 de ţări, în cadrul celei de-a 50-a ediţii a Europeadei.

• Finanţare pentru un nou proiect„Comenius” p.100

profesor paraschiva fărcaŞ Colegiul Militar Liceal „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, înparteneriat cu Istituto D'Istruzione Superiore „A. Motti”Reggio Emilia (Italia), vor derula în perioada 2013-2015proiectul bilateral Comenius „Trois langues, deux cultures, une même famille latine”.

• Proiectul „Astăzi aleg să zâmbesc!”p.101

profesor delia SfEtcu, daniela filimon

Am ales să zâmbim ţinându-ne de mână şi să le arătămşi sufletelor din jurul nostru cât de important este să aizâmbetul pe buze.

• Colegiul militar câmpulungean premiat la Palatul Parlamentuluip.102

profesor monica BuculEiColegiul Militar Liceal „Ştefan cel Mare” a obţinut titlulde „Şcoală Europeană” în cadrul competiţiei cu acelaşinume, organizată de Ministerul Educaţiei Naţionale.

• Mesaj pentru promoţia „Aurel Vlaicu” p.104

profesor monica BuculEi Festivitatea încheierii anului şcolar este momentul în careelevii merituoşi primesc binemeritatele premii, în care seface bilanţul anului şcolar ce s-a încheiat, dar şi acelmoment în care se realizează „puntea peste generaţii”prin mesajele transmise.

• La Colegiul Militar Liceal „Dimitrie Cantemir” s-au numărat„bobocii” p.106

colonel dragoş anGhElachE Platoul central al Colegiului Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza a cunoscut, din nou, animaţia specifică începutului unui nou an şcolar. Porţile colegiului s-au deschis, iarăşi, pentru cei peste 450 de liceeni militari.

• O altfel de întoarcere la rădăcini p.110

Graţiela mihăEScu Colegiul Militar Liceal „Dimitrie Cantemir” şi-a omagiatpatronul spiritual, de la a cărui naştere se împlinesc340 de ani şi 290 de ani de la trecerea în eternitate.

• Ceremonie de înălţare în grad, la Sibiu p.111

maior foto: ion adrian curiman Academia Forţelor Terestre din Sibiu a organizat vineri,26 iulie 2013, festivitatea de înălţare în grad a celor 262absolvenţi ai promoţiei 2013 „Aurel Vlaicu – 100”.

• Noul an universitar la AcademiaForţelor Terestre p.112

maior radu dinu Fiecare început are doza specifică de inedit, de acel„ceva” care-l face aparte şi care convinge că trebuiepăstrat în acel loc special unde „tronează” amintirile plăcute ce nu vor fi uitate niciodată.

• Şefii de promoţie ai colegiilor militareliceale au depus Jurământul laAcademia Tehnică Militară p.114

maior dan criŞan La Bucureşti, pe platoul Academiei Tehnice Militare, înfaţa Drapelului de luptă al unităţii, cei 160 de studenţidin anul I au depus Jurământul militar.

În acest an, România a fost reprezentată laGotha, în perioada 17-21 iulie, de Ansamblulfolcloric al Colegiului Militar Liceal „Mihai

Viteazul” din Alba Iulia şi de cel al Colegiului Naţional„Mircea cel Bătrân” din Constanţa.

Ansamblul colegiului militar a fost compus din doisolişti: Radu Ghiţoiu şi Denisa Bolchiş, împreună cu12 dansatori: Aurora Pavel, Andrei Rus, Corina Pîrv,Dragoş Dârlea, Felix Onofrei, Ciprian Haţegan, MirelaPantea, Daniela Ani, Xelina Rognean, Amalia Chiorean,Adrian Văcaru, Alexandru Pop, instructor Vian Bradea şiprofesor Paraschiva Fărcaş. La această ediţie au prezentato suită de dansuri şi cântece specifice zonelor folcloriceale judeţului Alba, reuşind să capteze atenţia spectatorilorşi a celorlalţi participanţi.

Programul festivalului a fost deosebit dedens: prima reprezentaţie a avut loc chiar la fes-tivitatea de deschidere, unde cele două liceeromâneşti au prezentat un dans comun, urmatede două spectacole în Piaţa Primăriei, ocazie cucare spectatorii au putut să admire şarina, haţe-gana şi învârtitele ardeleneşti. Vocea soliştilor,costumele şi frumuseţea dansurilor româneşti auadunat aplauzele spectatorilor, vădit impresio-naţi de spectacolul ce a continuat şi dincolo descenă, elevii militari întinzând o horă printrespectatori, în spiritul unităţii europene.

Organizatorii au oferit tinerilor prilejul de aînvăţa împreună un dans specific zonei Turingiei– Tampete, prezentat la festivitatea de închidere.Unul dintre cele mai gustate elemente din pro-

gram a fost parada celor 217 ansambluri folclorice ( cucostumele tradiţionale şi drapelele ţărilor/regiunilor), ces-a întins pe o distanţă de 3 km pe străzile Gothei.

Ansamblul folcloric al Colegiului Militar Liceal „MihaiViteazul” a putut să reprezinte, cu onoare, folclorul românescla nivel european, prin colaborarea şi susţinerea ConsiliuluiJudeţean Alba, care s-a dovedit mereu un partener importantîn activităţile cultural-artistice, sportive şi de promovare.

Sub semnul folclorului, Europeada este un prilej pen-tru cooperarea interculturală şi intercomunitară, în spi-ritul respectului reciproc şi al dialogului intercultural şi,nu în ultimul rând, un prilej pentru promovarea culturiitradiţionale şi a turismului ţărilor participante.Următoarea ediţie va avea loc în perioada 24-28 iulie2014, la Kielce (Polonia). n

l Elevul sergent Mirel Stancu, menţiune specială din parteaSocietăţii de Geografie din România, împreună cu profesorulValer Macarie | Foto: Daniela Filimon

l Elevul sergent‑major Dan Pătruţiu primeşte menţiune la fazanaţională a Olimpiadei de religie | Foto: Colegiul Militar Liceal „Mihai Viteazul”

l Cei doi calificaţi la religie: elevul sergent‑major Dan Pătruţiu şi eleva caporalDaniela-Oniţa Ani, împreună cu profesorul Ioan Nistor | Foto: Colegiul Militar Liceal „Mihai Viteazul”

lElevii Colegiului Militar Liceal „Mihai Viteazul” în Germania, la Gotha | Foto: Colegiul Militar Liceal „Mihai Viteazul”

colEGiul militar licEal „mihai VitEazul”


AL MA MATE R

Daniela FILIMON

Participarea la faza naţională presupune angajarea elevilor într-un efort de pregătire prelungit atât în timp, cât şi în sensul creşterii calităţii cunoştinţeloracumulate. În urma desfăşurării etapei naţionale a olimpiadelor, trei elevi aicolegiului militar albaiulian au obţinut menţiune.

Menţiuni la olimpiadele şcolare, faza naţională

E leva sergent Paula Comşa, la disciplina psihologie, aparcurs etapele unei astfel de competiţii a performan-ţelor din pasiune şi cu multă muncă, atent coordonată

de către doamna profesor Simina Dura.Tot menţiune au adus şi cei doi calificaţi la religie: elevul

sergent‑major Dan Pătruţiu şi eleva caporal Daniela-Oniţa Ani,pregătiţi de domnul profesor Ioan Nistor, completând astfeltabloul rezultatelor la naţionale din acest an şcolar.

Demn de menţionat este şi rezultatul obţinut de către elevulsergent Mirel Stancu la disciplina geografie, îndrumat de cătredomnul profesor Valer Macarie, respectiv menţiune specială dinpartea Societăţii de Geografie din România. n

Daniela FILIMON

Timp de cinci zile, localitatea Gotha din Germania a fost capitala folclorului european, adunând 4 337 participanţi din 25 de ţări, în cadrul celei de-a 50-aediţii a Europeadei, festival de artă populară europeană ce promovează şi susţine prietenia dintre popoarele Europei, şi încurajează păstrarea diversităţiiculturale a continentului nostru.

Colegiul Militar Liceal„Mihai Viteazul” a reprezentat România la cea de-a 50-a EUROPEADĂ



A LMA MA TER



AL MA MATE R

Paraschiva FĂRCAŞ

Colegiul Militar Liceal „Mihai Viteazul” din Alba Iulia în parteneriat cu Istituto D'Istruzione Superiore „A. Motti” Reggio Emilia (Italia) vor derula în perioada2013-2015 proiectul bilateral Comenius „Trois langues, deux cultures, une mêmefamille latine”.

Finanţare pentru un nou proiect „Comenius”

P roiectul se va derula în limba franceză şi îşipropune să dezvolte competenţele lingvisticeale elevilor în limba franceză şi în limba ita-

liană, respectiv în limba română, prin valorificareapatrimoniului cultural al fiecărei regiuni şi a moşteniriilatine comune. În cadrul parteneriatului se vor desfăşu-ra: activităţi de cercetare şi documentare, artistice, cursuri de limbă italiană pentru elevii români şi delimba română pentru elevii italieni. Pe parcursul celordoi ani de proiect vor avea loc două întâlniri: la AlbaIulia, în perioada aprilie – mai 2014, şi în localitateaRegio Emilia, în luna mai 2015.

În cadrul acestor întâlniri, dar şi pe durata proiectului,fiecare instituţie parteneră va participa la realizarea pro-duselor finale : un ghid turistic al fiecărei regiuni, o cartede bucate, o pagină web, un DVD cu dansuri medievale,logoul proiectului, târguri turistice, un dictionar trilingv şiun spectacol de teatru. Parteneriatul va contribui la dez-voltarea dimensiunii europene în colegiul nostru, iarbeneficiile acestuia vor fi resimţite, în egală măsură, deelevi şi cadre didactice prin cunoaşterea diversităţii cultu-rale, dezvoltarea creativităţii şi spiritului antreprenorial,schimb de experienţă şi bune practici.

Acesta este cel de-al cincilea proiect „Comenius” pen-tru Colegiul Militar Liceal „Mihai Viteazul” din Alba Iulia,deţinător a două titluri de „Şcoală Europeană” şi estefinanţat de Comisia Europeană prin intermediulProgramului de învăţare pe tot parcursul vieţii, cu sumade 24 000 euro.

„Comenius” este prima componentă a Programului deînvăţare pe tot parcursul vieţii şi se adresează instituţiilorde învăţământ preuniversitar de stat şi privat (de la grădi-niţe la şcoli postliceale) şi tuturor membrilor comunităţiieducaţionale care îşi desfăşoară activitatea în acest sector:elevilor, tuturor categoriilor de personal didactic, precumşi autorităţilor locale, asociaţiilor de părinţi sau ONG-urilor

care activează în domeniul educaţional. „Comenius” spriji-nă financiar realizarea de parteneriate şcolare, proiecte deformare a personalului didactic, reţele de parteneriat şco-lar, precum şi participarea la stagii de formare iniţială şicontinuă pentru a creşte calitatea şi a consolida dimensiu-nea europeană în educaţie. n

Delia SFETCU Daniela FILIMON

Am ales să zâmbim ţinându-ne de mână şi să le arătăm şi sufletelor din jurulnostru cât de important este să ai zâmbetul pe buze.

Proiectul „Astăzi aleg să zâmbesc!”

Ne -am decis să împărţim zâmbete, am por-nit la drum cu un prim pas, punândprima picătură dintr-un ocean, am ales

să facem parte din tabăra celor care cred cu tărie că, dacăvrei, poţi să contribui la schimbarea obiceiurilor şi tipare-lor noastre de comunicare şi atitudine!

În cele şapte etape desfăşurate pâna la finalul perioa-dei de proiect (2 iunie), am împărţit peste 300 de zâmbe-te, am primit la fel de multe şi noi, pe lângă starea demulţumire, clipele de bucurie şi satisfacţie, am realizatzeci de fotografii, am cunoscut mulţi oameni.

Ne declarăm, la final de proiect, mai bogaţi sufleteşte,am învăţat lucruri noi şi ne-am însuşit lecţii de viaţă. Amîntâlnit oameni de toate vârstele, am aflat ce-i determinăsă zâmbească şi cât de des fac asta; că zâmbetele sunt saunu determinate de ceva exterior sau există ca şi stare asufletului. Am încercat să vorbim mai puţin, să-i lăsăm peei să ne împărtăşească trăirile, emoţiile. Unii au fost maireţinuţi, alţii mai grăbiţi sau preocupaţi, însă cu toţii auacceptat să primească un zâmbet. Nu ştim dacă am reuşitsă schimbăm ceva la cei ce au beneficiat de zâmbetelenoastre însă, pentru noi, a fost o experienţă hotărâtoarepe drumul procesului nesfârşit al evoluţiei noastre caoameni. Am cunoscut o persoană, care distrubuia zâmbetedintr-un stoc nelimitat, zâmbetul lui era mereu pe chip,deşi avea un handicap fizic. Am învăţat că, zâmbetul şistarea de bucurie interioară este independentă, nu o indu-ce nimic din ceea ce ne înconjoară; că atitudinea determi-nă perspectiva, că astfel de oameni sunt mereu învingă-tori în lupta cu ei înşişi, că greutăţile, obstacolele vieţiinu-i pun la pământ, că se bucură de fiecare zi care faceparte din cel mai mare dar: VIAŢA. Apoi, demn de luat înconsiderare, este faptul că starea de mulţumire se poatedobândi, învăţând secretul mulţumirii devenim optimişti,entuziaşti: („Am învăţat să fiu mulţumit în orice situaţiem-aş aflat” – Sf. Apostol Pavel).

O a doua lecţie de viaţă o constituie simplitatea lucru-rilor şi vechimea lor. Încă de acum 2000 de ani, se spuneacă ceea ce vreţi să vă facă oamenii faceţi-le şi voi lor. Nu

poţi să aştepţi zâmbete, înţelegere, toleranţă, iertare etcdacă nu le oferi mai întâi.

Proiectul „Astăzi aleg să zâmbesc” a fost finanţat deFundaţia Comunitară Alba prin Programul YouthBank, ceare ca principali parteneri locali Consiliul Local şiPrimăria Municipiului Alba Iulia, OTP Bank şi DaciaMarket, fiind coordonat la nivel naţional de Asociaţiapentru Relaţii Comunitare. Programul YouthBank porneș-te de la premisa că tinerii sunt o resursă pentru comuni-tăţile locale și încurajează iniţiativa civică, responsabili-tatea și asumarea de către tineri a rolului de lideri.Aceștia se implică în mod practic în acţiuni și deciziilocale, prin crearea și utilizarea unui fond care susţineiniţiativele tinerilor.

Pentru noi, echipa SMILE, proiectul „Astăzi aleg săzâmbesc” a fost, în primul rând, educativ şi de bun augurpentru startul nostru în procesul formării. Despre etapeleproiectului, fotografiile şi mesajele primite puteţi afla depe contul de facebook, unde am adunat peste 700 delike-uri şi, cu siguranţă, de acest cont ne vom ocupa şidupă ce vom absolvi, atâta timp cât vom zâmbi noi şi ceidin jurul nostru.

Fiecare zi este o zi a zâmbetelor! n



A LMA MA TER

AL MA MATE R


colEGiul militar licEal „ŞEfan cEl marE”

În cadrul solemn şi atmosfera sobră din PalatulParlamentului, trofeul şi certificatul „ŞcoalăEuropeană” au fost înmânate reprezentanţi-

lor Colegiului Militar Liceal „Ştefan cel Mare” de cătreministrul Educaţiei Naţionale, domnul Remus Pricopie, însemn de recunoaştere a performanţelor deosebite obţinu-te de instituţia câmpulungeană în activitatea de cooperareeuropeană şi a contribuţiei aduse de aceasta la promova-rea şi dezvoltarea dimensiunii europene a educaţiei. Înacelaşi context, preşedinteleComisiei pentru Învăţământ, Ştiin-ţă, Tineret şi Sport din SenatulRomâniei, doamna EcaterinaAndronescu, a acordat Diploma deMerit pentru eforturile semnificati-ve ale cadrelor didactice şi ale ele-vilor colegiului în procesul de inte-grare a învăţământului românescîn spaţiul european al educaţiei.

La festivitatea de premiere de laBucureşti, Colegiul Militar Liceal„Ştefan cel Mare”a fost reprezentatde către domnul director-adjunctVladimir Cerbu, doamna profesoa-ră Monica Buculei şi elevul AdrianFlorescu. Colegiul s-a număratprintre cele 64 de şcoli câştigătoa-re, din cele 116 înscrise la cea dea X-a ediţie a concursului.

Competiţia naţională ''Şcoala Europeană'' se adreseazătuturor unităţilor de învăţământ preuniversitar implicateîn activităţi, programe sau proiecte europene. Certificatulobţinut are o valabilitate de trei ani, după care şcoala tre-buie să concureze din nou pentru a-şi reconfirma titlul.

Evaluarea candidaturilor şcolilor înscrise în competiţies-a realizat pentru perioada 2010-2013 şi a vizat calitateaşi coerenţa managementului instituţional, reflectate îndocumentele manageriale, precum şi impactul pe careactivităţile derulate în cadrul proiectelor europene l-au

Colegiul militar câmpulungean premiat la Palatul Parlamentului

Colegiul Militar Liceal „Ştefan cel Mare” a obţinut titlul de „Şcoală Europeană” încadrul competiţiei cu acelaşi nume, organizată de Ministerul Educaţiei Naţionale.Premierea a fost făcută la Palatul Parlamentului în data de 20 mai. Certificareainstituţiei câmpulungene ca şcoală europeană reprezintă recunoaşterea succesului cadrelor didactice şi a elevilor acesteia în implementarea proiectelorşi programelor europene.

Monica BUCULEI

AL MA MATE R



l Reprezentanţii Colegiului Militar Liceal „Ştefan cel Mare „ la Palatul Parlamentului| Foto: imagine pusă la dispoziţie de C.M.L. „Ştefan cel Mare”

l Reprezentanţii Colegiului Militar Liceal „Ştefan cel Mare „ la Palatul Parlamentului | Foto: imagine pusă la dispoziţie de C.M.L. „Ştefan cel Mare”

avut asupra şcolii. Criteriile de eva-luare au fost: coerenţa activităţilorderulate în cadrul proiectelor, inte-grarea activităţilor derulate în cadrulproiectelor în programul curent alşcolii, performanţele şcolare, asigura-rea egalităţii de şanse, continuitateaşi consecvenţa în derularea activităţi-lor comunitare, strategiile şi modali-tăţile de implementare, evaluare şivalorizare a rezultatelor.

Comisia a apreciat valorile euro-pene dezvoltate în Colegiul MilitarLiceal „Ştefan cel Mare” şi acţiunileprin care s-au promovat şi dezvoltataceste valori. Astfel, pornind de lapremisa că elevii colegiului vordeveni în câţiva ani cadre militarecare vor efectua misiuni în teatrelede operaţii din diverse zone alelumii, unul din conceptele promovatea fost cel de unitate în diversitate. S-aconstatat că elevii colegiului câmpu-lungean conştientizează diferenţeleculturale la nivel european, înţeleg şiacceptă diversitatea. Un exemplu înacest sens este proiectul Comenius

„Tradiţii într-o Europă fără frontie-re”, care a oferit elevilor ocazia de ainteracţiona cu reprezentanţii unorspaţii culturale diferite.

În cadrul competiţiei a fost apre-ciată şi dimensiunea europeană aconceptului „a învăţa să înveţi – per-severenţă în procesul de învăţare”,promovat de Colegiul Militar „Ştefancel Mare”. S-a dovedit că stimulareacompetivităţii şi creşterea performan-ţei constituie o prioritate instituţiona-lă, menţionată în documentele mana-geriale, şi că în şcoală există un sis-tem de evaluare săptămânală a notă-rii şi de ierarhizare a elevilor pediverse criterii.

S-a făcut dovada şi a fost apreciatfaptul că în ultimii trei ani eforturilecomune ale echipei manageriale, alecadrelor didactice şi militare şi aleelevilor au produs o deschidere evi-dentă a şcolii noastre către valorile şiatitudinile promovate de UniuneaEuropeană. Prin implicarea în proiec-te organizate sub egida UniuniiEuropene (eTwinning, Euroscola,

Lider European, Jean Monet, U 4Energy, Grow etc.), ideea de cetăţenieeuropeană proactivă s-a transformatdin deziderat în realitate.

Derularea celor peste 30 de pro-iecte, programe şi activităţi comuni-tare a contribuit, pe de o parte, laîndeplinirea misiunii colegiului, şi acondus, pe de altă parte, la dezvolta-rea dimensiunii europene în educa-ţie. S-a promovat cooperarea transna-ţională între şcoli, partenerii din pro-iecte fiind antrenaţi ulterior în altetipuri de activităţi iniţiate de colegiu.Gama variată de activităţi transfron-taliere implementate în ultimii treiani a dus la dezvoltarea unei conşti-inţe europene în rândul elevilor, alcadrelor didactice şi al instructorilormilitari, la creşterea motivaţiei pen-tru studiu, dezvoltare personală şiprofesională.

Obţinerea titlului de şcoală euro-peană este o confirmare a valoriiColegiul Militar Liceal „Ştefan celMare” şi oferă prestigiu învăţământu-lui militar la nivel european. n

Ştefan. Conform teoriei, în această perioadă a evoluţieiumane individul ajunge să capete conştiinţa de sine. Elsimte că este o individualitate distinctă, o personalitate.Este şi cazul vostru. Susţinuţi de către cei ce au crezut învoi şi v-au călăuzit atent formarea, aţi reuşit să vă inte-graţi bine în rigorile sistemului şi în programul deseorifoarte solicitant al colegiului. Aţi muncit mult, aţi perseve-rat, aţi învăţat, ne-aţi reprezentat cu succes la diversecompetiţii sportive şi pe discipline de învăţământ. În ace-laşi timp, aţi însufleţit cu exuberanţa tinereţii zidurileacestei cetăţi, aţi participat la activităţile artistice dinşcoală, aţi cântat, aţi dansat, aţi jucat teatru. Pe scurt, aţidat viaţă iniţiativelor noastre.

Pentru toate acestea, exprim astăzi, în numele tuturor,respectul şi preţuirea noastră.

Se spune că «întregul scop al educaţiei este să trans-forme oglinzile în ferestre»” (Sydney J. Harris). Vă pri-vesc şi rememorez un timp nu foarte îndepărtat, când –în urmă cu patru ani – intraţi în marea noastră familie,asemeni unor oglinzi care reflectau cu fidelitate ceea ceprimeau din jur. Zâmbeaţi când noi zâmbeam, eraţi

gravi atunci când umbre ni se aşezau pe chip. Doreaţimodele, iar parcursul vostru personal şi profesionaldovedesc că le-aţi găsit. Între timp, aţi devenit <feres-tre> larg deschise către lume. V-aţi format armonios, înspiritul cunoaşterii şi al adevărului, al respectului faţăde ceilalţi şi faţă de voi înşivă.

Acum veţi pleca. Vă aşteaptă examenele vieţii.Vă veţi întemeia familii şi veţi avea copii, veţi munci

mult pentru a face frumoasă viaţa celor pe care îi iubiţi,veţi trece prin momente bune şi mai puţin bune. Clipa deastăzi a trecut; aşadar, gândiţi-vă cu bucurie la cea demâine! Încercaţi să trăiţi frumos şi demn! Încercaţi să atin-geţi fericirea personală, dar nu-i uitaţi pe cei din jurulvostru! Încercaţi să fiţi vii, să trăiţi cu fascinaţie fiecareclipă! Şi, mai ales, nu uitaţi să fiţi, în aceeaşi măsură,oameni de succes şi oameni de valoare!

Cât despre noi, vom fi mereu aici, ne vom bucura dereuşitele voastre şi vom aştepta să duceţi frumos numelecolegiului mai departe.

Vă mulţumesc şi vă doresc un viitor binecuvântat!”. n

AL MA MATE R



E ste momentul să spunem „Bun rămas” celei de-a74-a promoţii a Colegiului Militar Liceal „Ştefancel Mare” Câmpulung Moldovenesc, promoţia

„Aurel Vlaicu – 100”.Numele acesta, Aurel Vlaicu, rezonează cu: entuziasm,

inteligenţă, cutezanţă, perseverenţă, devotament, onoareşi – mai presus de toate – puterea de a urma cu statorni-cie şi de a împlini un ideal. Cred că toate acestea sunt şireferinţele pentru cei 113 absolvenţi ai colegiului nostru,care azi vor pleca spre un nou orizont, lăsând în urmăamintiri de neşters, nostalgii, dar şi bucuria că bătrânulŞtefan a mai format 113 oameni puternici, maturi, res-ponsabili şi dedicaţi.

„Dragi absolvenţi,Ziua aceasta nu este decât o trecere. Se încheie astăzi o

etapă importantă din viaţa voastră. Pentru noi, cadreledidactice, această etapă a însemnat mult mai mult decâtun cumul de vechime la catedră. A fost o acumulare deemoţii, de experienţe şi de împliniri trăite alături de voi.Am fost o echipă, am încercat să vă facem parcursul maiuşor, mai interesant şi mai creativ. Dacă am reuşit,înseamnă că am lucrat cu un material uman de calitate,cu nişte viitori oameni mari, cu care ne vom puteamândri.

V-aţi petrecut adolescenţa, această frumoasă vârstă aviselor ce îşi doresc să-şi afle împlinirea, în umbra Marelui

Mesaj pentru promoţia„Aurel Vlaicu”

Festivitatea încheierii anului şcolar este momentul în care elevii merituoşi primesc binemeritatele premii, în care se face bilanţul anului şcolar ce s-a încheiat, dar şi acel moment în care se realizează „puntea peste generaţii” prinmesajele transmise. Pentru câteva minute, la Câmpulung Moldovenesc, aceastăpunte a căpătat consistenţa mesajului colegiului către cea de-a 74-a promoţie.

Profesor Monica BUCULEI

AL MA MATE R



l Mesaj tinerei generaţii, transmis de profesoara Monica Buculei | Foto: imagine pusă la dispoziţie de C.M.L. „Ştefan cel Mare”

Promoţia 1957, prima care a ieşit pe porţile actualului colegiumilitar „dintre obcini”, a iniţiat frumosul obicei de a planta „bradulde absolvire”. De-a lungul anilor, brazii au format o alee... AleeaPromoţiilor, despre care vorbeşte colonelul (r) ing. Gheorghe Boaca,la peste cinci decenii de la absolvire.

Prolog...Determinată de perseverenţa unor Oameni de a sădi un brad

care să străbată anii, am căutat şi am găsit răspuns la întrebărilereferitoare la semnificaţia Bradului Promoţiei pentru cei ce fac partedintr-o anume generaţie de absolvenţi de studii militare.

Vă propun să medităm măcar şi o singură clipă la ceea ceînseamnă valoarea umană. Iar dacă această Clipă contează, ea poatedeveni Eternitate.

Promoţia 1957 – prima promoţie a Liceului Militar „Ştefan celMare” (actualmente Colegiul Militar Liceal „Ştefan cel Mare”) –Câmpulung Moldovenesc.

Cine alcătuieşte această Promoţie?În ierarhia militară, 6 dintre noi au ajuns până la gradul de

general şi peste 44 până la gradul de colonel. 30 dintre colegii noştriau urmat cursurile Universităţii Naţionale de Apărare, 12 pe cele aleAcademiei Tehnice Militare şi peste 25 pe cele ale unor instituţii şiuniversităţi civile. Din câte cunoaştem, 4 colegi au ajuns profesoriuniversitari, 6 dintre noi sunt doctori în ştiinţe, iar unul – cercetă-tor ştiinţific principal gradul 1, creator de noi teorii în domeniulfizicii teoretice şi al gravitaţiei. Am activat ca pionieri în domeniileautomatizării conducerii trupelor şi în cel al perfecţionării manage-mentului acţiunilor militare.

Ce sentimente vă cuprind la revederea Liceului Militar?Este o mândrie pentru noi toţi că am fost instruiţi în aşezămân-

tul dintre obcini, pe un loc încărcat de istorie, ştiut fiind faptul că,începând de la Ştefan cel Mare şi până în zilele noastre, poporulromân a luptat cu înflăcărare pentru păstrarea fiinţei sale naţionale.

Toţi colegii de promoţie ce au reuşit să participe la întâlnirilenoastre s-au făcut mesagerii sentimentelor lor de gratitudine şi auexprimat puternicul lor ataşament la valorile spirituale pe care

comandanţii şi profesorii noştri ni le-au inoculat în suflete şi ni le-autransmis ca pe o veritabilă ştafetă purtată cu respect, apoi transmisămai departe şi de către noi, într-un veritabil carusel al generaţiilor.

Care este semnificaţia Bradului sădit?… în anul 2007, cei mai inimoşi dintre cei rămaşi în viaţă ai pri-

mei promoţii (1957) a Liceului Militar „Ştefan cel Mare” din noulaşezământ din Câmpulung Moldovenesc au decis să se întâlneascăpentru a comemora semicentenarul de la absolvire.

Cum un vechi proverb românesc afirmă că „nu pleacă din viaţăîmplinit acela care n-a clădit o casă şi n-a sădit un pom”, s-a luatdecizia unanimă ca pentru întreaga promoţie să plantăm un brad învecinătatea monumentului ilustrului patron al şcolii, ca simbol alexistenţei şi definirii noastre acolo.

S-a optat pentru brad, conifer în armonie cu mediul înconjură-tor, ale cărui rădăcini adânci corespund cu ce am lăsat noi din ado-lescenţă, şcolii. Ca bradul falnic s-a simţit fiecare dintre noi la absol-vire, iar verdele lui nemuritor exprimă prospeţimea amintirilor şirecunoştinţa noastră nesfârşită pentru ce am primit de la aceastăşcoală, fiecare, în desăvârşirea de stâlpi ai societăţii româneşti.

Ca primă promoţie, am avut privilegiul lansării acestei iniţiativepe care o dorim – şi se dovedeşte a fi – perpetuată şi de promoţiilece ne-au succedat.

Profesor Cătălina Gulii

ALEEA PROMOŢIILOR

l Elevii din Colegiul Naţional Liceal „Ştefan cel Mare” efectuează lucrăride întreţinere şi curăţenie pe Aleea Promoţiilor | Foto: imagine pusă la dispoziţie de C.M.L. „Ştefan cel Mare”

B ucuria revederii – pentru elevii din clasele maimari – s-a împletit cu emoţiile primilor paşiîntr-un nou început ale celor din clasa a IX-a.

Grupuri-grupuri, elevii în uniforma alb-bleumarin, cutrese pe umăr, îşi împărtăşesc amintiri din vacanţă.Timizi, aliniaţi în formaţie, în capătul cel mai îndepărat alplatoului, „bobocii” claselor a IX-a încearcă să-şi descope-re rude sau prieteni în masa colorată a părinţilor de unde,din când în când, flutură câte o mână în speranţa (deşar-tă) că „disperatul” semn va ajunge la destinatar.

Semnalul „Atenţiune!”, sunat de trompet, face caîntreaga atenţie să se îndrepte către rondul care marchea-ză sfârşitul aleii (lungii alei) ce se întinde până la poartă.Este semn că ministrul apărării naţionale a ajuns în liceu.

Curioşi, părinţii se apropie, cât de mult le este îngăduit,de locul evenimentului. Elevii de ani mai mari sau maimici stau neclintiţi în formaţie. „Să trăiţi!”, răsună cunos-cutul salut militar rostit de Garda de Onoare, însoţit desemnalul specific al trompetului, marcând sfârşitul onoru-lui. Părinţii revin pe platou. Elevii intră în dispozitivulpentru festivitatea începutului de an şcolar 2013-2014.

Colegiul Militar Liceal „Dimitrie Cantemir”, înelita învăţământului preuniversitar românesc

În discursul ţinut în faţa oficialităţilor, elevilor şi invi-taţilor cu ocazia începerii noului an şcolar, comandantulColegiului Militar Liceal „Dimitrie Cantemir”, colonelulConstantin Moraru, a reamintit rezultatele excelente obţi-

nute în anul şcolar anterior, evidenţi-ind calitatea actului didactic între-prins în colegiu, potenţialul intelec-tual şi fizic al elevilor cantemirişti,dar şi eforturile întregului personalal colegiului pentru organizarea, des-făşurarea şi susţinerea procesului deînvăţământ. Aceste eforturi s-au

materializat în procentul de 100% alpromovabilităţii anului şcolar ante-rior, procentul de 100% al promovă-rii examenului de bacalaureat, 90%proporţia în care elevii cantemiriştiau fost admişi în instituţiile militarede învăţământ superior şi postliceal,62 de premii şi menţiuni la fazelejudeţene şi naţionale a olimpiadelorşi concursurilor şcolare, trei elevicalificaţi la faza naţională a olimpia-delor şcolare, derularea în condiţii deexcelenţă a proiectului european„Muzica contează”. „Sunt rezultatecare exprimă calitatea procesuluiinstructiv-educativ derulat în colegiu.

Mai presus de toate, aceste rezultateoglindesc dorinţa şi capacitatea das-călilor civili şi militari, ale întreguluipersonal din «Cantemir» de a menţi-ne insituţia la nivelul pe care l-amdobândit: obţinerea calificativului«Excelent» la evaluarea externă aAgenţiei Române de Asigurare a

Calităţii în ÎnvăţământulPreuniversitar şi prindecernarea titlului de«Şcoală Europeană2012».” ColonelulMoraru s-a adresat das-călilor, îndemnându-i sămenţină la acelaşi nivelcalitatea actului didac-tic, elevilor din clasaa XII-a amintindu-le exa-menele pe care – cât decurând – vor trebui săle promoveze şi îndem-nându-i, în acelaşi timp,să-şi asume rolul departener în educaţie al

dascălului. Elevilor din clasa a IX-ale-a urat „Bun venit!” în familia can-temiristă şi succes la învăţătură, iarpărinţilor acestora le-a adresat rugă-mintea de a participa activ în educa-rea elevilor, precizând că succesul laînvăţătură va fi garantat de bunaconlucrare între familie şi şcoală.

Legământ cantemiristFestivitatea deschiderii noului an

de învăţământ a continuat cu înainta-rea în grad a celor mai merituoşielevi din clasa a XII-a, gradele acesto-ra fiind oferite de ministrul apărăriinaţionale, Mircea Duşa, în prezenţa

locţiitorului şefului Statului Major alForţelor Terestre, general-maior IonUngureanu, şi a comandantului cole-giului, colonel Constantin Moraru.

Sunetul fanfarei a marcat începu-tul unui alt moment: Legământul can-temirist. Elevii din clasa a XII-a şi ele-vii din clasa a IX-a au părăsit formaţiaîn pas alergător şi au format o coloa-nă pe două rânduri, ce s-a întins peîntreg platoul. Sub îndrumarea direc-torulu-adjunct al colegiului, profesordr. Aurel Constantin Soare, elevii aurostit Legământul cantemirist: „ Eu,elevul... mă leg să învăţ carte, să-mioţelesc braţul şi inima, spre a sluji cudestoinicie Patria şi Armata României.Aşa să-mi ajute Dumnezeu! „Directorul Aurel Constantin Soare s-aadresat elevilor din clasa a IX-a săcoopereze şi să construiască, prinmunca de zi cu zi, respect, iubire,fapte bune prin eforturi comune.„Fiecare om trebuie să-şi ajute seme-nul, iar acest îndemn dă tuturor pute-rea de a-l îndeplini. Împreună, fiecareforţă individuală primeşte puterea dela cei din interiorul cetăţii cantemiris-te şi devine faptă, devine succes, devi-ne acţiune care clădeşte viitorul”- le-aspus elevilor directorul Aurel Soare.

La microfon a venit elevaplutonier-adjutant Roxana Ştefan,

l Ministrul apărării naţionale, Mircea Duşa, înmânează noile grade elevilor avansaţi la începutul de an şcolar | Foto: Dragoş Anghelache

l Oficialităţile prezente la festivitatea deschiderii noului an şcolar | Foto: Dragoş Anghelache

l Comandantul colegiului, colonel Constantin Moraru, se adresează elevilor şi invitaţilor | Foto: Dragoş Anghelache

l Garda Drapelului de luptă al Colegiului Militar Liceal „Dimitrie Cantemir” | Foto: Dragoş Anghelache

colEGiul militar licEal „dimitriE cantEmir”


AL MA MATE R


Platoul central al Colegiului Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza a cunoscut,din nou, animaţia specifică începutului unui nou an şcolar. Porţile colegiului s-au deschis, iarăşi, pentru cei peste 450 de liceeni militari.

La Colegiul Militar Liceal„Dimitrie Cantemir” s-au numărat „bobocii”



AL MA MATE R

pentru a se adresa atât colegilor dinclasa a XII-a, cât şi „bobocilor”, proas-păt sosiţi în colegiu: „Dragi colegi declasa a IX-a, păşiţi astăzi pe un drumcare ascunde idealurile fiecăruia, cudorinţa sinceră de a duce mai depar-te renumele unei instituţii prestigioa-se a învăţământului preuniversitarromânesc. Curaj! În noi veţi găsi spri-jinul şi înţelegerea de care aveţi atâtanevoie şi, încet-încet, veţi căpătacurajul şi încrederea în propriileforţe. Colegilor mei, viitori absol-venţi, le spun că trebuie să fim încre-zători în noi, să avem puterea şi înţe-lepciunea de a demonstra că prindăruire continuă şi seriozitate vompurta numele Cantemirului pe celemai înalte culmi, rămânând «Semperfidelis»!”.

Pentru prima dată în istoriarecentă a Colegiului Militar Liceal„Dimitrie Cantemir” s-a obţinut

media 10 la examenul de admitere.Această performanţă a fost obţinutăde către trei candidate – Iulia MariaCondruz, Ana Maria Iaurum şi MariaAngelica Stanciu – care, la începutulanului şcolar, au avut onoarea săreprezinte colegii din clasa a IX-a şisă le transmită mesajul: „Orice în -ceput este greu, dar suntem con-vinşi că drumul nostru spre reuşităva fi unul sigur, datorită cadrelordidactice şi ofiţerilor instructori pecare îi avem aici. Cu trudă, cu abne-gaţie, le vom dovedi că merităm săpurtăm numele de «boboci cantemi-rişti». Promitem să ne lăsăm mode-laţi, să devenim oameni de încrede-re, învăţând că munca, respectul şiiubirea de ţară sunt cele mai pre-ţioase lucruri în viaţă pentru un omşi un viitor ofiţer.”

Calitatea învăţământului

militar, recunoscutăşi apreciată de

Ministerul EducaţieiNaţionale

La sfârşitul festivită-ţii, ministrul apărăriinaţionale s-a adresatcorpului profesoral alColegiului Militar Liceal„Dimitrie Cantemir”,elevilor şi părinţilor:„Este un moment emo-ţionant mai ales pentrucei care vin în clasa a

IX-a pentru că este prima zi în careiau contact cu rigoarea militară. Darcitesc pe chipul vostru că vă bucu-raţi şi că vă place instituţia spre carev-aţi îndreptat şi meseria pe caredoriţi s-o urmaţi în viaţă”.Dumnealui a adăugat că pasul pecare copiii l-au făcut spre instituţiamilitară s-a bazat pe cel puţin douămotive: „În primul rând, Armata,oştirea României, este o instituţieriguroasă, o instituţie importantă,foarte apreciată de români şi, dacă osă vedeţi sondajele de opinie, veţiconstata că, alături de Biserică,Armata României este instituţia ceamai apreciată de către cetăţeni. Deasemenea, armata este foarte apre-ciată şi pe plan internaţional. De alt-fel, Armata României este un al doi-lea minister de externe. Oriunde mădeplasez în lume, aud numai cuvintede laudă la adresa Armatei Române:fie că este vorba despre militariicare execută misiuni în Afganistan,fie că este vorba despre militariicare sunt în Kosovo, fie că estevorba despre militarii care sunt înMali. Militarii români se află în toate

teatrele de operaţii, în cele mai peri-culoase locuri din lume şi îşi facdatoria cu cinste şi onoare”.

Un al doilea motiv, în opiniaministrului Duşa, este calitatea învă-ţământului din instituţiileMinisterului Apărării Naţionale. „Aici,în această instituţie militară – ca şi încelelalte instituţii militare din dome-

niul învăţămân-tului liceal – seformeazăoameni, se for-mează caracte-re. De aici auplecat militaride nădejde aiţării, de aici auplecat oamenide ştiinţă, deaici au plecatcărturari, deaici au plecatoameni care aufăcut cinsteinstituţiei mili-tare.” Dumnealui a remarcat, de ase-menea, că cele trei colegii militareliceale sunt „unele dintre cele maititrate instituţii de învăţământ dinRomânia” pentru că aici s-au obţinut,în ultimii ani, rezultate deosebite laînvăţătură, cu promovare de 100% şicu o reuşită în învăţământul superiorde peste 90%. „De altfel, cei de laMinisterul Educaţiei Naţionale apre-ciază în mod deosebit felul în caresunt organizate colegiile militareliceale, nivelul de pregătire din acestecolegii şi felul în care noi pregătimtinerii pentru viaţă” - a încheiatministrul Duşa.

Defilarea efectivelor colegiuluimilitar liceal a marcat finalul festivi-tăţii deschiderii anului şcolar

2013-2014. După aceasta, elevii dinclasele mai mari au avut posibilitateasă stea mai mult de vorbă cu părinţiişi cei apropiaţi, care au dorit să fiealături de ei la începutul noului anşcolar, în timp ce „bobocii” au intratla prima oră de dirigenţie. Ministrulapărării naţionale, Mircea Duşa,împreună cu reprezentanţii eşaloane-lor superioare şi cu primarul oraşuluiBreaza, au trecut prin clase pentru avedea cum a fost pregătit noul an şco-lar. Cu această ocazie, domnia sa adiscutat atât cu părinţii, cât şi cu„bobocii” claselor a IX-a. Bineînţeles,unii părinţi au fost „pe fază” şi au reu-şit să imortalizeze vizita ministruluiapărării naţionale cu telefoanele mobi-le sau aparatele foto personale. n

l Părinţii, rudele şi cunoscuţii sunt alături de elevii brezeni la începutul noului an şcolar | Foto: Dragoş Anghelache

l Pentru prima dată în istoria recentă a colegiului, trei candidaţi au obţinut la admitere media generală 10,00 | Foto: Dragoş Anghelache

l Legământul cantemirist | Foto: Dragoş Anghelache

l Emoţii la prima oră de dirigenţie | Foto: Dragoş Anghelache

l Ministrul apărării naţionale, Mircea Duşa, răsfoieşte cu nostalgie un manualde fizică | Foto: Dragoş Anghelache

l Defilarea efectivelor colegiului | Foto:Dragoş Anghelache



AL MA MATE RcolEGiul militar licEal „dimitriE cantEmir”


AL MA MATE R

C olegiul Militar Liceal „DimitrieCantemir”, instituţie prestigioasă deînvăţământ preuniversitar a Armatei

României, cu peste un secol de existenţă educa-tivă şi de performanţă, şi-a omagiat patronulspiritual, de la a cărui naştere se împlinesc 340de ani şi 290 de ani de la moarte. Cu acest pri-lej s-a desfăşurat o paletă de manifestări cultu-rale care au avut ca temă viaţa şi opera luiDimitrie Cantemir: realizarea unei expoziţii,prezentarea unui documentar şi concursul„Cine ştie câştigă”.

În cadrul concursului, 14 echipaje din clase-le a IX-a şi până la a XI‑a, constituite din câtetrei elevi, şi-au valorificat cunoştinţele după operioadă de cercetare şi documentare elaborată.Astfel, în urma informaţiilor culese, cantemi -riştii au prezentat în faţa juriului răspunsuri laîntrebările-fulger, care au evidenţiat aspectedin aproape toate domeniile în care a activat şi a creatDimitrie Cantemir: istorie, geografie, ştiinţe politice, ştiin-ţe juridice, filozofie, logică, matematică, arhitectură, muzi-că, pedagogie, literatură, limbi străine.

Concursul a fost disputat, bucurându-se de participa-rea unor elevi care s-au pregătit pentru a cunoaşte fieca-re detaliu din opera şi viaţa celui care a fost „un înţeleptîntre regi şi un rege între înţelepţi”.

Departajarea a fost dificilă, fiind nevoie de şase între-bări de baraj pentru stabilirea echipajului câştigător. Petot parcursul concursului, care s-a dovedit a fi de înaltăţinută, atât organizatorii, cât şi concurenţii au demonstratcă acolo unde există interes şi disponibilitate, se pot facelucruri frumoase.

La final, în acest cadru de sărbătoare, directorul destudii, prof. dr. Aurel-Constantin Soare, a făcut o pre-zentare pe scurt a vieţii şi operei lui Dimitrie Cantemir,cel mai mare reprezentant pe care România l-a avut însec. al XVIII-lea. Dumnealui a adresat un îndemn tutu-ror liceenilor militari: „Dimitrie Cantemir trebuie să fie

un model pentru viaţa fiecărui cantemirist. El reprezin-tă intelectualul român care a fost în sincronie deplinăcu semenii europeni. Primit în Academia de la Berlin, el a făcut cunoscută istoria acestui spaţiu marilor spirite ale Europei”.

Câştigătorii concursului „Cine ştie câştigă”:

Locul I: Echipajul clasei a XI-a E:Sebastian OlaruCornel HarapuSebastian Trandaf

Locul II: Echipajul format din elevii clasei a XI-a D:Sorina PotcovaruCostel BordeiGeorge Dima

Locul III: Echipajul format din elevii clasei a XI-a C:Mălina CiucăIulia DancuStelian Vlăsceanu n

La festivitate au participat prim-ministrulVictor Ponta, împreună cu ministrul apără-rii naţionale, Mircea Duşa, şeful Statului

Major al Forţelor Terestre, general-maior Mircea Savu, şireprezentanţi ai autorităţilor publice locale.

Acestor reprezentanţi de seamă li s-au alăturat familiiletinerilor absolvenţi, rude apropiate şi prietenii acestora,dornici de a împărtăşi cu cei dragi emoţiile înălţării în grad.

De-a lungul celor trei ani de pregătire academică înaceastă instutiţie de învăţămînt de prestigiu a armateiromâne, proaspeţii sublocotenenţi au menţinut în modconstant ridicată ştacheta asimilării cunoştinţelor şi aînsuşirii deprinderilor printr-o autoperfecţionare conti-nuă, iar acum cei mai buni dintre ei culeg roadele trudeilor în momentul întocmirii ierarhiilor. Cei trei absolvenţiclasaţi pe locul I, graţie mediilor generale obţinute, sunt:

• În specializarea universitară Managementul organi-zaţiei – sublocotenent Adrian-Bogdan Barbu, cu mediagenerală 9,68.

• În specializarea universitară Management economico-financiar, sublocotenent Elena-MădălinaCodru, cu media generală 9,22;

• În specializarea universitară Administraţie publi-că, sublocotenent Bianca Bulgăr, cu mediagenerală 9,45.

Răsplătirea rezultatelor obţinute de cei treisublocotenenţi oferă satisfacţia lucrului bine făcut,iar premiile, diplomele şi distincţiile cu care aceş -tia au fost recompensaţi se constituie în garanţiamenţinerii aceloraşi standarde şi pe viitor.

Asemeni celor deja menţionaţi, sublocotenen-tul Cosmin Grigoraş a fost recompensat pentrurealizările sale. Munca sa de cercetare ştiinţificăs-a materializat în practică odată cu realizareaunui minirobot şenilat, cu acţionare electricăobţinută prin captarea energiei solare.

Premiul anual „Nicolae Bălcescu”, acordat deSenatul universitar al Academiei ForţelorTerestre, ca semn de preţuire a sârguinţei şi hotă-rârii studenţilor de a nu pregeta a-şi înzestramintea cu studii solide şi comunitatea academicăcu rezultate de excepţie, a revenit sublocotenen-

tului Simona Ciobanu pentru rezultatele obţinute încadrul programului ERASMUS în Academia MilitarăTeresiană din Wiener Neustadt, Austria.

„Intram acum trei ani pe porţile Academiei 262 deadolescenţi şovăitori şi porneam pe drumul maturizării şidevenirii noastre profesionale. Pe parcursul perioadeipetrecute aici ne-am dezvoltat din punct de vedere acade-mic şi militar, dar cel mai important lucru este că amîntâlnit oameni care ne vor servi drept modele în carieracare astăzi începe” - spunea, în discursul său, şeful pro-moţiei, sublocotenentul Adrian-Bogdan Barbu. Iată-neajunşi la finalul unui amplu proces de formare. Paradoxal,această ceremonie nu reprezintă un sfârşit, ci începutuldrumului în care am devenit propriile noastre călăuze.Vom începe să purtăm nu numai responsabilitatea fapte-lor noastre, ci şi pe cele ale subordonaţilor noştri. Vomdeveni noi înşine modelele pe care le-am ales şi le-amurmat în această academie, iar în fiecare faptă şi decizie anoastră se va regăsi câte o parte din cei care până mai ierine-au fost dascăli, călăuze şi comandanţi.”

Festivitatea s-a încheiat cu defilarea absolvenţilor şia efectivelor Academiei Forţelor Terestre, pe acorduri-le muzicii de fanfară şi în aplauzele admirative aleîntregii audienţe. n

l Concursul „Cine ştie câştigă”, cu tema „Viaţa şi opera lui Dimitrie Cantemir” | Foto: Graţiela Mihăescu

l Şefii promoţiei „Aurel Vlaicu” | Foto: Dragoş Anghelache



AL MA MATE R

Graţiela MIHĂESCU

Colegiul Militar Liceal „Dimitrie Cantemir” şi-a omagiat patronul spiritual, de laa cărui naştere se împlinesc 340 de ani şi 290 de ani de la trecerea în eternitate.

O altfel de întoarcere la rădăcini


Academia Forţelor Terestre din Sibiu a organizat vineri, 26 iulie 2013, festivitateade înălţare în grad a celor 262 absolvenţi ai promoţiei 2013 „Aurel Vlaicu –

Ceremonie de înălţare în grad, la Sibiu

acadEmia forţElor tErEStrE


A LMA MA TER


AL MA MATE R


prezenţi să intoneze imnul studenţesc„Gaudeamus”.

„Să ne bucurăm, aşadar”, la acestînceput de drum şi să urăm mult suc-ces întregii studenţimi, la începutulunui nou an universitar.

Sibiul Smart„Umbrela” sub care sunt organiza-

te toate activităţile din cadrul progra-mului „SIBIU-SMART 2013” este susţi-nută de comunitatea studenţeascădin bătrânul burg transilvan, spiritultânăr fiind generatorul energiilorcapabile să facă să vibreze spiritual,intelectual, sportiv şi etic un „oraş alculturilor/oraş al cultelor” – Sibiul.

Instituţiile de învăţământ superiorcare formează centrul universitarsibian (Universitatea „Lucian Blaga”,Academia Forţelor Terestre „NicolaeBălcescu”, Universitatea Româno-Germană, Universitatea Creştină„Dimitrie Cantemir”, Universitatea„Alma Mater”), având sprijinul auto-rităţilor publice locale, au încercat să„ocupe”, din nou, Piaţa Mică din cen-trul municipiului Sibiu, spre a trăiîmpreună emoţia unui nou început –festivitatea deschiderii anului univer-sitar 2013-2014. Planurile organiza-torilor au fost dejucate, astfel că, laorele 12:00 ale zilei de 30 septem-brie, o ploaie mocănească, rece şineprimitoare a împiedicat buna des-făşurare a festivităţii, fapt pentrucare acordurile imnului studenţesc„Gaudeamus” nu au răsunat în bătrâ-na şi cocheta piaţă sibiană la ora sta-bilită, ci câteva ore mai târziu,într-un spaţiu special amenajat, capa-bil să ofere protecţie participanţilor.

Rectorii universităţilor amintiteanterior au transmis mesajele specialconcepute pentru festivitate, mesajedin care nu au lipsit, asemeni unuilait-motiv, sfaturile venite din parteaunor dascăli cu experienţă (dar foar-te ancoraţi în activitate), îndemnuri„meşteşugit” prezentate spre a nucădea în derizoriu, asigurările cătoate iniţiativele demne de valorificatvor fi susţinute, prin toate mijloacele,de cei de la catedră şi, aşa cum eranormal, urările ca, deopotrivă stu-

denţi şi cadre didactice, fiecare săaibă parte de realizări pe măsurainteresului manifestat pe parcursulanului universitar.

S-au adresat mai apoi audienţeireprezentanţii autorităţilor publicelocale şi centrale, cei care au avutluări de cuvânt scurte, concise, perti-nente şi convingătoare.

A venit rândul studenţilor, repre-zentând universităţile sibiene, să-şitransmită gândurile şi mesajele,intervenţii puternic influenţate detinereţea şi elanul specific vârstei,dar demne de ascultat şi apreciate şide cei cu „barba sură”. Întreaga adu-nare a primit binecuvântarea şi rugaoficiată de preotul garnizoanei, pen-tru ca seara festivă să fie încheiată înacordurile imnului „Gaudeamus”,intonat cu şi din convingere de toţicei prezenţi.

A fost, aşadar, o nouă manifestarea tinereţii, a spiritului academic,manifestare care, deşi are caracterrepetitiv, nu îşi pierde din însemnă-tate, nu se diluează de la un an laaltul, ci îşi păstrează însemnătateacuvenită. n

F estivitatea deschiderii anului universitar, deşireluată an de an, este mereu specială, graţie celorcare o trăiesc, sentiment amplificat, fără îndoială,

pentru cei care sunt studenţi militari. Mulţi dintre cei careiau parte la această festivitate în cadrul AcademieiForţelor Terestre „Nicolae Bălcescu” (în învăţământul mili-tar, în general) nu pornesc numai pe calea învăţământuluiacademic, ci trebuie să se deprindă şi cu elementele speci-fice unui sistem caracterizat de rigurozitate, disciplină,spirit de echipă, rezistenţă fizică şi psihică, sistem militar.

Folosind la maximum capacităţile cu care au fost înzes-traţi, studenţii anului întâi din academie au reuşit, înperioada relativ scurtă trecută de la prezentarea în insti-tuţie, să se familiarizeze cu acest sistem, lucru dovedit demodul cum au reacţionat şi acţionat până în prezent şiconfirmat de studentul Daniel Dumitru, reprezentantul„bobocilor” care, stăpânindu-şi emoţiile, a transmis mesa-

jul colegilor săi, în cadrul festivităţii de deschidere a anu-lui universitar 2013-2014, eveniment desfăşurat în dimi-neaţa zilei de 1 octombrie în incinta academiei.

Studentul Daniel Dumitru este exemplul cel mai con-vingător despre cum se gestionează resursele intelectua-le şi fizice pentru obţinerea randamentului maxim înambele direcţii. Media generală 9,80, ce a fost înscrisă îndreptul calificativului ADMIS în urma susţinerii exame-nului de admitere, o medie ce nu mai are nevoie deargumente spre a fi considerată drept excelentă, a fostsusţinută de calificative maximale dobândite în cadrulmodulului de pregătire militară generală desfăşurat dela sosirea în academie.

Intervenţia studentului Dumitru a fost urmată de alo-cuţiuni susţinute de rectorul instituţiei, general de briga-dă prof.univ.dr. ing. Ghiţă Bârsan, respectiv de locţiitorulşefului Statului Major al Forţelor Terestre, general-maiorIon Ungureanu, pentru ca, spre finalul festivităţii, toţi cei

Noul an universitar la Academia Forţelor Terestre

Fiecare început are doza specifică de inedit, de acel „ceva” care-l face aparte şi care convinge că trebuie păstrat în acel loc special unde „tronează” amintirileplăcute ce nu vor fi uitate niciodată.

Maior Radu DINU

AL MA MATE R



l Deschiderea anului universitar 2013-2014 în centrul universitar sibian | Foto: imagini puse la dispoziţie de Academia Forţelor Terestre „Nicolae Bălcescu”

Alba-Iulia, care, alături de alţi 25 deabsolvenţi ai aceleiaşi instituţii, faceparte din colectivul „bobocilor”Academiei Tehnice Militare. Dincolode aspectele fundamentale ale legă-mântului făcut azi, pentru Alexandra,Jurământul reprezintă în plus faptulcă este, în sfârşit, „militar cu acte înregulă”, liceul neoferindu-i deplinacest statut.

De la Colegiul Militar Liceal„Dimitrie Cantemir” din Breaza avenit şeful de promoţie, acum stu-dentul Silviu Badea, care intenţionea-ză să se specializeze în domeniul ingi-neriei aerospaţiale. Argumentele careau decis cristalizarea opţiunii salepentru Academia Tehnică Militară aufost cele legate „de cotarea foartebună a instituţiei de învăţământsuperior din ţara noastră, de faptulcă aici se face multă matematică şifizică şi de oportunitatea de a deveninu doar militar, ci şi inginer, o şansăunică de care e bine să profiţi.”Obiectivul profesional al lui Silviueste acela de a deveni cercetător mili-tar, fiind sigur că sunt încă multe despus în ingineria aerospaţială. Deşi îşipoartă cu plăcere pistolul-mitralieră,susţine că înclinaţiile sale sunt maidegrabă către zona academică, fiinddintotdeauna un pasionat al ştiinţelorexacte. La momentul festiv al depune-rii Jurământului i-au fost alături, dinpublic, părinţii, bunica, mătuşa şi,evident, prietena.

Cel de-al treilea şef de promoţieîn numărătoarea noastră este studen-ta Maria Demşa, absolventă a

Colegiului Militar Liceal „Ştefan celMare” din Câmpulung Moldovenesc.Maria a fost a doua admisă laAcademia Tehnică Militară, cu mediade 9,92, prima poziţie de intrare înPolitehnica militară fiind obţinută deo colegă a sa, care a absolvit totliceul militar din CâmpulungMoldovenesc. Deşi se consideră cafăcând „parte din sistem, având învedere cei patru ani de şcoală într-unliceu militar, de-abia azi a venitmomentul când mă voi simţi, pentruprima dată, cu adevărat militar;Jurământul este pasul prin carecuvântul militar îşi împlineşte plenarsensul”. A ales ca domeniu de studiuaeronavele şi motoarele de aeronave,principalul considerent al alegeriifiind „un nou început personal”, ozonă de explorare cu care nu a maiavut de a face, dar în care este sigurăcă se va implica cu plăcere şi cu drag.În larga suită familială şi de prietenicare au participat alături de ea, s-agăsit şi prietenul său,student şi el în cadrulaceleiaşi instituţii deînvăţământ superior.

De la înfiinţare, înanul 1949, până înprezent, AcademiaTehnică Militară adat pentru ArmataRomâniei, ca absol-venţi, un număr depeste 6 500 ofiţeri şisubofiţeri. Rectorulde azi al instituţiei deînvăţământ universi-

tar militar, colonel prof. univ. ing. dr.Cristian Barbu, a definit portretulabsolventului ca fiind identic cu„chipul şi asemănarea instituţiei: săştie carte, să fie bine pregătit dinpunct de vedere ingineresc şi să răs-pundă tuturor solicitărilor impuse deviaţa militară. De aceea, AcademiaTehnică Militară are două componen-te, pentru noi la fel de importante:componenta universitară şi compo-nenta militară. Astăzi, pentru„boboci”, cred că a fost o primă lecţiedespre cum trebuie să arate armata înviitoarea lor carieră militară”. În alo-cuţiunea sa, colonelul Cristian Barbua transmis studenţilor, la debutul pecomponenta militară, să tindă cât maisus, să ocupe grade şi funcţii înalte înierarhia Armatei României. n

Cu o zi înainte de aniversarea Zilei ArmateiRomâne, în academiile militare s-au desfă-şurat ceremoniile de depunere a

Jurământului militar de către tinerii admişi în 2013 laaceste prestigioase instituţii de învăţământ universitar. LaBucureşti, pe platoul Academiei Tehnice Militare, în pre-zenţa oficialităţilor militare şi civile, a familiilor şi priete-nilor şi, mai ales, în faţa Drapelului de luptă al unităţii,cei 160 de studenţi din anul I, în onor cu arma, au con-sfinţit devotamentul lor indestructibil faţă de patrie, prindeclamarea solemnă a Jurământului militar.

Studenţii provin deopotrivă din mediul militar, caabsolvenţi ai celor trei colegii militare liceale, şi dinmediul civil, ca absolvenţi ai unor licee din întreaga ţară.Pentru a fi admis la Academia Tehnică Militară, opţiuneapersonală pentru cariera militară a trebuit să fie cu succescompletată de media de admitere şi de rezultatele foartebune obţinute la examenul de bacalaureat.

Atuurile educaţionale ale Politehnicii militare au atrastineri bine pregătiţi din punct de vedere şcolar, inclusivpe cei trei şefi de promoţie din acest an ai liceelor milita-re. Printre aceştia se numără şi Alexandra Oltean, şeful depromoţie al Colegiului Militar Liceal „Mihai Viteazul” din

l Studenţii din anul I ai Academiei Tehnice Militare, care urmează să depună Jurământul militar, pe timpul trecerii formaţiei în revistă | Foto: Dan Crişan

l Studenta Maria Demşa, şeful de promoţie al Colegiului Militar Liceal „Ştefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc | Foto: Dan Crişan

l Studenta Alexandra Oltean, şeful de promoţie al Colegiului Militar Liceal „Mihai Viteazul” din Alba-Iulia | Foto: Dan Crişan

l Studentul Silviu Badea, şeful de promoţie al Colegiului Militar Liceal„Dimitrie Cantemir” din Breaza | Foto: Dan Crişan

acadEmia tEhnică militară


AL MA MATE R

Maior Dan CRIŞAN

La Bucureşti, pe platoul Academiei Tehnice Militare, în faţa Drapelului de luptă al unităţii, cei 160 de studenţi din anul I au depus Jurământul militar. Şefii depromoţie din cele trei colegii militare liceale au fost în formaţie.

Şefii de promoţie ai colegiilor militare licealeau depus Jurământul laAcademia Tehnică Militară

acadEmia tEhnică militară


AL MA MATE R

• Foto: Dan Mircea

TT rr aa dd ii ţţ ii ii mm ii ll ii tt aa rr eeşş ii cc uu ll tt uu rr ăă• Nouă decenii de la trecerea

în eternitate a generalului Constantin Christescu p.118

colonel dragoş anGhElachE Generalul de corp de armată Constantin Christescu esteunul dintre eroii uitaţi ai României. Cei mai mulţi dintrecontemporanii noştri nu-l cunosc, iar în cărţile de istorieale şcolarilor n-a avut loc nici măcar în subsolul paginiiunde apare Andreea Esca.

• În sunetul muzicii militare p.121colonel dragoş anGhElachE

Emblematic pentru armată este şi, consider eu, va rămâne fanfara militară. Este de neînchipuit desfăşurarea unui ceremonial militar fără ingredientulsonor al alămurilor, aşa cum este de neconceput o defilare fără ritmul dat de tobe.

• Muzică folk în capitala Romanaţiului p.124colonel dragoş anGhElachE

Festivalul-concurs de muzică folk „Voci tinere” a ajuns la a XII-a ediţie, ceea ce ne îndreptăţeşte să afirmăm că manifestarea a devenit o adevărată tradiţie cuemblema „Caracal”.

• „Veteranii” festivalului au urcat pe scenă p.129

colonel dragoş anGhElachE Pe timpul cât juriul a deliberat, publicul a avut parte de reprezentaţii în afară de concurs, dând astfel posibilitatea „greilor” să urce pe scenă, precum grupul„Clasic” din Baia Mare, format din Diana şi Ioan Horvath.

• „Dependenţii de folk”, pe podiumul festivalului p.131

colonel dragoş anGhElachE Grupul „Folk Addict” a reprezentat Cercul Militar din Huşi,având ca lider pe doamna profesoară Daniela Hagiu.Acolo predă chitara şi a format un grup de copii şi tinericu vârste cuprinse între 8 şi 19 ani.

• „La oglindă” – un festival de tradiţie p.132

maior foto: ion adrian curiman Ca în fiecare an, Cercul Militar din Bistriţa a găzduitFestivalul cântecului şi dansului popular „La Oglindă”.

• Cinstire eroilor Detaşamentului „Păuliş” p.134

maior (r) dorin ocnEriu În amintirea eroilor căzuţi în pusta şi pe dealurilePăulişului în septembrie 1944, în zilele de 21 şi 22 septembrie 2013 au avut loc la Lipova şi la Păulişample manifestări militare şi religioase dedicate comemorării a 69 de ani de la luptele purtate în zonă.

• Din neguri de timp uitate (6) p.136rozalia murEŞan

Înainte de a se aşeza la masă, nuntaşii şi mirii au înconjurat mesele de trei ori, închipuind astfel un cercmagic, care avea să-i ferească de rele în căsnicie. Apoi mirii, nănaşii, druştele şi stegarul s-au aşezat în fruntea mesei...

• Rafturi, cărţi, amintiri... p.140locotenent-colonel cezar pÂrloG

Îmi prea plac cărţile! Poate-mi sunt cea mai îndelungată şi mai mare dragoste. Nu una intensă, strălucitoare şi efemeră ca lumina unei comete, devenită imediat scrum.

După intonarea imnului de stat decătre muzica militară a Diviziei 1Infanterie „Dacica”, locţiitorulInstrucţiei şi Doctrinei din StatulMajor al Forţelor Terestre, colonelprof. univ. dr. Adrian Stroea, a pre-zentat succint biografia generaluluiConstantin Christescu, după carepreoţii militari ai SMFT şi Diviziei 1Infanterie au săvârşit slujba de pome-nire. S-au depus coroane de flori lamormântul generalului Christescu decătre reprezentanţi ai Statului MajorGeneral, ai Statului Major al ForţelorTerestre şi ai Asociaţiei Cultul Eroilor„Regina Maria”.

La încheierea ceremoniei, ne-amadresat locţiitorului şefuluiInstrucţiei şi Doctrinei din StatulMajor al Forţelor Terestre, colonelprof. univ. dr. Adrian Stroea, pentrua ni-l prezenta pe cel care a fostgeneralul de corp de armatăConstantin Christescu. Redăm mai josinterviul, cu specificaţia că în secţiu-nea „Biblioteca virtuală” din website-ul revistei se găseşte, în format PDF,lucrarea „Din elita artileriei”, iarpaginile 78-82 sunt dedicate genera-lului Christescu.

— Domnule colonel, cine a fostgeneralul de corp de armatăConstantin Christescu?

Generalul Christescu a fost unuldintre cei mai străluciţi militari aioştirii române. S-a născut în localita-tea argeşeană Pădureţi în anul 1866,la 2 decembrie. A studiat în Piteşti, aurmat Şcoala Fiilor de Militari dinCraiova, pe care a absolvit-o ca şef depromoţie şi tot ca şef de promoţie aabsolvit Şcoala de Ofiţeri deInfanterie şi Cavalerie din Bucureşti.A absolvit, cu rezultate remarcabile,Şcoala Superioară de Război dinParis, Şcoala Superioară de Războidin Bucureşti, dar şi ŞcoalaPolitehnică din Paris.

Pregătirea generală şi de specialita-te extrem de temeinică, precum şimoralitatea ireproşabilă i-au permis oexprimare profesională de excepţie. Aîndeplinit o multitudine de funcţii,începând cu cele de la baza carierei:de comandant subunitate de artilerie,apoi comandant de unitate de artile-rie, diferite funcţii pe linie de statmajor, a fost comandant de armată şi,nu în ultimul rând, a deţinut cea maiînaltă demnitate militară, aceea de şefal Marelui Stat Major, în trei perioade:1913-1914, 1918 şi în perioada1920-1923. De asemenea, a activat îndomeniul învăţământului militar, fiindun strălucit profesor în Şcoala deRăzboi, căreia i-a fost, într-o perioadă,şi comandant. S-a afirmat şi a rămasîn conştiinţa oştirii ca întemeietorulşcolii statmajoristice româneşti, lucră-rile sale în ceea ce priveşte tactica şistrategia rămânând lucrări de referin-ţă în gândirea militară românească.

A fost unul dintre principalii crea-tori ai planurilor de campanie din1913-1916 şi 1917. Mai mult decâtatât, la solicitarea Serbiei, a elaboratşi planul de campanie al acesteiarmate împotriva armatei bulgare,bucurându-se de o apreciere deosebi-tă din partea sârbilor, care spuneau:„Dacă mai aveţi vreun Christescu, peacesta să ni-l lăsaţi nouă!”.

În ceea ce priveşte Mărăşeştiul –atât ca teatru de război, cât şi camonument comemorativ – se leagă şio parte mai puţin plăcută pentrucariera generalului. În data de30 iulie 1917, cu puţine zile înaintede declanşarea marii bătălii, a fostschimbat ca şi mulţi alţii (pe nedrept,spunem noi) de la conducerea arma-tei. Nu este mai puţin adevărat căînlocuitorul său a fost un om deaceeaşi valoare: generalul EremiaGrigorescu. Schimbarea l-a afectatextrem pe generalul Christescu, pen-tru că nu a avut posibilitatea să ducăpână la capăt împlinirea planurilorde campanie, de bătălie, pe care leelaborase. O altă nedreptate a fostaceea că nu a fost decorat cu Ordinul„Mihai Viteazu”, deşi unii cu meritemai puţin consistente s-au bucurat deaceastă distincţie, extrem de onoran-tă pentru un militar.

Generalul a decedat la o vârstărelativ tânără, la 57 de ani, în noap-tea de 8 spre 9 mai 1923, la căpătâifiindu-i soţia şi un nepot din parteaacesteia. S-au organizat funeralii pemăsura importanţei şi personalităţii

D emersul Statului Major al Forţelor Terestre, lainiţiativa colonelului prof. univ. dr. AdrianStroea, de a comemora cele nouă decenii scurse

de la trecerea în eternitate a generalului, nu este numai oacţiune onorantă ci, mai ales, una necesară.

Generalul de corp de armată Constantin Christescu afost unul dintre marii comandanţi ai armatei române(printre cele mai înalte funcţii îndeplinite fiind cele decomandant al Armatei de Nord şi al Armatei 1, precum şişef al Marelui Stat Major) şi, totodată, este recunoscut cafiind creatorul şcolii de stat major din România.

Ceremonia de comemorare a generalului de corp dearmată Constantin Christescu s-a desfăşurat miercuri,9 mai, la mormântul acestuia din Cimitirul Bellu, în pre-zenţa şefului Direcţiei Doctrină şi Instrucţie din StatulMajor General, general de flotilă aeriană dr. Florian Râpan,a şefului Instrucţiei şi Doctrinei din Statul Major al ForţelorTerestre, general de brigadă Mihai Ciungu, şi a locţiitoruluicomandantului Diviziei 1 Infanterie „Dacica”, general debrigadă dr. Emil Tudosie. La ceremonie a mai fost prezent,de asemenea, preşedintele Asociaţiei Naţionale CultulEroilor „Regina Maria”, general-maior dr. Visarion Neagoe,precum şi cadre militare din unităţile bucureştene.

l Militari din Garnizona Bucureşti, prezenţi la ceremonia de comemorare a 90 de ani de la trecerea în eternitate a generalului de corp de armată Constantin Christescu | Foto: Cristian Surugiu

l Slujba de pomenire a generalului de corp de armată Constantin Christescu a fost oficiată de preoţii militari ai Statului Major al Forţelor Terestre şi Diviziei 1 Infanterie „Dacica” | Foto: Cristian

l Colonelul prof. univ. dr. Adrian Stroea evocă personalitatea generalului de corp de armată Constantin Christescu | Foto: Cristian Surugiu

comEmorarE


TRA DIŢ I I MILITAR E Ş I CU LTURĂ


Generalul de corp de armată Constantin Christescu este unul dintre eroii uitaţi ai României. Cei mai mulţi dintre contemporanii noştri nu-l cunosc, iar în cărţilede istorie ale şcolarilor n-a avut loc nici măcar în subsolul paginii unde apareAndreea Esca.

Nouă decenii de la trecereaîn eternitate a generaluluiConstantin Christescu

comEmorarE


TR ADIŢ I I MIL ITARE ŞI C UL TU RĂ

Pe vremuri, nu foarte îndepărtate, fiecareregiment avea propria fanfară, iar fiecareapariţie a comandantului unităţii în faţa

efectivelor era însoţită de marşul de întâmpinare. În pri-mele săptămâni ale începutului noului ciclu de instrucţie,toba mare răsuna în toată cazarma, semn că recruţii învă-ţau pasul de defilare. Fanfara însoţea subunităţile în par-cul auto (câţi, oare, îşi mai amintesc?) cu ocazia Zilei deverificare şi întreţinere a tehnicii militare şi tot dintreinstrumentişti se alegeau acei îndrumători culturali care,în după-amiezile începutului noului ciclu de instrucţie, îiînvăţau pe soldaţi cântecele ostăşeşti.

Dar vremurile au trecut... armata s-a profesionalizat,instrucţia se face după alte principii iar muzicile militares-au redus... ca şi unităţile. Pe cei mai vechi dintre muzi-cienii militari, rezervişti, îi mai vedem prin fanfareleadministraţiilor locale, iar majoritatea celor care au rămasîn activitate s-au reprofilat pe alte funcţii, pentru că muzi-

cile militare care mai activează astăzi în armată se numă-ră pe degete. Pe instrumentiştii în uniformă îi mai vedemla ceremoniile militare şi, de câţiva ani încoace, îi putemasculta vara, în parcuri, într-o încercare (inspirată) de areînnoda o tradiţie aproape uitată şi, de ce nu, într-oîncercare de a oferi o alternativă unplug modernuluiiPhone.

În prima zi de Cuptor, muzicienii militari îşi sărbăto-resc ziua armei, motiv pentru care am purtat o scurtă dis-cuţie cu şeful Muzicii Militare a Diviziei 1 Infanterie„Dacica”, maiorul Daniel Florea.

— Domnule maior, vă rugăm să prezentaţi, în câtevacuvinte, Muzica Militară a Divizei 1 Infanterie „Dacica”.

Muzica militară pe care o conduc eu este alcătuită din20 de instrumentişti militari, dintre care şapte sunt absol-venţi de Conservator, cu examenul de licenţă promovat.Dar şi ceilalţi membri ai muzicii militare au studii supe-rioare, însă în alte domenii, cu părerea mea de rău că nu

sale, la care a participat întreaga con-ducere a armatei, mai puţin mareşalulPrezan, cu care nu s-a aflat în relaţiiamiabile, el fiind cel care a determi-nat înlocuirea de la comandaArmatei 1. De asemenea, au participatla funeraliile sale numeroşi oamenipolitici, numeroşi savanţi, academi-cieni. Extrem de important şi, totoda-tă, onorant, între cei ce au rostit dis-cursuri s-a aflat şi Grigore Antipa,care îl considera, pe drept cuvânt, cafiind „un artist al strategiei militareromâneşti”. Un exemplu foarte suges-tiv pentru preţuirea de care s-a bucu-rat generalul Christescu reprezintăfaptul că, a doua zi după înhumareasa, a avut loc o şedinţă solemnă aAcademiei Române, dedicată tocmaipersonalităţii sale de excepţie.

Dar nedreptăţile nu l-au părăsitnici dincolo de moarte pe general,întrucât osemintele sale nu au pututsă ajungă în sarcofagul ce-i fusesedestinat la Mausoleul Mărăşeşti,monument finalizat în anul 1924.Într-o primă fază, demersurile soţieisale au fost respinse de minister. Maimult decât atât, în anul 1924 a apă-rut şi o dispoziţie prin care se spuneacă „în criptele de la Mărăşeşti vor fiinstalate numai rămăşiţele pămân-teşti ale eroilor căzuţi pe câmpul debătaie de la Mărăşeşti, cu excepţiafaptelor deja împlinite”. Excepţia erauna singură: înhumarea lui EremiaGrigorescu, care nici el nu murise pecâmpul de luptă de la Mărăşeşti, ci învara anului 1919, în Bucureşti. Au

fost şi alte încer-cări de mutare aosemintelor salela mausoleu: mărefer la cea din1930, care nu afost agreată deCarol al II-lea, lacea din 1938,după decesul şiînhumarea laMărăşeşti a mare-lui mareşalAverescu – carenici el nu murisepe câmpul deluptă – şi, ca

nedreptatea să aibă dimensiune maxi-mă, menţionez faptul că în sarcofagulsău, în 1947, au fost depuse osemin-tele generalului sovietic FeodorAlexandrovici Kolodeev, inspector alCorpului 8 Armată pentru Artilerie,ca expresie a obedienţei vremii.Familia a reacţionat şi s-a adresatconducerii după anul 1946, fără aprimi un răspuns favorabil. De aceea,credem că ar trebui preluate eforturi-le, operate modificări la normativeleîn vigoare cu privire la posibilitateade înhumare a unui astfel de erouacolo unde îi este locul, alături de ceipe care i-a condus în luptă şi pe pla-nurile căruia s-a obţinut victoria dela Mărăşeşti.

— Astăzi, 9 mai, la CimitirulBellu, a avut loc comemorarea a90 de ani de la trecerea în eternitatea generalului de corp de armatăConstantin Christescu. Ce a generataceastă acţiune?

Ideea comemorării generaluluiChristescu a apărut cu ceva timp înurmă, odată cu elaborarea volumului„Din elita artileriei”, la care am lucratîmpreună cu bunul meu prieten,colonelul (r) Marin Ghinoiu. Atuncicând am studiat documentele cu pri-vire la generalul Christescu, am fostextrem de impresionaţi de calităţileumane ale acestuia, de serviciile deînalt nivel aduse naţiunii române şi,în acelaşi timp, de faptul că în pre-zent este dat uitării. Foarte puţinicunosc date despre Christescu, de

aceea a apărut ideea comemorăriigeneralului la 90 de ani de la trece-rea la cele veşnice.

Însă după finalizarea acesteicomemorări, vom continua cu acţiu-nile pentru sensibilizarea opinieipublice de cunoaştere a personalităţiimarelui general. Publicăm în conti-nuare despre el, iar în următorulnumăr al revistei „Document”, editatde către Serviciul Istoric al Armatei,va apărea un articol – pe care l-amsemnat împreună cu colonelul (r)Marin Ghinoiu – despre generalulChristescu şi despre percepţia con-temporanilor săi. Este un articol foar-te bine documentat din presa şi lite-ratura vremii şi pot spune că mareamajoritate a celor care l-au citit, l‑auconsiderat ca fiind un militar deexcepţie, un român de profundă sim-ţire patriotică. De asemenea, am dorisă sensibilizăm factorii de decizie cuprivire la iniţierea unor demersuricare să facă posibilă mutarea osemin-telor sale, chiar şi la aproape un veacde la deces, acolo unde îi este locul.Apreciez că nimic nu este imposibil:totul depinde de voinţa decidenţilor,de perceperea exactă a ceea ce aînsemnat pentru România, în ultimăinstanţă pentru Mărăşeşti, acest ilus-tru general.

— Propun să încheiem interviulcu o ultimă imagine a generaluluiChristescu. Cum era văzut înepoca sa?

Era un om extrem de cult.Studiile superioare civile şi militaredesfăşurate atât în ţară cât şi în stră-inătate i-au conferit o cultură vastă,o capacitate de analiză şi sintezădeosebită. Era un om echilibrat,extrem de raţional şi avea o mintesistematizată. Nu întâmplător a fostdesemnat coordonatorul colectivuluide elaborare a planului de campanie,pe care l-a planificat exemplar! Depildă, campania din 1916: a planifi-cat-o pe două fronturi – în Dobrogeaşi în Transilvania – pe momente, peetape, cu o viziune de ansambluextrem de onorantă pentru general.A fost un om dedicat trup şi sufletcarierei armelor. n

l Reprezentanţii Statului Major General, ai Statului Major al ForţelorTerestre şi ai Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria” | Foto: Cristian Surugiu

l Muzica Militară a Diviziei 1 Infanterie „Dacica”, în concert la Fashion Mall | Foto: Ion Adrian Curiman

comEmorarE



Colonel Dragoş ANGHELACHEFoto: Foto: Ion Adrian Curiman

Emblematic pentru armată este şi, consider eu, va rămâne fanfara militară. Estede neînchipuit desfăşurarea unui ceremonial militar fără ingredientul sonor alalămurilor, aşa cum este de neconceput o defilare fără ritmul dat de tobe.

În sunetul muzicii militarediVizia 1 infantEriE


TRADIŢ I I MILITAR E Ş I CUL TURĂ

Ultima colaborare mai mare pecare am avut-o a fost pe 8 iulie 2010,când s-au celebrat 130 de ani derelaţii diplomatice între România şiBelgia, iar Belgia a preluat preşedin-ţia Uniunii Europene. S-a organizat oceremonie la care a participat MuzicaRegală a Belgiei, Muzica Militară aRegimentului 30 Gardă şi noi, cucompletările de la MuzicaReprezentativă a MinisteruluiApărării Naţionale.

— Faceţi repetiţii speciale atuncicând primiţi în completare instru-mentişti din alte muzici militare?

Da, aceste repetiţii sunt obligato-rii pentru omogenizarea muzicii mili-tare şi pentru punerea de acord ainstrumentiştilor nou-veniţi, deoare-ce ei sunt obişnuiţi cu deprinderiledirijorului lor. Aceştia trebuie săvadă cum fac eu mişcările şi să fiepregătiţi să mă urmeze.

— Câteva cuvinte pentru colegiidumneavoastră, de Ziua MuziciiMilitare?

În primul rând, vreau să le urez„La mulţi ani!” tuturor celor carepoartă pe umăr acest nobil semn dearmă, lira, şi profit de ocazie să dauun citat dintr-un celebru compozitor,Arnold Armstrong: „Muzicienii nu sepensionează, ci se opresc din cântatdoar atunci când muzica nu mai faceparte din ei”. Dar, în acelaşi timp,noi, muzicienii militari, trebuie săapreciem faptul că ne aflăm printrecei norocoşi, care au avut şansa de atransforma pasiunea în meserie. n

s-au orientat toţi spre muzică. Noiabordăm toate genurile muzicale, atâtîn cadrul activităţilor culturale pecare le desfăşurăm, cât şi în cadrulceremoniilor militare, iar vara cân-tăm în parcuri muzică de promenadă,special pentru astfel de activităţi.

— Se mai opresc oamenii pe aleisă asculte muzica militară?

Foarte mult, suntem chiar ceruţi!Am fost în Parcul Cişmigiu şi înParcul Carol I – ultima dată chiar deZiua Forţelor Terestre – şi am fostascultaţi cu plăcere, iar oameniine-au întrebat când mai venim, ne-auîntrebat de ce nu mai vine muzica

militară în parcuri şi de ce nu se maicontinuă tradiţia de a cânta în după-amiezele de duminică. Dar, se pare căvremurile pe care le trăim, cel puţinîn această perioadă, nu sunt tocmaifavorabile reînnodării acestei tradiţii.

— Cum vă simţiţi atunci când cân-taţi în foişorul din parc iar oameniise opresc să vă asculte?

Sentimentul este unic, atât pentrumine cât şi, cred, pentru instrumen -tiştii care evoluează în acel moment.Este, practic, o împlinire sufletească,deoarece se ştie, pentru artist nu con-tează atât de mult partea materială –cu toate că şi aceasta are rolul său,fiindcă încă se mai trăieşte cu bani înlumea de astăzi –, cât aplauzelepublicului, prin care acesta-şi expri-mă aprecierea pentru prestaţia noas-tră. Atunci te simţi împlinit, văzândcă munca ta are ecou însufletele celor din jur.

În ceea ce priveşteactivităţile cazone, careau strict specific militar(ceremonii sau defilări),îmi place să spun căarmata n-ar putea faceastfel de activităţi fărămuzica militară. Văimaginaţi cum ar arătadefilarea detaşamente-lor la finalul unei cere-monii, fără acompania-mentul muzicii militareşi fără onorul dat demuzica militară?

— Cât de mult repetaţi împreună,ca muzica militară să se comporte caun tot unitar?

Se repetă destul de mult... gândiţi-vă că eu dau toate comenzilestând cu spatele la instrumentişti şisunt sigur că ei răspund aşa cum tre-buie. Ori, aşa ceva se realizează dupămulte ore de antrenamente, de repe-tiţii. În plus, dovedeşte şi încredereape care o am în colectiv, în deprinde-rile pe care şi le-a format fiecareinstrumentist. În acele momente numai este loc pentru emoţii, fiindcăorice greşeală se vede iar un ceremo-nial, dacă nu iese bine, nu se mairepetă a doua oară. La noi nu se „tragduble” ca în cinematografie.

— În afara ceremoniilor militare,la ce alte activităţi a mai participatMuzica Militară a Diviziei 1 Infanterie„Dacica”?

Noi suntem o muzică mică, v-am spusla început, numărăm numai 20 de instru-mentişti, de aceea participarea noastră lafestivaluri şi chiar la ceremonii mai maria avut de suferit, pentru că ne-ar fi tre-buit cel puţin 30 de instrumentişti. Chiarşi atunci când a trebuit să participăm laceremonii militare a fost nevoie să ape-lăm, prin Serviciul muzici militare, la încă10 instrumentişti din cadrul MuziciiReprezentative a Ministerului ApărăriiNaţionale sau a Muzicii Militare aRegimentului 30 Gardă „Mihai Viteazul”,pentru a ne completa efectivul.

l Maiorul Daniel Florea, şeful Muzicii Militare a Diviziei 1 Infanterie „Dacica” | Foto: Ion Adrian Curiman

l Instrumentist | Foto: Ion Adrian Curiman

l Salutul şi defilarea Muzicii Militare a Diviziei 1 Infanterie„Dacica”

la sfârşitul ceremoniei militare şi religioase de repatriere a efectivelor Batalionului 2 Manevră din Afganistan, organizată la

diVizia 1 infantEriE


TRA DIŢ I I MILITAR E Ş I CU LTURĂdiVizia 1 infantEriE



adresat publicului şi concurenţilorurându-le „Bun venit!” în GarnizoanaCaracal. „Îmi exprim bucuria că, înaceşti ani, aţi avut amabilitatea sărăspundeţi invitaţiei noastre de a

participa la festivalul-concurs demuzică folk «Voci tinere», aflat la ceade a XII-a ediţie. Dorim să vă creămcondiţiile optime pentru exprimareartistică şi, în măsura posibilităţilor,alte facilităţi care să confere acestuifestival atributele educative şi cultu-ral-artistice cu rezonanţă naţională.”În acest sens, gazdele au pregătit,pentru dimineaţa celei de-a doua zile,vizite la Muzeul Romanaţiului, laTeatrul Naţional (o bijuterie arhitec-tonică datând din veacul trecut) şi laBiblioteca Centrală din Caracal.

Preşedintele juriului, domnulFlorin Teodorescu, i-a asigurat peparticipanţi că evaluarea concurenţi-lor se va realiza strict pe baza calită-ţilor interpretative ale acestora. „Este

o onoare pentru mine să fac partedin acest juriu şi, în acelaşi timp, să-lşi conduc cu demnitate şi cu obiecti-vitate. Vreau să-i felicit pe organiza-tori pentru perseverenţă; iată că am

ajuns la a XII-a ediţie şiremarc faptul că CerculMilitar Caracal estegazda uneia dintre celemai mari manifestări degen din ţară. Le spu-neam colegilor din juriucă am crescut cu«Cenaclul Flacăra» şi că,undeva, în inimă, esteun loc aparte pentrumuzica folk.”Preşedintele juriului amai adăugat că-şi doreş-te ca vocile concurenţi-lor prezenţi astăzi pescenă să rămână aşa

cum spune şi genericul festivalului:„Voci [veşnic] tinere”.

Caracalul şi-a trimis „artileria grea”

Primii care au urcat pe scenă aufost concurenţii buzoieni, cu grupul„Axymar”, condus de Nicolae Zota.Grupul s-a constituit în anul 2011,este compus din trei membri: CameliaRobea, Marin Sava şi Nicolae Zota, iarfestivalul „Voci tinere” reprezintăborna de debut în experienţa inter-pretativă. Pe scenă s-au prezentat cuo piesă în compoziţie proprie:„Ritual”, pe versuri de GheorgheIstrate, şi cu piesa Mădălinei Manole„A fost iubire”, transpusă în manieră

folk. Grupul buzoian, artistic vorbind,mi s-a părut a fi închegat, se cunoaştecă au cântat destul de mult timpîmpreună, iar vocea Cameliei Robea adat personalitate pieselor.

Constănţeanul George Covaci sedeclară a fi un ascultător fidel al sti-lului country dar şi a celor din zona„metalelor grele”, a rock-ului. Iubeştenatura şi animalele, lucru ce s-avăzut şi în cea de a doua piesă inter-pretată, un cântec de angajament,prin care autorul doreşte să aducă înfaţa publicului pericolul despăduririiRomâniei. „Copacul ucis”, o compozi-ţie proprie, chiar dacă unele versuriau mai şchiopătat, cred că s-a impusîn memoria publicului. Dar primapiesă pe care a interpretat-o constăn-ţeanul Gheorghe Covaci a fost cevade suflet, un „Bine-ai venit!” în lume,urat fiului său.

Roxana-Maria Păunescu a repre-zentat Caracalul în cadrul secţiuniisolişti. Debutul l-a avut în 2008 lafestivalul de folk din Piteşti şi are unmoto foarte interesant: „Ia ceea ce aişi fă ceea ce vrei!”. Ceea ce şi s-aîntâmplat pe scenă, pentru că a luatceea ce a avut – o voce bună şi chita-ra – şi a făcut ceea ce a vrut: a cântat.Piesele alese au fost „Copil hoinar” şi

E diţia din 2013 a reunit pe scena Cercului MilitarCaracal interpreţi şi grupuri de muzică folk dindouăsprezece Cercuri Militare din ţară: Bârlad,

Buzău, Caracal, Câmpulung Muscel, Constanţa, Curtea deArgeş, Huşi, Iaşi, Ploieşti şi Râmnicu Vâlcea. De la CerculMilitar Baia au venit soţii Hrovath, doi folkişti pasionaţi,prezenţi în juriu la numeroase ediţii ale festivalului. Dedata aceasta vor urca pe scenă, însă nu în calitate de con-curenţi, ci pentru a susţine un recital hors concours.

Festivalul este organizat pe două secţiuni: solişti şigrupuri folk, şi se va desfăşura pe durata a două zile.Concurenţii provin din rândurile colaboratorilor cercuri-lor militare, elevilor şi studenţilor din instituţiile militarede învăţământ, precum şi din alte structuri aleMinisterului Apărării Naţionale sau sistemului de siguran-ţă naţională, ordine publică şi apărare. Juriul este formatdin specialişti din Caracal, în persoana directoruluiCentrului Cultural „Radu Şerban”, Florin Teodorescu –

dumnealui fiind şi preşedintele juriului –, profesorulCiprian Stancu, de la Liceul Teoretic „Mihai Viteazul”,şeful Biroului tradiţii şi cultură militară din Statul Majoral Forţelor Terestre, colonel Ionel Ionaşcu şi ofiţerul deinformare şi relaţii publice al Şcolii de Aplicaţii pentruUnităţi Luptă, locotenent Andreea Ghiţă.

În prima zi de concurs au urcat pe scenă interpreţii cer-curilor militare din Buzău, Bârlad, Caracal şi Huşi. Publiculprezent în Sala de spectacole a Cercului Militar Caracal afost plăcut surprins de tehnica şi vocile interpreţilor.

Gong pentru prima zi de festivalA sunat gongul pentru prima zi de concurs a festivalu-

lui. La deschidere au urcat pe scenă comandantulBatalionului 1 Instrucţie „Olt”, locotenent-colonelulFlorian Ilinca, în calitate de gazdă, şi preşedintele juriului,domnul Florin Teodorescu, directorul Centrului Cultural„Radu Şerban” din Caracal. Locotenent-colonelul Ilinca s-a

l Grupul buzoian „Axymar”, condus de cantautorul Nicolae Zota | Foto: Dragoş Anghelache

l Roxana-Maria Păunescu, reprezentanta gazdelor la secţiunea solişti | Foto: Dragoş Anghelache

l Nicolae Zota, în calitate de interpret solist | Foto: Dragoş Anghelache

l Constănţeanul Gheorghe Covaci cu piesa în compoziţie proprie „Copacul ucis” | Foto: Dragoş Anghelache

fEStiValul dE muzică folK „Voci tinErE”




Festivalul-concurs de muzică folk „Voci tinere” a ajuns la a XII-a ediţie, ceea ce ne îndreptăţeşte să afirmăm că manifestarea a devenit o adevărată tradiţie cuemblema „Caracal”.

Muzică folk în capitala Romanaţiului




„Te iubesc atât de...”, pe versuri şimuzică de Alina Manole.

Buzăul a intrat din nou pe scenăcu Nicolae Zota, de această dată încalitate de interpret solist. Debutulinterpretativ al lui Nicolae Zota s-aprodus la festivalul „Poarta sărutu-lui” organizat la Târgu-Jiu în anul2006, iar în palmaresul său se înscriuun loc III şi premiul „Vali Sterian” laFestivalul „Om bun” din Bucureşti. Caşi la secţiunea grupuri, Nicolae Zota amizat pe compoziţii proprii:„Degeaba-mi spui”, pe versuri deHoria Băescu şi „Poiana cu narcise”,pe versuri de Sandu Ştefănescu. Încalitate de ascultător, parte a publi-cului, am fost impresionat de tehnicape care o are la chitară şi de voce.Muzica, de asemenea, cel puţin pen-tru „Poiana cu narcise”, a fost maimult decât inspirată.

Caracalul a urcat din nou pe scenăcu grupul „Mărgăritar”, care a trimis

un mesaj pentru public: „Încearcăsă-ţi urmezi întotdeauna inima şi săfaci ceea ce-ţi place”. Grupul„Mărgăritar” a făcut o încercare des-tul de curajoasă, transformând în rit-muri folk piesele „Vulturul” şi„Epilog” ale formaţiei „Vama Veche”.

Dragoş Tufă, un elev de 15 ani dinBârlad, m-a surprins cu o voce bineconturată. Stăpâneşte bine chitara iarpiesele alese au fost bifate din reper-toriul nemuritorului cenaclu„Flacăra”: „Cântec pentru prieteni” şi„Drumul spre lună”, pe versuri deAdrian Păunescu şi muzica TatianeiStepa. În afara faptului că cei doicompun acum în alte sfere, este dereţinut că festivalul de la Caracal afost pornit de acea inegalabilă TatianaStepa, aceasta fiind o vibraţie în pluspe coarda emoţională a publicului.

Caracalul şi-a trimis „artileria grea”pe scenă, în cadrul secţiunii solişti.Ovidiu Tudor Cârstea este absolvent al

liceului de artă „MarinSorescu” din Craiova,acum este student, şi esteprezent la toate manifes-taţiile din Oltenia careinclud şi muzica folk. Nuştiu ce i-aş putea reproşainterpretului pentru că,după cum am văzut, chi-tara nu are secrete pen-tru el, iar vocea îl ajutăpe măsură. La festivalul„Voci tinere” s-a prezen-tat cu două compoziţiiproprii: „Prea departe” şi„Ploaia grea”.

Interpreţii din grupul de la Huşine-au demonstrat că sunt dependenţide folk, aşa cum le spune şi numele:„Folk Addict”. Liderul grupului estedoamna Daniela Hagiu, care predăchitara la Cercul Militar din localitate,unde are şi un grup de aproape 20 deelevi, cu vârste cuprinse între 8 şi 19ani. La Caracal a venit împreună cuAdela Frunză, care are 10 ani şi esteîn clasa a III-a, şi cu Emilian Barbu, 13ani. Mesajul grupului pentru public afost: „Se spune că muzica este culturasufletului şi dorim ca melodiile inter-pretate de noi să ajungă la sufleteledumneavoastră”. Iar aceste melodii aufost „Mica ţiganiadă” a formaţiei„Phoenix”, pe versurile lui ŞerbanFoarţă şi Anderei Ujică, iar cea de adouă piesă cu care s-au prezentat înfestival a fost „Vânare de vânt”, întraducerea lui Florian Pitiş, muzicaBob Dylan.

Daniela Hagiu a urcat şi a douaoară pe scenă, în calitate de concu-rent solist, şi a interpretat „Pământuldeocamdată”, pe versurile lui AdrianPăunescu şi muzica lui Mircea Vintilă,iar cea de-a doua piesă a fost aleasă




l Grupul caracalean „Mărgăritar”, cu o transcripţie folk a pieselor „Vulturul” şi „Epilog” ale formaţiei „Vama Veche” | Foto: Dragoş Anghelache

l Ovidiu Tudor Cârstea, „artileria grea” a gazdelor | Foto: Dragoş Anghelache

l Dragoş Tufă, premiul II la secţiunea solişti | Foto: Dragoş Anghelache

DESCHIDE PAGINA FACEBOOK A„REVISTEI FORŢELOR TERESTRE”

DE PE TELEFONUL MOBIL!

INSTALEAZĂ-ŢI APLICAŢIA PENTRU CITIREA CODURILORRAPIDE ŞI FOTOGRAFIAZĂ

IMAGINEA. ÎN CÂTEVA SECUNDEVEI AJUNGE LA PAGINA

NOASTRĂ!

DE CE TREBUIE SĂ NE VEZIPAGINA DIN FACEBOOK?

PENTRU CĂ:

• AFLI DESPRE EVENIMENTELEDIN FORŢELE TERESTRE IME-DIAT CE ELE SE ÎNTÂMPLĂ.

• AFLI TOT CE SE PETRECE ÎN ACADEMIA FORŢELOR TERESTRE, ÎN COLEGIILE MILITARE LICEALE ŞI ÎNŞCOLI, PENTRU CĂ ŞTIRILE LOR APAR ŞI LA NOI.

• AFLI NOUTĂŢI DIN TEATRELEDE OPERAŢII, PENTRU CĂ SUNTEM ÎN LEGĂTURĂ CU PAGINILE SIMILARE ALE NATO,ISAF, SHAPE, IJC.

DESCHIDE PAGINA NOASTRĂ DINFACEBOOK ŞI COMENTEAZĂ!

SPUNE CE ÎŢI PLACE!

SPUNE CE NU-ŢI PLACE!

SPUNE-ŢI PĂREREA!

ŞTII SĂ-ŢI FOLOSEŞTIMOBILUL?

DE CE?

NU STA DE-O PARTE!

din repertoriul formaţiei „PasăreaColibri”: „Lanţul coliviilor”. O inter-pretare de excepţie care, cu siguranţăa fost remarcată de juriu.

Surprize la „Voci tinere”Sorţii au ales ca primul intrat pe

scenă în cea de a doua zi a concursu-lui să fie interpretul de la CerculMilitar Ploieşti, Cristinel Purice. Primaîntâlnire cu publicul a avut-o laFestivalul naţional de folk „Gil Ioniţă”din Oneşti, în anul 2008. La Caracal ainterpretat piesele „Cântecul florilorde dor”, în compoziţie proprie şi „Batla poarta ta”.

Grupul bârlădean „Desire” a fost adoua intrare în scenă. Cei trei compo-nenţi au surprins publicul prin inter-pretarea într-o manieră personală apiesei „Nunta” a legendarei formaţii„Phoenix” („Phoenix” a fost foartecântat la acest festival şi pe scenă şiîn culise) şi a piesei „Absent”, pemuzică şi versuri de Adrian Berindea.

Câmpulung Muscel a fost repre-zentat de grupul „Free Spirit”, prinValentin Rusu şi Petre Şimonescu. Auîncercat o combinaţie între chitara„rece” şi chitara electrică, dar tehnicale-a făcut probleme. Piesa „Dintr-ocafea” a formaţiei „Phoenix” a fostinterpretată într-o manieră de încer-care de punere la punct a chitareielectrice cu staţia de amplificare, aşacă grupul a decis ca cea de-a doua

piesă, „Despre dragoste” (compoziţieproprie), să fie interpretată în manie-ră clasică, la chitară „rece”, parteavocală fiind asigurată de cel ce ar fitrebuit să cânte la chitara electrică.

De la Câmpulung Muscel am făcutun salt (muzical) la Iaşi, prin inter-pretul Ştefan Andrei Ghelţu. El a alessă rămână, de asemenea, în „zonaPhoenix” prin melodiile „Întoarcere laOrient” a lui Mircea Baniciu şi„Nebunul cu ochii lui închişi”, pecare mai tinerii prezentatori au atri-buit-o formaţiei „Pasărea Colibri”.Noi, cei născuţi mai devreme, ştim căaceasta era una dintre piesele „inter-zise” ale fugarilor „Phoenix”.

Eleonora-Valentina Mănescu areprezentat Cercul Militar RâmnicuVâlcea şi a readus din nou, în sală,parfumul folkului de altădată cu celedouă piese „Noaptea marii beţii”, peversurile lui Adrian Păunescu şimuzica regretaţilor Doina şi AldeaTeodorovici (oare câţi îşi mai amin-tesc de cei doi basarabeni atât deîndrăgostiţi de ţara lor încât au tre-cut „dincolo” într-un accident cumari semne de întrebare?). Emoţiileînsă sunt prezente la orice vârstă şichiar şi pentru profesionişti, iar ladoamna Mănescu s-au simţit din plin,mai ales când a început cea de adoua piesă, „Imnul Europei de Est”,pe versurile aceluiaşi AdrianPăunescu şi muzica lui Cristian Buică.

Maria Teodora Nica, reprezentan-ta Cercului Militar Curtea de Argeş, aînchis cortina spectacolului cu piesele„Nciodată”, pe versurile lui AdrianPăunescu (de asemenea, foarte cântatîn această ediţie a festivalului) şimuzica de Octavian Bud, şi „Cât trăimpe acest pământ”, pe versuri deNicolae Dabija.

Premiile festivalului...Şi a venit clipa multaşteptată:

când concurenţii au rămas în sală iarjuriul a urcat pe scenă, pentru a-inominaliza pe cei mai buni dintreparticipanţi.

Premiul Statului Major al ForţelorTerestre a fost acordat interpreteiMaria Nica, reprezentanta CerculuiMilitar Curtea de Argeş.

La secţiunea „interpreţi solişti”,locul al III-lea a fost ocupat deGeorge Covaci, din Constanţa, loculal II-lea de către Răzvan Tufă dinBârlad, iar pe primul loc s-a clasat,aşa cum era de aşteptat, OvidiuCârstea din Caracal.

La secţiunea grupuri, surpriza ceamai mare a constituit-o grupul„Desire” din Bârlad care, la prima par-ticipare, a urcat pe prima treaptă apodiumului. Pe locul al II-lea s-a clasatgrupul „Aximar” din Buzău, iar loculal treilea a fost ocupat de grupul „FolkAddict” din Huşi, şi ei, de asemenea, laprima prezenţă în festival. n

l Surpriza festivalului, grupul „Desire” din Bârlad, clasat pe primul loc, la prima participare în festival | Foto: Dragoş Anghelache





Pe timpul cât juriul a deliberat, publicul a avut parte de reprezentaţii în afară de concurs, dând astfel posibilitatea „greilor” să urce pe scenă, precum grupul„Clasic” din Baia Mare, format din Diana şi Ioan Horvath.

„Veteranii” festivalului au urcat pe scenă

C ei doi s-au cunoscut în anii '80, când Diana – deprofesie asistentă – participa la „CântareaRomâniei” în cadrul corului spitalului din

Sighetul Marmaţiei, iar Ioan era chitarist într-o trupă rock.De atunci au format un grup şi pe scenă şi în viaţă, iar chi-tara şi muzica folk este unul dintre ingredientele principaleale căsniciei lor. Pentru ei, „Voci tinere” este festivalul desuflet. Au urcat pe scenă în vremurile când Tatiana Stepaera în juriu, apoi ei înşişi au făcut parte din juriu şi au eva-luat alţi concurenţi. S-a văzut din prima că în faţa publicu-lui au apărut doi profesionişti: au ştiut să comunice cu salacare, în cele din urmă, a devenit parte a spectacolului şi auabordat genul folk atât la modul clasic, cât şi prin prismaritmurilor reggae ori a prelucrărilor folclorice maramureşe-ne. Înainte de a intra pe scenă, membrii grupu lui „Clasic”au găsit câteva minute pentru un interviu.

— Prima întrebare cred că este uşor de intuit: în ceîmprejurări v-aţi întâlnit şi cum v-a venit ideea să formaţiun grup folk?

— Este o poveste veche, din anii '80 – spune IoanHorvath-Bugheşiu. Dacă vă mai amintiţi, în acele vremuriîntreprinderile şi chiar unităţile militare aveau brigăzileartistice cu care participau la „Cântarea României”. Într-unastfel de context ne-am întâlnit şi am rămas împreună.

— El cânta într-o trupă rock, în localitatea lui de başti-nă, Sighetul Marmaţiei – detaliază Diana Horvath-Bugheşiu– iar eu ajunsesem să lucrez acolo prin repartiţie, meseriamea de bază fiind asistent medical, şi cântam în brigadaartistică a spitalului. S-a întâmplat ca trupa lui să neacompanieze la „Cântarea României” şi se pare că acelmoment a fost hotărâtor. În momentul în care ne-am dusla faza naţională a festivalului, s-a aşezat lângă mine înautocar şi şi-a pus mâna pe după umărul meu... colegii luide trupă obişnuiau să glumească cu noi spunând: „Şi-apus mâna pe după umărul ei şi acolo a rămas!”.

— Şi cum aţi ajuns de la Sighet la Baia Mare?— Păi, în primul rând eu sunt din Baia Mare – răspun-

de Diana – iar Sighetul, din păcate, a devenit dupăRevoluţie „oraşul în care nu se întâmplă nimic”. DarSighetul a fost un oraş cultural, în primul rând – comple-tează Ioan Horvath-Bugheşiu. Foarte mulţi oameni devaloare au pornit de-acolo. Apoi, am ales să mergem laBaia Mare pentru că acolo am văzut un viitor mai bunpentru copilul nostru – continuă Diana Horvath-Bugheşiu.Aşa a ajuns şi el să facă parte din fanfara militară a uneiadintre unităţile de-acolo şi, printre picături, ne-am pregă-tit şi muzical.



TRADIŢ I I MILITAR E Ş I CUL TURĂ

l Grupul folk băimărean „Clasic” | Foto: Dragoş Anghelache

TRADIŢ I I MILITAR E Ş I CUL TURĂfEStiValul dE muzică folK „Voci tinErE”


E ste pentru prima dată când participă laacest festival şi a avut curaj, fiindcăgrupul cu care a concurat este compus

din doi elevi: o fetiţă în clasa a treia şi un băiatîn clasa a şasea.

Băiatul, Emilian Răzvan Barbu, cântă la chita-ră din clasa I şi timpul dedicat chitarei nu sesuprapune peste cel destinat învăţăturii, fiindcă„repetiţiile” le face şi acasă, de câte ori vrea săcânte la chitară. Are chiar şi un cântec de suflet,„Vânare de vânt” al lui Bob Dylan, cu care, dealtfel, s-a şi prezentat în festival, iar pe locul aldoilea în ierarhia personală este „Ploaia care vaveni”, al formaţiei „Pasărea Colibri”.

Bianca a început să cânte la chitară cu patruani în urmă, la grădiniţă. N-ar putea spune de ceeste atât de deosebită chitara faţă de alte instru-mente: „Pot să spun doar atât, că îmi place”. Colegii declasă o mai roagă să cânte şi chiar are un cântec preferat:„Şcoala din inima mea”. Totuşi, n-ar putea spune că folkuleste o pasiune; ar cânta orice, „numai să fie la chitară”.

După această introducere, a venit rândul doamneiDaniela Hagiu să ne spună mai multe despre grupul „FolkAddict” din Huşi.

— Cum s-a format grupul folk cu care aţi concurat astăzi?— L-am format în decursul câtorva ani, cred că înce-

pând cu 2008-2009. Îmi veneau elevi la chitară, am văzutcă unii dintre ei au talent şi chiar atunci ne-am hotărât săformăm un grup cu care participăm la spectacolele orga-nizate de „Zilele Huşiului”, precum şi la spectacolele de laCercul Militar care au loc săptămânal, în cadrul „Joiei cul-turale huşene”.

— Huşenii sunt receptivi, aveţi public?— Sigur că da! În primul rând sunt cei care vin să

însoţească participanţii, dar vin şi persoane care află despectacole. Deocamdată nu prea ştiu despre serile noastre

culturale de joi pentru că nu le organizăm decât de anultrecut şi încă nu sunt foarte bine mediatizate la nivellocal. Însă, dacă este o sărbătoare mai importantă, seadună destul de mulţi.

— Cum vi se pare festivalul „Voci tinere”, ţinândseama că sunteţi la prima participare?

— Este foarte bine organizat, sonorizarea este foartebună, concurenţii sunt foarte bine pregătiţi, iar gazdelesunt primitoare.

— După acest festival, intenţionaţi să mai participaţicu grupul „Folk Addict” şi la alte manifestări culturale?

— Bineînţeles, dacă se va ivi ocazia să mergem şi înalte părţi, noi suntem deschişi. Dar o să ne continuămactivitatea ca şi până acum, pentru că noi suntem destulde mulţi. În seara aceasta am fost numai eu cu cei doicopii pentru că regulamentul impune un număr maxim depatru persoane în grup. Dar la Huşi suntem destul demulţi, grupul nostru numără 22 de membri. Cel mai miccopil din grup – cel care cântă deja în grup, nu copiii carevin să înveţe chitara la Cercul Militar – este în clasa I, esteo fetiţă în vârstă de opt ani. n

„Dependenţii de folk”, pe podiumul festivalului

Grupul „Folk Addict” a reprezentat Cercul Militar din Huşi, având ca lider pedoamna profesoară Daniela Hagiu. Acolo predă chitara şi a format un grup decopii şi tineri cu vârste cuprinse între 8 şi 19 ani.


— Am început să cântăm câţivaani în bucătărie – povesteşte IoanHorvath-Bugheşiu – şi când am consi-derat că putem ieşi şi pe scenă amfăcut şi pasul acesta.

— Sigur că a fost destul de aven-turoasă naşterea grupului folk pentrucă el era de formare rock, eu eram deformare actoricească şi niciodatănu-mi propusesem să cânt. Visul meuera actoria şi mă pregăteam la ŞcoalaPopulară de Arte. Dar, mai întâine-am format copilul, care A FOST unpianist foarte bun, dar acum i-a tre-cut, şi după ce l-am lansat pe el „peorbită” am zis că cea mai bună com-binaţie între poezie, care era dragos-tea mea, şi muzică este muzica folk.Dacă stăm să ne gândim, şi baladelerock sunt acolo, la limită. Aşa amajuns să cântăm folk, însă să ştiţi că afost destul de dificil să găsim o„plajă” comună. Dar rezultatul final afost unul fericit, pentru că asta ne dăamprenta personală, identitatea cagrup în sfera muzicii folk.

— Şi unde a fost primul pas făcutîn afara bucătăriei?

— De prin 1998 am început săparticipăm la festivaluri, spune IoanHorvath-Bugheşiu. Participam la astfelde activităţi culturale pentru că trebu-ia să ne facem un palmares luând pre-mii acolo, dar nu acestea ne-au lansat.Primul a fost „Floare de ger” de laCalafat, apoi, în anul următor, în1999, am participat la toate festivalu-rile, unde am luat peste tot marelepremiu, mai puţin la „Om bun”, undeam picat la preselecţie. Apoi am spuscă este timpul să renunţăm la festiva-luri pentru că exista pericolul săintrăm în categoria „concurenţilor deprofesie” – noi le spunem „concuren-ţii de serviciu” – care participă pestetot.

— Este un nivel – completeazăDiana Horvath-Bugişiu – peste care,dacă treci, este incorect să mai con-curezi pentru că-ţi surclasezi colegiităi, majoritatea începători. Sigur, şicompetiţia este necesară, în oricedomeniu, pentru că duce la dorinţade autodepăşire, dar trebuie să lupţicu ceilalţi de pe picior de egalitate.

Am ajuns să ne administrăm carierasinguri – spune Diana Horvath-Bugheşiu – ceea ce este foarte greu.Pentru că este dificil să mergi să-ţioferi serviciile ca artist. Dacă n-ai pecineva care să te reprezinte, ajungi înunele ipostaze penibile. Dar trebuiesă înveţi ca în astfel de cazuri să-ţilaşi bunul simţ de-o parte, să-ţi ieiinima în dinţi şi să te duci să ceriprezenţa ta, pentru că n-au cum să tecunoască toţi dacă nu ieşi.

— Şi cum s-a produs trecerea depe scenă în sală, din postura de con-curent, în cea de membru al juriului?

— Aici, la Caracal, am fost... numai ştiu câte ediţii. Cred că din 2002până în 2007. La prima ediţie n-amfăcut parte din juriu. Acesta este şimotivul pentru care am venit să susţi-nem recitalul, fiindcă ţinem foartemult la acest festival, fiind singuramanifestare de acest gen dinMinisterul Apărării Naţionale. Mă referla muzica folk. Deja festivalul are unbrand. Am acasă o arhivă cu înregis-trările galelor de la fiecare ediţie.

— Deci aveţi posibilitatea să faceţiunele comparaţii. Cum vedeţi evolu-ţia în timp a festivalului?

— A crescut, fără discuţie! – afir-mă Diana Horvath-Bugheşiu. Dar, înacest an, a luat-o, practic, de la în -ceput. Genul acesta de „bătălii” suntfoarte uşor de pornit, cu entuziasmrealizezi ceva, este foarte greu să lemenţii, însă este teribil de uşor să lepierzi. Şi, odată pierdut – la festivalmă refer –, reluarea lui este mult maigrea. Nu poţi judeca o primă ediţie,chiar şi după o pauză de numai unan. Nu cred că trebuie să se facă ocomparaţie cu ceea ce a fost. A avut oevoluţie în crescendo şi le dorim dintot sufletul noilor organizatori – cutoată aprecierea că au avut curajul şinebunia asta frumoasă să nu lase fes-tivalul să piară – deci le dorim ca săajungă cel puţin la nivelul la care afost înainte şi să meargă mai departe.

Ce pot să vă spun cu siguranţăeste că mă mândream cu două lucrurila acest festival – pentru că noi, tre-când prin mai multe festivaluri, am

avut termen de comparaţie. O datăpentru că era printre puţinele festiva-luri corecte din punctul de vedere aljurizării. Fără niciun fel de implicaţiidin afară, fără niciun fel de presiuniasupra juriului. Al doilea lucru cucare mă mândresc foarte tare este cătoţi premianţii din ediţiile trecute auconfirmat: Bogdan Grosu, AlinaAmon, fraţii Baldovin – acum numaiJul Baldovin, pentru că fratele celălalteste balerin –, Nicu Zota, CristianCorcioveanu... Se pare că de la fiecareediţie, cel puţin unul dintre premianţia confirmat mai departe.

— Dacă o să căutaţi în Internet –completează Ioan Horvath-Bugheşiu – osă vedeţi că aceşti oameni participă laspectacole destul de serioase, deci hotă-rârea juriului s-a confirmat în timp.

— Acum încerc să închid cercul:concurent la festival, juriu la festivalşi, din câte discutam cu trei ani înurmă... va urma şi postura de organi-zator al unui festival? Este vorba degândul dumneavoastră de a organiza,la Baia Mare, un festival de muzicăclasică.

— Mi-ar fi plăcut să facem şi noiun festival folk la Baia Mare dar nuavea rost, pentru că deja îl avem peacesta la Caracal – răspunde IoanHorvath-Bugheşiu, aşa că m-am gânditla chitara clasică, fiindcă este cevainedit şi, în acelaşi timp, elegant.Conduc, totuşi, un festival de muzicăfolk la Baia Mare, dar pe parte civilă,şi se numeşte „Noaptea menestreli-lor”, însă am ţinut să nu fie un festi-val-concurs. Chemăm foarte mulţiinterpreţi, majoritatea din under-ground, pentru că vrem să-i promo-văm pe cei tineri. Încercăm să stimu-lăm prietenia dintre noi pentru căconcurenţa este atât de mare şi atâtde dură, încât nu este nevoie să o maialimentăm şi noi cu încă un concurs.

Dar să revin la festivalul pe caredorim să-l pornim. Trebuie să amacordul garnizoanei pentru acest lucruşi sper să conving şi Primăria să seimplice în organizare, pentru că avemun primar tânăr, care susţine activită-ţile culturale, şi se întâmplă multelucruri frumoase acolo. Mi-aş dori ca




l Grupul huşean „Folk Addict” | Foto: Dragoş Anghelache

D eschiderea a avut loc vineri, 12 iulie, când încalitate de gazde ale festivalului, cei mai tinerimembri ai Ansamblului folcloric „Doiniţa” au

susţinut un spectacol cu totul deosebit, în care au prezen-tat, pe lângă jocurile şi cântecele populare culese din dife-rite zone folclorice, şi două obiceiuri străbune (aducereacununii grâului ca la Ocniţa, obicei de nuntă).

Atât prin graiul specific dar mai ales prin costumelelor populare de o frumuseţe cum rar îţi este dat să vezi,tinerii interpreţi au adus în faţa publicului prezent laspectacol farmecul sărbătorilor de odinioară şi ne-au ofe-rit un motiv în plus de a fi mândri că suntem români şi căducem mai departe zestrea lăsată de străbunii noştri.

Toate acestea au fost posibile datorită inimoşilor coor-donatori ai ansamblului „Doiniţa” al Cercului Militar dinBistriţa, Cornelia Ardelean Archiudean şi FlorentinArchiudean care, încă de la înfiinţarea acestui grup folclo-ric vocal în 2002, au fost sprijiniţi în permanenţă de con-ducerea Brigăzii 81 Mecanizate „General Grigore Bălan”.

Aşa cum era şi firesc, nu putea să lipsească din cadrulFestivalului cântecului şi dansului popular „La Oglindă”parada portului popular al formaţiilor artistice prezentela manifestare, iar pietonalul „Liviu Rebreanu” a fost loculcel mai potrivit pentru ca publicul să poată admira, în adoua zi a festivalului, frumoasele costume scoase parcădin lada de zestre a bunicii.

Cele unsprezece formaţii reprezentândCercurile Militare din Baia Mare, Mediaş, Iaşi,Buzău, Oradea, Tulcea, Sfântu Gheorghe,Ploieşti, Galaţi, Zalău şi Bistriţa au păşit mândreprin centrul oraşului Bistriţa pe ritmuri demuzică tradiţională, specifică zonelor folcloricepe care le reprezintă.

Deschiderea oficială a celei de-a IV-a ediţii afestivalului a fost făcută de comandantulBrigăzii 81 Mecanizate, general de brigadă DanFlorin Grecu, care cu mândrie a afirmat că„manifestarea a devenit tradiţională la nivelulMinisterului Apărării Naţionale. Cei peste 150de participanţi, în marea majoritate a lor tineridar şi mai puţin tineri, au răspuns invitaţieiorganizatorilor, unii doar din dragostea pentrufolclor şi pentru arta populară românească, iaralţii au venit în calitate de adevărate personali-tăţi ale vieţii culturale - aşa cum este şeful

Cercului Militar din Ploieşti, Nicolae Vicol. Ne bucurăm că,an de an, mai mulţi tineri participă la aceste activităţi,contribuind alături de îndrumătorii lor la păstrarea tradi-ţiei populare şi, de ce să nu fim sinceri, la păstrarea fiinţeinaţionale, deoarece folclorul este parte din viaţa şi dinistoria noastră.”

Parada porturilor populare a fost urmată de un scurtspectacol al formaţiilor de dansatori şi solişti, care audorit să încânte publicul prezent în număr mare.

Seara zilei de 13 iulie a fost rezervată galei folcloruluiromânesc din cadrul Festivalului cântecului şi dansuluipopular „La Oglindă”.

Pietonalul „Liviu Rebreanu” a răsunat din nou de fru-moasele cântece populare din cele unsprezece zone folclo-rice Baia Mare, Mediaş, Iaşi, Buzău, Oradea, Tulcea,Sfântu Gheorghe, Ploieşti, Galaţi, Zalău şi Bistriţa, iar dan-surile tradiţionale jucate cu multă dăruire de trupele par-ticipante la festival au smuls ropote de aplauze.

Nu trebuie scăpat din vedere faptul că publicul bistri-ţean este un foarte bun cunoscător dar şi un iubitor defolclor, iar aplauzele prelungite au întărit convingerileorganizatorilor că festivalul s-a ridicat la un înalt nivel,atingându-şi în acest fel scopul de a promova şi în acelaşitimp a păstra, prin intermediul Cercurilor Militare de peîntreg teritoriul ţării, tradiţiile străbune din cât mai multezone folclorice. n

„La oglindă” —un festival de tradiţie

Ca în fiecare an, Cercul Militar din Bistriţa a găzduit Festivalul cântecului şi dansului popular „La Oglindă”.




fEStiValul cÂntEcului Şi danSului popular „la oGlindă”

l Deschiderea festivalului începe, întotdeauna, cu o paradă pe pietonalul „Liviu Rebreanu” | Foto: Ion Adrian Curiman

• Foto: Ion Adrian Curiman

udate de sângele eroilor” – general de bri-gadă (rft) Vasile-Ionel Heredea, preşedinteal ANCMRR, filiala Arad – „SemnificaţiileAnului Internaţional al Păcii 2014” – colo-nel (r) Grosu Nicolae, ANCMRR filiala Cluj–, „Cinstirea eroilor pe plaiurile arădene”– Adrian Ţolea, vicepreşedinteleConsiliului Judeţean Arad –, „Obligaţia deonoare a autorităţilor de a păstra neştirbi-tă amintirea eroilor” – Radu Stoian, sub-prefect Arad –, „Armata continuă tradiţiileglorioase ale eroilor Detaşamentului<Păuliş>” – locotenent-colonel DanielNovac, comandantul Batalionului 185Sprijin Logistic), „Aportul populaţiei civilela ducerea acţiunilor de luptă şi la cinsti-rea memoriei eroilor neamului” – PetruNicoară, primarul localităţii Păuliş –,„Jertfa eroilor şi nemurirea lor în aminti-rea oamenilor şi a Bisericii” – preot IoanJidoi, parohia Radna şi preot GheorgheRusu, parohia Păuliş.

În acordurile emoţionante ale„Imnului Eroilor” au fost depuse coroanede flori din partea: ANVR, ANCMRR, filia-lele Arad, Mureş, Timiş şi subfilialaLipova, Asociaţia Naţională „CultulEroilor”, filiala Arad, Brigada 18Infanterie „Banat”, Batalionul 191Infanterie „Colonel Radu Golescu”,Centrul Militar Zonal Timiş, CentrulMilitar Judeţean Arad, autorităţi locale şijudeţene, instituţii din sistemul naţionalde apărare, siguranţă şi ordine publică,partide politice. Defilarea Drapelului,Gărzii de Onoare şi Muzicii Militare aîncheiat o înălţătoare festivitate dedicatăeroilor Detaşamentului „Păuliş”.

A doua zi, puţinii veterani nonagenariveniţi la comemorare au parcurs, însoţiţide militari activi şi în rezervă, un „drumal amintirilor şi eroismului” prin locurilebătăliilor purtate în urmă cu 69 de ani.Am remarcat un om cu tâmplele albe,care lăcrima în timp ce punea un buchetde flori lângă o cruce de pe câmpulPăulişului. Era inginerul Mircea Fătu dinPiatra Neamţ, nepotul căpitanului-erouIoan Fătu, comandantul Companiei a 4-adin „Detaşamentul Păuliş”, căzut cu armaîn mână în data de 15 septembrie 1944,alături de alte zeci de camarazi, împreunăcu care a ţinut piept puhoiului horthyst.

Dumnezeu să-i odihnească în pace peeroi şi să le dea sănătate şi ani mulţicamarazilor lor rămaşi în viaţă! n



dEtaŞamEntul „păuliŞ”

În amintirea eroilor căzuţi în pusta şi pe dealu-rile Păulişului în septembrie 1944, în zilelede sâmbătă 21 şi duminică 22 septembrie

2013 au avut loc la Lipova şi la Păuliş ample manifestărimilitare şi religioase dedicate comemorării a 69 de ani dela luptele purtate de tinerii elevi şi soldaţi ai eroiculuiDetaşament „Păuliş”.

Ceremoniile au început cu o slujbă religioasă şi cudepuneri de coroane la Monumentul eroilor din cazarmaRadna-Lipova, urmate de o procesiune la „CimitirulEroilor” din Radna şi o slujbă de pomenire la BisericaOrtodoxă din Păuliş. Cu această ocazie, au fost lansatedouă cărţi dedicate celor care şi-au servit ţara cu arma înmână, eroi sau veterani de război: „Şi-au dat viaţa pentrueliberarea Transilvaniei - 1944”, autori: general de briga-dă (r) dr. Constantin Ucrain, colonel (r) Sandu

Martinescu şi „Războiul trăit”, autor prof. Ioan ValeriuTuleu. Punctul culminant al comemorării a avut loc laimpozantul monument al eroilor Detaşamentului „Păuliş”de pe DN 7, între Arad şi Lipova, unde IPS Timotei, arhie-piscopul Aradului, în fruntea unui sobor de preoţi civilişi militari, a săvârşit slujba de pomenire a eroilor, rostindcu mare emoţie numele celor căzuţi, nume înscrise pepiatra de granit a monumentului.

În alocuţiunile care au urmat a fost evidenţiat erois-mul ostaşilor căzuţi în războaiele pentru apărarea patriei– general-locotenent (rtr.) Constantin Didulescu, veterande război şi vicepreşedinte al ANVR) – „Jertfa elevilor şisoldaţilor din Detaşamentul <Păuliş> în lupta cu invadato-rii” – colonel (rtr) Ion Gherase, veteran de război şi pre-şedinte al ANVR, Secţiunea Detaşamentul „Păuliş”),„Onoarea şi responsabilitatea de a fi militar în slujbapatriei române, în activitate sau în rezervă, pe plaiurile

Cinstire eroilorDetaşamentului „Păuliş”

În amintirea eroilor căzuţi în pusta şi pe dealurile Păulişului în septembrie 1944,în zilele de 21 şi 22 septembrie 2013 au avut loc la Lipova şi la Păuliş amplemanifestări militare şi religioase dedicate comemorării a 69 de ani de la luptelepurtate de tinerii elevi şi soldaţi ai eroicului Detaşament „Păuliş”.

Maior (r) Dorin OCNERIU



dEtaŞamEntul „păuliŞ”

l Defilează Garda de Onoare constituită pentru ceremonia de comemorare a eroilor din Detaşamentul „Păuliş” | Foto: Dan Mircea

l Oficierea slujbei religioase în cazarma Batalionului 185 Sprijin Logistic | Foto: Dan Mircea

l Ceremonialul depunerii coroanelor de flori în cazarma Batalionului185 Sprijin Logistic| Foto: Dan Mircea

l Flacăra eternităţii la monumentul ridicat în memoria eroilor din Detaşamentul „Păuliş” | Foto: Dan Mircea

l Prezent şi viitor la monumentul ridicat în memoria eroilordin Detaşamentul „Păuliş” | Foto: Dan Mircea

l Oficierea serviciului religios la Monumentul eroilor din Detaşamentul „Păuliş” | Foto: Dan Mircea

l Monumentul ridicat în memoriaeroilor din Detaşamentul „Păuliş”| Foto: Dan Mircea

P aharnicii, rudele Irinei şi-a lui Toader, au îmbiatnuntaşii cu băutură. Lelea Ioană a Lalului şiIlişca Florii au adus mâncarea. S-a băut şi s-a

mâncat... Treptat, limbile au început să se dezlege. Cândtoţi au terminat de mâncat, mesele au fost scoase, rămâ-nând doar masa mirilor. Şi, aşa cum era tradiţia, s-a început cu jocul miresei. Nănaşii au cerut două blide pen-tru bani. Apoi stegarul, Gavrilă a Petrii de la Jgheaburi, ajucat-o primul pe mireasă. A pus un teanc de bancnote înblid. Mamă-sa, în timp ce el juca cu mireasa, a pus ocergă. Nedumerită am întrebat-o pe mama:

— Hăi ma'! De ce o pus mama lu' Gavrilă cerga?— Aşe-i obiceiu'. Stegaru' joacă primu' mnireasa. Iel îi

cel mai important după mnire dintre nuntaşi. Treb'e săpună bani mai mulţ', să se ştie, cine să încumetă a jucamnireasa, treb'e să plătească. Aşe s-o pomenit, mama ste-garului să pună şi ie oareşce...

Apoi feciorii au fost invitaţi cu strigături, de către sta-roste, să joace mireasa:

„Haideţ' şî jucaţ' mnireasaNu vă tăt codiţî atâta!Vedeţ' ce mândru-i gătată?!Mnireasa treb'e jucată.Aţ' băut şi aţ' mâncatMnireasa nu aţ jucat.”

Din neguri de timp uitate (6)Înainte de a se aşeza la masă, nuntaşii şi mirii au înconjurat mesele de trei ori,închipuind astfel un cerc magic, care avea să-i ferească de rele în căsnicie. Apoimirii, nănaşii, druştele şi stegarul s-au aşezat în fruntea mesei, pe urmă s-au aşezat ceilalţi nuntaşi.

Rozalia MUREŞANhttp://rolia2012.wordpress.com



proză Scurtă

Jocul a început cu greu. Ceteraşii,trăgând arcuşul pe o strună, îndem-nară feciorii la joc:

„Cine n-o juca mnireasaLa vară nu-i taie coasa.Cine nu ştie juca,Mai bine-ar mere-a săpa,Cu mnireasa-l vede satu'Pa ogor îl vede dracu'!”

Treptat, feciorii au început săjoace mireasa. Apoi ceteraşii au cân-tat învârtita pentru nănaşi. Pătru' lu'Bălin, nănaşul, a luat nănaşele la jocîmpreună cu mireasa, ca să nu sesupere niciuna. Învârtind câte trei-patru femei odată, în vreme ce de lamese se comenta la adresa lui şi amirelui:

— Cam greu lu' bdetu' Pătru săjoace atâtea odată!

— I-o hi greu, da' n-are ce să facă,dacă i-o trăbuit să hie nănaş...

— Ap'i cine-ai hi vrut sa hienănas? Ţ'-a hi ciudă că nu v-o chematpă voi?!!!

— Aş, ciudă! Cu ce amaru' nost' sănănăşim? ... nu suntem noi de astăziţă!!!

— Ia'n taci, că zine mnirele să-şirăscumpere mnireasa. Ia'n să văd câţibani pune?

— Stegaru-i hunsfut, nu dă mni-reasa pă dejaba, cât o hi Toa' demnire...

— Nu-i mulţămnit la bani! Aşămnireasă faină nu să dă pă baniputâni...

— Pune măi Toa' în talger, puneca să sune... Scoate din jeb. Pune tăţibanii de vrei să-ţ' joci mnireasa!

Au râs şi glumit, apoi Toader ajucat cu Irina învârtita şi tropotita pânăau obosit. De acum Irina este a lui.

După jocul miresei, s-a jucat băr-bătescul şi tropotita. Au jucat numaibărbaţii. Apoi a început învârtita. Întimpul jocului feciorii strigând aucreat o atmosferă şi mai veselă, cân-tând în ritmul ceterii:

„ Mândra pe care-o jocDăie-i Dumnezău nărocŞi-o ţie cu sănătate,Că-i bugăt de lată-n spate.”

„Zadea mândrii dinainteM-o-nnebunit la minte,Da şi ceie dinnapoiNebuni-ne-a p-amândoi.”„Mariţă de peste apă,Joacă, c-a lucra nu-ţ' place,Cânepa nu o ştii toarce.”

„As juca mă' Vasali'Da' ţi-s legaţi cioarecii?Io mă tem că ţ-or pticaŞi numa' mi-mptedica.”

Obosiţi de atâta joc, au pus la locmesele şi a-nceput iar ospăţul. IoanaLalului şi Ilişca, socăciţele, cu poaleleprinse-n brâu, au adus pe tavă câte ogăină de nuntă. Găini înstruţate cuverdeaţă, fâşii de hârtie colorată şi oţigară-n cioc. Găinile erau un darpentru nănaşi din partea gazdelor. Întimp ce aduceau găina, între socăciţe,nănaşi şi nuntaşi, a-nceput un dialog:

„Frunză verde şi-un sansiuFaceţi-mi loc c-amu ziu,Faceţi-mi loc cât mai bineSă nu ptic pă oricine.Să nu ptic pă nănaşu,Să hiu de ruşine amu.Că io zin cu găina,Să i-o dau la nănaşa.Aduc găină-nstruţată,Că de mult o tăt aşteptă.Nici întină, doar sustinăCă-i cu gându' la găină.La găina ciupilităCe cu bani trebe plătită.”

„Găina asta de nuntăTare bine o fo' ţânută,Tăt cu grâu din cel ales,Nu cu pleavă de ovăz.”

„Nanaşă n-o asculta.Găina ce-o are-n mânăO pterit de-o săptămână.Şi-o-nstruţat-o numa-aşaŞi vre' să te păcălea'!”

„Socăciţă, a bătranăCând ai lucrat cu găină,Pă mânuri nu te-ai spălat;Du-te-n vale, la fântână,Şi spală-te-o săptămână!”

„Nici un bai, nănaşă mare,Că nu-ţ' place dumnitale,Cauţi zină la gaină,Să ramâi cu punga plină.Da-oi dară, la nănaşEl mi-o da şi aldămaş.Nănaş, cată de parale,Găina-i a dumnitale.”

„Haida' cu găina-ncoace,Şi-oi vede dacă îmi place!Deşi-i fain înstruţată,Nici îi friptă, nici îi heartă!Mai bine prinde-o de guşăŞ-o aruncă după uşă.”

„Până-n casă de la şurăO bătut mereu din gură:Să scoată nănaşa o sută,Că-i aduce carne multă;Şi nu vede că-i de zină,Carne nu-i pă-a ei găină,I-o mai rămas nişte oasă,Le-o-nvârtit-n poptiroaşă,Capu' i l-o mai lăsat,Cu clonţu-n sus rădicatŞi i-o pus ţâglare-n gură –Că o dohănit-n şură!”

„Ziceti nănaşi, câte-ţi vre',Gură slobodă-i şi-a me'.De nu aveţ' nănaşi bani,Dăm găina la ţâgani,Că ţâganii-abdie aşteaptăS-o mânânce şi neseartă.”

Au continuat negocierea în glumă,până când nănaşii au cumpărat găini-le, banii pe ele fiind puşi în blid.Apoi socăciţele au adus din nou pemese platouri cu mâncare.

Spre dimineaţă aveam ochii câr-piţi de somn şi oboseală. În ciudainsistenţelor mamei şi-a tatei să măduc la culcare, rezistasem stoic, nuvoisem să pierd nimic. Descoperisemo altă faţă a satului. Un alt înţeles.Totul avea un rost. Strigăturile,jocul... întreg ritualul, erau... ca otaină care se cerea desluşită. Aurmat apoi schimbarea cununiimiresei, cu baticul. Stegarul a adussteagul. Nănaşele i-au pus pe rândIrinei, pe cap, baticul. În acest timpdruştele i-au strigat:



proză Scurtă

l Mănăstirea Bârsana, Maramureş | Foto: http://www.blogprinvizor.ro/2008/10/13/manastirea-barsana-maramures/

— Fost-ai la Tilica de când ş-ofăcut casa ceie nouă? Auz' tu, o fomusai să hie mai alfel decât restu'lumnii, de parcă n-ar hi...

— N-am fo' ...— Lăudăm pă Isus! – salută Ionul

Tilichii, trecând-.— În veci amin, mă Ioa', da' de

unde zii aşe mohorât?— ...— Lasă-l în plata Domnului, nu-ţ'

răcî gura, că aşe îi din născare, n-areiel nici o zină.

Lelea Palagă, nevastă-sa, era cu uncap mai înaltă decât el, tăcută şi veş-nic cu lacrimi în ochi. Aveau o fată,Maria, ce-mi era colegă de clasa. Îndrum spre şcoală intram adeseori pela ea şi mergeam împreună. Uneori oajutam la citit şi socotit, m-a pusdoamna Onica, învăţătoarea, să o ajut.

— Ilinca să faci bine să o ajuţi dincând în când pe Maria! Treci pe la eaîn drum spre şcoală, să repetaţiîmpreună lecţiile, faci o faptă bună înloc să pierzi vremea teleleu pedealuri.

— Bine, doamnă învăţătoare.Numa' să mă lase mama. Nu-i placesă umblu pe la casele oamenilor să-izăhăiesc.

— Deranjez! Ilinco, se spunederanjez... să faci cum spun, cumamă-ta vorbesc eu.

— Da' di ce trebe s-o ajut!? nupoate şi sângură?

— Ilinca, trebuie! Asta-i misiuneata! Maria-i puţin... mai înceată.

Porneam de acasă mai devreme,nu mai întârziam pe la porţi ciulindurechile la poveştile babelor. Nu măopream pe drum cu cocoanele, nicipe la lelea Roşului nu mai intram săvăd de nu are vreo scrisoare de citit.Aveam o misiune de îndeplinit.

Într-o zi, lelea Roşului era pelaiţă-n faţa porţii.

— Lăudăm pă Isus, Lele Floare.— În veci amin! ... da'pi un te

păzăşti tu cocoa'?— La Măria lu' Ionu' Tilichii, am o

misiune de la doamna învăţătoare.— Ce ai tu fată?!!! Ce misie ţ-o

dat doamna de treci ca trinu pă

lângă poarta me şî nu zii să măîntrebi de-s bine, de n-am primitcarte de la Gheo' or' Vasali'? Mă-taşti pă unde umbli tu?

— Şti' dară că! Ce crezi mneata cămărg fără să-i spun? Trebe s-o ajut păMărie, că o zîs doamna că ie îi maiînceată de minte şî nu poate învăţasângură. Amu mă păzăsc, da' oi zinidiseară pă la mneta să-ţ' citesc.Dumnezău ţ-ajute, lele Floare.

— Şî ţîie Ilincă, că ieşti cocoană bună.Meri dară cu bine şî nu uita să zii...

Am trecut de tunelul verde cuaceeaşi emoţie dintotdeauna, grăbităn-am stat să urmăresc „licuricii”, nicisă visez explorând tărâmul necunos-cut, de vis, cu gândul urcând pe raze-le filtrate de cetină.

Am deschis poarta Tilichii, m-aîntâmpinat Ursu, un câine ciobănesccu un lătrat prietenos, venea spremine trăgându-şi lanţul greu ce-lţinea prizonier în ogradă.

— Ursu, măi ursulache! Acasă-sgazdele? Hai, dă-mni lăboiu, ţ-amadus cioante... hii cuminte, jos! JosUrsu! Aşe. Ieşti cuminte...

Am zăbovit câteva clipe mângâin-du-l, trecându-mi degetele piaptănprin blana-i bogată şi albă. LeleaPalagă din casă a auzit lătratul şimi-a ieşit în întâmpinare.

— A! tu ieşti, bată-te norocu'...n-am ştiut cine-o intrat în ocol. Haidadară în casă, zine şî Mărie mintenaş...am trimes-o până la Ioana Laluluidupă un zgărdan.

— Io-s, lele Palagă, lăudăm păIsus. Nu-i bai, o aştept afară pânăzine... sâîngură ieşti acasă?

— Api, cum îi vre... stăi la aier,dacă aşe ţ' pohta, io nu te-oi forţa săintri dacă nu vrei... Nu-s sângură.I-acasă baba Tilica, soacra, şî-i p'ânşură bade-tu Ion, aşază un ptic fânu'de mai an. Îl dă jos din pod, face locpântru ăl din claia din livadă... MăIoa'... ieşî un ptic, o zinit Ilinca Mărieilu' Chifor... Nu ţ'-am zâs... zine s-oajute pă Marie la cetit şî socoată.

— Lasă lele Palagă, nu-l zăhăi dinlucru. Io zin... că aşe o zâs doamnaOnica...

— Da' di ce trebe s-o ajute? – seaude vocea spartă-a lui badea Ion

care se îndreptă spre noi. Di ce trebetu cocoa?! Măria noastă-i proastă!?Şti' învăţa şî sîngură! ... la câtă carte-itrebe... să descurcă. Nu-i musai să-iintre-n cap prostii domneşti. Noi sun-tem gazde, n-are hia de şcoalămultă... are zăstre... asta-i şcoala iei.

— ... !!! – amuţisem pe moment şi-ipriveam pe cei doi cu ochii scăldaţiîn lacrimi.

— Taci mă Ioa'! n-are fătuca nicio zină...

— N-o hi având, da'-i mai bine sâştie, să nu-şî pteardă vremea cu pro-stii de a Onichii... Du-te-n drumu-ţ tufată, spune-i mâne-ta să te-nveţă aţăsă şî a mpleti, asta-i şcoală pântrucând t'i mărita... Şî de-i vre' hai lavară şî ne ajută la fân, t'i învăţa cugrebla şî furca...

— Api lele Palagă... bade Ion... n-ozâs nime că Mărie-i proastă... Dacă-icu supărare io nu mai ziu... şî aşe ozâs mama să-m văd de treaba me,da'-m crezut că fac bine... Rămâneţ'sănătoşî, Dumnezău v-ajute! ... darăio mă duc... hai Ursu, dă mni lăboiu...– am mai putut spune părăsind curtea Tilichii.

Era prea devreme pentru a mergela şcoală, să mă întorc acasă nu maiaveam timp. Mergeam bezmetică pedrum cu lacrimile şiroind pe obraji,mută de uimire şi ciudă. Crezul meuinterior a fost zdruncinat.

Nu mă uitam unde calc, mergeamînainte ţinând strâns în pumn baierultrăistuţei cum mâna mamei printrestrăini. Din urmă m-a ajuns voceaIrinii lui Toaderul lui Colindău.

— Cocoana aiasta ce mere-n josnu-i Ilinca Mariei lu' Ionu' lu' Chiforoare?

— Ie trebe să hie, da' unde-omere?! ... de şcoală-i pre' devreme.

— Ilincă! Aşteaptă-ne! Unde meri?!... doară n-ai păţât oareşce?

— ...— Hăi Ilincă, n-auz'?! Stăi un ptic.Am încetinit paşii, ştergându-mi

cu dosul palmei lacrimile în încerca-rea de a-mi ascunde supărarea.



proză Scurtă

„Tu Irină, n-o lăsaSă îţi rumpă cununaPânzătura-i tare gre'Tăte grijile-s în ie.”„Irinucă, ce-au cu tine?Nici nănaşa nu-ţ' vre' bine,De îţ' rumpe cununa,Sî-ţ pune pânzătura!”

Irina şi-a aruncat de trei ori de pecap baticul peste steag. Apoi nănaşelei-au dat jos cununa, punându-i bati-cul aleas, legându-i-l la spate. Deacum a devenit nevastă.

Dar fetele au continuat să-i strige:

„ Săracă cununa taSta-va-n cui şi s-a uitaCum ţ' petrece viaţa;Nici o dată-n săptămânăNu-i mai hi cu voie bună.”

„Pântru tri cârpe aleseTe-o băgat între neveste,Pânzătura ta cea albaCum o dai pă ceie neagră,O dai pă ce' mohorâtăSă-ţi hie lumea urâtă,O dai pă ceie aleasăSă trăieşti mulţi ani, mnireasă!”

Acest moment a adus din noulacrimi în ochii Irinei. Lelea Ilişcă aTomşii, mama Irinei, plângea. Plângeaubabele şi prietenele Irinei. Şi mama-şiştergea pe ascuns lacrimile. Mă emoţio-nasem, îmi venise şi mie să plâng,înduioşată de lacrimile celor din jur.Nu prea înţelegeam ce se întâmplă şiiar am întrebat-o pe mama:

— Mămucă, da de ce zdiară? Nu ieo vrut să se mărite?

— Taci tu cocoa! Cum să nuvreie!? Da' de-amu nimnica n-a maihi la fel pentru ie şi mă-sa. Îi vede' şitu când ţi-a zini orânda... Ajute-micerul să trăiesc să te văd mnireasă!

— Io n-oi zdera! De ce sa zder?!— Ştiu!... ştiu din dimineaţa aceea,

din livadă de la Colindău... a conti-nuat mama, privindu-mă cu drag,alungând cu un zâmbet lacrima ce-iscăldase ochii.

Pe nesimţite, voia bună s-a reluatcu muzică şi joc. A venit rândulfemeilor să joace hora miresei.

Druştele, nănaşele, şi femeile tine-re s-au prins în roată, horind în rit-mul ceterii lui Petreuş:

„Măieran din colţu' meseiNoi horim hoarea mniresei,Să horim că-i năcăjâtăDe amu-i căsătorităŞi dintre fete ieşită.Ie-ţi, Irină, cununaŞi o dă de-a duriţaPână-n ocol la mă-ta.Unde-a sta cununa-n locSă răsaie busuioc,Nu-i mai hi fată la joc;Să răsaie lamâiţă –Nu-i mai hi fată-n uliţăSă-i dai la draguţ guriţă.Irină, cununa taÎnvârstată-i mânânţelŞi-ai purtat-o puţîntel.Tu Iri', de amu-nainteCărările ţî-s oprite,Numa' tri ţî-s năpustite:În grădină după ceapă,La fântână după apăŞi la mă-ta câteodată,Când îi hi mai supărată.Irină, te întrebăm:Îţi dai portul din fetiePăntru cel din nevestie?Nevestia-i port frumosNuma-i tare lăcrămos,Nevestia-i port cinstitNuma-i tare suduit.Tu Iri' nu mai zdieraC-amu meri de la mă-ta.Ochii-ţi râdă şi scânteieLasă lacrimile-ţi stăie,Că lacrimi ţ-or trebuiCând cu noi tu nu-i mai hi,Că ţ-or trebui pă marţiCând ţ-a zâni dor de fraţi,Că ţ-or trebui pă joiCând ţ-a zâni dor de noi.”

Încheindu-se acest cântec,Petreuşii au schimbat struna ceterii,cântând de învârtit, înveselind dinnou atmosfera. Petrecerea a mai con-tinuat până au plecat ceteraşii. Toatălumea a băut, a mâncat şi jucat. Înzori, nuntaşii au început să pleceacasă, primind sticle de horincă de la

paharnic, pentru ca pe drum, sprecasă, să servească oamenii care le vorieşi în cale. Am pornit şi noi sprecasă. La buza dealului, unde începeaurcuşul, tata m-a luat în braţe, văzân-du-mă că-mi târam picioarele de obo-seală.

— Tu Mări' ştii cât o jucat fătucanoastă?! O dor pticioarele de atâtaînvârtit şî tropotit. Mâne-alaltă omărităm. Văzut-ai cum s-o uitat laValentinu' Roibului şi iel la ie?

— Taci mă' Ioa', să nu te audăoareşicine ce prostii grăieşti. Îmbăta-tu-te-ai!?

— Îmbătat dară! ... da' n-ai hi vrutsă zin treaz de la nuntă?! Unde pui cămni-am jucat şi cocoana şi nevasta.Şî... şî vo tri mai tinerele.

— Tinerele ţi-oi da ieu, de nu ti-ivede!!! ... zise mama, glumind, întimp ce descuia uşa casei.

*

* *

Baba Tilica locuia aproape de„Castel”, într-o casă nouă, construitădin bolţari de beton aduşi de la oraş,acoperită cu plăci de „eternită”. Ocasă umedă şi rece. Nimeni nu-şi maifăcuse casă din beton în ValeaSasului. Lemnul din pădurile ce ncon-jurau satul şi cărămida făcută deBogdan, ţiganul, erau materialele deconstrucţie. Ionul Tilichii, mic şiîndesat, spurcat la gură, avea o cău-tătură vicleană, ochi alunecoşi, răi şigoi. Ursuz din naştere, spuneau babe-le la porţi când acesta trecea pedrum.

— Tu Mări' aiesta ce zine nu-iIonu' Tilichii?

— Api după mărs iel o hi. Păşăşteapăsat de gândeşti ce om mare zine şicând colo-i numa' un ciot de om.

— Aiasta n-ar hi nici-un bai. Baiu-ică-i tare hursuz... tăt îi ninge şî-iploauă. Bă'sama de la supărareaTilichii, de-o rămas văduvă când o fo'gre' cu iel, i să trage.

— Da'pi aşe o hi, că neamu' lor îide oameni de omenie, grăitori, deş-tişi, ţî să uită în ochi. Bdetu' Ion arecăutătura pă alături.



proză Scurtă

Continuare în numărul viitor 7

Modestă încercare de a înmuiadurerea unor copii. Necunoscuţi. Nis-a cerut la şcoală ca fiecare sădoneze o carte. Maică-mea a cumpă-rat mai multe, vreo 4-5. Dar, în ace-laşi timp, a luat câte un exemplar şipentru mine. Pe ambele, în virtuteaobiceiului a notat...

Dar mam' făcea şi lucruri maipuţin plăcute. Mult timp, din dragos-tea mea pentru lumea vie (aş fi fost,cu siguranţă, un naturalist înnăscut,aşa-i însă doar un hobby, casa plinăde flori, câteodată şi păianjeni subvreun clopot de sticlă – iniţial pentruacoperit brânza – rădăşti în cutiigoale de bomboane prin sertare, flu-turi cap-de-mort scăpaţi prin bucătă-rie, în fine, membru azi al SocietăţiiLepidopterologice Române), mi-amdorit un „Atlas zoologic”. Mare, hâr-tie deosebită, imagini... N-am avut.Deşi odată, am fost atât de-aproape!...Mi l-a luat, l-a adus acasă... Însă mi-aspus că dacă nu merit, ori fac nu ştiuce rele, poate note... necuvenindu-mi-se, îl va duce înapoi la librărie.Paradoxal, şi incredibil, dar aşa s-a şiîntâmplat! Atlasul a reapărut târziuîn biblioteca mea, împreună cu frate-le lui, cel botanic. Pe speze proprii...

Cărţile, prima dragoste!Şi poate cea mai cu substanţă. Ele

nu te trădează. Ele te construiesc,urmând ca, prin titlurile devorate, cuale lor teme, chiar să te reprezinte.

Am pierdut multe dintre ele întimp. Numeroasele mutări, cu casa-nspate, de multe ori chiar schimbăride garnizoană, plecarea alor mei sprealtă lume, cu necesara-nevoită elibe-rare-vânzare de al lor apartament, cutot ce înseamnă mutarea-permutareaa tot ce a-nsemnat a lor lume. Şi-aumai rămas doar cărţi, tot mai puţinecu fiecare strămutare. Nicicând n-amştiut cât de puţin poate rămâne înurma unei plecări...

Trebuie să recunosc că mult timpdupă perioada microbilor din cărţi şia spălatului cu spirt pe mâini, nuintram prin anticariate. De fapt, înBuzău era doar unul singur, deci tre-buie folosit singularul. Aveam oimagine-(tot)fobie şi parcă vedeam

bătrânii tuberculoşi udându-şi dege-tele cu salivă, înainte de a da filele...

De un an-doi, am căzut însă înextrema cealaltă. De 2-3 ori pe săptă-mână las sume frumuşele în contulunui anticariat. De parcă nici n-ar ficriză! Poate că aş fi chiar îndreptăţitsă devin acţionar din considerentulăsta... Mai fac şi achiziţii de prin net.Am prins drag de cărţile vechi, singu-rele care, pentru mine, au parcă altăsubstanţă. Să citeşti „Balade şi idile”ori „Fire de tort” ale lui Coşbuc,„Flori de mucegai” ori „Apus desoare”, în ediţie princeps, parcă-ideja un mare privilegiu. Uneori, chiarşi în ediţia a doua sau a treia, de esterevăzută şi adăugită, autorul fiindîncă în viaţă. O carte de o sută deani, a devenit ceva obişnuit în biblio-teca mea. Am coborât chiar până la1860-1861, cu un „Monitorul Oastei”(colecţie completă: atât 1860 câtşi 1861), perioada începerii tran-ziţiei spre grafia latină. Mai jos,literele chirilice, punând unelemici piedici, trecute totuşi apoiuşor, după citirea câtorva paginişi formarea unor automatismede... „traducere”.

Mi-e teamă să nu fie o boală.Atracţia spre acele cărţi, ale

acelor vremi. La ultimul„Gaudeamus”, căzut în astă pati-mă, cu... patină, deşi m-am întâl-nit cu toate standurile, am ieşitfără de vreo achiziţie, neatras denicio carte într-atât de irezistibilîncât să plecăm împreună. E ade-vărat că doar cu puţin timp maidevreme tocmai îmi luasem„Maximes et principies” deJ.J. Rousseau, 1791. Şi, bucuros deeconomiile făcute la târg, n-amapucat a ieşi, şi-am făcut unpopas rustic şi tradiţional. Lacăsuţele de lemn ce străjuiaualeea principală. Pentru alimenta-re. Gulaş şi gomboţi cu prune. ŞiRousseau...

Oare să recunosc că până chiarşi zilele trecute, am profitat de oiniţiativă, cu oarece culori ale poli-ticei, iniţiativă care sună aparentbine: „Bucureştiul reciclează”, care

în schimbul a cinci kilograme de hâr-tie aduce celui care le-a predat un tri-cou. Iluzoriu schimb! Păcat că, demulte ori, se aduc dacă nu biblioteci,atunci măcar rafturi întregi. De multeori, cărţi deosebite. N-am cedat ispiteişi, îngroşând obrazul, am scotocit – cuvoia celui care le primea – printre ele.Chiar de erau găzduite de-un contai-ner. Şi aşa s-au mai adăugat bibliote-cii mele câteva cărţi din primii ani aisecolului trecut. Şi multe altele dinperioada imediat următoare. Oare săfie una dintre metodele prin care săse încerce, cu mari şanse de reuşită,să devenim tot mai depărtaţi şi înnecunoştinţă de cauză de trecut, cutot ceea ce a reprezentat el în cultură,ca şi în tot ce înseamnă istorie, ştiin-ţă, o îndepărtare de originea unorsurse, o izgonire a multora dintrefigurile vremii? n



proză Scurtă

Î mi prea plac cărţile! Poate-mi sunt cea mai înde-lungată şi mai mare dragoste. Nu una intensă, stră-lucitoare şi efemeră ca lumina unei comete, deve-

nită imediat scrum. Şi gata, a fost odată. Nu! Ci unacuminte, simţitoare şi cronică, cu dependenţe ce duc cugândul la cea de aer.

Îmi plac.Chiar şi prima „infracţiune”, de aici a pornit; (şi) lor li

s-a datorat. Adică a fost făcută la îndemnul şi în slujba„Regelui Carte”. Cluj-Napoca. Aveam vreo 7-8 ani. Deşi labloc, era şi o curte. Ştiam să citesc. Atras şi de natură.Vara, cu ai ei trântori legaţi cu aţă ori cu paie-n fund...Sau chiar bondari ori albine captive şi înfuriate în pungi.Un vecin. Cu o carte. „Zoologie, manual pentru clasa aşasea”. O văd şi acum. Cartonată, câteva poze pe copertă.Groasă. Prea pe sufletul meu ca să nu-mi stârnească unuldintre primele gânduri urâte. Ştiu doar că am dispărut cuea şi, ascuns după nişte garaje, am stat câteva ore, pânăce fostu-i (deja) stăpân a trebuit să plece în casă. Masa,apoi somnul de după-amiază. Şi ora de linişte. Tactică desucces: cartea a rămas la mine. Cred că, în primul rând, eas-a adăugat sufletului meu. Apoi, în final, şi biblioteciiproprii.

Mulţi ani după.Tot din vremuri mai vechi, în urmă. Buzău, târg de

cărţi. Într-o perioadă, era anual. Casa de Cultură. Mai noudevenită (şi) magazin de mobilă. Luam câte un raft decărţi. Poate cele mai multe, regretul meu de atunci şi deacum, rămâneau necitite. Deşi citeam mult. Uneori şidouă-trei cărţi pe zi. Recordul? „Fraţii Jderi”, într-o seară.Era nevoie la şcoală. E adevărat, o citire rapidă. Şi cumvasuperficială. Îmi amintesc chiar, că din întreaga carte, cugreu aş fi putut sintetiza ceva mai mult de câteva pagini.Aproape că pierdeam şi din multitudinea de personaje.Dar... am citit-o.

Printr-a XII-a.„Romanul adolescentului miop”. Eliade. Copertă uşor

verzulie. M-am identificat prea mult cu el/ea. Am mai luatun exemplar. Chiar dacă, potrivit cu vremurile, era „lapachet”. Nu puteam să fac sublinieri pe exemplarul „decurat”. Apoi, după o-ndrăgosteală aprinsă, de-o săptămâ-nă-două (deşi aşteptată câţiva ani) şi ratată, am mai luatun exemplar. Pentru a-l face cadou. Pe cel cu sublinieri.Celei care nu m-a-nţeles.

Am furat.Cărţi, dar nu din magazine. Şi nici de la persoane. Nu

mai spun când şi de unde. Faptele nu s-au amnistiat în tota-litate încă. Dar, aşa cum Radu Cosaşu–mi pare a fi spusodată „să furi o carte nu este o infracţiune, ci este... un actde cultură”... Cândva, prin zona anilor '91-'95, am făcut nis-caiva „înalte şcoli”. Dădusem, printr-o toaletă dezafectată,de vrafuri de cărţi, socotite atunci – încă aproape de schim-bările survenite în societate – ca fiind mult prea legate detrecuta orânduire. Erau pregătite pentru a lua drumul reci-clării. Poate pentru a se întoarce, via Letea Bacău, sub formahârtiei de ziar. Vremea frumoasă a presei începuse. Adunamcâte una, două. Uşor, uşor. Aşa au venit „Capitalul” lui Marx,„Istoria militară a poporului român”... Greu, la propriu, afost doar să le (con)duc spre noua lor casă, la Buzău.

Odată, tot în Cluj fiind, am salvat de la groapa degunoi ceva cărţi. Îmi aduc aminte de tomberoanele degunoi, frumos aliniate în gangul ce ducea spre curtea inte-rioară. Aproape o întreagă colecţie din „Clubul temerari-lor” şi-a făcut astfel loc în biblioteca mea. „Acolo undevîntul rostogoleşte norii”, „Dosarul căprioarei aurii”,„Moarte şi portocale la Palermo”, „Cărăbuşul de aur” allui Poe sunt doar câteva dintre multele titluri ce-mi trecprin faţa ochilor. Să mai recunosc, oare, şi că-n aceavreme îmi intrase-n cap de o anume micro(fo)b(i)oasăcontaminare, care mă făcea să le ţin pe un raft separat,apoi să nu le citesc în pat, ba chiar să mă spăl pe mâini –uneori şi cu spirt, după ce le atingeam?!...

Donaţii.Îmi amintesc şi că, fiindu-mi cunoscută dragostea – tot

din perioada clujeană a primilor ani de şcoală – o familiede bătrâni din bloc mi-a făcut unele donaţii. Nu mai ştiuocazia. Însă cărţile au şi acum, pe exterior, în colţul dinstânga sus, trecută provenienţa şi un număr de ordine.Ruja 1, Ruja2. După vreo 25 de ani, la o scurtă reveniredescălecătoare pe malul Someşului Mic, doamna rămasăsingură şi ajunsă la o venerabilă vârstă, şi-a păstrat obice-iul. De data asta fără a mai nota...

Şi musafirii contribuiau, cu ocazia vizitelor, la întreţi-nerea acestei iubiri. Cel puţin un unchi din Bucureşti,atunci când drumurile îl readuceau prin Cluj – oraşul stu-denţiei sale – poate o dată pe an, mă bucura. Dându-mitainul de cărţi. Mam' îmi scria mereu pe ele: data, prove-nienţa, ocazia. Ca o dedicaţie, atunci când ea nu a fostfăcută. Pe pagina 3.

Obiceiul notiţei m-a ajutat să-mi amintesc şi de ofrumoasă acţiune ce a urmat cutremurului din '77.

Rafturi, cărţi, amintiri...Locotenent-colonel Cezar PÂRLOG



proză Scurtă

l Foto: http://samuelmccune.com/library_cairn.jpg

• Foto: Dan Crişan

SS pp oo rr tt îî nn ff oo rr ţţ ee ll ee tt ee rr ee ss tt rr ee

• Atleţii cantemirişti pe podiumulînvingătorilor p.144

Graţiela mihăEScu Echipa de atletism a Colegiului Militar Liceal„Dimitrie Cantemir”, antrenată de profesorulGianin Stanciu, a urcat pe podiumul învingătorilor, ocupând locul al III-lea la etapafinală de pentatlon atletic din cadrul OlimpiadeiNaţionale a Sportului Şcolar.

• Campion la tenis de masă, înCamp Apache p.145

maior Sorin homEaG Tenisul de masă este jocul sportiv practicat latoate vârstele, pe toate meridianele şi nu faceexcepţie nici aici, în Afganistan.

• Olimpiada de Vară a SportuluiMilitar Liceal, la a XLI-a ediţie p.146

maior foto: ion adrian curiman Statul Major al Forţelor Terestre organizează, înperioada 24-28 mai, Olimpiada de Vară aSportului Militar Liceal, competiţie la care participă anual un număr de aproximativ 180 de elevi ce aparţin loturilor sportive din cele treicolegii militare liceale.

• Alpiniada Vânătorilor de Munte,ediţia a X-a p.152

maior dan criŞan În data de 15 iulie 2013, la Predeal, în cazarmaBatalionului 21 Vânători de Munte „GeneralLeonard Mociulschi” s-a desfăşurat festivitatea de deschidere a Alpiniadei Vânătorilor de Munte,ediţia de vară, competiţie sportivă cu caracteraplicativ-militar la care participă militari selecţionaţi din unităţile de vânători de munte din structura Forţelor Terestre.

SPO RT ÎN F OR ŢE LE TER ES TRE


compEtiţii intErnaţiuni

În localul special amenajat,în Camp Apache, careare ca scop recreerea şi

petrecerea puţinului timp liber pecare militarii îl au după executareamisiunilor din aria de operaţii a fostorganizat, de către partenerii ameri-cani, un concurs de tenis de masă.

Fiind unul dintre cele mai îndrăgi-te sporturi de pe mapamond, în con-curs s-au înscris jucători de o mareviteză de reacţie şi de execuţie, rezis-tenţă psihică şi o bună pregătire fizi-că, din mai multe ţări: Bosnia, India,Kenya, Kosovo, Nepal, SUA şi, nu înultimul rând, România.

După mai multe meciuri, care i-aumenţinut pe jucători într-o starementală foarte bună – multă gândire,strategii, schimbări de ritm, surprin-derea adversarului –, s-a decis câşti-gătorul, colegul nostru, caporal clasaa III-a Vasile Diac, încadrat laBatalionul 2 Manevră „ScorpioniiGalbeni” din Timişoara.

„Tenisul de masă este uşor să-lînveţi, dar este dificil să ajungi la unnivel înalt, având mereu alte provo-cări în faţă” - mi-a relatat după pri-mirea trofeului de câştigător al tur-neului, caporal Vasile Diac. Meciurileau căpătat uneori un ritm uimitor, iarpasiunea pusă în timpul jocului i-aprins mereu şi pe spectatori, cares-au bucurat împreună cu toţi partici-panţii la concurs. n

Campion la tenis de masă, în Camp Apache

Tenisul de masă este jocul sportiv practicat la toate vârstele, pe toate meridianele şi nu face excepţie nici aici, în Afganistan.

Maior Sorin HOMEAG

A fost o etapă disputată, la startul căreia s-au ali-niat cele mai bune şapte echipe, din tot atâteazone din întreaga ţară: L.P.S. Câmpulung

Muscel, L.P.S. Baia Mare, L.P.S Iaşi, L.P.S. Constanţa, L.P.SCluj‑Napoca, Colegiul Militar Liceal „Mihai Viteazul” şiColegiul Militar Liceal „Dimitrie Cantemir”.

În cadrul aceleiaşi competiţii, doi dintre atleţii lotului,Ionuţ Stan şi Teodor Olteanu, s-au evidenţiat în clasamen-tul general, la individual, obţinând locul II, respectiv locul III.

Sportivii noştri au avut un parcurs bun şi o comporta-re excelentă în cadrul uneia dintre cele mai solicitantecompetiţii, pentatlonul atletic şcolar, ce combină cincidiscipline diferite şi spectaculoase: alergarea pe distanţade 60 m, alergarea pe distanţa de 800 m, săritura în lun-gime, aruncarea mingii de oină şi aruncarea greutăţii.

Atleţii noştri au demonstrat că pot oferi un adevăratspectacol sportiv şi pot ajunge la niveluri de performanţăsuperioare celor de până acum. Acolo unde există pasiunepentru sport şi mediul propice pentru a-l practica, existăşi performanţă. n

Atleţii cantemirişti pe podiumul învingătorilor

Echipa de atletism a Colegiului Militar Liceal „Dimitrie Cantemir”, antrenată deprofesorul Gianin Stanciu, a urcat pe podiumul învingătorilor, ocupând loculal III-lea la etapa finală de pentatlon atletic din cadrul Olimpiadei Naţionale aSportului Şcolar, care s-a desfăşurat în perioada 19-20 aprilie, la Iaşi.

SP OR T ÎN F OR ŢEL E TE RES TRE


compEtiţii intErlicEalE

Graţiela MIHĂESCU

l Sportivii participanţi la Olimpiada Naţională a Sportului Şcolar | Foto: imagini puse la dispoziţie de Colegiul Militar Liceal „Dimitrie Cantemir”

l Proba de alergare | Foto: imagini puse la dispoziţie de Colegiul MilitarLiceal „Dimitrie Cantemir”

l Săritura în lungime | Foto: imagini puse la dispoziţiede Colegiul Militar Liceal „Dimitrie Cantemir”

l Caporalul clasa a III-a Vasile Diac, campion la competiţia de tenis de masă din Camp Apache | Foto: Sorin Homeag

(Spartachiada) s-a desfăşurat în anul1957 la Breaza, când primul loc afost adjudecat de Liceul Militar „Şte-fan cel Mare” din CâmpulungMoldovenesc. Competiţia a continuat

(cu întrerupere din 1960 până în1966, iar în perioada 1982-1988 s-adesfăşurat o dată la doi ani), fiecareliceu militar fiind, pe rând, gazdaconcursului. În clasamentul general,Colegiul Militar Liceal „Ştefan celMare” s-a situat pe prima treaptă apodiumului, în 21 din cele 40 de edi-ţii desfăşurate.

Deoarece timp de trei ani conse-cutiv, Colegiul Militar Liceal „Ştefancel Mare” a obţinut locul întâi încadrul Olimpiadei de Vară aSportului Militar Liceal, colonelulIoan Armanu a înmânat locţiitoruluicomandantului colegiului, colonelVasile Blanariu, cupa transmisibilă.Începând din acest an trofeul vapurta şi un nume − „Cupa «General

Virgil Bădulescu»” − în memoriageneralului de educaţie fizică care aînfiinţat Institutul Naţional deEducaţie Fizică, Institutul Militar deEducaţie Fizică şi Oficiul Naţional de

Educaţie Fizică.Ceremonia s-a încheiatcu defilarea elevilor şi aloturilor sportive, înaplauzele celor prezenţi.

Volei: meci „de infarct” câştigat

de voleibaliştii câmpulungeniFaţă de calendarul

iniţial al competiţiei, auintervenit câteva modi-ficări. Datorită vremiinefavorabile, întrecerilede atletism s-au amânat

cu o zi, iar competiţia a început cujocurile pe echipe: volei, handbal şibaschet.

În primul meci de volei masculin,gazdele au luptat împotriva celor dela Alba Iulia, care erau favoriţi.Meciul a fost foarte strâns. Primul seta fost câştigat destul de greu de echi-pa din Alba, cu 22-25. Scorul de petabelă a creat o presiune foarte marepe umerii echipei din CâmpulungMoldovenesc. Al doilea set a fost lafel de echilibrat, dar antrenorul gaz-delor a ştiut când să oprească joculpentru a-şi mobiliza echipa şi a resta-bili egalitatea la seturi prin adjudeca-rea celui de-al doilea, cu scorul de24-25. Încurajaţi de galerie, jucătoriiechipei Colegiului Militar Liceal

„Ștefan cel Mare” au început în forţăcel de-al treilea set, au reuşit să blo-cheze mai bine la fileu şi au acoperitmai bine terenul. Totuşi, la jumătateasetului, cei de la Alba au reuşit săpreia conducerea pe tabela de mar-caj. Gazdele nu au cedat, au revenitşi au câştigat cu 21-25, înclinândbalanţa de partea lor. Cel de-al patru-lea set a fost la fel de tensionat ca şiprimele trei. Cele două echipe au pre-luat conducerea prin alternanţă, iaracest lucru a contribuit din plin lacreşterea tensiunii care era deja lacote destul de ridicate. Ultima servă acelor de la Câmpulung Moldovenesc astabilit scorul final al setului patru de24-21 şi îşi adjudecă prima partidăcu un scor final de 3-1.

În cel de-al doilea meci de volei,fetele de la Alba Iulia le-au întâlnit pecele de la Breaza. Echipa ColegiuluiMilitar Liceal „Dimitrie Cantemir” şi-adorit foarte mult să-şi ia revanşa înfaţa celei de la Alba. Cu mult calm, unjoc mai bun la fileu şi serve precise areuşit să câştige această primă partidăcu scorul de 3-0 (pe seturi 25−17,25−20 şi 25− 19). Primul meci dehandbal dintre CâmpulungMoldovenesc şi Breaza s-a finalizat cuvictoria gazdelor, care au deschis pri-

S POR T ÎN F O RŢE LE TE RE STR E


olimpiada dE Vară a Sportului militar licEal

C eremonia s-a desfăşurat în dimineaţa zilei de24 mai, pe platoul din faţa „blocului învăţă-mânt” (corpul de clădire care conţine sălile de

clasă) al Colegiului Militar Liceal „Ştefan cel Mare” dinCâmpulung Moldovenesc.

La activitate au participat cadrele militare, cadreledidactice şi elevii colegiului-gazdă, brigada de arbitrii,loturile sportive, iar în calitate de invitaţi, colonelulDumitru Pîrlog − şeful Centrului Zonal de Selecţie şiOrientare Câmpulung Moldovenesc, colonelul în rezervăIoan Oltei şi colonelul în rezervă Ionel Moisă − foşticomandanţi ai colegiului.

„Ajunsă acum la a XLI-a ediţie, an de an această com-petiţie demonstrează valoarea pe care o au tinerii elevi

militari. Din anul 2002 această competiţie se desfăşoarăsub deviza «Prietenie prin sport» − deviza ComitetuluiInternaţional al Sportului Militar” – a ţinut să precizezevicepreşedintele comitetului de organizare, colonel IoanArmanu. „Lupta este deschisă, ca în fiecare an, dar îmidoresc să fie o întrecere a prieteniei, a cinstei, a corectitu-dinii şi a fair play-ului. În încheiere, urez tuturor competi-torilor mult succes, să învingă cei mai buni şi declar des-chisă Olimpiada de Vară a Sportului Militar Liceal,Câmpulung Moldovenesc – 2013.”

Ca o garanţie a corectitudinii şi a fair play-ului pe timpul desfăşurării competiţiilor, eleva plutonier-adjutantMaria Demşa a rostit jurământul sportivilor, iar maiorulIon Prundaru – pe cel al arbitrilor. Prima ediţie aOlimpiadei de Vară a Sportului Militar Liceal

Olimpiada de Vară a Sportului Militar Liceal, la a XLI-a ediţie

Statul Major al Forţelor Terestre organizează, în perioada 24-28 mai, Olimpiadade Vară a Sportului Militar Liceal, competiţie la care participă anual un număr deaproximativ 180 de elevi ce aparţin loturilor sportive din cele trei colegii militareliceale: Alba Iulia, Breaza şi Câmpulung Moldovenesc.





l Meciul de handbal dintre Colegiile Militare Liceale „Dimitrie Cantemir” (în atac) şi „Mihai Viteazul” | Foto: Ion Adrian Curiman

l Time-out la echipa de la Alba: se pune la punct o nouă schemă de joc | Foto: Ion Adrian Curiman

l Meciul de baschet dintre C.M.L. „MihaiViteazul” (galben) şi C.M.L.”DimitrieCantemir” | Foto: Ion Adrian Curiman

l Volei băieţi: Colegiile Militare Liceale „Mihai Viteazul” (echipament albastru) şi „Ştefan cel Mare” | Foto: Adrian Iuzic

Cosmin Rusu de la Câmpulung, cuo săritură de 1,71 m.

Proba de 400 m plat a fost, de ase-menea, o probă „prahoveană”. „Nuam avut emoţii, dar mă aşteptam săcâştig − a declarat elevul plutonier-major Alexandru Burcea de la cole-giul din Breaza, ocupantul primeipoziţii. Deşi cursa a fost strânsă, amreuşit să-mi dozez puterile, să conducşi să trec primul linia de sosire.”Ștafeta 4x100 m plat însă a rămas

„tradiţional” proba sportivilor buco-vineni. Atleţii de la „Ştefan cel Mare”au lucrat ca un tot unitar, reuşind săse sincronizeze şi să aducă victoria.Călin Balabasciuc a reuşit să se dis-tanţeze de ceilalţi concurenţi, lăsândcolegilor lui sarcina de a menţineavantajul obţinut. În aplauzele şiîncurajările galeriei, Ionuţ Vârnă atrecut linia de finish păstrând tradi-ţia de a câştiga ştefeta de 4x100, pen-tru al patrulea an consecutiv.

Atleţii de la „Ştefan cel Mare”au doborât recordul la arunca-

rea greutăţiiCea de-a doua zi de competiţie

din cadrul Spartachiadei a adus, pelângă speranţa victoriei, un nourecord. Elevul sergent Paul Pitian dela Colegiul Militar „Ștefan cel Mare”şi-a atins obiectivele propuse; în pri-măvara acestui an s-a clasat pe prima

treaptă a podiu-mului laCampionatulNaţional deSkandenberg,iar astăzi a reu-şit să se înscriepe lista celormai buni la„aruncareagreutăţii”.Momentul deglorie a fost apatra încercare(din cele şase),când Paul abătut propriulrecord de 13,97 m stabilit tot înaceastă competiţie (la a doua arunca-re), reuşind să arunce de această dată14,03 m. „M-a ajutat Dumnezeu săobţin ce mi-am propus pentru acestconcurs. Susţinerea colegilor m-amotivat şi mai mult. După muncă şirăsplată...”− ne-a declarat cu emoţiiîn glas elevul sergent Paul Pitian.

Breaza punctează la handbal,Câmpulung rămâne lider la

baschetAl doilea meci de handbal din

cadrul olimpiadei s-a jucat între Albaşi Breaza, cea din urmă echipă ieşindînvingătoare. Deşi mingea de start auavut-o cei de la Alba, căpitanul echi-

pei adverse a înscris primul gol. Cuun joc mai bun pe semicerc şi cuşuturi mai precise, care au prinscadrul porţii, Breaza iese la vestiarecu un avantaj de două goluri. Dupăreluarea partidei, brezenii au revenitcu un plus de energie, marcând detrei ori consecutiv. Albaiulienii nus-au lăsat mai prejos, scorul fiindfoarte strâns în prima jumătate areprizei secunde. Finalul meciului nule-a fost favorabil deoarece apărareaa avut momente de slăbiciune şi ata-cul celor de la Breaza şi-a făcut dato-ria. Scorul final a fost de 19-24 înfavoarea brezenilor.

După victoria obţinută în ziuaprecedentă la baschet, cu toţii aştep-tau nerăbdători rezultatul meciuluidintre echipa de la Alba şi cea de la




mii scorul prin Mădălin Ariton, iardupă cinci minute conduceau cu 4-0.Susţinuţi de galeria coordonată deȘtefan Zoiţanu, echipa-gazdă a fostdin ce în ce mai motivată şi plină deenergie. Astfel, la sfârşitul primeireprize, tabela arăta 14-8 în favoarealor. Începutul reprizei secunde a apar-ţinut celor de la Breaza şi s-a dovedita fi mult mai solicitantă pentru ambe-le echipe. Cele mai multe goluri aufost marcate de interii gazdelor,Gabriel Timischi şi Florin Bojoagă,reuşind să păstreze o diferenţă aproa-pe constantă de 5 puncte pe toatădurata meciului, iar şirul şuturilorcare au zguduit poarta adversă a fostîncheiat de Bogdan Bortă, care a stabi-lit scorul final de 22-14.

După două victorii aduse de echi-pele de volei masculin şi handbal alegazdelor, a venit rândul celor de labaschet să ne demonstreze că munca

depusă la antrenamentele din timpulanului nu a fost în zadar. Astfel, sus-ţinuţi de galerie, baschetbaliştii câm-pulungeni au păşit în teren, pregătiţipentru „lupta” împotriva adversarilorde la Breaza. La primul fluier al arbi-trului, mingea a fost preluată de jucă-torii gazdelor, dar atacul a fostnereuşit, adversarii recuperând min-gea şi deschizând scorul. După pri-mul sfert, tabela arăta un scor favora-bil gazdelor, de 20-14. Cu o tacticăbine pusă la punct, diferenţa de scors-a mărit odată cu trecerea minutelor,iar scorul final de 92 − 51 cred că numai are nevoie de niciun comentariu.

Breaza se impune la 1 500 mşi la săritura în înălţime

Ziua a doua a competiţiei a inclusprobele de atletism: 100 m plat, 400 mplat, ştafeta de 4×100 m, 1 500 m plat,

săritură în înălţime şiaruncarea greutăţii.

Participanţii la probade 1 500 m au avut unstart bun, iar după pri-mii 400 de metri, repre-zentantul colegiului dinBreaza, elev caporalGabriel Bacheimer, eraîn fruntea plutonului dealergători. Ulterior, gaz-dele preiau conducereaşi, până spre ultimii 200de metri, pe primeledouă poziţii se aflauConstantin Daranuţa şiNicuşor Antonesi. Au

fost depăşiţi însă când mai aveaudoar 50 de metri, iar GabrielBacheimer îşi adjudecă locul I, urmatde Constantin Daranuţa şi NicuşorAntonesi. „Am respectat strategia sta-bilită de domnul profesor doar laînceput, deoarece am fost nevoit sămă adaptez pistei şi adversarilor. Amluat startul foarte puternic, după carea intervenit o relativă relaxare pentruo tură şi jumătate, iar pe final fiecarea dat tot ce a putut. Datorită concen-trării am crezut că mai este o tură,iar când am auzit că este ultima sutăde metri am forţat şi am câştigat.”

„Eu şi Nicuşor ne-am pregătit şiam dus cu bine cursa la capăt. La unmoment dat am preluat conducerea,dar avantajul de forţă şi viteză alprincipalului nostru adversar a fostdecisiv” − ne-a mărturisit cu regretelevul caporal Daranuţa Constantin.

Săritura în înălţime a fost, şianul acesta, o probă „brezeană”.Elevul sergent Bogdan Negurici areuşit o săritură 1,90 m, care l-aurcat pe locul I, iar elevul IonuţPeptea, cu 1,74 m, a ocupat loculsecund. Pe a treia treaptă a podiu-mului s-a situat elevul caporal

SP OR T ÎN F OR ŢEL E TE RE STRE



l Proba de tir: concentrare maximă | Foto: Adrian Iuzic

l Elev sergent Bogdan Negurici: 1,90 m | Foto: Ion Adrian Curimanl Ştafeta de 4×400 m a fost o probă

„prahoveană” | Foto: Ion Adrian Curiman l Alergare în teren variat în proba de triatlon | Foto: Ion Adrian Curiman

l Start în proba de 200 m plat | Foto: Ion Adrian Curiman

Câmpulung, meci care a stabilitprima poziţie.

Primul fluier şi... jocul a început!Mingea e preluată de albaiulieni, caredeschid scorul şi îşi măresc avantajulconducând cu o diferenţă de patrupuncte. În strigătele înfocate ale gale-riei, coordonată de Alexandru Gavril,câmpulungenii reuşesc să egaleze şisă menţină egalitatea pe tabela demarcaj. Apărarea agresivă a echipeialbaiuliene, cu multe recuperări subcoş, dă emoţii adversarilor, însă căpi-tanul lor de echipă, Bogdan Grad,reuşeşte să menţină echilibrul,mărind diferenţa de punctaj.

Nervii echipei-gazdă şi ai galerieiacesteia sunt întinşi la maximumdatorită scorului foarte strâns. Înteren tensiunea se resimte de ambelepărţi, iar greşelile personale fragmen-tează tot mai mult jocul. În ultimeleminute ale meciului, cei din Albaconduc la diferenţă de patru puncte,dar echipa câmpulungeană revine înforţă şi reuşeşte să stabilească scorulfinal de 59-54.

La volei feminin, primul set a fostcâştigat în forţă de echipa din Breaza,favorita competiţiei. În cel de-al doi-lea, gazdele parcă s-au mai dezmorţitpuţin, dar le-a fost greu să menţinăritmul impus de adversare, care auservit cu multă precizie şi au acoperitmai bine terenul. Meciul s-a terminatcu 3-0, plasând astfel Breaza pe pri-mul loc la volei fete.

După eşecul din prima zi, voleiba-liştii de la Alba au reuşit să se mobili-zeze, câştigând primul set (25-17).Nici echipa brezeană nu s-a lăsat maiprejos, egalând la seturi, dar probabilnu a fost la fel de ambiţionată pre-cum cea de la Alba. Băieţii de la„Mihai Viteazul” au câştigat seturile 3şi 4 cu un scor relativ strâns. Scorfinal: 3-1 în favoarea albaiulienilor.

3 T: tenis, tir, triatlonCea de a cincea zi a competiţiei a

fost rezervată ultimelor probe: tir,tenis de masă şi triatlon (cros). Ceitrei „T” care au stabilit clasamentulfinal (Tenis, TIR şi Triatlon). Primul,tenisul de masă, competiţie desfăşu-rată între Câmpulung şi Breaza.

Meciul fetelor a fost strâns, dar înfinal elev caporal Ioana Abaza(Breaza) a câştigat cu 3-1 în faţa ele-vei plutonier-adjutant Maria Demşa(Câmpulung). Primul set din meciulbăieţilor a fost câştigat de elev ser-gent Chivu Adrian (Breaza). Elevulcaporal Andrei Ciubotariu(Câmpulung) a revenit în forţă, astfelîncât a câştigat setul secund cu unscor categoric de 11-2. Scor finalbăieţi: 3-1 în favoareaCâmpulungului.

La dublu, Andrei şi Maria au reu-şit să aducă locul I la tenis de masăpentru lotul gazdelor. „Meciul desimplu a fost mai greu decât măaşteptam. Am intrat încrezătoare înteren, însă nu m-am putut mobilizasuficient de mult. Meciul de dublu afost mai relaxant pentru mine, măsimt mult mai bine la masă când nusunt singură”, declara elev plutonier-adjutant Maria Demşa. Antrenorulechipei de tenis, Petrică Aioanei,aprecia: „Meciurile au fost grele, dela început până la final. Copiii noştriau fost bine pregătiţi, însă am avutadversari pe măsură. Încă de la în -ceput am considerat meciul cu Albamai greu datorită stilului de joc abor-dat. La dublu nu mi-am făcut proble-me, Andrei este jucătorul care facediferenţa la o masă de tenis”.

„T”-ul numărul 2 – proba de TIR –a adus ceva mai multe emoţii, deoa-rece locul I la tir putea urca lotul pe

prima treaptă a podiumului în clasa-mentul general al olimpiadei. Dupăprima serie, cei de la Breaza condu-ceau cu un avantaj de 26 de puncte.Au fost suficiente tragerile în poziţiile„culcat nerezemat” şi „în picioare”pentru ca echipa gazdelor să le recu-pereze, ba chiar să obţină un avansconsiderabil de 30 de puncte.

Ultimul „T” – proba de alergarede la triatlon – a închis şirul competi-ţiilor din cadrul Olimpiadei de Vară aSportului Militar Liceal. S-a alergat peun traseu destul de dificil, în douăserii, iar ambele au fost câştigate deatleţii câmpulungeni.

Clasamentul finalMiercuri, 29 mai, a avut loc festi-

vitatea de premiere a Olimpiadei deVară a Sportului Militar Liceal, iarconcurenţii care s-au clasat pe celetrei locuri ale podiumului au primitdiplome, medalii şi cupe. În calitatede reprezentant al Statului Major alForţelor Terestre, la această activitatea fost prezent comandantul Brigăzii15 Mecanizate „Podu Înalt”, generalde brigadă Vasile Roman.

Clasamentul final:LOCUL I – Colegiul Militar Liceal

„Ştefan cel Mare” din CâmpulungMoldovenesc;

LOCUL II – Colegiul Militar Liceal„Dimitrie Cantemir” din Breaza;

LOCUL III – Colegiul Militar Liceal„Mihai Viteazul” din Alba Iulia. n




REVISTA FORŢELOR TERESTREPE T WITTER

Accesând cu telefonul mobil paginanoastră, poţi afla ultimele ştirişi poţi descărca cele mai noi fotografii postate.

l Pe locul I la această ediţie a Olimpiadei s-a clasat C.M.L. „Ştefan cel Mare” | Foto: Adrian Iuzic

Directorul tehnic al competiţiei, colonelul GheorgheZidaru, a precizat că „Statul Major al Forţelor Terestreorganizează în fiecare an etapa finală a AlpiniadeiVânătorilor de Munte prin alternanţă, vara şi iarna.Alpiniadele se desfăşoară în poligoanele de instrucţie alpi-nă sau în alte raioane muntoase, stâncoase şi cu zoneabrupte, recunoscute şi pregătite din timp, din apropiereagarnizoanelor sau cabanelor militare de instrucţie.Obiectivul final al Alpiniadei este acela de a analiza nivelulde pregătire al militarilor în practicarea alpinismului, dez-voltarea calităţilor generale şi specifice, formarea şi perfec-ţionarea deprinderilor necesare folosirii în bune condiţii aavantajelor oferite de terenul muntos greu accesibil, aarmamentului individual şi a materialelor din înzestrare,pentru îndeplinirea misiunilor de luptă primite.”

În acest sens, precizăm că una dintre prevederileRegulamentului de desfăşurare a Alpiniadei specificăneechivoc că salariaţii civili şi militarii, sportivi de perfor-manţă, care participă la Campionatul de alpinism alRomâniei, nu au dreptul să participe în calitate de concu-renţi la Alpiniada Vânătorilor de Munte. Echiparea milita-rilor, comună pentru toate probele (mai puţin cea decăţărare rapidă şi coborâre în rapel), cuprinde ţinutamozaic de culori, bocanci, cască oţel sau kevlar, arma-mentul individual din dotare şi obiectele specifice de alpi-nism (carabiniere, corzi, scăriţe etc.).

Maiorul Ciprian Onuţ, şeful lotului de vânători demunte din garnizoana Sfântu Gheorghe, intervievat fiindde reprezentanţii presei prezenţi la ceremonia de deschi-dere, a declarat: „Antrenarea militarilor în vederea parti-cipării la această competiţie s-a realizat pe timpul instruc-ţiei pe care o desfăşoară în unităţi în condiţii normale,dar am ţinut cont că acest tip de concurs va solicita maimult capacităţile fizice şi psihice ale participanţilor. LaAlpiniadă, adrenalina este mult mai mare”.

Ştafeta alpină, viteză şi anduranţăZiua de marţi, 16 iulie, a marcat prima etapă a

Alpiniadei din Predeal: proba de ştafetă alpină, care s-a

desfăşurat în raionul Colţul Cheii –Surduc – Poiana Secuilor. Fiecare lot afost constituit din câte două cadremilitare (ofiţeri şi/sau subofiţeri), careau concurat în primele două schim-buri ale ştafetei, şi doi gradaţi profe-sionişti, care au luptat în schimburiletrei şi patru ale probei, fiecare intrândîn competiţie individual.

Ştafeta s-a desfăşurat pe un itine-rar de munte cu o lungime de 5 km şicu o diferenţă de nivel de 400 m, cupante care au atins înclinări de60 grade, escaladându-se liber obsta-colele întâlnite. Sosirea fiecărui mem-bru al loturilor vânătorilor de munte

s-a cronometrat la trecerea liniei de start a militarului dinultimul schimb.

La finalul acestei faze a întrecerii aplicativ-militare,comitetul de organizare a decis ca prima treaptă a podiu-mului la ştafetă alpină să fie ocupată de echipaBatalionului 21 Vânători de Munte, cu 56 de puncte, echi-pa comandamentului Brigăzii 2 Vânători de Munte clasân-du-se pe locul doi, cu 54 de puncte, iar echipaBatalionului 33 Vânători de Munte, pe locul trei, cu 52 de puncte.

Conducătorul lotului clasat pe primul loc după primaetapă a Alpiniadei, locotenentul Bogdan Stroe (la a patrasa participare într-o astfel de competiţie) ne-a declarat:„Precizia în aruncarea grenadelor de mână şi alergarea înteren variat pe distanţe de peste 5 km sunt argumenteleechipei de ştafetă a Batalionului 21 Vânători de Munte



alpiniada VÂnătorilor dE muntE

A ctivităţile sportive se derulează pe perioada atrei zile, urmând a se încheia în data de 19 iuliecu momentul de decernare a premiilor. S-au

prezentat la Alpiniada Vânătorilor de Munte loturi sporti-ve ale Diviziei 1 Infanterie „Dacica” şi ale Diviziei 4Infanterie „Gemina”.

Alături de vânătorii de munte, la festivitatea de des-chidere au fost prezenţi membrii comitetului de organi-zare – din care fac parte generalul de brigadă MihaiCiungu, colonelul Florin Vică Obrinteschi şi colonelulGheorghe Zidaru –, reprezentanţi ai gazdelor evenimentu-lui sportiv – generalul de brigadă Cristinel Cernea,comandantul Brigăzii 2 Vânători de Munte„Sarmizegetusa” –, alţi invitaţi.

Start în cea de a X-a ediţie a AlpiniadeiVânătorilor de Munte

Discursul de deschidere a fost rostit de generalul debrigadă Mihai Ciungu, şeful structurii Instrucţie şi doc-trină din Statul Major al Forţelor Terestre, care a îndem-nat militarii să-şi demonstreze măiestria şi deprinderileformate în perioada de instruire, să acţioneze corect, înspirit competiţional, astfel încât la finalul celei de-a X-aediţii a Alpiniadei, cei mai buni să învingă. Ulterior,întrebat fiind despre finalul anticipat al rezultatelor,generalul Ciungu a răspuns, imparţial: „Eu am participatla toate ediţiile de până acum, însă de la an la an, milita-rii care au obţinut locul întâi s-au schimbat. Însă toţi voravea de câştigat, pentru că în urma exerciţiului vor fi şimai bine instruiţi.”

Alpiniada Vânătorilor de Munte, ediţia a X-a

În data de 15 iulie 2013, la Predeal, în cazarma Batalionului 21 Vânători deMunte „General Leonard Mociulschi” s-a desfăşurat festivitatea de deschidere aAlpiniadei Vânătorilor de Munte, ediţia de vară, competiţie sportivă cu caracteraplicativ-militar la care participă militari selecţionaţi din unităţile de vânători demunte din structura Forţelor Terestre.




Maior Dan CRIŞAN

l Festivitatea de deschidere a Alpiniadei Vânătorilor de Munte, ediţia a X-a | Foto: Cristian Surugiu

l Locotenent-colonelul Hangan Ianoşiu face precizări asupra itinerarului pentru ştafetă | Foto: Cristian Surugiu

l Schimb la proba de ştafetă | Foto: Cristian Surugiu

ficială la coardă dublă şi coborâre în rapel, fiecare lot afost constituit din trei militari, dintre care, obligatoriu,un ofiţer. Din punctul de vedere al privitorului, aceastăprobă a avut un şi mai mare grad de spectaculozitate.Militarii au acţionat în echipă, „funcţionarea” fiecăruiaavând efecte asupra eficacităţii grupului, performanţeleindividuale topindu-se în performanţa colectivă. Faţă deproba căţărării libere, la căţărarea artificială la coardădublă, vânătorii de munte au acţionat înarmaţi, urcân-du-şi la obiectiv şi materialele individuale. În cadrulacestei probe, concurenţii au trebuit să demonstreze cănu sunt doar alpinişti ci, mai ales, militari care, la nevoie, pot să facă uz de armamentul din dotare.

Traseul s-a executat pe un perete cu grad de dificul-tate IV, pitonat, cu înălţimea de peste 40 m, având oînclinare de 80-90 grade, parţial surplombat. Campionişi la această probă au fost vânătorii de munte predeleni:locotenent Vladimir Bejenariu, plutonier Ionuţ Plăieşu şicaporal Ionuţ Neagu.

Anduranţă, tenacitate, voinţă – „Combinata Alpină”

„Combinata Alpină” este proba cu cea mai mare pon-dere în competiţia aplicativ-militară de vară, aceasta sta-bilind ordinea valorii fiecărui lot în clasamentul final.

Lungimea şi dificultatea traseului, momentele obligatoriiale probei, materialele şi armamentul individual transpor-tate, presiunea timpului dezvoltă solicitări fizice şi emoţio-nale pe care numai cei cu adevărat pregătiţi sunt capabilisă le depăşească. Coeziunea şi omogenitatea grupului suntcalităţi fundamentale, necesare pentru a trece acest test deanduranţă. Nu există verigi slabe în lanţul de şapte verigiale echipei. Atunci când unul dintre camarazi dă semne deoboseală, ceilalţi preiau din sarcini, se supraîncarcă, astfelîncât grupul în sine să nu sufere sincope în funcţionare.

Proba este spectaculoasă şi, în acelaşi timp, destul degrea, necesitând o bună pregătire individuală a militarilorşi, mai ales, pune la încercare măiestria comandantului deechipă, pentru că parcurgerea unui astfel de itinerar cuşase oameni în subordine nu este posibilă fără a avea capa-citatea de coordonare a micii formaţiuni armate. De remar-cat este faptul că, în fiecare an, creşte nivelul de pregătireal militarilor, se simte un progres faţă de ediţiile anterioare.

Cel care a comandat, „cu măiestrie”, patrula militarilordin garnizoana Predeal a fost locotenentul GeorgeDumitraşcu. „A fi liderul unei astfel de patrule nu implicănumai o pregătire fizică foarte bună, ci şi una psihică.Trebuie să fii atât un lider formal, cât şi unul informal.Trebuie să ai grijă de oamenii tăi, să-i aduci pe toţi lafinal, cu bine. A fost, poate, una dintre cele mai grelepatrule la care am participat. Personal, mai am în palma-res şi alte patrule, dar aceasta, a vânătorilor de munte, afost foarte solicitantă. Cele mai dificile momente ale pro-bei au fost coborârile în rapel şi pe funicular şi urcarea







din Predeal. De altfel, momentul aruncării grenadelor, darşi alergarea, au făcut diferenţa între loturi. Printre luptă-torii care au avut contribuţii personale remarcabile în cla-samentul întrecerii se numără sublocotenentul RobertHajnal, la prima sa participare în Alpiniadă, dar şi vete-rani ai acestui tip de concurs, nominalizat fiind, inclusivde organizatori, caporalul Florin Jitaru.”

În concurs, o prestaţie de remarcat la etapa tragerii cuarmamentul individual a avut-o echipa Batalionului 22Vânători de Munte din Sfântu Gheorghe. Din cele 20 degloanţe trimise spre ţintă de cei patru militari care auconstituit echipa de ştafetă, toate au lovit obiectivul,aspect deloc de neglijat, având în vedere că ei au luatlinia de ochire după o cursă de 5 km.

Confruntarea cu stâncaZiua de 17 iulie a fost cea mai aglomerată din punct

de vedere competiţional, întrucât s-au desfăşurat douăprobe de concurs: căţărarea rapidă (liberă), şi proba decăţărare artificială la coardă dublă, ambele susţinute înpoligonul de alpinism Cheile Râşnoavei. Ambele probe aufost câştigate de lotul batalionului-gazdă. Aşadar, la proba

de căţărare rapidă (liberă) şi coborâreîn rapel, pe prima poziţie s-a clasatechipa batalionului din Predeal, pe ceade-a doua poziţie, echipa batalionuluidin Câmpulung Muscel, pe cea de-atreia poziţie clasându-se echipa batalio-nului din Sfântu Gheorghe. Clasamentulprobei de căţărare artificială la coardădublă şi coborâre în rapel a adus roca-da poziţiilor doi şi trei ale probei decăţărare liberă, astfel: pe locul întâi –lotul batalionului de vânători de muntedin Predeal, pe locul doi, cel al batalio-nului din Sfântu Gheorghe, iar pe loculal treilea s-a poziţionat lotul batalionu-lui din Câmpulung Muscel.

La proba de căţărare rapidă, fiecareechipă a fost constituită din patru militari: două cadremilitare şi doi gradaţi profesionişti. Traseul a fost delimi-tat pe întreaga lungime, pentru a exclude posibilitateacăţărării pe pasaje alăturate, inferioare ca grad de dificul-tate. Pe itinerar, concurenţii au escaladat stânca prin forţabraţelor şi picioarelor. Proba s-a desfăşurat într-o singurămanşă, pe un traseu grad de dificultate IV, cu o lungimede aproximativ 40 m. Pentru fiecare militar, finalul căţă-rării s-a marcat prin atingerea unui clopot fixat pe stâncă.

Cel mai bun timp a fost obţinut de caporalul IonuţNeagu din echipa Batalionului 21 Vânători de Munte„General Leonard Mociulschi” din Predeal, acesta reuşindsă blocheze cro-nometrul lasecunda 56, încondiţiile încare, cea maiapropiată înre-gistrare, obţinutăde plutonierul-major MihaiVrânceanu dinlotul Batalionului22 Vânători deMunte„Cireşoaia”, afost de 1,33minute. De altfel,şi ceilalţi militariai lotului prede-lean au obţinutpunctaje foartebune, fapt ce acondus la situa-rea echipei înfruntea clasa-mentului.

Pentru probade căţărare arti-

l O etapă din proba de ştafetă a fost executarea tragerii cu armamentul individual din dotare | Foto: Cristian Surugiu

l Cel de-al treilea coechipier a ajuns în punctul de regrupare, urmeazăcoborârea în rapel la locul de plecare | Foto: Cristian Surugiu

l Trecerea porţiunii surplombate din traseul decăţărare liberă | Foto: Cristian Surugiu

l Pe traseu, în proba „Combinata Alpină” | Foto: Dan Crişan

l Esenţial în cadrul probei „Combinata Alpină” este să faci echipă, să-ţi ajuţi partenerii | Foto: Dan Crişan




foarte lungă pe masivul Postăvaru, cu o diferenţă de nivelde aproximativ 1200 m. Vreau să-i felicit pe toţi camaraziimei pentru tenacitate, dar în mod special vreau să-iremarc pe caporalul Florin Jitaru, sublocotenentulGeorgescu şi maistrul militar Florea. Niciodată nu aş puteasă le aduc o recompensă pe măsura eforturilor depuse.”

În urma analizei probei „Combinata Alpină”, putemaminti prestaţia generală a militarilor din Vatra Dornei,cărora probabil doar şansa nu le-a surâs ca să-i pună îndificultate pe colegii lor din Predeal. La şedinţa de trage-re, performanţa vânătorilor de munte moldoveni a fostmaximă, aceştia nimerind ţinta de 35 de ori, din 35 delovituri posibile.

La sfârşitul probei, podiumul prezintă pe primele treilocuri următoarele echipe: Batalionul 21 Vânători deMunte, cu un timp general de 4,45 ore, pe locul doi,Comandamentul Brigăzii 2 Vânători de Munte, cu un timpgeneral de 5,21 ore, iar pe locul trei, Batalionul 17Vânători de Munte, cu un timp general de 5,40 ore.

Ultimul act în „spectacolul” de la Predeal – festivitatea de premiere

Vineri, 19 iulie, la finalul unei săptămâni fierbinţi decompetiţie aplicativ-militară a tuturor reprezentanţilorvânătorilor de munte din Forţele Terestre, s-a scris ulti-mul act din cadrul Alpiniadei, ediţia de vară 2013: festivi-tatea de premiere a celor mai bune echipe participante.

În prezenţa şefului Doctrinei şi instrucţiei din StatulMajor al Forţelor Terestre, general de brigadă MihaiCiungu, a comandantului Brigăzii 2 Vânători de Munte,general de brigadă Cristinel Cernea, a comandantuluiBrigăzii 61 Vânători de Munte, general de brigadăGheorghe Coanta Vătămanu, a comandantului unităţii-gazdă, colonel Ovidiu Conduruţă, a primarului localităţiiPredeal, inginer Liviu Cocoş, şi a altor invitaţi, pe platoulBatalionului 21 Vânători de Munte „General LeonardMociulschi” din Predeal s-au prezentat, ca şi în prima zi,toţi militarii din echipele reprezentative ale unităţilor devânători de munte din Armata României. Clasamentul

general al întrecerii luptătorilor montani s-a constituit înurma rezultatelor obţinute de fiecare lot la probele de şta-fetă alpină, căţărare rapidă (liberă) şi coborâre în rapel,căţărare artificială la coardă dublă şi coborâre în rapel, şicombinată alpină.

Pe podiumul Alpiniadei Vânătorilor de Munte, ediţiadin 2013, s-au poziţionat, în ordinea performanţei, urmă-torii: pe prima treaptă, campioni la toate probele con -cursului, au urcat militarii din echipa Batalionului 21Vânători de Munte „General Leonard Mociulschi” dinPredeal, pe locul doi s-au aşezat cei din echipa comanda-mentului Brigăzii 2 Vânători de Munte „Sarmizegetusa”din Braşov, iar pe locul trei s-au clasat luptătoriiBatalionului 17 Vânători de Munte „Dragoş Vodă” dinVatra Dornei.

Generalul de brigadă Mihai Ciungu i-a felicitat pevânătorii de munte participanţi şi a declarat: „Toateechipele au îndeplinit obiectivele stabilite pentruperioada desfăşurării concursului. Evident, nu puteautoţi să câştige. În orice competiţie sunt campioni şi par-ticipanţi. Reţineţi că nu am spus «învinşi». Mulţumesctuturor pentru participare, pentru tot ceea ce aţi făcutpe parcursul acestei săptămâni şi, în mod special, pen-tru spiritul de echipă de care aţi dat dovadă. De aseme-nea, vreau să mulţumesc comandantului Batalionului21 Vânători de Munte, domnul colonel OvidiuConduruţă, pentru modul în care a asigurat facilităţileunităţii pentru organizarea acestui concurs şi pentrumodul în care, împreună cu Baza de Instruire pentruVânători Munte, a asigurat toate condiţiile pentru des-făşurarea Alpiniadei din acest an. Tuturor arbitrilor,celorlalte persoane implicate în buna derulare a com-petiţiei le mulţumesc în mod deosebit. Faptul că pedurata întregii activităţi nu au fost niciun fel de inci-dente demonstrează că, într-adevăr, toţi militarii parti-cipanţi sunt foarte bine pregătiţi.”

Prezentarea în detaliu a fiecărei zile competiţionale şiclasamentele pe probe pot fi consultate pe site-ul publica-ţiei, la adresa http://www.rft.forter.ro/ _wsn/2013_3/08-sport/07.htm n

l Şeful Instrucţiei şi doctrinei din Statul Major al Forţelor Terestre, general de brigadă Mihai Ciungu, împreună cu sportivii din lotul Batalionului 21 Vânători de Munte „General Leonard Mociulschi” clasaţi pe primul loc în clasamentul general | Foto: Dan Crişan

rft.forter.rorft.forter.ro/sites/default/files/media/files/2015/Feb/... · 2015-02-28 · Maior Dan...

Documents

Transcript of rft.forter.rorft.forter.ro/sites/default/files/media/files/2015/Feb/... · 2015-02-28 · Maior Dan...