REDACŢIUNEA ,Alministraţînnea şi TipografiaBraşov, plaja mare nr. 30.Scrisori nefrancate na se pri­

mesc.—Manuscripte na se retrimit.

I N S E R A T E •• prlmeso ia Adminlstraţiune tn

Braşov şi la um&torele BIEOUBJ de ANUNŢURI :

!n Vlena la N. Dukes Nachf., JSux. Augenfeld & Emerit: Les- ner, Heinrich Schalek. A. Op- pelik Nuchf. Anton Oppelik. In Budapesta: la A. V. Gold­berger. Ekstein Bernat, ruliu Leopold (VII Erzs6bet-körut). PREŢUL INSERŢ1U NILOft:

o seria garmond pe o col6nă 10 bani pentru o publicare. — Publicări mai dese după tari­fă şi învoială. — RECLAME pe pagina 3-a o seriă ‘20 bani.

(Numér de Duminecă 38).

Nr. 21Ü.—Anul LXIV. Braşov, Duminecă 23 Septemvrie (S Octomvrie).

,ga ze ta « ieseînllicire iji.Abonamente pentru Anstro-Ungaria:Pe un an 24 oor., pe ş6se Ioni

12 oor., pe trei luni 6 cor. N-rii de Duminecă 2 fi. pe an.

Pentru România şi străinătate:Pe an an 40 franol, pe ş6se luni 20 fr., pe trei Ioni 10 fr.

N-rii de Dumtnecă 8 franol. Se prenumeră la tote ofi-

ciele poştale din întru şi dir afară şi la d-nii colectori.

Abonamentul pentru B iaşwÂdmtmstraţiunea, Piaţa rraie.

Târgul Inului Nr. 30, etaţiu I . : Pe un an 20 cor., pe şlse lani 10 cor., pe trei luni 5 co;. Ca dusul în casă: Pe un an 24 cor., pe 0 luni 12 c., p«f; trei luni 6 corbne. — Un esemplar 10 bani. — Atât abonamentele cât şi inserţiunile sânt, a se plăti înainte.

1901.

Nou abonamentl a

Gazeta Transilvaniei.Cu 1 Octomvrie st. v. 1901

se deschide nou abonament, la care învitâm pe toţi amicii şi sprijinitorii f6iei nostre.

Preţul abonamentului:Pentru Austro-Ungaria: pe un

an 24 cor6ne; pa şâse luni 12 oorâne; pe trei luni 6 corâne; pa o lună. 2 cor6ne.

Pentru România şi străinătate:pe un an 40 franci, pe şâse luni 20 îranci, pe trei luni 10 franci, pe o lună fr. 3.50

faamente numai la numeral poporalde Dumineca:

Pentru Austro-Ungaria: pe unan 4 cor6ne; pe şâse luni 2 corâne.

Pentru R om ânia: pe un an 8 franci, pe şâse luni 4 franci.

Abonarea se pdte face mai uşor prin m andate poşta le-

Administraţiunea.

Care e porunca?Cu încordare s’au urmărit în

oraşul nostru pregătirile pentru ale­gerile dietale în cele doue cercuri ale Braşovului, şi după amânarea acestor a legeri dela 3 la 8 Octom ­vrie c. încordarea pare a fi mai crescut. Opintirile, ce le fac aici Maghiarii dimpreună cu tovărăşia lor jidano-arména-nemtéscá de a scote pe candidaţii lor şi de . a doborî pe candidaţii saşi, snnt aşa de neobici- nuite pe la noi, încât esplică în de- ajuna agitaţia spiritelor în acest l i­niştit oraş.

Tóté ar m erge cum ar merge, dér agitaţia electorală, ce se face de astă-dată din partea maghiară, se face mai mult pe pielea ale-

A gen ţii M aghiarilor din Braşov, ai acelor Maghiari, cari numai er! alaltă- erî scriau prin foia lor, că Saşii sunt ameninţaţi de a fi înghiţiţi din par­tea Rom ânilor şi că de aceea ei tre-

Veclend Ungurii cum stau, a®*j*4^e^frend nevrend se mergă cu Ma-

getorilor români de aici. Votu rile române sunt forte căutate, fiind­că — <yum am mai arătat — U n­gurii mai ales au mare trebuinţă de ele.

hotărît în com itetul lor se vîneze după votu ri române. B ine sciind înse, că partidul nostrţi român nu va s ta de vorbă cu ei, s’au decis a-şi lua refugiu la o tactică din cele mai nedemne şi condamnabile. Au început agenţii lor electorali ş i„corteşii“ de to t felul se umble pe la casele a legato­rilor noştri, pe cari îi credeau mai puţin in form aţi despre starea lucrurilor, şi au încercat a-i seduce cu to t felul de momeli, cu prom i­siuni, ba şi cu ameninţări, ca se-i induplece a-le da votu l lor la alegere.

Ind ignaţi de acesta purtare ne- permisa şi nedemnă, fo ia nostră a protestat, făcend tot-odată atenţi pe a legetorii noştri se fiă pe pază şi se nu stea de vorbă cu aceia, cari se portă cu atâta dispreţ faţă cu ei, încât nu se sfiesc a-le cere se se la- pede de solidaritatea cu fraţii lor rom âni şi se fiă necredincioşi ne- muJui lor, pentru a face pe vo ia şo- vin iştilor de aici, cari au întrecut pe to ţi şoviniştii din ţeră în duşmă- nirea „V a la h ilo r“ .

P rin amânarea alegerii, agenţii m agbiaro-jidani au câştigat numai tim p ca se-şi p 6tă continua unelti­rile lor netrebnice. Şi în adever am aflat, că au început se colinde din nou pe la o s6mă de a legetori ro­mâni din Braşovul-vechiu şi Scheiu. Acesta ne şi îndemnă se ne ridicăm din nou glasul pentru a îmbărbăta pe alegetorii noştri se fiă tari la su­flet şi nici unul din ei se nu se lase a fi amăgit.

E i sciu, cari sunt hotărîrile R o ­mânilor, pe cari cu to ţii trebue se le urmăm cu credinţă, după-eum s’a anunţat şi în consfătuirea fruntaşi­lor noştri din oraş şi comitat. Faţă cu aceste hotărîrî, ca Românii se nu ia parte la alegerile dietale ci sA rămână pasiv?, nu este şi nu pote fi permisă nici cea mai mică abatere.

ghiarii, vin astăcji şi cătră ale­gatorii români, că Saşii sunt cei mai mari duşmani ai Rom ânilor şi că prin urmare Rom ânii trebue se dea mâna cu M aghiarii şi se voteze pentru candidaţii lor, cari păşesc cu programul maghiarisării, ca se le ajute a dobori pe Saşi.

Nu în ţelegeţi ce va serică asta? Cei mai tari, cei-ce m erg cu pute­rea, care tinde la sfărîmarea. naţio­nalităţilor, vor a-se folosi aci de Saşi în contra Rom ânilor, aci de Rom âni în contra Saşilor, cu scopul învederat de a doborî şi pe unii şi pe alţii.

Se mai folosesc agenţii M aghia­rilor şi de apucătura de-a am ăgi pe a legetorii rom âni promiţendu-le, că şi în afacerile comunale tóté se vor schimba în favorul Rom ânilor, déca ei vor vota cu Ungurii. Seim înse cât de puţină putere au M aghiarii ac(í în comună şi că ei n ici odată nu au luat în apérare interesele co­munale ale Rom ânilor, ci şi-au vé- 4ut numai de ale lor. D ér nici n ’are de-a face alegerea de deputat cu cele ce se petrec în comună, care este autonomă.

Cea mai nouă apucătură a ad­versarilor noştri este, că de câte-va 4ile „corteş ii“ lor iespândesc prin­tre a legetorii noştri din popor, că e „poruncă de susw ca Rom ânii se vo ­teze cu Ungurii. A s t fe l voiesc se-i mai şi teroriseze. Ţi-se urcă sângele ’n cap, când veejí neruşinarea aces­tor agitatori şov in iş ti!

„Poruncă de sus“ ? A p o i aşa înţe­le g guvernam entalii maghiaro-jidani din Braşov alegerile curate, pe care stăpânii lo r au promis a-le face de astă-dată ?

Ce poruncă póte fi, care se si- léscá pe alegétorul român de a vota în contra consciinţei sale, în contra

convingerei sale mai bune şi în con­tra intereselor neamului seu ?

Pentru ori-ce Rom ân adeverat, care’şi iubesce nemul şi doresce înaintare lui, nu esistă şi nu p6te esista decât numai o poruncă, — şi acesta este porunca, ce i-o dicteza simţul şi consciinţa sa naţională ro- mânescă, este porunca m orală şi na­ţională de a păzi cu sfinţeniă in te­resele cele m ari ale naţiunei sale şi de a face to t ce numai îi stă în pu­tinţă, pentru-ca aceste interese se nu m6rgă drumul racului şi se fia aperate şi înaintate de fiă-care în parte şi de to ţi la olaltă.

Cel mai mare interes, ce-J avem acpl noi Românii, este de a-ne mani­festa ca o naţiune conscie de sine şi strîns unită în scopurile şi nisuin- ţele ei pentru libertate şi egală în­dreptăţire naţională. Cel mai mare interes este, deci, pentru noi, ca se fim solidari şi se storcem astfel stima şi respectul tuturor.

Rom ânilor ţbraşoveni îndeosebi nu li-s’a dat nici-odată o mai bună oaasiune ca acuma, de a dovedi prino purtare demnă, că adversarii nu se pot juca cu ei ca cu nisce omeni fără căpătâiti.

Reyista politică.A pro pe în întrâga ţâră alegerile

generale dietale s’au făcut deja. S ’au început în 2 Octom vrie, s’au conti­nuat în 8 , 4 şi 5 Octom vrie şi se vor sfîrşi în 10. L a alt loc al nume- rului nostru de ac[T, dăm o m ica ic 6nă despre lupta acestor cjile ag i­tate, în care partidele maghiare s’au aruncat cu vechia patimă, cu ve ­chile arme, cu vrăjmăşia şi v io len ­ţele din trecut. Constatăm aici nu­mai atâta, că, bine în ţe les , şi la alegerile acestea partida guvernului, tabSra aşa (Şişului liberalism jidano- maghiar, a eşit biruit6re câştigând trei din patru părţi ale mandatelor. D in 414 deputaţi, câţi compun dieta din Peşta, peste 280 vor form a

FOILETONUL „GAZ. TRANS“ .

NopteVisele de altă-datăObosite dorm acum ___Şi cu mintea aiurată Me gândesc pe care drum Aşi put6 se-mi port viaţa Se ’ntelnesc şi eu în cale Florile şi d im in eţa ...

Nopte. . . , e pustiu în mine Şi’mprejurul meu e n6p te . . . Dimineţa nu mai v in e . . . ,Tainic murmur ca de ş6pte Par’c’aud în depărtare...Vreau se plec se-mi uit de tote, Vreau... şi nu-mi găsesc cărare.

Uite-o stea înstreinata Ce-o se moră printre nori; înc’o flâre scuturată Pentru bieţii v isă to r i. . . .

„T e gătesce — norul vine D ragă s tea . . . şi nu mai plânge Căci mai sunt streini ca t in e !“

Veturio.

Ionică Fet Frumos.— P o v e s t ir e . —

Poveste, poveste, înainte tot mai este; Dumnecleu în casă sosesce.

Cică în vremea de demult, trăia un om sărac, lipit pămentului. N ’avea decât10 prăjini de loc. î i murise nevasta, ră- mâind văduv, c’un singur băiat, ca de 12 ani, pe care îl chiema Ionică. Amară viaţă mai ducea şi amarnic mai era de supărat din causă, că: una-i murise nevasta, la care ţinea ca la ochii din cap, fiind o femeiă harnică şi gospodină; şi al doilea, din causa sărăciei, care intrase în casă tam-nesam, în timpul celor doi ani, cât zăcuse femeia, şi care aşedându-se pe cuptorul din fundul casei, se făcuse stăpână în totă puterea cuvântului, nevoind se iasă afară, nici în ruptul capului. Trebuia muncă la verigă, hărniciă fără s6mă şi economiă din cale

afară, pentru-ca să o potă isgoni. Dumne- deu, care e bun, milostiv şi îndurător, în­duioşat de rugăciunele-i ferbinţl, ce plecau dintr’o inimă bună, în fie-care sără şi în fie-care diminâţă, îi dădu în gând, ca în cele 10 prăjini de loc, ce avea, să samene grâu. Se făcu nisce grâu de o frumseţă ne mai pomenită, cu -spicul de aur. Singur, s’a mirat mult, când l ’a vădut aşa de fru­mos. Fiindu-i frică să nu i-1 fure cine-va, însărcina pe Ionică cu paza lui, dicendu-i, că să fie cu mare băgare de semă, căci lipsind vr’un spic, se face foc.

Ionică, băiat supus şi ascultător, nu 4ise ba. Din ciorii cailei şi pănă în amurgul serei, nu se urnea dela ogor. Ca să-i mai trecă de urît, îşi făcu o trişculiţă (fluer) dintr’un socru, şi cât e diulica de mare, cânta din ea. Cânta aşa de bine, de jalnic şi de duios, încât trecătorul se oprea în loc şi privea, cum jucau petrele şi lemnele.

într’una din cjile» venind o cioră, luâ un spic de grâu. Se luâ după densa. O goni multe văi şi multe dălurl, 4ic®ndu-i mereu: „Dă-ml spicul cioră, că tata me omorău. Gonind’o aşa, de-odată n'o mai vede de loc şi se trezesce în nisce pus­

tietăţi, unde picior de om nu mai călcase pănă la densul. Inăbuşindu-1 plânsul şi apu- cându-1 o frică înspăimentătore, cu ochii plini de lacrăml şi de tristeţă, începu a-se uita în tote părţile. In depărtare zăresce o flacără mare de foc. Pleca spre densa. Ajungend acolo, era un foc mare. Dinain­tea focului, răstogolit pe o costă, şedea un moşneg bătrân, cu faţa uscată, ca scândura de brad, împresurată de-o barbă albă ca zăpada şi lungă până la brâu. De sub că- ciula-i mare, cât tote < .ilel0, se lăsau pe spinare nisce plete cârlionţate, tot albe, ale cărora fire, la lumina focului, străluciau ca aurul. Furişindu-se încet, încet, se în- dosi la spatele lui, fără a fi vădut. Moş- năgul, întorcendu-se pe cealaltă costă, dădu cu ochii de el şi de bucuriă sări ca ars, drept în piciore. Descoperindu - şl capul, că^u în genunchi la păment şi ridicându-şî ochii umilitori cătră a tot puternicul, cjise cu glas tare: „Bodaproste, domne! . . . c’am căpătat şi eu un băiat“ .

— Vino încoce, dragul ta tei?... îi 4ise. A h !. . . da frumos mai eşti? ...

Apucându-1 de gât, începu a-1 săruta.— Fiind-că Dumnecfeu mi-te-a dat

Pagina 2 GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 210.—1901.

partida guvernului, restul împărţin- du-se între kossuthiştî, ugroniştî, par­tidul poporal, cei afară de partide şi vre-o 4— 5 deputaţi cu program naţionalist (S lovaci, Şerbi şi un ger­man naţional). Faţa viitórei diete nu se va deosebi aşa-der intra nimic de faţa dietei trecute. Cel mult décá au rémas pe dinafară câţî-va ómen! din parlamentul ticluit de Banffy, locul lor ocupându-1 alţii, cari în de* fin itiv nu vor aduce nici o schim­bare spre bine.

Mare luptă a fost în comitatul B ihariéi între tiszaişti şi kossuthiştî. L a Oradea-mare, de es., faimosul Co- loman T isza a căcjut faţă cu kossut- histul Barabas; de asemenea tiszais- *tul Gajari a fost trântit la Beiuş de kossuthistul Francisc Barta. Partidu l 48-ist (al lui Kossuth) a eşit ceva mai întărit din a legeri; partidul p o ­poral a rém as tot la forţele de mai înainte, ugroniştii de asemenea. In ce privesce naţionalităţile, dintre aces­tea numai S lovacii şi Sârbii şi-au pus câţî-va candidaţi naţionali, dér povoiu l omnipotenţei contrarilor i au îngh iţit pe cei mai mulţi şi au eşit biruitori de-asupra valurilor numai 3 Slovaci, un Şerb şi un German na­ţional. Saşii au remas pană acum to t la numernl vechiü de mandate; au cucerit înse cercul Hermanului şi au firmă speranţă de a dobândi şi cele doué mandate din Braşov, unde alegerea, ce era se se facă în 8 Oct. n., a fost amânată pe 4*ua de Marţi8 Octomvrie.

In ce privesce chipul cum s’au tăcut alegerile, înse-şT fo ile maghiare constată fără pic de reservă, că şi de rendül acesta au bântuit vech ile ob iceiuri: presiuni, mituiri, desfăşu­rare de forţă, armată, bătăi şi chiar omoruri. D ér despre acésta, cum am 4is mai sus, vorbim la alt loc.

*

Prin tr ’un rescript împărătesc parlamentul austriac e convocat pe 4 iua de 17 Octom vrie. Nu acesta înse este evenimentul (^iiei în politica in- terioră a imperiului, cât mai ales luptele naţionale din Boemia, între slavism şi germanism. L a Cehi dom- nesce de-ocamdată tendinţa hotărîtă de unire şi înţelegere între partidele lor representate atât în dieta din Praga, cât şi în parlamentul central din Viena. Aceste tendinţe urmăresc ţînta finală de a-se iorm a o singură partidă de drept public boem, în vederea apropiatelor a legeri pentru dietele provinciale austriace. Prin- tr ’o ast-fel de concentrare forţele Cehilor ar cresce îndoit şi întreit, garantându-le şi mai mult succesul în luptele ce le pórtá cu Germanii.

aşa de frumos, numele tău să fie pentru tot-deuna „Făt Frumos“ .

in adevăr, că Ionică era de o frum- seţă cum nu-se mai pote. Avea ochii mari şi albaştri; te prevedea-i prin ei, ca într’un isvor de apă limpede; încunjuraţi de nisce gene stufose, de-asupra cărora stăteau sprin- cenele gălbii, de par’că erau scrise, pe fa- ţa-i albă ca cola de hârtiă. Părul de pe cap, avend colorea sprincenelor, era creţ, cum îi macul.

Cum îl săruta moşnegul, scoţându-şî trişca dela brâu, cu inima înfocată de bu- curiă, că dădu-se de fiinţă omenescă în nisce pustietăţi, unde se credea perdut pentru vecie, începu a cânta de răsunau văile şi plângeau codrii. Bucuria moşnegului fu şi mai mare, când îl văclu, că cântă aşa de bine.

** *

Totă averea moşnegului nu era decât cinci capre, mari, grase şi frumose, ce dur- miau o lâcă mai la vale de focul cel mare şi care, au4ind pe Ionică cântând din trişcă, veniră în jurul său.

— Dragul tatei, Făt Frumos, îi dise moşnegul. Mâne dimineţă să iai caprele

P e când se petrec acestea în sînul Cehilor, între partidele ger­mane au isbucnit 0ră-şî neînţelegeri. In loc de a-se concentra, ele se ri­sipesc şi se învrăjbesc, fiind-că Ger­manii radicali (pangermanii) nu vréu odată cu capul se renunţe la poli­tica lor de germanisare a Boem iei şi de ofensiva faţă cu slavismul.

*

Prin cercurile d iplom atice din Y ien a se vorbesce ca de ceva sigur, despre o întâlnire a Regelui Carol cu Majestatea Sa monarchul Francisc losif.

*

Sciri fórte interesante sosesc âră-şî din Africa-de-sud. După-ce ge- neralissmulbur Botha a bătut pe En- g lesí la Utrecht, el a trecut cu ar­mata sa în N atal şi la graniţa ţerii Zuluşilor a avut o luptă mare cu Englesii. L a început se vestise, că Burii au fost bătuţi şi respinşi cu mari pierderi. Acum înse vin sciri noué, cari spun, că Burii au raportat victoria strălucită asupra Englesilor la doue forturi pe cari Botha le-a atacat cu cea mai mare energie şi prevedere. Englesii au fost siliţi se párásésca forturile, fiind-că erau îm ­presuraţi de tóté părţile. In lupta acésta Englesii au pierdut 150 omeni, afară de cari mulţi răniţi şi pri- sonieri. Burii au luat dela Englesî 40 de care cu de-ale mâncării şi un numer însemnat de vite. Burii ţin acum ocupat rîul Umlato ér Botha, neîm pedecat de nimeni, m erge în­ainte. Avantgardele lui au ajuns deja la rîul Tugela. — După rapórte sosite la Bruxella, Englesii au pierdut în lupta dela fortul Ita la 800 de ómení şi 2 tunuri.

Alegerile dietale.Lupta s’a înoeput în 2 Octomvrie şi

dur£ză şi acum. Resuitatul definitiv nu e cunoscut Încă. Se soie numai, că, până eri, Vineri, s’au făout alegeri în mai muit de 300 corcurl.

Am qfis şi am accentuat mai sus, că diu alegerile dietale p&rtidul dela stăpâuire a eşit biruitor. — cu alte cuvinte Colomau Szell dispune ac}I de un partid oolosal, şi tnoă, spre mângăerea lui, un partid, în care clica tiszaistă nu va mai av6 influenţi aşa de mare în viitor, fiind-oă număroşl ade­renţi de-ai lui Tisza seu oă n’au păşit la alegeri, s6u că au c*4ut* Insu-şî Ooloman Tisza f i dat de-a berbeleacu la Ora­dea-mare de câtră un kossuthist. Ooloman Szell p6te 4ice ou drept cuvânt, c i pre­cum odiui6ră majoritatea din dietă era deakistă, apoi tiszaistă y aşa acjl ea este sztl- listă, şi încă pe sprîncenă.

acestea şi să le duci la păscut, tocmai pe câmpia ceia, numită „câmpia Zînelor“ . Câto pasce ele, tu să cânţi într’una. Zînele, trei fetiţe frumóse de par’că-s rupte din sőre, te vor au4i, se vor aduna în jurul tău şi vor juca, pănă s'o da sórele la tocă. Apropiindu-te de ele, să te repec i ca un vultur şi să iai pălăriora din capul celei mai mari. Acea cjînă,, e „Ilóna Cosínzéna“ . Ah !. .. ce multă bucuriă am, să-ţi fiu ţie soţiă. O să te róge se-i dai înapoi pălăriora, însă tu, să nu voiescl, nici în ruptul capului.

Ionică făcu întocmai. Ajungând în câmpia 4înel°r> se puse pe un bolovan de pătră şi începu a trage din trişcuşoră la brâne şi la hori. De-odată din vârful unui munte, înalt şi stâncos, din apropiere se coborîră trei fetiţe, forte frumóse, îm­brăcate în haine albe, cum-i omătul. Se puseră pe joc. Iţi era mai mare dragul să le privesc!, ca pe un crin îmbobocit şi ca pe un trandafir, când îşi desface boboceii.

Intr’un târdiu, pe când sórele se apro­pia de tocă, Ionică, repedindu-se asupra lor, lua pălăriora din capul celei mijlocii.

ţ)îna, cădând în genunchi, c’un glas rugător începu a-i c|ice:

Mişcarea egrară puţin succes a rapor­tat la alegeri. Mai mulţi au rămas, decât vor întră în dieta viitóre ca agrari. A câş­tigat însă partida lui Kossuth. Dár pentru Colomon Szeli kossuthiştii nu sunt primej- dioşi. Ei, oa totdóuna, sunt ufîrnari poli ti ol, #ata ori oând la tocmâlă, când le vine bine, cu guvernul. Partidul poporal a oăş- tigat şi el câte-va mandata, dér nici pe departe atâtea oâte spera să căştige. Ugro­niştii stau tot la numărul vechiü, au pier­dut însă pe doi „veterani“ d© ai lor (Po­lcnyi şi Szalay), cari n’au reuşit faţă ou kossuthiştii.

Cu mare bucuriă constată una din foile guvernului, oă „partide naţionalist» »Vu ivit ce-i drept, dér n’au învins“ şi că „vor fi câţi-va Slovaol panslaviştl, un Sârb naţionalist $i deputaţi garmanl-saşl în dietău, despre cari 4*0©) oâ nu vor fi primejdioşl.

*

Pănă alaltăerl au fost aleşi 288 libe- rall-guvernamentali, 70 kossuthiştî, 10 ugro- nişti, 19 partidul poporal, 11 înafară de partide, 5 naţionalişti, 1 democrat, 18 ba- lotage, 4 alegeri amânate şi sistate.

*

Dintre candidaţii de origine română au reuşit: N. Şerban la Arpa^, P. Vuia la Sasca, Fassie la Ceica, Szerb la Zorlenţul- mare, P. Mihali la Şugatag, Paohomiu Avramesou la Bocşa, Vasile Negrea la Hust şi Dr. Iosif Pop la Şomcuta-mare— toţi ou program guvernamental, adecă, mamelucl placaţi ai guvernului. Au oă- 4 « t : Dr. Aurel Muntean la Orâştiă, Sever Boou la Radna, Ciocan la Năsăud şi Dr. Cnpşa la Lăpuşul unguresc. Înaintea alegerii s’au retras I. Cipu şi Oot. Vassu în comit. Făgăraşului.

*

Ca şi alte dăţl, s’au aflat şi acum Români slabi şi rătăciţi, oarl să mórgá a vota pentru contrarii neamului nostru. Din norocire numărul lor » ’a fost aşa de mare ca de altă-dată. Au fost însă printre ei, durere, preoţi şi dascăli, cari călcând soli­daritatea şi disciplina naţională au alergat cu limba scosă la urnă, făcendu-se de risul şi batjooura celor curaţi ou sufletul.

Ast-fel de uscături şi săcâturl s’au aflat prin oomitatul Solnoc-Dobâca, prin Bihor, prin cercul Ighiului şi prin alte cercuri româoesol. Aceştia deslipindu se de corpul n*ţiunei, s’au făcut trădătorii oauaei ei s6nte. Nu vom înşira nume, căci nu-i ţinem vrednici de a-le mai înşira numele.

*

Cronica alegerilor geme de episode interesante. N’au fost numai presiuni, mi­tuiri şi aplioare de forţă brută, ci şi bétái şi omoruri, oa de pildă la Pinczehely în Ungaria, unde gendartnii au împuşcat 4 őmenl şi au rănit o mulţime.

La Alba-regală a fost o adevărată res- boire între alegătorii guvernamentali şi cei

— Ion ică? .... Ion ică?.... Dă-ml ce mi-ai luat, décá vrei să-ţi fiu ţie soţiă, dra­gul meu, şi, decă vrei să ţin casă cu tine.

înduplecat de atâta rugăminte i-o dete. ţ)îna, cum îşi vădu pălăriora în mână, se făcu nevădută. Ciuda lui Ionică, nu fii prostă.

întorcendu-se cu caprele acasă, cum îl văcjii moşn0gu îl şi întreba:

— H e i! . . . ce ai făcut, dragul tatei ?...— Ce să fac tată ! . . . I-am luat pălă­

riora; dér i-am dat’o ’napoi; căci, nu era acelei mari; ci acelei mijlocii.

— A ! . . . nu te-ai purtat voinicesc©!... Tréba acésta, nu mă prea bucură.

A doua 4i îl porni ârăşi cu caprele la păscut. înainte de plecare îi dise:

— Dragul tatei, ved! copacul ăsta, îi bortos (sec) pănă acolo, la câmpia zînelor. AstădI, nu cred că te vei purta prost, ca ieri. îndată ce vei lua pălăria Ilenei Co- sinzenei să întri în copac şi printr’énsul să vil pănă acasă. Ea, o să te róge să i-o dai, tu să-ţi ţii firea, să nu-i bagi în sémá ru- gămintele; căci o să vină după tine. Ca­prele lasă-le singure, că vin ele acasă.

Ţinând sémá de sfaturile moşnegului

kossuthiştî. Cei din urmă au atacat trăsu­rile celor dintâiă şi pe 6menii din ele i-au bătut sângeros.

Caşuri de acestea s’au întâmplat ou sutele, aşa că mare adevăr grăesce una din foile unguresol scriind, că bătăi, omoruri, oorteşirl oficiale, tămbălăurl, risipă do bani, brutalităţi şi mituiri s’au întâmplat şi acum ca şi la alegerile trecute.

Sistemul e tot cel vechi, numai ome­nii, cari îl aplică, s’au sohimbat.

Alegerea în Ghimbav şi Hèrman.Joi au ales din comitatul Braşovului

numai cercurile dela Ghimbav şi H rman.Alegerile în cele două cercuri ale ora­

şului Braşov din causa descoperirei unei erori în compunerea listelor, au fost amâ­nate până la 8 Octomvrie.

In Ghimbav alegătorii Saşi (Românii n’au luat parte de loc la alegere) în lipsa unui contra oandidat, au ales cu aclamaţiune pe candidatul partidului poporal săaeso Dr. Karl Schmidt.

Despre ahgerea ăePt, Hèrman unde a fost luptă între candidatul «as şi candida­tul ungur, ni se s^rie din Săoele următ6rele:

Mare tămbălău a fost şi în diua ale­gerii la Hărnuu). Alegătorii saşi din satele acestui cerc eruu des d» diminâţă la faţa locului înşiraţi rindarl. Ei primiră pe can­didatul lor Dr. Karl Lurtz, oare sosi mai târziu, ou mare însufleţire. Intr’aceea sosiră şi Ciaugăii diu Săcele cu stégurï un uresoî şi ducând în mijloc pe oandidatul lor Rom• bauer directorul şcolei reale de stat din Braşov. Ei veniau cântând şi cu mare alaiâ. Celălalt candidat ai Ciangăilor şi Jidovilor, fabrioantul jidov Piirner şi-a fost retras candi* datura în presérâ 4'lei de alegere spre cea mai mare durere a celor ce s’aşteptau înoă la câte-va tractaţii de tocană. Mai ales le părea rău Jidovilor, ceea-ce se putea ceti de pe felele lor.

Alegerea s’a început la 9 ôre şi deja după 2— 5 6re Lurtz avea o mare majori­tate faţă ou contra-oandidatul sôu. Eră după amia4l se hotărî lupta primind Dr, Lurtz cu totul 287 voturi, ér candidatul Ciangăilor Rombauer numai 127 voturi, Lurtz fù proclamat ca deputat ales.

Se scie cât de mult au umblat de rândul acesta agenţii Üuguri çi Jidovi si căştige şi voturile Românilor. Cu atât mai mare este lauda acestora, că, n’au lăsat sê fiă seduşi. Şi afară de trei indivizi rôfcâoifl şi nevoiaşi, între oari preotul Bogdan din Zizin (oare şi de astă-dată a votat ou ad­versarii némului nostru părăsind cu necre­dinţă oausa poporului său) toţi ahgètoriiro• mâni din Săcele, Prejmer, Hèrman, St. Pdru etc. s’au purtat solidar, respectând conclusdi confer ev ţelor nostre naţionale s*i îndrumările conducătorilor lor credincioşi né mulai, şi neluând parte la alegere. Purtarea ao&ts vrednică a insuflat respect okiar şi adver­sarilor.

reuşi. Dânsul mergea prin copac, Hóna Co- sinzéna pe dinafara lu i; ér caprele veneau după dânsa. Cum ajunse acasă, $ise moş­negului :

— Uite-o, tată, i-am luat’o?...Când dise uite-o, întrâ şi Ilóna în

casă, şi cu glas tare 4ise:— „Socru să-mi fii moşule, şi bărbat

să-mi fie fiul d-tale de acuma înainte“.— Blagosloviţi să fiţi de mine şi de

Dumnedeu, le 4ise moşnâgul, având inima cât un bostan de bucuriă, că vö(}ú în bâr­logul său pe cea mai frumosă din cele trei dîne, care în timpul, când dânsul îşi păsoea caprele, ieşeau pe vârful muntelui cu fur- cele în brâu: şi lucrând şi cântând, îi ţineau de urît, totă <4iu.lica.

Nu mult după acesta, se îmbolnăvi moşnegul de o bolă fórte grea. Când fu aprópe să-şi dea sufletul, chiămând pe Io­nică lângă patul său, îi cjise:

— Dragul tatei, pentru a trăi cu Ilóna Cosinzeana, fericit în totă viaţa ta, sé ţii bine pălăriora, ce i-ai luat’o şi sö nu i-o dai cu nici un preţ; căci atunci, amară v» fi vieţa ta. Trebue să scil „că sfatul bă­trânilor e fórte preţios“ . |

Nr. 210— 1901. GAZETA TRANSILVANIEI. Pagina 8.

Socialismul şi religiunea.In adunările socialiste ţiuute şi pe la

noi în mai multe părţi, între cari şi aici în Braşov, oratorii au desvoltat diferite puncte ale programului socialist. Intre aceste puncte era şi „educaţia publică şi gratuită a tuturor copiilor".

Punotul acesta nu este o invenţiă a socialiştilor din Ungaria, oi este o preten- siune generală a socialiştilor internaţionali, stabilită în mai multe congrese socialiste, între cari şi în oongresul dela Gotha ţinut la 1896.

Oum se va face jacâstă eduoaţiune a oopiiior în statul socialist, se vede lămurit din scrierile fruntaşilor socialişti germani.

Este cunosoută influenţa binef&oötóre a edooaţiunei religios« asupra tinerelor ge- neraţiuni. Religiunea trebue să fiă basa în- tregei educaţiunî, aşa am învăţat noi pănă aoum şi în o atare educaţiune eram de­prinşi a considera asigurarea şi consolida­rea neamului nostru. Ei bine, şooia con­templată de partidul sooialist esclude reli­giunea din educaţiunea oopiiior. Religiunea este considerată ca o afacere privată, basa şcolei viitóre va fi ateismul.

In revista socialistă „Neue Zeit“ , anul 1891/92 fasc. 23 pag. 716 cetim următ0rele în privinţa acésta:

„Fiind-că cu scopul, ce trebue să-l aibă şc01a poporală aşa după cum vrem noi să fiă, nu se împacă învăţarea unei anumite religiuni, de aceea noi pretindem escluderea orl-oărei disoaţiuni asupra Ges­tiunilor religióse în şcolă.“

Un fruntaş al socialismului german, Bebel, se teme, că décá religiunea va fi de­clarată de afacere privată, lăsând să orédá oine oe va vré şi să se îngrijisoă fiă-oare după oum îl va tăia oapul de eduoaţiunea religiosă a copiilor săi, nu se va putó îu- lătura cu desăvârşire iufluenţa religiunii şi de aoeea pretinde, ca viitorul stat se nu permită libertatea educaţiunei, oăei atunci biserica va căuta mijloc«, prin cari se ajungă stăpână pe eduoaţiune oum s’a în­tâmplat în America de nord şi astfel nu se va puté ajunge scopul socialismului, care este înlăturarea influenţei strioăoiose (!) a biserioei (Bebel „Glossen* pag. 28).

&tă deol, c ă socialiştii, cari tună şi fulgeră, contra terorismului autorităţii şi proolamă libertatea pe tót.e terensle, eisin- garl cad în acelaşi păoat al terorismului, olnd e vorba de religiune si biserică. Ei Tor 80 introducă în şcolă ateismul ca forţa, cântând a »tîrpi şi o*?a din urmă scânteie a credinţei în Dumnezeu. Cât este de ne­bună nisuinţa lor, m-o arată istoria întregei omeniri, care spune, c ă nicăirl n’a eaistat un popor fără Dumnezeu şi fără religie. Sooialiştii vróu aoum eă ducă sooietatea omenéscá la acea sălbâtăoiă íngrozitóre. Şi ou tóté acestea ei se laudă, c ă vorbesc în numele progresului şi al libertăţii.

„Ce se gâsesce bun în creştinism ?“

se întrébâ sooialistnl Bebel şi răspunde tot el :

„Binele, ce s’a produs în timpul dom­niei creştinismului, nu resultă din creşti nism, ér de relele cele multe, ce le-a adus, n’avem lipsă. Étá în două cuvinte punotul nostru de vedere“ (Bebel „Christenthum unde Socialisrnus“ pag. 15).

„Creştinismul şi socialismul stau faţă în faţă ca apa şi focul. Aşa numitul sim- bure bun, ce se află în creştinism, nu e creştinesc, oi universal omenesc, ér ceea-ce aloătuesoă propriu c|is esenţa creştinismu­lui, învăţăturile şi dogmele lui, sunt duş- mánóse om^nirei“ (Bebel „Creştinism şi so- oialism“ pag. 16).

Şi Bebel nu face deosebire între ca­tolici şi protestanţi. Pentru dénsul tóté con­fesiunile creştine sunt de-opotriyă inimice progresului, „ér Luter a fost tótá viaţa lui un popă prost, care habar n’avea de ceea- ce va să cjioă tendinţe politice şi pentru asemenea lucruri n’avea nici o pricepere“ . (Bebel, Glossen pag. 13).

Pentru înlăturarea religiunei, socialiştii cred, că cel mai potrivit este şo0Ja. In pro­tocolul congresului dela Hwlle (Octomvre 1890) se cuprind urmátórele cuvinte:

„Partidul nostru e*te partidul sciinţei (adecă al materialismului !). Soiinţa este ini­mica religiunei. Soiinţa se îngrijesee de în­fiinţarea de şcoli bune (adecă ateiste!), acesta este mijlocul cel mai bun contra re­ligiunei. (Aplause furtunóse). Şc01a trebue mobiiisată în potriva bisericei, învăţătorul contra popii ; adevărata eduoaţiune înlătu- râză religiunea“ (Protocolul oongresului so­oialist din Halle pag. 175). „Décá vom reuşi să înfiinţăm odată statul socialist, forte uşor vom isprăvi noi ca religiunea“ . (Protocolul congresului socialist din Halle pag. 197).

Étâ deci numai câte-va oitaţiunl au­tentice din enunciaţiuni de ale apostolilor socialismului, oum este d. e. strugarul Be­bel, care şi-a lăsat strugul şi a luat în mână condeiul, ca să sorie bazaconii ca cele de sus; apoi oitaţiunl din protocolul oficial al oongresului socialist.

In Zorlenţul-mare şl-a pui candida­tura cu ooasiunea alegerilor şi socialistul Max Grossman şi a obţinut, după oum am văcjut din jurnale 85 de voturi. Cercul electoral al Zorlenţului este românesc şi e posibil să se fi lăsat a fi ademenit şi vr’un Român să-şl dea votul aoelui străin, oare promite marea ou sarea şi fericirea univer­sală în viitor.

Déoè o fi fost Grossmann om cu minte, de sigur, că n’o fi desfăşurat el întregul program socialist şi décá o fi vorbit cu Românii, fără îndoială, că nicî n’a pomenit de duşmănia, ce o propagă sooialiştii faţă ou religiunea, căci Românul ţine mult la legea Ini şi oine vré să se apropie de el, nu se póte apropia pe oalea aoésta.

Noi însă suntem datori a-i lămuri pe oetitorii noştri, ca să scie altă-dată, când

se vor apropia de ei sooialiştii cu vorbe dulci, oă aceştia sunt nisoe lupi îmbrăcaţi în piele de oie.

Delaletca.

SOIRILE DILEI.— 22 Septemvrie v.

Dina onomastică a M. Sale a fost serbată erl prin servicii divine celebrate la tóté bisericile. Pe edifioiile publice au fost arborate stegari.

Regele Carol al României, a trecut astăcji cu trenul de după amiacjl prin Bra­şov şi a sosit la órele 4.41 la Predeal, unde a fost întâmpinat de miniştri şi de auto­rităţi. Trenul regal a plecat apoi spre Si­naia, unde a sosit la órele 5.10.

Despre alegerea de preot din Hel- chiű am mai primit încă o coreşpondenţă drept răspuns la oele ce s’au publioat în numărul de Duminecă 35 dela 12 Sept. a.o. Autorul corespondenţei, care se iscălesce „mw alcgétoru cjice, în esenţă, oă la alegere s’au presentat „numai un număr disparent de alegători“ şi oă de aici a putut pimi orl-oine convingerea „că între alegători totnşl n’â fost însufleţirea, pe care póte şl*a înohipuit’o“ autorul primei corespon­denţe „V. B.“ Spune mai departe, că „nu­mărul fruntaşilor nemulţumiţi cu (alegerea) e mai covîrşitor* şi că din 109 alegători 33 au fost7pro, 32 contra, ér „ceilalţi pe mo­tive basate s’au abţinut dela votare“ .

întâmpinare. D-l I. Catona din Da- teş ne rógá să dăm loc unei întâmpinări la „publicarea făcută“ de preotul T. Hăr- şianu din Chimitelnicul-de-Câmpiă în nr. 128 al fóiei nóstre, în care acesta arată pe I. Catona, ca pe „contrariu la idealul lui de a edifica o biserică“ . La învinuirea acésta D-l I. Catona răspunde cu aoeea, oă „preotul Hărşianu a dat numai scorni­turi nici pe un adevăr barate, pe care le declară în tot sensul de nedrepte“ . Impută apoi numitului preot, că „tot în certei tră- esce cu sătenii“ şi oă ar fi „suplicat la d. vice-comite al comitatului Turda oa din ofioiu să închidă biserica, ér vioe-oomitele pe lângă deoisiuue în 8 4^e a 9* oprit de a-se mai faoe serviciu divin în biserica veohe,— prin ceea-ce tóté spiritele credincioşilor le-a iritat, aşa că nu mai umblă la bise- rioă decât în Sânger şi alte comune“ . La atâta se rednoe în „merit“ întâmpinarea lui I. Catona faţă ou „publioarea făoută“ de preotul Hărşianu.

Societatea de lectură „Ioan Po- pasil“ dela gimnasiul român gr. or. din Braşov, s’a constituit în următorul mod: Preşedinte d-l prof. Marou Jantea, vice­preşedinte Ioan Tohăneanu cl. V III g.; se­cretar I Ioan R&firoiü ol. V III g.; secretarII Victor Munteau cl. V II g.; cassar Tra- ian Stoica cl. V II g.; controlor Nicolae

Constantin cl. V III g.; bibliotecar Tranda­fir Scorobeţ ol. V II I g.; vice-biblioteoar George Giuglea ol. V II g. In oomisia lite­rară au fost aleşi: P. Nestor, G. Popp şiC. Sulioă din ol. V III g.; 6r din ol. V II g. Vasile Niţesou, H. Petresou şi I. Soriou. In oomisia bibliografică: C. Ghibu ol. V III g. şi G. Crăciun cl. V II g.

Averea naţională a Ungariei, pilele aoestea s'a deschis în Budapesta congresul statistic internaţional, cu care ooasiune s’au ţinut mai multe conferenţe publice. Intr’una din aceste conferinţe Dr. Frede- ric Fellner a vorbit despre modurile oum s’ar pute evalua bogăţia naţională a unei ţări. După Fellner bogăţiă naţională se nu- mesoe suma tuturor acelor bunuri şi valori, cari la un moment dat stau la disposiţia unui popor. Bunurile, oarl nu se pot es- prima în va!6re de bani, nu vin aici în consider* ţiu ne şi se numără numai averea fonciarâ, adecă proprietatea de pământ, edi­ficiile, mijl6oeîe de oomunioaţiă, averea mobiliară şi pretensiunile faţă ou străină­tatea. După socotelile conferenţiarului, bo­găţiile naţionale ale Ungariei se estimâză. astfel: Pământ productiv 15.374,732,428 oor.rr 43.02%. Mme 1.639,985,200 oor. = 4.58°/0. Edifioii 4.432,774,386 cor6ne = 12.4O°/0. Avere mobiliară 10,142,447,806 cor. = 28.38%* Pretensiunî în străinătate270.447.000 = 0.77%. Total 35.738,543,228 oor6ne = 100%. Datorii în străinătate 4.631,966,324. Rămâne avere curată: oor. 31.106,576,904.

Un medic decădut. La ourtea de apel din Budapesta s’a judecat cj.ilele aces­tea proccesul lui Dr. Formâgyi Viotor, un tînăr, oare şl-a neglijat chemarea cu desă­vârşire şi s’a apuoat de potlogării. Formegyi fusese condamnat mai înainte pentru ho- ţiă şi mărturiă falsă la 8 luni oaroer, £r acum» căpătase pentru înşelătoriă un an şi jumătate. Curtea de apel a orînduit o nouă pertractare a prooesnlui din causa unor forme, ce nu s’au observat la prima per­tractare. — Forte trist, când un. tinăr, cu titlu aoademio şi din familiă bună, ajunge la asemenea decadenţă.

Preotul grec din Budapesta. Dr.Germanos Trojanos trăiesce forte rău cu epitropia. Mereu se judecă pe la tribunale pentru fel de fel de chiţibuşării inventate de densul pe socotâla epitropilor. In cele din urmă a pfcţit’o, căci epitrcpul Lyka l’a dat in judecată pentru colomniă şi a fost oondamnat la 2 săptămâni arest. De oe nu se astîmpăra grecul, de caută cârtă ou lu­minarea ?

Prietinul diaristilor. In Cracovia a murit cjilele aoestea un om bogat cu nu­mele Ludomir Pro^zynski. Repeusatul a lăsat 50.000 de ruble, cu scop de a-se îm­părţi procentele între cjiariştl de aceia, cari vor scrie în direcţiă catolică şi patrio- tioă. împărţirea se va face prin un oonsi-

După aceste cuvinte, îşi dete sufletul şi trupul său, aprope uscat, începu a-se ţfici încet, încet, pănă se făcu ca sloiul de ghiaţă.

** *

Murind moşnegul, pe Ionică îl lovi ţn dor de locul unde se născuse, de tatăl său adevărat de nemuri şi de prieteni. £cest dor îl seca la inimă şi îl făcea, ca gfi se usuce ca corna. Luând caprele dinapoi împreună cu Ilena Cosînzena porniră spre „sore răsare“ cu gând, că pote ş’o găsi tatul, pe care, pentru o ticălosă de cioră, şi-l perduse.

Merseră multe dile, luni, ba nu sciu fi câţi ani, şi cu ajutorul lui Dumnedeu ajunseră într’un sat. Era tocmai satul în oare se născuse şi în care trăia tatăl său. De pe la porta ţarinei, începu a cunosce casele n&nurilor şi prietenilor, cum şi dru- tturile, pe care în copilăriă vânturase col­bul de pe ele cu alţi copil, dintre care mulţi erau gospodari cum trebue.

Cât pe ci era se nu-şî cunosoă bătă­tura unde se născuse şi unde copilărise. Tatăl sâu, vîncjend grâul, luase o grămadă

de bani. Ce nu face omul, când are bani ? ... îşi prefăcuse casele, îşi încunjurase ograda cu gard mare şi bun, îşi făcuse plug cu boi, trăsură cu cai şi câte şi mai câte. Prin muncă şi prin rugăciuni, alungase sărăcia; însă inima-i era friptă; căci pe lângă ne­vastă, îşi perduse şi băiatul. Să vede că aşa e omul „când scapă de una, dă de altă dandana mai mare“ .

Mare-i fu bucuria, când văcju pă Io­nică, pe care îl cunoscu numai decât. Apu- cându-1 de gât, începu a-1 săruta; 6r lacră- mile curgeau din ochii lor, ca dintr’un isvor.

— Uite, acâstă fată e logodnica mea, iubite tată, dise Ionică, înfăţoşându-i pe Ilăna Cosînzena, care apucându-i mâna i-o săruta.

— Dumnedeu să-ţi facă parte de dânsa, dragul tatei.

î i săruta p’amendoi şi pe o parte şi pe alta a obrazului îmbujorat.

— Cred că voescl să faci nuntă, dra­gul tatei ? ...

— Nici mai rămâne vorbă tată, că voesc.

— Decă voescl bine! . . . îţ i vorii faceo nuntă să se ducă vestea în totă lumea.

Ionică era vesel, tatăl său de aşişderea; numai Iléna Cosînzena era tristă; căci inima ei plângea întru ascuns de dorul iubitelor surori, care vărsau atâtea lacremî, dela perderea ei, încât câmpia zînelor se schimbase într’o mare fără fund.

** *

Strîngendu-se némurile tóté din sat, puse mână dela mână, şi gătind cele tre- buitóre pentru cununiă, la Dumineca cea dintâiu hotărîră nunta.

în cliua de nuntă se adunară lume şi ér lume. Dintre tóté fetele adunate, Iléna Cosínzéna juca mai bine. Sălta dela pă­mânt când de o palmă, când de două. Toţi nuntaşii se minunau de jocurile ei.

— Dóm ne!... ce bine mai jocă fini- şora asta a nóstrá, cjise naşul.

— Ih a i!. . . ce joc acuma naşule, îi răspunse dânsa. Aşi juca de o miie de ori mai frumos, décá Ionică mi-ar da, ce mi-a luat.

— Finişorule, da ce ai luat finei ? ...— Nu i-am luat nimica, naşule! . . .— Cum nu mi-ai luat nimica, începu

densa, supărându-se foc, din care causă, totă petrecerea se strica.

Vădând Ionică, că tot norodul pără- sesce nunta, scóse pălăriora, ce i-o luase pe câmpia zînelor, şi pentru care îi spusese moşnâgul, pănă-ce ş’a dat sufletul, să nu i-o dee, că viaţa i-se amăresce, şi i-o dete.

Cum i-o dădu, veselia începu a-se arăta pe faţa ei. începu a juca şi a-se tot sălta dela pământ, pănă s’a amestecat cu nourii, ce par’că într’adins venise asupra satului în acea (Şi, ca nici odată. Pe când se înălţa în sus îi ctí°ea :

— Ionică ? ... Ioni că ? ... Amanet dela tine am. Când îmi va veni dor de chipul tău frumos, ca de ânger, mă voiu uita la el, şi îmi va trece. Décá tu, nu m’ai fi. luat cu de-asila de lângă surorile mele, care şi acuma plâng într’una, nu m’aşî depărta de tine. Pentru a te crede, că mă iubesc!, să mă cauţi 9 ani de vară şi 9 de primă-vară. Lécül tău va fi la Sfânta Duminecă.

Ionică, vă4©nd aşa, remase ca trăsnit. Toţi nuntaşii se întristară şi începură a-1 căina, care mai de care.

(Va urma.)

Banca (Tutova). Gr. N , CoatU.

Pagina 4. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 210.— 1901

liu compus din delegaţii academiei, ai uni­versităţii şi ai consistorului episcopeso.

Duel îngrozitor. Duelul este o m are gogom&niă, dér aşa un duel oum s’a în templat nu de mult în Spania, nu'mai este duel, ci asasinat.. Acest duel s’a petrecut în Madrid între* colouelul Corbon şi majo­rul Vü'a^quez. Dnelnnţii au împuşcat, fie­care câte de 14 ori, pentru-că aşa erau condi- ţiunile, să tot împusoe pănă vacádéunul la păment. Fiecare împuşcătură a nimerit şi sângele curgea părău, pănă-ce în fine împuş­cătura a 14-a l’a trântit pe Vaiasquez la păment. Causa duelului nu se soie. ţ>uireli> din Madrid sunt revoltate în potriva du­elului şi scriu artioole fulminante contra obiceiului de a duela.

Soldat condamnat la spándurátóre. In cjiua de 3 Oct. au spânzurat în Bud- veis pe un soldat, care împuşoase pe un ca­poral. DelincuentulJIoan Rehor, era infante­rist în reg. 75. Rehor a împuşcat în c iua de 18 Martie a. o. în casarma din Wittingau pe caporalul Blazej Emanuel. Tribunalul mili­tar l’a condamnat la morte prin spânzură- tóre. Două (jile înainte de esecutare, când i-s’a cetit sentinţa, a îngăîbinit şi a înce­put sé tremure, ér oând i-s’a spus, că peste 48 óre îl vor eseouta, a început ső se cla­tine pe piciór* şi punând mâna la oap a cjis: „Isuse Christóae şi Maica Domnului, ertaţi-mă!“ — Imediat a fost dus în ce­lulă, unde i-s’a h?at uniforma milita?â si a fost îmbrăoat în haine de rob. Soldatul s’a arătat fórte pocăit şi nădăjduia păoă în ultimul moment, că va fi gradat. Sentinţa a esecutat’o în numita 4* orele 6 dim. călăul Wohlschlăger cu două calfe ale sale, Drexler şi Szoszna.

Fapta grozavă a unei nebune. In comuna Răcaş, c}*00 »Fóia Pop."“ , trăesceo văduva nebună, despre care însă credeau, oă nu face nimănui nici un rău. Ea îţi pe­trecea timpul mai cu sémá în podul unei case pustii, p lele trecute s’au aflat din în­tâmplare în podul acesta cadavrele jumă­tate putrezite, dela două fetiţe, cari erau acoperite ou flori şi cununi. Intr’unul din cadavre s’a reouooscut o fetiţă de 3 ani şi în celălalt una de 4 anî, amăndouă din sa­tul acela. Ele dispăruseră de vre-o 4ere cjile şi bieţii părinţi nu le putuseră afla ni- căirî Luând pe nebuna la înfcrabări, a spus, că le-i sugrumat, „fiind-că îo cer sunt prea puţini ângerl“ . Nefericita a fost trimisă la casa nebunilor.

In prăvălia G. f. Eremie, strada Hirsoher, lângă Mutzig, au sosit: oel mai bun oaşcaval de munte cu preţul cel mai eftin, en gros şi en detail; sosesoetransport de struguri, pepeni ver^I, galbeni, Tuerchestan, Cant&lupi, Icrie negre moi pró-»pete, bon întreg, 1 klgr. 11 fl., 1 deca12 cr.

5. Efect sigur vindecător. Toţi aceia, cari sufer de ne mistuire, lipsă de apetit, seu stomacul nu le funcţioneză regulat, pot conta Ja vindecare si­gură în scurt timp prin folosirea cunoscutelor prafuri seidlitz ale lui Moli. Preţul unei cutii 2 cor Se trimite dilnic prin postă cu rambnrsă, de far­macistul Moli, liferantul curţii din Yiena Tuchlau- ben 9. In farmaciile din provinciă sé se cérá pre­paratul A. Moll, provédut cu marca de contra- venţiă şi subscriere.

13 Septemvrie 1848.In c|iua de 16 Sept. v. s’a ţinut

în Bucuresci o frum 6să serbare. In acea cji s ’a sfinţit de cătra I. P . S. Sa m etropolitu l prim at Io s if Gheor- ghian monumentul ridicat în on6rea celor 600 de luptător! v iteji, cari la 13 Septem vrie 1848 au ţinut piept trupelor turcesc! în nunoer de 5000. In cele de mai jos dăm descrierea în­tâm plărilor de atuncî. A ic i amintim numai, că monumentul ridicat pe cheltuelile comunei Bucuresci re- presintă un înger, care întinde mâna unui pompier, 6r în cealaltă ţine o trîmbiţă, în care suflă cântecul re­deşteptării naţionale, şi a fost desve- lit în numita cji în asistenţa tuturor autorităţilor c iv ile şi militare. Cu acostă ocasiune s’au pronunţat mai

multe discursuri, între car! primul a fost al lui C. F. Robescu, fost p ri­mar al Bucurescilor, care a predat monumentul în îngrijirea primarului şi a ministrului de résboiü. L a acest discurs a réapuns I. G. Bibi- cescu, locţiitor de primar — şi pe urmă D A. Sturdza ministru-preşe- dinte şi ministru de resboiü. Monu­mentul făcut de sculptorul H ege l pórtá inscripţia : Luptătorilor dela 13 Septemvrie 1848. — Poporul român recu noscétor — 1900.

Dintre vitejii luptători mai sunt în viaţă astăcjî 17 inşi, car! au asis­tat şi ei la solemnitatea din 16 Sep­tem vrie. Aceştia sunt:

1) Căpitanul Gr. Petrescu, domioiliat în Bucurescî, strada Etnine^cu Nr. 1, care la 13 Septemvrie 1848 era „iunker*.

2) Constantin sin Gheorghe Bunea, cel mai bătrân din toţi, avéud 90 de ani îm­pliniţi, domiciliat în comuna Ciuteşti-Căzî.- neştî, jud. Argeş, oare la 13 Septemvrie 1848 făcea parte din corpul pompierilor.

3) Gheorghe Nicolae, locuind în Bucu­resci, strada Tr&ian 185, în verstă de 79 de ani, a fost pănă acum câţl-va ani în serviciu la Curtea de conturi, asemenea pompier.

4) Ion IUe TJrîtu, locuind în Bncu rescl, strada Venerei Nr. 8, de 81 anî, pom­pier şi el.

5) Şfrban Deleanu, domioiliat în Bn- ourescî, şoseaua Basarab Nr. 44, de ari 85, din ocetna de comandă la 18 Septem­vrie 1848.

6) loan Ciurileanu, locuind în Bucu­resci, strada Tunari Nr. 34, de ani 81, a luat parts la luptă oa simplu particular.

7) Stancu Badea Mustaţu, domioiliat în Bucuresci, strada Uranus Nr. 14, în verstă de 86 ani, pompier la 1848, trăesoe din o mică pensie.

8) Nicolae Gabrian, d n Câmpulung, de 78 ani, pompier, trăesce din o m^oă pensie. ♦

9) Stan Dobre Vagaon, din oomuna Chiojdeanca, judeţul Prahova, în vârstă de 78 de ani, făcea parte din corpul pompie­rilor, se tr;ai ocupă cu agricultura.

10) Gheorghe Deacu, din comuna Co- reştl, jad. Muscel, de 86 ani, asemenea pompier, trăind din o mică pensie.

11) Stan Petre, din Craiova, în verstă de 81 de aci, la 13 Septemvrie făcea parte din escadronul 2 comandat de Vlădoianu.

12) Dinu Şerbănoiu, locuind în Bucu­resci, strada Fraţilor Nr. 1, de 84 ani, făcea parte din regimentul 2, astăzi pen­sionar.

13) Dumitru Stoenescu, domiciliat în Bucuresci, strada Fluerului Nr. 1, de 84 ani, dm pompieri.

14) Griqorie Iqnat, domiciliat în Bu- ouresci str. Ioan Nr. Ö, de 75 ani, din pompieri.

15) Toader Severin, din comuna On- ceştl, judeţul Tecuciu, de 79 anî, fost în pompieri.

16) llie Ion Chiriţoin Trăsnea, de 73 ani, e şi aoum în serviciu la grajdurile co­munei, fost în pompieri, grav rănit la 13 Septemvrie.

17) Nae Bobescu Purcel, locuind în BuourescI, str. Dionisie 82, în verstă de 89 ani, fost asemenea în pompieri şi rănit.

*

Etă cum descrie regretatul C. Colescu-Var- tic, în cartea sa „ţ)ile revoluţionare*, partea dilei de 13 Septemvrie 1848, în care a avut loc lupta din Dealul Spirei între pompierii români şi oştile turcescl de sub comanda lui Omer-Paşa, venite sé înăbuşe mişcarea de redeşteptare naţională:

încă din ajun se luaseră măsuri în vederea întrărei armatei turcescl în oraş.

Colonelul Radu Golescu mersese la generalul Tell, ca să-l întrebe ce este de făcut, décá Turcii vor cere casarma. Tell îi disese să dea în acest cas Turcilor casar- mele amândouă. Acea a călărimei era deja deşertatată. Numai pompierii se mai aflau într’ensa. Cea de pedestraşi trebuia deşer­tată şi ea, însă numai în cas de cerere din partea Turcilor. De-ocamdată, la sosirea lor, generalul Tell recomanda colonelului Golescu ca atât ostaşii (vre-o 400), cât şi pompierii (200 la număr) să se adune în curtea casarmei pedestraşilor şi să facă ar­miei împărătesei onorurile cuvenite.

— Dér décá ne vor cere armele ? mai întreba colonelul Golescu.

— Su nu le daţi, răspunse generalul Tell. Prietinii nu cer armele.

Când sosi deci a doua cji vestea la casarmă, că se apropie Turcii de oraş din partea aceea, se trimise în grabă de scire pompierilor, ca să soséscá şi ei la casarma pedestrimei. La apropierea Turcilor banda cântă marşul şi soldaţii presentară armele. Turcii, însă, în vreme ce o parte se opriau în faţa casarmei, trecură repede tunurile de cealaltă parte şi le aşedară în bătaie. Apoi se dete ordin, ca o parte din trupe se trecă de asemenea lângă tunuri.

Pe când tocmai începuse trecerea, etă sosesc şi pompierii, cari întârdiaseră. In fruntea lor mergea căpitanul Zăgănescu, a căruia istorisire forte amănunţită o vom urma în acésta parte.

Deşi vădii oştirea rânduită în bătaie şi cu tunurile gata, de óre-ce însă avea or­din să trăcă la casarma pedestrimei, căpi­tanul merse înainte. Comanda însă pas iute, pentru a nu-se încurca în cale cu Turcii, ce începuse şi ei a trece dintr’o parte în- tr’alta. Se ferea de orl-ce conflict, cu atât mai mult cu cât pompierii soseau cu pus- cile neîncărcate. In trecere însă, observa că fitilurile tunurilor erau deja aprinse şi că tunarii stau gata la comandă.

Porunci pas şi mai iute, ca se trecă de cealaltă parte a tunurilor. Ci.-m însă la sosire, pompierii îşi făcuseră drum chiar printre trupa turcă ce-şl începuse trecerea şi cum acesta primi ordin să-şi urmeze marşul, unul din pompieri se împiedeca în drum de unul din Turci. Un ofiţer turc lovi cu latul săbiei pe pompier; ér un alt sol­dat turc, îndată-ce vădii pe ofiţer lovind, descărca puşca într’alt pompier român şi-l culca mort. Tocmai în momentul acela însă trupa română era în dreptul chiar al tunurilor.

Căpitanul Zăgănescu comanda pas ac­celerat, spre a-se apropia mai iuta de ca­sarmă. Când trecuse însă mai bine de ju­mătate dincolo de linia de tunuri şi când, în vremea acésta, şi Turcii îşi terminaseră trecerea lor, se au(|i o bubuitură de tun, urmată în clipă de alta şi apoi de altele, cari deschiseră portă largă în biata trupă de 200 pompieri. Tot atuncî începură a ră- păi şi pocniturile carabinelor turcescl. Acuma însă trupa română ajunsese aprópe de ca­sarmă.

Pompierii umplură puscile şi răspun­deau acum şi ei vitejesce la glonţe cu glonţe. Mitralia tunurilor îi prăpădea to­tuşi. „Pe tunuri, copii“ ! răsunară de-odată mai multe strigăte.

„Pe tunuri, că ne prăpădesc“ .In vreme chiar ce Turcii puneau foc la tunuri, pom­pierii sunt pe ei, se năpustesc ca nisce lei, asupră-le: câţi erau de puţini, se fac stă­pâni pe tunuri şi le întorc asupra Turcilor din cari omoră un număr destul de consi­derabil. Greutatea era însă acum ca pom pierii să ţină tunurile.

Turcii se întorceau asupră-le cu furiă sub comanda unui colonel. însuşi Zăgănescu ia atuncî o puşcă, ochesce şi trântesce mort pe colonelul turc. Intr’aceeaşi vreme, sol­daţii români din casarmă încep şi ei a trage focuri asupra Turcilor. Bătălia se încinge de-abinele. Dér din nenorocire, pompierii sfirşiau cartuşele, ér glonţele pedestraşilor români veneau prea de departe. Totuşi Tur­cilor li-a fost de-ajuns cum începuse lupta. Generalul turc, căruia i-se omorîse calul sub densul, striga să stea focul, şi se în­cepu parlamentarea între el şi colonelul Golescu.

In acest timp, pompierii întrară toţi, câţi mai erau în viaţă, în casarma oştenilor pedeştri.

In timpul când se parlamenta, oştenii turci maltratară sălbatic pe răniţii români remaşî pe câmpul de luptă. Locotenentul Dănescu, care zăcea rănit greu, fu străpuns cu baioneta şi apoi împuşcat de un turc. Crudul sălbatic şi-a luat de altfel îndată pedépsa. Un Român spirean, care vecjuse acéstá eru(|ime, smulse dintr’un gard vecin un par şi, dintr’o lovitură, culca mort pe turc, căruia îl lua îndată puşca. Un alt turc se repede asupră-i, dér şi acela e ucis îndată cu baioneta celuilalt.

In vremea acésta, parlamentările ur­mau, soldaţii români, forte îndîrjiţi, strigau însă că au fost trădaţi şi cereau să încăpă

lupta. Din nefericire, cu tóté că aceste dis- posiţii de spirit speriau forte pe Turci, oş­tenii români nu aveau cartuşe de ajuns şi ar fi fost măcelăriţi de sigur. De altă parte un óre-care pitar Grigore, venit cu Turcii şi trimis de ei în casarmă, esplica soldaţilor că se făcuse o greşală, că Turcii nu aveau de gând să atace pe Români, că fusese o întâmplare nenorocită. Astfel, spiritele se mai calmară.

Că fusese o greşală numai şi nu rea intenţiă spunea şi generalul turc colonelului Golescu. El declară, că nu avea niol un gând rău asupra oştenilor români, că voia numai ca sé le cérá casarmele. Dér în urma celor întâmplate şi pentru a preveni alte ciocniri, Turcii reclamau atunci ca oştenii români să depună armele şi apoi să se re­tragă.

Nu era încătrău. Oştenii trebujrâ ső trecă şi pe aci. Dér lucrurile nu se sfârşi­seră. După-ce armele fură depuse, Turcii reîncepură a trage în soldaţii nearmaţî şi ai măcelări fără milă. Căpitanul Zăgănescu istorisesce, că acest nou atac ar fi început mai íntaiü asupra a doi pompieri, cari fiind depărtaţi de ceilalţi, n’audiseră decisia luată şi nu depuneau armele destul de iute. în­dată însă atacul se generalisâ şi oştenii ro­mâni nu mai avură altă scăpare, desarmaţl cum erau, decât în fugă.

Căpitanul Deivos dă, însă, asupra acestui nou atac, amănunte mult mai grave.El istorisesce, că după ce se luase hotă- rîrea de a se da armele, mersese însuşi lao-eneralul turc, ca să-şi dea sabia. GeneralulO ' *îi dise însă să o ţie şi, cum Deivos scia turcesce şi-i vorbise în acăstă limbă, înce­pură a convorbi.

— Cine a început? întreba generalul.— Voi, răspunse Deivos.Generalul se uita atunci urît la el şi

stărui de două trei o r i:— Ba, voi, voi, voi!In timpul acesta, soldaţii români lă­

sau armele. Fiind aprópe de Turci, Deivos îi vădu însă pe aceştia, că pe măsură ce Românii rămâneau desarmaţi, ei se pregă­teau de un nou atac şi începuseră a trage pe furiş cocoşurile puscilor.

— Copii, strigă atunci Deivos oşte­nilor săi, risipiţi-vă iute şi la picior! ,

N ’apucase a sfirşi, când din nou re­începură a pocni puscile şi tunurile tur­cesc!, măcelărind fără de cumpăt.

Mulţime de omeni desarmaţi fură ucişi şi alţii scăpară cu fuga, răniţi şi plini de sânge.

Din mulţimea de incidente urmate după acest al doilea atac al Turcilor, rele­văm încă pe unul. Soldatul pus de pazS la casa regimentului român de pedestraşi, rămăsese la post tot timpul luptei, nesciind ce se întempla afară. Tot acolo rămase şi după luptă. Turcii, visitând casarma, îl gă­siră şi-l somară să se predea. Soldatul ftci semne, că nu pricepe, şi se aduse un inter­pret care-i esplicâ, că trebue să îşi dea arma. La acseta, soldatul răspunse:

— Să vie efleiterul.— A murit.— Să vie prapurcicul.— A murit.— Să vie căpitanul, séu orl-cine d’ai

mei.— Au murit toţi.— A tu n c i n u m é dau.într’acelaşl timp dete brânci uşei, o

încuie pe dinăuntru şi începu să tragă pe feréstrá glonţe în Turci.

Când el sferşi cărfcuşele, Turcii spar* seră uşa, întrară şi-l omorîră.

Canalisarea Oltului.(Ooresp. part. a „Gaz. Trans“.)

S&cădate, în Sept. 1901.

între tote comunele mărginaşe cu Oltul, dor la nici una apa nu a făcut atâta daună, nu numai anul acesta, când şi pe la alte comune s’a vărsat şi a înecat tot ce i-a stat în cale, ci şi într’alţianlmaiploioşL La comuna acesta, Săcădate Oltul prin cotitu­rile sale atâta păment roditor a mai rupt, încât, d6că te uiţi pe întinderi destul de mari, nu vecjî alta decât petriş rămas de

Nr. 210.— 1901. GAZETA TRANSILVANIEI. Pagina 6.

apă, concrescut ici-colea cu câte-un pâlc de răchite.

Locuitorii comunei, vădând acésta daună însemnată, ce se face an de an unui şes atât de mănos; vădând, că neregulân- du-se mersul apei, o sé se macine mult pă­mânt roditor: au hotărît prin representanţa comunală, ea sé se adreseze cu o rugare şi deputaţiune cătră ministrul de agricul­tură, ca sé vină şi în ajutorul comunei nós­tre cu o sumă óre-care, pentru tăierea unui braţ de circa un chilometru şi — regularea apei.

Ministrul a promis şi în cele din urmă a şi dat suma de 12 mii de corone, rămâ­nând ca restul de alte 12 mii să se aco­pere dela comună.

După-ce inginerul şi-a săvârşit lucrul cu măsuratul şi preliminarul de spese, în primăvara anului curent s’a fost publicat concurs pentru darea în antreprisă a lucru­lui. Dér cu ocasiunea alegerei coucuren- ţilor s’au întâmplat apoi unele desbinări regretabile între membrii representanţei co­munale, de-órece unii vaiau pe Petru, ér alţii pe Pavel, aşa că comitatul, în urma recurselor înaintate, s’a vădut îndemnat, în cele din urmă, ca sé curme certa şi să încredinţeze íntréga lucrare comunei po­litice.

Astfel în prima lunei curente s’au în­ceput lucrările referitóre la tăierea braţului numit, sub inspecţiunea inginerului şi a unui antreprenor. Spre scopul acesta au şi venit mai mulţi lucrători „cubicaşi“ , cum le mai dic din Ungaria, cărora li-se sol- Tesce 28 filerl de metrul cubic de pământ scos din canal şi transportat la o depărtare } de circa 50 m.

La început se credea, că şi locuitorii noştri vor puté săvârşi astfel de lucru, dér dintre toţi câţi au fost angajaţi, nici unul n’a mai rămas, ci s’au dus după câte o cp.- doué de lucru.

Décá timpul va umbla tot aşa, se crede, oă pănă la sfârşitul lui Octomvre canalul sé fiă tăiat şi să se potă apuca de facerea astupăturei (zăgazului) pentru mutarea apei. Canalul se taie la o adâncime de 3*40 m. ş 10—12 lăţime.

Mutarea apei cu succes pe noul ca­nal va fi una dintre cele mai mari bine­cuvântări pentru acesta comună, de-órece partea cea mai mare a şesului ar fi cru­ţată, pe viitor de înecările apei şi de rnmperea pământului roditor şi prefacerea aceluia în prunduri năsipose, petróse şi sterpe.

Tot aşa binecuvântare mare ar fi şi aceea, décá restul de 12 mii de corone, ce cade în sarcina comunei, nu s’ar arunca din- tfodată pe locuitorii ei, ci s’ar împrumuta dela óre-care bancă cu amortisare pe timp de 10 ani. având locuitorii să plătăscă de­odată, cu interesele şi capitalul.

Videant consules!Sicâdăţanul.

L i t e r a t n r â.^Supplexlibellus V a lachorum ,“ —

Cererea presentată împăratului Leopold II.I de o&trfc Episcopii Ion Bob şi Gerasim Ada-I movieî, în numele întreg poporului român

din Transilvania, în anul 1791. Traducerea textului original făcută de Dr. Elie Da-

, mu. Sibiiu „Tipografia* societate pe ac- ţii 1901. Preţul 1 oor6uă. O broşură de

de pagini, a cărei importanţă este ou atât mai mare, cu cât seim, că petiţiu-

jj tea celor doi episcop! dela Blaşiu şi Sibiiu, adresată înainte de asta ou o sută şi mai bine de ani împăratului, cerând drepturi pentru poporul româu, este începutul şi basa politicei nóstre naţionale de astăzi. D-l Daianu a făcut un bun serviciu eausei naţionale prin publicarea petiţiei „Supplex Libettui

*„Caractere m o ra le , esemple şi sen­

tinţe culese din istoriile şi literaturile po- pórelor vechi şi moderne“ de loan Popea, profesor. Cetitorul află în acâstă carte (de aprópe 400 pag.) o comoră nespus de pre- ţi6să de învăţături, de mângâieri, de însu­fleţiri spre tot ce e moral, nobil şi frumos.

. Preţul cor. 2.50 (cu posta cor. 2.70.) Pen­tru România 3 Lei, la care este a se adauge fi portul postai.

A apărut „Cartea s o c re lo ru de Ma- rion, o broşură hazliă de 128 pagini, cu­prinzând peste 50 de poesii la adresa s6- crelor. Broşura ofere lectură forte plăcută, mai ales pentru gineri. „Cartea socrelor“ se pete procura şi dela Tipografia „A. Mureşianu“ în Braşov cu preţul de 1 cor. plus 5 bani porto. i

SCIR1 ULTIME.Viena, 4 Octom vrie. R ege le Ca-

rol a sosit acjî aici. M ajestatea îm ­păratul Francisc lo s if l’a visitat la hotel.

Budapeşta, 4 Octom vrie. Pănă acum au fost aleşi 258 liberali, 72 kossutbişti, 10 ugroniştî, 11 în afară de partide, 22 partidul poporal, 5 naţionalişti şi un democrat. — L a Seniţ a reuşit naţionalistul slovac Yeşelovky. S lovacii cântară imnul „Hei Slovacii“ .

SViulţămită publică.Sooietatpa de 'ect. „Petru Maior“ îşi

îndeplinesoe eea mai plăcută datorinţa aducând pe acéstá cale cSldutóse mulţu­mite tuturor acelor P. T. domne, d-şore si domni, cari prin oferte marinimóse, supra- solviri şi colecte — ulterior trimise — au contribuit la reuşita materială a seratei sale musicale-Hterare aran^iată în 16 Maiü a. c. sub patrouagiul II. Lor d-Jor Dr. Ales. Mocsonyi şi Dr. losif Gali.

1. Colecta d-lui Nicolau Zigre, advocat (Oradea-mare): D-l loan Pop, protonot. comitat,ens, un bilet pers. 5 cor. şi d-l N. Zigre uu biiet pers. 10 cor. — suma 15 coróne.

2. Colecta d-şdrei Octavia Stoica (Abrud): D-l T*r. Lauranţiu Pop, advocat, un bilet de familiă !0 cor., d-l M. Cirlea, not. publ. reg. un bilet pers. 4 cor., d na Aneta Goinboş 2 uor., d-l Ludmila Draus i c u r . , d-l I. Sirnu 2 cor., d l dr. V. Fodor, ad vecat, un bilet pers. 4 cor., • d-l Tr. Mor-

i can, cand. de adv., 3 cor., d-l Silviu Lazar 2 cor., d-l P. Maoaveiü 1 cor., d-l subloct. Székely 1 cor., d-l A. Cioban, un bilet pers. 4 cor., d-l Camil Vehean un bilet pers. 5 cor. şi d-şora, Oct. Stoioa 1 cor. — suma 40 cor.

Budapesta, 19 Sept. n. 1901.

Pentru comitet:

Dionisie Stoica, Grigorie Domilescu,vice-preşed. cassar.

Faceţi pânză în casă!In n ici o ramură de producţiune

naţională nu stăm aşa de bine şi nu putem se ne afirmăm aşa de bine ca popor şi naţiune de sine stătătore, ca pe terenul industriei de casă şi anume în acel al ţesătoriei şi văp- sitului. Şi avem şi m otiv pentru acésta căci pe lângă hrană şi locuinţă îm ­brăcămintea este una din cerinţele de căpetenia ale omului. Sute de ani a fost Rom ânul avisat la producţiu- nea m ânilor sale, produsele streine ’i erau interejise prin leg ile ţerei nu­m ite Aprobate şi Compilate.

Ac}í leg ile ţerei nu ne mai opresc de a ne folosi de produsele streine, şi nici că ne mai reglem entéza por­turile, dér ne-au inundat fabricatele streine sub numirea de pânză de Am erica, saci de India etc., cari venejendu-se pe un preţ de nimica, ameninţă cu ruina şi dispariţie to ­tală vechia industriă de casă româ- néseá.

In prima liniă este bumbacul, care prin frumseţea şi ieftinătatea fibrelor sale, a cucerit lumea şi a codit mult pe tóté celela lte tecstile. Cultura bumbacului este rentabilă unic în trop ice: Statele-Unite, Bra­silia, Ind ia şi Egipt. Producţiunea lui trece peste 10 m ilióne de baluri ă 180 klgr. şi numai în Europa sunt peste 70 mill. fuse în lucrare, ocu­pate cu tórcerea lui.

Bumbacul derivă dela nisce ar­buşti Gossypium barbadense hirsutum, arboreu?n, hetbaceum, et religiosum, a căror seminţe sunt închise în cap­

sule şi învăluite în nisce peri lungi, cari la maturitate se desfac şi bum­bacul ese afară.

Nu tóté firele de bumbac din capsulă sunt de aceiaşi lungime şi ca lita te ; valórea lor depinde de lun­gime, cari variéza dela 2— 4 cm. F ibrele de bumbac sunt tot-déuna resucite şi se desfac şi scămâză uşor. P rin acésta ele se pot uşor distinge de ori-care alte fibre. L a spălare ele nu se fac nici mai albe, şi perd şi din elas­ticitatea şi tăria lor. D ’aci albiturile de bumbac lasă tot-déuna scame după sine. Ca durată şi frumseţe ele sunt mult inferióre celor de in şi mătase, dér se impun prin eleganţa şi ie fti nătatea lor. După elasticitate, fibrele de in sunt de 15— 20-orî mai tari şi mai durabile decât cele de bum ­bac, şi numai de 4-ori mai scumpe decât ele. Ţesăturile de in sunt cu 60— 80°/0 mai scumpe decât cele de bumbac, dér tot-odată ele sunt cu 100— 150°/0 m^i durabile. Ca frum ­seţe abia pot fi comparate. Deşi pânzeturile de bumbac au fost in­troduse în Europa abia de 100 ani, totuşi ele au devenit aeji generale— şi pânza de bumbac numită pânză de Am erica şi Am erica şi to t feluri de cartóne, sunt cunoscute şi fo lo ­site pănă în cel din urmă sat şi fa­m ilie şi mult mai ieftine decât pân­zeturile de in séu de Olanda.

Iuta încă face o concurenţă în­semnată cânepei prin ieftinătatea ei, deşi este puţin durabilă şi resistentâ.

Iu ta Gorehorus testilis şi O. capsu- laris este o plantă anuală ce se cul­tivă în India orientală şi se tratézá întocmai ca cânepa. F ibrele ei au o culóre albă gălbue une-orî şi cenuşie. E le se pot tórce şi îm pleti uşor, se văpsesc lesne şi conservă bine orî-ce văpsea. Se întrebuinţeză cu deosebire la fabricaţiunea de saci, covóre, pre­şuri, gardine şi to t felul de draperii pentru decoraţiune. Este ieftină, dér are defectul, că pentru a putea fi în- vapsită şi ţesută, ea trebuesce im ­primată cu unsóre de pesce, pentru a nu se scămoşa şi prin urmare este uşor inflam abilă şi nu resistă la ume- cjélá. Sacii de iută ce se vend în comerciu, deşi sunt forte ieftini, dér nu durézá mai mult de un an, ér décá i-a plouat o singură dată, ei sunt repuşî cu desâverşire, pe când cei de casă — făcuţi din cânepă — ţine câte 3 — 4— 5 ani.

Inul de Zeelanda nouă se numesc fibrele dela fo ile unei liliacee numite Phorm ium tenax, cari încă se între- buinţ0ză la ţesături. Un defect al lor este, că ele nu suportă apa şi umi­ditatea. Cânepa de ManiVa sunt érâşí fibrele dela fo ile de banani Musa pa­radiziaca, M. tex t i1 is, cari sunt lungi şi se pot împleti, dér şi ele sunt pu­ţin resistente la sőre şi ploiă. Cânepa de Mani 11a se întrebuinţeză mai mult ca sforă la maşinile de secerat, pen­tru legatul snopilor şi la alte sfori colorate şi necolorate. T ó té înse sunt puţin durabile.

în Europa nu se pot cultiva dintre plantele textile propriu 4i se> decât numai dou é: inul şi cânepa, ér urzicile după încercările şi espe- rienţele făcute de guvernul prusian prin anii 1880— 88, cu diferite specii varietăţi de urzici, atât indigene, cât şi streine, nu au dat nici un resultat şi nici ca se potrivesc de loc. P en ­tru téra nostră ar mai fi şi teiul, a cărui fibre încă se Întrebuinţ0ză la lega t şi făcut sfori şi frânghii ordi­nare — atât în stare crudă, cât şi topit, dér ţesături din el nu se fac, aşa, ca plante tecstile propriu 4 ise> nu sunt decât cele doué de sus. Cu atât mai mare im portanţă economică au ele pentru noi, care sunt supe- rióre tuturor, cât şi prin aceea, că ele reuşesc pe deplin şi în ţerile nóstre.

L a câmpie şi coline, cânepa cresce în multe loca lită ţi în stare selbatică şi selbătăcita, ér cea cul­tivată reuşesce şi se fáce aprópe tot aşa de mare şi de bună, ca şi cea de Italia, pe când în D obrogea, la Baltă şi la munte, inul reuşesce es- celent şi pentru fibre. A p o i acolo avem apă bună atât pentru topit, cât şi braţele necesari pentru pre* lucrarea lui, de-órece acele regiuni sunt bine populate. Inul la câmpie nu se póte cultiva în mare, decât pentru semînţă, căci el deşi reuşesce pe deplin, totuşi din causa clim ei celei secetóse şi uscate, de ordinar remâne prea mic, încât nu se póte lucra.

D ec i nu numai ca avem facul­tatea de a le produce pe améndoue în cantitate şi calitate suficientă, dér se găsesce pentru ele şi desfacerea necesară, chiar în interiorul ţerei, căci în ţ0ră esi sta peste 40 fabrici mari şi m ici de frânghii, cari im ­portă cânepa din streinătate, negă- sindu-o în ţâră; pentru inul m eliţat s’ar găsi desfacere şi debuşeu în in­terior în industria m ică de casă la ţerance, care se-l prelucreze în di­ferite pânzeturi pentru trebuinţele casei^ lor.

în loc ca ţerancele se dea banii pentru bumbacurile şi pânzeturile streine — numite pânză de A m e­rica şi cartonuri, sé le înveţam şi încuragiăm în interesul lor propriu şi al ţerei, ca sé desvólte şi perfec­ţioneze sistema de a face pânza în casă, prin procurarea de resbóie per­fecţionate şi mai practice decât cele prim itive ale lor, ca sé potă ţese mai mult şi sé facă pânzele mai late.

In acestă privinţă preoţii dela ţeră ar putea face mult, ca după-ce industria tecstilă de casă este la po- poporul nostru atât de desvoltată, cum la puţine popóre se găsesce, denşii sé stáruéscá ca la tóté serbă­rile fam iliare sé se întrebuinţeze unic produse ale industriei de casă, şi pe alocurea sé stăruâscă pentru perfec­ţionarea acelora.

Ţeranul însuşi se fie cel dinbâiu şi cel mai devotat consumator al lo r în interesul rentabiliţăţii muncei sale, şi décá voim ca multe deprinderi şi obiceiuri vech i bune sé nu se pérda în detrimentul producţiunei şi eco­nomiei na ţiona le ! !

Fabric i mari de pânzeturi de in şi de saci, ar fi de dorit ca se avem câte-va în ţâră, instalate conform cerinţelor moderne, precum sunt fa­bricile de postav, cari iau ac}í con­curenţa cu ori-care alte fabrici simi­lare din streinătate. E le înse numai atunci vor putea reuşi în ţeră, decă le vom produce şi pune la disposiţie materia primă în cantitate şi cali­tate suficientă.

*

Tocm ai în industria m ică de casă la tors şi văpsit desvoltă ţă­rancele nóstre o esperienţă şi ab ili­tate neobicînuită, care se transmite din generaţiune în generaţiune prin tradiţie, şi de cele mai multe-ori se pástrézá ca un secret fam iliar. Este publică şi mult admirată, abilitatea ţerancelor române de a-şi văpsi tor­turile şi ţesăturile lor, în culorile cele mai diverse şi tot-odată to t cu­lori durabile, cari nu se estrag şi spală nici de sóre nici de ploiă, ca cele de fabrică. E le ’şi prepară sin­gure văpselele lor în casă, din pu­ţine ingredienţe cumpérate din bă­cănii şi drogueriî — ca petră acră, pétrá venătă, petră albastră, sare, calacan şi var — pe cari le ames­tecă cu diferite sucuri de plante. Nu mai puţin de 35— 40 specii şi va­rietăţi de plante diferite, fac inven­tarul chromatic al lor, pe când alte popóre nu au decât 3— 4.

Pagina 6. GAZETA TRANSILVANIEI Nr. 210.— 190Í.

Aprópe tóté plantele spontanee, ce cresc în grădină, pădure şi câmp, sunt întrebuinţate de ele. Intre ele vom numera: fo ile séu cója dela arbori şi copaci din grădină şi pă­dure ca: mer acru, mer sălciu şi mer dulce (Pyrus malus), per selbatic (Py- rus communis), prun dulce şi tomnatic (Prunus domestica), nuc (Juglans regia), scoruş (Sorbus aucuparia), stejar ( Quer- eus robur), mesteacăn ( fíetula alba), arin séu anin (.Almts glutinosa), corn {Cornus mas), socul (Sambucus nigra), scumpia ( Rhus cotinus), rachiţica (Salix purpur ea), mălinul (Prunus pa- dus) : arbuşti şi tufe ca : lemnul că­nesc ( Ligustrum vulgare), tuli china ( Daphne mezereum), drobuşorul ( Genista tindoria), scorţica (un fel de lemn de B rasilia ); plante agricole şi de gră­dină întrebuinţate şi la vapseli, ca : macul (Papaver somniferum), flórea só- relui séu sora sórelui (Helianthus an- nuus), bobul (Faba vulgáris), leuşteanul (Levisticum officinale)', plante sëlbatice şi buruieni : laptele cânelui (Euphor- U'i cyparwsias), boziul (Samhncm ebuhs), tatăiş ([Inula dyssenterica), flórea de perină (Anthemis tindoria), dediţei (Ane­mone pulsatila), gălbenarea (Serratnla tindoria), şovârvul ( Origanum o ficinale), branduşa de prim ăvară (Crocus bana- iiyus), branduşa de tomnă ( Colchicum autumnale) ; plante cultivate în special numai pentru văpseli : rodea séu roiba (Mubia tindorum), nalba séu ruja né- gră (Ălthea roşea var. nigra), drobuşorul (Isatis tindoria), şofrănaş (Carthamus tindorius) şi reseda {Reseda odorata*). P lantele mai des întrebuinţate sunt : şovârv, m er pădureţ, drobiţă şi arin.

T re i sunt colorile principale ale lor: galben, albastru şi roşu, din cari prin amestecuri d iferite combină pe celelalte.

Pentru prepararea colórei al­bastre se ia drobiţă, mer pădureţ, răchiţică, laptele cânelui, mesteacăn şi flórea sórelui.

Colórea albastră se prepară din usuc de lână, scorţica, pétrá albas­tră, borş. apă tare, zer, lemn cânesc şi drobi şor.

Colórea roşiă se face din şoverv cu frnncîe şi ramure de mer pădureţ, ncorţă de anin, de prun dulce şi prun tom natic şi de stejar, în urmă cu foi de mer dulce şi de corn.**)

Familia ínvétatorului V. Munteanu.*)> *

— Eu nu sunt nici un domn, nici un mare învăţat, nici un moşier bogat şi nici un negustor seu un hangiii, ce face pe di daraveri de deci, ori chiar şi de sute de lei, — astfel îşi începe învăţătorul V. M. povestea vieţii sale. Dér, decă un domn mare şi bogat ■— că lumea de adî după domniă se bate! — mi-ar îmbia şi numele, şi vrednicia şi tot avutul séu; în sfîrşit decă m’ar îmbia să-mi schimb starea mea cu a lui, vă jur, că n’aşl primi, ci aşi mai vré sé rémáiü ceea-ce sunt şi mé cunosceţi. Şi sciţi, pentru-ce ?

Eu sunt adî, mulţumită lui Dumnedeu, de 50 de ani, sunt sănătos ca mörul; bol­nav, sé zac la pat nu-mi aduc aminte sé fi fost vre-odată; sunt întreg la trup, mé pricep la tóté daraverile mele, sunt vesel şi îmi place, pe cum sciţî, că fac numai bine ómenilor cu care am legături, seu nu­mai îi véd, că au nevoie de ajutorul meu. De asemenea şi soţia mea, deşi e de 42 de ani, totuşi e sánétosá, bină legată, sprin­tenă ca o căprioră, e destéptS, bună la inimă cu totă lumea şi îndemânatică la tóté trebile dinăuntru ale casei, e o gospodină de mâna íntaiü.; este meşteră mai ales în crescerea copiilor. Ei trebue se-i mulţumesc bunătatea celor doi copii ai mei. Scurt, nevasta mea e o femeiă, despre care nu se

**) După, Chromatica română, de Florian Ma­rian şi Johann Hintz.

*) Capitolul I. din cartea întitulată „Ionel11 de V. Gr. Borgovan, apărută la Gherla. Preţul

vorbesce în sat, pe cum sciţi, decât atunci, când face o faptă bună, ce ajunge, fără sé vrem şi sé seim noi, la urechile ómenilor.

Copiii noştri, amândoi, sunt de ase­menea sănătoşi, frumoşi şi drăgălaşi ca nisce porumbei, destul de desghieţaţî la versta lor, deschişi la inimă, prietenoşi, ve­seli şi voioşi. Mai ales Măriora nostră (căci Anicuţa a murit de mult) este bine făcută, cu faţa îmbujurată de sănătate, cu ochi ca murele şi sprâncenele arcuite — par’că e o iconă. Dómne iórfcá-mé! Apoi, amândoi sunt supuşi şi ascultători de noi, de părinţii lor, sunt silitori la trebă ca furnica din poveste, de le merge pomina. Prin munca nóstrá, a părinţilor, prin siHnţa copiilor, dér mai ales prin ajutorul lui Dumnecţeu şi prin economiile înţelepte ale soţiei me’e — o fi fost şi ceva noroc la mijloc — nu sciu, destul că, pe cum sciţî, adî am ajuns la o stare bunicică: casă sánétósá şi frumosă, grădină ca un raiü, pământ destul pentru starea nostră, car cu şâse boi, alte vituţe în bă­tătură, o turmuliţă de oi şi tóté ale casei, în belşug. Astfel îmi dă mâna sé duc, cu totă casa, o vieţă tignită şi destul de fe­ricită; pot sé-mi plătesc birurile la vreme şi sé ajut câte cu ceva şi pe cei cu ade- vérat séraci. Şi apoi ce-mi trebue mai mult pe lumea asta?

Mai ales copiii noştri sănâtoşi şi cu­minţi ne fac multă bucuriă. Aceştia dau vecinilor şi tuturor ómenilor ce-i véd, mult de vorbit. Lumea se miră şi nici prea crede, când vede seu aude vorbindu-se de copiii noştri.

— E uşor d-lui înv0ţHor, la starea D-sale sé aibă copil isteţi şi buni. El e putred de bogat şi a putut sé cheltuiescă pentru copii cât a poftit. Nouă nu ne dă mâna sé facem aşa! — Astfel audi şoptin- du-se printre omeni. Eu glumesc adese cu soţia mea, când aud vorba acésta eşit-ă şi réspánditá, étá aşa, în sat. Dór, când mă gândesc cu din-adinsul, aflu că n'ar trebui să glumim cu lucruri d’aldestea, ci mai mult sé avem milă cu lumea, care vorbesce fără să-şi dee sémá ce vorbesce.

Ascultaţi, omeni buni, crescerca copii­lor noştri nu costă parale şi părinţii cei mai seracl pot se facă lucrid acesta.

Căsătoria din dilele trecute, a fiului meu Ionel, care este înalt ca bradid şi fru ­mos ca luna lui Maiü, a dat ómenilor nou prilej de vorbă multă. Adevărat, pe Ionel l ’am aşedat bine, mulţumită lui Dumnezeu ! E l e fericit, precum diceţi şi voi, fraţilor; dér nu dór pentru-că eu am bani cu bamţa (vorbă eşită în sat), ci pricina se află cu totul aiurea, unde nici că vé gândiţi, se află în buna lui crescere.

O se vă spun chipul, cum am crescut pe Ionel al nostru şi o să vedeţi, că la o bună cresctre nu se cere nici avere, nici bani mulţi, ci tohd alt lucru, care lipsesce multor bogătaşi şi pe care îl póte ave şi cel mai sărac părinte, întocmai ca şi cel bogat, décá ar pofti.

Dér, povestea e lungă. O să v ’o spuift íntrégá, în adunările nóstre din anul acesta:

Din câte v ’am spus acp[, sé vé însem­naţi, fraţilor, că sánétaka, munca, păstrarea şi credinţa în Dumnecţeu fac fericerea familiei şi a tuturor ómenilor.

A Xll-a esposiţiă, de vitearangiată de „Reuniunea română de agricultnră

din comitatul Sibiinlui“ .

I. P ro g ra m u lesposiţiei de vite, ce se va ţine Duminecă, la 15/27 Octomvrie 1901, în comuna Ilimbav.

1. In scopul de a înainta economia de vite, „Reuniunea română de agricultură din comitatul Sibiiului“ va arangia la 14/27 Octomvrie 1901 în comuna Ilimbav o espo­siţiă de vite împreunată cu distribuire de premii în bani.

Esposiţiă se va mărgini de astădată la vite cornute cu escepţiunea caprelor.

2. Esposiţiă se va ţine în diua amin­tită, începând dela 9 ore înainte de amecjl şi pănă la 1 oră după amedl, când va urma premiarea.

Esposiţiă se va ţine pe locul numit „Lunca din capul satului“ .

3. La esposiţiă nu se primesc decât vitele locuitorilor din comuna Ilimbav, Chir-

pér, Marpod, Săsăuş, Fofeldea, Hosman, Ţichindeal, Nocrichiu, Alţîna şi Bendorf.

Pentru vitele aduse afară de Ilimbav se cer pasaporte în regulă.

Cerând trebuinţa, proprietarii au së dovedéscà, că au ţinut înşişi vitele în timp de 3/4 de an cel puţin.

Oile trebue espuse în grupe de cel mai puţin de 3 capete ; altcum nu se pre­miază.

4. Primirea vitelor în esposiţiă se face prin comitetul aranjator local, care va pu­blica din parte-şi disposiţiunile luate. — Comitetul pote refusa primirea, însă numai din cause binecuvântate.

La fie-care vită respective grupă de oi se alătură o tăbliţă séu bilet, cuprindând numărul curent, etatea vitei şi numele pro­prietarului.

5. Esponenţii sunt îndatoraţi a purta înşişi grije de vitele lor şi a le da hrana trebuinciosă.

6. Se vor distribui douë-decï şi nouă de premii în suma totală de 200 cor., dă­ruite de comisiunea economică a comita­tului Sibiiu, şi anume se vor distribui ur­na ătorele premii:

Grupa I. Bovine de prăsilă (rassa indigenă şi streină).

a) tauri de 3—5 ani: 1 premiu de 16 corone ;

b) vaci de 3—8 ani: 1 premiu de 12 cor., 2 premii de câte 10 cor., 1 premiu de 8 cor., şi 1 premiu de 6 cor. :

c) junei, junince şi tăurencl, de 1 — 3 ani : 1 premiu de 10 cor., 2 premii de câte 8 corone şi 2 premii de 6 cor.

Grupa 11. Oi de prăsilă.a) berbeci de 1— 5 ani : 1 premiu de

10 cor. şi 2 premii de câte 8 cor. ;b) noatini din 1897: 1 premiu de 6

cor. şi 2 premii de câte 4 cor.;c) noatine din 1897: 1 premiu de 6

cor., 2 premii de câte 4 cor. şi 1 premiu de 2 cor. ;

d) oi de 1— 5 ani: 1 premiu de 8 dor şi 2 premii de câte 6 cor.

I I . P re m ia re a .

1. In scopul premierii, comitetul cen­tral al reuniunii agricole a ales juriul con- sistător din domnii: Demetriu Comşa, ca preşedinte al juriului; Gustav Haner, pro- topretorul cercului Nocrichiu, ca représen­tant al comisiei economice comitatense ; Dr. D. P. Barcianu, referent şcolar, Pantaleon Lucuţa, căpitan ces. şi reg. în pens., Petru Ciora, funcţ. cons., Romul Simu, învăţ, pens., Victor Tordăşianu, referent cons., Emil Ver- zariu, funcţ. ş. a.

2. Nu este iertat a funcţiona nimenea ca juror, când este vorba de vitele proprii séu de ale rudeniilor mai deaprôpe.

3. Juriul ia în primire lista generală a vitelor espuse, esaminézâ pe rând şi cu deosebită luare aminte fiă-care vită şi apoi se consultă asupra premierii, îngrijindu-se ca publicul şi esponenţii să nu înrîurăscă câtuşi mai puţin asupra hotărîrilor de luat.

4. In şedinţa, ce urmézà esaminării vitelor, membrii juriului se consultă din nou şi se pronunţă, dovedind îndreptăţirea propunerilor şi apoi hotărînd cu majoritate absolută de voturi.

Preşedintele votézà întotdéuna. La cas de voturi egale decide sortea.

Asupra fie-cărei premieri se votézâ deosebit.

B. Esponenţii de premiat se petrec în o listă separată, care odată stabilită, se subscrie de preşedinte şi secretar, precum şi de alţi doi membrii ai juriului.

6. împărţirea premiilor urmézâ a se face în mod sërbàtoresc, ţinându-se mai întâiu o vorbire în presenţa juriului şi co­mitetului araugiator, a esponenţilor şi pu­blicului întrunit.

Esponenţii premiaţi adeveresc primi­rea banilor prin subscrierea numelui în ru­brica: „Adeveresc primirea în regulă a pre­miului“ .

7. Secretarul juriului se însàrcinézâ a compune un raport special asupra esposiţiei şi premiilor. Raportul subscris de preşedin­tele şi secretarul juriului se pàstrézà în archiva reuniunii.

I I I . D isp o s iţiu n ile de p rem iare .A. In general.

1. Scopul esposiţiei este mai ales a urni şi încuragia adevărata propăşire în economia vitelor. Drept aceea, în privire se va lua nu atât intenţiunea vădită de a străluci cu vite de paradă, ci mai cu sémâ buna chibzuire în alegerea vitelor de prâ- silă, hărnicia şi inteligenţa dovedită în rea- lisarea scopului urmărit.

2. Prin urmare vitele, altcum defec- tuôse încâtva, se pot premia în rând cu

vitele óre-cum desăvârşite. Intrevenind îm­prejurările de mai sus, chiar şi întâietate se va da vitelor de a doua mână. Dór nici măcar în totala lipsă de alte mai bune nu este iertat a premia vite hotărît rele séu având scăderi însemnate.

3. Astfel, décá cutare grupă nu cu­prinde îndestule vite vrednice de premiat,, premiile, ce ar prisosi, se pot destina pen­tru o altă grupă. Premiile, care din una séu altă causă nu s’ar fi împărţit, se îna­poiază reuniunii.

4. Aceia, cari au prăsit înşişi vitele, vor ave întâietate faţă cu aceia, cari ait espus vite prăsite de altcineva.

Nimenea nu póte fi premiat, care nV ţinut vita în grija proprie 3/4 an cel puţin»

B. Acelaşi esponent nu póte dobândi decât un singur premiu în aceeaşi grupă. Faţă cu cel premiat în cutare grupă, con* curenţii din altă grupă au întâietate, pre­supunând, că vitele lor sunt deopotrivă.

B. In special.

I. Bovine (viţăi, vaci, tauri).1. Ca vrednice de premiat se consi­

deră mai ales bovinele, care întrunesc în mare măsură însuşirile vitelor mari, puter­nice, frumóse la trup, blânde, lăptose, bune de prăsilă şi de îngrăşat.

Faţă cu vitele corcite se va da în­tâietate vitelor din rassă curată.

2. Între scăderile, care nu îngădue premiare se numără : Trup bolnăvicios, mur­dar, cu totul slăbit séu cu bólé înăscute, cum şi scăderi, care supără vederea (d. e, corn rupt, un mers prost, rane urîte etc.)

3. Ca semne de lapte mult se consi­deră trup prelungit, piept larg şi fóle şer- puit de vine gróse; uger plin şi mare, nu prea cărnos, nici prea gros, înzestrat cu păr scurt şi mole şi având patru ţîţe moi, deopotrivă de mari; piele molatioă, pér subţire şi privire blândă.

4. Ca bune de îngrăşat sunt a se con­sidera mai ales vitele trunchióse cu capul mic, óse subţiri, piept larg şi cărnos, şol­duri îndepărtate, copsă lătărâţă, piele miş- căciosă, pér mólé.

B. Ca bune de muncă se consideri mai cu sémá vitele osóse, cu picióre cam lungi, piept larg şi rotundit, şolduri puter­nică, copite sánétóse, mers vioiü şi regulat.

II. Oi.

1. întâietate se cuvine mai ales oilor mari, cărnose, lăptose şi bogate în lână, frumosă şi subţire, mole şi lungă, dease- menea se cuvine întâietate oilor de soiu vestit şi însoţite de miei cu blană alésá,

2. Rassa ţigaie şi stogoşe se preferă raasei bârsane (ţurcane).

Din şedinţa comitetului central al „Reuniunii române de agricultură din co­mitatul Sibiiului“ ţinută la Sibiiu, în 6 Septemvre 1901.

Demetriu Comşa,president.

Vidor Tordăşianu,secretar.

C a l e n d a r u l s è p t é m à n e i .

SEPTEMBRE (1901) are 31 dile. RAPOIÜ.

Pilele

Dum.Luni.MarţiMere.JoiVinerSâm.

Câlend. Iul v.

23 f Con. s. pf. Ioau24 Sânt. m. Tecla 26 C. m. Eufrosina26 -j- S. loan Evang.27 S. m. Calistru 280. păr. Chariötoií 29 C. p. Ciriao

Căleiid. Greg.

678 9

101112

BrúnóméIustin Aag,Brigi taDiouisiuGedeonEmilianMaximilian

Oftssrsul la b u r s a d in Viena*Din 4 Octomvre n. 1901.

ktenta ung. de aur 4 % ..................118.40Hfcnta de oor6ne ung. 4%. . . . 92,2,0 Impr. căii. fer. ung. în aur 41/2°/0 . 121.50 Impr. căii. fer. ung. în argint. 41/1°/o 100.— 0 blig. căii. fer. ung. de ost I. emis. 119.251 Bonuri rurale ungare 4% . . . .9205 Bonuri rurale croate-slavone . . . 93.30impr. ung. cu p r e m i i ................. 175.80Losuri pentru reg. Tisei şi Seghedin . 143.-Renta de argint austr.....................98,50Renta de hârtie austr..................... 98.40Renta de aur austr..........................118.60Losuri din 1860...............................138.75Acţii de-ale Băncei austro-ungară . 16.30 Acţii de-ale Băncei ung. de credit. 620.— Acţii de-ale Băncei austr. de credit. 617.15Nupoleondori. ............................... 19.-Mărci imperiale germane . . . . 117.2&London v i s t a ........................... 239.027,Paris v is t a .................................... 94.82'/j,Rente de corone austr. 4°/0 . . . 95.50 No te italiene . . . . . . . . 91!) >

Nr. 210. — 1901. GAZETA TRANSILVANIEI. Pagina 7.

Preţurile cerealelor din piaţa Braşov.Din 4 Octomvre 1901.

Mësuraséu

greutateaC a l i t a t e a .

Valutaîn

Kor.]_ fii.

1 H. L. Grâul cel mai frumos 12 60« Grâu mijlociu . . . 11 60

Grâu mai slab . . . 10 —yţ Grâu amestecat 11 —

Săcară frumosă. 8 20Săcară, mijlociă. . 8 —

fi Orz frumos . . . . 6 80» Orz mijlociu. . . . 6 40f l Ovăs frumos. . . . 5 80ti Oves mijlociu . B 40

C u cu ru z................... 9 —

fi Mălaiu (meiă) . 9 20ti Mazăre........................ 19 2079 L i n t e ........................ 14 20ti Fasole........................ 10 —

ti Sămenţă de in . 27 20ti Semenţă de cânepă . 7 —ti Cartofi........................ 1 70n Măzăriche................... — —

1 kilă Carne de vită . . — 96» Carne de porc . . . — 96

Carne de berbece. — 72100 kil. Său de vită prospăt . 44 —

» Său de vită topit . 72 —

Târgul de rîmători din Steinbruch.S t a r e a r î mă t o r i l o r a fost la

Oct. n. de 44,520 capete, la 2 Octomv. n. &u intrat 1149 capete şi au eşit 400 capete, r8mânend la 3 Octomvie n. un număr de 45,269 capete.

Se not^ză marfa ungurescă : v e c h e grea dela 82—84 fii. tînără g r e a dela $2—93 fii., de mijloc dela 92 — 93 fii., uşdră dela 91—92 fii. — Serbescă: g r e a $0—91 fii., de mijloc 90—91 fii., uşoră $0—91 fii. kilogramul.

ooooocooooccooo«oooooocoooooooo

Dr. Sterie 2T. CiurcuX Pelilkangasse. — JVr. 10. Viena

C o n s u l t a ţ i u n i cu celebi'ităţiie medicale şi cu specialişti dela

facultatea de medicină din Viena. COOOOOOOOOOQOOO®0 0 0 0 0 0 0 3 0 0 0 0 0 0 0

Trofirietar: D r . A u re l M u re ş ia n u

Redactor responsabil : T ra ia n W. Pop ,

Nr. 2210 — 1901.

PUBLICAŢIUNECasele aparţinet0re lui Gáspár

József, care se află sub cură, inta­bulate în protocolul cărţilor fundu are folio 10160, Nr. top. 5156, 5157, din Strada Hirscher nr. 12 şi 13 se W vinde pe cale de Jicitaţiă orală şi pertractare de oferte, împreunată cu acea licitară, Marţi în 15 Octomvre a c. la 9 óre a. m. în cancelaria oficiului orfanal, Strada Porţii nr. 6.

Ofertele au se fia tim brate cu timbru de 1 coronă, se cuprindă drept vadiu 5°/0 din suma ce ofereză pentru cumpérarea caselor şi apoi «8 fie presentate până la 15 Octom- Tre 1901, la 9 óre a. m. şefului de oficiu orfanal.

Tot-odată se pot vede şi con­diţiile mai detailate ale licitaţiei şi

Din şedinţa din 30 Aug. 1901.

1-8.259 Oficiul orfanal orâçênesc.

K o ^ o ^ a n ^ c o o ^

C H S de DANS. gAduc la cuaoscinţa On. pu- ®

blic, că cu 15 Octcmvrie n. a. c. W vot deschide

| curs de dans pentru tineri. Oi înscrieri se pot face în fie- ®I care <3i dela 9—12 ore a. m. şi I dela 2—6 ore p. m. la D-şdra

! Irene Wächter, Qprofesörä de dans O

1-3.(284) S trada C aterine i nr. 25. O

Domnii abonenti, cari nu şi-au reînoit încă abonamentul, se Mneroiascâ a-1 reînoi, ca se nu li-se întrerupă regulata espedare a diarului.

Administraţiunea

„Gazetei Transilvaniei46«0. A. Nr. 90-1901.

P U B L IC A Ţ IU N E .Din partea comisiunei centrale elec­

torale din Braşov pe lângă modificarea de- cisiunei dela 16 Septemvre a. c. să comu­nică, oă pentru alegerea a doi deputaţi dietall în cele două cercuri de alegere oră- şenescî să defige d0 alegere pe 8 Oc- tomvrie 1901.

Actul de alegere în sensul art. de lege XV. din 1899 §. 155 să începe la8 6re dimin6ţa; candidările m primesc în ^iua de alegere pănă la 8l/2 ore dinoi- n6ţa în localul de alegere, 6ră in c iua pre­cedentă le primesce respectivul preşedinte al actului de alegere. In adresa de candi- dare sunt a se numi şi bărbaţii de încre­dere ai candidatului (1—2). Votizarea începe la 9 ore diminuaşi să continuă fără între­rupere pănă la încheiere. Alegătorii îşi vor da voturile verbal şi anume cei din cercul1. în casa Sfatului, cei din oercul al II. sala industriaşilor.

In cercul I. de alegere funcţioneză 2 comisiuni pentru adunarea voturilor, 6ră în al II. numai 1 comisiune.

I. cerc de alegere.(Looalul de votare Casa Sfatului.)

Preşedintele alegerii şi al I. comisiuni pentru adunarea voturilor este advocatul August Reich; notariu protocolist: notarul magistratului Ludovic Kamner.

Preşedinte al comisiei a doua pentru adunarea voturilor este : Advocatul Wilhelm Schoaidts; protocolist: Achivarul Friderc Stenner.

Pe preşedinţii alegerii îl înlocuesce în oas de a fi împedeeat preşedintele comi­siunei a 2-a pentru adunarea voturilor.

Lângă preşedinte vor funcţiona ca locţiitori: Particularul Ştefan Verzâr şi Sterie Stinghe proprietar; 6r locţiitori de protocoliştî: Concipistul Magistratului Iuliu Iaoobi şi practicantul Erwin Krummel.

La comisia I pentru adunarea votu­rilor vor vota : alegătorii din oraşul intern apaiţinători oercului I. de alegere anume : Strada Vămii, Piaţa tergului, Tergul cailor, Valea lată, Curtea Honterus, Stradele bi- eerioii, Stradele şcolii, Strada porţii, Sub Bucium, Strada Mihai Weiss, Strada bru tarilor şi Strada Sf. Ioan, şi alegătorii din Christian.

La Comisia II. pentru adunarea vo turilor vor vota : Alegătorii din Braşovul vechia, din Blumăna, Stupini, Derste. Ti mişul de jos şi de sus ('Predeal) — şi încă în şirul aci menţionat.

Al II. cerc de alegere(Localul de votare: Sala industriaşilor.)

Preşedintele alegerii şi al comisiunei pentru adunarea voturilor este : Advocatul Dr. Carol Schn^ll; substitutul său este pro­prietarul Mihail Korod i; protocolist este notarul magistratului Gustav H ertel; sub­stitut protooolist este cadidatul de advocat Dr. Wilhelm Brekner.

La acostă comisie pentru adunarea voturilor au să voteze următorii: mai în tâiă alegătorii din internul oraşului, cari aparţin cercului al II-lea (adecă Strada Hirscher, Strada Orfanilor. Stradele şeolei de gimnastică, Strada nouă, Stradele lăcă­tuşilor, Strada aţei, Stradele măcelarilor. Tergul boilor, Strada Costiţa de jos, Strada neagră şi Strada Spitalului) apoi alegătorii din Soheiii.

Nu este nimărui iertat a întră în lo calul de alegere ou arme s6u ou bâte.

Spre a încungiura ori-ce neînţelegere se comunică oă dreptul de alegere îl eser- oiază alegătorii primiţi în lista de alegere pentru anul 1901.

Din şedinţa comitetului central de ale­gere ţinută la 4 Octomvre 1991.

Gustav Hertel, Francise Hiemesch,protocolist. (283,1—1.) preşedinte.

OOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOj

§ A VIS pentru amatorii do BERE!9 Se aduce la ounoscinţa on. public, că CU începerea de aijKq se vinde în Vilia Kertsch la q

o CAHK1AUA P BSSTAURAira „BQUUfAIB“ ©Bere de Steinbruch Dreher B e l e

direct gdusă şi pusă în veocjare oefalsificată.

i i z o n ă 8 © f — *n ^ 8hea se v 'nt*e înc° i°C a f e a p e n t r u d e j u n c u 1% c r .

In fie-care 4i concert^ză „C apela “ lui D ick Georg, sosită de curând dinBrusaela. —- Separe’s stau la disposiţia P. T . publ.

De o cercetare numerose se r<5ga

4—7(277) Antreprenorii.60000000000000000000000090000001

J acob l . A d le r & F r a t e l esocietate de bancă în comandită,

DB r a, s o tt. —Capital deplin versat: 800.000 Cor6ne.

societar comanditai*:Banca comercială pestană ungară în Budapesta

(Pester Ungarische Commercial'bank in Budaţest.)vM: 30,000.000 c. Fonflnrl ie reservă: 24,000.000 Cor.

R a m u r i d e a f a c e r î iEscompte d e * » » . ! . « interne şi esterne sub condiţiunile cele mai avantagióse

Efecte de totfelul së cum peră şi së vend după cursul oficios de di.

Losurï trase pşf°™ hârtii de valóre sortate ILT^unt,Cupóne së rescumpërà liber de orï-ce proviSiune.

M f m p f l p s * s o r t e b a n > strë in ï se eum përà şi se v ê n d în tocmai iT i-U IlU tlU după cursul oficios de dt.

Chèqurï şi accréditive së edau pe tóté pieţele europene şi transocianice.

Lombarduri pe hârtiî de valóre se d au pe lângă interese corespundétóre.A c m r n r i l°surI ^ acţiî, contra perderei în cas de sortare încă se prim esc.

U.1 ctl I Tarifa de premii la cerere se dă separat.T lû m in û T » ! 8e primesc spre fructificare în formă de Con o-Curent séu pe ter- i / t î p U . I l ü I l mine fixe.T ) p r v f l< 3 l t p ^ valórP şi documente spre administrare, spre păstrare şi înJ-/CpUfeltt5 formă închisă, së primesc pe lângă o taxă neînsemnată,

Promese se edau pentru tóté tragerile. T r a g e r i l e se revidézá gratuit.

Tóté hârtiile de valóre, cari conform prescriselor militare sunt admise pentru :

Cauţiuni de căsătorii militare "9HSle putem procura întocmai după cursul eventual de di.

Cu privire la convertirea (schimbarea) la hârtiî de valóre, pentru cauţiuni de că­sătorii mtlitare deja esistente în alte hârtii de valóre mai sigure şi mai rentabile, suntem gata a da orî-ce înformaţiunl, precum şi a lua asupra nostră convertirea pe lângă condiţiunile cele mai avantagióse. 12 — lü0.(242)

Prafurile-Seiălitz ale lui Moli'Veritabile numai, deea fl&care cutlă este |»rove«|ută eu marea de

aperare a lui A. Moil şi eu subscrierea sa.Prin efectul de lecuire durabilă al Prafurilor-Seidlitz de A. Moli în contra greu­

tăţilor celor mai cerbicose la stomach şi pântece, în contra cârceilor şi acrelei la sto- mach, constipaţiunei cronice, suferinţei de ficat, congestiunei de sânge, haemorhoidelor şi a celor mai diferite b6le fem eesci a luat acest medicament de casă o răspândire, ce cresce mereu de mai multe decenii încdce. — Preţul unei cutii originale sigilate Cor6ne 2 .—

Falsificaţiile se vor urmări pe cale judecătorescă.

F r a n z b r a n n t w e i n şi s a r e a lui M o l i .l/ n iM + o h i l i i n u m o l fiecare sticlă este prove4ută cu marca de scutire şi cuW “ l i i d l i l I U l lU I I I a l , plumbul lui A .

Franzbranntwein-ul şi sarea este forte bine cunoscută ca un remediu poporal cu de­osebire prin tras (frotat) alină durerile de şoldină şi reumatism şi a altor urmări de râc^lă. Preţul unei sticle originale plumbate, Cor6ne 1 .9 0 .

S«pun de copii a lui Moli.Cel mai fin săoun de copii şi dame fabricat după metodul cel mai nou pentru cul­

tivarea raţională a pel^i, cu deosebire pentru ' opii şi adulţi. P reţu l u n ei b u eăti Cor. — .40 jjj Cinci bu căţi Corone 1 .8 0 . Fie-care bucată de săpun, pentru copii e ste proveţlută cu marca %| de apărare A. Moli.________________________________________________________________ ■■

Trimiterea principala prinF a r m a c i s t u l A . M O L L ,

c, şi r. îimisor al cărţii imperiale Viena, Maieu îComande din provinciă se efectueză ţlilnic prin rambursă poştală.

La deposite sg se cerâ anumit preparatele provScţute cu iscălitura şi marca Jf[ de apărare a lui A. M O LL.^ Deposite în Braşov: la d-nii farmacişti Ferd. Jekelius, Franz Kellemen şi e n g r o s laW D. Eremia Nepoţii, Teutsch & Tartler. —*

g y „Gazeta Transilvaniei“ cu numeral ă 10 iii. se vinde la librăria Mc. I. Ciurcu şi la Eremias Nepoţii.

i

Pagina 8. GAZETA TRANSILVANIEI. Nr. 210.— 1901.

m

m

wm

______*

5 jO O O Coroneî n . L o t e i i a d . e c l a s s a r e g ' . -u .r a .g " . ,

cu Losul nr. 90,970l a - ^ E i l i a . l o ' v i t s <Bz 3 T u s s b a c l i e r

C A S A de B A M C Â î n B R A Ş O V . |9

sam£«*8 HOTEL ORIENT

H0

09>0

fj0

Nfi$■O0

f l

Cu începere de Duminecă din 29 Septemvre a. c. vine Ia vêncjare în

Restaurantul Hôtel Orient (nr. 1)cjilnic Bere prospëtà de Steinbruch (a Dreher),

Konigsbrău paharu . . IO cr. Transilvania brau paharu 8 cr.

Totodată atrag atenţiunea on. public asupra

Vinurilor escelentede masà, vecÏLiü şi în “but e l i i şi Ş a m p a n i e .

Bucătărie recuooscută de bună şi ieftină.Abonamente în local şi afara de local.

Table d’hôte pentru nunţi şi societăţi CU preţurî ieftine. D e ju n SKonen 8 c r . Serviciu prompt.

Rogându-me de o cercetare nomërôsâ, suntou totă stima

AcEolf Mtiliilîofer,R e s t a u r a t e u r ,3—11.277.

U(D

(_li

f i

PN0

P?><

0H

H O T E I O R i E N T .3 m S

l ă w k x x h x k x ä x x ä k ä k k x w h k k * ä ä « m k î o o \KXH*XA»XK

ÄK«De vériére, o zidire nouă

în Braşovul-vechiii Strada lungă nr. 92,posiţiă frumósa şi trecuentată. Casele vin în colţ, cu d vne fronturi spre stradă, constau din 4 odăi mari, bucătănă spaţiosă, pivniţă, conduct de apă în casă ş c. 1. curte nu re şi grădină, ^acom odată pt.-otru locun de zid ire şi orî-ş:-ce întreprindere, cu deosebire pentru depou de bere, brutăria.

Ca locuinţă privată are tóté com odităţile.

—= Se vinde din mâna l iberă imediat . = * *Acest local a avut până acuma şi dreptul de locuiuţa

pentru vencjare de băuturi.In form aţii mai de aprope se pot lua dela Domnul

I K s a : l I Z l o s s X3—3.(279) în B r a ş o v ^ S t r a d a l u n g ă n r . lO fl. X

A«s»

n x xXiK J ţ

V£«XWXXXMXX&XMXXKXX?íXXXXXXXXKXX»y......................................... .... ï j j u u ü ü B

UCA generală de asigurare mutuală,l i

Preţuti i® falitei, original».

X ^ i n . o l e - i a . : K ) C L ,

C O Y Ó R E ,

FERDELE,C o u . v e x t u . x e .

i f Q F I i® I 0 1 1 SL1

Cc

5rN

recomandă în mare asortiment^cu preţurile cele mai moderate.

D e p o s i t d e f a b r i c ă

Hotert Weber.W X X W ; W â

cp

<ÉË

<é i

>*)<!<î) J)

I Fondată la anul 1868 i în Sibiiu. \ Fondată la anui '863 i

Asigură în condiţiunile cele mai avantagiose:a) c o n t r a d a u n e lo r de I n c e n d i i şi e x p îo s iu n e , edificii de lo­

cuinţe şi de economie, magazine de măf ur î , mobile, îmbrăcăminte, rufe,c a r e si v i t e de tot soiul, p r o d u c t e de câmp şi de recoltă.

Asigurare favorabil în pansai în condiţii avantagi6se,mai departe: biserici, roăţîăstiN, edificii parochiale şi ed ficii doriiesia e, sta- bilimerte de fabrici, niQ’ î etc.

b) P e v i a ţ a o m u lu i în conb naţiuni deosebit de favorabile, prin cari capitalele asigurate să pot folosi atât pentru asigurarea viitorului fa­miliei (cas de morte) cât şi în caşul ajungerii unei etăţi fixate a asigura­tului. — Asemenea se p o t î n c h e i a asigurări de zestre pentru COpii, precum şi r e n t e v i a g e r e .

c) Asigurări de speso de înmormântare în 3 modalităţi diferi­te, pentru sume rlela 50—40u corone, fărâ cercetare medicală. In cas de morte sumele asigurate se solvesc imediat.

Z5 Prospecte şi form ulare de oferte se dau gratuit, — •Informaţiuni se dau şi oferte se primesc Ia

Agent ura principală a băncii de asigurare „TRANSSYLVANIA“

în Braşov, „Strada Mihaei Weiss“ ur. 24.Agent principal: Heinricli Hermann. 27—52.(100)

«*» W V w Y w WF

o

postav şi mărfuri de modă 09** s ’a deschis

de fabricate de 1 din S T T R IA

în localul din casele com. biser. catolice din Strada Vămei nr. 23.Cine doresce se aibă o haină, bună si durabilă, pentru p u r t a t , bărbătească ori femeiesca, v a cuBH |iăi*a de bună s6mă

STOFE DE LODEN VERITABILE DIN GRAZs i n g u r u l ş i p r i m u l d e p o s i t .

D e 6re-ce represenUz fabrica şi pantru o parte a Ungariei, p r i m e s c C O ll& a n d e şi „en gr03u afară de Braşov. In form aţii — precum şi costume p r.tru bărbaţi şi dame se esocută din partem prompt şi solid.

cu t6tă stima

F. W I L K ,deposit de fabricate de postavuri şi mărfuri de modă din Stiria.

B r a ş o v , S t r a d a V ă m i i n r . 9 3 .

Rugând on. publi>: de o cercetare numerosă, semnez

4— 6.(273.

^ £ 3 £ ÿ o o < H > o e € M > e e o e € K > © € W > e € K > € > © e e e o € H > i

Tipografia A. Mureşianu, Braşov.