• Dați o definiție a învățării.

Învăţarea este un proces evolutiv, de esenţă formativ-informativă, constând în dobândirea

(recepţionarea, stocarea şi valorificarea internă) de către fiinţa vie, într-o manieră activă,

explorativă a experienţei proprii de viaţă şi, pe această bază, în modificarea selectivă şi

sistematică a conduitei, în ameliorarea şi perfecţionarea controlată şi continuă sub influenţa

acţiunilor variabile ale mediului ambiant.

• Daţi câteva exemple de probleme de matematică adecvate pentru aplicarea metodei

ciorchinelui.

Fractii, funcţii, cercul etc

• Ce avantaje şi ce dezavantaje ar putea avea aplicarea metodelor activ-participative

prezentate în suportul de curs pentru clasele la care predaţi? Argumentaţi!

Aplicarea metodelor activ-participative are urmatoarele avantaje:

nu are ca scop memorarea şi reproducerea de cunoştinţe

participă în mod active la procesul de învăţare

atrage şi stârneşte interesul elevilor, realizându-se interacţiuni între elevi;

dezvoltă şi diversifică priceperile, capacităţile şi deprinderile sociale ale elevilor;

Aplicarea metodelor activ-participative are ca şi dezavantaj timpul scurt al unei ore.

• Cunoaşteţi şi alte metode activ-participative ce ar putea fi folosite la orele de

matematică? Care ar putea fi modalitatea de realizare a acestora?

expoziţia copiii pot concepe planse pe care să le arăte/afiseze la şcoală sau profesorul poate aranja

o expoziţie cu diverse teme pentru a incita interesul elevilor pentru acel subiect de discuţie.

Studiul independent - se încredinţează elevilor o sarcină comună pentru a fi îndeplinită la şcoală

sau ca temă pentru acasă.

• Întrebaţi colegii care predau alte discipline ce metode specifice folosesc la clasă. Imaginaţi

activităţi care aplică aceste metode la orele de matematică şi desfăşuraţi activităţile în

clasă. Discutaţi cu colegii concluziile la care aţi ajuns.

Gândirea critică – se împarte clasa în două grupe

-prima grupă pregăteşte întrebările

- a doua grupă răspunde intrebărilor

Şi invers apoi

• Care dintre metodele prezentate în suportul de curs sunt metode active? (metoda

explicaţiei, metoda conversaţiei, metoda exerciţiului, metoda problematizării, metoda

demonstraţiei, metoda învăţării prin descoperire, metoda observaţiei, metoda investigaţiei,

metoda jocului de rol, metoda programării, IAC) De ce consideraţi că metodele utilizate în

exemplele de secvenţe proiectate sunt active?

Metoda investigaţiei, metoda jocului de rol, IAC.

Aceste metode sunt metode active deoarece ei participă la procesul de învăţare.pentru elevi nu

este sufcient să participle doar la oră şi să asculte explicaţiile profesorului şi văd o demonstraţie

scrisă pe tablă Elevii sunt coparticipanţi la propria formare. Investigaţia fiind metodă

indispensabilă pentru învăţarea eficientă şi de durată.

• Proiectaţi o secvenţă de instruire în care să utilizaţi metoda explicaţiei.

Ordinea efectuării operaţiilor şi folosirea parantezelor. Profesorul le explică elevilor care este

ordinea efectuării operaţiilor: se efectueză operaţii de ordinal trei- puterile

Apoi cele de ordin doi – înmulţiri şi împărţiri în ordinea în care sunt

scrise

În cele din urmă operaţiile de ordin întâi- adunări şi scăderi în ordinea în care sunt

scrise.

Folsirea parantezelor: prima data efectuăm din paranteza rotunda, apoi din cea pătrată şi în cele

din urmă din acoladă.

După efectuarea operaţiilor din paranteza rotunda, paranteza patrată se transformă in paranteză

rotunda şi acolada în paranteză pătrată.

• Proiectaţi o secvenţă de instruire în care să utilizaţi metoda conversaţiei.

Recapitularea triunghiului: clasificarea triunghiurilor.

Profesoara: Cum putem clasifica triunghiurile?

Elev: În funcţie de lungimile laturilor şi după felul unghiurilor.

Profesor: Clasificaţi triunghiurile în funcţie de lungimile laturilor.

Elev: Triunghi echilateral, triunghi isoscel, triunghi scalen

Profesor: Descrieti aceste triunghiuri.

Elev: Un triunghi cu toate laturile congruente se numește triunghi echilateral.

Elev: . Un triunghi cu două laturi congruente se numește triunghi isoscel.

Elev: Un triunghi care are laturile de lungimi diferite se numeşte triunghi scalen.

Profesor: Clasificaţi triunghiurile după felul unghiurilor.

Elev: Triunghiuri ascuțitunghice, triunghiuri obtuzunghice şi triunghiuri dreptunghice.

Profesor: Descrieti aceste triunghiuri.

Elev: Triunghiurile cu toate unghiurile ascuțite ( cu măsura unghiurilor mai mică decât ) sunt

triunghiuri ascuțitunghice.

Elev: Dacă unul dintre unghiurile triunghiului este obtuz (cu măsura unui unghi mai mare decât

) triunghiul este triunghi obtuzunghic.

Elev: Triunghiul cu un unghi drept ( cu măsura unui unghi de ) este triunghi dreptunghic.

• Proiectaţi o secvenţă de instruire în care să utilizaţi metoda exerciţiului.

5(x + 4) + 4+ 3(2x - 7) = 17 x Z

5x + 20 – 4 + 6x - 21= 17

11x - 5 = 17

11x = 17 + 5

11 x = 22

x = 22 : 11

x = 2 Z

S={2}

• Proiectaţi o secvenţă de instruire în care să utilizaţi metoda problematizării.

Descoperirea noţiunii de amplificare a unei fracţii a elevilor de clasa a V-a.

Elevii cunosc mărirea şi micşorarea unei fracţii de un număr de ori prin inmulţirea numărătorului

facţiei cu acel număr, respective prin înmulţirea numitorului fracţiei cu numărul respective.

Profesorul propune pentru o fracţie să înmulţească numărătorul şi numitorul cu acelaşi număr şi

apoi să compare fracţia obţinută cu fracţia dată.

Elevii constată că sunt echivalente.

Astfel au învăţat cu cum să amplifice o fracţie.

• Proiectaţi o secvenţă de instruire în care să utilizaţi metoda demonstraţiei.

Dem:

.

• Proiectaţi o secvenţă de instruire în care să utilizaţi metoda învăţării prin descoperire.

Pentru descoperirea formulei pornim de la produsul unui binom cu el

însuşi cu termenii monoame la diferite puteri şi se analizează termenii binomului şi ai

produsului.

• Proiectaţi o secvenţă de instruire în care să utilizaţi metoda observaţiei.

2x+7=9 7x-15=34 15x+1=29

2x=9 – 7 7x=34+15 15x=29+1

2x = 2 7x=49 15x=30

x=1 x=49:7 x=30:15

x=7 x=2

Profesorul supraveghează modul în care rezolvă elevii ecuaţiile dar nu intervine decat la final.

• Proiectaţi o secvenţă de instruire în care să utilizaţi metoda investigaţiei.

Determinarea şi compararea distanţelor din mediul apropiat, la clasa a V-a

Materiale necesare: o hartă a zonei locale, înzestrată cu o scală

Elevii culeg informaţii despre distanţele pe care le parcurg colegii lor de acasă până la şcoală,

înregistrează aceste informaţii în tabele, compară şi clasifică informaţiile cu scopul de a extrage

mai uşor date relevante pentru întrebările puse.

Activitatea începe în clasă, profesorul explică sarcinile şi continua extraşcolar, prin culegerea

datelor de către elevi, organizaţi în grupe de câte grupe. Datele pot fi notate pe hărţi, astfel

integrand în acest fel şi cunoştinţe de geografie locală.

Datele pot fi sistematizate într-un table care se precizează: numele elevului, distanţa pe care o

parcurge de acasă până la şcoală, mijlocul de transport folosit, etc. Acolo unde distanţa nu poate

fi determinate cu prea mare precizie, utilizează aproximări.

Elevii sunt sfătuiţi să obţină cât mai multe date, inclusive de la celălalte echipe în care nu sunt

membri. Prelucrarea datelor vizează obţinerea de răspunsuri la următoarele întrebări:

Cine locuieşte cel mai aproape de şcoală? Dar cel mai departe? Cu cât este mai scurtă prima

distanţă faţă de a doua? De câte ori? Câţi copii locuiesc la o distanţă mai lungă de 1 km faţă de

şcoală? Comparaţi cu numărul copiilor care locuiesc la o distanţă mai scurtă de 1 km? Efectuaţi

şi alte comparaţii.

Elevii sunt stimulaţi să formulize cât mai multe întrebări.

Timp de lucru alocat în clasă: 15-20 minute pentru explicarea activităţii, în prima oră; 30 de

minute pentru discutarea modului de organizare şi prezentare a datelor, o săptămână mai târziu;

30 de minute pentru evaluarea activităţii desfăşurate de câţiva elevi.

• Proiectaţi o secvenţă de instruire în care să utilizaţi metoda jocului de rol.

În faţa clasei sunt scoşi câţiva elevi (băieţi şi fete). Solicit elevilor să formuleze o problemă

care să se rezolve printr-o operaţie de adunare s-au printr-o operaţie de scădere.

Exemplele nu întârzie să apară:

Exemplul 1: În faţa clasei au ieşit 5 fetiţe şi 3 băieţi. Câţi elevi au ieşit în faţa clasei?

Exemplul 2: În faţa clasei au ieşit 8 elevi, dintre care 3 băieţi şi restul fete. Câte fete sunt?

Exemplul 3: În faţa clasei au ieşit 8 elevi, dintre care 5 fete şi restul băieţi.câţi băieţi sunt?

Exemplul 4: În faţa clasei au ieşit 5 fetiţe, iar băieţi cu 2 mai puţini.

a) Câţi băieţi sunt?

b) Câţi copii sunt? etc.

• Proiectaţi o secvenţă de instruire în care să utilizaţi metoda programării.

• Proiectaţi o secvenţă de instruire în care să utilizaţi IAC.