1 Proiect derulat prin Fundaþia Pro Patrimonio. Aceastã fundaþie a fost întemeiatãîn anul 2000, de cãtre arhitectul ªerban Cantacuzino, în vederea protejãrii ºi punerii învaloare a patrimoniului românesc. Pro Patrimonio – România este o organizaþie non-gu -vernamentalã, aflatã sub patronajul Maiestãþii Sale Regele Mihai I de România.Preºedintele Fundaþiei, ªerban Cantacuzino este Doctor în Arhitectura al Universitãþiidin Yale, a fost redactor ºef a prestigioasei reviste „Architectural Review”, membru încomitetul executive ICOMOS, secretar (1979-1994) al „Royal Fine Art Commission”.Profund ataºat de patrimoniul þãrii lui natale, el a iniþiat acest proiect ambiþios ºiindispensabil, conceput dupã modelul englezesc. Astfel, pentru protejarea patrimoniuluicultural sunt antrenate persoane particulare ºi societãþi private care obþin fondurilenecesare restaurãrii ºi care, împreunã cu autoritãþile, luptã pentru punerea în valoare ºirevitalizarea acestor nepreþuite mãrturii istorice. Domnul ªerban Cantacuzino a strânsfonduri prin conferinþe despre patrimoniul cultural românesc ºi conducând grupuri deturiºti europeni în circuite culturale prin þarã. A reuºit astfel sã transmitã mai departevalorile noastre culturale ºi sã adune ºi bani pentru salvarea unui monument istoric. ÎnAnglia, Pro Patrimonio a urmat aceeaºi politicã culturalã, reuºind sã adune însemnatefonduri pentru proiectele din România.

Revitalizarea „Ansamblului Golescu” din Câmpulung Muscel

Alexandra Chiliman Juvara

Proiectul integrat de regenerare a Ansamblului Caselor ºi a GrãdiniiGolescu din Câmpulung Muscel1 a fost iniþiat în urma generoasei donaþii primiteîn anul 2002 de la surorile Irina ºi Viorica Golescu, ultimele proprietare ere -ditare. Casa Golescu a aparþinut uneia din cele mai vechi familii valahe, men -þionatã în documente încã din veacul al XV-lea. Familia Golescu a dat cãrturaride seamã, politicieni luminaþi, intelectuali; a jucat un rol politic, economic ºi cul -tural însemnat în formarea naþiunii române, de-a lungul în secolului al XIX-lea.

Iordache G. Golescu (1776-1848), cãrturar, efor al ªcoalelor, a sprijinitdezvoltarea învãþãmântului în limba românã din Valahia. A fost autor al uneigramatici româneºti (Bãgãri de seamã asupra canoanelor gramaticeºti) ºi alunui dicþionar (Condica limbii romane).

Dinicu G. Golescu (1777-1830) cãrturar iluminist, a înfiinþat, în 1826,la Goleºti, judeþul Argeº, pe moºia lui o ºcoalã de limba românã, deschisãtuturor categoriilor sociale. Boierul Dinicu Golescu a fost unul dintre fon -datorii Societãþii Culturale, înfiinþatã la Braºov (1822), continuatã de SocietateaLiterarã Românã (Bucureºti, 1827). A publicat primul jurnal românesc de

Semnatar articol

cãlãtorie tipãrit, Însemnare a cãlãtorii mele, Constandin Radovici din Goleºti,ºi prima culegere de documente istorice.

Fii lui Dinicu, caimacamul ªtefan Golescu (1809-1874) ªi generalulNicolae Golescu (1810-1877), au fost oameni politici liberali, participanþi laRevoluþia din 1848 din Þara Româneascã, luptãtori pentru Unirea Principa telor.ªtefan Golescu a ocupat funcþia de prim-ministru în anul 1868, urmat înfuncþie, cu doua mandate de prim-ministru, de fratele sãu Nicolae, membrual Partidului liberal al lui Ion Brãtianu.

Fiul lui Iordache, Alexandru G. Golescu, „Negru” sau „Arãpilã” (1812-1881),a studiat la Paris la ªcoala de Arte ºi Meserii, profesând apoi ingineria. În 1843a fost unul dintre fondatorii societãþii secrete „Frãþia”. A participat la Revoluþiade la 1848 din Þara Româneascã, fiind un apropiat al lui Nicolae Bãlcescu,secretar al Guvernului Provizoriu din Þara Româneascã ºi agent al acestuiguvern în capitalele occidentale. Alexandru G. Golescu fost luptãtor pentruunirea Principatelor, ministru ºi prim-ministru la 1870, în guvernul lui Carol I.S-a însurat cu Ecaterina Vlãdoianu ºi au avut împreunã 11 copii. Dintreaceºtia, Vasile Golescu (1875-1920) a construit casa de la Câmpulung Muscel.Vasile Golescu a studiat în Franþa ªtiinþele agricole, fiind pasionat de grãdini.În biblioteca reºedinþei sale se gãsesc numeroase cãrþi de specia litate. Vasileºi soþia sa, Maria Cantili au avut ºase copii. Casa de la Goleºti poartã numelede Vila ªtefan, în amintirea fiului lor, ªtefan, erou, cãzut la datorie în PrimulRãzboi Mondial. Vila a fost donatã de surorile Irina ºi Viorica Golescu; acesteaau locuit în ea pânã la sfârºitul secolului 20, Fundaþiei Pro Patrimonio. FamiliaGolescu a continuat tradiþia de cãrturari, fiind mereu interesatã de politicã,istorie, artã ºi arhitecturã. În casã se întâlneau inte lectuali din familii mariboiereºti, cu care Goleºtii erau înrudiþi: Racoviþã, Rosetti, Manu, Ghica, Cretzu -lescu, Bãlãceanu, Racotã, Filitti, Ferechide, Cantili, Brãescu, Cantacuzino.

Restaurare-conservarea casei GolescuCasa Golescu din Câmpulung Muscel este o clãdire istoricã ce trezeºte

admiraþia privitorului ºi dorinþa de a cerceta biografia oamenilor care au con -struit-o ºi tradiþia culturalã pe care aceºtia o reprezentau. Monumentul prezintãvalori arhitecturale, istorice, documentare, arheologice, economice, sociale,politice spirituale ºi simbolice. Primul impact este mereu emoþionant deoarecemonumentul istoric este un simbol al identitãþii ºi continuitãþii noastre culturale,parte din patrimoniul nostru. De la crearea sa, prin lunga ei existenþã, o clãdireistoricã are un mesaj artistic ºi uman.

Inginerul Vasile Golescu, a construit casa în anul 1909, dupã planurilearhitectului Constantin N. Simionescu. Casa ºi cantonul sunt construite în stil

378

Titlu articol 379

naþional românesc. Anexa este construitã ca un canton-tip armonizându-se cuansamblul. Vila, parter ºi etaj, avea funcþiunea de casã de vacanþã, la Câmpulung,într-o regiune cunoscutã pentru potenþialul ei istoric ºi cultural, dar ºi pentruzona colinarã în care este inseratã. Casa este bine proporþionatã ºi decoratãdiscret cu elemente din piatrã de Albeºti, de cea mai bunã calitate. Eleganþafiecãrui detaliu contribuie la armonia ansamblului. Spre oraº, se deschidefoiºorul cu arce în acolade frânte (dupã modelul de la biserica Stavropoleossau de la biserica „Colþei” din Bucureºti) susþinute de coloane simple, din piatrã,cu piedestalul integrat în balustradã. O loggia amplasatã spre vest, are coloanecu caneluri spiralate ºi arce în plin cintru; alt mic balcon are arce în acoladãºi stâlpi din lemn, ferestrele sunt decorate cu frânghii din piatrã. Brâul estestilizat dupã modelul celui de la biserica Colþei, ctitorie a stolnicului MihaiCantacuzino.

Istoria familiei se regãseºte în fiecare detaliu. Nimic ostentativ, un gustsigur, care reflectã cultura elevatã proprietarilor ºi pe care îl regãsim îndecoraþia interioarã, în mobilier, ºi în obiecte.

Familia Golescu a locuit în casa pânã în anul 2002. Cu toate cã nu aumai avut banii necesari pentru lucrãrile curente, de întreþinere, casa ºi grãdinaau pãstrat eleganþa timpurilor trecute, orice intervenþie fiind fãcutã cu bungust (abajurul lãmpilor era lucrat cu talent ºi pricepere, de doamna IrinaGolescu. Domniºoarele Golescu au colecþionat obiecte decorative artizanaleºi au þinut biblioteca la zi. În ciuda izolãrii impuse de regimul comunist, încasã viaþa intelectualã îºi urma cursul.

Pro Patrimonio a moºtenit un ansamblu bine structurat, dar ºi biblioteca,scrisorile, mobilierul, obiectele din casã, mãrturii istorice ale unui stil de viaþa,a simplitãþii, eleganþei ºi culturii transmise din generaþie în generaþie, înaceasta familie de mari boieri romani.

Se defineºte cu acest exemplu rolul clãdirilor istorice în transmitereaunor gânduri, imaginare sau raþionale, a memoriei înaintaºilor, în toatã autenti -citatea lor spre viitor. De aceea am fost preocupaþi sã punem în valoare semni -ficaþia elementelor care compun ansamblul istoric, respectând spiritul loculuiºi evitând noile intervenþii, pentru a nu rupe continuitatea spaþialã. Proiectula avut ca obiectiv consolidarea casei ºi conservarea ei.

Prof. Dr. ing. Mircea Criºan a detectat sursele care au cauzat degradãrileperetelui nordic ºi anume infiltraþiile de apã de pe deal. S-au eliminat acestecauze prin realizarea unui dren perimetral ºi prin desfiinþarea unui rezervorconstruit lângã casã. Zidãria dinspre nord a fost consolidatã.

S-a introdus încãlzirea prin centralã termicã, pãstrând însã sobele, careau valoare decorativã. Împrejmuirea a fost restauratã dupã modelul din situ.

Semnatar articol

S-a pãstrat configuraþia planimetricã intactã, revenind numai la uneledeschideri, existente iniþial, dar astupate în timp.

S-au conservat, în toate încãperile, finisajele originare, pardoseli dinduºumele ºi mozaic turnat în dependinþe.

S-au restaurat ferestrele, uºile ºi feroneria.În baia principalã s-au menþinut cada ºi dulapurile.În restaurarea interioarelor, demersul nostru a fost emoþionant ºi inte -

resant, pentru cã nu a fost vorba numai de o restaurare a mobilierului ºi aobiectelor, ci ºi încercarea de a înþelege gustul celor care le-au dispus, importanþalor în viaþa proprietarilor, descoperirea elementelor care confereauautenticitate arhitecturii casei, cum se desfãºura viaþa în acele încãperi, ºimijloacele de a o reda contemporanilor.

Restaurarea interioarelor s-a bazat, dupã cum sublinia doamna D-Assay,pe respectul faþã de obiectele existente ºi consistenþa istoricã a locului, au cãlãuzitpe restauratorii interioarelor, în ideea restituirii unui mod de viaþa din trecut.

A fost o intensã activitate de conservare a fiecãrui element în parte, înideea de a reveni, dupã terminarea lucrãrilor, la atmosfera gãsitã iniþial în casã.

Mobilierul a fost restaurat de un restaurator atestat, salvând astfelmultiple piese aflate în stadii avansate de degradare. Dintre piesele restauratemeritã a fi menþionate urmãtoarele: bufet francez, din regiunea Lorena, cuelemente de alamã; mobilier Art nouveau de sufragerie, dulap având la partermotive decorative vegetale (lalele); pat ºi dulap de lemn, de culoare deschisã,în stil Secession vienez, asemãnãtor ce cele de la Peliºor ºi Economat (Sinaia);masa jigogne; mobilier moºtenit de la familia Golescu, secretaire ºi consolãlucrate la Viena, în 1835; perdele cu vapoare Romanex De Boussac, modelCaraibes, de Pierre Jean Clair; dulap acajou, din Cuba, bufet stil Napoleon III,console stil Biedermeier, obiecte din ceramicã tradiþionalã; covoare diverse;icoana Fecioarei Maria (stil Kazan), ferecatã argint, moºtenitã de la bunica.Lista cãrþilor înfãþiºeazã o bibliotecã multi-lingvisticã; se adaugã operele cucaracter tehnic, adãugate de inginerul Vasile Golescu (legate de horticulturã,pãduri, soluri) cel care a conceput grãdina ce înconjoarã casa.

Pro Patrimonio a avut în vedere restaurarea acestui patrimoniu, sã militezepentru protejarea lui, sã sensibilizeze societatea civilã de importanþa lui istoricãºi artisticã, la toate nivelurile, sã organizeze reabilitarea lui, sã-l prezinte pu -blicului european ºi sã-l insereze într-un circuit economic ºi cultural dinamic.

În casã se vor organiza conferinþe, cursuri de formare a cadrelor pentrudiverse societãþi. De asemenea, materialul recuperat poate sa fie studiat ºianalizat de cercetãtori ºi studenþi, istorici sau artiºti plastici, decoratori sauspe cialiºti în istoria costumului, sau a artelor decorative.

380

Titlu articol 381

În parc, elevii ºi studenþii pot avea activitãþi interactive, legate de patri -moniu. Pentru gradinã s-au studiat soluþii în parteneriat cu Facultatea de Arhitec -turã „Ion Mincu”, prin finanþare UNESCO. Pânã în prezent s-au executat lucrãride întreþinere fãrã a se modifica conceptul iniþial.

Restaurarea grãdinii casei GolescuInginerul Vasile Golescu, absolvent al ªcolii „Eaux et Forêt” din Franþa,

a transformat o coastã sãlbaticã într-un ansamblu arhitectural ºi peisagerdeosebit. Casa Golescu a fost gânditã ca o casã de vacanþã, dedicatã lui ªtefanGolescu, fiul sãu mort în Primul Rãzboi Mondial, care a dat ºi numele strãziipe care se aflã vila, numitã ºi „Vila ªtefan”, dupã cum am arãtat. Puþin dupãfinalizarea casei ºi grãdinii, Vasile Golescu a decedat lãsând în urma sa unpatrimoniu peisajer ºi arhitectural remarcabil ºi unic, prin terasele, plantaþiilesale, aleele din piatrã de râu.

În perioada comunistã, lipsa posibilitãþilor financiare necesare între -þinerii au avut ca efect „transformarea” temporarã a parcului într-o pãdure,care, în 2001, devenise aproape impenetrabilã.

În anul 2002 am descoperit o grãdinã sãlbaticã, misterioasã, uitatã,impe netrabilã, în care plantaþiile remarcabile de altãdatã (specii rare), acli -matizate se pierduserã în mijlocul unei vegetaþii spontane. De asemenea, amintrat într-o casã plinã de amintiri, de obiecte minunate. Ambianþa locului eradesprinsã parcã dintr-un roman de epocã, degradatã, dar rafinatã, rarã. Singuruldocument de arhiva legat de gradinã este o listã manuscrisã a domnuluiGolescu, în care enumera „arbori, arbuºti, flori care am plantat în gradinã”, oinformaþie extrem de utilã pentru renovarea ºi înþelegerea spiritului în care afost conceputã pe atunci aceastã grãdina/parc; un adevãrat teren deexperimentare ºi aclimatizare.

Terasele/scãrile sunt monumentale, spaþioase, luminoase, cu perspectivegeneroase asupra vilei ºi peisajului: oraºul Câmpulung, munþii... Au fost realizatecu zidãrie din Piatrã de Albeºti, fãrã mortar. Fiecare piatrã a fost cioplitã cumare precizie, pentru a putea realiza ºi asambla zidurile ºi scãrile pe care levedem ºi astãzi dupã mai mult de 100 de ani.

Plantaþiile: grãdina a fost conceputã ca un experiment în care au fostintroduse specii rare ornamentale ºi silvice: Magnolia, Acer, Duglas, Platanus,Liriodendron, Castanea sativa, Ginkgo biloba. Astãzi, patrimoniul arboricoleste în stare bunã ºi prezintã un caracter monumental, cu arbori uriaºi, cu vârstede peste 110 ani...

Renovarea grãdinii a scos la ivealã istoria locului, istoria plantelor ºimodul lor de folosire în amenajãrile horticole. Dinamica vegetaþiei a fost

Semnatar articol

evidenþiatã printr-o bio-diversitate „indigenã”, care se amesteca cu speciileornamentale. Am defriºat, am curãþit, am reparat zidãriile, în acela ºi spirit,fãrã beton, fãrã agresiuni, cu diverse experienþe, ca de exemplu folosirea anima -lelor pentru defriºare, în grija de a reda viaþa acestui loc deosebit.

Restauration of the Garden of the Golescu Hause in Campulung MuscelBefore the Golescu sisters died in 2001 and 2002 they generously

donated their property and its contents to the Pro Patrimonio Foundation.The Golescus, an old Wallachian family that dates back to the 15th century,are mentioned in chronicles as rich landed gentry and brave army commanders.In the 19th century members of the family distinguished themselves in politics.From the beginning, the family estates were in the Muscel area of Wallachia,around Goleºti, where the family’s manor house, now a museum, still stands.

The mansion and its annex are situated in the foothills of the SouthernCarpathians, on the edge of Câmpulung, with a view over the town andvalley towards the east, south and west. It has a remarkable terraced gardennear the house, with magnolias, tulip trees, pines, roses and wild flowers.The woodland garden north of the house turns into a forest.

The mansion and the annex were in a reasonable condition when ProPatrimonio took possession of them, because during the 45 years of Communism,the Golescu sisters, daughters of Vasile Golescu, dendrologist and silviculturistwho not only built the house in 1910 (architect: Constantin N. Simionescu)but also laid out and planted the 7 acre garden, where allowed to go onliving there, and were able to carry out some basic maintenance.

The Golescu mansion, or Stefan mansion, in the memory of Vasile’sson who was killed in World War I, is part of Romania’s cultural heritageand a ‘listed’ site. It was built at a time when National Romantic movementswere taking place all over Europe. It is a good example of the neo-Romanianarchitectural style with carved stone window surrounds and stringcourses, awell-proportioned loggia and modestly decorated and harmonious arches.

Originally the restoration of the property was to serve a multifoldpurpose. It was to be a Golescu memorial house, displaying the rich andvaried contents that formed such an important part of the donation. Theresult of the 5 year-restoration is a Golescu memorial house, with most of thefurniture restored, and a comfortable guesthouse with 5 bedrooms and threebathrooms. The restoration work started in 2003 with the renewal of theoriginal timber fence and gate at the bottom of the garden. Psychologicallyimportant, this work was immediately noticed and commented on

382

Titlu articol 383

appreciatively by the local people. Also in 2003, the scaffolding was erectedto repair the side and front façades. In 2004 a gas central heating system wasinstalled in the house. A new fence erected, surrounding and protecting theproperty. In 2005 the electrical, water, sanitary and heating installations,started in 2004, were completed. In 2006 the restoration of the upper floorof the annex was completed. At the back of the main house drains were laidfor the rainwater running down the garden terraces to be directed sidewaysand around the building. The rear wall, which had been destabilised by theinfiltration of rainwater, had to be consolidated and repainted. Also for betterdrainage, the whole house surrounded by a perimetral strip of pebbles. Thefloor structure over the drawing-room (salon) was strengthen by reinforcingthe timber lintel over the opening between the two parts of the room withsteel plates, and the ground floor as a whole was completed. Finally in 2008,a lightning conductor, so essential in an easy inflammable building, wastriumphantly installed.

The conservative nature of the restoration work as a whole is wellillustrated by the following decisions: to open up again the blocked-up doorwaybetween the entrance hall and dining room, so re-opening an important axis;to re-open the central window in the back bedroom, so enlarging the view onthe garden; to preserve original timber floor boards on the first floor despitetheir poor state, and improving them by sanding and tinting; to renew thefloor finish in the service quarter and bathrooms in the original mosaic; torestore the old bathtub and re-use it; to adapt and re-use the wall cupboardsin the kitchen and bathrooms.

It is extremely rare in Romania for a private house to have preservedits original furniture and furnishings. They survived the Communist periodbecause the owners of the house, the Golescu sisters, were allowed to go onliving in it. The donation of the property to Pro Patrimonio included thecontents of the house which meant furniture, pictures, books, light fittings,soft furnishing and a large number of objets d’art. The furniture is predo -minantly Biedermeir, French Second Empire and Vienna Secession, andamong the books there can be numbered the leading botanical and dendrologicalworks of the time. The furniture was mostly in poor condition. Of the 75 piecessome 40 needed urgent attention. The furniture restorer, A. Puchianu of MoeciuVillage, gave an estimate for each piece of furniture which varied between50 and 400 euros and enabled patrons to ‘adopt’, in fact pay, for therestoration of a piece of furniture of their choice. Some 50 pieces have by nowbeen restored and are back in the house, many of them in the same positionin which the Golescu sisters had them.

Semnatar articol384

Titlu articol 385