Sfertul de secol care s-a scurs de la RevoluþiaRomânã din 1989 a prilejuit numeroaseevenimente consacrate unor fapte eroice, iar

altora tragice, de înainte, din timpul ºi de dupã 22decembrie 1989.

S-a vorbit ºi se vorbeºte mult despre suferinþele,sãrãcia ºi teroarea prin care regimul comunist a nãpãs-tuit timp de 45 de ani þara noastrã, de eroismul celorcare au reuºit în zilele fierbinþi ale revoluþiei sãdoboare asuprirea, dar ceva mai puþin despre rezistenþaanticomunistã, care s-a desfãºurat de-a lungul tuturorcelor 5 decenii de opresiune.

1. Conceptul de rezistenþã anticomunistã. Vomînþelege prin rezistenþa anticomunistã orice formã deopunere împotriva regimului, adicã:

a) rezistenþa armatã. în principal în munþii þãrii;b) activitãþi împotriva regimului, cum ar fi

proteste publice, difuzarea de manifeste, grupãrideclarat anticomuniste, scrisori ºi/sau mesaje cãtreguverne, posturi de radio din occident, cu scopul de adezvãlui crimele ºi abuzurile comuniste;

c) elaborarea de lucrãri literare sau artistice val-oroase care, în mod voalat, criticau unele aspecte aleregimului (aºa numita „rezistenþã prin culturã”),

d) activitãþi cu caracter religios în cadrul bisericiisau în afara ei, prin care se manifesta credinþa în divini-tate ºi implicit împotriva materialismului de tip comu-nist;

e) disidenþa politico-ideologicã, adicãdespãrþirea de ideile comuniste cu care, o anumitãperioadã de timp, unii cetãþeni fuseserã de acord;

f) lupta þãranilor împotriva colectivizãrii agricul-turii impuse de regimul comunist în anii de dupã 1949,încheiatã tragic în anul 1962;

g) revoltele muncitoreºti din anii 1977 (ValeaJiului) ºi 1987 (Braºov), înabuºite cu cruzime de cãtresecuritate.

2. Scurt istoric. În vara anului 1944, imediat dupãinvazia trupelor sovietice pe teritoriul României, s-auformat grupuri mici, în principal de foºti ofiþeri aiArmatei Regale, care au pornit lupta împotriva invada-torilor ruºi.

Pe mãsurã ce teroarea sovieticã ºi cea autohtonã seagravau, grupele de luptãtori antibolºevici seînmulþeau, ei refugiindu-se în munþi. Luptãtorii din

munþii noºtri (Fãgãraº, Ciucaº, Arnota, M-þii Banatuluietc.), sprijiniþi de locuitorii satelor din zonã, au datmult de furcã trupelor de securitate în perioada 1945-1962. Exemplarã a fost lupta grupurilor Arsenescu ºiArnãuþoiu, care au rezistat 10 ani, provocînd serioasepierderi securiºtilor. O altã componentã a rezistenþeianticomuniste din România a fost reprezentatã de acþi-unea sutelor de mii de cetãþeni, care, în oraºele ºi satelenoastre, ºi-au manifestat în diverse moduri dezacordulºi opoziþia faþã de comunism. În perioada 1945-1962,s-au format mii de organizaþii anticomuniste, alcãtuiteîn mare mãsurã din tineri (studenþi, elevi, intelectuali,þãrani, muncitori etc.). Ei întocmeau ºi rãspîndeaumanifeste, încercau sã comunice în occident ororileregimului, iar uneori se întruneau fãcînd planuri cumsã se opunã terorii. Reacþia securitãþii a fost cumplitã,în perioada menþionatã fiind arestaþi, torturaþi ºi con-damnaþi la ani grei de temniþã aproximativ 1 milion decetãþeni ai þãrii. (A se vedea Raportul care a stat la bazacondamnãrii comunismului în Parlament, de cãtrePreºedintele þãrii, în anul 2006). Au funcþionat peste100 de locuri de detenþie unde, în condiþii înspãimîntã-toare, deþinuþii anticomuniºti ispãºeau condamnãri careputeau ajunge la muncã silnicã pe viaþã. La penitencia-rul Sighet au fost uciºi mii de generali ºi demnitari aiperioadei de înainte de 1944, iar la Piteºti floarea stu-denþimii române a fost supusã „reeducãrii” prin torturãpermanentã, „experiment” unic prin grozãvia lui.Canalul Dunãre-Marea Neagrã, construcþie pornitã dinordinul lui Stalin, a însemnat muncã forþatã în condiþiide exterminare pentru zeci de deþinuþi politici înperioada 1948-1953. Jilava, Aiud, Gherla, Târgºor,Mislea, Râmnicu Sãrat, Tg. Ocna, Suceava, Botoºani,au reprezentat, alãturi de altele, penitenciare unde ausuferit zeci de mii de patrioþi români. Se estimeazã cã,în cei 45 de ani de comunism, ºi-au pierdut viaþa înînchisori ºi lagãre de muncã forþatã aproximativ 500 demii de luptãtori anticomuniºti. Rezistenþa prin culturãa reprezentat o importantã modalitate de a menþinetreazã normalitatea valorilor morale ºi estetice ale in-telectualilor supuºi propagandei comuniste. Se pot danumeroase exemple de scriitori, artiºti plastici, regizoriºi actori care au elaborat sau au dat viaþã unor operecare aveau ºansa de a trece de cenzura implacabilã ºiarãtau în acelaº timp opiniei publice adevãrata faþã a

1212 Revista românã nr. 1 (79) / 2015

REZISTENÞA ANTICOMUNISTÃREZISTENÞA ANTICOMUNISTÃÎN ROMÂNIAÎN ROMÂNIA

Gh. BOLDUR-LÃÞESCU

sistemului comunist. Au existat ºi lucrãri de tip„samisdat” (care se distribuiau din mînã în mînã) saucirculau oral sub forma unor anecdote sau epigrame.Cerînd iertare cititorilor pentru caracterul licenþios,redãm mai jos una din nenumãratele epigrame ale luiPãstorel Teodoreanu, cel mai mare umorist român anti-comunist: „În era nouã începutã/ Cãcaþii scriu în loc sãputã/ Iar scriitorii adevãraþi,/ Sunt daþi afarã de cãcaþi”.

În ansamblul lor, cultele religioase nu puteau fidecît inamici ai doctrinei comuniste, fiindcã elereprezentau „opium pentru popor” (Marx). În ceea cepriveºte modul de manifestare a acestei incompatibil-itãþi dintre religie ºi ideologia comunistã, au existatdiferenþe notabile între diferitele culte. Astfel activi-tatea catolicilor ºi greco-catolicilor a fost interzisã înanul 1948, iar numeroºi clerici ºi credincioºi au fostarestaþi ºi închiºi ca deþinuþi politici. Prelaþii cu rangînalt catolici ºi greco-catolici s-au comportat eroic,unii dintre ei fiind adevãraþi martiri (MonseniorulVladimir Ghica, Episcopul Todea, Episcopul JustinPaven ºi mulþi alþii).

Biserica ortodoxã, cu cel mai mare numãr de cre-dincioºi în România, a adoptat o atitudine diferitã.Patriarhul Justinian – prieten cu Gh. Gheorghiu-Dej –a reuºit sã pãstreze activitatea cultului ortodox ca fiindacceptatã de cãtre regim, drept care bisericile au fost înpermanenþã pline. Biserica ortodoxã s-a ferit sã criticeîn mod deschis regimul comunist. Au fost însã ºicazuri în care unii preoþi ortodocºi s-au opus liniei ofi-ciale, ceea ce a dus la persecutarea ºi condamnarea lorpoliticã. Exemplul cel mai elocvent este poate al preo-tului Calciu-Dumitreasa, care, în perioada demolãriibisericilor, s-a opus cu curaj exemplar acestei crime(Memorabilele sale predici „ªapte cuvinte cãtre tineri”din anii 1977-1978).

Din nefericire, au fost ºi preoþi care au colaboratcu securitatea, ca informatori. Apreciem însã cã bise-rica ortodoxã, prin pãstrarea bisericilor ºi a preoþilor înfuncþie, a dat posibilitatea milioanelor de creºtini sã-ºimanifeste credinþa. În acest mod se poate considera cãbiserica ortodoxã a exercitat ºi ea o formã de rezistenþãanticomunistã, chiar dacã nu ca cea eroicã a catolicilorºi greco-catolicilor.

Fenomenul disidenþei a apãrut în þara noastrã înjurul anilor 70. Stricto senso, conceptul de disidenþãînseamnã ruperea de o concepþie acceptatã. Într-unanumit sens, aºa s-au ºi petrecut lucrurile. Dupã 1965,în condiþiile unei oarecare relaxãri a terorii, dintre int-electualii care într-un fel sau altul fãceau parte din sis-tem s-au ridicat unii care, în mod de cele mai multe orivoalat, au criticat regimul. Aceºtia au fost disidenþii.Numeroºi scriitori, oameni de artã ºi culturã, regizori ºiactori pot fi înscriºi într-o „listã de onoare” a

disidenþilor din România. Þãranii români, legaþi înmod tradiþional de pãmîntul pe care îl munceau cusudoarea frunþii, au fost aprig prigoniþi de criminalacolectivizare a agriculturii începutã în anul 1949 ºiîncheiatã în 1962. Marea majoritate a þãranilor noºtri s-a opus colectivizãrii, uneori cu vehemenþã ºi chiar cuviolenþã. Împotriva acestora, regimul a dezlãnþuit ocumplitã represiune, zeci de mii de þãrani fiind aruncaþiîn închisori sau lagãre de muncã, cîteodatã chiar uciºi.Represiunea economicã împotriva þãrãnimii a fostînspãimîntãtoare, mulþi dintre ei fiind lipsiþi de roadelemuncii lor ºi îndurînd astfel o tragicã sãrãcie ºi chiarfoamete.

Printre modalitãþile de manifestare a rezistenþeianticomuniste din þara noastrã trebuie sã amintim decele douã importante revolte muncitoreºti împotrivaregimului: cea din Valea Jiului, în 1977, ºi cea de laBraºov, în 1987. Revoltele au fost înãbuºite cu cruzimede securitate, care, operînd numeroase arestãri, a tortu-rat sute de manifestanþi, iar cei consideraþi periculoºiau fost deportaþi în alte zone ale þãrii. Toate acþiunileanticomuniste prezentate mai sus dovedesc faptul cã,în ciuda propagandei demenþiale ºi a terorii care, de-alungul a 45 de ani, a martirizat poporul român, acestanu a încetat sã deteste regimul, chiar dacã unii oamenimimau, de fricã, ataºamentul la comunism. Diverseleforme de rezistenþã anticomunistã înlãnþuite între eleau condus în final la uriaºa explozie a Revoluþiei din1989.

Desigur, au existat ºi condiþii internaþionale careau favorizat declanºarea revoluþiei, dar este incontesta-bil cã în România profundã a existat în permanenþãrespingerea comunismului ºi, implicit, o rezistenþãuneori violentã, alteori tacitã, din partea mariimajoritãþi a poporului român. Dupã 1990 Revoluþia afost confiscatã de criptocomuniºtii corupþi, care au dusþara la situaþia nedoritã de astãzi. Cu toate acestea, par-tidele efectiv anticomuniste, unii lideri patrioþi cum aufost Corneliu Coposu ºi Constantin Ticu-Dumitrescusau unii membri ai Societãþii Civile, România a fãcutun pas decisiv spre lumea occidentalã, prin aderarea laAlianþa NATO ºi Uniunea Europeanã.

3. Concluzii Lupta împotriva comunismului nu este încã

încheiatã, fiind spre cinstea naþiunii rezultatulalegerilor prezidenþiale din noiembrie 2014, care areprezentat o importantã victorie în aceastã luptã. Sãne ajute Dumnezeu sã ºtim a valorifica aceastã victo-rie, pentru a înlãtura definitiv pericolul pe care îlreprezintã comunismul pentru naþiunea noastrã.

1313Revista românã nr. 1 (79) / 2015