REFERAT FIZICĂCostache TeoctistClasa a XI-a G

Profesor: Dan Davidescu

Continut:'

1. Scurt istoric

2.Teoria rezonantei si tipuri de rezonan

'

ta '

3. Aplicatii ale rezonantei

4. Experimente cu rezonanta

'

5.Concluzii

2

Etimologie:

Cuvântul ”rezonanță” provine din limba latină, în care ”resonare” înseamnă “a răsuna, a repeta un sunet sau o vibraţie”.

Scurt istoric:

Galileo Galilei a definit în 1602 fenomenul de rezonanță, pe care l-a descoperit în urma experimentelor sale cu pendule şi corzi. Galilei a cronometrat cu ajutorul propriului puls perioada de oscilație a unui candelabru care se balansa sub acțiunea curenților de aer în Catedrala din Pisa. El a descoperit astfel că perioada de oscilație nu depinde de amplitudinea de oscilație dacă aceasta rămâne sub anumite valori.

1687 - Isaac Newton a publicat lucrarea “Philosophiae Naturalis Principia Mathematica”, în care formulează legile mișcării și legea gravitației universale

1714 - Brook Taylor a determinat frecvența fundamentală a unei coarde elasticevibrante în funcție de tensiunea și masa pe unitatea de lungime, prin rezolvarea unei ecuații diferențiale ordinare

1733 - Daniel Bernoulli a determinat frecvența fundamentală și armonicile unui lanț suspendat prin rezolvarea unei ecuații diferențiale ordinare, și anul următor a rezolvat ecuația diferențială ordinară pentru vibrațiile unei bare elastice fixate la un capăt.

1739 - Leonhard Euler a rezolvat ecuația diferențială ordinară pentru un oscilator armonic forțat și a observat fenomenul de rezonanță

Pendulul lui Galileo Galilei

Pendulul lui Newton

3

1887 – experimentul Michelson–Morley a încercat să detecteze mișcarea relativă a materiei în vid înaintat staționar, și a inițiat o linie de cercetare care în cele din urmă a condus la teoria relativității restrânse; experimente recente cu rezonatoare au confirmat absența oricărei “adieri” la nivelul 10-17

1877 - Ludwig Boltzmann a sugerat că stările energetice ale unui sistem fizic ar putea fi discrete; a urmat descoperirea efectului fotoelectric de către Heinrich Hertz în 1887, și ipoteza cuantică a lui Max Planck de la 1900, conform căreia orice sistem energetic atomic radiant poate fi, teoretic, împărțit într-un număr de "elemente de energie" discrete, ε (epsilon), astfel încât fiecare din aceste elemente de energie este proporțional cu frecvența cu care fiecare dintre ele radiază individual energie

La finalul secolului XIX, Tesla a demonstrat că folosind o rețea electrică de rezonantă și ceea ce în acel timp era cunoscut drept "curent de înalță frecventă" (azi se consideră de joasă frecventă), era nevoie doar de un conductor pentru a alimenta un sistem electric, fără a fi necesar niciun alt conductor. Tesla a denumit acest fenomen "transmisia de energie electrică prin intermediul unui singur cablu fără întoarcere". A conceput și proiectat circuitele electrice rezonante formate dintr-o bobina și un condensator, esențiale pentru emisia și recepția de unde radioelectrice, grație fenomenului de rezonantă

1905 – Albert Einstein a explicat efectul foto-electric confirmând ipoteza lui Planck; în 1916 A. Einstein a enunţat principiile laserului

1912 - Henri Poincaré a piblicat lucrarea “Sur la théorie des quanta “

1925 - Werner Heisenberg și Adam Jonathon au dezvoltat mecanica matriceală și Erwin Schrödingera abordat mecanica ondulatorie

Fenomenul de rezonanță magnetică nucleară (RMN) în fascicule moleculare a fost descris și măsurat pentru prima oară de către Isidor Isaac Rabi în anul 1938, iar formularea electrodinamicii cuantice de către RP Feynman, F. Dyson, J. Schwinger și S.I. Tomonaga a avut loc în anii 1940

În anul 1946, Felix Bloch și Edward Purcell au dezvoltat tehnica utilizării RMN în lichide și în solide. Domeniul rezonanţei este în curs de studiere, astfel încat se inregistrează continuu progrese.

4

2.1. Teo ria rezonanței. Definiție: Rezonanța este fenomenul fizic prin care două corpuri transferă selectiv energie (cum

ar fi energia cinetică și energia potențială în cazul unui pendul). Corpul care emană energie se numește excitator, iar corpul care primește energie se numește oscilator.

Condițiile rezonanței: Frecvențele la care amplitudinea răspunsului constituie un maxim relativ sunt cunoscute ca frecvențe de rezonanță. La aceste frecvențe, chiar și forțe mici periodice de acționare pot produce oscilații de amplitudine mare, deoarece sistemul stochează energia oscilatorie. Fenomenul de rezonanță are loc când amplitudinea oscilatorului este maximă iar perioada oscilatorului este egala cu perioada excitatorului.

Generic există două tipuri de rezonanță: liniară și neliniară.

Aplitudinea oscilatiilor induse este maximă în cazul frecvențelor de rezonanță, tinzând către infinit dacă nu sunt frecări. Cu toate acestea există pierderi de la un ciclu la altul numite amortizare. Atunci când amortizarea este mică, frecvența de rezonanță este aproximativ egală cu frecvența naturală a sistemului. Unele sisteme au frecvențe de rezonanță distincte multiple.

Exemple: cuplajul

Sistemul excitator

Sistemul excitat

5

2.2. Ti puri de rez onanț ă:

1 Rezonanță mecanică

2 Rezonanță acustică

3 Rezonanță orbitală

4 Rezonanță electro-magnetică

5 Rezonanță optică

6 Rezonanță atomică și moleculară

6

Rezonanța mecanică

Procesul de transfer al energiei între oscilatoare cuplate, când frecvenţa oscilatorului excitator este egală cu frecvenţa oscilatorului excitat, se numeste rezonanţă. Forţa activă cu care acţioneză excitatorul din sistemul mecanic asupra receptorului este egală cu forţa de frecare Fr la rezonanţă, ceea ce înseamnă că exitatorul trebuie să învingă doar rezistenţa mecanică a mediului vâscos, iar amplitudinea forţei elastice este egală cu amplitudinea forţei de inerţie, dar acţionează în opoziţie de fază. În cazul frecării reduse, forţa elastică poate depăşi cu mult amplitudinea forţei active, situaţie în care limita de rupere a materialului elastico-plastic poate fi depăşită, iar sistemul distrus (o catastrofă în cazul rezonanţei mecanice a construcţiilor). Evitarea dezastrelor datorate rezonanței este o preocupare majoră în fiecare proiect de construcție de clădiri, turnuri și poduri.

Din punct de vedere energetic, la rezonanță energia potenţială elastică şi energia cinetică a corpului de masă m se se transforma alternativ una în cealaltă, în timp ce energia furnizată de excitator se transformă ireversibil în căldură prin frecări. Frecvenţa de rezonanţă () se apropie cu atât mai mult de frecvenţa proprie cu cât coeficientul de amortizare este mai mic. Amplitudinea oscilaţiilor forţate depinde de forţa excitatoare şi de relaţia dintre frecvenţele proprii şi frecvenţele de excitaţie ale sistemului.

Frecvența naturală a unui sistem mecanic simplu care constă dintr- o

greutate suspendată de un resort este:

A(rezonator) unde m este masa si k este constanta

elastică.

= rez

La rezonanţă oscilatorul excitat se numeşte rezonator, iar amplitudinea rezonatorului (A) şi energia transferată rezonatorului suntmaxime.

7

Dispozitivul pentru studiul oscilațiilor forțate și a rezonanței mecanice este compus dintr-un suport pe care este montat, cu ajutorul unei tije, un ansamblu de două pendule verticale cuplate mecanic, un pendul ușor format dintr-un disc de plastic atârnat printr-un fir de ață, o scală gradată pentru măsurarea amplitudinilor și un sistem elastic de reglare a gradului de cuplare a pendulelor. Pendulele cuplate sunt formate din tije metalice subțiri pe care se montează greutăți de mase diferite, care pot culisa pe tijă.

Cuplajul a două pendule este un exemplu simplu de sistem rezonant. Frecvența de rezonanță a unui pendul, singura frecvență la care va vibra, este dată pentru deplasări mici, de ecuația:

unde g este accelerația gravitațională (circa 9,8 m/s2 lângă suprafața Pământului), iar L este lungimea din punctul de pivotare la centrul de greutate.

Dacă avem 2 pendule de aceeaşi lungime l şi de aceeaşi masa m legate print-un resort sau printr-un cordon elastic și imprimăm unuia din pendule o mişcare oscilatorie faţă de poziţia de echilibru, energia mişcării se transmite optim la celălalt, ca o consecinţă a rezonanţei. Oscilatorul excitator îşi pierde treptat energia, micşorându-şi amplitudinea până când ajunge în repaus, iar oscilatorul excitat preia, tot treptat, energia cedată de primul, amplitudinea sa de oscilaţie devenind din ce în ce mai mare şi atingând valoarea maximaă când primul ajunge în repaus. Apoi rolurile se schimbă, și cel de-al doilea pendul transferă energie primului.

Când cuplajul este mai strâns, transferul energetic este în avans de fază cu Δφ = π/2 faţă de pendulul rezonator, la pendulul excitat în condiţii de rezonanţă. Când rezonatorul are elongaţia maximă, excitatorul trece cu viteza maximă prin poziţia de echilibru şi îl accelerează. La rezonanţă o oscilatie se poate menţine (A constantă ) cu transfer minim de energie de la excitator. Dacă cele două pendule nu au aceeaşi lungime l, energia mişcării nu se mai transferă integral la celălalt.

Pentru o mai bună înţelegere a fenomenului de rezonanță mecanică se poate accesaaplicația: http : //www . walter - fendt . de/ph 14 ro/resonance_ro . htm

8

Rezonanța acustică

Rezonanţa acustică este un fenomen care presupune propagarea undelor sonore de la un emiţător (vibrator) către un receptor (rezonator) care intră în oscilaţie, dacă una dintre frecvenţele vibraţiilor rezonatorului este egală sau foarte apropiată de frecvenţa cu care vibrează emiţătorul.

Rezonanţa acustică a instrumentelor muzicale cu coarde este oscilaţia de o anumită frecvenţă indusă într-o coardă, care produce o notă de aceeaşi frecvenţă în spaţiul din vecinătate, în general în cutia de rezonanţă a instrumentului, de exemplu chitara. Fenomenul se manifestă identic şi în cavitatea bucală sau nazală, atunci când vorbim sau când cântăm. Rezonanța acustică este un element important pentru constructorii de instrumente muzicale, deoarece majoritatea lor folosesc rezonatori, cum ar fi corzile și corpul unei viori, lungimea tubului unui flaut, și forma membranei tobei, și este, de asemenea, importantă pentru auz. De exemplu, rezonanța unui element de structură rigid, numit membrana bazilară din urechea internă permite celulelor ciliate de pe membrană să detecteze sunetul. La fel ca rezonanța mecanică, rezonanţă acustica poate duce la eșecul catastrofal al vibratorului. Exemplu clasic este spargerea unui pahar cu un sunet la exact frecvența de rezonanță a sticlei.

Energia undei sonore trebuie să fie suficient de mare faţă de distanţa care separă corpurile în cauză. Un obiect acustic rezonant are, de obicei, mai mult de o frecvență de rezonanță, în special la armonici de rezonanță mai puternică. Corzile din instrumentele muzicale au, la întindere, frecvențe de rezonanță direct legate de masa, lungimea, si tensiunea din coardă. Lungimea de undă care va crea prima rezonanță în coardă este egală cu de două ori lungimea corzii. Rezonanțe mai mari corespund lungimilor de undă care sunt divizori întregi ai lungimii de undă fundamentale. Frecvențele corespunzătoare sunt legate de viteza v a unei unde care traversează coarda conform ecuației:

unde L este lungimea corzii (pentru o coardă fixată la ambele capete) și n = 1, 2, 3 ... Viteza undei printr-o cordă sau fir este legată la tensiunea T și masa pe unitatea de lungime ρ:

Deci, frecvența este legată de proprietățile coardei prin ecuația:

unde T este tensiunea, ρ este masa pe unitatea de lungime, iar m este masa totală.

9

Rezonanța orbitală

În mecanica cerească, o rezonanță orbitală se produce atunci când două corpuri care orbitează exercită unul asupra celuilalt o influență periodică, gravitațională, de obicei din cauza perioadelor lor orbitale, care sunt legate printr-un raport două numere întregi mici.

Principiul fizicii din spatele rezonanței orbitale este similar în concept cu a împinge un copil pe un leagăn, când orbita și leagănul, ambele, au o frecvența naturală, iar celălalt corp care "împinge" va acționa repetând periodic mișcarea pentru a avea un efect cumulativ. Rezonanțele orbitale măresc considerabil influenta gravitaţională reciprocă a corpurilor, ca de exemplu capacitatea lor de a-și modifica sau de a-și restricționa orbitele reciproc. În cele mai multe cazuri acest lucru duce la o interacțiune instabilă, în care corpurile schimbă impuls între ele și, în consecinţă, li se schimbă orbitele până ce rezonanța nu mai există.

În anumite circumstanțe, un sistem rezonant poate fi stabil și auto-rectificant, astfel încât corpurile rămân în rezonanță. Exemple de astfel de fenomene sunt: rezonanța 1:2:4 a lunilor lui Jupiter: Ganymede, Europa și Io, și rezonanța lui Pluto și Neptun 2:3.

Rezonanțele instabile cu lunile interioare ale lui Saturn conduc la decalaje în inelele lui Saturn. Cazul special de rezonanță 1:1 (între corpurile cu raze orbitale similare) determină ca marile corpuri cerești ale Sistemului Solar să le scoată pe majoritatea celorlate corpuri cu care au orbitele comune în afara acestora; efectul, care este utilizat în definiția curentă a unei planete, este o parte a procesului mai extins de compensare a vecinătăților.

10

Rezonanța electro-magnetică

Rezonanță electrică are loc într-un circuit electric la o frecvență de rezonanță particulară unde părțile imaginare ale impedanțelor sau admitanțelor elementelor de circuit se anulează reciproc. În unele circuite acest lucru se întâmplă atunci când impedanța între intrarea și ieșirea circuitului este aproape nulă și funcția de transfer este de aproape de 1. Circuite rezonante prezintă oscilaţie tranzitorie amortizată și poate genera tensiuni și curenți mai mari decât cele cu care sunt alimentate. Ele sunt utilizate pe scară largă în transmisia fără fir (radio) atât pentru emisie cât și pentru recepție.

Rezonanța unui circuit LC, care implică condensatoare și bobine, se produce deoarece căderea câmpului magnetic al bobinei generează un curent electric în înfășurările sale care încarcă condensatorul, iar apoi descărcarea condensatorului furnizează un curent electric care construiește câmpul magnetic în bobină. Acest proces se repetă continuu. La rezonanță, impedanța serie a celor două elemente este la un minim și impedanța paralel este la maxim. Rezonanța este utilizată pentru acord și filtrare, deoarece acesta se produce la o anumita frecventa pentru valori date de inductanță și capacitate. Acesta poate fi în detrimentul funcționării circuitelor de comunicații prin provocarea oscilațiilor tranzitorii și susținute nedorite care pot provoca zgomot, distorsiuni de semnal și deteriorarea elementelor de circuit.

Rezonanța paralel poate fi utilizată pentru a preveni risipa de energie electrică. Rezonanţa în circuitele electrice sensibile la frecvenţele oscilaţiilor permite ca unele dispozitive de telecomunicaţie să recepţioneze semnalele cu o anumită frecvenţă şi să le respingă pe cele care au alte frecvenţe.

Rezonanţa magnetică are loc atunci când electronii sau nucleele atomice reacţionează la aplicarea câmpurilor magnetice, prin emiterea sau absorbţia de radiaţii electromagnetice.

Deoarece reactanța inductivă și reactanța capacitivă sunt de mărime egală, ωL = 1/ωC, atunci:

11

unde ω = 2πf, în care f este frecvența de rezonanță în [Hz], inductanța L este în [H], și C este capacitatea în [F] .

Calitatea rezonanței este determinată de factorul de calitate Q, care este o funcție de rezistență.Factorul Q este definit ca raportul dintre energia stocată în rezonator și energia disipată, pe ciclu, pentru a menține constantă amplitudinea semnalului, la o frecvență (frecvența de rezonanță), fr, unde energia stocată este constantă în timp.

Un adevărat circuit LC (bobină-condensator) ar avea factorul Q infinit, dar toate circuitele reale au o rezistență și un factor Q reduse, și sunt, de obicei, mai precis aproximate printr-un circuit RLC (format dintr-un rezistor, o bobină și un condensator conectate în serie sau în paralel) care formează un oscilator armonic. Principala diferență datorată prezenței rezistorului este că orice oscilație indusă în circuit va dispare în timp, dacă nu este menținută de o sursă. Acest efect al rezistenței se numeste amortizare. Prezența rezistenței reduce, de asemenea, oarecum vârful frecvenței de rezonanță. O parte de rezistență este inevitabilă în circuitele reale, chiar dacă nu este inclus un rezistor în circuit.

În circuitele serie: și în cele în paralel:

unde R, L, C sunt rezistența, inductanța și capacitatea circuitului acordat.Circuite electrice: LC, RLC serie şi RLC paralel:

12

2.2.5. Rezonanța optică

O cavitate optică sau un rezonator optic este un aranjament de oglinzi, care formează o undă staţionară în cavitatea rezonatoare pentru undele luminoase. Unda staţionară este rezultatul unui proces particular de interferenţă a două unde, atunci când acestea au aceeaşi frecvenţă şi aceeaşi amplitudine şi se propagă pe aceeaşi direcţie, în sensuri opuse. Cavitățile optice sunt o componentă majoră a laserelor, încadrând mediul activ și furnizând un feedback al luminii laser. Ele sunt, de asemenea, utilizate în oscilatoare parametrice optice și în unele interferometre.

Lumina limitată din cavitate se reflectă de mai multe ori producând unde staţionare pentru anumite frecvențe de rezonanță. Modelele produse de undele staţionare sunt numite moduri. Modurile longitudinale diferă doar prin frecvență în timp ce modurile transversale diferă prin frecvențe diferite și au diferite modele de intensitate în întreaga secțiune transversală a grinzii. Rezonatorii inelari și galeriile foşnitoare sunt exemple de rezonatori optici care nu formează unde staţionare .

Diferitele tipuri de rezonatoare se disting prin lungimile focale ale oglinzilor și prin distanța dintre ele. (Oglinzile plate nu sunt folosite frecvent din cauza dificultății de a le alinia cu precizie.) Geometria (tipul rezonatorului) trebuie să fie aleasă astfel încât fasciculul să rămână stabil, adică dimensiunea fasciculului să nu continue să crească cu fiecare reflexie. Alte criterii de clasificare pot fi grosimea minimă a fasciculului sau absenţa punctului focal în interiorul cavităţii.

Cavitățile optice sunt concepute pentru a avea un factor de calitate Q foarte mare, un fascicul se va reflecta de un număr foarte mare de ori, cu atenuare redusă. Prin urmare, lățimea liniei de frecvență a fasciculului este foarte mică în comparație cu frecvența laserului.

Exemplu: Funcţionarea unui laser monomod

cu 3 oglinzi

13

2.2.5. Rezonanța atomică și nucleară

Rezonanţa atomică şi nucleară este o concepţie teoretică elaborată în chimie în lucrările lui L. Pauling, J.C. Slater. C.K. Ingold etc., care, folosind metode ale mecanicii cuantice şi ale chimiei clasice, stabileşte şi explică structura particulelor chimice, a moleculelor, a ionilor, a radicalilor etc. În structurile rezonante, electronii sunt capabili să se deplaseze pentru a ajuta la stabilizarea moleculei. Această mişcare a electronilor se numeşte delocalizare. Teoria rezonanţei reprezintă o dezvoltare a teoriei mezomeriei în lumina datelor noi ale chimiei cuantice. Potrivit teoriei rezonanţei, structura reală a unei particule chimice este un fenomen dinamic care presupune un tip anumit de mişcare oscilatorie a electronilor de valenţă (rezonanţa electronică). Un exempu ilustrativ este cel al ozonului (O3) şi benzenului (C6H6):

Regulile structurilor rezonante:

Structurile de rezonanță trebuie să aibă același număr de electroni, nu se adaugă sau se scad electroni.

Toate structurile rezonante trebuie să respecte regulile de scriere a structurilor Lewis. Exemplu: structura Lewis a ionului Carbonat :

Hibridarea a structurii trebuie să rămână același iar scheletul structurii nu poate fi modificat.

Rezonanţa electronică, poate fi cunoscută prin descompunerea ei în funcţii sau în structuri de valenţă care, prin ele însele nu au o existenţă reală şi care, luate izolat, nu au nici o semnificaţie cognitivă. Interpretarea greşită de către unii autori a teoriei rezonanţei, a condus la concepţia idealistă potrivit căreia structura reală a unei particule chimice ar fi rezultatul rezonanţei structurilor de valenţă, adică un fenomen chimic real ar fi rezultatul interacţiunii unor entităţi ideale.

Structurile rezonante sunt o reprezentare a unui hibrid de rezonanță, iar un hibrid de rezonanță este o combinație a tuturor structurilor rezonante.

14

Rezonanța Magnetică Nucleară, RMN, este o tehnică spectroscopică nucleară foarte des folosită în chimie, chimie fizică, medicină nucleară, biofizică și inginerie nucleară pentru determinarea structurii diverșilor compuși chimici, în biochimie pentru determinarea structurii proteinelor fiind singura tehnică destinată determinării structurii proteinelor în soluție (condiții mult mai apropiate de cele native) sau în imagini diagnostice medicale sau radiologice pentru determinarea caracteristicilor fizico-anatomice a unor organe sau țesuturi.

Rezonanța magnetică este o metodă de cercetare care se ocupă cu studiul interacției momentelor magnetice nucleare și electronice cu câmpuri electrice și magnetice și cu tranzițiile care au loc între nivelele de energie rezultate din aceste interacții.

1.Rezonanța paramagnetică electronică (RPE) - momentul magnetic electronic de spin plus orbital;

2.Rezonanța electronică de spin (RES) - momentul magnetic de spin;

3.Rezonanța magnetică nucleară (RMN) - momentul magnetic nuclear;

4.Rezonanta magnetica cuadrupolară (RNQ) - RMN în câmp magnetic zero, ce analizează momentul magnetic nuclear cuadrupolar

RMN: Nucleele se comportă ca şi cum ar fi avut momente magnetice proprii de rotaţie . Intern, nu există nici o diferență energetică pentru vreo anumită orientare, dar în câmpul magnetic extern există o stare de mare de energie și o stare de joasă de energie în funcție de orientările relative ale magnetului spre câmpul extern. Câmpul extern poate fi furnizat de către un magnet mare sau de către alte nuclee din zona învecinată. Un model intuitiv:

15

Rezonanţa Schumann

Nu doar persoanele mai în vârstă, ci şi tinerii au senzaţia că totul s-a accelerat excesiv. Ieri a fost carnavalul, în scurt timp e Saptămâna Sfântă şi puţin mai încolo Crăciunul. Acest sentiment este iluzoriu, sau are o bază reală?

Prin rezonanţa Schumann se poate da o explicaţie. Fizicianul german W.O. Schumann a constatat în 1952 că Pamântul este încercuit de un câmp electromagnetic puternic, care se formează în partea inferioară a ionosferei, la aproximativ 100 km deasupra noastră. Acest câmp are o rezonanţă (denumită rezonanţa Schumann), aproximativ egală cu 7,83 pulsaţii pe secundă.

Este ca un fel de memorie responsabilă de echilibrul biosferei, mediul natural de care depind toate formele de viaţă. S-a verificat că toate vertebratele şi creierul nostru au aceeaşi frecvenţă de 7,83 hertzi.

Empiric s-a făcut constatarea că nu putem fi sănătoşi în afara acestei frecvenţe biologice naturale. Când astronauţii ieşeau în călătorii spaţiale, ieşeau din rezonanţa Schumann şi se îmbolnăveau. Dacă erau supuşi acţiunii unui simulator Schumann, îşi recuperau echilibrul şi sănătatea. De mii de ani, bătăile inimii Pământului au avut această frecvenţă de 7,83 pulsaţii pe secundă şi viaţa s-a dezvoltat într-un relativ echilibru ecologic.

Se pare că începând din anii 80, şi ceva mai accentuat din anii 90, această frecvenţă a trecut de la 7,83 la 11 şi 13 hertzi.

Inima planetei s-a dereglat. Ca urmare, au apărut dezechilibre ecologice: perturbaţii climatice, activitate vulcanică crescândă, mari tensiuni degenerate în conflicte mondiale, creşterea generală a comportamentelor deviate la oameni, etc.

16

Datorită acestei accelerări generale, o zi de 24 de ore este percepută ca având doar 16. Din această cauză, percepţia că totul se desfăşoară prea repede nu este iluzorie. Ar avea bază reală în această schimbare a rezonanţei Schumann.

Se poate avansa o teorie, recurentă între marii cosmologi şi biologi, că Pământul este, efectiv, un superorganism viu, că noi şi planeta formăm o entitate unică. Adică noi, fiinţele umane suntem pământ care simte, găndeşte, iubeşte si venerează. De ce suntem aşa? Pentru că avem aceeaşi natură bioelectrică şi suntem înconjuraţi de aceleaşi unde rezonante Schumann.

Gaia, mama Terra, acest superorganism viu trebuie să găsească echilibrul natural... ca orice organism viu, dar nu se ştie ce preţ va trebui plătit de către biosferă şi fiinţe. Aici se deschide spaţiul pentru grupurile ezoterice şi alţi futurişti care vor proiecta scenarii, când dramatice cu catastrofe teribile, când dătătoare de speranţă, cum ar fi apariţia celei de-a patra dimensiuni, prin care toate fiinţele vom fi mai intuitive, mai spirituale şi mai sincronizate cu bioritmul planetei.

Rezonanţele Schumman (RS) sunt un set de vârfuri de spectru în porțiunea spectrului câmpului electromagnetic al Pământului de frecvență extrem de joasă (ELF). Rezonanţele Schumann sunt rezonanțele globale electromagnetice, excitate de descărcările electrice în cavitatea formată de suprafața Pământului și ionosferă.

17

Seismograful 3.3 Balansoarele

18

Poate vocea umană să spargă un pahar?

În cele ce urmează ne vom referi la cazul unui pahar şi vom încerca să explicăm fenomenele care se petrec când o sursă de unde sonore generează sunete cu frecvenţe egale cu frecvenţa naturală de rezonanţă a paharului. Există oameni care pot face acest lucru, unul dintre cei faimoşi pentru asta fiind starul rock care a trecut cu succes de testele specialiştilor show-ului de televiziune Mythbusters.

În fapt nu avem de-a face cu o oscilaţie a întregului pahar, ci doar cu o mişcare de du-te-vino a buzei acestuia, în preajma sursei de unde sonore, deci în imediata vecinătate a difuzorului. Dacă propagarea undelor sonore are loc cu aceeaşi frecvenţă cu care vibrează, în mod natural, graţie constituţiei sale, marginea superioară a paharului, atunci mişcarea paharului se va acumula succesiv şi astfel va fi amplificată până la spargerea acestuia, aşa cum se poate vedea în scena video de pe următorul slide, care redă în “slow motion” cele întâmplate în fracţiunea de secundă în care are loc fisurarea sticlei.

Exemplu: Diapazoanele având cutie de rezonanţă sunt folosite pentru experimente de rezonanţă şi disonanţă. Frecvenţa standard este de 440 Hz.

Dispozitivul de schimbare a frecvenţei se montează pe un braţ aldiapazonului, iar setul conţine în afara diapazoanelor şi un ciocan de lovire.

19

Prăbuşirea podului de peste Tacoma

În 1940, s-a inaugurat un pod maiestuos peste strâmtoarea Tacomei , Statele Unite ale Americii. Cei care îl traversau au constatat însă că podul se legăna foarte puternic, chiar sub bătaia vântului. La doar patru luni de la inaugurare, sub un vânt care bătea cu 70 km/h, podul a început să oscileze foarte puternic chiar dacă a fost proiectat să reziste pînă la un vânt de 190 km/h. Cei care se aflau pe pod şi-au abandonat maşinile şi s-au târât la capetele podului deoarece amplitudinea oscilaţiilor a atins patru metri. Câteva ore mai târziu, podul a cedat şi o mare parte din el s-a prăbuşit în apele Tacomei.

Dispozitive de verificare a comportării clădirilor la seism

20

21

În fizică, rezonanța este tendinţa unui sistem de a oscila cu o amplitudine mai mare la anumite frecvențe decât la altele.

Rezonanța apare la toate tipurile de sisteme oscilate: există rezonanță a undelor mecanice (produse de sunete, undele fluidelor sau terestre, ale cutremurelor), rezonanță electromagnetică ( datorate undelor electromagnetice, luminoase, sau radio) și rezonanță a funcțiilor de undă în fizica cuantică. Generic există două tipuri de rezonanță: liniară și neliniară.

Rezonanţa are ca efect creşterea considerabilă a amplitudinii deplasării punctelor materiale când pulsaţia forţei excitatoare coincide cu pseudopulsaţia sistemului oscilant (pulsaţia de rezonanţă). Studiul fenomenelor de rezonanţă continuă şi este multidisciplinar, implicând fizica, matematica, chimia, medicina, etc.

Beyond.O mai bună înţelege a rezonanţei o oferă documentarul Resonance-The Mechanical Universe and

22

Bibliografie:

http://en.wikipedia.org/wiki/Resonance http://en.wikipedia.org/wiki/Mechanical_resonance

http://education.inflpr.ro/res/CarteGarabet/Oscilatii%20mecanice.pdf http://en.wikipedia.org/wiki/Timeline_of_classical_mechanics

http://en.wikipedia.org/wiki/Nikola_Tesla http://ro.wikipedia.org/wiki/Rezonan%C8%9B%C4%83_magnetic%C4%83_nuclear%C4%83

http://vimeo.com/4821754 ; http://www.crispedia.ro/Rezonanta http://members.aol.com/lagardesse/tacoma

http://www.alfavega.ro/ro/produse/detalii/444 - Dispozitiv_pentru_studiul_oscilatiilor_fortate_si_a_rezonantei_mecanice

http://www.walter - fendt.de/ph14ro/resonance_ro.htm http://chemwiki.ucdavis.edu/Theoretical_Chemistry/Chemical_Bonding/Resonance

http://pl.wikipedia.org/wiki/Spektroskopia_NMR http://en.wikipedia.org/wiki/Acoustic_resonance http://en.wikipedia.org/wiki/Orbital_resonance

http://en.wikipedia.org/wiki/Optical_cavity http://en.wikipedia.org/wiki/Electrical_resonance http://it.wikipedia.org/wiki/Risonanza_Schumann

http://en.wikipedia.org/wiki/Schumann_resonances http://www.earthbreathing.co.uk/sr.htm

http://www.scientia.ro/stiinta - la - minut/56 - fizica - distractiva/808 - poate - vocea - umana - sa - sparga - un - pahar.html

http://www.wsdot.wa.gov/TNBhistory/Machine/machine3.htm http://www.crispedia.ro/Rezonanta

http://www.didactice.ro/detalii_produs.php?id_produs=186 http://en.wikipedia.org/wiki/Tacoma_Narrows_Bridge

23