UNIVERSITATEA BUCURESTI

FACULTATEA DE GEOGRAFIE

SCOALA DOCTORALA DE GEOGRAFIE “SIMION MEHEDINTI”

łARMUL LAGUNAR AL MARII NEGRE

IN SECTORUL PERISOR- CAP MIDIA

STUDIU DE GEOMORFOLOGIE LITORALA

Rezumatul tezei de doctorat

Coordonator:

prof. dr. Emil Vespremeanu

Doctorand:

Alina –Daiana David (Spinu)

Bucuresti

2012

CUPRINS

1. Introducere

1.1 Scopul lucrării ………………………………………………………………………..1

1.2 Istoricul cercetărilor în domeniul geomorfologie litorale pe plan internaŃional şi

naŃional……………………………………………………………………………….1

1.3 Istoricul cercetărilor şi materialului cartografic pentru zona de studio……………...2

2. Metode de lucru

2.1 Metode de cartare şi cartografiere a elementelor de geomorfologie litorala.............. ..4

2.1.1 Măsurători topografice de profile……………………………………….. ....4

2.1.2 Măsurători GPS………………………………………………………….. ....4

2.1.3 TeledetecŃie……………………………………………………………….....4

2.1.4 Batimetrie…………………………………………………………………....5

2.1.5 Baza bornată………………………………………………………………....5

2.2 Metode de măsurare şi fondul de date a factorilor morfodinamici................................5

2.2.1 Metode de măsurare a valurilor şi curenŃilor………………………………..5

2.2.2. Metode de măsurare a nivelului mării……………………………………...5

2.2.3 Date meteorologice……………………………………………………….....5

2.3 GIS (Sistemul informational geographic)……………………………………………..6

3. Caracteristici generale ale zonei Complexului lagunar Razim Sinoe..................................6

3.1 Introducere………………………………………………………………………….....6

3.2 Limitele regiunii…………………………………………………………………….....6

3.3 Ierarhia subunităŃilor de relief ………………………………………………………...7

3.3 VegetaŃia şi ecosistemele ……………………………………………………………..8

3.3 Habitatele marine……………………………………………………………………...9

4. Factori actuali de mediu......................................................................................................10

4.1 Factori geologici………………………………………………………………….….10

4.1.1 Geologia ……………………………………………………………….…..10

4.1.2 Ipoteze privind geneza şi evoluŃia Ńarmului lagunar………………………10

4.2 Factori climotologici………………………………………………………………...12

4.2.1. Temperatura……………………………………………………………….13

4.2.2. Umiditatea aerului………………………………………………………...13

4.2.3. Nebulozitatea……………………………………………………………...14

4.2.4. PrecipitaŃiile atmosferice……………………………………………….....14

4.2.5. Regimul vânturilor ………………………………………………………..14

4.3 Factori marini………………………………………………………………………..15

4.3.1. Regimul valurilor…………………………………………………………15

4.3.2. Regimul curenŃilor………………………………………………………..17

4.3.3. Regimul nivelurilor……………………………………………………….17

5. AcŃiunea factorilor dinamici asupra Ńărmului……………………………………………19

5.1 AcŃiunea valurilor………………………………………………………………...20

5.2 Actiunea curenŃilor……………………………………………………………….22

5.3 InfluenŃa nivelurilor ……………………………………………………………...24

6. Transportul sedimentar ………………………………………………………………….27

6.1 Tipuri de sedimente……………………………………………………………….27

6.2 Transportul sedimentar onshore-offshore………………………………………...28

6.3 Transportul longitudinal…………………………………………………………..28

7. Morfologia şi dinamica unităŃilor de Ńărm……………………………………………....30

7.1 Morfologia şi dinamica în profil transversal………………………………...30

7.1.1. Conuri de rever…………………………………………………....31

7.1.2. Dune litorale…………………………………………………..…...32

7.1.3. Plaja emersă…………………………………………………….....34

7.1.4. Tarmul submers…………………………………………………...37

7.1.5 EvoluŃia plajei şi a sistemului de bare……………………………...39

7.2 EvoluŃia liniei Ńărmului în ultimii 100 de ani………………………………..41

8. Regionarea geomorfologică……………………………………………………………...49

8.1 Sectorul Perişor-Periteaşca…………………………………………………..49

8.2 Sector Periteaşca-Gura PortiŃei………………………………………………49

8.3 Sectorul Gura Portitei – Periboina – Edighiol…………………………….....49

8.4 Grindul Chituc…………………………………………………………….....49

9. Bibliografie………………………………………………………………………………50

1

INTRODUCERE

1.1. Scopul lucrării

Fenomenul de eroziune costiera cunoaşte o dezvoltare deosebitã în sezonul de iarnã când

furtunile sunt frecvente şi se produc la intervale de timp relativ mici.

Cercetările efectuate în perioada ultimilor ani, cu privire la modificãrile pozitiei liniei

tãrmului, ale plajei emerse si submerse, au evidentiat variabilitatea pronuntata a proceselor

geomorfologice litorale, de la un an la altul, cu consecinte socio-economice deosebite şi cu

afectarea patrimoniului natural naŃional.

ConsecinŃele negative în discuŃie se referă la retragerea liniei Ńărmului, pierderea de

suprafeŃe de plajã prin eroziune, şi nu în ultimul rând la afectarea ecosistemelor litorale, inclusiv

a părŃii marine a ecosistemului specific Rezervatiei Biosferei Delta Dunãrii.

Lucrarea prezintă unele aspecte recente ale proceselor specifice costiere ce induc

vulnerabilitatea unui sector de Ńărm. Sunt evidenŃiate unele studii de caz pe locaŃii specifice

reprezentative în ceea ce priveşte intensitatea/magnitudinea proceselor costiere, reflectată în

variabilitatea liniei de Ńărm, determinată prin utilizarea tehnicilor GPS/GIS, pe cele doua unităti

geomorfologice ale litoralului romanesc, şi în mod specific pe sectorul de Ńărm al Deltei Dunarii.

1.2. Istoricul cercetărilor în domeniul geomorfologie litorale pe plan internaŃional şi

naŃional

Etapa de început (Antichitate şi Evul Mediu)- Începuturile observaŃiilor asupra coastei

şi oceanelor au fost determinate de necesităŃi practice (relaŃiile de schimb, întemeierea de noi

cetăŃi, conflicte armate)- Herodot, Polybiu, Strabon, Pliniu, Pomponiu Mela, Eratosthenes,

Claudiu Ptolemeu.

Sec. XVIII-XX - În această perioadă apar primele analize morfologice şi morfodinamice

ale evoluŃiei liniei Ńărmului prin compararea mai multor ediŃii de hărŃi, nomenclatura formelor,

circulaŃia litorala şi energetica proceselor morfodinamice în lucrarile lui Al. Von Humboldt,

G.K. Gilbert (1890), W.M. Davis (1886, 1909), N. Andrusov (1897), N.M. Feneman (1902),

Emm. De Martonne (1903, 1909), J. Girrard (1903), R.D. Salsbury (1907), J. Sarrel (1912, 1915,

1917). De subliniat cercetările lui Ch. Hartley pe litoralul Deltei Dunării.

Geomorfologia litorală

Coasta este definită în 1996 de catre P. von Richtofen ca “formă de relief situată între

versantele podişurilor continentale şi ocean”, iar în 1952 H. Valentin, Freeman si Morris

2

definesc coasta ca fiind “câmpia vasta de contact între podişurile continentale şi muchia şelfului

aflat la cca -200 m sub nivelul actual al mării”.

łărmul este definit de către D.W. Johnson (1919) pe baza criteriilor morfologice şi

genetice, diferenŃiind un Ńărm specific coastelor în stare primară şi în stadiu avansat de evoluŃie,

în care se diferenŃiază termenele de foreshore, backshore şî offshore.

Pentru ultimii 30 de ani se remarcă un număr foarte mare de studii privind geomorfologia

costieră, printre care o importanŃă deosebită o are Manualul de protecŃie costieră (CERC-Shore

protection manual, 1984) şi Manualul de inginerie costieră (CEM – Costal Engineering Manual)

editat de Armata SUA, studii de sinteză -Van Rijn K. – Pricipiile geomorfologiei costiere (1998)

şi Eric Bird – Geomorfologie costieră (2008).

1.3 Istoricul cercetărilor şi materialului cartografic pentru zona de studio

Primele informaŃii privind zona de vărsare a Dunării şi zona lagunară provin încă din

antichitate, legate în primul rând de activităŃile de comerŃ ale navigatorilor greci, romani şi mai

târziu bizantini şi de evenimentele istorice importante- Herodot, Polybiu, Eratostene, Apollonius

din Rhodos, Strabon, Pliniu cel Bătrân, Ptolemeu Claudiu, Pomponiu Mela.

Reprezentările din prima parte a Evului Mediu se bazează pe vechile lucrări greceşti şi

romane, informaŃiile şi materialele cartografice fiind generale şi de multe ori deformate sau/ şi

eronate. Pe majoritatea hărŃilor apar 3 pâna la 7 guri ale Dunării, iar Lacul Razim (sau vechiul

golf Halmyris) nu apare deloc, în sudul loc St. Georgio apar insule mari, alungite est-vest şî

localităŃi neidentificate până în prezent – Spear, Stravicho, Proflaviza – atlasul Theatrum

orbisterrarum, (Abraham Ortelius, 1570, Harta lui Gerhard Mercator (1512-1594), Atlas Maior

a lui Joan Blaeu (harta Walachia, Servia, Bvulgaria, Romania, 1662), harta Descritione delli

Principati della Moldavia, e Valechia tolta da Giacomo Cantelli da Vignola, Giacomo Cantelli

da Vignola, 1686.

Prima hartă care prezintă litoralul românesc apropiat de realitatea actuală este A New

Map of Turkey in Europe divided into all its provinces; with the adjacent countries in Europe

and Asia : drawn chiefly from the maps published by the Imperial Academy of St. Petersburg,

publicata in 1794 la Londra de către Laurie & Whittle. Este prima reprezentare în care apare

lacul Razim, deşi mult deformat, alungit pe direcŃia NV.

Prima hartă românească care descrie în detaliu litoralul românesc al Mării Negre este

realizată în 1898-1899 sub direcŃia Comandorului A. Cătuneanu. Harta reprezinta cu fidelitate

zona lagunară, inclusiv Ńărmul lagunar, aşa cum era la aceea vreme, izobatele de 2, 5 şi 10 m,

localităŃi, drumuri, lacuri, gârle şi canale (fig. 1.1).

3

Fig. 1.1 Harta Catuneanu, 1898-1899

Au urmat diferite hărŃi tot mai precise a spaŃiului litoral- hărŃile austriece (cu ridicări din

1898 pentru partea nordică), hărŃile Serviciului pescăriilor 1909-1911, 1913 (Harta Vidraşcu),

harta Servicului hidraulic, ediŃiile 1927-1931, 1935, harta Institutului Fotogrametric al SocietăŃii

Sudoseuropa 1942-1944, harŃile Comitetului de Stat a Apelor -1962 (primele hărŃi care au

reprezentate curbele de nivel ale grindurilor la 0,5 m), hărŃile topografice militare ridicari (1975-

1980), hărŃile topografice sovietice-1980, hărŃi de navigaŃie a DirecŃiei Hidrografice Maritime la

diferite scări (începând cu 1951, reeditate şi completate în 1980, 1982, până în 2007),

aerofotograme ale Ńărmului executate de între anii 1980-1985 la scară 1:5000, 1:1000.

Paralel cu reprezentările cartografice, numeroşi cercetători români şi străini au întreprins

studii în zonă, îndeosebi în zona deltaică, de cele mai multe ori cele 2 areale (deltaic şi

lagunar)delta şi complexul lagunar fiind studiate unitar: Emmanuel de Martonne, E. Desjardins,

H. Slanar, M. Pfannenstiel, V. P. Zenkovitch, A. Almazov, G. Antipa, C. Brătescu, Ionescu –

Dobrogeanu, G. Murgoci, N. Popp, G. Vâlsan, R. Ciocârdel, Petrescu Gh. Ioan, V. Mihăilescu,

P. CoteŃ, N. Panin, S. Airinei, E. Vespremeanu, P. Gâştescu, L. Giosan. La acestea se adaugă

studiile şi cercetările întreprinse de colective: Comitetul de Stat al Apelor, Institutul de Studii şi

Cercetări Hidrotehnice, Institutul NaŃional de Cercetare-Dezvoltare Marina “Grigore

Antipa”(IRCM, INCDM), Institutul de Meteorologie şi Hidrologie, Geoecomar, StaŃiunea de

Cercetări Marine şi Fluviale Sfântu Gheorghe. Dintre acestea se remarca monografiile

hidrologice – Zona de vărsare a Dunării (1963) şi Marea Neagră în zona litoralului românesc

1973.

4

În 1962, Comitetul de Stat al Apelor planteaza reperi/borne (CSA) de-a lungul întregului

litoral pentru evaluarea anuală a Ńărmului românesc. O parte din acestea se păstrează până în

prezent în zona Perişor-Gura PortiŃei şi Chituc. Ulterior, în 1985 baza bornată este refăcută, dar o

parte din reperi au fost plantaŃi prea aproape de linia Ńărmului, dispărând ca urmare a eroziunii

puternice din unele zone. Pe baza acestora, începând cu 1975 se fac măsurători sistematice

sezoniere de profile topografice de către Institutul de Cercetări Marine (actual INCDM). În 1975

este elaborate studiul – EvoluŃia litoralului românesc între Sf. Gheorghe şi Vama Veche, din

păcate nepublicat, ulterior fiind completat anual. Din anul 2008 încep şi măsurătorile GPS ale

liniei Ńărmului, cu aparatură de mare precizie, multe din campaniile de teren desfăşurându-se în

colaborare cu DirecŃia Hidrografică Maritimă (DHM).

2. METODE DE CERCETARE

2.1. Metode de cartare si cartografiere a elementelor de geomorfologie litorală

Cartarea şi cartografierea elementelor geomorfologice ale Ńărmului s-a făcut atât pe teren

prin măsuratori directe: profile de plajă, masurători GPS, batimetrie cât şi în birou şi laborator:

analiza imaginilor satelitare, ortofotoplanurilor, aerofotogramelor şi hărŃilor existente,

postprocesarea şi prelucrarea datelor colectate, granulometrie.

2.1.1. Măsurători topografice de profile

Masurătorile topografice au fost realizate pentru evidenŃierea formelor de relief a plajelor

emerse, urmărindu-se toate inflexiunile acesteia: crestele dunelor şi baza lor, bermele, faŃa plajei,

limita vegetaŃiei (LV), limita valului de furtună (LIF), limita de înaintare a valului (LIV), faŃa

apei (R-FA) şi adâncimea de 0,5 m.

2.1.2. GPS Global Positioning System (GPS)

Măsurătorile GPS au fost folosite pentru determinarea poziŃiei reperilor bazei bornate de

la litoralul românesc, configurarea liniei de contact mare uscat şi a liniei vegetaŃie, linia înaintării

valului la furtuna, poziŃionarea în teren, monitorizarea anuală (sezonieră) a liniei Ńărmului,

vegetaŃiei.

2.1.3. TeledetecŃie

TeledetecŃia are avantajul că uşurează colectarea de date în zone dificile şi oferă o

perspectivă sinoptică multitemporală pentru zone întinse. S-au folosit imagini satelitare,

aerofotograme (1980-1985, scara 1:40 000 – 1:1 500), ortofotoplanuri etc.

5

2.1.4. Batimetrie

Masurătorile de batimetrie s-au realizează pe profile în prelungirea celor de pe plaja

emersă.

2.1.5. Granulometrie

Pentru granulometrie probele de nisip sunt prelevate atât de pe plaja emersă (plaja

superioară, zona mediană şi zona de swash) cât şi de pe plaja submersa. Analiza probelor se face

prin cernere uscată printr-un set de 24 site (6.3 mm si 0.040 mm) şi cântărirea fracŃiunilor.

2.1.6. GeoreferenŃierea şi vectorizarea hărŃilor

Analiza schimbărilor morfologice ale liniei de Ńărm s-a realizat prin compararea hărŃilor istorice,

aerofotogramelor şi imaginilor satelitare din diferite perioade. Procesul a implicat

georeferenŃierea hărŃilor şi digitizarea lor.

2.1.7. Baza bornata

Baza bornată a litoralului este reprezentată de reperi tip CSA 1962 (CSA-Comitetul de

Stat al Apelor), reperi ICPGA 1985 şi reperi IRCM/INCDM. De asemenea pentru măsuratorile

GPS de poziŃionare a reperilor şi de monitorizare a liniei Ńărmului şi vegetaŃiei s-au folosesc

bornele din reŃeaua geodezică militară.

2.2 Metode de măsurare şi fondul de date a factorilor morfodinamici

Factorii naturali care condiŃioneaza dinamica costieră cuprind 2 categorii principale:

meteorologici şi hidrologici.

2.2.1. Metode de măsurare a valurilor şi curenŃilor

Pentru măsurarea valurilor şi curenŃilor s-au folosit date obŃinute atât din măsurători

directe cat şi rezulate ale modelului de prognoză oceanografica:: observatii directe asupra

valurilor si curentilor (perspectometru sau obsevaŃii vizuale), măsurători ADCP (Acoustic

Doppler Current Profiler), prognoza oceanografica (Modelul POM), date obŃinute în cadrul

diferitelor proiecte pentru Marea Negră.

2.2.2. Metode de măsurare a nivelului mării

Datele privind nivelul mării au fost obsŃinute prin citiri la mira hidrometrică şi de la

maregraf situate în Portul ConstanŃa.

6

2.2.3. Date meteo

Datele meteorologice au fost obŃinute din rapoartele de fază a proiectului GLOBE

(InfluenŃa modificărilor geo-climatice globale şi regionale asupra dezvoltării durabile în

Dobrogea), baza de date IRCM/INCDM şi de pe site-ul http://www.wunderground.com/history/.

2.3. GIS (SIG – Sistemul informational geographic)

Geographic Information System (GIS) – un ansamblu de aparatură, programe

computerizate şi date geografice care achiziŃionează, stochează, actualizează, manipulează,

analizează şi afişează toate formele de informaŃii referenŃiate geografic (Burrough and

McDonnell, 1998).

Reprezentările grafice au fost realizare în sistemele ArcGIS 9.2/10.0 de asimilare a

datelor, incluzând măsurători topografice, GPS, fotografii aeriene, etc. Tehnicile de analiză

spaŃială ArcGIS (extensiile Spatial Analyst şi 3D Analyst) au fost dezvoltate pentru a reprezenta

datele (date GPS/datele obŃinute prin digitizare) într-un model plan/configuraŃie referenŃiată, care

permite evaluarea acestor zone, rezultatele fiind reprezentate de hărŃile tematice.

3. CARACTERISTICI GENERALE ALE

ZONEI LAGUNARE RAZIM-SINOE

3.1 Introducere

Litoralul românesc al Mării Negre între Gârla Musura în nord şi Vama Veche în sud, are

o lungime de 244 km şi din punct de vedere geomorphologic este împărŃit în 2 sectoare distincte:

nordic (între Gârla Musura şi Capul Midia) cu Ńărm deltaic şi lagunar şi sudic (Capul Singol-

Vama Veche) cu faleze active până la 35 m înălŃime, la baza cărora se dezvoltă plaje. Între

aceste 2 sectoare există o unitate de tranziŃie (Cap Midia-Cap Singol) reprezentată de bariera

nisipoasă Mamaia .

Complexul lagunar Razim –Sinoe se suprapune peste un vechi golf denumit in antichitate

Halmyris, în prezent barat grinduri şi cordoane litorale şi transformat în lagună. Complexul

include lagunele Razim (39 160 ha), GoloviŃa (9 160 ha), Zmeica (4960 ha) şi Sinoe (17 580 ha),

limanuri fluvio-maritime şi grinduri maritime complexe.

3.2 Limitele regiunii de studiu

Regiunea de studiu face partea din unitatea nordică, reprezentând Ńărmul marin al

Complexul Lagunar Razim –Sinoe (fig. 3.1).

7

Am considerat limitele regiunii de studiu sunt date de Capul Midia în partea sudică

(limita unităŃii nordice) extinzându-se până aproape de Zătoane (est de punctul pescăresc

Perişor).

Fig. 3.1 Complexul Razim-Sinoe – modelul digital al terenului

În profil transversal, limitele corespund cu delimitarea Ńărmului – partea inferioară a

muchiei terasei Ńărmului (în condiŃiile Mării Negre pe izobata de -10 m), unde se înregistrează

frecvent acŃiunea valurilor şi la partea superioară de linia atinsă de cele mai înalte valuri. (E.

Vespremeanu, 1987).

3.3 Ierarhia subunităŃilor de relief

Coasta corespunde reliefulului “situat altimetric între limita inferioară a posişurilor

continentale şi muchia şelfului” (E. Vespremeanu, 1987). În cazul litoralului lagunar românesc

cuprinde zona situată între faleza relictă a Podişului Dobrogean şi muchia şelfului continental,

aproximativ izobata de 200 de metri (fig. 3.2).

Litoralul se delimitează între “muchia falezei active la ultima transgresiune de

amploare” (transgresiunea Neo-Euxinică – E. Vespremeanu, 2004) şi contactul cu câmpia

submersă a şelfului. Hidrologic limita inferioară este marcată de turbulenŃa cauzată de cele mai

înalte valuri (~-35 m..-40 m după Bondar C. şi colab., 1980 şi A. Spătaru, 1986) (fig. 3.3).

8

Fig. 3.2 Profil transversal în zona litoralului lagunar

3.4 Vegetatia si ecosistemele

Ecosistemele sistemului lagunar Razim-Sinoe s-au format şi au evoluat în stânsă

legătură cu evoluŃia lagunei în condiŃii de mediu caracteristice sub influenŃa factorilor

determinanŃi: Dunărea, Marea Neagră, condiŃiile climatice (energia calorică ridicată, precipitaŃii

reduse, prezenŃa brizei marine), condiŃiile edafice şi intervenŃia omului.

Pe harta “Ecosystems map of Danube Delta Biosphere Reserve”, 1998, Gâştescu P. şi

colab. identifică două categorii mari de ecosisteme: ecosisteme naturale parŃial modificate de

om şi ecosisteme antropice. Din prima categorie fac parte lacurile, lagunele, apele marine

costiere, mlastinile (zone de tranziŃie între lacuri şi grinduri), grindurile, cordoanele litorale,

plajele iar din a doua – diferite tipurile de amenajări (agricole, piscicole, silvice), amenajări

complexe.

Ecosistemele formelor pozitive de relief se suprapun grindurilor marine (Gr. Lupilor,

Chituc, Saele, Perişor), cordoanelor litorale puŃin consolidate (PortiŃa-Edighiol) şi plajelor

litorale şi sunt reprezentate de pajişti marine joase cu vegetaŃie arenicolă şi halofilă, catiniş, cu

specii xerofile cu rol important în fixarea nisipurilor şi solificarea lor.

9

Fig. 3.3 a.Profil transversal al Ńărmului în zona barierei PortiŃa-Periboina

b. łarmul lagunar (www.gura-portittei.ro)

Tipul de vegetaŃie şi densitatea acesteia influenŃează formarea dunelor prin „rolul de

capcană” în reŃinerea particolelor de nisip spulberate de vânt. Prin creşterea rugozităŃii

substratului datorită densităŃii şi înălŃimii plantelor, se măreşte gradientul vitezei vântului – astfel

că pentru o suprafaŃă cu vegetaŃie densă, stresul de forfecare se manifestă la ~2/3 din înălŃimea

medie a plantelor, trasnportul se va manifesta doar sporadic în timpul rafalelor (Vespremeanu

A., 2007)

3.6 Habitatele marine

Apele marine costiere corespund platformei continentale marine, până la limita

Rezervatiei Biosferei Delta Dunării (izobata de 20 m). Se caracterizează panta redusă a

10

platformei continentale, stratul de aluviuni fluviale (faciesuri mâloase) care se mulează pe

relieful preexistent (vechile albii ale râurilor), salinitatea redusă, transparenŃa redusă, cantitate

mare de substanŃe nutritive (fosfaŃi şi azotaŃi) asociate cu cantităŃi consistente de poluanŃi aduşi

de Dunăre.

Conform clasificării habitatelor din reŃeaua Natura 2000 (Directiva Habitate (92/43

EEC), în zona Ńărmului lagunar se identifică următoarele categoriile (Micu D. şi co., 2007):

bancuri de nisip submerse de mică adâncime, SuprafeŃe de nisip şi mâl descoperite de maree

joasă (datorită condiŃiilor microtidale ale Mării Negre) acest tip de habitat se limitează la

supralitoralul şi mediolitoralul plajelor nisipoase, recifi biogenici de Mytillus galloprovincialis,

la adâncimi mai mari de 10 m în partea de nord, începând aproximativ din dreptul PortiŃei spre

sud. Cochiile de midii sunt aruncate pe Ńărm, reprezentând o sursă de material sedimentar pe

plajă.

4. FACTORI ACTUALI DE MEDIU

4.1 Factori geologici

4.1.1. Geologie

Marea Neagră prezintă caracteristicile unui mări semiînchise datorită legăturilor pe care

le are cu Marea Mediterană prin strâmtorile Bosfor şi Dardanele. Bazinul Euxinic se află în

apropierea contactul plăcilor litosferice eurasiatice, africană şi arabică. Structura, tectonica şi

relieful actual sunt rezultate ale proceselor de formare a platformelor, munŃilor şi bazinelor de

sedimentare care au avut loc aici. (E. Vespremeanu, 2004).

Depozitele de fundament sunt constituite din elementele unităŃilor vecine – Podişul

Dobrogei de Nord şi Podişul Dobrogei Centrale. Peste Paleozoic şi Mezozoic se găsesc argile

roşii cărămizii de tipul terrarosa fără faună fosilă , considerate de vârstă villafranchiană

(adâncime 40-80 m) (Liteanu, 1956), ele reprezentând ultimul element al fundamentului. Ca

rezultat al acŃiunii combinate al paleo-râurilor şi mării, fostul golf a fost umplut cu depuneri

cuaternare fluviatile, marine, fluvio-marine, lacustre şi fluvio-lacustre.

4.1.2 Ipoteze privind geneza şi evoluŃia Ńarmului lagunar

Problema genezei şi evoluŃiei zonei lagunare şi a Deltei Dunarii, de a cărei formare este

strâns legată, a fost studiată de numeroşi cercetători încă de la începutul secolului, rămânând

11

încă neclarificată în totalitate, pe de o parte datorită complexitătii sale, iar pe de altă parte

datorită apariŃiei a noi metode de cercetare, care contrazic vechile ipoteze.

Formarea Lagunei Razim-Sinoe a fost puternic influenŃată de mişcările eustatice ale

Mării Negre şi de mişcări epirogenetice din partea de nord a zonei de vărsare a Dunării. Factorii

genetici care au influenŃat geneza şi evoluŃia, care acŃionează şi în prezent au fost: oscilaŃiile

practice nule ale mareelor din bazinul Mării Negre, existenŃa unei platform continentale bine

dezvoltată şi a adâncimilor mici, debitul mare de aluviuni al Dunării (în trecut, azi mult

diminuat), existenŃa unui curent litoral de aluviuni cu direcŃia general, NE-SV, predominanŃa

vânturilor de Nord-Est (Zona de vărsare a Dunării, Monografie Hidrologică, 1963).

Cert este că holocenul este marcat printr-o transgresiune (flandriană) şi deschiderea

permanent a Bosforului. În spaŃiul danubian această transgresiune determină creşterea nivelului

mării treptat până la actuala izobată de 5 m. Țarmul avea un contur sinuos, cu golfuri care

pătrundeau spre uscat după orientarea vechilor văi fluviatile.

Ipoteza existenŃei unor sisteme deltaice asemănătoare actualei delte, care au fost

remaniate în sistemul de bariere actual al complexului Razim Sinoe, apare încă din lucrările lui

V.P. Zenkovich si P. CoteŃ. Ulterior, Panin N. dezvoltă această ipoteză în cadrul mai multor

lucrări şi articole - 1974, 1983, 1989, 1997, 2001, fiind preluată de mai mulŃi cercetători

(Mihăilescu & Rogojină, 1984, 1989, 2004). În 2006, Giosan Liviu şi colaboratorii, în urma

analizalor pe bază C14 şi a termoluminiscenŃei, contrazic cronologiile şi modelul de evoluŃie

propus anterior, vârsta formaŃiunilor lagunare diferind cu până la 5000 ani.

1. Ipoteza “deltelor Coşna şi Sinoe”

Concomitent cu Delta Sulina II, ~3500 – 2500 ani BP (mult înaintată în mare faŃă de

prezent), în sud se regăseşte o formaŃiune asemănătoare - delta Sinoe cu două stadii de

dezvoltare - Delta Coşna şi Delta Sinoe (a unui braŃ secundar desprins din Sf. Gheoghe

DunavăŃ).

Delta Coşna se prelungeşte cu Grindul Lupilor până la Peninsula Istria, locul ocupat

actual de lacul Zmeica fiind emers. Grindul Istria este format din crestele de plajă Nuntaşi şi

Istria (Panin N., 2004).

Grindul Chituc începe să se formeze în sec. II- III e.n. prin alipirea treptată a unor noi

serii de cordoane litorale la cele vechi, practic este format din alăturarea diferitelor linii ale

Ńărmului (similar cu grindul Sărăturile) în mai multe stadii (Chituc I-V, Panin N, 2004).

ConstruŃia se datorează faptului că materialul erodat din Delta dezvoltată la PortiŃa (Delta Sinoe)

a fost mutat de curenŃii litorali şi valuri imediat în partea sudică. Țărmul, care avea o orientare

12

oblica faŃă de cea actual a fost supus unei translaŃii spre sud până la închiderea golfului şi

izolarea de mare a cetăŃii Histria.

2. Ipoteza Liviu Giosan, Jeffrey Donnelly, Stefan Constantinescu, Florin Filip, Ionut

Ovejanu, Alfred Vespremeanu Stroe, Emil Vespremeanu, Geoff, A.T. Duller, 2006

Pe baza datărilor cu C14 şi a termoiluminiscenŃei, Liviu Giosan şi colab. au obŃinut noi

vârste absolute ale Deltei Dunării. Testele cu C14 s-au efectuat pe bivalve articulate prelevate din

fostele creste de plajă iar datările cu iluminiscenŃă pe fracŃiuni de nisip cuarŃos.

În ceea ce priveşte zona Razim Sinoe, testele au indicat că lobul DunăvăŃ (braŃul sudic al

Dunării era despărŃit în 2 – Sf. Gheorghe şi DunăvăŃ) a avansat dincolo de pen. DunăvăŃ acum ~

2000 ani.

Sistemul de bariere s-au format ca “spituri” din nisipul transportat de driftul de Ńărm,

legate de dezvoltarea lobilor deltaici, în mai multe faze:

1. Bariera Zmeica – este o rămăşiŃă a barei iniŃiale a golfului Dunării, format odată cu

delta Sf. Gheorghe I (4900-4500 ani BP);

2. Bariera/ grindul Lupilor s-a format în timpul fazei transgresive a deltei Sf.

Gheorghe I (3500 – 3100 ani BP); testele au indicat că în aceeaşi perioadă s-a format

şi cea mai veche creastă de plajă din grindul Istria (3700-3300 ani BP) în timp ce

cea mai nouă a fost construită între 1500 şi 600 ani BP;

3. Crestele de plajă ce formează grindul Chituc sunt similar ca direcŃie cu setul cel mai

nou al Grindului Istria, rezultând ca s-au format în acelaşi timp, probabil pe ambele

părŃi ale unui inlet (“portiŃe”). Cordoanele dinpre mare ale Grindului Chituc arată că

sunt mai tinere decât Gr. Istria;

4. O serie de bariere, care nu au direcŃia predominant NE-SW, par a fi construite ulterior

de către procesele lagunare unind vechile bariere lagunare.

4.2 Factori climatologici

Regiunea se caracterizează printr-un climat temperat continental cu nuanŃă excesivă, la

aceasta adăudându-se şi faptul că în zona litorală, climatul temperat continental prezintă o

influenŃă maritimă. Această trăsătură pună în evidenŃă prezenŃa unei temperaturi medii anuale de

11˚C şi a unei umidităŃi foarte reduse de 400 mm anual.

13

4.2.1. Temperatura aerului

Climatul litoralului românesc al Mării Negre se caracterizează prin temperaturi medii

multianuale de peste 11˚C şi amplitudini termice mai coborâte decât în restul Ńării datorită

prezenŃei mării cu rol de moderator termic.

Temperatura medie multianuală în perioada analizată a fost de 11.7˚C la Sulina, 12.2˚C la

ConstanŃa şi 12,5˚C la Platforma Gloria. În comparaŃie cu temperatura multianuală în intervalul

1885-1955 de 11,2˚C la Constanta, se remarcă o creştere de aproximativ 1˚C la temperatura

medie multianuală (1987-2009).

Fig 4.1 VariaŃia temperaturii medii anuale, 1885-2007 la staŃia ConstanŃa

Temperaturile medii lunare variază de la ~1˚C în ianuarie (considerată cea mai rece lună)

până la 23,5˚C în iulie.

Regimul de îngheŃ se află în strânsă legătură cu valorile negative ale aerului. Pe litoralul

românesc se înregistrează cel mai mic număr de zile cu îngheŃ în raport cu întreaga Ńară, adică ~

85 zile/an la ConstanŃa. Numărul zilelor de iarnă (temperatură maximă < 0˚C) este foarte mic,

nedepăşind în medie 22 zile pe an, în timp ce numarul nopŃilor geroase (temperature mai mici de

-10˚C) este de ~3 nopŃi/ an la ConstanŃa. În cazul menŃinerii temperaturilor negative de-a lungul

mai multor zile, particolele de nisip devin mai coezive iar pe plaja pot apărea formaŃiuni de

gheaŃă, care se prelungesc spre mare cu pod de gheŃă, protejând astfel plaja de actiunea valurilor,

vântului şi curenŃilor.

4.2.2. Umiditatea aerului

Valorile medii anuale ale umidităŃii relative au variat, în intervalul 1961-2000 la staŃia

ConstanŃa, între 76% şi 87% şi între 78% şi 87% la staŃia Sulina.

14

4.2.3. Nebulozitatea

La ConstanŃa se înregistrează cea mai redusă nebulozitate din Ńară, valorile medii din anii

1961-2000 variind între 4.6 şi 6 la ConstanŃa şi 4,3 şi 5,8 la Sulina (valori mai mici care se

regăsesc şi în cantitatea mai mică de precipitaŃii).

4.2.4 PrecipitaŃiile atmosferice

Din măsurătorile făcute în perioada 1990-2007 la staŃia ConstanŃa şi 1998-2007 la staŃiile

Sulina, Gura PortiŃei şi Gloria reies medii multianuale de 451.6 mm (ConstanŃa), 259.1 mm

(Gloria), 346.4 mm (Gura PortiŃei) şi doar 192.8 mm (Sulina). Zona se caracterizează printr-un

climat secetos şi prin prezenŃa unui număr mic de zile cu precipitaŃii, în medie 60-75 zile /an,

sub formă de ploaie, zăpadă şi grindină. La acest element, prezenŃa Mării Negre joacă un rol

negativ.

4.2.5 Regimul vânturilor

Studiile anterioare asupra frecvenŃei vîntului pe direcŃii pentru o perioadă de 25 de ani

(1971-1994) la staŃia ConstanŃa arată dominanŃa vânturilor din direcŃie Vest care reprezintă

18.7% din total, faŃă de 12.5% în cazul echipartiŃiei pe cele 8 direcŃii. Cea mai mică frecvenŃă,

de 7.1%, o au vânturile din direcŃia Estică (Diaconu V., 1994).

Ca staŃie de referinŃă a fost luată Gura PortiŃei datorită poziŃiei central în zona de studiu.

PrezenŃa celor 2 suprafeŃe acvatice adiacente (mare şi lacuri) în imediata apropiere a staŃiei este

caracteristica întregii zone.

Vânturile dominante pentru staŃia Gura Portitei în lunile de iarnă sunt cele de nord, ~

30% din cazuri şi cele de vest ~ 15% din cazuri. În luna martie se observa o creştere a ponderii

vanturilor sudice, egală cu cele din nord ~30. În aprilie şi mai predomină vânturile din sud ~

35% din cazuri. Lunile de vară se caracterizează atât prin circulaŃie nordică cât şi sudică, pentru

lunile de toamnă predominând cea nordică. FrecvenŃele ridicate ale vânturilor din Sud sunt

legate de deplasarea ciclonilor mediteraneeni deasupra bazinului vestic al Mării Negre.

Predominarea vânturilor de Nord este rezultatul circulaŃiei atmosferice de iarnă, caracterizată

prin prezenŃă anticiclonilor continentali (nord sau nord-est, europeni şi asiatici) şi intensificarea

vânturilor la periferia acestora. (GLOBE, etapa IV).

Furtunile intense (durată mai mare de 72 ore, viteza a vântului >14 m/s) înregistrate la

Gloria pe o perioadă de 20 ani au fost în număr de ~ 24, predominante din direcŃia nordică şi

nord-estică (75,1% din cazuri). Durata medie a furtunilor de 31-33 ore se înregistrează tot pe

aceste direcŃii.

15

Un caz aparte îl constitute trombele marine, fenomen climatic de risc, care apar

accidental pe litoralul românesc. Fenonemul se manifestă ca o coloană noroasă sau con noros în

formă de pâlnie, în prelungirea bazei unui nor de tip Cumulonimbus şi care la contactul cu apa

provoacă spulberarea picăturilor de apă iar deasupra uscatului particule de praf şi nisip, cu

diametru de la zeci de metri până la sute de metri.

4.3 Factori marini

4.3.2. Regimul valurilor

Valurile de suprafaŃă sunt rezultatul energiei transferate mării prin acŃiunea vânturilor.

Valurile care se propagă în câmpul vântului se vor propaga în direcŃia principală în care sufla

vântul. Ca rezultat al variabilităŃii forŃei vântului suprafaŃa mării se va acoperi cu o varietate

largă de valuri de diferite frecvenŃe, faze şi amplitudini (Mateescu R., 2009).

Ȋn zona litoralului românesc al Mării Negre, datorită variabilităŃii regimului circulaŃiei

atmosferice (influenŃată în mare măsură şi de acvatoriul marin, atât sub aspect termic cât şi

dinamic), vânturile au un grad ridicat de instabilitate atât ca direcŃie cât şi ca viteza, neexinstând

vânturi regulate (R. Mateescu, 2009). Regimul valurilor este strâns legat de regimul vânturilor,

care îl determină şi influenŃează.

În general în zona de nord a litoralului vânturile sunt mai intense decât în sud dar,

datorită condiŃiilor locale – adâncimi mici, fetch redus - înălŃimile medii ale valurilor nu

depăşesc valorile înregistrate în zona de sud. Climatul valurilor Mării Negre este format atât de

valurile de hulă, cât şi de valurile de vânt (eoliene) generate pe plan local.

Datele folosite provin de la Centrul European pentru Prognoză pe Termen Mediu

(ECMWF) – proiectul Eurowaves pentru Marea Neagră cu model WAM, 1991-2002, şi din

observaŃiile vizuale efectuate de IRCM/ INCDM Constanta (1971-2005).

FrecvenŃa cea mai mare – 37-40% din cazuri o au valurile cu înălŃime de 0.5-1.0, urmate

de valuri cu înălŃime foarte mică (0.0-0.5 m) – frecvenŃă 27-28% din cazuri şi valuri cu

înălŃimea 1.0-1.5 m – 17-18% din cazuri. Valoarea medie a înălŃimii valurilor e fost de 0.95 m,

procentajul de 1% de depăşire este de ~3.7 m.

16

Fig. 4.2 FrecvenŃa înălŃimii valurilor

DistribuŃia frecvenŃei pe direcŃii corespunde cu regimul vanturilor, cea mai mare

frecvenŃă având valurile din direcŃiile NE şi E (17-18% din cazuri pentru datele ECMWF şi

valori mult mai ridicate până la 28% pentru direcŃia E, date INCDM) (fig. 4.2). Pentru aceleaşi

direcŃii se înregistrează şi cele mai mari înăltimi ale valurilor.

Pentru analiza regimului furtunilor în intervalul 1972-prezent, s-au luat în calcul valori

ale vitezei vântului mai mari de 10 m/s care se menŃine mai mult de 72 de ore. Rezultatele

obŃinute din analiza datelor pentru litoralul românesc au arătat că majoritatea furtunilor se

înregistrează din direcŃiile N şi NE (75%) cu durate medii de 31-33 ore şi din direcŃia E şi SE

(5%) în timpul cărora se produc valuri cu înălŃimi de peste 2 m. Durata maximă cu viteze ale

vântului peste 10 m/s a fost de 138 ore (17-23 februarie 1979), cu înălŃimi medii ale valurilor de

4.1 m şi perioade de 7 s, înălŃimea maximă atingând 6.0 m (Mateescu R, 2009). Viteza maximă a

vântului s-a înregistrat în 1981 de 24 m/s.

În funcŃie de orientarea Ńărmului lagunar, se pot identifica sectoare cu diferită expunere şi

vulnerabilitate la valuri din diferite direcŃii. Astfel că zona Perişor-Periteaşca este la adăpost de

valurile din nord şi nord-est, datorită deltei Sf. Gheorghe şi insulei Sahalin dar expusă la valurile

din zona sud-estică, în timp ce zona sudică (Periteaşca-Chituc) este expusă valurilor din NE, E şi

SE fiind adăpostită doar de valurile sudice. Aceaste situaŃie este vizibilă şi în evoluŃia liniei

Ńărmului, zona Perişor-Periteaşca fiind sub influenŃă proceselor de acreŃie sau echilibru relativ, în

timp ce restul zonei este puternic afectată de eroziune.

17

4.3.2. Regimul curenŃilor

Cercetările efectuate dupa 1960 (IRCM, DHM, OGA) în zona marină costieră

românească au avut un caracter atât de monitoring cât şi expediŃionar, rezultatele acestora

concretizându-se în întocmirea de hărŃi/anuare oceanografice.

Măsurătorile de curenŃi şi analiza circulaŃiei marine la nivelul întregului bazin s-au

realizat cadrul proiectelor CoMSBlack şi EROS au reuşit să stabilească structura şi funcŃionarea

reală a curenŃilor în Marea Neagră.

Conform ultimelor cercetări (T. Oguz, 1994, 1999, E. Oszoy, U. Unluata, 1997, S.

Besiktepe, 1999, A. Ginzburg , 2002) s-a demonstrat existenŃa a mai multor tipuri de circulaŃie

(E. Vespremeanu, 2004): circulaŃia majoră de suprafaŃă din bazinul adânc, circulaŃia sub-

bazinală şi de mezoscală, circulaŃia verticală de tip upwelling şi downwelling.

CirculaŃia majoră a stratului superior este reprezentată de curentul cadru (Curentul

RIM), inconjurând întreaga Mare Neagră şi formând pe scară mare un vartej ciclonic (Neumann,

1944). CirculaŃia sub-bazinală se dezvoltă în regiunile costiere, fiind influenŃată în primul rând

de direcŃia şi intensitatea vânturilor, relieful costier, configuraŃia curbelor batimetrice şi aportul

apelor fluviale ale Dunării.

Acvatoriile marine costiere

Apele de şelf situate între o limită inferioară la -150 m şi una superioară la -40/-45 m.

Predomină circulaŃia determinată de vânt, cu dezvoltarea stratificaŃiei Ekman si a proceselor

geostrofice.

Pentru apele litorale, măsurătorile arată o circulaŃie alternativă din sectorul nordic şi cel

sudic, cu predominarea celei nordice datorită vânturilor predominante din sectorul litoral.

Regimul hidrodinamic al apelor de Ńărm este dominat de procesele de deferlare şi de

transformare a valurilor prin refracŃie, difracŃie şi reflecŃie (E. Vespremeanu, 1987). Caracteristic

este formarea curenŃilor longitudinali de Ńărm cu direcŃii alternative din nord şi sud în funcŃie de

direcŃia valurilor (determinată la rândul ei de vânturile predominante) şi curenŃii Rip.

Apele de plaje sunt situate între cca -1,5 m şi creasta feŃei plajei (1-1,25 m), caracteristic

fiind procesul de swash, cu intensităŃi în funcŃie de gradul de agitaŃie al mării.

Practic curenŃii din apele de Ńărm şi cei din apele de plaja sunt responsabili de procesele

morfodinamice de la nivelul Ńărmului (modelare şi transport al sedimentelor).

4.3.3 Nivelul mării

Nivelul mării este un parametru complex, evoluŃia sa fiind influenŃată de cauze interne –

eustatism (creşterea volumetrică a nivelului) şi cauze externe (modificări ale bilanŃului

18

hidrologic, în regimul precipitaŃiilor, regimul anemobatic, regimul valurilor). Pe termen lung şi

mediu, nivelul mării determină poziŃia liniei Ńărmului. Pe termen scurt poate intensifica

eroziunea prin inundarea suprafeŃelor joase.

OscilaŃiile actuale ale nivelului mării la litoralul românesc sunt rezultatul interacŃiunii

complexe între factorii hidrologici (debitul Dunării) şi meteorologici (vânt, precipitaŃii, presiune)

în strictă interdependenŃă.

-5

0

5

10

15

20

25

30

35cm

Fig. 4.3 EvoluŃia nivelului mării la ConstanŃa

(medii anuale 1933 – 2007, date INCDM)

Pentru litoralul românesc, măsuratorile de la maregraful Constanta (1933- prezent) arată

un nivel mediu de 16.1 cm, un minim de -2.4 (1943) şi un maxim de 32,4 în 2005, tendinŃa de

creştere fiind de 1,34 mm/an pentru perioada 1933-1997 şi 1,9 mm/an (1997-2007) (fig. 4.3).

OscilaŃiile anuale se produc ca urmare a diminuării considerabilă a debitului Dunării în

perioada rece a anului, cât şi lipsei de precipitaŃii. Valorile cele mai mici ale nivelului mării sunt

atinse în perioada septembrie-decembrie. Perioada de primăvară, începând cu luna martie şi

extins până la începutul lui iulie este caracterizată de un trend linear crescător.

OscilaŃiile zilnice (sau de-a lungul mai multor zile) se datorează mareelor, intensificării

vântului şi diferenŃelor de presiune.

19

5. ACłIUNEA FACTORILOR DINAMICI ASUPRA łARMULUI

Procesele din zona de Ńărm sunt guvernate de forŃe elementare corelate care fac parte

dintr-un sistem bine definit. Morfodinamica Ńărmului este determinată în esenŃă de variaŃia în

timp şi spaŃiu, periodică sau neperiodică a valurilor şi curenŃilor şi cu participarea în proporŃii

diferite a altor factori

Putem clasifica factorii care participă la modelarea Ńărmului în factori naturali şi factori

antropici. Factorii naturali sunt reprezentaŃi de:

- factori meteorologici – vântul prin actiunea directă de spulberare a nisipului de pe plaja

emersa cât şi indirect prin formarea de valuri şi curenŃi marini şi creşteri temporale ale

nivelului mării; precipitaŃiile – pot duce la îndepărtarea sedimentelor de pe plaja şi

inundarea unor suprafeŃe joase;

- factori oceanografici – valurile şi curenŃii din zona marină costieră se constituie ca

principali modelatori ai Ńărmului; valurile cu rol de agent de eroziune, curenŃii ca agent

de eroziune şi de transport al materialului erodat; oscilaŃiile nivelului mării atât prin

variaŃiile din timpul furtunilor sau inundaŃiilor cât şi prin creşterea nivelului în perioadele

seculare ca urmare a schimbarilor climatice;

- factori secundari:

• structura litologică a Ńărmului şi structura granulometrică a depozitelor plajei;

• gradul de expunere al Ńărmului (orientarea locală a Ńărmului);

• prezenŃa sau absenŃa unor forme şi microforme ale reliefului litoral (dune,

cordoane litorale, spărturi, guri de vărsare);

• caracteristicile reliefului submarin din porŃiunea limitrofă liniei Ńărmului

(batimetria zonei de mică adâncime);

• topografia Ńărmului (panta şi tipul pantei, profilului plajei emerse si submerse).

• diminuarea cantităŃii de nisip de origine biogenă ca o consecinŃă a creşterii

mortalităŃii populaŃiilor de moluşte;

Principalii factori antropici sunt diminuarea cantităŃii de nisip deversate în mare de către

Dunăre ca urmare a construcŃiilor hidrotehnice din amonte, construcŃiile hidrotehnice sau de altă

natura care duc la modificarea regimului de transport litoral al sedimentelor ca urmare a

schimbării configuraŃiei liniei Ńărmului (digurile de la Sulina perturbă circulaŃia sedimentelor

transportate de curenŃii litorali, digurile de la Edighiol, Gura PortiŃei).

20

Ȋn general putem delimita în cadrul Ńărmului 3 zone (Van Rijn L., 1998):

• dunele şi plaja – dominate de forŃa vântului şi valurilor;

• faŃă Ńărmului superioară (upper shoreface) – coincide cu zona de surf,

dominată de forŃa valurilor care se sparg şi de curenŃii induşi de valuri; zona de

surf poate fi redusă la o fâşie îngustă în condiŃii de calm, dar poate să se extindă

foarte mult în timpul furtunilor;

• faŃă Ńărmului mijlocie şi inferioară (middle and lower shoreface) – zonă

dominată de valuri şi curenŃii induşi de valuri şi/sau densitate.

5.1 AcŃiunea valurilor

Energia mecanică a vântului se transformă în largul mării în energie hidraulică, care, sub

aspectul ei cinetic este transmisă prin valuri spre Ńărm. O parte din această energie este

consumată la modelarea Ńărmului, generarea curenŃilor de Ńărm, transportul aluviunilor sau

formarea altor tipuri de oscilaŃii (valurile/ undele marginale sau seişele – oscilaŃii de rezonanŃă

de lungă perioadă) iar o parte este reflectată.

Se pot dispinge 4 zone ale câmpului de valuri în apropierea Ńărmului (Lateş, Zaharescu,

1972):

- d > L/2 – particulele de apă descriu orbite circulare în mişcare oscilatorie

- L/2 > d > dcr – orbitele particulelor devin elipse din ce în ce mai turtite de la suprafaŃă

spre Ńărm; adâncimea descrescătoare spre Ńărm face ca crestele valurilor să se deplaseze

pe un front ce tinde să fie paralel cu linia Ńărmului, sub efectul fenomenului de refracŃie;

la adâncimea critică (dcr) valurile încep să deferleze parŃial (sa se răstoarne);

- zona de deferlare cu adâncimi mai mici decât dcr ~ 2 h (h-înălŃimea valurilor) –valurile

au un profil profund asimetric; curbele eliptice nu sunt perfect închise datorită vitezelor

mai mari pe parcursul superior comparative cu cel inferior ducând la o mişcare apropiată

de cea de translaŃie (prin turtire elipselor) şi la transport de masă de apă spre Ńărm;

- zona unde se produce deferlarea finală (spargerea valurilor) cu ridicarea apei pe plajă

(uprush, run-up, swash, jet de resacă) şi coborârea ei; prin antrenarea sedimentelor în

stare de suspensie (backswash, contracurent de spălare) are loc modelarea Ńărmului.

Țărmul răspunde printr-o dinamică continuă, care se adaptează regimului şi

caracteristicilor valurilor. În general, valurile paralele cu linia Ńărmului mută apa şi sedimentele

spre Ńărm şi înapoi, în timp ce valurile care ajung la Ńărm sub un anumit unghi mută sedimentele

de-a lungul coastei (longshore drift).

21

Spargerea valurilor pe plajă

Odată cu apropierea de Ńărm viteza, lungimea şi perioada sunt diminuate iar înălŃimea

creşte, devenind “abrupte”, crestele fiind înguste şi ascuŃite iar spaŃiile dintre valuri (jgheaburile)

largi şi plate. Când mişcarea orbitală nu mai este completă cresta se prăbuşeste producând

spargerea valurilor. Aceasta trimite mai departe un aflux de apă (swash sau uprush) spre tărm,

urmat de o retragere (backwash) prin care apa se întoarce în mare.

Galvin (1972) şi Shore Protection Manual (CERN, 1984) defineşte 4 tipuri de spargere în

funcŃie de coeficientul de spargere (B) determinat de H (înălŃimea valului la punctul de rupere),

acceleraŃia gravitaŃională şi perioada (T).

2GsT

HB b=

1. Valuri “aruncate” (surging), cu înălŃime mică, perioade mari, favorizate de prezenŃa

unei feŃe a plajei înclinată (în general peste 7°)

2. Valuri care se sparg prin plonjare (plunging). Produce un swash moderat, dar curenŃi

de întoarcere şi longitudinali puternici care preiau, trasnportă remaniază cantitaŃi mari

de sedimente.

3. Valuri care colapsează (collapsing), scad în mişcarea lor către Ńărm; creasta valurilor

rămâne nespartă, valul rostogolindu-se pe plajă

4. Valuri care se sparg prin împroşcare (spilling); spargerea cuprinde doar vârful

crestei, cu swash înspumat; specifice în zonele cu înclinare foarte mică a reliefului

submers (zona Perisor-Periteaşca).

SuprafaŃă zonei de deferlare, unde sunt concentrate procesele de eroziune, transport şi

depunere diferă în funcŃie de parametrii şi caracterul valurilor (de vânt sau hulă) şi de panta

submersă a Ńărmului.

AcŃiunea valurilor pe faŃa plajei

Plaja este creată sub acŃiunea fluxului de valuri. Profilul plajei reprezintă o formă de

echilibru dinamic al particulelor de aluviuni supuse acŃiunii alternative a mişcării valurilor –

swash.

Valurile (jetul) urca pe plajă sub un unghi oarecare (de cele mai multe ori diferit de 90°)

se scurge un timp paralel cu malul, după care se întoarce sub forma contracurentului de

spălare (backwash), pe o direcŃie perpendicular pe linia de cea mai mare pantă. Prin repetare se

22

produce o deplasare înceată a masei de apă în lungul Ńărmului sub formă de “dinŃi de fierăstrău”

cu transport de sediment în direcŃia valurilor – denumit deriva de plaja (beach drifting – A.N.

Strahler, 1966).

Undele marginale staŃionare oscilează de-a lungul Ńărmului, cu nodurile şi antinodurile în

puncte fixe, influenŃând vizibil modelarea plajei. Wntre nodurile rezultate din intersectarea

campului de valuri cu undele marginale viteza jetului este mai mare, urcând mai mult pe plajă şi

transportând mai departe materialul erodat. Wn dreptul nodurilor, vitezele sunt mai reduse

valurile transportă un volum mai mic de material şi depus mai aproape de Ńărm. Wn aceste

condiŃii, în zona de deferlare se formează bare arcuite a căror distanŃă faŃă de Ńărm este în strânsă

legătură cu lungimea undelor marginale staŃionare. Pe Ńărm iau naştere formaŃiuni

complementare – arcuri de plajă arcuite invers barelor.

Pe litoralul românesc se întâlnesc doar vara, în timpul hulelor slabe din perioadele de

calm atmosferic. Variabilitatea circulaŃiei atmosferice deasupra Mării Negre, face ca arcele de

plajă sa fie rar întâlnite.

Litoralul românesc este susceptibil la eroziunea pe termen scurt al plajelor pe durata

futunilor. Cea mai mare retragere a Ńărmului determinată de furtuni se manifestă în sectorul

Nordic, unde sedimentele sunt mai fine şi plajele puŃin înclinate. Totuşi, o mare parte a

pierderilor transversal de nisip pe durata furtunilor va fi recuperată după perioadele de furtuni,

când predomină valuri de hulă mai scurte (formatoare de plajă).

5.2 AcŃiunea curenŃilor litorali

Fluxul energetic al valurilor creează în apropierea Ńărmului o presiune radială cu un

gradient normal şi unul longitudinal în zona de deferlare. Gradientul longitudinal generează

curentul longitudinal de Ńărm. DirecŃia acestuia este determinată de unghiul valurilor incidente ce

intră in interacŃiune cu undele marginale. Viteza acestuia creşte odată cu unghiul dintre direcŃia

valurilor şi normala la Ńărm, a carei valoare este dependentă de lăŃimea zonei de deferlare. Wn

concluzie, intensitatea curentului de Ńărm depinde de înălŃimea valurilor şi de unghiul de

incidenŃă a acestora.

Presiunea radial a câmpului de valuri în zona de mică adâncime este direct proporŃională

cu pătratul înălŃimii valurilor. Când apar variaŃii a înălŃimii valurilor de-a lungul Ńărmului apar

perturbări în câmpul de presiune care conduc la înŃărirea componentei longitudinale şi

intensificarea curenŃilor de Ńărm din sectorul cu valuri mai înalte spre sectorul cu valuri mai

joase şi la slabirea componentei spre Ńărm a presiunii radiale în sectorul cu valuri joase. Se

produce astfel ruperea echilibrului dintre presiunea radial şi presiunea undelor marginale şi a

23

maselor de apă transportate de curenŃii longitudinali de Ńărm. Ca rezultat se formează un current

de rupere (curenŃi Rip) spre larg care străbate zona de deferlare sub un unghi determinat de

direcŃia frontului de valuri şi debuşează înafara zonei la o distanŃă egală cu lăŃimea ei.

Fig.5.1 CirculaŃia în zona Ńărmului

Transportul de masă efectuat de valurile deferlante spre Ńărm este deviat de-a lungul

acestuia sub formă de curenŃi longitudinali de Ńărm, iar surplusul de energie să debuşeze din

nou spre larg prin curenŃi de rupere (curenŃi Rip). De aici se pot forma curenŃi care se alătura

curenŃilor generaŃi de valuri şi reiau un circuit închis –o celulă circulatorie. (Inman, 1954) (fig.

5.1).

24

5.3 Nivelul mării

Creşterea nivelului mării favorizează eroziunea şi ratragerea liniei Ńărmului prin

(Letherman, 1991):

- posibilitatea valurilor să deferleze mai aproape de coastă

- apele mai adânci din apropierea Ńărmului scad refracŃia valurilor şi măresc capacitatea de

transport longitudinal

- nivelurile crescute permit proceselor de eroziune cauzate de valuri şi curenŃi să acŃioneze

pe profil; menŃinerea unui echilibru al profilului, în acest caz, înseamnă o deplasare spre

interior.

Creşterea nivelului/ scăderea nivelului provoacă inudarea plajelor procesul putând fi

interpretat ca acumulare. Caracteristic pentru eroziune este îndepărtarea materialului sedimentar

sub acŃiunea valurilor şi curenŃilor şîtransportarea lui în lungul Ńărmului, eventual depus ulterior

în alt loc sau transportul dincolo de “adâncimea de închidere” (adâncimea la care mişcarea

sedimentelor este practice absentă), materialul sedimentar fiind astfel scos definitive din sistemul

de Ńărm.

Pe litoralul românesc vânturile din vest sau nivelurile mici corelate cu debitele scăzute

ale Dunării duc la retragere liniei apei, creând impresia de acumulare. Este situaŃie observată în

2011 faŃă de 2010: în 2011 măsurătorile liniei Ńărmului s-au realizat în perioade similar din punct

de vedere al repartiŃiei spaŃiale multianuală a nivelurilor, dar anul a fost caracterizat de niveluri

foarte scăzute ale mării. Analiza a arătat o situaŃie atipică – acumulare în zonele în care, în mod

normal erau supuse unui fenomen accelerat de eroziune. în lunile septembrie -noiembrie, cand s-

au realizat o parte din măsurătorile, nivelul mării a fost foarte scăzut (9.64 cm in septembrie si

1.82 cm in noiembrie 2012) faŃă de 25.98 cm şi 26.92 cm în anul 2010, raportat la aceleaşi luni

(foto 5.1).

a. 2010 b. 2011

Foto 5.1 Zaton-Perişor

25

Pot fi distinse 5 modele de evoluŃie a Ńărmului, relaŃionate cu schimbarea nivelului mării

(Curray, 1964 şi L.Van Rijn, 1998):

• Transgresiune erozională – translaŃia spre uscat a liniei Ńărmului în cazul

ridicării nivelului relativ al mării, combinată cu eroziunea zonei de nearshore , cu

transport a sedimentelor spre larg şi de-a lungul Ńărmului (regula lui Brunn pentru

model 2D, fără a se lua în seamă gradienŃii longitudinali)

• Transgresiune depoziŃională - translaŃia spre uscat a liniei Ńărmului în cazul

ridicării nivelului relativ al mării, combinată cu depunere datorită transportului de

sedimente spre Ńărm şi de-a lungul Ńărmului (retragerea liniei Ńărmului datorită

ridicării nivelului mării este procesul dominant)

• Regresiune depoziŃională – deplasarea liniei Ńărmului către mare în cazul

ridicării sau scăderii nivelului mării, combinat cu acumulare în zona de nearshore

datorită transportului către Ńărm şi în lungul Ńărmului (avansarea liniei Ńărmului ca

urmare a acumulării este procesul dominant)

• Regresiune erozională - avansarea liniei Ńărmului ca urmare a scăderii nivelului

mării, dar cu predominarea proceselor de eroziune (avansarea liniei Ńărmului

datorat scăderii liniei Ńărmului este procesul dominant)

• Agradare – ridicarea nivelului mării însoŃit de un aport semnificativ de

sedimente; poziŃia liniei Ńărmului rămâne constantă, cu construirea pe vertical a

barierelor.

1. Transgresiunea erozională a liniei Ńărmului bazată pe un transport offshore (regula lui

Brunn)

Brun (1962, 1988) a fost primul care a luat în considerare rolul creşterii nivelului în

eroziunea costieră. Regula lui Brunn presupune ca odată cu creşterea nivelului mării, profilul de

echilibru al plajei şi a zonei de surf se mută către Ńărm şi în sus (fig. 5.2). Formula propusă de

Bruun pentru a estima valoarea retragerii liniei tarmului, nivelul mãrii este considerat în mod

explicit, astfel:

R= S L* (1+p)/(B+h*)

S = creşterea relativă a nivelului măii, hc reprezintă adâncimea de închidere, z este înălŃimea

arierplajei (back shore) iar L* = distanŃa orizontală între arierplaja şi adâncimea de închidere.

26

Fig. 5.2 Modificări ale profilului plajei la creşterea nivelului – regula lui Brunn

(după L.Van Rijn, 1998)

2. Transgresiune depoziŃională bazată pe un transport dominat spre Ńărm (onshore)

Acest tip de evoluŃie a Ńărmului se aplică în general în dezvoltarea şi migrarea barierelor

nisipoase prin eroziunea sedimentelor de pe faŃa Ńărmului şi depunerea acestora peste barieră şi

în spatele acesteia prin procesele de washover (PorŃita-Periboina-Edighiol).

3. Regresiune depoziŃională bazată pe un transport dominat către Ńărm (onshore)

Modelul de evoluŃie influenŃat de variŃiile nivelului mării ale lui Curray şi colab. (1969)

descrie o progradare a Ńărmului prin creste de plajă şi câmpuri, datorită aportului sedimentar care

depăşeşte eroziunea, asociat cu o creştere moderată a nivelului mării sau un nivel stabil.

CondiŃiile pentru o astfel de evoluŃie sunt similare cu cele din Marea Neagră, sectorul

Perişor- Periteaşca: existenŃa unui profil convex datorat transportului sedimentar spre Ńărm şi de-

a lungul Ńărmului, un aport sedimentar provenit din partea superioară a feŃei Ńărmului sau deltă

prin driftul de Ńărm, creşterea moderată a nivelului mării cu aproximativ 1-2 mm/an, condiŃii de

micromaree.

27

6. TRANSPORTUL SEDIMENTAR

Transportul litoral reprezintă mişcarea materialului sedimentar în zona litorală realizată

de valuri şi curenŃi ca rezultat al influenŃei mai multor procese hidrodinamice (vânt, valuri şi

curenŃi). Poate fi legat de curenŃi (generaŃi de vânt, valuri, densitate), mişcarea oscilatorie a apei

(datorată deformării valurilor sub influenŃa adâncimilor scăzute din zona Ńărmului) sau de o

combinaŃie a acestora. În zona de dune de pe plajă, vântul se constituie în principalul agent de

transport.

În zona de offshore, în afara zonei de deferlare, transportul sedimentar este concentrat

într-un strat deasupra fundului mării în principal ca transport bedloan (rostogolirea materialului,

pat de încărcare. Trecerea sedimentelor în suspensie (suspended-load transport) este legată de

apropierea de Ńărm, scăderea vitezei valurilor şi răsturnarea/ revărsarea acestora peste un val de

nisip submers.

Wn zona de deferlare (zona de surf) transportul sedimentelor este dominat de valuri şi de

curenŃii induşi de valuri în lungul Ńărmului şi perpendicular pe Ńărm. Spargerea valurilor poate

antrena o cantitate mare de nisip care poate fi transportată în suspensie de către curenŃi.

Transportul sedimentar are o component spre mal sau spre larg (onshore-offshore

transport) şi o componentă longitudinal, de-a lungul Ńărmului (longshore transport).

6.1 Tipuri de sedimente

Sedimentele Ńărmului din zona lagunară sunt reprezentate de aluviunile aduse de Dunăre

redistribuite de valuri şi de curentul longitudinal de Ńărm şi în proporŃie destul de ridicată de

cochilii de moluşte întregi sau în diferite grade de fragmentare.

Sedimentele provenite din Dunăre sunt în majoritate terigene, în principal material

cuarŃos. De-a lungul secŃiunilor erozive, există un process de remodelare Ńarmului Deltei Dunării

şi care acum sunt redistribuite de valuri şi curenŃi. Astfel Delta Dunării se constituie în sursa

cheie de sedimente de plajă în întreaga unitate nordică. (Masterplan, 2011).

Pe baza eşantioanelor colectate, s-a pus n evidenŃă caracterul dominant al nisipului fin şî

foarte fin în partea de nord a sectorului (apropierea de gurile Dunării), cu tendinŃă descrescătoare

spre sud. Ponderea materialului organogen este de asemenea mai ridicată în zona de sud (PortiŃa-

Vadu) decat în zona nordică a sectorului.

28

Analiza distribuŃiei spaŃiale a sedimentelor pe Ńărmul submers a rezultat din interpretarea

harŃilor sedimentologice (Platoul continental al Mării Negre –foile Sulina şi ConstanŃa, elaborate

de Geoecomar, 1995).

Astfel ca până la izobata de 10 m predomină nisipul şi nisipul siltic (2 mm şi 0.050 mm).

În zona nordică, nisipul cu diametru până la 2 mm apare până la 2-3 m adâncime, urmat de nisip

siltic (0.050-0.075 mm) până la aproximativ 10 m adâncime. În zona Perişor-Periteaşca, între 5

şi 10 m adâncime apare siltul nisipos (0.025-0.050 mm). În partea de sud a zonei lagunare,

nisipul ocupă spaŃiul până la izobata de 10 m.

La adâncimi mai mari de 10 m, locul nisipului este luat de silt şi silt nisipos, cu

intercalatii de argilă (cu diametre mai mari de 0.020 mm).

6.2 Transportul sedimentar pe profil transversal (onshore-offshore)

Transportul de sedimente către şi dinspre Ńărm depinde de structura curgerii reversibile

din cadru ciclului unui val. Este maxim în zona de surf, în zona de offshore procesele de

transport fiind mai puŃin intense.

Transportul on- şi offshore este influenŃat în primul rând de natura sedimentelor.

ProprietăŃile individuale ale fracŃiuniunilor sedimentare care influenŃează transportul includ

dimensiunea, forma şi compoziŃia. În cazul sedimentelor ca întreg intervine permeabilitatea,

porozitatea şî distribuŃia pe fracŃiuni. Toate acestea influenŃează fortele necesare iniŃierii şi

menŃinerii mişcării sedimentelor.

6.3 Transportul longitudinal

Driftul litoral este reprezentat de sedimentele care sunt mutate în zona litorală sub

influenŃa valurilor şi curenŃilor. Rata transportului sedimentar (Q) este rata cu care driftul litoral

se deplasează paralel cu Ńărmul.

Estimarea transportului de sedimente de-a lungul Ńărmului se poate calcula pe baza mai

multor formule: CERC, Kamphuis-91, Leo van Rijn. Cea mai utilizată este formula CERC

(Shore Protection Manual), validată cu rezultate bune pentru Ńărmurile cu energie medie şi înaltă,

însă inexctă pentru Ńărmurile cu energie scăzuta.

bb

b

bb

bbbnll

Hg

gHKECKKPQ αα

γ

ραα cossin))(

8(cossin)( 2

1

)

2

===

K= coeficientul empiric de proporŃionalitate (valori recomandate de CERC 0.39)

Pl=component în lungul Ńărmului a fluxului energetic al valurilor (N/s)

29

Eb=energia valului evaluată pe linia de spargere (N/m)

(Cn)b=viteza grupului de valuri la linia de spargere (m/s)

Hb=înălŃimea semnificativă a valului deferlant (m)

γb=indice de spargere (non-dimensional)

αb=unghiul de spargere (unghuil dintre creasta valului deferlant şi linia Ńărmului)

ρ=densitatea apei de mare (ρ=1005 kg/m3)

g= acceleraŃia gravitaŃională (9,81 m/s)

În cadrul Masterplanului pentru protectia şi reabilitarea zonei costierea, realizat în 2011,

transportului longitudinal a fost calculate folosind modelul LITDRIFT, parte a pachetului

LITPACK.

Rezultate arată un transport net orientat spre nord pentru sectorul de la N de Gura

PortiŃei, cu valori între 121.000 m3/an şi 1.017.000 m3/an (CSA 27-CSA 29), înlocuit cu un

transport sudic în vestul câmpului Perişor. (fig 6.1).

Pentru sectorul de la sud de Gura PortiŃei, predomină transportul spre sud cu valori între

105.000 m3/an şi 1.234.000 m3/an, valorile maxime înregistrându-se în zona centrală a grindului

Chituc), excepŃia sectorului nordic (Gura PortiŃei-Far PortiŃa, km 55-60 măsurat de la pen.

Sahalin) unde transportul spre nord are valori de 200.000-300.000 m3/an.

Zona de la sudul pen Sahalin are aspectul unui golf, orientarea general a Ńărmului pe

directia ENE-SSV a condus la adăpostirea parŃială de energia valurilor din N şi NE, circulatia

sedimentelor făcându-se sub incidenŃă valurilor din direcŃii S, SE, a căror energie este moderată.

Figura 6.1 Rate si directii de transport sedimentar longitudinal potential net pe litoralul romanesc,

previzionate cu ajutorul LITDRIFT (Raportul de modelare a liniei tarmului, Volumul 4, Masterplan 2011)

30

7. MORFOLOGIA ŞI DINAMICA UNITĂłILOR DE łĂRM

łărmul reprezintă o limită temporară de separaŃie între 3 medii ale spaŃiului geografic –

litosferă, hidrosferă şi atmosferă, ale căror procese dinamice specifice se reflectă în evoluŃia

geomorfologică a acestuia. Este o structură sedimentară condiŃionată direct de acŃiunea valurilor

şi a curenŃilor generaŃi de aceştia asupra uscatului şi aluviunilor provenite de pe uscat. La nivelul

Ńărmului au loc cele mai intense procese de transformare a materiei şi energiei din cadrul

întregului sistem litoral. (Vespremeanu E., 1987).

7.1 Morfologia Ńărmului în profil transversal

In profil transversal în cadrul Ńărmului se pot distinge mai multe subzone (fig. 7.1):

• Dunele (foredunes şi backdunes – superioare şi inferioară), împreună cu conurile de

rever (wash over fan, overwashfan) se suprapune peste zona supratidala

• Plaja (superioară şi inferioară) – zona intertidală, între baza dunelor şi linia cea mai joasă

a apei; caracterizată prin prezenŃă bermelor pe plaja superioară şi barelor pe cea

inferioară

• FaŃa Ńărmului (superior, mijlociu şi inferior) – zonă subtidală; este constituită din faŃa

Ńărmului superioară (zona de spargere a valurilor, prezenŃa barelor), mijlociu – shoaling

waves, şi inferior (legătura cu zona de self).

Fig. 7.1 Profil transversal al Ńărmului (sector Periteaşca-Portita)

31

7.1.1. Conurile de rever (wash over fan, overwashfan) (foto .7.1) sunt forme de

acumulare aplatizate, rezultate prin acŃiunea valurilor în timpul furtunilor. Valurile înalte care

trec de partea exterioară a Ńărmului, transporta nisipul peste câmpul de dune unde îl depun

datorită infiltraŃiei şi scăderii capacităŃii de transport.

Orientarea conurilor de rever este dată în general de direcŃia de acŃiune a valurilor şi de

topografia locală. Au profil uşor bombat în partea dinspre Ńărm şi aplatizat spre uscat, de multe

ori având structură lamelară, în cazul succesiunii unor mai multe episoade de furtună într-

operioadă scurtă de timp în care conurile de rever formate anterior nu sunt distruse.

După formă, conurile de rever pot fi de tip evantai sau franje (E. Vespremeanu, 1987).

Conurile de rever evantai (fig 7.3) se formează acolo unde cordonul de dune sau bariera

lagunară este tăiată de căi de acces, canale, portiŃe, periboine. Sunt aproape simetrice, fiind

afectate într-o proporŃie mai mică de direcŃia de acŃiune a valurilor.

Sectoarele de Ńărm cu dune înguste şi joase (foredune) sunt caracterizate de apariŃia

conurilor de rever tip franje (“sheets”) (fig 7.2), orientate pe direcŃia valurilor din timpul

furtunilor. Pentru litoralul românesc sunt caracteristice valurile pe directia NE-SV, conurile

păstrând aceeaşi direcŃie.Se pot observa conuri de rever de tip franje cu desfăşurare până la 120-

150 m în interior pe direcŃia NE-SV, mai ales în sectorul PortiŃa-Periboina.

Fig..7.2 Conuri de rever de tip franje, bariera Portita-Periboina

Fig. 7.3 Con rever evantai şi franje

(Grindul Chituc, aerofotograme 1982)

32

7.1.2. Dunele litorale

Dunele din zona costieră se găsesc deasupra nivelului valurile de furtună, în zonele cu

plaje nisipoase. Sunt formate în urma proceselor eoliene prin transportul sedimentelor de pe

plajele adiacente; sedimentele sunt temporar depozitate în corpul dunelor, ulterior putând fi

erodate prin acŃiunea valurilor, devenind sursă de sedimente pentru plajă şi faŃa Ńărmului sau prin

deflaŃie sedimentele pot fi pierdute fiind spulberate peste formaŃiunile lacustre (fig 7.6).

7.1.2.1. Formarea dunelor litorale

Formarea dunelor litorale este condiŃionată şi influenŃată de un aport sedimentar ridicat şi

plaje extinse care s-a permit acumularea sedimentelor, regimul vântului (atât ca viteză cât şi ca

direcŃie) care să permită transportul eolian, circulaŃie marină care să transporte pe plajă o

cantitate cât mai mare de nisip (Vespremeanu E, 1987), prezenŃa unor obstacole (vegetaŃie

ierboasă sau arbustivă, buturugi, vechi construcŃi) care favorizează acumularea nisipului. Nisipul

este transportat de vânt până când viteza acestuia este diminuată sau întâlneşte în cale un

obstacol, sub forma ridicării suprafeŃei topografice sau neregularităŃi ale acesteia, vegetaŃie,

resturi vegetale, animale sau de altă natură, vechi construcŃii, forme rezultate din eroziunea

diferenŃiată.

Stadiile formării dunelor după ce materialul sedimentar ajunge pe plajă pot fi sintetizate

astfel (L. van Rijn, 1998):

- Washover berm - reprezintă acumularea nisipului deasupra liniei Ńărmului (nivelul cel

mai ridicat), uşor ondulată, deseori spălată de valuri sub forma unei creste incipiente;

- Creasta de plajă (washoveridge) – acumulare de nisip în zona de foreshore, mai înaltă

decât berma, deasupra nivelul mării la ape mari, mai rar atacată de valuri; după uscarea

sedimentelor, acestea devin necoezive şi pot fi uşor afectate de procesele eoliene.

- Creastă de dună (duneridge) – creastă joasă de nisip, distinctă, acoperită de vegetaŃie în

stadiu incipient; este spălată de valuri doar la furtunile majore;

- Dună continuă simplă- înaltă, acoperită de vegetaŃie, se prezintă ca o linie continuă,

spălată de valuri doar în cazul furtunilor majore;

- Câmp de dune -serie de mai multe dune paralele (campul de Ńărm Perisor, grindul

Chituc).

7.1.2.2.Tipuri de dune litorale

Dunele pot fi clasificate în dune efemere (embrionare şi elementare) şi permanente, de

obicei fixate de vegetaŃie. Dunele permanente formează prin alăturare, cordoane de dune simple

33

(cu un singur şir de dune) sau compuse (mai multe şiruri). Din punct de vedere al criteriului

dinamic dunele pot fi fixate (în primă fază de vegetaŃie ierboasă, ulterior arbustivă) şi dune

mobile.

Foredunele (foto 7.1) sunt creste de nisip construite în spatele plajei sau pe o bermă/

creastă de nisip vegetată. Vegetatia se comport ca un obstacol în calea vâtului, diminuând viteza

în apropierea suprafeŃei adiacente şi creând astfel un mediu adăpostit unde nisipul spulberat este

depozitat. Foredunele devin mai înalte şi mai late dacă acreŃiunea continuă, depinzând de vânt şi

de aportul de nisip.

Foto 7.1 Foredune a) Stadiu incipient (sud Gr. Chituc);

b) Foreduna pe bariera lagunară PortiŃa-Periboina

Dunele paralele (cordoane de dune, dune vegetate) (fig 7.2) sunt paralele cu coasta şi s-

au format ca foredune successive în spatele unei plaje în progradare. Nisipul spulberat de pe

plajă este depozitat în faŃă vechii dune, formând astfel siruri paralele despărŃite de şanŃuri.

Marginea dinspre mare a primului rând de dune poate fi taiată sub formă de “scarp” în timpul

furtunilor.

Foto 7.2 şiruri de dune paralele, vegetate pe

Gr. Chituc (a) şi câmpul de Ńărm Perişor (b)

34

Dunele vegetate au partea superioară aplatizată sau uşor ondulată, crestele continue dar

neregulate, putând fi întrerupte de blowout-uri (bazine de deflaŃie) sau washover sluice channels

(canale de scurgere a valurilor) . (Vespremeanu-Stroe A., 2007).

Dunele parabolice apar ca forme de relief secundare (Davies, 1972, 1980) sau

supraimpuse (Pye, 1990) în cadrul cordoanelor de dune litorale.

Dunele transgresive sunt dune mobile care se deplasează în interiorul uscatului, nisipul

fără covor vegetal migrând sub influenŃa vântului.

Dunele transversale apar accidental pe litoralul românesc, de-a lungul unui obstacol

liniar, aşezat transversal pe linia apei (diguri, canale).

Alte tipuri de dune care pot apărea pe Ńărmul deltaic şi lagunar sunt (Vespremeanu-Stroe

A., 2007): dune embrionare (acumulări eoliene în jurul diferitelor obstacole), reziduale (movile

de nisip provenite din remanierea altor tipuri de dune), domuri (apar în cordoanele de dune

acoperite de vegetaŃie, ca rezultat al tasării şi împraştierii laterale a nisipul de către vegetaŃie).

7.1.3 Plaja emersă

Plajele sunt forme de relief dezvoltate pe depozite nisipoase, deplasate activ de valuri şi

curenŃi în procesul complex al circulaŃiei Ńărmului. (Vespremeanu E., 1987).

Spre deosebire de Ńărm care evoluează după un model bine stabilit, în salturi, plajele

evoluează continuu cu dinamică reversibilă, ca răspuns la factorii hidrodinamici. Se fomează pe

Ńărmuri unde există un stoc suficient de sediment care să depăşească cantitatea pe care valurile şi

curenŃii o pot îndepărta.

Bermele sunt trepte uşor înclinate ale plajei (terase) imediat deasupra nivelului cel mai

ridicat al swash-ului, rezultate din acŃiunea valurilot. Bermele au dinamică anotimpuală, putând

fi deosebite: berme de iarnă şi berme de vară.

Pentru litoralul lagunar bermele se dezvoltă în general în sectoare de progradare (Perişor-

Periteaşca şi sudul Grindului Chituc. În sectoarele de eroziune puternică, sistemul de berme de

abia este schiŃat sau lipseşte). În sectorul Perişor-Periteaşca, berma de iarnă poate fi reprezentată/

înlocuită de valuri de scoici (foto 7.3) care se desfăşoară pe km întregi. Au lătimi de câŃiva metri

şi înălŃimi de 0.5-1 m, cu pantă abrupt spre faŃa apei.

35

a) b)

Foto. 7.3 Val de scoici CSA 28 a) 2010; b) 2012 (un nou val format în faŃa celui precedent)

În sectoarele de eroziune (nord PortiŃa, PortiŃa-Edighiol şi nordul grindului Chituc)

bermele de iarnă, formate după ultimele evenimente stormice ale sezonului rece, sunt de mici

dimensiuni ( de ordinal metrilor, înălŃimi până la 0,5-0,7 m).

În sectoarele de eroziune accentuată, unde plaja este îngustă, bermele nu se formează

Este posibil ca după o perioadă de calm, să se formeze o bermă joasă şi îngustă prin

juxtapunerea feŃei plajei, dar care este spălată imediat în cazul schimbării regimului valurilor.

În sectorul sudic, acumulativ al Grindului Chituc, bermele se dezvoltă pe mai mult de 10

metri, berma de iarnă este vegetată, evoluŃia sa continuând în sezonul cald sub influenŃa

proceselor eoliene, putând fi transformată în foredună şi alăturată cordonului de dune. În fata

acesteia se dezvoltă berma de vară, mai mică ca dimensiuni.

FaŃa plajei reprezintă planul înclinat care racordează berma de vară cu avantplaja. Este

caracterizată printr-un process continuu de swash (ridicarea şi coborârea valurilor – uprush şi

backwash) care determină o dinamică continuă, uneori chiar la nivelul orelor.

În funcŃie de regimul valurilor şi în condiŃiile litoralului românesc sunt specific 3 forme

morfologice (Vespremeanu E, 1987): aplatizată – condiŃii de hulă slabă de lungă durată, înaltă şi

înclinată – valuri mai mari de 0.5 m care cad sub un anumit unghi faŃă de linia apei, înaltă cu

scarp – specifică perioadelor de tranziŃie.

În timpul episoadelor de furtună, plaja şi dunele sunt puternic atacate de valurile care se

sparg, având loc procese de eroziune. FaŃa plajei se extinde astfel peste berma de vară, chiar şi

peste cea de iarnă în condiŃii excepŃionale, plaja devenind un plan înclinat, fără diferenŃieri

morfologice.

36

In condiŃii favorabile acumulării apar noi microfome – reverul feŃei plajei (spre interior)

şi sanŃul spre avantplajă În figura 7.4 este surprinsă faŃa plajei în sudul Grindului Chituc, pe care,

în condiŃii favorabile (valuri de vânt mici, sub 0.5 m) s-au dezvoltat microforme specific

(reverul, creasta fetei plajei). Sunt vizibile urmele swash-ului (swash-marks), cantităŃi mici de

nisip depuse la partea superioară a uprush-ului, prin pierderea capacităŃii de transport, sortarea

materialului – fracŃiunile fine sunt împinse în partea superioară, iar materialul grosier şi scrădişul

este depozitat spre avantplajă şi un strat subŃire de minerale grele (Zi, Ti, W etc) care apar ca

nişte pânze de culoare închisă. În cazul în care nivelul mării scade treptat se pot forma fete ale

plajei în trepte, una sub alta. Dacă nivelul mării scade brusc, o nouă faŃă a plajei se formează,

mai coborâtă decât cea iniŃială.

Fig 7.4 Dezvoltarea microformelor pe faŃa plajei, august 2010, sud Gr. Chituc

Pe plaja se pot dezvolta o serie de microforme corelate cu regimul valurilor la un

moment dat: caspuri, ripple marks-uri, torenŃi de plajă, rill-marks-uri etc.

În condiŃii de îngheŃ, pe plajă se dezvoltă structure de gheaŃă specific – picioare de gheaŃă

sau creste de gheaŃă (creste de presiune, pressure ridge) – succesiune de picioare de gheaŃă

dezvoltate sub influenŃă energiei valurilor, în urma acumulării sloiurilor de gheaŃă flotante din

zona de spargere a valurilor (A. Vespremeanu-Stroe, 2004).

În iarna anului 2012, în urma temperaturilor scăzute din intervalul ianuarie-februarie şi

associate cu o furtună exceptională, pe toată suprafaŃa plajei s-au dezvoltat structuri de gheaŃă

specifice – picioare de gheaŃă, grupate în trepte sub forma crestelor, continuate cu pod de

gheaŃă.(foto 7.4).

37

FormaŃiunile de gheaŃă au protejat plaja de acŃiunea distrugătoare a valurilor din a doua

furtună, survenită la începutul lui februarie, cantităŃi considerabile de nisip, preluate din barele

submerse fiind aruncate peste crestele de gheaŃă.

7.1.4 łărmul submers

Avantplaja şi bara proximală

Avantplaja împreună cu faŃa plajei şi bara proximală (prima bară din faŃa plajei) ocupă

cele mai mici adâncimi, pâna la 1,5-2 m pentru sectorul analizat. Împreună reprezintă cel mai

dinamic sector al sistemului litoral (Vespremeanu Stroe A.), suprapunându-se zonei de surf şi de

swash.

Bara proximală este prima bară în continuarea avantplajei, fiind despărŃită de aceasta

prin şanŃul proximal. ConstrucŃia ei este legată în principal de transportul nisipului în profil

transversal şi de procesele de swash. Morfologic, are profil transversal asimetric, cu pantă mai

abruptă către plajă.

Măsurătorile batimetrice au fost realizate în august 2012, în continuarea profilelor de

plajă, pe baza bazei bornate. La 3 reperi, sud de Gura PortiŃei (CSA 20, Far PortiŃa, X5),

măsurătorile s-au realizat după o perioadă de calm, la nord în urma unei perioade de hulă (valuri

0.5-0.6 m înălŃime), direcŃia NE.

Profilele realizate la reperii CSA 28 şi CSA 26 (fig. 7.5) şi arată o avantplajă extinsă,

care coboară până la adâncimea de -0.6..-0.7 m cu pantă lină, uşor ondulată, bara proximală fiind

bine dezvoltată.

Foto 7.4 Pod de gheaŃă, reper CSA 8

38

Avantplaja-bara proximala CSA 28

M

1501401301201101009080706050403020100

Z

0.2

0

-0.2

-0.4

-0.6

-0.8

-1

-1.2

Fig 7.5 Profile batimetrice (avantplajă şi bară proximală)

în continuarea profilelor de plajă, august, 2012

La sud de Gura PortiŃei (fig. 7.6), avantplaja coboară până la adâncimea de -1m..-1,5 m

(până la -0.7 m în dreptul reperului Far PortiŃa), cu pantă abrupt, bara proximală găsindu-se la

15-20 m de linia apei, (distanŃa scade la nord CSA 20 spre reper X5), cu adâncimi mici -0,5-0,6

m.

far Portia

M

1101009080706050403020100

Z

1.5

1

0.5

0

-0.5

-1

-1.5

Fig 7.6 Profile batimetrice (avantplajă şi bară proximală)

în continuarea profilelor de plajă, august, 2012

În profil transversal, pot exista mai multe tipuri de bare (L.van Rijn, 1998): bare drepte

paralele (continui sau discontinue), bare oblice ataşate de Ńărm, bare crescentice (bare dezvoltate

tridimensional, de tipul caspurilor de plajă), bare transversal

Sistemul de bare şi terasa Ńărmului

Barele fac parte din formele majore a zonei de surf, care înglobează o cantitate mare de

nisip cu importanŃă deosebită pentru bugetul sedimentar şi variabilitatea plajei. Au un rol

important ca bariere naturale prin disiparea energiei valurilor care se sparg (prima linie a

defensivei coastei). Sistemul de bare este câteodată străpuns de curenŃii Rip, sectorul respective

fiind afectat cel mai adesea de eroziune.

39

Profil batimetric, sectorul de bare, Far Portita

M

1,3001,2001,1001,0009008007006005004003002001000

Z

1

0

-1

-2

-3

-4

Fig. 7.6 a) Sistemul de bare în sectorul Periteaşca-Perişor (CSA 28)

Măsurătorile de profile batimetrice în la nord de PortiŃa (fig 7.6 a), pun în evidenŃa

existenŃă a 5-6 bare, desfăşurate până la adâncimea de -5 m până în dreptul CSA 25. În dreptul

reperului CSA 23 s-au identificat doar 2 rânduri de bare, până la adâncimea de 3 m, stocul de

material pentru plajă fiind mai redus cantitativ, fapt demonstrat şi de caracterul eroziv al

Ńărmului la sud de R23.

Far Portia

M

2,6002,4002,2002,0001,8001,6001,4001,2001,0008006004002000

Z

0

-2

-4

-6

-8

Fig. 7.6 b) Sistemul de bare în sectorul PortiŃa-Periboina

Profilul Far PortiŃa nu prezintă bare, în timp ce profilul X5 are un singur rând, în

apropierea Ńărmului, până la adâncimea de 3 m (fig. 7.6 b). Lipsa barelor şi profilul concave din

apropierea Ńărmului la Far PortiŃa pune în evidenŃă caracterul eroziv.

7.1.5 EvoluŃia plajei şi sistemului de bare

Pentru litoralul românesc, aşa cum am arătat şi în capitolele precedente, furtunile cele

mai violente se produc în sezonul rece, în intervalul octombrie-martie, din direcŃiile N, NE şi E.

ÎnălŃimile reduse ale Ńărmului în sectorul lagunar fac ca pe perioada desfăşurării furtunii, plaja şi

de cele mai multe ori chiar si zona de backshore să fie în totalitate inundate. Nivelul mării creşte

până la 50-60 cm (nivelul mediu ~ 30 cm pentru perioada analizată ) dând posibilitatea valurilor

şi curenŃilor să acŃioneze pe tot profilul plajei.

În timpul futunilor procese de modelare sunt foarte intense. FaŃa plajei se extinde pănâ la

foredune, plaja întreagă devenind zona de acŃiune a swash-ului.

În etapa postfurtuna are loc o migrare a materialului sedimentar din barele submerse şi

din baza fetei plajei către limita superioară de acŃiune a valurilor şi depuse sub forma unei trepte

CSA 28

40

-“berma de iarna”, care prin retragerea treptată a fetei plajei ramâne suspendată, înafara acŃiunii

valurilor.

Berma de iarnă are lăŃimi diferite de la 2-3 m in zona barierelor lagunare Periteaşca-

PortiŃa şi PortiŃa-Periboina-Edighiol, şi până la 5-6 m în sectorul sudic al Grindului Chituc.

În lunile de primăvară şi vară, intensitatea acŃiunii distructive a factorilor marini este

redusă, predominând procesele constructive de refacere a plajei. Rămase înafara zonei de acŃiune

a valurilor şi după uscare, sedimentele care formează berma de iarnă devin necoezive, fiind

afectate de procesele eoliene, permitând evoluŃia acestei sub forma crestei de plajă şi ulterior în

dune.

Fig. 7. 7 EvoluŃia plajei in sezonul cald şi rece, CSA 5/62, Chituc (date INCDM)

Furtunile din intervalul martie-septembrie au o intensitate medie şi nu afectează berma de

iarnă. Procesele distructive minore care au loc la nivelul feŃei plajei (de tipul scarpurilor de plajă)

sunt umate de procese constructive sau conservative, ciclul fiind asemănător cu cel al formării

bermei de iarnă.

În figura 7.7 este reprezentat profilul plajei în zona Chituc (CSA 5/62) în 2 ani

consecutivi. Pe profil în august 2001 (sezonul cald) se conturează toate subunităŃile plajei creasta

de plajă, berma de iarnă, berma de vară. La sfârşitul sezonului rece al anului următor, după

furtunile de iarnă, creasta de plajă este mai redusă ca înălŃime, profilul este mai aplatizat,

41

prezentând o singura bermă, care se termină cu o avantplajă plată. La sfârşitul sezonului cald

următor, unităŃile plajei sunt bine individualizate.

7.2 EvoluŃia liniei Ńărmului în ultimii 100 de ani

Pentru a analiza schimbările morfologice care au intervenit pe termen lung în zona

costieră marină au fost folosite în principal, hărŃi istorice şi imagini satelitare de diferite rezoluŃii

alese la un interval de timp suficient de mare pentru a se observa modificările morfologice.

Pentru evidenŃierea tendinŃelor actuale/pe termen scurt, în perioada ultimilor 5 ani (2008-2012)

au fost folosite măsurători GPS, respectiv cartarea liniei de Ńărm în clasa de precizie GIS şi

geodezică, cuprinzand datele de monitorizare actuale ale liniei de Ńărm – anuale şi sezoniere,

precum şi analiza morfologică pe profile reprezentative.

Sectorul lagunar este delimitat la nord de fostul punct pescăresc Perişor şi de Capul

Midia la sud. Prezintă un Ńărm lagunar cu acumulari fluvio marine şi cochilifere care rar

depaşesc 2 m sub forma grindurilor, câmpurilor de Ńărm şi barierelor care închid vechi golfuri

formând lagune marine (Complexul lagunar Razim-Sinoe).

În unele locuri se mai păstrează deschideri ale barierei lagunare prin care apele mării vin

în contact cu apele lacustre (Periboina, Edighiol). În timpul furtunilor mari, în sectoarele mai

joase cordonul poate fi depăşit de valuri transportând nisipul în partea opusă formând conuri de

revers şi provocănd chiar noi spărturi.

Din analiza datelor privind variabilitatea liniei Ńărmului putem delimita mai multe

sectoare (fig. 7.8):

- nord de reperul CSA 32/62 – sector de eroziune

- CSA31/62-CSA30/62 – dinamică staŃionară

- CSA30/62 – CSA25/62 – sector de acumulare (câmpul de Ńărm Perişor şi nordul barierei

Periteaşca)

- CSA 24/62 –CSA 23/85 –echilibru relativ (bariera Periteaşca)

- CSA23-CSA 6 –eroziune (sudul barierei Periteaşca-sud Grindul Chituc)

- CSA5-Capul Midia – acumulare

Din totalul de ~ 65 km lungime a acestuie sector, eroziunea se manifesta pe ~ 42 km

(65%), acumularea pe ~ 20 km (30%), restul fiind în echilibru relativ cu dinamica staŃionară

(perioade de acumulare alternate cu eroziune).

42

În ceea ce priveşte evoluŃia temporară a Ńărmului în perioada analizată, putem considera 2

etape: până în 1980 – când procesele de eroziune şi acumulare s-au manifestat cu intensitate mai

mare (rate anuale ridicate) şi după 1980, când s-a constat o temperare a acestora.

Fig. 7.8 Tipuri de Ńărm lagunar

Sectoare cu acumulare

Echilibru dinamic

43

Fig. 7.9 Dinamica liniei Ńărmului a) Distanta între liniile Ńărmului (m)

b) Rata eroziun/ acumulare (m/an)

44

Analiza evoluŃiei liniei Ńărmului digitizată după hărŃi şi imagini satelitare arată schimbări

în evoluŃia diferitelor sectoare.

Pe harŃile austriece (publicate în 1910, măsurătorile au inceput înca din 1860), Ńărmul de

la nord de Perişor nu este încă complet conturat, fiind reprezentat de cordoane tip săgeată, care

vor închide cele lacuri (Zătonul Mic şi Zătonul Mare) asa cum apare pe harŃile CSA 1962. În

perioada 1860 (?)-1962 procesele au fost de acumulare, urmate de procese de eroziune, tendinŃa

păstrată până în prezent.

În partea centrală a barierei Periteaşca (la nord şi sud de sectorul CSA 26-CSA 29), în

perioada 1962-1979 procesele dominante au fost de eroziune, înlocuite după 1980 de procese

acumulative. Între reperii CSA 26- CSA 29 procesele de acumulare au fost continue pe toata

perioada analizată. Începând de la nord de Gura PortiŃei, până în sudul Grindului Chituc,

procesele dominante au fost de eroziune, cu retragerea liniei Ńărmului cu mai mult de 1 km în

zona Far PortiŃa (maximul de retragere din Ńărmul lagunar). Pentru sudul grindului Chituc se

remarcă o deplasare spre nord a Ńarmului în progradare după 1980 faŃa de perioada 1962-1979.

În ceea ce priveşte ratele dinamicii, din fig. 7.9.b se observă o diferenŃă între perioadele

analizate, procesele fiind mai puŃin intense după 1980, în special datorită scăderii frecvenŃei,

magnitudinii şi duratei evenimentelor de furtună. Schimbări semnificative apar la Gura

Periboina, unde rata de eroziune a scăzut de la 14 -15 m/an la 1-2 m/an şi o schimbare de la

eroziune la acumulare la Gura PortiŃei.

Sectorul Perişor (CSA 33-CSA 32) are o lungime de circa 4 km şi corespunde vestului

câmpului marin Perişor. După 1962, tendinŃa este de eroziune, linia Ńărmului retrăgându-se cu

peste 180 m. În ultimii ani, din măsurătorile GPS reiese o retragere de 10 m în dreptul

cherhanalei de la Perişor (fig 7.10).

1980

1986

1996

2004

2012

CSA32-62 (1980-2012)

Distanta

220200180160140120100806040200

Cota

2

1

0

Fig. .7.10 Profil CSA 32, 1980-2012, date INCDM

45

Din măsurătorile de profile realizate în perioada 1980-2012, reiese o retragere a Ńărmului

de ~40 m, cu o rata anuală ~ 1.2 m/an. Rata maximă s-a înregistrat până în 1980, până la 6 m/an,

în perioada 1992-1995 Ńărmul fiind în progradare uşoară cu ~ 1m/an.

Sectorul CSA 32- CSA 24 cu o lungime de 16 km corespunde câmpului marin Perişor şi

barierei lagunare Leahova-Pahane Rânec. Sectorul se remarcă printr-o progradare continuă, încă

din 1860 (măsurători hărŃi austriece) în partea centrală, flancat de 2 sectoare de echilibru

dinamic.

Linia Ńărmului a înaintat cu peste 400 m faŃă de secolul XIX şi peste 200 m faŃă de 1962.

Din măsurătorile GPS rezultă înaintări ale liniei Ńărmului cu până la 14 m. Acumularea cea mai

intensă s-a produs în zona reperilor CSA 29, CSA 28 şi CSA 27- (248 m la CSA 28 şi 214 m la

CSA 29). În distribuŃia spaŃială se observă că sectorul în progradare s-a extins în perioadă 1980-

2012 faŃă de 1962-1980 (reper CSA 31 şi CSA 24).

Fig. 7.11 EvoluŃia liniei Ńărmului în sectorul Perişor-sud Periteaşca (1962-2012)

Din analiza măsurătorilor de profile topografice, reies rate de acumulare până la 9.30

m/an (reper 28) şi 7.86 m/an (reper 29) până în 1985, după care ratele scad până la 1-3 m/an.

Sectorul sud Periteşca-Gura PortiŃei (CSA 23-Gura PortiŃei) are o lungime de circa 11

km, şi reprezintă bariera lagunară a lacurilor Leahova Mică şi Leahova Mare.

łarmul a fost în echilibru până în 1962, ulterior fiind supus proceselor de eroziune.

46

Eroziunea se manifestă mai ales în sudul sectorului -Ńărmul s-a retras cu rate cuprinse

între 1 m/an în partea nordică şi peste 2 m/an în apropiere de Gura PortiŃei.

Sectorul Portita–Periboina-Edighiol are o lungime de aproximativ 20 km şi reprezintă

o barieră a lagunei Sinoe, cu o lăŃime de 30-40 m, maxim 200 m şi o înălŃime de sub 1 m.

Bariera s-a îngustat continuu, linia Ńărmului fiind retrasă în prezent cu mai mult de 1,10 km,

într-o mişcare de translaŃie peste vechile formaŃiuni lacustre. În perioadelor cu furtuni puternice

se produceau în trecut numeroase rupturi numite portiŃe sau periboine. Azi singura legatură este

Periboina, amenjată pentru controlul debitelor deversate din lacul Sinoe.

Fig 7.12 Ritm de eroziune barieră lagunară PortiŃa-Periboina

Linia Ńărmului s-a retras cu peste 800 m în zona PortiŃa-Periboina şi ~ 380-400 m în

sectorul Periboina-Edighiol până în 1962 şi cu valori cuprinse între 150-200 m în perioada

1962-2007 (fig. 7.12).

Măsurătorile topografice de profile au arătat o rată de eroziune de peste 4 m/an în dreptul

Farului PortiŃa, 1.4 m/an la reper 20/1985 şi ~2m/an reper X5- X1. La sud de Edighiol, bariera

lagunară s-a retras cu peste 50 m în perioada 1980-2008 şi cu 13-14 m în 2008-2012, conform

măsurătorilor GPS. Reperii plantaŃi în 1985 au dispărut treptat, în momentul de faŃă singurul

reper fiind la sud de Periboina (tip IRCM) dar pentru care nu există serie continuă de date.

47

Concomitent bariera a suferit o mişcare de translaŃie peste solul turbos aflat la 1-2 m

adâncime, resturile vegetaŃiei stuficole a fostelor bălŃi apar la zi pe plajă. Rizomii de stuf încă

necarbonizaŃi par dispuşi pe aliniamente infleunŃate de prezenŃa unor ericule (canale pentru

chefali între mare şi lacul Sinoe).

łărmul intern al barierei lagunare s-a deplasat către vest peste vechile formaŃiuni

lacustre cu peste 1000 m în zona Periboina şi 200-300 m în zona PortiŃa. Bariera s-a îngustat de

la 700-1000 m în partea nordică până la 100-200 m în prezent, şi de la 400-600 m la 200-300 m

în partea sudică.

Gura Periboina şi canalul de la Edighiol sunt singurele legături ale lacului Sinoe cu

marea, ambele menŃinute artificial (stăvilar la periboina şi un dig în nordul canalului Edighiol

pentru a preveni innisiparea lui).

În perioada 2008-2012, gura Periboina a avut tendinŃa de închidere cu cordoane tip

săgeată, desfăşurate în funcŃie de driftul de Ńărm dominant, din nord sau sud. Începând din 2011,

tendinŃa a fost de inchidere cu un cordon alungit spre sud, în august 2012, fiin complet închisă.

Grindul Chituc. La sud de Edighiol până în dreptul reperului CSA 10, Ńărmul se

constituie ca o barieră a Edighiolurilor (lacuri alungite pe direcŃia NE-SV între grinduri care au

constituit vechi creste de plajă), prezintând caracteristici asemănătoare cu sectorul PortiŃa-

Edighiol. Edighiolurile sunt lacuri alungite pe direcŃia NE-SV între grinduri care au constituit

vechi creste de plajă, Ńărmul actual al Grindului Chituc fiind tăiat oblic în acestea. La sud de

CSA 10 Ńărmul corespunde câmpului marin Chituc format din alăturarea cordoanele litorale care

au constituit vechi Ńărmuri. Linia Ńărmului actual este tăiată transversal in acestea.

Erozinea se manifestă în partea nordică a sectorului până aproape de cherhanaua Vadu-

Sinoe, la sud de aceasta, trecerea făcându-se brusc la un Ńărm în progradare.

În sectorul nordic, s-a observat o retragere de 600-800 a liniei Ńărmului; între 1980-2004

linia Ńărmului s-a retras cu 60 m, cu o rată de ~ 2 m/an (fig. 7.13). În ultimii 3 ani s-a observant

o retragere de ~ 20 m în partea sudică şi până la 40 m în zona Edighiolurilor.

În partea sudică a sectorului, spre Vadu, Ńărmul devine tipic acumulativ, cu plajă largă şi

dune, linia Ńărmului avansând în perioada 1962-prezent cu cca. 4-5 m/an (fig. 7.14).

Se poate observa o extindere a sectorului acumulativ în perioada 1980-2007 faŃă de

1962-1979.

48

Fig 7.13 Profil transversal CSA (IRCM) 12/85, Edighiol, date INCDM

Fig 7.14 Profil transversal CSA 3/62, Chituc Vadu, date INCDM

Analiza cantitativa scoate în evidenŃă câteva aspecte importante privind procesele de

eroziune/depunere in sectoarele specificate:

- Cele mai mari rate de eroziune s-au înregistrat în sectorul Portita-Periboina, 10-12 m/an

(15 m /an langa Farul Portita) până în 1975 şi 2-4 m/an 1980-prezent; lăŃimea barierei a

scazut de la 500-600 m la 250-300 m; Ńărmul se translateaza spre vest peste vechile

formatiuni lacustre, în ultimii 130 ani retragerea fiind de ~1-1,2 km;

- Rate mari de eroziune se manisfestă şi la nivelul nordului grindului Chituc, 2-3 m/an;

- Procesele de acumulare se manifestă în sectorul Perisor (1-4 m.an) şi în partea sudică

(Vadu) până la 2-3 m/an;

Fiecare sector de Ńărm se caracterizează printr-un relief specific, care reprezintă răspunsul

geomorfologic la acŃiunea factorilor genetici. Pentru sectorul analizat se identifică 3 tipuri de

răspuns al Ńărmului:

- retragerea paralelă a Ńărmului cu formarea barierelor nisipoase;

- avansarea paralelă a Ńărmului cu formarea câmpurilor de Ńărm;

- dinamică staŃionara – cu fluctuatii la nivelul plajelor;

49

8. REGIONAREA GEOMORFOLOGICA

Sectorul Perişor - Cap Midia poate fi divizat în mai multe secŃiuni fiecare prezentânt

trasături geomorfologice şi dinamică specifică.

8.1 Sectorul Perişor-Periteaşca are o lungime de circa 4 km corespunde Ńărmului

acumulativ Perişor, format prin alipirea cordoanelor litorale; este acoperit cu vegetaŃie ierboasă

sau arborescentă. Plaja este bine dezvoltată cu lăŃimi de 15-40 m şi înălŃimi de 0,4 până la 1,5 m.

Linia Ńărmului e relativ stabilă, cu variaŃii ale ritmului anual de 5-10 m.

8.2 Sectorul Periteasca-PortiŃa are o lungime de circa 20 km, cu un caracter complex

cu dune şi depresiuni. LăŃimea perisipului este de 50-100 m, uneori doar 30 m. În acest sector, la

fel ca şi în cel anterior, pe plaja se succed 1-3 valuri paralele de acumulari cochilifere de Mya

arenaria şi Rapana. Sectorul se caracterizează printr-o eroziune activă a Ńărmului, cu un ritm de

retragere de până la 50 m în ultimii 15-20 ani.

8.3 Sectorul PortiŃa – Periboina are o lungime de aproximativ 10 km şi reprezintă o

barieră a Complexului lagunar Razim, cu o lăŃime de 30-40 m, maxim 200 m şi o înălŃime de sub

1 m. Cordonul se îngustează şi se deplasează spre vest într-o mişcare de translaŃie peste vechile

formaŃiuni lacustre. În perioadelor cu furtuni puternice se produceau în trecut numeroase rupturi

numite portiŃe sau periboine. Azi singura legatură este Periboina, amenjată pentru controlul

debitelor deversate din lacul Sinoe.

8.4 Grindul Chituc, cu o lungime de aproximativ 20 km s-a format din alipirea mai

multor grinduri succesive desfăşurate în evantai pe direcŃia ENE-VSV cu deviere spre NE-SV în

partea sudică. În zona Edighiolurilor se păstrează aspectul sectorului anterior, cu deosebirea că

apar dune acoperite de vegetaŃie xerofilă săracă. Erozinea se manifestă în partea nordică a

sectorului până aproape de cherhanaua Vadu-Sinoe. În unele porŃiuni dunele prezintă un front

abrupt spre mare, plaja se reduce la 5-7 m, arierplaja rămâne suspendată sub forma unei terase de

30-40 cm înălŃime. În partea sudică a sectorului, spre Vadu, Ńărmul devine tipic acumulativ, cu

plajă largă şi dune de grind, linia Ńărmului avansând în perioada 1962-prezent cu cca. 4-5 m/an.

50

BIBLIOGRAFIE

Antipa, G., 1914, Delta Dunarii, 1914, Bucuresti Antipa, G.,1914, Cateva probleme stiintifice si economice privitoare la Delta Dunarii, An, Acad.

Rom., Mem. Sect. St., seria II, t. XXXVI Arens, S.M., 1994, Aeolian processes in the Duch foredunes. Doc. Thesis. Landscape and

Environmental DEp., University of Amsterdam, The netherlands Bandoc, G., 2001, FrecvenŃele de apariŃie a valurilor după înălŃime şi perioadă în apele

litoralului românesc al Mării Negre, Comunicări de Geografie, V, 343-348. Bratescu, C., 1912, Delta Dunarii (schita morfologica), BSRRG, XXXIII Bratescu, C., 1921, Constributii la studiul Deltei Dunarii, BSRRG, XLIL Bratescu, C., 1923, Delta Dunării. Geneza şi evoluŃia sa morfologică şi cronologică, BSRRG,

XLIV Banu, A.C., (1961), Oscilatii si masuratori asupra oscilatiilor de nivel actuale si seculare ale

apelor Marii Negre la tarmul romanesc, Hidrobiologia, t.2 Banu, A.C., Rudescu L., (1965) – Delta Dunarii, Editura Stiintifica, Bucuresti Bird, E.C.F., 1985, “Coastline Changes. A Global Review”, (Chichester, England: John Wiley

and Sons). Bird, E.C.F, 2008. Coastal Geomorphology – An Introduction, John Wiley & Sons Ltd., West

Sussex, England Bird, E.C.F, 1996. Beach management, John Wiley & Sons Ltd., West Sussex, England Bleahu, M.., 1962, Observatii asupra evolutiei zonei Istria in ultimele trei milenii, Probleme de

geografie, t. IX Bondar, C., 1963, Contributie la studiul nivelurilor Marii Negre, Studii de hidrologie, vol. IV Bondar, C., Lates, M., 1965, Caracteristicile elementelor valurilor pe litoralul românesc rezultate

din observatii şi calcule. Studii de hidraulică, IX-1 Bondar, C., RovenŃa, V., 1967, CurenŃii din lungul litoralului românesc al Mării Negre şi

infleunŃa lor asupra stratificaŃiei maselor de apă, Studii de hidrologie, XIX Bondar C., Podani, M, 1979, Furtuna marina din februarie 1979 si efectele ei asupra litoralului

romanesc, Hidrotehnica, vol 24, nr. 9 Bondar C., Roventa V., Udrea G., Biciola L., 1980, Rezultate privind determinare

caracteristicilor statistice ale cimpului de valuri pe platoul continental al Marii Negre in zona litoralului romanesc. Studii de hidrologie, Vol.XLVIII, p.191-202, Bucuresti.

Bondar C., State I., Cernea D., 1983, Date referitoare la evolutia liniei tarmului Marii Negre pe litoralul Deltei Dunarii intre anii 1962-1979, Studii si cercetari hidrologice, vol. I

Bondar, C., State, I., Cernea, D., Harabagiu, E., Bută, C., Udrea, G., 1992. Rezultate priving morfologia litorală aferentă Deltei Dunării”, Studii de Hidraulică, vol. XXXIII, Bucuresti

Bondar, C., Panin N., 2000. The Danube Delta hydrologic database and modelling, Geo-Eco-

Marina, 5-6/2000-2001, National Institute for Marine Geology and Geo-ecology, Proc. Intern. Workshop on “Modern and ancient Environments and Processes”, Jugur, Romania

Bowen, A.J., Inman D.L., 1966. Budget of littoral sands in the vicinity of Point Aruello, California, USA, U.S. Army Coastla Engineering, Res. Centre, Tech. Memo

Bowen, A.J, Inman, D.L., 1971. Edge waves and crescentic bars. Journal of Geophysical Research, vol. 94, pag. 18023-18030

Bowen, A.J., Huntley, D.A., 1984, Waves, long waves and nearshore morphology, Marine geology, pag. 1-13

51

Bruun P., 1988. The Brunn rule of erosion by sea-level rise: a discussion on large scale two and three-dimensional usage. Jpurnal of Coastal research, nr. 4

Burrough, P. and McDonnell, R., 1997, “Principles of Geographical Information Systems”,

Oxford: Oxford University Press. Carvalho, A., Fitzpatrick,K. Streamlining Coastal Monitoring Programs with GIS in Martin

County, Florida, http://gis.esri.com/library/userconf/proc03/p0603.pdf CEM, 2003. Coastal Engineering Manual, US Army Corps of Engineers, Coastal Engineering

Research Center CERC, 1984. Shore Protection Manula. U.S. army Corps of Engineers. Coastal Engineering

Research Center. Washington D.C., U.S. Government Printing Office Ciocârdel, R., 1937. La circulation generale des eaux de la mer Noire. Bul. Soc. Geogr. Rom.,

LVI Ciulache, S., 1992. The wind on the Romanian shore of the Black Sea, Analele Univ. Buc., XL-

XLI, 3-9. Constantinescu S., 2006. Litoralul românesc în documente cartografice. Perioada antică,

Perioada medievală. Perioada modernă şi contemporană, http://earth.unibuc.ro/articole/litoralul-romanesc-in-documentele-cartografice

CoteŃ, P., 1960. EvoluŃia morfohidrografică a Deltei Dunării (O sinteză a studiilor deja existente şi o nouă interpretare), probl. de geogr., VII

CoteŃ., P., 1969. Delta Dunării – geneză şi evoluŃie, Peuce, I Cotet, P., 1970, Tarmul Marii Negre si evolutia lui in timpurile istorice, Histria, Monografie

arheologica, II, Bucuresti Cotet, P., 1970, Lacurile litorale dobrogene si raporturile lor genetice cu schimbarile de nivel ale

Marii Negre, Institutul de Geografie, Lucrarile Colocviului de Limnologie fizica, Bucuresti

Cotet P., 1973, Geomorfologia României, Bucureşti, Editura Tehnică. Curray, J.R., 1964. Transgressions and regressions, Papers in Marine Geology ed. R.L. Miller,

Macmillan Company, Londra, 175-203 Diaconeasa D., 2009. Geodinamica litoralului romanesc al Mării Negre-zona băii Mamaia, Ed.

Universitară, Bucureşti Feodorov P.V, Skiba L.A., 1961, Oscilatiile nivelului Marii Negre in cuaternar, Analele Rom.

Sov, seria geologie geografie, t. XV, nr. 1 Franks, P.C., 1980. Models of marine transgression, Geology, vol. 8, pag. 56-61 Galvin, C.J., 1971. Wave climateand coastal processes, Water environments and human needs,

ed. A.T. Ippen, MIT, Cambridge, Massachusetts, USA Gâstescu, P., 1973. Complexul Razim-Sinoe. Geneză, morfometrie şi regim hidric, Peuce, vol.

III, Muzeul Deltei Dunării, Tulcea Gâştescu, P., 1977. Modificările Ńărmului Mării Negre în dreptul Deltei Dunării în perioada

1857-1975, SCGGG, XXIV Gâştescu, P., 1983. Modificările Ńărmului românesc al Mării Negre, Universitatea din Bucureşti,

Institutul de Geografie Găştescu, P., Oltean M., Nichersu, I., Constantinescu, A. 1998, Ecosystems map of the Danube

Delta Biosphere Reserve, RIZA 99.032x, Olanda, Gâştescu, P., Ştiucă, R. 2006, Delta Dunarii Rezervatie a Biosferei, Editura Dobrogei Gilbert, G.K., 1885, The topographic features of lake shore, V, Annual reports U.S. geological

Survey, 1883-1884, p. 69-123, Washigton DC, USA Giosan, L., Donnelly, J.P., Constantinescu, S., Filip, F., Ovejanu, I., Vespremeanu-Stroe, A.,

Vespremeanu, E., Duller G.A.T, 2006. Young Danube delta documents stable Black sea level since the middle Holocene: Morphodynamic, Paleogeographic, and archaeological implications. Geology, 34/9, 757-760

52

Giosan, L., Bokuniewicz, H., Panin N., Postolache I., 1999. Longshore Sediment Transport Pattern Along the Romanian Danube Delta Coast, Journal of Coastla Research 15(4), 859-871, Royal Palm Beach, Florida

Giosan, L., Donnelly, J.P., Vespremeanu, E., Bhattacharya J.P, Olariu, C., Buonaiuto, F., 2005. River delta morphodynamics: examples from the Danube Delta, in Giosan, L. and Bhattacharya, J.P., eds., River deltas—Concepts, models, and examples: SEPM (Society for Sedimentary Geology) Special Publication 83, p. 87–132.

Gomoiu, M.T., Ardelean, A., Ardelean, G., Ardelean D.I., Onciu, T.M., Skolka, M., Karacsonyi, K., 2009. Zonele umede-abordare ecologică, Casa CărŃii de ŞtiinŃă, Cluj Napoca.

Grigoraş I., Constantinescu A., 1994, GIS în sprijinul managementului în RezervaŃia Biosferei Deltei Dunării, Analele INCDDD Tulcea

Hoyt, J.H., 1967, barrier island formation, pag. 1125-1135, Geol. Soc. Amer. Bull. Vol 78 Ielenicz, M., Visan, Gh., 2003, Morphology of the Romanian Black Sea shoreline. Comunicari

de geografie, vol. 7. Ed Universitatii din Bucuresti Ionescu Dobrogeanu, I., 1909. Formarea Deltei Dunarii, 1909, BSRRG XXX; Ionescu Dobrogeanu, I., 1921. Delta Dunarii, BSRRG, XL Inman D.L., Nordstrom C.E., 1971. On the tectonic and morphologic classification of coasts, Jour. Geol., v.79, nr. 1 Jipa D., 1987. Analiza granulometrică a sedimentelor. SemnificaŃii genetice, Editura Academiei

RSR, Bucureşti Lateş, M., Spătaru A., 1964. Furtuna din 29 ianuarie-3 februarie 1962 şi aspectele ei în zona

ConstanŃa, Hidrotehnica, 6 Liteanu E., Pricajean A., 1963. Alcatuirea geologica a Deltei Dunarii, Comunicari de geologie ,

Studii tehnice si economice, Seria E. Hidrogeologie, nr. 6 Li Z., Zhu Q., Gold C., 2004, Digital terrain modeling, Priciples and Methodology, CRC Press Longhorn, R.A, 2005,“Coastal Spatial Data Infrastructure”CRC Press,USA,1-15. Mateescu R., 2002, The reconsideration of protection engineering solutions implemented to

Mamaia beach, Ovidius University Annals of Constructions, 1, 3-4, 423-432 Mateescu R., Coman C., 2005. Aspects of the Romanian Black Sea Shore-Necessary Actions

towards an Integrate Coastal Zona Management for Erosion Control, AvH International Symposium, Timişoara

Mateescu R., Diaconeasa D., Munteanu G., Evolution of the Black Sea Romanian Shore under the Actual Anthropogenic Condition impact”

Mateescu R., Malciu V., 2006. Long term sea level and shoreline variability along the Romanian Black Sea Coast”, Proceedings of the workshop on Understanding and Modeling the Black sea Ecosystem in support of Marine Conventions and Environmental Policies, JRC, Ispra, Italy.

Mateescu R., 2009, Hidrodinamica zonei marine costiere românesti, Editura Universitară, Bucureşti

Morton, R.A, Paine J.G., Gilbeaut, J.C., 1994, Stages and durations of Post-storm beach recovery, Southern texas Coast, USA, journal of Coastal Research, vol. 10, No. 4, p. 884-908

Mihăilescu N., 2006. Danube Delta geology, geomorphology and geochemistry, Danube Delta-Genesis and Biodiversity editată de C. Tudorancea şi M.M. Tudorancea, Backhuys Publishers, Leiden

Munteanu, I., Curelariu Gh., 1995, Romanian Danube Delta Biosphere Reserve soil map, RIZA 96.070, Olanda.

Nichersu I., 2000. Utilizarea tehnicii GIS pentru editarea Atlasului RezervaŃiei Biosferei – Teză de doctorat, Universitatea Bucureşti

53

Panin, N., 1974. Evolutia Deltei Dunarii in timpul Holocenului, Institutul de Geologie si Geofizica, Studii de geologia cuaternarului, Seria. H, nr. 5

Panin, N., 1983, Black Sea coast line change in the last 10000 years a new attempt at identifying the Danube mouths as described by ancients, Dacia, N.S., t. XXVII, nr. 1-2

Panin, N., 2004, The Danube Delta – the Mid Term of geo-system Danube River – Danube Delta – Black Sea Geological Setting, Sedimentology and Holocen to present-day Evolution, Topo-Europe Summer School, On Carpathian-Danube Delta-Black sea sedimentary systems, National Institute of Marine Geology and Geo-ecology, Bucureşti, Romania

Petrescu, I. Gh., 1957. Delta Dunarii – geneza si evolutie, Editura Stiintifica, Bucuresti Popp, N., 1960. Foraje la Razelm-interpretare geomorfologica si hidrogeologica, Meteorologia,

hidrologia si gospodarirea apelor, an. IV, nr. 3 Pye, K., Tsoar, H., 1990, Aeolian sand transport and sand dunes. Unwin Hyman Ltd, London Schupp C. A., Thieler E. R., O’Connell J.F (2005), Mapping and Analyzing Historical Shoreline

Changes Using GIS, 220-227. Stanescu, V. Al., 1963. Actiunea vanturilor asupra suprafetelor libere de apa la gurile Dunarii si

complexul lacustru Razelm Sinoe, Studii de studii de hidrologie, vol. IV Şelariu, O., RovenŃa, V., 1965. Starea mării în funcŃie de regimul vânturilor, Studii de hidraulică,

IX-1, 17-40 Selariu, O., 1971, Observatii morfohidrografice in zona platformei continentale din sectorul

romanesc al Marii Negre, SCGGG –Geografie, t. 18, nr. 2 Selariu, O., 1972. Asupra oscilatiilor de nivel ale Marii Negre la Constanta, Studii si Cercetari

Geografice asupra Dobrogei, Societatea Stiintifica de Geografie, Fil. Constanta Selariu, O., 1979. Studiul morfohidrologic al platformei continentale din sectorul romanesc al

Marii Negre (teza de doctorat), Institutul de Geografie, Bucuresti Şerpoianu, Gh., 1982. DistribuŃia curenŃilor de Ńărm în apele şelfului continental al Mării Negre,

Cercetări Marine, 15, 65-74 Şerpoianu G., Smocov F., Malciu V., New Observations on Superficial Waters Circulation in the

Western Part of the Black Sea. Institutul Român de Cercetări Marine, Constanta, Cercetări Marine, 23, 1990

Shepard, F.P., Inman, D.L., 1950. Nearshore circulation, Amm.Soc. of Civil Engineers Steede-Terry, K., 2000, Integrating GIS and the Global Positioning System, ESRI Press,

Redlands, California Strahler A.N., 1966. Tidal Cycle of Changes in a Equilibrium Beach, Sandy Hook, new jersey,

Jou. Geology, vol. 74, nr. 3 Terfai L., Schrimpf W., 1997 - The use of geographic information systems and remote sensing

imagery data for development of decision support systems for environmental

management case study: coastal zone management, Joint Research Centre of the European Commission, Italia, http://www.unesco.org/webworld/public_domain/tunis97/com_43/com_43.html

Trufas, V., 1969, Hidrologia RSR – Marea Neagra, Litografia Universitatii Bucuresti Trufas V., Selariu O., 1967, Procese morfologice ale tarmului romanesc al Marii Negre, HGAM,

vol. 12, nr. 12 Vâlsan, G., 1936. Nouvelle hypothese sur le Delta du Danube. Comtes rendus du C.I.G, II,

Varşovia Van Rijn, L., 1998. Priciples of Coastal Morphology, Amsterdam, Aqua Publications Van Zuidam, R.A., Farifteh, J., Eleveld, M.A. ,and Cheng, T., 1998, “Developments in remote

sensing, dynamic modelling and GIS applications for integrated coastal zone management”, Journal of Coastal Conservation, 4, pp. 191-202.

Valchev, N., Pilar, P., Cherneva, Z., Guedes Soares, C., 2005. Set-up and validation of a third-generation wave model for the Black Sea, Proc. 7th Int. Conf. “BLACK SEA’2004”,

54

Vespremeanu E., 1984, Morphological and morphodynamic aspects of the submarine relief in front of the Danube Delta (in the nord-west of the Black Sea), RRGGG –Geografie, t. 29

Vespremeanu, E., 1987. Probleme de geomorfologie marină, Edit. Universitară, Bucureşti Vespremeanu, E., Ştefanescu, D., 1988. Present-day geomorphological processes on the

Romanian delta and lagoon littoral of the Black Sea, Analele UniversităŃii Bucuresti, seria Geografie, v. 37, 85-91

Vespremeanu, E., 1989. Beach morrphometry and morphography of the north-westen Black sea Delta Shore, Anal. Univ. Buc – seria geografie, 56

Vespremeanu E., Vespremeanu – Stroe A., Constantinescu S., 2004. EvoluŃia Ńărmului deltaic danubian în ultimii 40 de ani. St. şi cerc. de oceanografie costieră, 1, 15-30

Vespremeanu E., Vespremeanu – Stroe A., Constantinescu S., 2004. The Black Sea level oscillations in the last 150 years. Analele UniversităŃii Bucureşti – seria Geografie, LIII, 69-76

Vespremeanu, E., 2004, Geografia Marii Negre, Editura Universitatii din Bucuresti Vespremeanu-Stroe A., Constantinescu Ş., 2000. Scarpuri de plajă pe Ńărmul românesc al Mării

Negre. Comunicări de Geografie, IV, 101-106 Vespremeanu –Stroe A., 2001. Geneza şi evolutia bermei de iarnă pe Ńărmurile Deltei Dunării,

Comunicări de Geografie, V, 141-146 Vespremenau Stroe A., Constantinescu Ş., 2004. O analiză critic a ipotezelor privind geneza

Deltei Dunării, St. şi cerc. de oceanografie costieră, 1, 31-46 Vespremeanu-Stroe A., 2007, łărmul Deltei Dunării – studiu de geomorfologie, Editura

Universitară, Bucuresti Zaharia T., Micu D., Todorova V., Maximov V., Nita V., 2007, The Development of an

Indicative Ecologically Coherent Network of Marine Protected Areas in Romania, Ed. Romart Design Constanta.

Zenkovici V.P., 1954. łărmul mării. Editura Cartea Rusă, Bucuresti Zenkovici V.P., 1957. Enigma Deltei Dunării, Analele Româno-Sovietice, Geologie-Geografie,

nr. 1, Bucureşti Wright L.T şi colb., 1994. Inner continental shelf transport processes: The Middle Atlantic

Bight. Coastal Dinamics, Barcelona, Spain, 867-877 ***, 1963. Zona de vărsare a Dunării – monografie hidrologică, Comitetul de Stat al Apelor,

Institutul de Studii şi Cercetări Hidrotehnice, Bucureşti ***, 1973. Marea Neagră în zona litoralului românesc – monografie hidrologică, Institutul de

Meteorologie şi Hidrologie, Bucureşti ***, 1975. EvoluŃia litoralului românesc în zona Sfântu Gheoghe- Vama Veche, Institutul

Român de Cercetări Marine, manuscris *** GIS, Spatial Analysis and Modeling. ESRI Press, Redlands, California, 2005 *** Remote Sensing for GIS managers. ESRI Press, Redlands, California, 2004 ***, 2007-2009, Rapoarte faze proiect GLOBE (InfluenŃa modificărilor geo-climatice globale şi

regionale asupra dezvoltării durabile în Dobrogea) ***, Raport de modelare al valurilor, Volumul 3, Raport de modelare al liniei Ńărmului, vol. 4,

MASTERPLAN 2011 *** www.ddbra.ro *** www.mmediu.ro *** www.weatherwunderground.com *** http://www.aos.princeton.edu/wwwPUBLIC/htdocs.pom *** http://www.pol.ac.uk/psmsl/datainfo/rlr.trend

55

Material cartografic: HărŃile topografice austriece din 1910/ridicări topografice a militarilor Imperiului Habsburgic in

diferite perioade, scara 1: 200 000, datum Sf. Ana 1840 referenŃiat la elipsoidul Bessel 1841;

Harti topografice 1950-1980, URSS, 1:100,000, proiecŃie Transverse Mercator, datum Pulkovo 1942;

Harta hirdografica a DHM/Capitan Comandor Catuneanu, 1898, 1: 250000; Harta hidrografica a Deltei Dunarii, sc. 1:50.000 (ridicări 1909-1911 serviciul pescariilor, ing. I.

Vidrascu), Bucuresti Harta topo-hidrografica a Comitetului de Stat al Apelor– Directia Generala de Gospodarire a

apelor (1962), 1:25000, sistem de coordonate 1942, sistem de cote Marea Neagra, Sulina; Harti topo-hidrografice (1951, 1993, 2007) – Directia Hidrografica Maritima la diferite scari

(1:750.000 – 1:10.000); Harti topografice DTM (1975) - a scara 1:25.000, 1:50.000. Imaginile fotogrametrice/aerofotograme IRCM (1980-1985, scara 1:45.000 – 1:1.500) , Imaginile satelitare Landsat, SPOT (2007), ASTER, ERS, IKONOS Ortofotoplanuri 2004 (ANCPI) Platoul continental al Mării Negre – foile Sulina şi Constanta, Geoecomar, 1995