1

REZUMAT

PARTEA SPECIALĂ CONTRIBUȚ II PERSONALE

CAPITOLUL IV. ROLUL ARTERIOGRAFIEI ŞI A ECOCARDIOGRAFIEI

ÎN EVALUAREA FUNCŢIEI ARTERIALE LA PACIENŢII HIPERTENSIVI

VÂRSTNICI

Funcţia arterială este oglinda reală a degradării arteriale. Stiffness-ul

arterial este un parametru constant. Date de cercetare clinică au evidenţiat că

formele de hipertensiune arterială sistolică izolată, întâlnite mai frecvent la

pacientul vârstnic, sunt caracterizate de un proces de rigidizare a vaselor mari.

Din punct de vedere hemodinamic rigidizarea aortei duce la creşterea vitezei

undei de puls (PWV) şi la creşterea indicelui de augmentare (AIx) la nivel

central.

La baza alegerii studiului nostru clinic prospectiv a stat ideea evaluării

influenţei medicaţiei de durată cu combinaţia inhibitor de enzimă de conversie

a angiotensinei-diuretic (în particular Noliprel) versus combinaţia blocant de

receptor de angiotensină II-diuretic (în particular Lorista) asupra unor parametri

obţinuţi prin măsurători cu arteriograful şi cu ajutorul ecocardiografiei.

Am emis ipoteza că performanţa unor terapii antihipertensive ( în cazul

nostru combinaţiile fixe IECA +diuretic şi BRA+diuretic) poate fi evaluată prin

determinarea anumitor parametri ai funcţiei arteriale şi ai funcţiei diastolice ai

VS.

Obiectivul cercetării a fost:

- evaluarea prin măsurători arteriografice a efectelor tratamentului cu

IECA+D comparativ cu BRA+D asupra parametrilor determinaţi

(SBPAo , PWVAo, AixAo, PP, FC).

2

- studiul corelaţiilor statistice între gradul de alterare a parametrilor care

caracterizează funcţia arterială şi valorile tensiunii arteriale la pacienţii

vârstnici hipertensivi trataţi cu combinaţiile (IECA+D şi BRA+D).

- efectul tratamentului cu IECA+D şi BRA+D asupra valorilor tensiunii

arteriale.

- evaluarea prevalenţei remodelării structurale a ventriculului stâng la

hipertensivi.

- evaluarea prevalenţei alterării funcţiei diastolice la hipertensivi.

- evaluarea influenţelor tratamentului antihipertensiv asupra remodelării

structurale şi a funcţiei diastolice a ventriculului stâng.

IV.2. Material şi metodă

Studiul s-a desfăşurat în perioada martie 2012- martie 2013 şi a inclus

un număr de 257 de pacienţi, bărbaţi cu vârsta peste 55 de ani şi femei cu vârsta

peste 65 de ani.

IV.2.1. Criterii de includere

În cadrul studiului am evaluat un lot de 257 de pacienţi, dintre care un

număr de 232 au fost diagnosticaţi cu hipertensiune arterială esenţială, trataţi cu

combinaţiile fixe inhibitor de enzimă de conversie a angiotensinei şi diuretic

(IECA+D) şi blocant de receptor de angiotensină II şi diuretic (BRA+D), iar un

număr de 25 de pacienţi au fost cu valori tensionale normale.

IV.2.2. Criterii de excludere

Au fost excluşi din studiu pacienţii care prezentau comorbidităţi grave

asociate.

3

IV.2.3. Variabile cuantificate

S-a apreciat stadiul hipertensiunii arteriale conform Societăţii Europene

de Hipertensiune astfel :

Stadiul I – uşor –Tas/Tad: 140/90 mmHg – 159/99 mmHg ;

Stadiul II –moderat –Tas/Tad: 160/100 mmHg – 179/109 mmHg ;

Stadiul III –sever –TAs/Tad peste 180/110 mmHg ;

HTA sistolică izolată- TAs>140 mmHg şi Tad<90 mmHg (149).

Ecocardiografia s-a efectuat cu un ecocardiograf Doppler color ESAOTE

Megas GPX, cu posibilitatea efectuării de ecocardiografii în mod-M,

bidimensionale, examen Doppler color, continuu şi pulsat .Ecocardiografia

transtoracică bidimensională asociată cu examenul Doppler color, pulsat şi

continuu , s-a efectuat la toţi pacienţii ș i a permis aprecierea următorilor

parametri :

A. Masa ventriculului stâng

În mod M, pentru determinarea masei VS am folosit formula modificată a

lui Devereux (150).

Masa VS=0,80x[1,04(SIV+PPVS+DTDVS)3-DTDVS3]+ 0,6g

Pentru definiţia hipertrofiei VS am adoptat criteriul indexului masei VS,

peste 115g/m2 la bărbaţi şi peste 95 g/m

2 la femei (151) .

Ca indice adiţional am utilizat grosimea relativă a pereţilor (GRP),

adjuvant în diferenţierea hipertrofiei concentrice de cea excentrică(152).

GRP = (PPVS+SIV)/DTDVS

În funcţie de indexul masei VS şi de grosimea relativă a pereţilor VS s-au

definit patru tipuri de geometrie a VS (151) :

- normală –index de masă VS normal şi grosimi relative ale

pereţilor 0,42 ;

4

- remodelare concentrică – index de masă VS normal şi grosimi relative

ale SIV şi/sau PPVS>0,42 ;

- hipertrofie concentrică –index de masă VS crescut şi grosimi relative

ale SIV şi/sau PPVS >0,42 ;

- hipertrofie excentrică – index de masă VS crescut şi grosimi relative

ale SIV si/sau PPVS 0,42 .

-

B. Funcţia diastolică a ventriculului stâng

Evaluarea paternului fluxului transmitral cu determinarea raportului E/A,

TRIV şi TdE, au permis evaluarea funcţiei diastolice a VS (144).

Parametrii fluxului transmitral (155).

Velocitatea maximă a umplerii diastolice precoce (E) 0,44 - 1m/s

Velocitatea maximă a umplerii diastolice tardive (A) 0,20 - 0,60 m/s

Raportul E/A 0,7 – 1,9

Timpul de decelerare al undei E (dTE) 150 – 200 ms

Timpul de relaxare izovolumetrică (TRIV) 50 – 100 ms

C. Tabel 1 Paternul fluxului diastolic transmitral al VS prin echocardiografia Doppler

standard

În funcţie de paternul fluxului transmitral s-au definit trei tipuri de disfuncţie

diastolică:

patern relaxare alterată –E/A<1,TRIV>100 ms , dTE >220ms ;

patern pseudonormal – E>A ,TRIV 70-100ms , dTE 150-200 ms;

patern restrictiv –E/A >2 ,TRIV <60ms , dTE<150ms .

Măsurătorile arteriografice au fost efectuate cu arteriograful TensioMed.

Metoda pe care o foloseşte arteriograful se bazează pe faptul că informaţiile

conţinute de semnalele apărute în timpul măsurării oscilometrice pe artera

brahială sunt valabile pe întregul sistem arterial. Calcularea parametrilor se

bazează pe fenomenul de reflexie a undei de puls aortice (declanşată de

5

contracţia ventriculului stâng) la nivelul bifurcaţiei aorto-iliace. Prin reflexie se

va produce o undă de puls secundară. Unda reflectată se suprapune undei

primare (augumentare), iar acest fenomen depinde de doi factori principali: de

timpul de reflexie, determinat de viteza de propagare a undei de puls din aortă,

direct dependentă de rigiditatea peretelui aortic, şi de amplitudinea reflectării

(Aix), determinată de tonusul vaselor periferice (rezistenţa periferică totală). Au

fost determinate SBPAo (presiunea sistolică centrală), PWVAo (viteza de

propagare a undei de puls în peretele aortic), AIxAo (indicele de augumentaţie

aortică ), PP (presiunea pulsului) , FC (frecvenţa cardiacă). Toţi aceşti parametri

au fost urmăriţi şi analizaţi statistic.

1. Presiunea sistolică centrală (SBPAo) la emergenţa aortei, care rezultă din

diferenţele histologice dintre aortă şi artera brahială.Valori normale: 110-

130 mmHg.

6

2. Viteza de propagare a undei de puls în peretele aortic (PWVAo),

acceptată ca fiind cea mai simplă şi non-invazivă metodă de derminare a

rigidităţii arteriale. PWVAo se calculează după formula:

PWVAo=2xdist j-s/ t

PWVAo=viteza undei de puls

P1=unda protosistolică

P2=unda protodiastolică

T=timpul dintre undele P1-P2

Valori normale : 7,2-9,6 m/s.

3. Indicele de augumentaţie aortică (AixAo), oglindă a disfuncţiei

endoteliale, arată valoarea actuală a rezistenţei vasculare periferice.

AixAo se calculează după formula:

AixAo (%)=(P2-P1/PP)x100

P1=unda protosistolică

P2=unda telesistolică

PP=presiune de puls

Valori normale : 3,5-35% .

4. Presiunea pulsului, diferenţa dintre tensiunea arterială sistolică şi cea

diastolică. Valoarea prognostică a PP a dus la o creştere a interesului

asupra acestui parametru, văzut ca o ţintă terapeutică. Valori normale:60.

5. Frecvenţa cardiacă, considerate ca valori normale cele între 65 şi 75 bătăi

pe minut în repaus.

IV.3. Analiza statistică

Prelucrările statistice au fost realizate cu programele SPSS v .21 şi Microsoft

Excel din pachetul Microsoft Office 2012.

7

IV.4. Rezultate Date generale

Am împărţit aleator pacienţii, în funcţie de tratamentul medicamentos, în

două loturi. Lotul I tratat cu combinaţia inhibitor de enzimă de conversie şi

diuretic: IECA+D (în particular preparatul Noliprel) şi lotul II tratat cu

combinaţia blocant de receptor de angiotensină II şi diuretic: BRA+D (în

particular preparatul Lorista). În primul lot s-au regăsit 137 de pacienţi, iar în

lotul II 95 de pacienţi. Un număr de 25 de pacienţi vârstnici au fost incluşi în

lotul martor, având valori tensionale normale.

Din analiza distribuţiei pacienţilor în funcţie de sex, se observă o

predominenţă a sexului feminin faţă de cel masculin .În lotul I au fost incluşi un

număr de 84 de femei (61,31%) şi un număr de 53 de bărbaţi (38,69%).Lotul II

a fost alcătuit dintr-un număr de 53 de femei (55,79%) şi un număr de 42 de

bărbaţi (44,21%).Lotul martor a fost alcătuit din 18 femei (72%) şi 7 bărbaţi

(28%).

Vârsta pacienţilor a fost cuprinsă între 56 şi 97 de ani, cu o vârstă medie

de 77 de ani.

În urma analizării valorilor tensionale, am constatat că la debutul

studiului, în lotul I 28 de subiecţi se încadrau în gradul I de HTA (20,4%), 20 în

gradul II(14,6%), 3 în gradul III (2,2%) şi 86 de subiecţi având HTAS

(62,8%).În lotul II 21 de subiecţi se încadrau în gradul I HTA (22,1%), 8 în

gradul II (8,4%), 3 în gradul III (3,2%) şi 63 de subiecţi având HTAS (66,3%) .

Am luat în considerare numărul de pachete de ţigarete fumate într-un an,

pentru a împărţi fumătorii în trei categorii:

uşor fumători -1-13 pachete /an

moderat fumători – 14-50 pachete/an

sever fumători > 50 pachete/an.

În ambele loturi predomină bărbaţii din punct de vedere al statutului de

fumător.

8

Dintre cei 257 de pacienţi, un număr de 105 pacienţi (40,8%) sunt

instituţionalizaţi, restul de 152 (59,2%) fiind autonomi din punct de vedere

social.

În cadrul studiului am urmărit şi aderenţa pacientului la tratamentul

medicamentos al hipertensiunii arteriale. Am constatat că un număr de 118

(50,8%) din totalul de 232 de pacienţi hipertensivi urmau un tratament

discontinuu, în sensul că luau medicaţia antihipertensivă doar când aveau valori

mari tensionale măsurate cu tensiometrul.

Evaluarea prin măsurători arteriografice a efectelor tratamentului cu IECA+D

comparativ cu BRA+D asupra parametrilor determinaţi ai funcţiei arteriale

(SBPAo, PWVAo, AixAo, PP, FC)

Determinarea parametrilor de stiffness arterial cu ajutorul arteriografului

rămâne o metodă utilă atât pentru examinările screening efectuate în scop

diagnostic, cât ș i pentru examinările de evaluare a eficienț ei terapeutice,

aducând mult mai multe informaț ii decât un simplu tensiometru.

Presiunea sistolică centrală (SBPAo) ridicată, chiar ș i la pacienț ii cu

presiune brahială normală, e asociată cu risc crescut de atac vascular cerebral,

infarct miocardic ș i boală renală cronică, căci aceasta este presiunea care se

transpune fără atenuare pe circulaț ia cerebrală, creș te postsarcina (afterload)

determinând hipertrofie ventriculară stângă.

Determinarea velocităț ii undei pulsatile (PWVAo) este acceptată ca

fiind cea mai simplă ș i non-invazivă metodă de determinare a rigidităț ii

arteriale.

9

Indicele de augumentaț ie (AixAo) este oglinda ș i măsura capacităț ii

reale de dilatare a arteriolelor. Cu cât valoarea acestuia este mai mare, cu atât

rezistenț a vasculară periferică (TPR) este mai mare.

Valorile SBPAo , PWVAo ,AixAo, PP şi FC pe cele două loturi plus lotul

martor măsurate înainte şi la sfârşitul cercetării,arată că între cele două loturi nu

au fost diferenţe statistice semnificative din punct de vedere al vârstei,

distribuţiei pe sexe, fumător/nefumător, instituţionalizat/neinstituţionalizat sau

al aderenț ei la tratament (continuu, discontinuu).

Pentru a vedea dacă cele două tratamente au avut efectele scontate am

utilizat tabelul de contingenţă în sensul că am urmărit pe cele două loturi

valorile iniţiale şi cele finale pe cei 5 parametri. Testarea s-a realizat cu ajutorul

testului T pentru eşantioane independente.

Diferenţele pe cei cinci parametri între loturile cercetării şi lotul martor s-

au evidenț iat folosind testele de semnificaţie pentru eşantioane independente

(T).

În final am dorit să vedem care sunt diferenţele pe cei cinci parametri

între loturile cercetării şi lotul martor. Am folosit în acest scop testele de

semnificaţie pentru eşantioane independente (T) şi programul statistic SPSS 21.

Utilizând tabelul de contingenț ă am constatat că cele două grupe

terapeutice au avut o influenț ă benefică asupra celor cinci parametri, dar cel

mai mult s-au îmbunătăţit valorile vitezei de circulaţie a undei de puls, presiunii

pulsului, indicelui de augumentaţie aortică, frecvenț ei cardiace şi apoi cele ale

presiunii sistolice centrale.

Medicaţia utilizată la primul lot îmbunătăţeşte mai mult valorile SBPAo

decât cea utilizată la lotul II(49,2% vs 41,7).Trebuie însă amintit că testul de

semnificaţie statistică T spune că aceste diferenţe între loturi sunt totuşi mici şi

nesemnificative statistic.

Impactul diferit asupra celor cinci parametri pe ambele loturi este însă

semnificativ, presiunea pulsului, viteza de circulaţie a undei de puls şi indicele

10

de augumentaţie aortică fiind mai degrabă îmbunătăţite decât presiunea sistolică

centrală. Rigiditatea arterială poate fi îmbunătăț ită de tratamentul

antihipertensiv , independent de reducerea valorilor tensionale. Efecte pozitive

ale tratamentului cu cele două grupe terapeutice au fost observate pe toț i

parametrii funcț iei arteriale luaț i în studiu. Efectele de ameliorare a

rigidităț ii arteriale au fost mai evidente faț ă de cele care influenț ează valorile

presiunii sistolice centrale, fapt susț inut ș i de datele din literatură..

Comparând procentul de normalizare a valorilor parametrilor (SBPAo,

PWVAo, AixAo ,PP,FC) la cele două loturi ,putem susţine că influenţa celor

două grupe terapeutice este similară, neexistând diferenţe semnificative statistic.

După un an valorile SBPAo ale celor două loturi aflate în studiu diferă

semnificativ de cele ale lotului de pacienți clinic sănătoși din punct de vedere al

incidenței HTA.

Studiul corelaţiilor statistice între gradul de alterare a parametrilor care

caracterizează funcţia arterială şi valorile tensiunii arteriale la pacienţii vârstnici

hipertensivi trataţi cu combinaţiile (IECA+D si BRA+D)

Am urmărit corelaţiile dintre valorile tensiunii arteriale şi cele ale

parametrilor arteriali, atât pentru debutul studiului cât şi la finalul lui. Pentru a

vedea influenţa comparativă a parametrilor analizaţi am utilizat ecuaţia de

regresie multiliniară. Am verificat modelele explicative de regresie atât pe cele

două loturi ale cercetării cât şi pe lotul martor.

Am verificat influenţa parametrilor arteriali asupra evoluţiilor valorilor

tensiunii arteriale .

În primul model pe care l-am analizat am urmărit corelaţiile dintre

tensiunea arterială sistolică iniţială pe loturile cercetării (TAS-iniţial) şi

parametrii iniţiali ai funcţiei arteriale determinaţi cu arteriograful.

11

În al doilea model pe care l-am analizat am urmărit varianţa tensiunii

arteriale sistolice finale în funcţie de aceiaşi parametri arteriali pe loturile

cercetării . Am ţinut cont că suntem după un an şi tensiunea arterială este

substanţial coborâtă la majoritatea pacienţilor.

Am încercat să introduc noi factori în model:modelul 2 a fost îmbunătăţit

cu următorii factori: vârsta arterială (determinată cu arteriograful), sexul, vârsta,

autonomia socială (este sau nu instituţionalizat), fumător (este sau nu fumător)

şi modul de administrare al medicaţiei (continuu sau discontinuu). Toţi ceilalţi

parametri introduşi nu au avut o semnificaţie prognostică pentru valorile

tensiunii arteriale sistolice la finalul primului an de tratament.

Am constatat că efectele celor două tratamente asupra tensiunii arteriale

sistolice (TAS) sunt pregnante. După un an aproape toţi pacienţii au părăsit

clasele de risc mare II şi III şi au ajuns fie în categoria HTAS, fie în cea de risc

mic I.

Cel mai important factor prognostic este presiunea sistolică centrală

iniţială, care este de două ori mai importantă ca explicaţie decât următorul factor

important şi anume presiunea pulsului, şi de 6 ori mai importantă decât al treilea

factor şi anume frecvenţa cardiacă iniţială. Aceeaș i situaț ie prognostică

iniț ială se menț ine ș i pe lotul martor .

Presiunea sistolică centrală îşi păstrează predominanţa prognostică, fiind

de departe cel mai important factor, aceasta ș i la finalul studiului.

Presiunea pulsului creşte ca importanţă prognostică la finalul studiului. Ca

o noutate, modul de administrare al medicaţiei , care a avut o valoare

prognostică mai mare decât frecvenț a cardiacă la finalul studiului.

12

Efectul tratamentului cu IECA+D si BRA+D asupra valorilor tensiunii

arteriale.

În acest studiu am determinat vârsta arterială a pacienţilor înrolaţi cu

ajutorul măsurătorilor efectuate de arteriograf. În funcţie de valoarea PWVAo

aparatul determină vârsta arterială pe grupe: 30-40 de ani,41-50 de ani,51-60 de

ani şi peste 60 de ani.

În funcț ie de valorile TAs ș i TAd am încadrat pacienț ii în grupe de

HTA. Cel mai mare procent(62,8% vs 66,3%) l-a reprezentat grupa cu HTAS.

Acelaș i procent s-a menț inut ș i la finalul studiului (54% vs 53,7%) în grupa

HTAS.

Efectul celor două grupe terapeutice asupra vârstei arteriale este confirmă

datele din literatură conform cărora cel mai important factor de risc al rigidității

arteriale este vârsta. Am comparat datele de la începutul studiului cu cele de la

finalul acestuia şi am observat procente sensibil egale între cele două loturi de

hipertensivi şi lotul martor de vârstnici normotensivi în ceea ce priveşte vârsta

arterială( peste 60 de ani -vârstă arterială-84% vs 78,9% vs 72% la debutul

studiului, iar la final 76% vs 72,6 % vs 72%).

Cele două grupe terapeutice determină reducerea valorilor tensionale în

proporț ii sensibil egale:aproximativ 40% (44,5% vs 45,3%)din pacienț i s-au

încadrat la finalul studiului în grupa cu valori tensionale uș or crescute, plecând

de la aproximativ 20%(20,4% vs 22,1%); aproximativ 50%(54% vs 53,7%) au

rămas în grupa celor cu HTAS , plecând de la aproximativ 60%(62,8% vs

66,3%).

Aceste rezultate dovedesc influenţa similară a celor două grupe

terapeutice ( în particular, a celor două asocieri medicamentoase, NOLIPREL şi

LORISTA) asupra TA la cele două loturi de pacienţi înrolaţi în studiu.

13

Evaluarea prevalenţei remodelării structurale a ventriculului stâng la

hipertensivi

Testarea diferenţelor iniţiale (cu testul Mann-Whitney) între loturile

cercetării a arătat că nu s-au înregistrat diferenţe în ceea ce priveşte distribuţia

după toţi parametrii măsuraţi. Testarea diferenţelor finale a arătat că nu sunt

efecte diferite ale medicaţiei utilizate.

Am evaluat impactul modificării indexului de masă VS sub influenț a

HTA prin utilizarea modelului de regresie uniliniară. Am realizat corelaţiile la

momentul iniţial între TAS pe de o parte şi datele ventriculului stâng, pe de altă

parte.La un an, am reevaluat corelaţiile între TAS ș i parametrii VS.

În funcţie de grosimea relativă a pereţilor şi de indexul de masă VS ,au

fost identificate patru tipuri de geometrie VS(GN-geometrie normală, RC-

remodelare concentrică, HC-hipertrofie concentrică şi HE-hipertrofie

excentrică).

Testarea statistică între loturile cercetării şi lotul martor demonstrează că

sunt diferenţe importante (semnificative statistic) pe toţi parametrii analizaţi

(excepţie face diametrul telediastolic al ventriculului stâng).

Hipertensiunea arterială sistolică (TAS) explică 53,3% din varianţa

parametrului index de masă ventricul stâng (R2=0, 533).

La momentul iniţial al cercetării pentru valori ale TAS relativ ridicate (TAS

>149mmHg) indexul de masă VS prezintă valori mari la cei mai mulţi pacienţi.

După un an, indexul de masă s-a normalizat la un procent de aproximativ 15%

dintre pacienţii hipertensivi,TAS explicând 31,6% din varianţa acestuia. Practic

prin tratamentul aplicat este ţinut sub control în mai mare măsură indexul de

masă, chiar dacă valorile tensiunii arteriale pot fi încă mari.

Corelaţiile cele mai puternice au fost între TAS şi indexul de masă şi între

TAS şi parametrul hipetrofie/remodelare ventricul stâng (r=0,566 şi respectiv

r=0,544).

14

La un an cea mai puternică corelaţie rămâne între aceiaşi parametri

ventriculari(indexul de masă VS şi parametrul remodelare/hipertrofie) şi

tensiunea arterială sistolică (r = 0,337 şi respectiv r=0,358).

Medicaţia permite o deconectare importantă la anumiţi pacienţi între valorile

mari ale tensiunii arteriale şi indexul de masă şi parametrul

hipertrofie/remodelare ventricul stâng.

Pacienţii incluşi în lotul martor au prezentat în proporţie mult mai mare

decît cei hipertensivi geometrie VS normală(72% faţă de 38,69% în lotul I şi

42,11% în lotul II).Loturile de pacienţi cu HTA au prezentat în proporţie de

60% forme de remodelare/hipertrofie VS(RC 26,28% vs 24,21%; HC 28,47%

vs 24,21%; HE 6,57% vs 9,47%) comparativ cu lotul martor unde în proporţie

de 28% a fost prezentă remodelarea concentrică.

Evaluarea prevalenţei alterării funcţiei diastolice la hipertensivi

Pentru început am testat diferenţele între loturi în ceea ce priveşte

parametrii măsuraţi ai funcţiei diastolice: E/A-raportul care ne ajută la definirea

funcţiei diastolice, TRIV-timpul de relaxare izovolumetrică, dTE-timpul de

decelerare al undei E. Funcţia diastolică s-a clasificat standardizat în funcţie

diastolică normală (nu) şi funcţie diastolică alterată (disfuncţie diastolică).

Testarea diferenţelor iniţiale (cu testul Mann-Whitney) între loturile

cercetării a arătat că nu s-au înregistrat diferenţe în ceea ce priveşte distribuţia

după toţi parametrii măsuraţi. Testarea diferenţelor finale a arătat că nu sunt

efecte diferite ale medicaţiei utilizate.

Am testat diferenţele statistice între loturile cercetării şi lotul martor: am

găsit diferenţe importante (semnificative statistic) pe aproape toţi parametrii

analizaţi.

15

Am evaluat impactul HTA asupra funcț iei diastolice a VS prin utilizarea

modelului de regresie uniliniară la debut si final , ș tiut fiind că hipertensiunea

arterială alterează în primul rând funcţia diastolică a ventriculului stâng.

Am realizat corelaţiile la momentul iniţial între TAS pe de o parte şi

parametrii funcţiei diastolice pe de altă parte. Am realizat corelaț iile între TAS

ș i parametrii funcț iei diastolice la finalul studiului.

Testarea diferenţelor finale a arătat că nu sunt efecte diferite ale

medicaţiei utilizate.

Hipertensiunea arterială sistolică (TAS) explică 65,6% din varianţa

parametrului disfuncț ie diastolică (R2=0, 656).La momentul iniţial al

cercetării pentru valori ale TAS relativ ridicate (TAS >149mmHg) parametrul

disfuncţie diastolică a avut valori mari la toţi pacienţii (funcț ia diastolică a VS

fiind alterată).

După un an ,influenţa TAS asupra parametrului disfuncţie diastolică a

scăzut sensibil, hipertensiunea arterială sistolică nemaiexplicând decât 30% (R2

=0,300) din varianţa parametrului disfuncţie diastolică. Aceasta în condiţiile în

care după 1 an disfuncţia diastolică s-a ameliorat substanţial de la 47,8%

pacienţi la 76,3%.

La momentul iniţial corelaţiile TAS şi parametrii funcţiei diastolice au

fost foarte puternice (r=0,663).

Medicaţia permite o deconectare importantă la aproximativ o treime

dintre pacienţi între valorile mari ale tensiunii arteriale şi parametrii funcţiei

diastolice.

Evaluarea influenţelor tratamentului antihipertensiv asupra remodelării

structurale şi a funcţiei diastolice a ventriculului stâng

16

Am evaluat evoluț ia geometriei, a parametrilor de structură ș i a

funcț iei diastolice VS la finalul studiului, analizând repartiț ia în funcț ie de

acestea a pacienț ilor înrolaț i. Am încercat să vedem pe de o parte “mărimea”

influenţei reducerii indexului de masă asupra TRIV, dTE şi funcţiei diastolice şi

pe de altă parte să vedem influenţa comparativă a tensiunii arteriale sistolice

asupra parametrilor remodelare structurală şi funcţie diastolică.

Am evaluat prin modelul de regresie uniliniară şi prin analiza de asociere

influenţa reducerii indexului de masă asupra TRIV, dTE şi funcţiei diastolice a

VS. Întrucât valorile standardizate TRIV, dTE şi funcţiei diastolice au fost

identice, am avut de evaluat doar un singur model.

Am construit doi noi parametri plecând pe de o parte de la valorile iniţiale

şi finale ale indexului de masă şi pe de altă parte de la valorile iniţiale şi finale

ale funcţiei diastolice, aceasta pentru a vedea modul în care pacienţii suferă

concomitent o normalizare atât a indexului de masă, cât şi a funcţiei diastolice.

Am evaluat influenţa comparativă a tensiunii arteriale sistolice asupra

parametrilor index de masă redus şi disfuncţie diastolică redusă utilizând

modelul de regresie multiliniară. Pentru a exclude perturbarea dată de modul de

administrare a medicaţiei am introdus şi acest factor în modelare .

La finalul studiului se observă creşterea ponderii geometriei ventriculare

normale la cele două loturi (53,28% vs 58,95%) , dar totuşi inferioară ponderii

în lotul martor (84%). Remodelarea/hipertrofia VS a scăzut ca pondere de la

60% la aproximativ 50%(RC 22,63% vs 21,05%; HC18,25% vs 11,58%; HE

5,84% vs 8,42%).

Din analiza comparată a celor două loturi se observă o reducere a

dimensiunilor SIV la finalul studiului (8,2%vs 5,4%) şi ale PPVS (6,3% vs

5,3%). Comparând efectele tratamentului asupra masei VS remarcăm o reducere

a masei VS (4,5% vs 4,3%) şi ale indexului de masă VS (3,1% vs 1,6%).Din

analiza comparată a celor două loturi se observă o creştere a raportului E/A la

finalul studiului (10,6% vs 10,9%),o scădere a TRIV (3,1% vs 2,9%) şi a tDE

17

(2,5% vs 2%). În ceea ce priveşte funcţia diastolică a VS, ea s-a ameliorat cu un

procent de 29,19% vs 26,37% la finalul studiului.

În studiul nostru, o reducere de 4,5% vs 4,3% a masei VS a determinat

reducerea cu 3,1% vs 2,9% a TRIV,reducerea cu 2,5% vs 2% a dTE ș i cu 6%

vs 9% a raportului E/A.

Aceste rezultate dovedesc influenţa similară a celor două grupe

terapeutice ( în particular ,a celor două asocieri medicamentoase, NOLIPREL şi

LORISTA) asupra parametrilor ecocardiografici ai structurii şi funcţiei

diastolice VS , fapt susţinut şi de datele din literatură ( regresie egală a masei

VS sub enalapril vs candesartan şi efect similar asupra ecoreflectivităţii ).

Influenţa reducerii indexului de masă asupra funcţiei diastolice este

relativ redusă, dar semnificativă (R2=0, 195); am evaluat că practic

normalizarea indicelui de masă înseamnă şi normalizarea funcţiei diastolice.

Controlând modul de administrare al medicaţiei, efectele TAS asupra reducerii

indexului de masă sunt mai mari şi semnificative statistic comparativ cu cele

privind reducerea alterării funcţiei diastolice în condiţiile tratamentelor aplicate

(se urmăreşte coeficientul de regresie care este de 0,3 la indexul de masă şi de

0,25 la disfuncţia diastolică).