reViStL editAtL de AcAdemiA românL director: AcAd. ionel … · 2017-07-27 · celebrare, la...

iAnUArie

2017Anul XXVii

315

nr. 1

reViStĂ editAtĂ de AcAdemiA românĂ

director: AcAd. ionel-VAlentin VlAd, preşedintele AcAdemiei române

E-mail: [email protected]. 021 3188106/2712, 2713; Fax: 021 3188106/2711

directori:

Acad. Mihai DRĂGĂNESCU (director fondator)octombrie 1990 – ianuarie 1994

Acad. V.N. CONSTANTINESCUfebruarie 1994 – ianuarie 1998

Acad. Eugen SIMIONfebruarie 1998 – aprilie 2006

Acad. Ionel HAIDUCmai 2006 – aprilie 2014

Acad. Ionel-Valentin VLADdin mai 2014 –

conSiliUl editoriAl:

Acad. Ionel-Valentin VLADAcad. Cristian HERAAcad. Bogdan C. SIMIONESCUAcad. Victor SPINEIAcad. Alexandru SURDUAcad. Victor VOICU

Acad. Dan BĂLTEANUAcad. Alexandru BOBOCAcad. Constantin

IONESCU-TÎRGOVIŞTEAcad. Ioan-Aurel POPAcad. Eugen SIMIONAcad. Răzvan THEODORESCUAcad. Maria ZAHARESCU

Sector teHnic:

Tehnoredactordr. Roland VASILIU

Operatori-corectoriAurora POPAIoneta VLAD

colegiUl de redAcŢie:

Redactor-şef Dr. Narcis ZĂRNESCU

Redactori I Elena SOLUNCA-MOISE Mihaela-Dora NECULA

Cuprins

ZiUA cUltUrii nAȚionAleIonel-Valentin Vlad, Ziua culturii naționale – Ziua lui mihai eminescu.

identitatea națională . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5mesajul președintelui româniei, domnul Klaus Werner iohannis,

cu prilejul Zilei culturii naționale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8Preafericitul Părinte Daniel, cultura populară a colindelor – tradiție și înnoire . . . . . . . 10Eminența Sa Ioan Robu, educația și trăirea credinței creștine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13Ionuț Vulpescu, cultura română în epoca derizoriului. reflecții cu un an înaintea

centenarului marii Uniri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .15Pavel Năstase, Ziua culturii române – o sărbătoare a identității noastre naționale . . . 17Eugen Simion, eminescu. Ziua culturii naționale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19Victor Spinei, deziderate ale Academiei române. reflecții prilejuite

de Ziua culturii naționale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22Dan Berindei, Un popor dezunit..., dar unitar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26Ioan-Aurel Pop, identitate etnică și unitate politică românească

în secolul al XVi-lea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28Sabina Ispas, noi și ceilalți. Folclor și identitate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34Mircea Martin, pentru o reconstrucție identitară . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41Mihai Cimpoi, eminescu: ideea de identitate națională . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44

UnireA principAtelor româneIonel-Valentin Vlad, Unirea principatelor române – credință și unitate română

într-un context european . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49Dan Berindei, Învățămintele unei „zile de aur” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51Mircea Păcurariu, Biserica și Unirea principatelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54Nicolae Breban, rolul spiritual al romanului românesc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58

AniVerSĂriNicu Ciobanu, costa roșu, membru de onoare al Academiei române,

la 70 de ani . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60

inStitUte Ale AcAdemiei româneAlexandru Schipor, Activitatea institutului de istorie „A.d. Xenopol” în anul 2016 . . . 66

eVocĂriConstantin Toma, Cătălin Tănase, Tiberius Balaeș, Anastasie Fătu –

promotor al dezvoltării științelor naturii în românia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69

in memoriAmnicolae ionescu-pallas (1932–2017) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76roman Herzog (1934– 2017) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79constantin ciutacu (1946–2017) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80

cronicA VieŢii AcAdemice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82

ApAriŢii lA editUrA AcAdemiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83

gHid pentrU AUtori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85 3

Excelența Voastră, Domnule Preşedinte alRomâniei, Klaus Werner Iohannis,

Preafericirea Voastră Părinte Daniel, Patriarh alBisericii Ortodoxe Române,

Excelența Voastră, Domnule ex-Preşedinte alRomâniei, Emil Constantinescu,

Distinşi membri ai Academiei Române,Onoraţi Miniştri ai Guvernului României,Onoraţi oaspeţi din Ţară şi din străinătate,Doamnelor şi Domnilor,Sărbătorim Ziua Culturii Naţionale în acest an,

al 150-lea de la inaugurarea Societăţii LiterareRomâne care devine, printr-o lege specială din1879, Academia Română. Un prim simbol în aceastăcelebrare, la început de an, este ziua de naștere amarelui nostru poet Mihai Eminescu.

Ziua de 15 ianuarie este o zi de mare sărbătoarea poporului român și, printr-o fericită inițiativă aAcademiei Române, susținută de conducerea Ţării,a fost desemnată Ziua Culturii Naționale, prin Legeanr. 238/16.12.2010 votată de Parlamentul României.

Nu se putea o unire mai potrivită a celor douăsărbători, sub auspiciile cărora poporul nostru îșiîncepe fiecare an.

De-a lungul veacurilor, credinţa noastră creștină(de aproape 2000 de ani) și limba au reprezentat ceidoi stâlpi ai dăinuirii poporului român, ai culturiinoastre, în același timp, elementele esențiale princare ne-am integrat în cultura și civilizațiaeuropeană. Despre credinţa noastră creştină, care sepăstrează în toate satele şi oraşele Ţării, va vorbi cutoată înţelepciunea sa Preafericitul Părinte Daniel,Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Eu voi pre-zenta în acest mesaj numai un citat memorabil alPreotului Profesor Dumitru Stăniloae asupra

legăturii între credinţa noastră creştină şi naţional(naţiune):

„Națiunile sunt, după cuprinsul lor, eterne înDumnezeu. Dumnezeu pe toate le vrea. În fiecarearată o nuanță din spiritualitatea Sa nesfârșită. Levom suprima noi, vrând să rectificăm opera și cuge-tarea eternă a lui Dumnezeu? Să nu fie! Maidegrabă vom ține la existența fiecărei națiuni, pro-testând când una vrea să oprime sau să suprime pealta și propovăduind armonia lor, căci armoniedeplină este și în lumea ideilor dumnezeiești.”

Al doilea pilon al culturii naţionale este limbaromână. În primii 800 de ani de la ocupaţia romanăs-a format limba română, într-un proces de amestec

Ziua culturii naționale – Ziua lui mihai eminescu. identitatea națională*Acad. Ionel-Valentin VladPreşedintele Academiei Române

*Alocuţiune susţinută la Ziua Culturii Naționale – În jurul identității românești(15 ianuarie 2017, Aula Academiei Române)

Ziua Culturii Naționale

Acad. Ionel-Valentin VladPreședintele Academiei Române

5

al latinei vulgare cu limba localnicilor, cu alte limbiale unor popoare migratoare, asemănător formăriituturor limbilor romanice. Cam la jumătatea acestuiproces (circa 400 d.C.), Niceta di Remesiana (dinDacia mediteraneea) creştinează triburile dacice dela Nordul Dunării (boreenii), în aşa fel încât pri-etenii i se adresează într-o formă emoţionantă:Te duci la „Dacii boreici, cei care cântă laudă lui

Hristos cu inimă romană!”

Limba latină a fost în mare parte înlocuită delimba slavonă adaptată de Sfinții Părinţi Românicare se subordonau Patriarhului Ecumenic din Con-stantinopole. S-a scris în limba slavonă până însecolul al XVI-lea, când au apărut primele texte, uti-lizând deopotrivă cuvinte slavone şi româneşti şi ografie chirilică. O carte cu mare rezonanţă în epocă,tradusă şi în limbile slavă şi greacă, este Învăţăturilelui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie,comparabilă cu câteva texte similare din Occident,de exemplu Il Principe al lui Machiavelli, dar fărăcinismul acestei cărţi.

Trecând rapid în timp, din secolul al XVIII-lea,apar numeroase texte în limba română şi, din 1860,se legiferează folosirea scrierii cu caractere latine.este timpul lui mihai eminescu.

Pentru românii de pretutindeni, Mihai Eminescua fost și va rămâne „omul deplin al culturiiromânești”, după cum l-a numit Constantin Noica,întrucât, continua marele filosof, „cu numele luimagic deschidem toate porțile spiritului. Dar nu evorba de operele lui Eminescu, de cultura lui, deproiectele lui, de variantele lui, de comorileplutonice reținute sau sistemele de filosofie posi -bile. E vorba de tot: de spectacolul acesta extraor-dinar pe care ți-l dă o conștiință de culturădeschisă către tot”.

Mihai Eminescu nu a fost numai un poet degeniu, ci și un spirit enciclopedic, un publicistcurajos, un dramaturg şi un prozator de talent. A fostfăuritorul limbii române moderne sau, după inspi -rata caracterizare a lui Titu Maiorescu, „punctul deplecare pentru toată dezvoltarea viitoare aveșmântului cugetării românești”.

Moștenirea lăsată de Mihai Eminescu esteenormă. Frumusețea limbii românești, profunzimeagândirii, dragostea de patrie, de trecutul și detradițiile poporului român, toate se regăsesc în operalui poetică, de prozator și de publicist, care a văzutlumina tiparului, dar și în manuscrisele rămase,adevărate exemple de trudă intelectuală. Apropiereade Eminescu este, așa după cum l-a numit NicolaeIorga, „însuşi drumul către sănătatea poporuluiromân”.

De la înființarea ei în 1866 și până astăzi,Academia Română a cultivat marile valori aleculturii naţionale şi s-a pus în serviciul NaţiuniiRomâne. Înființată pentru cultivarea limbii române,pentru studierea istoriei naționale, a științelor șiartelor, Academia Română a promovat continuucultura națională în înțelesul ei cel mai larg. Esteemoţionant ce scrie Regele Carol I, preşedintele deonoare şi protectorul Academiei:

„Nu mai puțin însă trebue să ne ocupăm și deviitor... de limba noastră, care s’a păstrat neatinsăîn câmpiile roditoare ale Dunărei, în plaiurilemărețe ale Carpaților, aceste ținuturi încântătoare,descrise cu măiestrie și în o limbă așa de curată depoetul nostru popular V. Alecsandri (n.b. şi MihaiEminescu). Ce sarcină mai dulce poate avea Acade-mia decât a lua sub paza sa această limbă veche, pecare poporul o înțelege și o iubește?”

Într-o lume care tinde să se globalizeze, oacademie națională europeană, așa cum esteAcademia Română, are astăzi o misiune urgentă șide mare responsabilitate: să medieze corect întretendința integrării și identitatea națională.

Rolul predominant al Academiei este, fărăîndoială, acela de a apăra identitatea noastrănaţională, adică valorile ei spirituale profunde,irepetabile, ținând cont și de tendințele actuale aledezvoltării umanității. Iată de ce, în cadrul proiecte-lor de dezvoltare a României pe termen lung(2015–2035), Academiei Române îi revine realiza-rea unuia dintre cele mai de seamă dintre acestea:cel legat de cultura românească privită între naționalși universal, cu obiective bine definite în domeniulŞcolii şi educației, al atragerii spre cultură apopulației țării, în special a tinerei generații, al cul-turii electronice, al afirmării contribuțiiloroamenilor de știință și de cultură români în știința șicultura universală.

Pentru înfăptuirea acestei misiuni, AcademiaRomână are o rețea de 69 de institute și centre decercetare fundamentală în toate domeniile științei șiculturii, unele dintre acestea recunoscute centre deexcelență atât pe plan național, cât și internațional,de cercetători de elită, căci, aşa cum nota MihaiEminescu, „un popor, ca şi un copac şi ca oricarefiinţă organică, nu poate înainta decât din sineînsuşi, decât dezvoltându-şi treptat aptitudinile şiputerile sale înnăscute”.

Academia Română a participat la elaborareaunei Strategii Naţionale a Cercetării Ştiinţifice șiInovării, corelate cu programul „Orizont 2020”, cucerinţele Uniunii Europene. Academia Română este6

organizatoarea „Strategiei României pentru

următorii 20 de ani” (volumul I a apărut în iulie2015 şi volumul II a fost predat la Editura Acade-miei Române, cu termen de tipărire în luna ianuarie2016).

Strategia se ocupă de identitatea naţională şicuprinde atât obiective privind cultura naţională, câtşi problemele referitoare la respectul faţă deinstituţii cu specific naţional, politici în domeniicare vizează interesul naţional ș.a.

Fidelă obiectivelor pentru care a fost creatăacum 150 de ani, Academia română a fost şicontinuă să fie garantul menținerii și promovăriiculturii naționale și al afirmării ei în lume.

La Sărbătoarea Naţională a României, 1 Decem-brie 2015, Preşedintele Ţării, domnul Klaus WernerIohannis, a apreciat înalta misiune naţională a Aca-demiei Române şi contribuţia ştiinţifică şi culturalăa membrilor săi la dezvoltarea României:

„Academia Română reprezintă forul cel maireprezentativ de consacrare ştiinţifică al Românieişi păstrătoarea unei îndelungate tradiţii spirituale apoporului român. Este esenţial pentru identitatea

noastră naţională să ne recunoaştem valorile, pe

acei oameni care au demonstrat o înaltă ţinută

ştiinţifică pe tot parcursul vieţii lor academice şi

profesionale. Cred cu tărie în întărirea legăturii

dintre cercetare şi educaţie, ca o condiţie sine qua

non a supravieţuirii unei societăţi democratice, ceaîn care cetăţenii României puternice să poatăînţelege şi utiliza noţiuni ştiinţifice.” AcademiaRomână a fost onorată şi prin decorarea a 15 mem-bri ai înaltului for.

Ziua Culturii Naționale este un moment în careprivim ceea ce s-a înfăptuit și trebuie să gândim laceea ce avem de realizat pentru întărirea culturiişi Unității naționale. Şi acestea pornesc dinCredinţa, Educaţia în Familie şi în Școli a LimbiiRomâne, a Istoriei Românilor şi a ştiinţelor cudeschiderea lor globalizată. Şi aceasta se poate face(aşa cum afirma un mare om de stat român), printr-oreflecţie care ar trebui să ajungă în manualeleşcolare: „Numai efortul românesc dârz și demn nepoate mântui neputințele”.

Să slujim Ţara deci cu dârzenie, demnitate şi cupatriotism luminat!

7

Cu prilejul Zilei Culturii Naționale vreau sătransmit felicitări tuturor creatorilor și specialiștilorce dau expresie și viață diversității culturale dinRomânia. În lume, respectul pentru țara noastră seclădește în bună măsură pe aprecierea internaționalăa culturii și artiștilor ei. Probând o dată în plusvitalitatea și originalitatea spiritualității românești,tradițiile populare, literatura, cinematografia„noului val”, teatrul și coregrafia au fost, în anulcare a trecut, protagoniștii unei prezențe remarcabilea țării noastre pe marea scenă a culturii universale.Cultura continuă să fie un excelent ambasador alRomâniei, cel mai elocvent și de neînlocuit act deidentitate al națiunii noastre.

După câștigarea independenței de stat și mai alesdupă Marea Unire, valoroasele contribuții culturale,politice și sociale, care sunt expresia identitățiinaționale, au conturat profilul unei națiuni aspirândla o modernitate în spirit european. După o jumătatede secol de paranteză istorică, această aspirație s-aregăsit în procesul de apropiere, aderare și integrareîn Uniunea Europeană.

La zece ani de la aderare, împărtășim în cadrulUniunii Europene un patrimoniu spiritual și moralîntemeiat pe valorile indivizibile și universale aledemnității umane, ale toleranței, libertății, egalitățiiși solidarității, pe principiile democrației și statuluide drept, pe respectul alterității, diversitățiiculturilor și tradițiilor.

Statutul de țară a Uniunii Europene ne dezvoltăprofilul identitar, iar spiritualitatea, expresiile,creația și practicile culturale contribuie deopotrivăla integrarea, cât și la individualizarea noastră înconcertul european.

Am încredere în rolul important al culturii și aldialogului intercultural în regăsirea echilibrelorumanității și a impulsului european fondator, în careidentităţile naţionale sunt punţi şi nu tranşee. Dinacest punct de vedere, sunt convins că princaracteris ticile sale culturale, România oferă oimportantă valoare și contribuție Uniunii.

Moștenirea noastră culturală este deopotrivăopera majorității românești și creația minoritățilornaționale; îmbogățită de dialogul cu civilizațiile cucare spațiul românesc a avut contact, ea a germinatimportante expresii ale modernității europene.

În viitorul foarte apropiat, poziția și rolul țăriinoastre în tr-o Uniune Europeană post-Brexit vor

*Mesaj prezentat de prof. Sergiu Nistor, consilier prezidențial(15 ianuarie 2017, Aula Academiei Române)

Klaus Werner IohannisPreședintele României

8

mesajul președintelui româniei,domnul Klaus Werner iohannis,cu prilejul Zilei culturii naționale*

fi determinate, sunt sigur, și de capacitatea noastrăde a ne valorifica spiritualitatea și patrimoniul,tradiția schimburilor culturale și a dialogului pașnicdintre etnii și confesiuni.

Din această perspectivă, o excelentă oportuni-tate o constituie marile programe culturale ce vormarca anii care vin: Centenarul Marii Uniri, Pro-gramul cultural comun româno-francez, Europalia.Lor li se va adăuga pregătirea Timișoarei ca viitoareCapitală Culturală Europeană în 2021. Sunt impor-tante provocări pentru cei responsabili și o mareșansă pentru valorizarea europeană a culturii carel-a dat lumii pe cel celebrat astăzi, Mihai Eminescu.

Parcursul european al culturii românești sefundamentează pe asigurarea unui statut demn alartistului și pe respectul valorii operei sale, probatăîn circuitul mondial al expresiilor culturale.

O Românie puternică într-o Europă a valorilor șicompetitivității nu poate exista fără o infrastructurăculturală modernă, pe care să se sprijine un sisteminstituțional cu o finanțare predictibilă, acționând pedirecții strategice realiste și stabile.

Dezvoltarea culturală, valorificarea enormuluipotențial al creatorilor și specialiștilor din toatedomeniile culturii noastre nu poate fi susținută fărăun cadru legal și fiscal adecvat.

La o sută de ani de la Marea Unire, recunoaștemculturii nu doar rolul de izvor al solidarității naționaleși de resursă a identității colective, ci și pe cel demagistru în educarea tinerelor generații în spiritulvalorilor cetățeniei democratice europene. Educațiaumanistă și încurajarea dialogului intercultural suntmijloacele cele mai eficiente în respingerea urii și amanifestărilor de xenofobie, antisemitism, rasism șiintoleranță. Pentru toate cele de mai sus, în ziua încare îl omagiem pe Luceafărul Culturii Naționale,reafirm determinarea mea de a fi, cu instrumentele șiprerogativele de șef al statului, primul ocrotitor alspiritului și valorilor culturii naționale și cel dintâigarant al respectării libertății creatorilor și drepturilorculturale consacrate de Constituție.

Sunt încrezător că în această nobilă misiune voiavea sprijinul celor care văd în diversitatea expresii-lor culturale forma supremă a libertății individului,împlinirea, destinul și șansa umanității.

9

Aula Academiei Române15 ianuarie 2017

„Azi cu strămoşii cânt în cor colindul sfânt şi bun,

Tot moş era şi-n vremea lor bătrânul Moş Crăciun”

colindele – cultură populară de inspiraţie religioasă: credinţă profundă exprimată în cuvinte simpleSărbătoarea Zilei Culturii Naționale, organizată şi

anul acesta cu solemnitate de Academia Română, nepropune să medităm asupra identității româneşti.

Vom prezenta câteva note și elemente specifice aleunui valoros patrimoniu al identității româneşti, şianume colindele româneşti, care se disting prin mul -ţimea, diversitatea şi spiritualitatea lor. Ritualul colin-datului la români a fost de-a lungul timpului subiect aldiferitelor cercetări şi studii, mai mult sau mai puţinştiinţifice. În acord cu cercetările recente ale unor etno-logi români, care argumentează că ritualul colindatuluila români „nu este o practică arhaică, păgână, pestecare s-au suprapus, ulterior, elemente creștine”1,dorim să evidenţiem prezenţa intensă a spiritualităţiicreştin-ortodoxe în creaţia populară a colindelorromâneşti. Demersul nostru se înscrie în preocupareafirească şi tot mai necesară a recuperării dimensiuniicreştine a creaţiei populare româneşti privind NaştereaDomnului Iisus Hristos în Betleem.

În colinde se regăsesc unele dintre dovezile celemai vii ale culturii noastre populare, prin care s-aexprimat poetic taina iubirii smerite a Fiului veşnic allui Dumnezeu pentru oameni, Cel ce S-a făcut Ommuritor pentru a dărui oamenilor viaţă veşnică. Laromâni, colindele se remarcă prin profunzimeateologică şi simplitatea artistică a formei, ca manifes -tare vie a culturii teologice şi duhovniceşti populare.

Bogăţia teologică şi spirituală a colindelor deCrăciun derivă din învăţătura Bisericii Ortodoxe,inspirată de textul Evangheliei şi de scrierile SfinţilorPărinţi, care au meditat profund la taina iubirii luiDumnezeu pentru oameni, arătată nouă prinÎntruparea şi Naşterea Fiului Său, Cel ce S-a făcut Omdin iubire faţă de oameni (Ioan 3, 16).

Influența învăţăturii Bisericii Ortodoxe în cul -tura religioasă populară a românilor se poate observamai ales în modul cum colindele româneşti afirmă înacelaşi timp dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu şiomenitatea Lui smerită: „Astăzi S-a născut Celfăr’de-nceput, cum au spus prorocii”; „Mititelşi-nfăşăţel, în scutec de bumbăcel/ Neaua ninge,nu-L atinge, vântul bate, nu-L răzbate”. Aceeaşiabordare se vede în modul cum sunt descrise eveni-mentele legate de Taina Naşterii Domnului:călătoria Fecioarei Maria şi a dreptului Iosif laBetleem, cântarea îngerilor, închinarea păstorilor,arătarea stelei şi venirea magilor de la Răsărit, careaduc daruri Pruncului Iisus, furia lui Irod şi salvareaPruncului Iisus prin fuga (exilul) în Egipt, toate tran-spuse, cu evlavie şi emoție, în creațiile poetice alecolindelor. În acest sens, un colind străvechi nespune: „Peştera-ntunecoasă/ a fost a Domnuluicasă”. Adică, Fiul veşnic al lui Dumnezeu Seîntrupează ca om de la Duhul Sfânt şi din FecioaraMaria, pentru a sfinți umanitatea din interiorul ei. ElSe naște în peșteră, în interiorul pământului, ca săsfinţească şi pământul sau întreg universul material.Pruncul Iisus, Cel născut în peșteră, este așezat apoi îniesle, sfințind astfel regnul vegetal împreună cu regnulanimal. „Pat moale, pe fân uscat/ numai vitele i-audat”, continuă versurile colindului. Dar ieslea are aici şiun înțeles duhovnicesc. Prorocul Isaia zice: „Boul şiasinul își cunosc stăpânul lor, dar Israel nu cunoaște pe

cultura populară a colindelor – tradiție și înnoire*Preafericitul Părinte DanielPatriarhul Bisericii Ortodoxe RomâneMembru de onoare al Academiei Române

*Comunicare prezentată de pr. dr. Florin Şerbănescu, consilier patriarhal, la Ziua Culturii Naționale – În jurul identității românești (15 ianuarie 2017, Aula Academiei Române)10

Domnul său” (Isaia 1, 3). Pornind de la această con-statare a prorocului Isaia, foarte adesea îniconografia creștină, lângă ieslea unde a fost aşezatPruncul Iisus, apar boul şi asinul, care, deși sunt ani-male necuvântătoare, sunt mai ascultători faţă destăpânul lor decât mulţi oameni, care uită adesea deDumnezeu Creatorul lor şi nu mai simt prezenţa Luiîn lume. Însă așezarea lui Iisus Hristos în iesle, dupănașterea Sa ca Prunc în peştera din Betleem, mai are şiun alt înțeles duhovnicesc: oraşul Betleem înseamnă„Casa pâinii”, iar ieslea este locul unde animalele pri-mesc hrana. Deci Pruncul Iisus este „Pâinea care Secoboră din cer (…) din Care, dacă va mânca cineva,nu moare (…), ci va fi viu în veci” (Ioan 6, 50–51). ÎnSinaxarul sărbătorii Naşterii Domnului se spune căDomnul Iisus Hristos S-a născut „în ieslea dobitoace-lor ca pe noi oamenii de dobitocie să ne izbăvească”.Cu alte cuvinte, Iisus vine în lume să ne învețe să nutrăim numai trupește, hrănindu-ne doar cu hranămaterială din lumea pământească trecătoare, ci să nehrănim şi spiritual cu Dumnezeu-Cuvântul, Care S-afăcut Om şi Se oferă oamenilor în Sfânta Euharistiespre viaţă veşnică. Deci sfințirea omului prin hrănirealui cu iubirea eternă a lui Dumnezeu-Omul, cu Trupulşi Sângele lui Hristos din Sfânta Euharistie esteînțelesul adânc al tainei aşezării Pruncului Iisus îniesle. De aceea, icoana ortodoxă a Naşterii lui Hristos înpeșteră este pictată în Sfântul Altar la Proscomidiar,acolo unde se pregătesc, în rugăciune tainică, darurilepentru Sfânta Euharistie, înainte de începerea SfinteiLiturghii.

Un alt colind spune: „Din răsărit vin magi cubucurie, cu dar de smirnă, aur şi tămâie!”

Colindele reamintesc adevărul că MântuitorulIisus Hristos este cinstit de cei trei magi sau crai dela Răsărit, de oameni înțelepți de alt neam decâtpoporul evreu, veniți de la mari depărtări, pentru căDumnezeu voia să dea o lecție lui Irod, regeleIudeii, al patriei în care S-a născut Pruncul Iisus.Regele Irod căuta să-L omoare pe Pruncul Iisus, însăalți regi, de neam străin, I-au adus daruri PrunculuiIisus. Prin această lucrare tainică, neașteptată, SfântaEvanghelie a Naşterii Domnului ne arată căDumnezeu dorește să facă din oameni îndepărtați,oameni apropiați, să cheme şi alte popoare lamântuire, alături de poporul ales. Din străini Dum-nezeu face prieteni şi închinători ai lui Iisus, dinpelerini veniți de departe Dumnezeu face măr -turisitori apropiați ai dumnezeirii Pruncului Iisus şiai împărăției Sale veșnice.

Darurile aduse de magi au şi ele înțelesuri pro-funde. Aurul este simbol al demnității împărătești a

Pruncului Iisus. Tămâia arată că Pruncul Iisus va fiMare Preot Care aduce jertfă lui Dumnezeu, fiind ElÎnsuși jertfă şi jertfitor, iar smirna arată că, mai târ-ziu, Iisus va trece prin moarte, pentru a dărui oame-nilor muritori învierea şi viața veşnică.

Putem spune, aşadar, că textele colindelorromâneşti ne surprind atât prin bogăția semnificațiilorteologice şi spirituale pe care le conţin, cât şi prinsimplitatea formei artistice de exprimare a iubiriismerite şi a sfinţeniei Pruncului Iisus, Dumnezeu-Copilul, „Cel ce din pântecele Maicii Sale conduceîntreg universul”, cum spunea Fericitul Augustin.

colindele creează comuniune sincronică (între contemporani) şi diacronică (între generații)Fiind cultură creştină decantată prin cântare

repetată şi îmbogăţită din generaţie în generaţie,colindele româneşti transmit, în cuvinte simple,adevăruri şi învățături esențiale pentru credinţa şiviața noastră. Aceste adevăruri esențiale sunt pietrede temelie pe care putem cultiva cu bucurie, princredinţă şi cântare comună, comuniunea noastră deiubire cu Dumnezeu şi cu semenii noștri. În acestsens, credinţa în Dumnezeu, iubirea milostivă,bunătatea inimii, prietenia sinceră, precum şi toatevalorile spirituale pe care le promovează colindelede Crăciun, ne cheamă la comuniune şi bucurie, lacreștere şi îmbogăţire spirituală, la păstrarea tradiţieistrămoşeşti, dar şi la promovarea ei. Colindelepromovează, așadar, prin mesajul lor, comuniuneainimilor şi unitatea națională sincronică, între con-temporani, dar şi diacronică, peste timp, întregenerațiile trecute şi cele viitoare.

Creştinii ortodocşi români au conştiinţa vie că înfiecare an colindele pe care le cântă ei nu le cântăîmpreună numai cu contemporanii lor, ci într-oneîntreruptă legătură spirituală cu generaţiile trecute,cu strămoşii care au devenit creştini, începând cu pre-dica Sfântului Apostol Andrei în Dobrogea. „Azi custrămoşii cânt în cor colindul sfânt şi bun/ Tot moşera şi-n vremea lor bătrânul Moş Crăciun”. Acestcor tainic care leagă generațiile între ele de-a lungulvea cu rilor întru mărturisirea iubirii milostive şi sme-rite a lui Hristos pentru oameni nu este un simplu cormuzical artistic, ci este mai întâi de toate comuniuneade iubire sfântă a credinței în Dumnezeu – Izvorulvieţii veșnice, iubire mai tare decât moartea, care s-aarătat în Hristos Cel răstignit şi înviat, smerit şipreaslăvit, Creatorul universului şi Mântuitorul lumii.

În acest sens, colindele româneşti au ca bază depornire viața liturgică a Bisericii. Ele sunt ecoul 11

12

popular al ascultării Evangheliei şi al cântărilorliturgice din lăcașul de cult, precum şi al binevestiriişi binecuvântării preotului care poartă icoana NaşteriiDomnului Iisus Hristos pe la casele oamenilor,împreună cu dascălul sau cântărețul de la strană. Ast-fel, Biserica a cultivat, prin cult şi colinde, deodată cuunitatea de credinţă şi unitatea limbii române şiconștiința unităţii şi identității noastre naționaleromâneşti. Din acest motiv, poetul nostru național,Mihai Eminescu, pe care-l sărbătorim astăzi în modsolemn, numea Biserica Ortodoxă Română: „Maicaspirituală a poporului român”.

colindele au aprofundat şi au transmis o cultură a bucuriei şi a dărnicieiO altă componentă majoră a colindelor este culti-

varea bucuriei şi a dărniciei. Sărbătoarea NaşteriiDom nului este celebrată prin slujbe speciale derugăciuni şi cântări, dar şi prin fapte de milostenie şidaruri oferite cu bucurie atât celor dragi şi apropiaților,cât şi celor pe care nu-i mai iubește nimeni, celorsăraci, bolnavi şi singuri. Prin colinde suntem chemațisă arătăm iubire şi dărnicie sau generozitate în jurulnostru: „Acum te las, fii sănătos/ Şi vesel de Crăciun/Dar nu uita când ești voios/ române, să fii bun!”

Atunci când oferim cu bucurie altora o parte din-tre bunurile noastre materiale ne îmbogăţim sufletulcu iubire şi har de la Dumnezeu Cel milostiv (Luca6, 36). De aceea, înțelepciunea populară româneascăa formulat foarte plastic acest adevăr, spunând:„Dar din dar se face rai”, adică dărnicia creeazăbucurie şi fericire celor ce primesc darul, dar şi celorcare-l oferă cu suflet bun.

Sărbătoarea Naşterii Domnului nostru IisusHris tos ne arată că toate cele făcute de Dumnezeu,toate făpturile văzute şi nevăzute, toate binefacerilevăzute şi nevăzute, sunt daruri ale lui Dumnezeuoferite oamenilor în lumea aceasta pământească,însă viața veşnică este darul cel mai mare pe careDumnezeu îl oferă oamenilor prin Persoana şi lucra-rea mântuitoare a Fiului Său, Iisus Hristos, Care S-afăcut Om din iubire smerită şi milostivă pentruoameni. De aceea, de Crăciun, se răspunde la darullui Dumnezeu pentru oameni cu daruri făcute deoameni pentru Dumnezeu: credinţă dreaptă şirugăciune smerită, iar pentru se meni: gânduri fru-moase, cuvinte calde şi fapte bune.

colindele sunt lucrare misionară comună a clerului şi mirenilor pentru păstrarea şi promovarea culturii româneştiObiceiul de a colinda, de a merge pe la casele

oamenilor pentru a vesti prin cântare Naşterea Prun-cului Iisus în peștera din Betleem se păstrează şiastăzi în viața românilor, atât în ţară, cât şi îndiaspora română prin comunităţile bisericeşti din ea.Deși în mediul urban unele vechi datini şi tradiții audispărut, totuși obiceiul de a colinda a rămas ocomponentă a sărbătorii, o bucurie mare a copiilor,tinerilor şi adulţilor care colindă, dar şi a celor careprimesc cu bucurie pe colindători şi răsplătesc cudaruri osteneala lor.

Această tradiţie frumoasă este, de fapt, oreînnoire a chemării fiecărui creștin de a fi asemeneaîngerilor şi păstorilor de la Betleem, adică vestitorsau apostol al iubirii milostive a lui Hristos în lume.De aceea, Biserica ne îndeamnă pe toţi să devenimcolindători, martori şi vestitori ai venirii lui Hristos –Mesia în lume, pentru a dărui lumii pace şi bucurie,mântuire şi viaţă eternă. Astfel, vom contribui cubucurie şi bunătate sufletească la păstrarea şi promo-varea culturii noastre naționale de expresie populară.

Astăzi, poporul român are avantajul de a dețineîncă valori patrimoniale vii, un patrimoniu imaterialbogat. Însă rămâne în responsabilitatea noastră, atuturor celor care trăim şi simțim românește, grija dea păstra, promova şi evidenția aşa cum se cuvine şiacest patrimoniu identitar – colindele neamului ro -mânesc – care sunt un valoros tezaur spiritualnaţional.

Adresăm mulțumiri domnului academicianIonel-Valentin Vlad, președintele Academiei Ro -mâne, pentru invitația de a participa la aceastăsesiune științifică dedicată Zilei Culturii Naționale,felicităm și bine cuvântăm pe toți cei care contribuieprin multiplele lor eforturi ca această Zi a CulturiiNaționale să devină o sărbătoare a afirmării tuturorvalorilor spirituale autentice, a identității șidemnității poporului român în context naţional şiuniversal.

notă1 Unele dintre cele mai recente şi complete studii pe această

temă sunt cercetările doamnei academician Sabina Ispas, directo-rul Institutului de Etnografie şi Folclor al Academiei Române, din-tre care amintim: Colindatul tradițional românesc. Sens şi simbolşi O taină încifrată într-un text de colind sau o reconsiderare petemeiuri autentice a viziunii etnologice asupra colindei româneşti.

13

Excelența Voastră Nunțiu Apostolic,Domnule Președinte al Academiei Române,Domnilor academicieni,Onorate autorități centrale și locale,Doamnelor și domnilor,

Ziua Culturii Naționale este un prilej minunatpentru a exprima recunoștința noastră față deînaintașii care au participat la plămădirea ființeinoastre naționale prin activități culturale, fie denatură educațională, fie de natură religioasă.

Biserica Catolică din România participă cubucurie la festivitățile organizate de AcademiaRomână, evocând învățătura și invocând mijlocireaa doi academicieni care acum se află în cer. Estevorba de Sfântul Ioan Paul al II-lea și Fericitul Vla-dimir Ghika; Papa Ioan Paul al II-lea, membru deonoare al Academiei Române, Prințul VladimirGhika, membru post-mortem al Academiei Române.Ambii sunt modele de urmat în iubirea lor autenticăfață de patrie și față de patrimoniul cultural alnațiunii din care făceau parte.

Iată ce spunea Ioan Paul al II-lea într-un discurssusținut la UNESCO în 1980: „Sunt fiul uneiNațiuni care a trăit cele mai mari experiențe aleistoriei, care a fost condamnată la moarte de veciniisăi în mai multe rânduri, dar care a supraviețuit șicare a rămas ea însăși. Și-a păstrat identitatea, și-apăstrat suveranitatea națională, în ciudaîmpărțirilor și ocupațiilor străine, bazându-se nu peresursele sale fizice, ci numai pe cultura sa. Aceastăcultură s-a dovedit a fi în caz de necesitate mult maiputernică decât oricare altă forță. Vreau să vă spunastăzi că fiecare Națiune are dreptul de a-și înte-

meia cultura și viitorul său, nu pe vreo formănostalgică de «naționalism», ci pe acel element(spiritual) stabil al experienței umane și al perspec-tivelor de dezvoltare ale omului. Da, există o suve-ranitate fundamentală a societății care se manifestăprin cultura Națiunii. Este vorba de suveranitateaprin care și omul este în modul cel mai înaltsuveran. Și când spun asta, mă gândesc cu emoțieinterioară profundă la culturile atâtor popoare dinvechime, care nu au cedat atunci când s-au con-fruntat cu civilizații invadatoare: ele au rămas încontinuare pentru om izvorul «ființei» sale ca om înadevărul interior al umanității sale. Mă gândesc, deasemenea, cu admirație la culturile societăților mainoi, ale acelora care s-au trezit la viață în comuni-tatea propriei Națiuni – așa după cum Națiunea meas-a trezit la viață în urmă cu zece secole – și careluptă acum pentru a-și păstra propria identitate șipropriile valori împotriva influențelor și a presiuni-lor modelelor impuse din exterior”.1

Referitor la Fericitul Vladimir Ghika, vreau săevoc aici contribuția sa importantă la inculturareaBisericii Catolice de rit latin în România. Sursa deinspirație pentru activitatea sa în favoarea BisericiiCatolice de ambele rituri a fost memoriul semnat decanonicul Augustin Bunea, membru al AcademieiRomâne, și înaintat Sfântului Scaun la sfârșitul anu-lui 1903. Printre altele, Bunea spunea în acestmemoriu: „Cele două episcopate latine dinRomânia (București și Iași) să fie dotate astfel încâtsă nu mai fie avisate la ajutor din țări străine și maivârtos din Ungaria și prin aceasta să fie silite a sepune într-un chip sau altul în serviciul – fie chiar șinumai aparent – al unor popoare străine, căci prin

educația și trăirea credinței creștine*

Eminenţa Sa Ioan Robu

Arhiepiscop, Mitropolit al Arhiepiscopiei Catolice de BucureştiMembru de onoare al Academiei Române

*Comunicare prezentată de Monseniorul Cornel Damian la Ziua Culturii Naționale – În jurul identității românești (15 ianuarie 2017, Aula Academiei Române)

14

aceasta Românii acelui regat pot fi seduși ușor acrede că misiunea este identică cu des națio -nalizarea lor. Pretutindeni în parochiile latine să seaplice indivizi născuți, sau cel puțin încetățeniți înregatul României, dar crescuți nu numai în semina-riile catolice din București și Iași, ci și în cele maidistinse institute catolice din Apus, ca astfel să secrească un cler capabil a lua parte la toatemișcările culturale, literare și sociale ale Româ -nilor”.2

Doamnelor și domnilor, Învățăturile Sfântului Ioan Paul al II-lea și acti-

vitatea apostolică a Fericitului Vladimir Ghika suntca două faruri care luminează drumul societățiiromânești în aceste vremuri tulburi, când identitateanațională și patrimoniul cultural al țării noastre suntsub asediu. Presiunea unor modele culturale,lingvis tice, morale etc. promovate din afară estefoarte puternică. Este vorba de globalizareaeconomică, din care au apărut individualismulviolent și relativizarea morală; de colonizareamediatică, din care se revarsă peste noi cultura efe-merului; de explozia tehnologică a internetului, carea dus la dezvoltarea spiritului consumerist și egali-tarist, la distrugerea valorilor înrădăcinate în

tradițiile noastre religioase și culturale. În fațaacestor amenințări culturale, doresc să reafirm drep-tul de a trăi prin cultura noastră națională. Considercă suntem îndreptățiți să ne apărăm acest drept,pentru că personalitățile și umanitățile noastre aufost modelate de cultura în care ne-am născut și, princultura primită în familia mică, în biserică și înșcoală, am ieșit din noi înșine și am intrat în familiamare, care este patria noastră.

Sfântul Ioan Paul al II-lea și Fericitul VladimirGhika să ne inspire curajul de a nu ceda în fața pre-siunilor culturale externe și de a ne apăra propriacultură pe care să o promovăm prin educație șitrăirea credinței creștine.

Doamne, ajută-ne să înțelegem că, pentru a sesalva, România de astăzi are nevoie și dematerializări ale spiritului și de spiritualizări alemateriei, și de economie și de cultură!

note

1 Ioan Paul al II-lea, Discurs din 2 iunie 1980 susținut laUNESCO.

2 Francisca Băltăceanu, Andrei Brezianu, Monica Broșteanu,Emanuel Cosmovici, Luc Verly, Vladimir Ghika. Profesor desperanță, ARCB, București 2013, p. 142–143.

Manuscrise – Mihai Eminescu

15

Un articol mai vechi al lui George Călinescuimagina curtea Academiei Române populată destatuile uriașe ale creatorilor care nu au fost membriai ilustrului for, în timp ce holurile instituției ar găz-dui busturile micuțe ale membrilor. Marele critic, elînsuși membru al Academiei din 1948, voia săspună, cu maliția sa cunoscută, că ilustra instituțienu trebuie să abandoneze nicio secundă misiunea sacea mai înaltă: aceea de a oferi culturii române unPanteon viu. Un etalon cât mai exact al geniuluiromânesc. Constatarea că, inevitabil, academiilemai şi greșesc, chiar şi acolo unde au tradiții maiîndelungate decât la noi, nu-l reconforta, iată, peCălinescu, care spunea că, fie şi a posteriori, Aca-demia Ro mână trebuie să vegheze la inventarul devalori al culturii noastre. Inventar care trebuieîntreținut, și actualizat, permanent.

Din fericire, o privire obiectivă asupra istorieirecente a Academiei noastre arată că ea a reușit să seadapteze noii structuri a culturii (înglobând științeleexacte şi tehnice şi promovând dialogul inter- şitransdisciplinar). Mai mult, şi asta mi se pare la felde important, Academia a furnizat cuvenitelereparații: morale – personalităților eliminate pemotive politice în regimul comunist, care au fostimediat reprimite, după 1989 –, cât şi axiologice –prin primirea, postumă, ca membri ai Academiei, acreatorilor care, deși meritau, fuseseră ignorați întimpul vieții.

Ne aflăm, însă, într-un moment în care aceastăactivitate recuperatorie, menită să prezerve valorileculturii (ale celei naționale şi ale celei universale,deopotrivă), trebuie să iasă din curtea Academiei şisă fie promovată la nivelul întregii societățiromânești. O societate care, în opinia mea, este

amenințată atât de pericole concrete, de natură so -cială, precum sărăcia sau șomajul, polarizarea eco-nomică, excluderea sau marginalizarea unor largicategorii sociale, analfabetismul funcțional, cât și defantasme, care dau naștere unor temeri iraționale,cum sunt cele legate de globalizare, așa cum apareea în anumite discursuri autohtoniste. Toate acestea,într-o combinație tot mai evidentă, nasc un nou peri-col concret, unul foarte grav: pierderea identității.Atât a celei culturale, care o definește ca româ-nească, în interiorul identității europene, cât şi aidentității antropologice, aceea care deosebeștepoporul de populație şi cultura de divertis ment.

Vreau, în consecință, să spun că am intrat într-oepocă a derizoriului, care este la fel de periculoasăpentru cultură ca şi epoca anti-culturală, reprezen -tată de defunctul regim comunist. Acum, nimeni nu

cultura română în epoca derizoriului.reflecții cu un an înaintea centenarului marii Uniri*Ionuț Vulpescu

Ministrul Culturii și Identității Naționale


Ionuț Vulpescu

mai amenință fățiș cultura şi pe creatorul ei, nici nu-imai cenzurează politic manifestările. Însă un vălapăsător de deriziune şi dispreț, de indiferențăinstituțională şi iresponsabilitate, acoperă, zi de zi,tot ce se face în materie de cultură. De la școală, încare se învață tot mai puțin (mai ales limbă şi litera-tură română și istorie), și până la mass-media, dincare cultura pare că ar fi dispărut, societatea româ-nească experimentează sinucigaș abandonarea cul-turii. Este, ca să fim sinceri, un fenomen care seînregistrează în toată lumea civilizată, după cumsemnalează mulți publiciști şi scriitori. Însă pare cănicăieri nu are amploarea şi periculozitatea pe careîl are în societatea românească. Dacă până acumvorbeam despre dezvoltarea durabilă, acum suntemconfruntați cu deculturalizarea la fel de durabilă. Șiasta într-o epocă pe care ne-o imaginăm pusă subzodia creației, inovării, accesului nestingherit lainformație, a libertății depline de cunoaștere.

Nu este nevoie de discursuri pentru a atrageatenția asupra acestei situații grave. E suficientă sta-tistica. Finlanda, cu numai 5,5 milioane de locuitori,tipărește anual mai multe titluri, într-un tiraj totalmai mare decât țara noastră, cu 21 milioane delocuitori. Nu calculatorul (deci, mondializarea) e devină pentru această hecatombă a cărții în țara noas-tră. La noi, calculatorul este un turnesol al diviziuniisociale, al marginalizării şi absenței solidarității cul-turale: avem printre cele mai bune rețele de Internetdin lume, avem foarte mulți tineri conectați la tot cee nou pe planetă, dar 45% din populația țării nu adeschis niciodată un calculator, nici măcar acum, înera tabletei şi a telefoanelor inteligente.

Pe măsură ce studiul limbii şi literaturii româneşi, respectiv, al istoriei nu-i mai oferă copiluluiromân nicio certitudine cu privire la cine este el, caom, în lume, şi cine sunt cei în mijlocul cărora s-anăscut şi trăiește, consumul de cultură – de orice fel,nu numai română – scade la zero.

Ne reunim astăzi în jurul identității românești.Cine a citit măcar publicistica eminesciană știe că„De la Roma venim, din Dacia Traiană”. Cine a par-curs proiectele dramatice ale poetului nu are dubiicu privire la originea şi destinul nostru istoric. Estesuficient să citim marile creații poetice, de la Scri-soarea I la Odă în metru antic, de la Lucea - fărul la Rugăciunea unui dac, ca să identificăm fărădubiu pecetea spiritului european: o cultură capa bilăsă producă asemenea creatori este, indiscutabil, ocultură europeană. Cred că este momentul să

declanșăm împreună o bătălie culturală. O bătăliepentru valorile culturii noastre. O bătălie pentru celede patrimoniu, dar şi pentru cele contemporane, carecreează şi azi, în indiferența generală, spirit româ-nesc şi civilizație europeană, aici, la gurile Dunării.Nu un război, – Doamne ferește! – , ci o campaniesusținută şi inteligentă, prin care oameni şi instituțiisă colaboreze întru repoziționarea culturii însocietate. Aș fi bucuros să putem realiza, prin aceastăcampanie, măcar un armistițiu în războiul româno-român, care face ravagii, dacă nu putem ajunge la opace durabilă, prin reconciliere națională.

Am din nou ocazia să vă propun să relansămideea Strategiei Culturale Naționale, care să nu seaxeze pe proiecte goale şi pe cheltuirea ingenioasă abanilor publici, naționali şi europeni. Ci pe creareaunui consens în jurul promovării valorilor culturalenaționale, inclusiv prin măsuri legislative.

Această strategie, în noul context pseudo-culturalal derizoriului generalizat, trebuie să vizeze, în opi-nia mea, trei ținte: repoziționarea socială a creatoru-lui şi, respectiv, a cercetătorului științific; repo -ziționarea şi consolidarea instituțiilor culturale,inclusiv a cercetării științifice; conservarea şi valori-ficarea superioară a patrimoniului, material şi imate-rial. Cultura (capitol în care, insist, trebuie integratăşi cercetarea științifică) trebuie să beneficieze deproiecții bugetare multi-anuale şi de o asumare con-sensuală a creșterii finanțării. Este necesară recorela-rea ei cu învățământul şi, respectiv, cu turismul, pre-cum şi o colaborare mai puțin inhibată cu Biserica.

Nu am venit aici, sub cupola ilustră a AcademieiRomâne, leagănul unității culturale românești, săexpun programe politice. Acesta nu este un programpolitic şi, cu atât mai puțin, nu este un program per-sonal. Ne aflăm în anul 2017, cu un an înaintea Cen-tenarului Marii Uniri. Nu mai avem mult timp ladispoziție pentru a întâmpina cum se cuvine acestjubileu, într-un context în care bătălia pentru valorisă poată fi câștigată.

Indiferent cât vom performa în domeniile în caresuntem monitorizați, vom fi cunoscuți şi respectațiîn Europa numai în măsura în care vom fi capabili săcreăm, să protejăm şi să susținem valori. Numaiaducând pe scena culturii europene asemenea valori,vom putea să ne protejăm identitatea culturală.

Nu numai drepturile, ci şi identitatea uneinațiuni se afirmă prin creație, nu prin proclamații şibutaforie.

Vă mulțumesc!

16

Domnule Președinte al Academiei Române, Excelențele voastre, domnilor Președinți,Preafericite Părinte Patriarh,Excelențele voastre, domnilor arhiepiscop și

episcop,Alteța voastră regală,Domnule președinte al Secției de filologie și

literatură,Doamnă ministru,Domnilor academicieni,Distinsă asistență,

Sunt onorat, ca om al școlii și ministru alEducației, să reprezint acest segment important aldezvoltării sociale și intelectuale a românilor lasesiunea solemnă dedicată de către două instituțiiemblematice pentru spiritualitatea românească –Academia Română și Fundația Națională pentruȘtiință și Artă – Zilei Culturii Naționale, în chiarziua de naștere a unui reper al culturii naţionale,Mihai Eminescu.

Intelectual rasat, cu inserţii solide în universulenciclopedic al cunoaşterii – de altfel, în opinia luiCălinescu, un mit, „o instituţie naţională” –, poetulși-a exprimat diversitatea preocupărilor sale printr-ocultură vastă, cu ancore în mai toate domeniile ştiin-ţei şi artei. Valenţele unice ale operei sale literare şidimensiunea universală a creaţiei eminesciene suntprodusul firesc al orizontului său imens şi reflectă,prin complexitatea ideilor, profunzimea unei gândirigeniale.

Pe acest fond filosofic, analizele fine ale prezen-tului efectuate de Mihai Eminescu, în complexitateadomeniilor sale reprezentative – politică, economie,

educaţie, cultură – sunt studii vizionare, argumen -tate, viabile, în majoritate, expresii ale unei gândiriprospective.

Substratul polemic ce defineşte întreaga operăeminesciană derivă din respectul profund faţă defiinţa naţională, pe care, prin analizele făcute, odetaşează de nonvaloare şi eşec, proiectând-o, cubună ştiinţă, în afirmarea consecventă şi argumen -tată a valorilor naţionale în context universal. Înmanuscrisele sale, poetul afirmă că „Dacă o gene-raţie poate avea un merit, e acela de a fi un credin-cios agent al istoriei, de a purta sarcinile impuse cunecesitate de locul pe care îl ocupã în înlănţuireatimpurilor”.

Ziua culturii române – o sărbătoare a identităţii noastre naţionale*

Pavel NăstaseMinistrul Educației Naționale


Pavel Năstase

17

18

Excelențele voastre,Distins auditoriu,Fără a avea pretenția de a fi un specialist în Emi-

nescu, ca diriguitor al treburilor școlii românești, așspune câteva cuvinte despre contribuțiile și viziuneaacestui mare spirit la dezvoltarea învățământului. Îndomeniul școlii, Eminescu a făcut, în opera sa, osubtilă analiză a unei educaţii eficiente, pornind dela faptul că sentimentul apartenenţei la spaţiul arhe-tipal trebuie să fie un element esenţial în consolida-rea statutului individului în societate. Experienţa saşcolară, apoi peregrinările prin ţară, studiile de laCernăuți, Viena şi Berlin au contribuit definitoriu laconstruirea valorii afirmaţiilor sale. Faptul că, încariera sa, există o secvenţă în care îl găsim revizorşcolar la Iaşi, mărturiseşte preocuparea pentru unsistem de educaţie coerent şi eficient. Publicistica saare nu puține observaţii pertinente, pe care Eminescule face privind complexitatea problematicii educa-ţiei. Definiţia pe care i-o dă prezintă domeniul ca„o constantă deprindere la economie de puteri şila aplicarea lor pentru obiecte care merită să lecheltuim”, invocând raportul dintre memorie şijudecată în formarea deprinderilor şi capacităţilorde învăţare.

Citindu-l, descoperim un deziderat actual pentruşcoala românească, acela de a forma capacitatea ele-vilor de a înţelege ceea ce se învaţă. Iată, ne spunepoetul: „Nu vei da copilului să opereze decât culucruri pe care le-a înţeles pe deplin. La ştiinţele cese memorează, cartea-i tot, pedagogul nimic. La şti-inţele… care cer dezvoltarea judecăţii copilului,cartea trebuie alungată din şcoală ca un ce pericu-los, căci pedagogul e-aicea tot”.

Ca revizor şcolar, constată faptul că elevii tre -buie „…să cugete singuri şi să rezolve problemelede matematică, de geometrie, de fizică, de limbalatină sau greacă”, valorificându-şi potenţialul indi-

vidual şi interesul pentru cunoaştere, pe această calefiind determinaţi să înveţe prin efort propriu. Emi-nescu a militat şi pentru aplicarea în şcoli a princi-piului intuitivităţii care asigură un învăţământ decalitate, tocmai prin faptul că vizează înţelegerea.

Învăţarea şi preţuirea limbii române sunt îndato-riri ale şcolii în procesul de creştere şi formare alecopiilor.

Mihai Eminescu, întemeietor al limbii românemoderne, a consemnat în manuscrisele sale mariadevăruri despre limba română: „Nu suntem stăpâ-nii limbei, ci limba e stăpâna noastră”... şi oricevorbă românească „este însăşi floarea sufletuluietnic al românului...”, argumentând nevoia învăţă-rii, preţuirii şi apărării limbii române ca reale priori-tăţi, nu numai ale şcolii.

Domnule Președinte al Academiei Române, Excelențele voastre,Distinsă asistență,Iată că adevărurile spuse şi promovate în timpul

vieţii de Poetul Naţional şi pe care le regăsim înopera editată și în manuscrisele sale sunt deosebit deactuale şi impun o atitudine activă şi demnă din par-tea tuturor românilor. În fapt, complexitatea opereigeniale are ca fundament un orizont cognitiv larg şiconsolidat prin lectură, element care l-a conectat lasistemul valorilor universale. Din această perspec -tivă, opera lui Eminescu rămâne o creaţie emblema-tică, un reper cultural viabil şi o expresie a viziuniiasupra istoriei, prin analiza prezentului, conectat laarhetipul naţional şi universal.

Ziua Culturii Române este, prin urmare, o sărbă-toare a identităţii noastre naţionale şi o expresie aexistenţei universale a românismului, un prilej dereflecție și vie sârguință pentru toți slujitorii școliiromânești, într-un moment al deschiderilor necesareși al modernizărilor, atât de utile integrării europene!

19

Sărbătorim astăzi ziua lui Eminescu. De câţiva ani, la propunerea Academiei Române,

Parlamentul României a votat ca această zi să fie şiZiua Culturii Naţionale. O întâlnire rodnică, oalianţă simbolică pentru noi, românii şi pentru toţicei care consideră că, printre valorile lumii, culturaeste esenţială. Esenţială, pentru că ea exprimă valo-rile spiritului naţional şi modul lui de a fi în lume, dea primi şi de a exprima relaţiile cu alţii. Adică, iden-titatea lui. Iată de ce ne-am gândit ca anul acesta, deZiua Culturii Naţionale, să vorbim despre identita-tea românească. Nu-i o temă nouă, este o temă chiarfoarte veche. De când există documente despre noivedem că aceia care ne-au vizitat şi, desigur, aceia,dintre români, care au încercat să reconstituie istorianoastră pierdută, într-adevăr, în negurile istoriei,s-au întrebat ce este cu aceşti oameni care vorbesc olimbă ce nu seamănă cu limbile popoarelor din jur,de unde vin ei, ce obiceiuri au, cărui Dumnezeu seînchină, cum se înţeleg cu alţii şi, în genere, cerespectă ei?!

Cronicarii moldoveni, apoi misionarii catolici şiortodocşi care ne-au vizitat au lăsat însemnăriimportante despre noi. Multe dintre ele ne par astăzicorecte, obiective, menţionând faptul că acest popornecăjit, aşezat „în calea răutăţilor”, vorbeşte o limbăcare vine de la Râm şi că ei, înşişi, au conştiinţa căse trag de la Râm şi că sunt mândri de aceastămoştenire şi o apără.

Aflăm, de asemenea, că sunt în majoritatecreştini „schismatici”, adică ortodocşi, că sunt, îngenere, credincioşi şi îşi apără biserica, în fine, cămuncesc bine pământul şi că, în război, suntluptători curajoşi. Când vin alţii peste ei, se retrag înmunţi şi, după ce urgia trece, oamenii pământului(ţăranii) revin la locul lor şi o iau, încet şi pe tăcute,de la capăt. Şi-au păstrat limba romanizată (o limbă

de păstori şi de călugări) şi ea s-a îmbogăţit cuvremea şi a devenit capabilă să exprime nu numailucrurile din afară (le dehors), dar şi complicaţiile,neliniştile vieţii interioare (le dedans) şi formelesuperioare ale spiritului: abstracţiunile, conceptele,judecăţile asupra lui le dedans şi le dehors. Cine arerăbdare să citească Învăţăturile lui Neagoe Basarabcătre fiul său Teodosie (scrisă la începutul veaculuial XVI-lea în limba slavonă, limba bisericii şi a can-celariilor de atunci şi tradusă, peste un secol, înlimba română de către un călugăr din preajma luiUdrişte Năsturel) – această importantă operăreligioasă şi moralistică, scrisă cam în acelaşi timpîn care Machiavelli scria Principele său şi Rabelais

eminescu. Ziua culturii naționale*

Acad. Eugen Simion


Acad. Eugen Simion

20

se pregătea să scrie romanul Gargantua şiPantagruel – rămâne uimit de frumuseţea şi profun-zimea gândirii morale şi spirituale a acestuidomnitor şi de concepţia lui asupra „omuluidesăvârşit şi deplin”.

Învăţăturile lui reprezintă un manual de moralăpractică şi spirituală pentru omul răsăritean, aşezat,aici, cum au spus toţi, între Răsărit şi Apus, ca opunte între două mari spiritualităţi. Mircea Eliade adovedit ce rol a avut şi, mai ales, ce rol ar putea aveaaceastă punte spirituală în istoria care a fost şi isto-ria care ar putea fi, dacă... Dacă ce? Dacă istoriane-ar fi lăsat în pace şi ne-ar lăsa în pace de aiciînainte, încât să putem construi şi altfel decât – cumzice cineva – în fuga cailor.

Doamnelor şi Domnilor, Am putea şi, în mod sigur, ar trebui să discutăm

mult, cu cărţile (adică documentele!) pe masă,despre acest dacă al istoriei şi, mai ales, despre ceeace românii au putut construi în jurul lui dacă sauîmpotriva lui, în două milenii. Să discutăm, altfelzis, despre identitatea noastră, în termeniiadevărului, evitând nombrilismul (boala spiritelorvanitoase şi iraţionale) şi, totodată, evitând dece p -ţionismul (boala spiritelor care nu cred în ele şipractică o pedagogie a negativităţii, boala celor caretrăiesc doar în aşteptarea apocalipsului care, nu seştie de ce, întârzie să vină), maladii, după mine,detestabile, necreative, paralizante. Trebuie sărecunoaştem, cinstit, că noi, românii nu ştimtotdeauna să evităm aceste derapaje morale şi spiri-tuale. Fie că ne socotim buricul pământului, fie căne credem pe veci pierduţi, oameni de vorbe, inerţişi resemnaţi, convinşi că ceea ce fac alţii este tot-deauna mai bun decât ceea ce putem face noi, înfine, că suntem blestemaţi să fim şi să rămânem spi-rite adamice (să începem un lucru şi să nu-l ter -minăm niciodată), greu de guvernat, dacă nu ingu-vernabili în treburile noastre.

Doamnelor şi Domnilor,Dacă ne-am lua după ce ne spun oamenii noştri

politici la televizor, în fiecare seară, în Româniapostmodernă de azi nimic nu se leagă, totul sedezleagă şi se risipeşte, nimic durabil nu seconfigurează, totul se destramă sau se amână. Și, dinnefericire, când este vorba de politica noastră (celpuţin de aceea pe care am cunoscut-o în ultimeledecenii), cam aşa par a sta lucrurile. N-avem şoseledar avem, cu duiumul, proiecte de fezabilitate, nuavem catedrale, dar dacă începem să ridicăm Cate-drala Neamului, oamenii politici şi „elitiştii” de

serviciu se supără şi protestează (Ce ne trebuie nouăCatedrale, de Catedrale ne arde nouă?), nu avemmulte, ne trebuie multe, adevărat, dar noi nu neapucăm să le facem, noi avem treabă să le vorbim şisă ne certăm. Am trecut, recent, printr-o campanieelectorală... Ce-am remarcat eu, neamestecat înpolitică, dar atent la ce ni se spune, nouă, româniloralegători, şi ni se promite? Am remarcat că, mai nou,candidaţii noştri practică o retorică a injuriei, curâvnă şi multă demagogie. Grija lor cea mare a fostşi, probabil, va rămâne multă vreme de aici înainte,să-şi compromită şi să-şi extermine adversarii. Sepractică, zic, o retorică a injuriei, o pedagogie anegativităţii, atunci când este vorba de identitatearomânească. Am mai spus, aici, în Aula AcademieiRomâne, o spun şi azi, şi vă întreb: nu vă supărăfaptul că în fiecare seară, auziţi, când vine vorba deun lucru rău făcut sau de un proiect ratat: „Ce vreţi,suntem în România?!” sau „Ce vreţi, lucru româ -nesc”, ori: „Aşa, suntem noi, românii, oameni devorbe”?! Există, parcă, o voluptate în a repeta acestepropoziţii nenorocite, depresive, false în esenţă şiatât de insistente, încât îţi vine gândul că, dacă vreisă te salvezi, tu, individ, trebuie s-o iei din loc dinaceastă ţară.

Doamnelor şi Domnilor,N-am auzit, în discursul politic din timpul cam-

paniei electorale, cuvântul cultură. L-am auzit doar,aici, în Aula Academiei Române, atunci când i-aminvitat pe miniştrii Culturii şi Educaţiei. Păreau căînţeleg că naţia asta nu poate să progreseze fără oşcoală bună şi o cultură care să exprime spi -ritualitatea noastră şi deschiderea noastră spre lume,dorinţa noastră de a trăi cu faţa spre universalitate,cum zicea în anii ʼ80 din secolul al XIX-lea Maio-rescu sau, cum ziceam noi, azi, dorinţa, voinţa şidatoria noastră morală de a fi români europeni. Cumam fost, cred, prin cultura noastră, de când am pututsă fim, să ne exprimăm liber. Naţionali, cu faţa spreuniversalitate, ca să reproduc, din nou, pe Maio -rescu, „degetul [nostru] de lumină”...

Doamnelor şi Domnilor,Venind vorba de naţiune, cultură, naţionalist,

identitate, trebuie să ne întoarcem la Eminescu dela naşterea căruia se împlinesc, azi, 167 de ani.Cum ştiţi, Iorga şi, după el, G. Călinescu (criticullui cel mai performant), l-au numit „poetnaţional”, „expresia profundă a spiritualităţiinaţionale”. Aceste sintagme provoacă de câţivaani mari nemulţumiri, ca să nu zic o mânie istericăîn rândul unor comen tatori. Auzim, citim des:

21

Cum poet naţional? De ce poet naţional? etc. Auapărut cărţi care tratează această dilemă şi în elese manifestă cea mai mare indignare faţă de ideeacă Mihai Eminescu este socotit sau ar putea fisocotit poet naţional. Se pare că România ar stamai bine şi ar progresa mai repede, în fine, că ardeveni o ţară mai europeană, dacă am renunţa laformula „Eminescu, poet naţional”. M-am între-bat, citind şi ascultând asemenea comentarii,pline de exces şi de indignare, de unde vine atâtanemulţumire? Atât de mare şi exclusivă, încât numai avem timp să citim poemele lui Eminescu şisă pregătim alte ediţii, poate mai fidele, decâtacelea pe care le avem. În schimb, avem timpdoar să vituperăm poetul naţional şi să reclamămla DNA, atunci când reuşim să publicăm, în facsi-mile, manuscrisele lui, înfăptuind astfel vechiul şifrumosul proiect din anii ʼ70 al filosofului Noica?M-am întrebat, de unde vine zarva şi atâta vrajbăîn jurul „poetului naţional”?! Văzând argumen telecelor indignaţi până la ură în această ches tiune,am înţeles, întâi, ideea că Eminescu nu poate săfie socotit ca atare (adică poet naţional) dinpricina „naţionalismului” său, depistat în artico-lele sale politice sau în poeme ca Doina şi Scri-soarea III.

Ce putem răspunde? Doar atât: românii, citin-du-l pe Eminescu, şi-au dat seama, nesiliţi denimeni, că poemele lui îi exprimă în felul lor de-a fişi, cum zice un filosof existenţialist, îi exprimă înceea ce au ei mai profund şi mai bun în fiinţa lor.N-au făcut un referendum şi n-au votat – pentru cavoturile lor să fie mistificate – au citit doar şi auascultat pe alţii, mai pricepuţi, în privinţa luiEminescu, pe G. Călinescu, de pildă, care a scrisaproximativ 4500 de pagini despre cultura, filosofiapracticată şi, desigur, poezia lui Eminescu. Au cititşi îl citesc încă, având sentimentul că Eminescu îiexprimă pe ei, lectorii români şi frumuseţile limbiiromâne. O limbă pe care, tot el, a îmbogăţit-o, astructurat-o, a purificat-o şi a pregătit-o, astfel săexprime tristeţile, fantasmele, anxietăţile, bucuriileşi muzicalitatea spiritului său tânăr, bolnav de ceeace filosofii romantismului numeau, cu bună intuiţieşi îndreptăţire, „incompletitudine”.

Poetul naţional, Eminescu? De ce? Pentru căeste un mare poet, da, „fără pereche” şi exprimă„partea bună” a noastră, dar şi căderile, inerţiile,disperările noastre. Dacă n-ar fi poezia lui, n-am maivorbi astăzi de ele şi nici n-am mai simţi nevoia să-ibăgăm în seamă pe detractorii şi zelatorii ei de ser-viciu, detestabili de ambele părţi.


Ziua Culturii Naţionale reprezintă un bun prilejde retrospectivă, de cuantificare a bogăţiei şivitalităţii spiritualităţii româneşti, a delimitării ori-zonturilor suflului nostru creator. Pentru eficienti-zarea acestei sărbătoriri ar fi oportune estimări ani-mate de suflul autenticităţii, despovărate de vanităţiindiscrete, de efuziuni formale sau emfatice, cunuanţe grandilocvente, de natură să deformezerealităţile. Pe de altă parte, astfel de radiografieritrebuie să vizeze nu numai sintetizarea acumulărilortrecute şi prezente, neîndoios necesare, dar şi să pre-figureze traiectoriile proceselor viitoare, printr-oluciditate neconcesivă, în consonanţă cu potenţialulşi aspiraţiile autohtone, dar şi cu tendinţeleînnoitoare de pe plan mondial.

Dincolo de satisfacţiile peremptorii pentruîmplinirile în perimetrul diverselor paliere aleculturii naţionale, de stabilirea punctelor deconvergenţă şi de consens cu ariile majore decivilizaţie, vicisitudinile şi turbulenţa secolelorrevo lute au determinat stagnări, sterilitate şiobscurităţi în procesul evolutiv, cu convoiul deconsecinţe nefaste, pentru că stările de normalitatene-au ocolit adesea din vina potentaţilor vremurilor,dar – să recunoaştem obiectiv – şi a noastră.

În chip firesc s-a impus şi se impune să neînsuşim prototipurile culturale cele mai eclatante, săne drenăm judicios energiile încă necheltuite pentrua ne încadra în cadenţa accelerată şi imprevizibilă acursului devenirii umanităţii, să absorbim ceea ceconcordă cu structurile noastre tradiţionale.Totodată, autodefinirea comparativ cu lumea elevatăexterioară este esenţială pentru a evita izul deanticariat şi a stimula elanul creator.

Pe de altă parte, urmarea cameleonică a mo -delelor de pe alte meridiane, cu veche şiprestigioasă heraldică, ne-ar expune cufundării înmarasmul globalizării, ceea ce înseamnă deperso -nalizare, pierderea identităţii şi îngrădiri alespontaneităţii. În această ordine de idei, ar fi poateutil să rememorez percutantul verdict al istoriculuişi literatului spaniol Marcelino Menéndez y Pelayode la sfârşitul seco lului al XIX-lea, care declara:„Acolo unde nu se păstrează cu pietate moştenireatrecutului (...) nu vă aşteptaţi să apară o gândirenouă sau o idee călăuzitoare”. Desigur că nici

deziderate ale Academiei române.reflecții prilejuite de Ziua culturii naționale*Acad. Victor Spinei

Vicepreședinte al Academiei Române


Acad. Victor Spinei

22

anchilozarea în dogmele acreditate de tradiţie nupoate fi benefică, aceasta reclamând periodicimplanturi novatoare. De aceea, este firescimboldul de a tinde spre creaţiile de marcă germi-nate în Occident, dar şi în alte spaţii – adoptate însădoar eclectic şi selectiv –, fără a ne apropriaelucubraţiile teribiliste contaminate de snobism saude dorinţa de epatare. Ne putem debarasa fărăregrete de curentele ce propagă ostentativ şi exclu-sivist muzica dodecafonică, pictura abstractă, lite -ratura ermetică sau alte compartimente artistice şigăsim normal şi decent să repudiem persiflările laadresa preceptelor creştine, care au coagulat indi-vidualitatea Europei şi i-au facilitat direcţionareaspre tărâmul marilor împliniri.

Indiscutabil, nu toate valorile şi idealurile cul-turale sunt nealterabile şi eterne. Unele dintre ele,acreditate în trecut, şi-au pierdut relevanţa, altele aucăpătat o tentă desuetă sau strict ornamentală, fiindînveşmântate într-o recuzită greu descifrabilă, astfelse explică fireasca lor substituire cu altele noi, pemăsura evoluţiei trepidante şi ireversibile aumanităţii. În anii din urmă, la fiecare restructurarea demnităţilor înalte, inclusiv a celor guvernamen-tale, auzim obsesiv retorica demagogică a necesităţiiimperioase de a întreprinde reforme şi de a promovacu ostentaţie noul, al cărui contur rămâne adeseanelimpezit. Desigur că în numeroase împrejurăriasemenea primeniri sunt de o oportunitate indu -bitabilă, dar în niciun caz nu se vor acomoda cu ogeneralizare procedurală. Înainte de a recurge lainovaţii, la schimbări de dragul schimbărilor, seimpune desăvârşirea şi consolidarea cu chibzuinţă aceea ce s-a demarat mai demult, pentru a conservaceea ce este pozitiv şi a dobândit validare în mediiculturale prestigioase.

În cadrul toposului „cultură” s-au distins maimulte sensuri, fără a exista un consensus omnium îndetalierea accepţiunilor. În ceea ce ne priveşte, nevom lua permisiunea să optăm pentru o structurarece îşi găseşte numeroşi prozeliţi, admiţând odiferenţiere între cultura generală şi cea subsumatănivelului elitelor, chiar dacă nu este posibilăconfigu rarea unei cezuri tranşante între cele douănoţiuni. Pentru proliferarea elementelor circum-scrise conceptului de cultură generală respon -sabilităţile revin familiei, şcolii şi mijloacelormass-media, în vreme ce pentru cultura eliteloratribuţiile sunt asumate de învăţământul superior şiinstitutele de cercetare din reţeaua academică sauafiliată altor organisme ale statului. Departe de noiintenţia ca prin dihotomia semantică adoptată să

sugerăm o diminuare a importanţei sferei culturiigenerale, care vizează prioritar procesul educaţionalal tinerei generaţii. Fără un travaliu responsabil şicoerent pentru propăşirea acestui domeniu nu se vorprofila şansele pentru formarea cadrelor capabile săacceadă spre standarde de înaltă ţinută.

Academia Română nu numai că nu desconsiderăaspectele legate de educaţie, dar s-a implicat efectivîn problemele ce ţin de învăţământul primar şimediu, pledând cu fermitate împotriva tentativelorde a se diminua drastic disciplinele umaniste dinprogramele şcolare, blamând scăderea niveluluiinstrucţiei publice şi atitudinile letargice aleoficialităţilor în raport cu extinderea alarmantă şireprehensibilă a flagelului analfabetismului etc.

Totuşi, competenţele şi disponibilităţile foruluiacademic converg în primul rând către palierulformării elitelor şi crearea premiselor pentrumateria lizarea valenţelor acestora în folosulsocietăţii. Misiunea aceasta se dovedeşte a fi extremde dificilă, între altele pentru faptul că precarităţilemateriale interne nu permit asigurarea unor condiţiiadecvate de muncă şi de viaţă elementelor dotate curesurse intelectuale de excepţie, astfel că adeseaacestea emigrează spre orizonturi mai prospere şi cumai multă determinare în a le folosi potenţialul, fărăca instituţiile abilitate ale statului să întreprindămăsuri eficiente pentru stoparea acestui fenomen deo gravitate deosebită.

Dobândirea respectabilităţii în străinătate – pecare românii pun un preţ excesiv, fiind neîncrezătoriîn verdictele compatrioţilor, catalogate drept subiec-tive – nu se poate concretiza decât prin mijlocireaelitelor din toate sferele de activitate. Este de aceeaimperios necesar să ne concentrăm pentru formareaelementelor polivalente şi să le facilităm un cadruadecvat pentru exteriorizarea competenţelor creative.Pentru a te impune şi a fi omologat între valorilemondiale este oricui extrem de anevoios, căci ofertaintelectuală este mult mai bogată decât posibilitateade absorbţie, dar a cunoaşte consacrarea din posturade cărturar şi literat din România este infinit maigreu decât resortisanţilor din ţările cu mari tradiţiisavante, raţiunile fiind intuibile pentru oricine.

Cu toate dificultăţile şi inconvenientele, condu -cerea Academiei Române nu îşi abjură calitatea decel mai important for cultural şi ştiinţific din ţară şidepune eforturi persuasive ca, împreună cu reţeauade institute de cercetare din subordine şi cu alteorganisme naţionale, să susţină performanţele deînalt nivel din toate disciplinele relevante. 23

Nu doresc să mă refer în acest cadru, nedis-punând de timpul necesar, decât la câteva proiectecare au intrat doar de curând în planul de activitateal instituţiei noastre, fiind nominalizate şi în volu -mele consacrate „Strategiei de dezvoltare aRomâniei în următorii 20 de ani”, elaborate încursul anului trecut de prestigioşi membri aiAcademiei şi de colaboratorii acestora, sub coor -donarea preşedintelui aşezământului, Ionel-ValentinVlad, şi având tangențe nemijlocite cu te maticaZilei Culturii Naţionale, privitoare la identitatearomânească, dar şi cu proiectele preconizate pentruapropiata sărbătorire a Centenarului Marii Uniri, pecare dorim să-l marcăm prin reuşite concrete, cuperenitate pentru cultura şi ştiinţa românească.

În planul de perspectivă elaborat de AcademiaRomână s-a preconizat înfiinţarea unor institute decercetare ştiinţifică în afara hotarelor ţării, dupămodelul reiterat în numeroase ţări ale lumii, precumşi de institutele noastre de la Roma şi Veneţia.Aceste institute ar avea menirea de a stimula colec-tarea de date inedite despre cultura, arta şi istoriaromânească şi universală păstrate în arhive,biblioteci şi muzee, de a mediatiza în străinătatevalenţele noastre culturale, dar şi de a formaspecialişti de calitate în centre renumite, prin con-tacte strânse cu somităţi ale lumii savante de pe altemeridiane. Astfel de institute/academii/şcoli au fostîntemeiate încă de aproape două secole în urmă, maicu seamă în spaţiul mediteranean şi oriental, de sta-tele occidentale dezvoltate, exemplul lor fiindpreluat şi de ţările din vecinătatea imediată aRomâniei. Fără acumulări consistente de date noi,domenii precum istoria, istoria artei, literatura,muzica, pictura, etnologia, dar şi ştiinţele tehniceetc. nu vor putea progresa corespunzător înconsonanţă cu dinamica ştiinţifică și culturală de peplan mondial.

Într-o primă etapă, Academia Română vizeazădeschiderea unor astfel de institute de cercetare înoraşe cu mare prestigiu cultural, precum Freiburg,Berlin, Viena, Paris, Madrid şi Istanbul, unde sepăstrează fonduri documentare de cea mai mareînsemnătate pentru istoria şi cultura noastră. În toateaceste oraşe există aşezăminte ce aparţin sau sunt pecale de a fi dobândite de statul român, în care, într-oetapă incipientă, ar putea fi disponibilizate anualspaţii pentru bursierii din România şi eventual dinRepublica Moldova.

Academia Română şi-ar lua obligaţia de aselecta şi îndruma riguros activitatea respectivilor

bursieri, ca şi de a dota cu munificenţă biblioteciledin centrele menţionate cu literatură ştiinţifică.Totodată, Academia este în măsură să aloce spaţii decazare pentru cercetătorii noştri la Viena, în clădirice aparţin Fundaţiei Elias, precum şi la Freiburg,unde Institutul Român de Cercetări din localitate aacceptat recent, în urma diligenţelor întreprinse,să-şi desfăşoare activitatea ştiinţifică sub egidaAcademiei.

Conştientizând că în multe domenii ale culturiişi ştiinţei naţionale lipsesc sintezele susceptibile dea oglindi succint şi coerent traseul lor evolutiv –implicând marcarea celor mai însemnate împliniri şiaportul punctual al reprezentanţilor de seamă aidomeniilor respective etc. –, considerăm util ca Aca-demia Română să-şi asume întocmirea unor astfelde lucrări complexe, care să fie editate atât în limbaromână, cât şi în engleză, eventual şi în alte limbi decirculaţie internaţională.

Dacă astfel de lucrări concepute în limbaromână pentru anumite compartimente sunt măcarîn parte accesibile cercurilor intelectuale autohtone,cititorului din străinătate nu i s-au oferit decât rar şialeatoriu asemenea sinteze, traduceri ale lor fiind denecesitate stringentă. Este frustrant – dar din păcatereal – faptul că realizările din sfera culturii şi ştiinţeinaţionale sunt în general puţin cunoscute cercurilorsavante şi marelui public de dincolo de hotare,inclusiv în cazul disciplinelor în care s-au înregistratperformanţe notabile. Examinarea standurilor decărţi uzuale din marile biblioteci ale lumii, oferteleprincipalelor librării, ca şi parcurgerea paginilorenciclopediilor şi tratatelor, puse în circulaţie decase editoriale de prim rang de pe diferite meridiane,conduc la constatarea dezolantă a precarităţii în caresunt reflectate diversele paliere ale civilizaţieiromâneşti. Ar fi iluzoriu să credem că neajunsurilepe care le-am menţionat lapidar s-ar remedia în modprofund şi operativ, dar considerăm totuşi că anu-mite demersuri temeinice şi tenace ar fi în măsură săaibă cu timpul un impact pozitiv, mai ales dacă volu -melor preconizate li se vor asigura o difuzarecorespunzătoare.

Pornind de la realităţile evocate mai sus, con-ducerea Academiei Române preconizează ca subcoordonarea tuturor secţiilor sale să se elaboreze înjur de 25 de sinteze pentru principalele branşe aleculturii şi ştiinţei naţionale, însumând circa 300–400de pagini pentru fiecare tom, ce ar putea fi integrateîntr-o serie purtând numele de Civilizaţia româ -nească/Romanian Civilization. În cadrul acestei24

colecţii de anvergură şi-ar afla locul volume mono-grafice aferente agriculturii, artei teatrale şi cine-matografice, artei vizuale, biologiei, bisericii,chimiei, demografiei, dreptului, economiei, etno -logiei, filosofiei, fizicii, geografiei, istoriei,isto riografiei, învăţământului, limbii, literaturii,matematicii, medicinei, monedei, muzicii, sistemu-lui bancar, sociologiei, ştiinţelor geonomice,tehnicii. Consemnăm cu vădită satisfacţie faptul căcei mai mulţi preşedinţi ai celor 14 secţii ale Acade-miei s-au angajat deja în activităţile preliminareredactării lucrărilor respective, stabilind structurarealor tematică şi configurarea colectivelor de autori,astfel că se conturează premise ca o mare parte asintezelor să vadă lumina tiparului cu prilejuljubileului Centenarului Marii Uniri.

În chip firesc, aspectele privind teritoriulBasarabiei vor trebui inserate organic în structuralucrărilor, la fel ca şi unele secvenţe aferenteromânilor dispersaţi în ţinuturile din afara graniţelorţării. Pe de altă parte, ar fi imperios necesar ca datelespecifice spaţiului românesc să fie raportate perma-nent ansamblului evolutiv de pe plan mondial, datfiind că realităţile carpato-dunărene nu au purtatniciodată amprenta unei derulări autarhice. Deasemenea, va trebui reliefat impactul realizărilorproeminente ale elitelor intelectuale româneşti înstrăinătate şi forţa lor de reverberaţie. O astfel demanieră de abordare – în spiritul unei deplinecorectitudini şi în niciun caz ostentative – ar fi denatură să capteze în mai mare măsură interesulcititorului străin faţă de profilul cultural şi ştiinţifical românităţii.

Membrii Academiei Române şi-au propus să fiemai receptivi în privinţa valorilor culturale şiştiinţifice produse de comunităţile româneşti disi -

pate dincolo de fruntariile actuale ale ţării, cuprecădere în Republica Moldova, unde, după colap-sul Uniunii Sovietice şi proclamarea independenţeide stat, s-au înregistrat contribuţii notabile în toatedomeniile de activitate, cu toate precarităţile traiuluicotidian, ale derapajelor economice şi ale fluc -tuaţiilor maladive de pe eşichierul politico-adminis-trativ. Astfel, în ultimii ani, a sporit numărullucrărilor specialiştilor de peste Prut care au fostaureolate cu premiile Academiei Române, totodatăcontinuând şirul cooptării savanţilor de mare presti-giu de la Chişinău între membrii de onoare aiforului nostru academic. În acelaşi timp, are loco benefică amplificare a colaborării pe multipleplanuri dintre cercetătorii de o parte şi de alta aPrutului, constând din organizarea de manifestăriştiinţifice, editări de publicaţii, cooperări laproiecte etc.

Constatând că, în pofida relevanţei lor indubita-bile, multe dintre creaţiile artistice şi ştiinţifice aleconfraţilor basarabeni sunt relativ puţin cunoscute înRomânia, din cauza carenţelor de distribuire, dar şia unor meschine atitudini antinaţionale, am conside-rat oportun să instituim o nouă serie de publicaţii,purtând numele generic de Basarabica; acestea săreunească contribuţii reprezentative pentru discipli-nele umaniste şi ştiinţifice. Această nouă colecţie,din care a apărut de curând un prim volum, urmeazăsă fie tipărită prin colaborarea dintre Editura Acade-miei Române şi Editura Istros a Muzeului Brăilei„Carol I”.

Identitatea şi individualitatea naţională nu pot fiabordate în mod responsabil în toată plenitudinea şicomplexitatea lor decât printr-o asociere im -prescriptibilă a entităţilor româneşti de pe am belemaluri ale Prutului, cu obârşie, tradiţii şi idealuricomune.

25

Istoria popoarelor lumii este complexădepinzând de contextul istoric, de poziţiageografică, dar şi de trăsăturile caracteristice alefiecăruia. Românii nu fac excepţie de la o ordinefirească a lucrurilor, cu însuşirile și, natural, cudefectele lor.

Pe puternicile rădăcini geto-dace s-a adăugatcivilizaţia romană și, din această simbioză, s-a for-mat un nou popor după un proces istoric trecut prinetape succesive, celor două popoare formatoareadău gându-li-se şi alte componente, rezultate dinmigraţia popoarelor.

Teritoriul înaintaşilor și al românilor a beneficiatde o aşezare privilegiată, bogată, oferind resurseîmbelşugate, dar, totodată, situat la o încrucişare dedrumuri şi civilizaţii, sau – după spusa cronicarului –„în calea răutăţilor”, a fost supus invaziilor popoare-lor migratoare. Acestea din urmă au contribuit prinadaosuri etnice, dar o trăsătură de bază fun -damentală a fost puterea civilizatoare a noului poporformat în spaţiul dacic sub influenţa Romei, noiiveniţi fiind asimilaţi şi integraţi succesiv în ceea cereprezintă de două milenii romanitatea orientală.

În această parte a Europei a fiinţat în consecinţăun popor romanic, izolat între etnii diferite, înzestratînsă cu o putere de rezistenţă remarcabilă. Deşi şi-audus existenţa departe de masa romanică din apusulcontinentului, românii au demonstrat însuşiri propriicare i-au ajutat să străbată veacurile, păstrându-şidrept caracteristică dominantă romanitatea. Ei suntsingurii romanici care au preluat în denumirea loramintirea unuia dintre temeiurile fundamentale alefiinţării lor și au străbătut mileniile, conservând caun tezaur nepreţuit pecetea sacră a Romei.

Teritoriul lor a fost încălcat în repetate rânduri,bogăţia sa atrăgând. Singularitatea lor i-a apărat însăde ceilalţi şi i-a ajutat să-şi continue existenţaistorică. Aşezarea în ţinuturi bogate le-a favorizatdezvoltarea, dar în acelaşi timp a reprezentat şi opiedică în calea constituirii lor într-o singură entitatestatală. Au format însă numeroase „ţări româneşti”strânse, la un moment dat, în trei mari unităţi statale –Ţara Românească, Moldova şi Transilvania.

Despărţirea lor a fost însă relativă. Dincolo degraniţe au fost cu toţii însufleţiţi de ospiritualitate comună, într-un mod cu mult maievident decât ce s-a întâmplat cu celelalte po -poare romanice, ceea ce li s-a impus de situaţialor de entitate etnică singulară într-o mare de alteetnii. Aşezarea lor şi raporturile de forţă nu le-auîngăduit să se strângă la un loc – decât efemer în1600 – dar în fapt unitatea lor spirituală nu s-aîntrerupt vreodată, impusă de altfel de situaţia lor„insulară” etnică. I-a unit o limbă lipsită de dia-lecte în spaţiul dacic, un ansamblu de obiceiuri,cu varietăţile lor, o cultură şi mai ales un fel spe-cific de a fi, care i-a singularizat în zonă. Darconştiinţa unei unicităţi – reflectată în denumireape care și-au dat-o – şi tendinţa spre unitate aufost și ele necontenit prezente. În perioadamodernă, această conştiinţă a unităţii, de altfelnecontenită, a devenit conştiinţă naţionalămodernă și ea avea să fie călăuza spre acțiuneadificilă şi complexă de unificare, având în vedere

Un popor dezunit..., dar unitar

Acad. Dan Berindei

Președintele Secției de științe istorice și arheologie

Acad. Dan Berindei

26

în primul rând un context internaţional, departede a fi prielnic.

Drumul spre desăvârşirea unităţii moderne aavut drept călăuză cultura. Cronicarii, elitele inte-lectuale ale epocii lor, au contribuit prin scrierilelor la menţinerea conştiinţei unităţii de neam și deorigine, iar corifeii Şcolii Ardelene au îndeplinitrolul de trezitori ai românilor de pe tot întinsuldacic, declanşând un proces istoric complex, darireversibil, care avea să ducă la formarea statuluidesăvârşit la 1 Decembrie 1918.

Din Romaniile începuturilor avea să se ajungă,după succesive etape, şi printr-o însemnată jertfăde sânge, la România Mare. O năzuinţă care păreaaproape de neîmplinit a devenit o realitate, care

urmează să serbeze, anul viitor, un veac de existențăistorică. A fost o reali zare temeinică, întemeiată pedăruire şi jertfă, sub îndrumarea unor conducătoriiubitori de țară. Statul unitar a fost construit cu grijăpe o bază instituţională prin care s-a urmărit asigu-rarea unicităţii, a construcţiei frățești, echilibrate, re -flectând realitatea unitară a României Mari.

Astăzi, ca şi ieri, îi revine culturii acestei ţări săcontribuie la întreţinerea şi menţinerea pe plan spiri-tual, mai ales în rândul generaţiilor tinere, a înalte-lor principii de dragoste de patrie, până când vor fiatinse condiţiile de deplină egalitate de dezvoltarecu statele cu care suntem asociaţi în acest uriaş mersîn necunoscut al planetei noastre.


27

Unirea politică a românilor, înfăptuită relativtârziu, a fost precedată de o unire culturală șiintelectuală, prezentă – cum a spus poetul – „încuget și simțiri”, iar această unire spirituală timpuries-a datorat vechii identități etnice făurite încă dinEvul Mediu în mințile românilor, ale unora dintreromâni. Acest fapt este o simplă constatare și nu areîn el nimic spectacular, dar unii contemporanicontinuă cu obstinație să nu-l accepte. Un motiv alacestei respingeri se bazează pe o prejudecatărăspândită: dacă statul român unitar este relativtânăr, acesta născându-se abia între 1859–1918,atunci și identitatea etnică/ națională trebuie să fiede dată recentă. Or, identitatea se afirmă indepen-dent de statul național unitar și cu mult înainte, chiarde la finalul etnogenezei, de când străinii îi remarcăpe români că există și de când românii se numesc pesine români.

Identitatea românilor se manifestă prin limbă,origine, credință, tradiții, obiceiuri și alte forme șiformule de viață specifice. Identitatea româneascăsau felul de fi român a rămas timp îndelungat înforme pasive și latente. Cu alte cuvinte, ea a fostremarcată sau constatată deopotrivă de unii româniși de unii străini, dar nu a fost urmată de acțiuni înnumele său, nu a condus neapărat la fapte. Atuncicând conștiința acestei identități, adică acea convin-gere de a fi român ajunge la maturitate, ea dă naștereunor atitudini, unor evenimente, unor întâmplări.Cele mai spectaculoase astfel de acțiuni se referă lasolidaritățile românilor, adică la felul românilor de fiși de a se simți împreună, prin uniri parțiale sau, laun moment dat, chiar generale. Acest gen demanifestări ale identității românilor se întâlnesc încădin secolele medievale timpurii, dar ajung la matu-ritate abia la finele Evului Mediu românesc, în seco-lul al XVI-lea.

În luna septembrie a anului 1547, o comisieregală habsburgică făcea o cercetare asupra cămăriide sare din Maramureș și elabora în final un docu-ment în latinește, în care apărea următoarea consta-tare: „De fapt, fiindcă cea mai mare parte dintrelocuitorii comitatului Maramureș sunt români, șideoarece se potrivesc cu moldovenii la limbă, lareligie și la obiceiuri, există pericolul să se întâmpleca acest comitat, încetul cu încetul, intrând pe furișîn Moldova, să se înstrăineze cu timpul, cu vreo oca-zie, de regat [Ungaria habsburgică]. Așadar, deoa-rece nu vor fi puține astfel de ocazii, este în interesulmajestății regești ca, la o nouă cercetare șidiscutare, să se îngrijească să fie trimiși și chemațioameni credincioși și zeloși”.

identitate etnică și unitate politică

românească în secolul al XVi-lea*Acad. Ioan-Aurel Pop


Acad. Ioan-Aurel Pop

28

Cu alte cuvinte, înalte oficialități aflate în slujbaHabsburgilor au convingerea – după o detaliată șiserioasă cercetare – că Maramureșul s-ar putea unicu Moldova, fiindcă locuitorii celor două ținuturisunt cu toții români și se potrivesc ca limbă, religieși obiceiuri. În acest fragment nu mai este vorbadoar de observația unui străin privind identitatearomânilor din interiorul arcului Carpaților cu cei dinafara acestui perimetru, ci chiar de posibilitatea uni-rii Maramureșului cu Moldova, pe baza unității delimbă, confesiune și tradiții. Iar acest fapt s-ar fiputut întâmpla pe la jumătatea secolului al XVI-lea.

Sunt zeci de mărturii din secolul al XVI-lea dincare reiese că străinii știau de identitatea românilor,de latinitatea lor. Mai mult, unii dintre acești martoristrăini spun că au aflat despre originea romană aromânilor de la românii înșiși, care se chemau pe sineromani, mândrindu-se cu acest fapt. Astfel, solul-diplomat tranquillo Andronico (1490–1571) –susținătorul aventurierului venețian Aloisiogritti – spune despre români că „și acum se

numesc pe sine romani” (…Et nunc se Romano-

svocant)1. Firește, ei se numeau români, dar pentruitalian aceasta suna ca romani.

Un alt italian, secretar al lui Aloisio Gritti,anume padovanul Francesco della Valle (mort după1545), după ce a stat de vorbă cu românii, spune căaceștia „se cheamă în limba lor romani, pentru căzic a fi venit din vechime de la Roma” (si diman-dano in lingua loro Romei, perche dicono esservenuti anticamente da Roma); padovanul spuneacelași lucru și despre limbă, pe care românii nu onumesc valahă (valacca), ci romană (Sai tu Ro -mano?)2, ea semănând cu italiana. De altfel, Fran-cesco della Valle vorbește și despre conștiințaromanității românilor, constatată direct, pe când eragăzduit la Mănăstirea Dealu, ai cărei călugări le-aupovestit italienilor „toată istoria așezării locuitori-lor din această țară” și cum „împăratul Traian,învingând și cucerind această țară, a împărțit-oîntre soldații săi și a prefăcut-o în colonie romană,încât aceștia, trăgându-se, după cum se spune, dinvechi «coloniști», păstrează numele de romani”3. Șimai elocvent este transilvăneanul Johannes Lebel(circa 1490–1566), părintele istoriografiei săsești,care spune că numele de Valachus este dat de străiniromânilor, că aceștia sunt de fapt „italieni romani”(Romanenses Italiani), că sunt numiți în chip popu-lar ca atare (Romuini), că limba lor este romană, căei înșiși au păstrat numele de roman, care li se cuvi-ne (Solo Romanos nomine, sine re, representantes)4.Un alt umanist, tran silvănean prin adopție, dalmatul

(croatul maghiarizat) Anton Verancsics sau Verantio(1504–1573), episcop de Alba Iulia (devenit apoicardinal și vicerege al Ungariei habsburgice, suburmașul lui Ferdinand I), spune și el că „valahii senumesc pe sine romani” (Valacchi, qui se Romanosnominant) și exemplifică: „Întrebând ei pe cinevadacă știe valaha: oare știi, spun, romana? și «cândîntreabă» dacă este valah îl întreabă: dacă esteroman?” (Interrogantes quempiam an sciret Vala -cchice: scisne, inquunt, Romane? et an Valachuses-set: num Romanus sit? quaerunt)5. În același modscriu polonezul Stanislav Orzechowski, comentândevenimentele anului 1552 (el spune că românii suntnăscuți din italici romani, că în limba lor se cheamăRomini, din Romanis, iar în polonă Wloszy, ceea ceînseamnă Italici)6; francezul Pierre Lescalopier,care a străbătut Transilvania în august 1574 (spunecă românii se consideră adevărați succesori airomanilor și că își numesc graiul lor romanechte,adică romain = roman)7. La fel, autorul anonim aldescrierii Moldovei din 1587, venit cu rol misionar,constată că acești oameni, „amici ai numeluiRomano”, au părerea că descind din Romani și secheamă între ei Romani8. Alte două mărturii, de dataaceasta interne (ca și a sasului Lebel), sunt semnifi-cative. Una aparține umanistului sas maghiarizatGaspar Helth (Heltai, mort în jurul anului 1579).Acesta spune că, în Transilvania, din romani aurămas valahii (az Oláhok), care se numesc pe sineromani (Románusok)9. Cea de-a doua, chiar dinambianța princiară transilvană, vine de la WolfgangKowachoczy, cancelarul umanist al lui ȘtefanBáthory (pomenitul prinț al Transilvaniei și rege alPoloniei), care susține într-o lucrare (sub formă dedialog) tipărită la Cluj, în 1584, prin gura lui Philo-dacus (=iubitorul de daci), personaj fictiv, că roma-nii au locuit în Transilvania cândva și că „valahiinoștri, care chiar și acum se dau în mod obișnuitdrept romani” (Valachi nostri, qui se nuncetiamvulgo Romanos venditant), ar fi rămășițele lor(eorumreliquiae), ale romanilor10.Un contemporanși un omolog al lui Kowachoczy, din ambianțapolonă de data aceasta, cancelarul Ioan Zamoyski(1542–1605), se adresa, la 27 august 1595, boierilormoldoveni, cu ocazia instalării lui Petru Movilă cadomn la Iași, numindu-i – după obiceiul polon – pemoldoveni valahi, iar pe munteni de-a dreptulromâni (firește, în formă latină, adică Romani): …Et non fictum quendam stirpis palatinorum Vala-chiae… necaliquem Romanorum, sedgentis Vala-chiae nobilem, virum probum, qui est sanguis desanguine, illustrem et magnificum d. Heremiam 29

Mozilam, vobis praeficeremus; cu alte cuvinte,Ieremia Movilă era un domn autentic „valah”, dindinastia locală și nu unul precum fuseseră alții,străini (Iancu Sasul și Ștefan Răzvan) sau „romani”(munteanul Petru Șchiopul)11. Deși procedează –din motive politice – la o separație artificială întremunteni și moldoveni, cancelarul polon îi numeșteaici pe locuitorii Țării Românești după numele lorintern, acela de români (Romani). Ceva mai târziudecât Kowachoczy și Zamoyski, dar tot la finelesecolului al XVI-lea, un tânăr maghiar întors de lastudii (făcute la Heidelberg și Padova, chiar cu aju-torul pomenitului cancelar Kowachoczy), avea săajungă, după câteva tribulații amare, custode alCapitlului din Alba Iulia, arhivist la curtea princiarăși chiar cronicar oficial al curții transilvane. Estevorba despre Ștefan Szamos közy (1570–1612) – pelatinește Zamosius – care publica în 1593, la Padova,o carte (Analecta lapidum vetustorum et nonnulla-rum in Dacia antiquitatum) cu referiri și la latinita-tea românilor, a limbii lor și la faptul că româniiînșiși denumesc pe sine romani: Neceosquisquamcolonas Romanas unquam fuisse cens eretnisi lin-gua originem proderet, quaelicet tot seculorum spa-cio in catalectum quendam degeneraverit, nonobscure tamen Latinissermo in ea agnoscipotest.Quin etiam sese adhuc Romanos appellant…12.Toate aceste texte – interne, din ambianța principilortransilvani sau externe, provenite de la umaniștiistrăini – arată faptul că se știa și se scria în cercurilargi, elitare și oficiale, în a doua jumătate a secolu-lui al XVI-lea mai ales, că „valahii” se numesc pelimba lor „români”, ceea ce nu se putea reda înlimba latină decât sub forma Romanus (și derivatedin ea). Și mai tulburător este faptul că străinii aflautoate acestea de la unii dintre români, care se mân-dreau cu numele și cu originea lor.

Din surse catolice tot din secolul al XVI-lea,aflăm că unii dintre domnii Moldovei și ȚăriiRomânești își stimulau oștenii la luptă amintindu-lede gloria de odinioară a strămoșilor lor romani13.

Asemenea idei – comune aproape tuturor popoa-relor Europei din acea vreme – nu puteau să nu dearoade, să nu predispună la acțiune, să nu conducă laanumite înfăptuiri, mai trainice ori mai labile. ÎnFranța finalului de secol al XVI-lea, regele Henric alIV-lea de Bourbon considera că toate provinciile încare se vorbea franțuzește trebuiau să fie ale sale, aleFranței, iar în Italia, Niccolo Machiavelli, în faimo-sul tratat politic Principele, făcea o pledoariecredibilă pentru unitatea Italiei, pe baza istorieicomune, a originii comune, a aspirațiilor similare. În

Țările Române, după secole întregi de acumulări,prima acțiune de unitate panromânească s-a petrecutsub Mihai Viteazul (1593–1601). Principele românnu a unit cele trei țări ca să creeze România, ci ca sădispună de un puternic front centralizat antiotoman,dar a făcut-o cu românii și nu cu polonezii ori cubalcanicii, generând în epocă interpretări și atitudinietnice. Identitatea românească s-a manifestat celmai evident la intrarea domnului român înTransilvania și în vremea domniei sale transilvane,dintr-un motiv simplu. Identitatea națională seformează mai repede în confruntare cu celălalt, custrăinul, adică prin alteritate. Iar în Transilvania,alteritatea a fost la ordinea zilei mereu.

De exemplu, pomenitul cronicar umanist Sza-mosközy István sau Zamosius – care-i lăudaodinioară pe români pentru romanitatea lor și-lproslăvea pe Mihai, luptătorul antiotoman – nupoate înțelege și nici accepta domnia în Transilvaniaa unui principe român. Motivul este clar și esteexpus de autor în mod direct: ungurii nu pot răbdaun principe de aceeași etnie cu disprețuiții valahiardeleni, cu iobagii, cu truditorii, cu locuitorii demâna a doua. O spune clar și un alt cronicar con-temporan, Mikó Ferenc: un comandant maghiar(Székely Mozes), tratând cu căpitanii oștilormaghiare din Țara Bârsei, „i-a îndemnat pe aceia,ca unguri, să fie doritori de bine față de patria șinațiunea lor și să nu rabde astfel de tiran <MihaiViteazul>, să nu rabde ca valahi ticăloși să fiestăpâni asupra acestei națiuni nobile”.

După octombrie 1599, Mihai este numit deZamosius numai „Valahul” și „Tiranul”, iar populațiaromânească în întregul său este apreciată ca „leneșă”,„murdară” și înclinată spre „tâlhării” și „prădăciuni”.Același cronicar observă alăturarea românilor transil-vani la politica lui Mihai Viteazul și răscoala țăranilorromâni contra nobililor odată cu intrarea oștilor„Valahului” în zona intracarpatică. El pune toateacestea pe seama solidarității de tip etnic: „În tr-a -devăr, la vestea luptei nefericite <de la Șelimbăr, din28 octombrie 1599>, care s-a răspândit foarte rapidîn întreaga țară, națiunea românilor, care locuiește înfiecare din satele și cătunele Transilvaniei, com-plotând peste tot, s-a unit cu poporul venit <din ȚaraRomânească> și, atât împreună cât și separat, auprădat în lungul și în latul țării. Căci încurajați deîncrederea că aveau un domn din neamul lor [...], auocupat drumurile și au ucis pretutindeni [...]. Acum,fiind încurajată nebunia lor de principele român șisporindu-le îndrăzneala din pricina războiului [...],cu atât mai multă cruzime au atacat cu acest prilej,30

cu cât anterior, când țara era liniștită, dovediți prindecizii judecătorești cu vreo faptă rea, erau pedepsițicu cele mai grele pedepse. Peste tot, spânzurătoarele,butucii, securile, cârligele, funiile și toate locurile deosândă erau pline mai mult de români”. Opiniiasemănătoare au exprimat și cronicarii SomogyiAmbrus (Ambrosius Simigianus) și Georg Krauss,cronicarul anonim de la Prejmer și alții. Somogyisubliniază că s-au răsculat românii, care-i prindeauși-i jefuiau pe unguri, iar Krauss vorbește despre„românii murdari, hoți, ucigași, răsculați în aceltimp, deoarece Tiranul era de națiunea lor, adică unromân”. Mikó Ferenc spune că nobilii maghiari erau„îngroziți de stăpânirea românească” a lui MihaiViteazul.

Multe izvoare ale epocii consideră dezordiniledin anii 1599–1601 drept un rezultat al războiului, alunor abuzuri ale oștilor străine, al urii țăranilor fațăde nobili sau chiar al unei aplecări spre violență aromânilor. Mai puține astfel de surse notează faptulcă românii erau sever discriminați, că erau „iobagiai ungurilor”, disprețuiți și lipsiți de bunuri. Unelemărturii, precum cele evocate mai sus, puntulburările din acei ani pe seama stăpâniriiromânești a lui Mihai și chiar pe seama unui „com-plot” urzit din timp de domn, de românii ardeleniîmpreună cu cei din Țara Românească. Ridicareațăranilor este considerată o răscoală națională a tutu-ror românilor (natio Valachorum) contra ungurilor.Perechea de termeni sociali „țărani-nobili” esteînlocuită cu denumirile etnice „români-unguri”.

Pentru prima oară, ideea de stat capătă în Transil-vania sens românesc, nu numai pentru că principeleera român, ca și unii dintre oamenii săi, promovați înfuncții importante, nu numai pentru măsurile luate înfavoarea românilor sau prin folosirea limbii românede către oficialități, ci și prin faptul că vechii stăpâniai Transilvaniei conștientizează acest lucru, se tem deel și acționează contra lui. Stările văd o amenințare în„crăia românească” pe cale de se face sub MihaiViteazul. Pentru unii membri ei elitei ungare, cuceri-rea Transilvaniei de către Mihai a fost plănuită dintimp, cu ajutorul românilor locali: „Mihai, încăînainte de intrarea sa, a instigat pe ascuns întreagăsărăcimea românilor din Transilvania, prin tainicalucrare a preoților săi care se numesc călugări”. Aicise vede rolul bisericii și al credinței în unitatearomânească. În mai multe locuri apare ideeacolaborării strânse între românii de la sud de Carpațiși cei din Transilvania, în vederea instaurării regimu-lui românesc, a derulării complotului contranațiunilor recunoscute, iar această „colaborare”

pornește înainte de venirea lui Mihai cu trupele salepeste munți. Toți românii sunt socotiți potențiali cola-boratori ai „Valahului”, iar cei reclamați au și fostpedepsiți. Încă din septembrie 1600, când Mihaipărea pierdut, stările poruncesc omorârea românilorcare ar fi răspuns îndemnurilor de colaborare cu voie-vodul. În urma morții acestuia (survenită în august1601), autoritățile lansează știrea că „Tiranul” valahar fi ordonat uciderea preoților maghiari și decid, peaceastă „bază”, ca „popă românesc să nu mai poatăintra vreodată din celelalte două Țări Românești, iarcălugării «români» să fie cu toții proscriși din toatățara”. Dieta din ianuarie 1601 (când Mihai erapribeag în căutarea împăratului) pedepsește aspru pepreoții români din Transilvania, cu taxe suplimentareși cu alungarea din țară pentru aceia care s-aurăzvrătit și au pus foc. Chiar și Approbatae Constitu-tiones din 1653, care au mai atenuat unele dintremăsurile luate contra românilor și Țărilor Române dedietele din 1600–1601, stipulează că „preoții valahi”,bănuiți de diverse rele, să poată fi prinși și închiși deoficiali. Delegații aceleiași diete din ianuarie 1601 cerîmpăratului, cum mai făcuse și altădată (mai alesdupă episodul din anii 1551–1556), să guverneze țaranumai cu consilieri unguri și cu dregători unguri, săadmită ca armata țării să fie de neam unguresc și, maipresus de orice, principele să fie ales de dietă numaidin neamul unguresc. Mihai, Valahul, este acuzat că aruinat țara, firește, țara legală, adică națiunile șiconfesiunile recepte. După moartea voievodului, con -damnările la adresa lui și a românilor se întețesc, iaramintirea stăpânirii principelui român apare deceniiîn șir în documente și acte: este făcut vinovat că adistribuit moșii, cetăți, castele și curți românilor săi,că le-a dat demnități, că a clădit „bisericăschismatică” la Alba-Iulia, care, negreșit, trebuiedărâmată (cum se va și întâmpla). AcelașiSza mosközy se gândea chiar la stârpirea din rădăcinăa tuturor românilor, așa cum ar fi voit să facă – spuneel – și regele Sigismund de Luxemburg (1387–1437)în 1429.

În concluzie, pentru stări, cu precădere pentrunobilimea maghiară, care se identifica tot maifrecvent cu „națiunea maghiară”, fapta lui Mihai șiamintirea ei au rămas ca o amenințare gravă. Dupăsecole întregi de la cucerirea Transilvaniei de cătreRegatul Ungar, timp în care se clădise un edificiu alprivilegiaților, inclusiv prin marginalizarea și discri-minarea românilor, aceștia se ridicaseră brusc laputere sau fuseseră pe punctul s-o facă sub MihaiViteazul. Nu mai conta că Mihai venise în numele„împăratului creștin”, că garantase vechile 31

privilegii, că avea o armată eterogenă sub aspectetnic, că obținuse atâtea victorii în numeleCreștinătății; conta doar caracterul lui românesc,aidoma cu al disprețuiților supuși valahi transilvani.Chiar și actele lui fără substrat etnic erau perceputeca românești, după cum „românească” eraconsiderată, în bloc, armata sa, „români” eraudeclarați și acei colaboratori alogeni, din rândulpopoarelor balcanice etc. Nobilimea a perceputbrusc primejdia românească sau, mai clar, a înțeles– cum remarcase încă David Prodan – că„Transilvania, țară majoritar românească subaspect etnic, fusese pe punctul să devinăromânească și din punct de vedere politic”. Nu atâtuniunea celor trei țări vecine fusese periculoasăpentru stări, cât prezența românului în fruntea noiialcătuiri politice. Doar și Sigismund Báthory s-avisat „principe al Daciei” și și-a pus formal întitulatură numele Transilvaniei, Țării Românești șiMoldovei, cum au făcut-o și alții, vremelnici lideride talia Mariei Christierna sau a lui Andrei Báthory.Numai că dintre toți, Mihai singur a transformatvisul în realitate cu sabia, cu fapta, adică în modconcret; și tot singur el – lucru capital, înțeles demulți contemporani – a inversat sensul actului, fiindde aceeași etnie cu majoritatea locuitorilor, cu ceiținuți în supunere. Iar stările sau „națiunile”, adicăelitele care dominaseră de secole, care-i „răbdaseră”pe românii cuceriți, supuși și „schismatici”, carepăstrau cu mândrie amintirea Ungariei de odinioarăși a vasalității Țării Românești și Moldovei față deacea Ungarie, se vedeau dintr-o dată amenințate. Șide cine? Tocmai de acești valahi disprețuiți! Totulera însă hiperbolizat de mentalitatea îmbibată deteamă și de ură a unora dintre membrii eliteiconducătoare, fiindcă Mihai fusese departe de a-itransforma pe români în stăpânii Transilvaniei. Eraudoar semne ale unor timide măsuri de eliminare adiscriminărilor, în vederea egalizării statutuluiromânilor cu cel al națiunilor recunoscute. Însă șiegalitatea prevestită era foarte primejdioasă pentrustări, fiindcă românii veneau cu forța numărului lor.

Prin urmare, cei care spun că Mihai Viteazul,prin actul de la 1599–1600, nu a făcut decât să imiteceea ce principii transilvani făcuseră anterior, nuînțeleg nimic din semnificația actului în sine: MihaiViteazul a instituit pentru prima oară în Transilvaniaputerea românească, amenințând întreg edificiulpolitic vechi al țării, clădit cu greu, pe temelia siste-mului celor trei națiuni politice și patru confesiunirecepte. De-acum, stările, cu precădere nobilimeamaghiară, vor veghea cu mare grijă ca astfel de fapte

să nu se mai repete. Puterea aceasta românească,ridicată în parte de jos, în urma venirii principeluiromân reformator, a rămas ca un memento pentruvechii stăpâni. De aceea, măsurile luate după moar-tea voievodului au vizat deopotrivă pedepsirearomânilor transilvăneni și ruperea legăturilor cuȚările Române extracarpatice, fiindcă – se spunea –„ruina și primejdia” de acolo veniseră.

Pentru români, dimpotrivă, fapta lui Mihai – cuun grad de conștientizare mai mic în epocă – arămas ca o binecuvântare. Ea a fost receptată încăde-atunci, de către mulți, ca având conotații etnice,din moment ce martorii spun că țăranii s-au ridicatla luptă contra nobililor unguri, împinși deîncrederea că aveau un principe din națiunea lor.Mai târziu, pe bună dreptate, actul de la 1599–1601s-a transformat în simbol al unității naționaleromânești. În 1599–1601, au fost anumite momenteîn istoria Transilvaniei în care lunga perioadă deasuprire, discriminările, timide inițial, dar accen -tuate mereu, prin șerbirea în masă, prin confiscări,prin actele din 1366 (ale lui Ludovic de Anjou), prinfraterna unio după 1437, prin Tripartitul luiWerböczy din 1517, prin statuarea regimului celortrei națiuni și patru religii etc., păreau uitate și tre-cute. În locul acuzelor și disprețului, al aparatelor detortură, al etichetărilor de hoți, jefuitori, răufăcători,al traiului umil, la marginea societății, păreau că sevor așeza demnitatea, colaborarea și înțelegerea.Totul a fost însă o iluzie, din cauza momentuluineprielnic, gravelor deosebiri de mentalitate, uriloracumulate în timp, exceselor și violențelor, venitedin ambele tabere. Armata lui Mihai a fost perceputăde stări, de vechii stăpâni, ca o oaste de ocupație,inamică, ce trebuia sabotată, pe de o parte, iar pe dealta, această forță militară a făcut rechiziții forțate, ajefuit, a atacat, a luat măsuri silnice, într-un mediuostil, al unor autorități ostile.

Toate acestea, dar mai ales stăpânirea ro -mânească sau ideea că s-ar fi putut impune oasemenea stăpânire, nu au fost niciodată uitate șinici iertate de unii. De aici violențele de limbaj și deacțiune îndreptate de stări contra românilor șiinvers. Stările erau înspăimântate de perspectivaTransilvaniei organizate ca stat românesc, încins lasud și est de alte două state românești. Totuși, uniicunoscători unguri și sași ai istoriei trăgeau semnalede alarmă: dinspre Valahia și chiar Moldova, agre-gate politic prin impulsuri venite din Transilvania,dinspre aceste două state românești vasale odinioarăUngariei veneau semne rău prevestitoare la 1600;Mihai dăduse destule exemple despre intenția sa de32

a-și fixa centrul stăpânirii sale în Transilvania, de aschimba în folosul său sensul ideii de restitutorDaciae, de a se chema „crai”, de a conduce dinAlba-Iulia blocul politic creat, de a fi principe eredi-tar, de a obține acordul împăratului pentru acest planal său etc. Mihai a vrut să impună o dublă cârmuire,cu un domn la București (fiul său, Nicolae) și altul,ca instanță superioară, la Alba-Iulia (el însuși). Lafel era planul și în Moldova: un domn deplin la Iași(tot Nicolae și apoi nepotul domnului, Marcu) șialtul la Alba-Iulia (el însuși). Fiul său urma sămoștenească domnia în fiecare dintre cele trei țări.Era o concepție dinastică unificatoare și ereditară,cu Mihai Viteazul domn suprem („crai”) la Alba-Iulia și cu alți doi domni (rude de sânge) la sud și estde Carpați. Organizarea acestui centru de stat româ-nesc în Transilvania nu venea atât din trecut, cât pri-vea spre viitor. Un popor mare, dar divizat, se orga-niza unitar sub aspect politic, după cum observa însecolul al XVII-lea Gheorghe Brancovici: „DomnulMihaiu [...] au lățit puterea neamului românesc, cufericire stăpânind Măriia Sa câte trei țări, adecăArdealul, Moldova și Țara Muntenească”.

Prin urmare, în secolul al XVI-lea, conștiințaromânilor de a fi români rodea atitudini, acțiuni,fapte. Cu alte cuvinte, nu se mai constată doar căromânii sunt aceiași, ca anterior, ci se arată că, înnumele identității, românii pot comite sau chiarcomit acte de solidaritate, încercări de unitate. La1547, românii maramureșeni sunt bănuiți căîncearcă unirea Maramureșului cu Moldova, iar la1599, românii ardeleni sunt acuzați că s-au ridicat laluptă mânați de încrederea că aveau un suveran dinpoporul lor și se spune că aceste acțiuni ar fidatorate unității de limbă, religie (confesiune),tradiții și obiceiuri ale românilor.

Mihai Viteazul a fost o personalitate europeană,un luptător pentru Creștinătate, membru al LigiiSfinte, un vasal al împăratului creștin, al principeluitransilvan sau al sultanului otoman, dar și un gene-ral vestit, un posibil eliberator al Balcanilor și alConstantinopolului, dar și un principe român,conducător al Țării Românești, al Transilvaniei și alMoldovei, conștient de rolul Țărilor Române de„Poartă a Creștinătății”, de originea romană apoporului său, de unitatea românească. Prin toateacestea, el a intrat în istorie, legendă și în folclor.Mihai nu a unit cele trei țări din rațiuni naționale,dar stăpânirea sa asupra celor trei țări a creatinterpretări și reacții naționale, deopotrivă la 1600și ulterior. Nu a scăpat nici străinilor și nici români-lor faptul că sub Mihai Viteazul unitatea politică și

militară a vechii Dacii – cum numeau umaniștiiȚările Române – se realizase pe un fond etnic prio-ritar românesc și chiar, în anumite cazuri, de solida-ritate românească.

Confruntările cu substrat național care auurmat intrării principelui român în Transilvania,precum și politica desfășurată atunci de Mihai și destări arată că, pe la 1600, se trecea și în zona cen-tral-sud-est-europeană de la solidaritatea instinc -tivă la solidaritatea efectivă, de la identitateapasivă la cea activă și de la națiunea medievală lanațiunea modernă.

note

1Nam/ cum incolęcomitatus Maromarusiensis maxima exparte/ Walachi sunt, et cum Moldavis lingua et religione acmori/bus conveniant, periculum est ne iste comitatus Moldavis/ utfit paulatim sub intrantibus, cum tempore aliquo casu a/ Regnoalienatur. Cum itaque non parvimomentires sit,/ intererit Maiesta-tis Regiæ, ut ad eius revisionem et discusionem/ homines fidelesatque industrios transmittendos et adhibendoscuret. Österreichi-sche Staatsarchiv, Allgemeines Verwaltungsarchiv – Finanz – undHofkammerarchiv Wien, Hoffinanz Ungarn, Rote nr. 2(1545–1549), Jahr 1547, fol. 93.

2 A. Armbruster, Romanitatea românilor. Istoria unei idei,ediția a II-a, revizuită și adăugită, București, 1993, p. 90.

3Ibidem, p. 90.4Maria Holban (volum îngrijit de), Călători străini despre

Țările Române, vol. I, București, 1968, p. 323.5A. Armbruster, op. cit., p. 95–96.6Ibidem, p. 100–101, inclusiv nota nr. 67. Maria Holban

(volum îngrijit de), op. cit., p. 403.7 A. Armbruster, op. cit., p. 115.8 Ibidem, p. 127.9 Ibidem, p. 131.10 Ibidem, p. 133.11 Ibidem, p. 134–135.12 Ibidem, p. 145.13 Ibidem, p. 153–154 (textul latin la p. 154, nota 40). Pentru

date ample despre Zamosius și români, vezi Ioachim Crăciun, Cro-nicarul Szamosközy și însemnările lui privitoare la români(1566–1608), Cluj, 1928, passim.

14 I.-A. Pop, Națiunea română medievală. Solidarități etniceromânești în secolele XIII–XVI, București, 1998, p. 114–115.

15 Ibidem.16 Șt. Pascu, Mișcări țărănești prilejuite de intrarea lui Mihai

Viteazul în Transilvania, în „Studii și materiale de istorie medie”, I,1956, p. 132.

17 I.-A. Pop, Identity and Alterity in Transylvania during theConfrontations of 1599–1601, în „Transylvanian Review”, IV,1995, nr. 4, p. 173.

18 S. István, Történeti maradványai. 1542–1608. Eredeti ésegykoru példányokból, editor Szilágyi Sándor, volu mul IV,Budapesta, 1880 (Monumenta Hungariae Historica, XXX), p.344.

19 L. Marcu (ediție de), Constituțiile aprobate ale Transilva-niei (1653), Cluj-Napoca, 1997, p. 232.

20 D. Prodan, Supplex Libellus Valachorum. Din istoriaformării națiunii române, București, 1984, p. 113.

21 I.-A. Pop, Solidaritatea românească medievală...,p. 113–114. 33

Definirea identităţilor pare a fi devenit o preocu-pare centrală pentru mulți intelectuali, în vremeanoastră, aceasta fiind inserată printre activităţile per-manente ale celor care lucrează în diferite structuriculturale, politice, economice și de putere, „în ulti-mele decenii ale secolului al XX-lea şi la începutulcelui de al treilea mileniu”, fiind stimulată departicularitățile dinamicii societăţilor postindus -triale, ale celor postcomuniste şi de explozia tehno-logică actuală, factori determinanți pentru „dispu -tatul proces al mondializării culturale” (Ispas,2004, p. 261). Fenomenul nu este nou – să ne amin-tim numai de importanța acestei acțiuni în timpulacelui crucial „secol al națiunilor” –, dar se mani-festă astăzi cu deosebită intensitate, acoperă, terito-rial, arii vaste şi necesită, pentru a fi cunoscut,corect şi obiectiv, o diversitate de abordări metodo-logice, care ar fi fost greu de proiectat anterior.

Pe continentul european, procesul definirii iden-tităţilor, nu numai etnice, are rădăcini pe cât devechi, pe atât de speciale. Cele mai accesibile şi maiconvenabile perioade de referinţă pentru studiereaacestor tipuri de fenomene, prin calitatea surselordocumentare, sunt cele legate de atestarea (crearea!)identităţilor culturale în cuprinsul marilor imperii,de-a lungul perioadelor, mai lungi sau mai scurte, încare acestea s-au constituit, au atins apogeul şi s-audestrămat. Nu trebuie excluse din proiecția identi -tară nici instrumentele culturale cu care acționaumarile imperii ale Antichității, un exemplu elocventfiind Imperiul roman.

Dacă viziunea asupra lumii, vieţii şi morţii tran -smisă prin scrierile savate a constituit o informaţiespecială, cunoscută de un segment restrâns deoameni cultivaţi, o altă formă de cunoaştere, com-plementară, concretă, directă şi, de aceea, mai impor-

tantă şi cu efecte de adâncime în plan cultural s-adatorat mişcărilor de populaţii, activate fie pentrucucerire (cu scopuri economice, religioase etc.), pen-tru dezvoltarea comerţului, fie pentru apărare,această din urmă motivaţie, cu mai mică autoritate,fiind semnificativă, cu deosebire, pentru problema -tica în discuţie.

În timpul marilor deplasări de populații pe în -tinderea Eurasiei și dincolo de granițele acesteia,purtători ai diverselor culturi indo-europene, hamito-semite, uralo-altaice, fino-ugrice etc. s-au întâlnit,s-au luptat, au convieţuit sau au fost asimilaţi încadrul unor procese a căror durată se măsoară însecole și, uneori, în milenii. În acest interval larg detimp ar putea fi plasat începutul construirii multoradintre sistemele normative pe care le descifrăm în

noi și ceilalți.Folclor și identitate*Acad. Sabina Ispas


Acad. Sabina Ispas

34

culturile tradiţionale (folclorice) europene contem-porane, care s-au stabilizat și individualizat odată cuprecizarea profilelor etnice distincte.

Cultura populară românească, folclorul –segment esențial al oricărei identități etnice –, este orezultantă a unui proces început odată cu constituirealimbii și poporului român, care a străbătut secolele șicare continuă să fie activ și astăzi tot ca un procescare se bazează pe ceea ce am numit, cu alte prilejuri,„sistemele de sisteme” specifice culturilor profunde,orale, care se constituie și se transmit prin mijloacede tip audiovizual. „Termenul folclor a început săsemnifice întreaga cultură spirituală, cu circulaţiedominant orală, a unei comunităţi, în care suntincluse, alături de literatură, muzică şi dans, credin-ţele, obiceiurile, practicile, normele comportamen -tale, juridice, formele artistice materiale etc. /…/Folclorul este un sistem tradiţional interpersonal decunoaştere. Acest sistem se manifestă atunci când setransmite informaţie inclusă în setul colectiv decunoștințe şi în cel expresiv; folclorul include atâttradiţia, moştenirea culturală, cât şi inovaţia izvo -râtă din necesităţile actuale ale grupurilor umane.Calitatea de normă verificată şi acceptată social decătre colectivitate apare în limitele impuse de solici-tările cotidiene. Un produs creat de un individ de vinefolclor numai prin prelucrarea, asimilarea şitransmiterea acestuia de către o colectivitate”. „/…/Folklore (or traditional and popular culture) is theto tality of tradition-based creation of a culturalcommu nity, expressed by a group of individuals andrecognized as reflecting the expectations of acommu nity in so far as they reflect its cultural andsocial identity…” (Ispas, 2003, p. 23, 28).

Nu pot fi neglijate, atunci când se urmăreşte pro-cesul alcătuirii culturii etnice, la români, nici con-stanta şi intensa mişcare sezonieră, de tip transhu-mant sau pendulatoriu, precum și deplasările negus-torilor şi caravanelor acestora pe drumuri practicateîncă din neolitic, de-a lungul cursurilor mari de apă,pe plaiuri, sau prin văile munţilor, care au continuatpână în zilele noastre. „Imaginea generală /.../,departe de a fi asociată unui spaţiu izolat, fixat înnemişcare, aminteşte de un uriaş amfiteatru sauhipodrom pe care se încâlcesc reţele de drumuriarhaice, mijloace de transport medievale, sisteme decomunicare moderne, toate dând naştere unor cadrefavorabile familiarizării tuturor locuitorilor cumodele culturale, limbi şi sisteme de organizare din-tre cele mai diverse”. La nivel continental, imagineaaceasta poate fi asociată „unei cunoaşteri dinamice,care se îmbogăţeşte permanent /…/, un progres fără

de care nu ar fi putut exista niciuna dintre ţările ci -vilizate ale Europei de astăzi” (Ispas, 2003, p.66–67).

Un rol important în procesul conştientizăriiidentităților şi nevoii de a le defini revine perioadeimarilor descoperiri geografice şi constituirii imperii-lor coloniale. Călătorii, exploratorii – etnografi,folcloriști, arheologi, geografi, lingviști – au adus,din drumurile lor, informaţii care i-au fascinat peoamenii Europei secolelor al XV-lea –al XVIII-lea,despre culturi, civilizaţii, religii exotice. „O tema ticămarcată de idealism şi de fantastic, care creează olume paralelă cu cea a basmului miraculos şi alegendei hagiografice apocrife, capătă contur din ceîn ce mai precis, cu o autoritate care o face să supra-vieţuiască până astăzi /.../” (Ispas, 2003, p. 67).

Sub înrâurirea umanismului Renaşterii se reali-zează o desprindere treptată de dominanta religioasăşi se deschid căile pentru ceea ce va deveni marearăscruce pentru cunoaşterea seculară, epoca lumi -nilor. În spaţiul românesc aceasta „înseamnă o afir-mare ştiinţifică în cadru european; /…/ faţă de lite-ratura veche avem de-a face cu o treaptă nouă decultură, corespunzătoare întru totul enciclopedismu-lui din Europa timpului. Cei mai de seamă luminiştisunt spirite «enciclopedice», erudite. Problemelecare îi preocupă sunt diferite: istorice, lingvistice,literare, chiar filosofice” (Istoria literaturii p. 26).

Desprinderea de cunoaşterea prin tran scendentnetezeşte calea spre un „antropologism” careplasează omul în centrul preocupărilor, în timp ceraţiunea devine mijlocul prin care iluminiştii tind sădescopere adevărurile fundamentale. Noua viziuneasupra lumii a fost cunoscută românilor chiar de laînceput. Exemplare ale unor volume cu astfel deorientare au fost identificate în biblioteca lui IanacheCantacuzino sau în cea a învăţatului episcop Chesa-rie Râmniceanu. Spiritul luminilor se re găseşte, maiales, în lucrările cărturarilor pe care specialiștii,preocupați de studierea istoriei culturii româneşti,i-au asociat cu aşa-numita Şcoală Ardeleană.

Scriind despre caracteristicile și funcțiile baladeipopulare în culturile popoarelor din zonele central șisud-est europeană, categorie al cărei rol în configura-rea identităților etnice a fost evidențiat în lucrărilemultor specialiști de renume, Dumitru Caracosteaobserva că „afirmarea interesului conștient pentruliteratura poporană este, în ordine cronologică, adoua mare dată a istoriei literaturii noastre moderne.Întâia a fost alcătuirea crezului renașterii ardelene.Dar dacă aceasta este întâia ordine cronologică,afirmarea interesului pentru folclor marchează întâia 35

dată, prin însemnătate” (Dumitru Caracostea, mem-bru titular al Academiei Române, director al Institu-tului de Istorie Literară și Folclor din București,director general al Fundației Regale pentru Literaturăși Artă, ministru al Educației Naționale.)

Comentând evenimentele petrecute în sud-estulEuropei între 1396 şi 1402, cronicarul bizantinMihail Dukas consemnează uzanţa ca tineri cavalericaptivi să cânte la ospeţele sultanului BaiazidFulgerul cântece vitejeşti în limbile neamului lor şiîi aminteşte şi pe valahi, alături de slavi, maghiari,germani. Un document datat 1 septembrie 1399, laMarienburg, menționează „Ein WalachischerSpielman”.

Letopiseţul moldovenesc relatează cum, în ziuade Sfântul Nicolae din anul 1497, Ştefan cel Mare afăcut, la reşedinţa de la Hârlău, un ospăţ cu boierii şivitejii săi, la care lăutarii au interpretat cântece voi-niceşti. Trecând prin ţările române în drum spreConstantinopol, la 1574, cronicarul polon MatejStrykowsky este uimit de existenţa în aceste ţări aunui „glorios şi antic obicei” de a cânta în toate adu-nările, în acompaniament de viori, alăute, cobze,cântece care vorbesc despre fapte de arme ale prin-cipilor şi vitejilor, obicei care desfată „peste mă -sură” poporul de jos.

Fiind prizonier de război, în trecere prin Transil-vania, poetul maghiar Balassa Balint (1551–1594)amintește două cântece românești și tot el este celdespre care se spune că a jucat la încoronarea împă-ratului Rudolf (25 septembrie 1572) un dans pe careanaliștii îl consideră a fi un „căluș ardelenesc”.

În Tabulatura lui Jan din Lublin (1540) suntredate o variantă asemănătoare melodiei BanuMărăcine și o alta care amintește de Țarina Abrudu-lui. Ioan Caioni, călugărul franciscan „de nationeValachus ex parentibus Schismaticis”, notează înmanuscrisul său miscelaneu (1652) mai multe melo-dii de joc și cântece românești, dar și câte o va riantăa cântării Cana Galileii și a Cântării VoivodesiiLupii (Ovidiu Bîrlea, 1974; Ispas, 1995). Ammenționat toate aceste informații pentru a atrageatenția asupra faptului că percepția identităților et -nice exprimate prin folclor – cultură profundă, cumpreferă, în ultima vreme, să numească uniispecialiști acest foarte important și semnificativfenomen atestat universal, prezent în toate tipurilede culturi, indiferent de nivelul dezvoltării tehnice –este o constantă de-a lungul multor sute, noi amspune, chiar mii, de ani.

Originea gândirii moderne despre folclor şi aexegezelor de orice tip efectuate asupra lui pot fi

identificate în Epoca Luminilor, când descoperimrădăcinile celor mai multe dintre teoriile referitoarela originile, funcţiile acestuia şi identităţile creatori-lor lui; adoptând această perspectivă am putea înţe-lege mai uşor de ce în momentul actual se încearcăo desprindere, mai mult sau mai puţin violentă, defolclorul tradiţional, privit ca un tip de ofertă artiza-nală alcătuită de intelectuali care s-au străduit săarticuleze o perspectivă teoretică, fără a deţine da -tele empirice în întregimea lor.

Anul 1848 a avut un rol fundamental pentru evo-luţia multor state europene. Odată cu apariția preo-cupărilor pentru fixarea unor strategii eficiente învederea sprijinirii naţiunilor, a conştiinţelor şi, pro-cesual, a statelor naţionale, s-au creat contexte favo-rabile pentru alegerea și definitivarea unor însemneprin care respectivele state sau grupuri de state să seidentifice. Aceleiaşi perioade îi datorăm și mareleinteres al oamenilor de cultură pentru publicarea fol-clorului (Ispas, 2003, p. 77).

Urmând traseul marcat de intelectualii luminilor,48-iştii au fost printre cei dintâi care au înţeles ne -voia alcătuirii unui set de creaţii valoroase care săaparţină patrimoniului imaterial, în care naţiunea săse regăsească, prin care să fie reprezentată, care săofere grupurilor cu istorii diverse şi idealuri co -mune posibilitatea să se unească şi să se simtă repre-zentate egal şi plenar. Acest comandament seregăsește în activitățile şi atitudinile patrioţilorromâni. Atunci s-au precizat câteva repere valoricepe care le-am numi „embleme culturale”, imagini(sau obiecte) care poartă, în mod convenţional, unanumit interes, care simbolizează o anume idee, ofigură alegorică etc. „Emblemele acestea au fostemanaţii ale unor grupuri care au gândit şi auacţionat în perfectă armonie, pornind de la un sis-tem de iniţiere comun” (Ispas, 2003, p. 79).

Normele și modelele păstrate și promovate printradiţiile culturale nu sunt structuri imobile, neper-misive, incapabile de înnoire şi adaptabilitate lanevoile în schimbare ale grupului; ele alcătuiesc un„sistem de sisteme” aflate în interrelaţie, care dauun profil identitar unui grup uman. Acesta nu sepoate schimba decât în urma unor acumulări înadâncime, care să ducă, în timp, la revoluţionareasistemului, pe baza căruia se dezvoltă orice culturăfolclorică; identităţile culturale „tradiționale” nusunt alcătuite din forme și mesaje care se exprimăprin mai multe tipuri de limbaje asociate întâmplări-lor, fragmente de activităţi aşezate într-o ordine rela-tivă, fără coerenţă şi finalitate. Orice cultură tradi-ţională trebuie să le ofere purtătorilor ei un ţel pe36

care aceştia trebuie să îl atingă în timpul vieții lor,tocmai pentru că ea se sprijină pe un sistem carerăspunde marilor probleme general umane: viaţa şimoartea, relaţia pe care se cade să o aibă omul cusemenii, cu natura şi cu transcendentul. „Everyhuman being grows up in a certain culture, a way ofliving, that shapes his individual view of the worldthrough tradition and the world around him, resul-ting in a conception of the world in a sort of collec-tive world view. Every culture, every populationforms its own philosophy about the world, determi-ned by the hierarchy of values” (Petzoldt, p. 17).

Identitatea de grup, într-o situaţie particulară,cea etnică (apropiată, de către unii comentatori, deo „variantă rudimentară” a „interesului național”?!)care se află, de obicei, printre tematicile prioritareabordate în cadrul studiilor folcloristice, este „înfapt, o sumă de identităţi locale, săteşti şi orăşe-neşti /…/ în care sunt încorporate identităţile indi-viduale”. Prin identitatea etnică se realizează acea„fuziune între teritoriu, limbă şi popor”, legitimateprintr-o „genealogie şi un spaţiu conceptualizate caatare” (Ispas, 2003, p. 52). Fiecare purtător de cul-tură tradiţională îşi găseşte reperele identitare însistemele şi structurile sociale, psihologice, ritualeale grupului. Prin ele şi alături de purtătorii lor, else simte în siguranţă, existenţa lui este echilibrată,iar el deţine un statut bine precizat. Folclorul(exprimat prin texte literare, muzicale, coreice,practici rituale, credinţe, religia majoritară în cadrulgrupului) este o componentă esenţială prin care semanifestă „idealul de viaţă” al grupului (Ispas, ibi-dem). În cadrul acestuia – să acceptăm că ne refe-rim la segmentul etnic – siguranţa individului estegarantată, în primul rând, de coerenţa pe care tre -buie să o perceapă la nivelul culturii profunde, pecare o împărtăşeşte cu toţi ceilalţi participanţi laactul de comunicare, fie el ritual sau neritual, edu-cativ, de divertisment etc. Fiecare membru al gru-pului tradiţional îşi cunoaşte „rolul” şi le recu noaştepe ale celorlalţi, cunoaște și acceptă scopurile pen-tru care se efectuează actele culturale sau de alt tip.El este „parte componentă” a complexului culturalcare se pune în practică, de fie care dată, spre bi nelegrupului căruia îi aparție, al lui și al familiei lui.Excluderea, dar și autoexcluderea, prin propriavoință, din viața grupului, îl lipsește de protecţie, decele mai multe ori de esență rituală, și are urmăriimplicite, în plan social (Ispas, 2003, 2005).

Definirea şi asumarea identităţilor au un caracterprocesual și se manifestă direct prin activități și prinexpresii narative care sunt acceptate, în timp, drept

embleme pentru ceea ce înseamnă sinele. Aceastăconștientizare a generat ceea ce lumea de acumcâteva sute de ani a perceput a fi „imaginea celui-lalt”. Dar pentru asta, este nevoie să accepți, săcunoști și să conceptualizezi existența celuilalt(Ispas, 2005). Definirea identităţilor semnalate, des-crise şi înţelese atunci de către exploratori (sau cuce-ritori) era necesară nu numai pentru a se elabora ostrategie a comunicării (colaborării, exploatării,valorificării!) cu purtătorii acelor culturi, ci mai alespentru constituirea unui arsenal de atitudini şi acţiunipe care trebuiau să le adopte cei care intrau în con-tact cu ceilalţi.

Termen folosit în literatura folcloristică şi etno-logică a ultimilor ani, la noi mai ales după publica-rea, în limba română, a lucrării lui Tz. TodorovCucerirea Americii. Problema celuilalt (1994), acelcelălalt devine un element cheie pentru înţelegereamesajelor transmise prin intermediul structurilorfolclorice.

„We have to be aware by which facts the world -view of the individual determined: religion and eco-nomy, history and background, and last but not leastthe social structure of the society in which he lives”(Petzoldt, p. 18). Istoriile despre ceilalţi, care au con-tribuit autoritar la crearea stereotipurilor, au funcţio-nat intens şi în situaţiile amintite ale epocilor deînceput, când acţiona autoritatea marilor imperii saucând călătorii – păstori, marinari, comercianţi, explo-ratori, ostași – povesteau şi, mai apoi, consemnau înscris cele văzute şi trăite în alte locuri. Cercetătoriitrebuie să aibă în vedere, în analizele lor, faptul căstereotipia nu ajută cunoaşterea obiectivă. „Theethnocentrism, as global form of in group-out group-thinking is an archaic form of self assertment in anearly stage of societies” (Petzoldt, p. 17).

Schimbarea domiciliului pentru a ocupa un locde muncă bine plătit, oferit de piaţa internă dar, maiales, de cea internaţională a muncii, tinde să devinăobișnuință, cel puțin pentru un mare număr deromâni. Cei care revin temporar sau definitiv„acasă” aduc cu ei multe și diverse informații dinlocurile prin care au trecut și unde au trăit o vreme:fotografii, consemnări în sistem digital despreexperiențe personale sau ale cunoscuților din acelelocuri; este pusă în circulaţie o mare cantitate de„informație”, mai ales prin mijlocirea câtorva cate-gorii narative: amintiri, istorii de familie, snoave,bancuri cu tematică etnică sau relaţionată unor gru-puri minoritare etc. Colportorii şi ascultătorii consi-deră relatările respective veridice. „Aşa îşi fac locîn noile reprezentări despre ţările Europei sau ale 37

altor continente pe care le dobândeşte insul folclo-ric al mileniului al treilea, imagini idilice sauşocante, se construiesc spaţii idealizate şi se tran -sferă spre alte locuri, mai puţin accesibile oameni-lor obişnuiţi, zonele «obscure» şi, deci, primej -dioase pentru vieţuire. Cu cât este mai mare spaţiulpe care se deplasează purtătorii unei culturi etnice,cu atât mai mari sunt şansele ca ei să înţeleagă maibine dinamica proceselor mondializării şi să li seata şeze” (Ispas, 2012, p. 203). În același timp, pro-cesele de alienare, înstrăinare, dezorientare care potdeclanșa chiar „crize identitare” vor fi din ce în cemai acute, stimulate de cadrul globalizator. Este îndesfășurare un „proces de redimensionare şi redefi-nire a conceptului de celălat, străinul, care în cul-tura tradiţională era, obișnuit, prieten sau duşmanşi care, în noile condiții devine, pentru cel înstrăi-nat, stăpânul, anagajatorul, cel cu care vorbeşti oaltă limbă decât a ta şi ale cărui reguli culturaletrebuie să le accepţi. Sau, atunci când participi latot mai răspânditul turism cultural, celălalt devinepurtătorul de exotic care îţi oferă divertismentul şiexperienţa stranie” (Ispas, 2012, p. 204).

Dacă problema identităţii a fost percepută însecolul al XIX-lea ca o materie ce trebuie mai multprezentată şi, într-un fel, demonstrată „în afara” gra-niţelor României, acum mesajul se adresează uneimari diversități de receptori, unii dintre ei fiind chiarpurtători ai unor informații fracturate sau deformatedespre propriile sisteme culturale în care trăiesc sauau trăit până nu demult. De aceea, am afirmat laînceput că astăzi sunt necesare strategii mult maielaborate, pragmatice, proiectate cu maximă luci-ditate.

Complexul identitar pare a fi resimţit acum lanivele foarte inegale; de o parte, este o categorie aelitelor parţial alienate sau care îşi doresc o des-prindere radicală de tradiţia pe care nu o mai înţe-leg şi nu o mai apreciază, în primul rând pentru căo percep prin interpretări diletante, care se situeazăîn sfera unui primitivism jenant pentru secolul alXXI-lea; de altă parte, se află o grupare fixistă,recrutată din amatorii de lecturi pseudo-ştiinţifice,care îşi simte primejduită viziunea egocentristă,izolaţionistă, care oferă un anumit tip de siguranţăcelor nedeprinşi să comunice cu lumea exterioară şisă accepte alteritatea.

Trebuie să avem în vedere faptul că fiecare dintrenoi este perceput, ca persoană, în circumstanţe multipleși diverse şi, la rândul său, îi percepe, asemănător, pecei din preajmă. Față de stabilitatea și siguranța pe carele resimțea insul societății tradiţionale, datorate norme-

lor culturale proprii comunității în care trăia, pe care lecunoștea și le practica, această dublă perspectivă lacare se raportează fiecare individ, astăzi, creează ambi-guităţi, stări de nesiguranţă şi, uneori, generează reacţiineprevăzute.

Calitatea de străin a celui „din afară” este stabilităîn concordanță cu standardele lumii în interiorul căreiane simțim în siguranţă. Celălalt este străin faţă de ter-menii care ne sunt nouă familiari și care simțim că neprotejează. În urmă cu câțiva ani, la un congres a căruitemă generală a fost „naraţiunea populară şi perspec-tiva asupra vieţii”, folcloristul danez Bengt Holbek aprezentat câteva observații pertinente desprinse dinstudiile pe care le-a întreprins asupra istoriilor care cir-culă oral – naraţiuni populare –, despre „străini”: Sto-ries about Strangers, cei pe care „we do not see /…/ asthey see themselves, but as representatives of strange-ness, as embodiments of the stories we carry on ourminds beforehand. The technical term for it is projec-tion /.../ The stranger is under these circumstance, i.e.,when we feel threatened and insecure, the invertedimage of the familiar, a more or less complete denialof the standards and values we grew up with. /…/ hislooks are wrong. He dresses wrong. He smells wrong.He speaks wrong. From this we infer that his beliefsand standards are also wrong” (Holbek, p. 304).Aprecierile acestea, transmise, de obicei, prinmijlocirea narațiunilor din categoriile amintite, potinduce grupurilor purtătoare de cultură tradiţionalăinformaţii neconforme cu realitatea. Pentru a se simțiîn siguranță și pentru a se apăra, membrii grupuluimajoritar acţionează de multe ori „preventiv”,ignorând informația concretă. Schimbul de informaţiimultidirecţionate, dar nu totdeauna obiective, pro -voacă tensiuni, complexe, stări de angoasă, pierderea,negarea sau augmentarea propriilor valori. „Concep-ţiile, mentalităţile, credinţele se definesc sub in fluenţacontextului sociocultural, a modului în care ne-amformat, ne desfăşurăm existenţa. Capitalul culturalreprezentat de limbă, tradiţii, habitat, tipurile de rela-ţii interpersonale, vestimentaţie ş.a. este achiziţionatde familie, şcoală, mediu social frecventat”. Între fac-torii sociali, „educaţia ocupă un loc primordial,modelează stilul gândirii personale, ancorată în gân-direa colectivă” (Raliade, p. 317).

„Turismul cultural” devine o preocupare a tutu-ror vârstelor, profesiilor, categoriilor sociale. Afir-mam cu alt prilej că aceia care au trăit aproapejumătate din secolul al XX-lea în așa-numitul „lagărcomunist” „recuperează handicapul” pseudoizolăriide o jumătate de secol, împânzind planeta, mulțiînzestraţi cu o remarcabilă capacitate de adaptare şi38

mobilitate. Instruirea pentru cunoaşterea „celuilalt”pe care generaţiile anterioare o dobândeau cu ajutorulatlasului geografic şi al cărţii de istorie devine,datorită „democratizării” sistemului de călătorie,diversificării și perfecționării mijloacelor de tran-sport, o formă de educare prin contactul direct cupurtătorii altor culturi. Apare o nouă temă de cerce-tare, din care nu poate fi ignorată preocupareapentru înțelegerea mecanismelor pe care se bazeazăinteresul material, care stimulează multe dintreaspectele „ofertei” celui care se lasă cunoscut.

Exotismul continuă să fascineze, iar turismul cuspecific „etnic” se dezvoltă. Responsabilităţile le -gate de procesul cunoaşterii nu mai sunt atribuiteprofesorilor şi lucrărilor savante, ele revin celor ceorganizează călătoriile şi gazdelor care se lasă vizi-tate. Oferta pentru contactarea „celorlalţi” estegândită şi asamblată după alte criterii decât cele aleobiectivității și exactității informației furnizate. Seelaborează şi se pun în circulație „embleme” identi-tare care pot avea mare grad de generalitate, pot fispeciale, individuale, locale, pot fi caracteristiceîntregului grup care se lasă cunoscut, unei structurietnice sau naţionale, dar și unui grup restrâns, fami-lial, de exemplu; sunt alese expresii diferite pentru ase adresa turiştilor oarecare, politicienilor,savanţilor etc. Alegerea acestor forme de prezentareimplică multă responsabilitate şi mult risc, mai alesdin partea celor care „vând turism etnic”.

Trebuie subliniată importanţa cunoaşterii siste-melor tradiţionale pentru ceea ce s-ar putea numi„siguranţa” internă şi externă a grupurilor etnice.„Cunoaşterea se cere, astăzi, organizată sistematicsub forma unei strategii de apărare a insideri-lor şioutsideri-lor în egală măsură. Este mai mult decât oinstruire în sistem tradiţional referitor la valorilemateriale şi spirituale specifice, la tehnici şi mij -loace de producţie, concepte fundamentale de vie-ţuire şi toate celelalte. Cunoaşterea şi înţelegereaceluilalt se face numai după ce ai o solidă şi obiec-tivă cunoaştere a sinelui. Pentru aceasta trebuie sădeţii informaţia complet şi sistematic şi acest lucrunu se poate face decât în cadru organizat” (Ispas,2012, p. 205). Cel mai sigur şi eficient sistem deinstruire este învățământul, dar din programeleșcolare românești s-au eliminat aproape toate infor-maţiile referitoare la cultura tradiţională. Pentru aevita depersonalizarea și negarea sinelui, care poatesă apară în urma conviețuirii cu alte culturi, trebuiesă fie cunoscut și acceptat sistemul normativ al pro-priei culturi tradiționale; astfel poți înțelege, acceptași conviețui împreună cu alte identități culturale.

Omul universal pe care se crede că îl va crea mile-niul cel nou, ar trebui să fie, pentru noi, un euro-pean, român şi, totodată, oltean, mehedinţean, buco-vinean, dobrogean, maramureşean, dar şi bucureş-tean, ieşean, craiovean, clujean etc.

Identitatea românească este şi ar trebui să fietoată această sumă de identităţi acceptate prin liberăvoinţă, cu demnitate şi competent. Această cu -noaștere oferă stabilitate pentru omul modern carese mișcă în lungul şi în latul planetei pe carelocuieşte și devine un punct de sprijin și de secu -ritate în tot spaţiul locuit, în zonele de contact şiinterferenţă. „Întâlnirea culturilor, care nu poate finici ignorată, nici negată, nici împiedicată se poaterealiza fără traume şi suspiciuni numai din dublaperspectivă a cunoaşterii, echitabile, a sinelui şi aceluilalt” (Ispas, 2012, p. 205), în ceea ce constituiereperele de identitate tradițională, exprimate printoate tipurile de limbaje și transmise prin toate mij-loacele de comunicare, fără deformare sauinterpretări tendențioase. „The world of «post -moderne» built up of different complex systems, haslike all epochs before its own problems. A world inwhich all traditional values become questionable,and the question for the sense of it all have beenreactivated, is calling for a global value- and norm -system, for a macro-ethic who’ s binding force isunquestionable” (Petzoldt, p. 19). În tot acest pro-ces al cunoaşterii, viziunea fiecăruia despre sinedobândește valori și putere deosebite.

În consens cu unele tendințe dezvoltate în cerce-tările etnologice din Occidentul Europei, o perioadăde timp destul de lungă, ale cărei începuturi pot fiasociate aceleiași epoci „a luminilor”, invocate ante-rior, cercetării etnologice i s-a solicitat, cu deose -bire, să identifice cât mai multe date care să poatăfi asociate componentelor „arhaice” ale culturiipopulare. Acestea erau sortite să devină elementesemnificative ale unui fond „străvechi”, presupus afi conservat numai în memoria colectivă, practicileşi credinţele straturilor neinstruite ale populaţiei(folosim termenul etnologie într-o accepţiune parti-culară, în care înglobăm folcloristica, etnomuzicolo-gia, etnocoreologia, etnografia, în concordanţă cutradiţia cercetării româneşti). La începutul secoluluial XX-lea influenţa unor personalităţi culturale a dusla reorientarea direcțiilor și strategiilor politice,economice și, implicit, culturale; folcloriştii audevenit tot mai interesaţi de expresiile moderne,contemporane ale fenomenului culturii profunde. Înacelași timp s-a acordat o atenţie absolut fireascăcercetării valorilor culturii româneşti medievale, 39

40

importanței acestei perioade pentru configurareaculturilor europene, fără de care sinteza culturală,care este folclorul, nu poate fi înțeleasă cu adevărat.Perspectiva teoretică, de importanţă crucială pentrustudierea culturii imateriale populare, a fost brutalîntreruptă de cel de Al Doilea Război Mondial că -ruia i-a urmat, în România, aproape o jumătate desecol de revenire la teoria „maselor creatoare decultură populară, identităţi amorfe, cu rădăcini câtmai adânc implantate într-un trecut nebulos, creatad-hoc din fragmente de informaţii arheologice,istorice, lingvistice, ordonate din perspectiva socia-lismului ştiinţific şi a materialismului dialectic”(Ispas, 2003, p. 64).

„Din raţiuni care nu ţin de esenţa fenomenelor, cide o comandă a unei suprastructuri ideologice”, s-auignorat, unidirecţionat şi, prin intermediul sistemelorinstituţionalizate de instrucţie, au fost eliminate dindiscursul savant teme și sensuri esențiale pentru spe-cificul românității; s-a evitat cercetarea unor compo-nente fundamentale ale folclorului și, astfel, s-adeformat esența multor mesaje tradiționale.

„Piaţa cărţii” etnologice din ultimii zece anioferă cititorului imaginea unei diversități de sistemeculturale, cele mai multe obsedant ancorate înviziunea numită „mitologică”. Ne aflăm în prezențaunui fenomen de resuscitare a mitologismului seco-lului al XIX-lea, a cărui agresivitate nu o mai putemargumenta prin invocarea complexelor identitareinduse de perioada anterioară formării statelornaţionale. Dar nici nu putem face abstracţie decaracteristicile care apropie epoca de mare efer -vescenţă culturală, ce a premers cu un secol şijumătate realizarea statului naţional unitar la înce-putul secolului al XX-lea şi momentul numit de ceimai mulţi comentatori „de tranziţie” spre o socie tatepostindustrială, care, ca şi cea de la sfârşitul secolu-lui al XIX-lea, ridică probleme de identitate, acumdin ce în ce mai acutizate de procesele mondializăriişi ale diversificării grupurilor sociale.

Studiul folclorului prin intermediul disciplineinumită, îndeobște, folcloristică înlesnește înţelege-rea felului în care privește viaţa cel care respectănormele societăţii tradiţionale, valorile acceptate,dezvoltate şi formalizate în sisteme folclorice de-alungul multor secole, pentru că are în studiu și formacea mai accesibilă şi cuprinzătoare a comunicăriicare se realizează prin intermediul cuvântului.

„Textul literar, cu funcţie rituală, ceremonială saude divertisment este purtătorul celor mai claremesaje care se deschid, atunci când realitatea viețiio cere, inovaţiei pe care o generează progresul şicunoaşterea”.

Încă de la început, în statutul Consiliului Europei,semnat în 1949, se menţionează „salvarea şi promo-varea idealurilor şi principiilor care sunt patrimoniulcomun”. Acest patrimoniu, material, profund sauimaterial, al instituţiilor şi valorilor democratice etc.preocupă organisme recunoscute, cum ar fi UNESCO.Prin câteva dintre acţiunile de mare amploare,Organizația a iniţiat programe pentru conservareapatrimoniului imaterial al umanităţii.

Problema patrimoniului care defineşte şi consa-cră etnicitatea este una dintre cele mai complexe. Eadepăşeşte cadrul nostru de referință şi comentariu,dar ni se pare obligatoriu să o semnalăm.

note

Holbek, Beng, Stories about Strangers, în Leander Petzoldt(Hrsg.), Folk Narrative and World View, Innsbruck, 1992,p. 303–311.

Ovidiu, Bîrlea, Istoria folcloristicii românești, București,1974.

Dumitru, Caracostea, Poezia tradițională română: baladapoporană și doina. Ediție critică de D. Șandru. Prefață de Ov. Bîr-lea, volumele I–II, București, 1969.

Sabina, Ispas, a) Cântecul epic eroic românesc în context sud-est european. Cântecele pețirii, București, 1995; b) Cultură oralăşi informaţie transculturală, Bucureşti, 2003; c) Călători pestemări şi ţări. Actualitatea unei cosmografii din secolul al XVII-lea,în „Anuarul Institutului de Etnografie şi Folclor «C.Brăiloiu»”,Serie nouă, Tom 14-15, 2003–2004, p. 261–275.

Istoria literaturii române, II, Bucureşti, 1968.Leander, Petzoldt (Hrsg.), Folk Narrative and World View,

Innsbruck, 1992, Introduction, p. 17–20.Rodica, Raliade, Actualizarea povestitului ca valore patrimo-

nială tradiţională, în „Anuarul Institutului de Etnografie şi Folclor«C. Brăiloiu»”, Serie nouă, Tom 11–13, 2000–2003, p. 317–325.

Tzvetan, Todorov, Cucerirea Americii. Problema celuilalt.

Traducere de Magda Jeanrenaud, Iaşi, 1994.

Textul acestui articol reproduce, în mare parte, punctele devedere prezentate în comunicarea „Sinele și celălalt – un partene-riat socio-cultural psiho-comunicațional” publicată în volumulcelei de-a XI-a sesiuni de comunicări științifice a AcademieiNaționale de Informații „România și consolidarea rolului aces teiaca furnizor de securitate”, București, 2005, p. 183–192. A fostreedi tat în: Sabina Ispas, „Rosturi și moravuri de odinioară”,București, 2012, p. 200–205.

41

După deznaționalizarea brutală din anii ’50, dupăreacreditarea ideii naționale în anii ’60 și după abuzulei până la caricatură în ceaușismul anilor ’80, dar șidupă manipulările populiste postcomuniste ale senti-mentului național, cât de actuală mai poate fi, astăzi,problema identității românești? Cum se vede ea dinperspectiva integrării europene și, mai ales, dincea a glo balizării? Ce le mai spune ea intelectualilorvârstnici, care au luat o distanță igienică față de eaîncă din anii ’80, păstrând-o consecvent și înurmătoarele decenii postrevoluționare? Dar celor ti -neri, care par să o trateze cu indiferen ță, dacă nu chiarcu o rezervă dezabuzată?

Un succint rapel istoric ar fi util în context. În pri-mul rând, nu trebuie să uităm faptul că România aajuns foarte târziu să fie un stat care să cuprindăîntregul spațiu al românității, care să-i adune întrefrontierele sale pe toți românii. Apoi n-a trecut nicimăcar un sfert de secol și aceste frontiere au fost dinnou călcate și schimbate, unele dintre ele pentru încămultă vreme, spre a nu spune definitiv. A urmatocupația sovietică, ceea ce a însemnat spoliere nunumai economică, dar și simbolică: un proces dedistrugere a identității naționale s-a desfășurat vremede peste trei luștri, între 1948 și 1964. Aproape totceea ce avea mai reprezentativ cultura română a intratsub incidența tezelor leniniste-staliniste-jdanoviste, iarconsecințele se cunosc prea bine. Reorientareapoliticii internaționale românești, începută în 1964,sub Gheorghiu-Dej, și continuată sub Ceaușescu, acondus la o repunere treptată în drepturi și în circulațiea valorilor naționale, a mărcilor identitare, începând,bineînțeles, cu cele din domeniul cultural.

Din păcate, acest proces restaurator a fost împinscu timpul înspre excese tipice, pe care degringoladaeconomică de după 1977 le-a supradeterminat șiaccentuat. Astfel că, în anii ’80, odată cu adoptareaideii protocroniste ca viziune semioficială asupra cul-turii, se poate spune că tema identității românești era

deja în mare parte erodată. Dacă adăugăm la toateaces tea reversul dictatorial, izolaţionist şi antieuro-pean al monedei naționaliste, pe care o tot bătearegimul ceaușist, avem o imagine concludentă amaras mului la care a fost adusă ideea națională. Ceeace explică dezicerea tot mai evidentă a intelectualilordemni de acest nume și apoi, după 1989, reținerea lorde a se mai atinge de tematica identitară.

Efectul negativ cel mai grav al acestei retrageri l-areprezentat, însă, monopolizarea, în anii ’90 și chiarmai târziu, a ideii naționale de către un extremism dedreapta, care a preluat, în bună măsură, vechi sloga-nuri xenofobe. În absența unei implicări intelectualeautentice, asistăm, în ultimele decenii, la un fenomende regresiune identitară, în care un ortodoxism rudi-mentar se combină (armonios!) cu un populism deduzină, ciclic reactivat.

Corupția politică și economică, manifestată chiarla nivelurile de vârf ale statului, polarizarea socială șisărăcirea în creștere – spre a nu mai vorbi despredegringolada învățământului și despre analfabetiza-rea, la rândul ei crescândă, a păturilor sociale defavo-rizate –, toate acestea și încă altele creează un climatfavorabil extremismelor. Faptul că nu s-a ajuns încă lasituații explozive, faptul că, la ultimul scrutin, depildă, formațiuni de această factură nu au atins pragulparlamentar pot fi considerate miracole ale bunului-simț popular.

În aceste condiții, nu e de mirare că tot mai multecomponente ale societății românești, indivizi, grupuri,categorii sociale, nu se mai lasă astăzi mobilizate deun proiect național împărtășit; proiect pe care – coruptă,cum e, în majoritate, și obsedată de înavuțire – clasapolitică actuală nici nu este capabilă să-l gândească șisă-l propună. Cu atât mai puțin să creadă cu adevăratîn el, câtă vreme preocuparea ei majoră este să politi-zeze toate formele vieții sociale și în primul rândinstituțiile. Nu omul potrivit la locul potrivit (adică înfunc ția potrivită), ci omul potrivit interesului nostru

pentru o reconstrucție identitară*Mircea MartinMembru corespondent al Academiei Române


partinic, amical, personal. Așa se face că o sintagmăprecum „interesul național“ a căzut într-o deriziunecare o face greu de invocat – și chiar de pronunțat aiciși acum – de către o persoană decentă.

Ar fi fost, îmi îngădui să cred, datoria intelec -tualilor să intervină și să propună un asemenea proiectsocietății românești, un proiect care să țină seama deinteresele majore ale acestei societăți în lumea deastăzi. Din păcate, fie din inerția nonimplicării pu bliceanterioare, fie din dezgust față de ceea ce se întâmplăîn politica autohtonă, cei mai mulți dintre intelectualiiromâni au rămas strâns legați de catargul profesiei lor.Iar așa-numiții „intelectuali publici”, în loc să men ținăo distanță demnă și lucidă față de câmpul puterii, înloc să-și folosească prestigiul spre a critica derapajeleacesteia de la un regim la altul, s-au implicat în parti-zanate de grup și chiar de partid, s-au înscris, de fapt,în jocuri politicianiste.

Mai preocupante sunt însă ecourile unei astfel deatitudini în rândurile tinerilor – pe fondul scăderiialarmante a instrucției generale și al unei politiciinstituționale (ministeriale) care defavorizează fla-grant studiul istoriei (naționale și universale) și alculturii (naționale și universale). Fără să cunoascătrecutul acestei țări – și trecutul, în genere –, mulțitineri aderă la ceea ce pare să fi devenit o modă, unfel de a fi interesant și „cool”, anume disprețul față deceea ce vine „dinăuntru” sau este „înăuntru” șiatracția exclusivă pentru „afară”. E simptomatic fap-tul, printre alte fapte asemenea, că exprimarea senti-mentului național a rămas, la noi, pe seama galeriilorde fotbal.

Indiferentismul național este vizibil mai cu seamăîn rândurile tinerilor, și cu deosebire ale intelectualilor.Dincolo de multiplele precarități locale – economice,politice și morale –, există însă și explicații mai largi,referitoare la contextul internațional – economic,politic și cultural – în care s-a produs, după 1990,inserția treptată a României. Feno menul cel mai carac-teristic, la nivel mondial, pentru istoria ultimelor dece-nii – fenomen a cărui amploare a crescut semnificativdupă prăbușirea comunismului – este, fără îndoială,globalizarea.

În ordinea discuției noastre, important este faptulcă subiectul și, în același timp, agentul globalizăriieste corporatismul supranațional; aici se află sursaunor motivații majore, ca și punctul de plecare al unordirecții de gândire, cât se poate de influent îndreptateîmpotriva identităților naționale.

Să ne înțelegem: nu am în vedere pozițiiantinaționaliste în sensul de antișovine, antixenofobe,anti-antisemite – poziții ce trebuie afirmate în conti-

nuare cu fermitate –, ci ofensiva masivă împotrivaproblematicii naționale în ansamblul ei și împotrivaconceptului de stat național, considerat a fi depășit deistorie, de istoria ultimelor decenii.

În subminarea naționalului, a națiunii și apreocupării pentru identitatea națională sunt mobili -zate mai vechi rezerve și neliniști îndreptățite, stârnitede ororile fascismului și ale nazismului. O memorietraumatică este invocată în vederea echivalăriinaționalului cu naționalismul și a naționalismului curasismul și xenofobia. Echivalare ce a avut loc, dinpăcate, în istorie, știm prea bine, dar care nu s-aprodus – și nu e obligatoriu să se producă –întotdeauna și pretutindeni. Nu trebuie să uităm căînsăși înfrângerea fascismului și cea a nazismului ar fifost imposibile fără o alianță a națiunilor și fără coe-ziunea lor internă.

La fel, nu trebuie să uităm că trecutul României nuse reduce la comunism și fascism. Nici comunismulromânesc nu se reduce la ceaușism, nici interbeliculromânesc la ultimii săi ani, cum încearcă unii istoriciși politologi foarte la modă astăzi să ne convingă.

Dincolo de aceste antecedente istorice, frontierelenaționale, oricât de permeabile ar putea deveni, con -stituie un factor de rezisten ță în fața nevoii de expan-siune continuă a economiei globale și a capitaluluimultinațional. Era inevitabil ca ideologia globalistă săfacă o țintă din statul național și din valorile naționale;iar împreună cu ea, inspirate în bună măsură de ea,diverse alte doctrine, teorii, școli de gândire.

Corectitudinea politică, de pildă, prin strategia decultivare și apărare a minorităților contra unui statnațional înțeles și definit nu altfel decât ca opresor, oristudiile postcoloniale, prin militantismul lor dirijatîmpotriva naționalismului minorității imperiale, s-auînscris în aceeași direcție antinațională.

În viziunea reprezentanților acestor școli, a susțineo cauză identitară, alta decât una strict locală,regională sau minoritară, devine o întreprindere ceriscă să stârnească suspiciuni. Eliminarea naționaluluica suspect sau anacronic este prezentată, în genere,drept o urmare firească a progresului cunoașteriiînseși, ca un spor în cunoaștere incontestabil. Nupuțini intelectuali tineri de la noi adoptă, cu grăbire șicu satisfacția de a fi la zi (updated), această „doxă”globalistă, scuturându-se de apartenența națională cade un stigmat.

Cât de adecvate, în context local și regional, suntînsă aceste poziții și aceste teorii? Nu cumvaproiectăm asupra realităților noastre social-culturale oviziune și o terminologie produse – și, probabil, efi-ciente – în alte spații geoculturale și istorice?42

Cu riscul de a cădea în empirie, să aruncăm, totuși,o scurtă privire numai asupra regiunii geografice șiistorice în care ne aflăm. Putem accepta ipoteza căproblematica națională este depășită în această parte alumii euroatlantice, care este Estul Europei? Nu am învedere numai guverne și politici din Grecia, Serbia,Croația, Ungaria și, mai nou, Polonia, ci și situații con-crete din Bosnia, Kosovo, Ucraina, RepublicaMoldova. Lăsând la o parte Rusia, ce se întâmplă maideparte, în Turcia, Georgia, Armenia, Azerbaidjan?Dar în Israel, țară dintr-o cu totul altă categorie, în caredezvoltarea economică și tehnologia de ultimă oră auatins niveluri invidiabile chiar dinspre Occident, nunumai dinspre Orient? Cât de „postnaționale” pot fidezbaterile intelectuale din aceste locuri?

Nu e rostul acestor pagini să abordeze tema,enormă în complexitatea ei, a globalizării. M-am opritasupra unui singur aspect, cel al implicației saleantinaționale, implicație cu consecințe grave, îndeo -sebi asupra națiunilor mici și a limbilor mici. Dimen-siunile culturale ale globalizării se cer tratate în cutotul alt mod decât cele economice și politice.

Revenind la discuția noastră, mi se pare importantsă fortificăm apartenența noastră europeană. Înaintede a fi – ideal vorbind – cetățeni ai lumii, suntemcetățeni (chiar dacă de rang secund) ai Europei. Avem,așadar, o dublă identitate, o dublă apartenență,românească și europeană. Românitatea, polonitatea,germanitatea nu constituie apartenențe conflictuale înraport cu europenitatea. Această dublă identitate secere conștientizată și apărată atât de localismuldefensiv și necreator, de încercările de recuperare aunor specificități originare oricum iluzorii, cât și deacțiunile de separare și izolare etnocentrice, care auloc chiar foarte aproape de noi.

Discursul european și europenizant este – sau artrebui să fie – rezistent la ofertele facile și la consen-surile superficiale ale globalizării, la indiferentismulnațional. Uniunea Europeană a fost gândită ca ouniune de state naționale, fără supremații și consensurifor țate. Europenitatea asumată este o șansă pentruțările componente, în măsura în care se constituie și caun obstacol în fața riscului tot mai evident alaculturației pe care îl reprezintă globalizarea, cu pre-siunile ei eficiente și facil-atractive, o globalizare ce seconfundă cu o americanizare – la rândul ei, redusăadesea la fast-food, thriller și individualism violent.Nici Faulkner, nici Whitman, nici Thoreau, niciWood row Wilson nu intră, din păcate, în modelulamerican de succes planetar.

Desigur, astăzi nu mai privim identitatea, îngenere – și nici identitatea națională –, ca organică,naturală, în legătură cu „sângele care nu se face apă”sau cu moștenirea genetică. Astăzi admitem caracterulcontingent al trăsăturilor identitare, precum și deter-minarea lor socială, chiar dacă nu integrală.

Identitatea afirmată, declarată, definită presupuneîntotdeauna o selecție. Con strucția și descrierea ei nusunt neutre, sunt „inflexate cultural” și determinate derelațiile de putere dinlăuntrul comunităților. Iden -titatea, în genere, și identitatea românească trebuiegândite într-un mod actual, nu ca date fixe, imuabile,ci în schimbare, într-o formare și reformare continuă:ca un proces, nu ca o stare pe loc.

Nu se poate ignora, în această discuție, problematradiției și nici aceea a moștenirii culturale. Nu numaitrecutul trebuie însă consultat aici, ci și, mai ales,prezentul înțeles ca actualitate: e vorba despre trăsăturispecifice, ce pot fi actualizate, performate, nu numaidespre virtualități presupuse ori deductibile dintr-oexperiență consumată cândva. Acest mod nou de repre-zentare a identității implică, prin urmare, o alegere, onegociere cu contextele ce se configurează și sereconfigurează în timp. Accentul în definirea acesteiidentități cade pe practica social-culturală, nu pe esențeatemporale („spațiul mioritic”, „neantul valah” etc.).

Consider că, în ciuda unor tendințe ce se vor domi-nante, în ciuda unor mode intelectuale, este necesar săîncercăm acum un efort de reconstrucție identitară. Elpresupune, nu încape îndoială, discernământ critic șiautocritic și, s-ar înțelege de la sine, bună-credință.Susținând un asemenea proiect, nu cred că esteposibilă o singură interpretare – „așa și numai așa” –și nici atingerea unui consens unanim. Cred, totuși, cămăcar o anumită convergență este posibilă și, în oricecaz, necesară. Exact acum 11 ani, în ianuarie 2006,pledam – fără ecou, din păcate – pentru coeziune întreintelectualii români: vedeam în ea nucleul firesc,logic, al unei coeziuni naționale.

Cred că, odată cu aquis-ul comunitar impus deUniunea Europeană, este nevoie să recompunem, săreformulăm, să redefinim și un aquis național. De aicis-ar cuveni să repornim, de la o critică și de la o rea-creditare (în urma acestei critici) a valorilor noastresimbolice, atât de neglijate și chiar discreditate astăzi.Ar trebui să înțelegem că între aceste valori și suve-ranitatea noastră – nu numai națională, dar șiindividuală – este o strânsă legătură. Nu am în ve dereaici un colectivism gregar, nici aderențe iraționale, cio conștiin ță personală a apartenenței.

43

Preferăm mai vechilor noţiuni de specificnaţional şi de naţionalism aceea de identitatenaţională, frecventă în dezbaterile de azi despreprocesele integraţioniste (europenizare, mondiali -zare sau globalizare).

Despre specificul naţional cu derivatele regiona-lism, culoare locală (spiritus loci), „sentimentulspaţiului” s-a vorbit mai mult în domeniul literaturii,apărând şi în filosofia culturii (la Spengler, Frobe-nius, Blaga). Gustave Lanson, bunăoară, îşi începeIstoria literaturii franceze prin expunerea elemente-lor dezvoltării limbii şi a caracterelor rasei (l’espritqauloies), Jean Chabeas trece în revistă, în Istorialiteraturii spaniole, unele „caracteristici spaniole” şielementele fundamentale ale limbii pe care o vor -besc ibericii, Călinescu îşi încheie Istoria... cu uncapitol intitulat Specificul naţional.

Modul de a înţelege naţionalismul, de obiceiextrem de politizat, apare cu conotaţii nuanţate sauchiar contrare în diferite contexte istorice, sociale, cul-turale, schimbându-şi cameleonic orientarea şi sensulsau imprimându-şi modele străine ca pe pielea deşagrin. La noi, s-au atribuit preponderent semnificaţiinegative, menţinute ca atare în unele dicţionareexplicative: „Naţionalism – politică şi ideologie careurmăresc întreţinerea izolării şi aţâţarea urii de rasă şinaţionalitate; tendinţă de a aprecia exclusiv şi exage-rat tot ceea ce aparţine propriei naţiuni” (FlorinMarcu, Marele dicţionar de neologisme, ediția a VII-a,Bucureşti, 2004). Alte dicţionare dau o definiţie mainuanţată:

„1) Sentiment, tendinţă, practică politică bazate pepromovarea ideii naţionale, a dragostei pentruspecificul şi tradiţiile propriei naţiuni.

2) Tendinţă de a aprecia exclusiv şi exagerat totceea ce aparţine propriei naţiuni.

3) Exacerbare a interesului propriei naţiuni îndetrimentul celorlalte, fapt care conduce la creareapremiselor izbucnirii unor conflicte interne şi intersta-

tale” (DEXI, Dicţionar explicativ ilustrat al limbiiromâne, coordonat de Eugenia Dima, Chişinău, 2007).

Părerile în ceea ce priveşte naţionalismulemines cian sunt împărţite: unii (Lovinescu,Negoiţescu, Manolescu) văd o latură negativă, alţii(N. Iorga, D. Murăraşu) identifică o dimensiuneabsolut pozitivă; cea de-a treia categorie o constituiecei care (detractorul Grama) consideră că nuexprimă sentimentele naţionale („iubirea de patrie,iubirea de naţiune, iubirea idealului, iubirealibertăţii, iubirea virtuţii”); dintr-o a patra categoriefac parte cei care nu au făcut caz de acest aspect,Călinescu fiind printre aceştia; nu lipsesc nici ceicare l-au crezut de-a dreptul cosmopolit (Hasdeu, deexemplu).

Reacţiile critice faţă de naţionalismul emines -cian au luat forme radicale de acuze, fie de regretdiscret (formulat prin raportare la „universalitatea”

eminescu: ideea de identitate națională*Mihai Cimpoi

Membru de onoare al Academiei Române


Mihai CimpoiMembru de onoare al Academiei Române

44

gândirii, profunzimea simţirii sale şi personalitateaartistică). „Nepieritor în formă de exprimare,neajuns de niciun român în universalitatea gândiriişi neîntrecut în bogăţia simţurilor, M. Eminescu s-acondamnat pe sine însuşi, şi-a mărginit propria saoperă la o meschină notorietate când, ca ideal deprogres s-a mulţumit să dovedească doar bineleţării sale” (Panait Istrati, Între neam şi umanitate, în„Adevărul literar şi artistic” din 21 septembrie1924).

„Naţionalismul” apare ca o dimensiuneimplicită, intrinsecă a personalităţii sale axate peintegritate, intransigenţă, deci pe moralitatedesăvârşită, şi a fiinţei sale nervurate, sensibile laorice manifestare a răului, la orice contravine „firiişi dreptăţii”.

Eminescu e „naţionalist” din simplul motiv că înopera sa atestăm o rostire esenţială a fiinţeiromâneşti. Naţionalismul său are, prin urmare, unadânc substrat ontologic (şi nu doar unul superficia l-ideologic).

Concluzia singurei monografii în care e abordatfenomenul e că „sub toate vorbele, toate atitudinile,toate faptele se întrevede o idee la care Eminescu seraportează fără încetare: ideea naţională”, că prinforţa cu care e dominat de ea, prin multiplicitateaaspectelor sub care-i înfăţişată, prin substratul ideo-logic „Eminescu e cea mai caracteristică expresie anaţionalismului epocii lui frământate”. Sentimen -tele fundamentale apar în egală măsură în poezie şiîn proza jurnalistică, el fiind „şi naţionalist marepoet”: „În Scrisoarea III şi Doina apare fondulsufletesc exprimat de ziaristul de la Timpul, în scrie-rile ziaristului izbucneşte pretutindeni sensibilitateaşi uneori chiar şi expresia poetică a Epigonilor,Scrisorilor, Glossei. Acelaşi suflet apare şi în poezianaţionalistă şi în opera militantă. Opera întreagă alui Eminescu îşi are rădăcinile înfipte în realităţilevieţii personale şi naţionale. O bună parte din viaţalui Eminescu e o luptă în slujba naţiunii. Pentrunaţiune are el o dragoste care merge până la idola-trie, din naţiune a făcut el categoria socialăsupremă căreia totul i se subordonează. Naţiunea-ifetişul căruia Eminescu i-a jertfit cea mai bunăenergie a fiinţei sale” (D. Murăraşu, Naţionalismullui Eminescu, Bucureşti, 1999, p. 373–374).

Fireşte, găsim la Eminescu o expresie amanifestării plenare a sentimentelor naţionale subformele supradimensionale, hiperbolizate ale iubirii„fetişizate”, exprimate patetic-imnic, dar şi subforma „mâniei homerice” (Klaus Heitmann).

Figura piramidală a personalităţii eminescienese clădeşte nu doar pe temeiul ideii naţionale, care e,bineînţeles, un factor formativ esenţial. „Prinsăfoarte de aproape, postulează Hegel, istoria nedovedeşte că acţiunile oamenilor pornesc dinnecesităţile, din pasiunile, interesele, caracterele şitalentele lor, şi anume astfel încât în această dramăa activităţii umane numai asemenea necesităţi,pasiuni şi interese apar ca mobile, ca factor activprincipal. Nu-i vorbă, există şi mobile cu caractergeneral, precum voinţa de a face bine ori nobilaiubire de patrie: dar aceste virtuţi, acest caracter degeneralitate, se află în proporţie neînsemnată înraport cu lumea şi cu ceea ce se întâmplă în ea”(Hegel, Prelegeri de filozofie a istoriei, Bucureşti,1968, p. 23).

Dacă în aceste pasiuni apar şi exagerări diabo -lice, la Eminescu găsim totul în limitele raţiuniicumpătării şi disciplinei etice.

Ceasul de faţă al istoriei ne oferă motivaţiaurmării consecvente a codului deontologic „na -ţionalist” de către autorul lui Mureşanu în carecheamă „întoarcerea la fire şi dreptate”.

Conform Enciclopediei Universale Britannica,naţionalismul înseamnă „loialitatea şi devotamentulfaţă de naţiunea sau ţara proprie, mai ales înţeleasăca superioară loialităţii faţă de alte grupuri sau inte-rese individuale”, avându-şi începuturile genetice încredinţa individului faţă de localitatea sau grupulreligios căruia îi aparţine. După apariţia statelor-naţiuni centralizate mari, această loialitate sediminuează, în ciuda faptului că factorii ce soli -darizează masele sunt religia, rasa, moştenireapolitică şi istoria. Primele mişcări naţionaliste apar înEuropa în secolul XVIII şi începutul secolului XIX,fiind liberale şi având caracteristici internaţionaliste.Fiind, în Franţa, mai întâi de stânga, ostil tradiţiei şifavorabil „primăverii popoarelor”, el devine dedreapta, pacifist şi internaţionalist, animat de patrio-tism cu Comuna şi Louis Rossel şi de consensul înjurul Republicii parlamentare.

Notând că la începutul secolului al XIX-lea seînregistrează o deşteptare a naţionalismului datorităacţiunilor intelectualilor, scriitorilor şi oamenilor decultură, Richard Dubreiul constată că secolul alXVI-lea a fost cel în care au apărut statele-naţiuni,că secolul al XVIII-lea a impus moda cos mo -politismului şi că secolul al XIX-lea e dominat defenomenul naţional, Italia şi Germania constituin -du-se ca naţiuni în 1870 (polonezii, irlandezii şipopoarele balcanice aspiră şi ele să formeze stateindependente). 45

După René Rémond, există două surse alemişcării naţionale: Revoluţia Franceză cu voinţa ei deindependenţă ce decurge din principiile de la 1879(„Dreptul popoarelor de a fi stăpâne pe propriasoartă este o prelungire a libertăţii individuale şi asuveranităţii naţionale”) şi curentul tradiţionalist,care propune popoarelor „să se întoarcă înspretrecutul lor, să-şi cultive particularismele, să-şi ex altespecificitatea... universalismului abstract al Revo -luţiei concrete a trecutului naţional, iar abstracţieiraţionaliste şi geometrice a Revoluţiei, instinctul,sentimentul şi sensibilitatea. Alimentân du-se dincunoaşterea trecutului şi din cultul tradiţiilor, el sedefineşte prin istorie, limbă şi religie”.

„Curentul tradiţionalist, glosează în continuareistoricul francez, reabilitează culoarea istorică,nostalgiile medievale, interesul pentru dialectelepopulare şi sensul identităţilor religioase”.

Romantismul german îi oferă poetului un modelde patriotism. „Cercetarea limbii şi a legendelorgermanice, remarcă Richard Huch, de care este defi-nitiv legat numele fraţilor Grimm, a fost rezultatulfericit al orientării patriotice a romantismului”(Romantismul german, Bucureşti, 1974, p. 345).

Se constată, la sfârşitul secolului al XIX-lea, unavânt deosebit al naţionalismelor, o „afirmare,uneori vehementă, a drepturilor suverane alestatului-naţiune, o exaltare a identităţii şi a unităţiinaţionale” (Frédéric Laupies, Dicţionar de culturăgenerală, Iaşi, 2008, p. 535). Termenul denaţionalism apare în Anglia încă în 1715, dar seimpune definitiv în anii ’80 ai secolului al XIX-lea.Istoricul cel mai redutabil al naţionalismului, RaoulGirardet, găseşte că „mişcarea naţionalistă seorganizează în jurul a patru teme principale: suve-ranitate, unitate, moştenire istorică, aspiraţie launiversalitate” (Ibidem).

În anii timpurii ai elaborării romanului Geniupustiu şi ai studenţiei, Eminescu este preocupat defenomenele cosmopolitismului şi naţionalismului.După cum a demonstrat Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Toma Nour, personajul central, al căruinume indică apartenenţa la arhetipul catilinar, pro-blematic, fiind împotriva monarhilor şi arăzboaielor, şi elogiul cosmopolitismului: „Cosmo-polit? Cosmopolit sunt şi eu; aş vrea ca omenirea săfie ca prisma, una singură, strălucită, pătrunsă delumină, care are însă atâtea culori. O prismă cu miide culori, un curcubeu cu mii de nuanţe. Naţiunilenu sunt decât nuanţele prismatice ale omenirii şideosebirea dintre ele e atât de naturală, atât de

explicabilă, cum putem explica din împrejurărianume diferenţa dintre individ şi individ”.

Naţionalismul este privit ca o reacţie logică laiminenţa pierderii identităţii naţionale: „Naţio -nalismul este un semn rău la un popor. Nimeni nuţine atâta la existenţa sa decât acela ce are s-opiardă în curând (şi aceasta se simte instinctiv) şinimeni nu-ngrijeşte mai mult pentru ţinerea la unloc a individului său, decât cel ce are să se desfacăprin moarte. Nicăieri nu se manifestă voinţa deviaţă mai tare decât acolo unde viaţa este periclitatăsau prin boală internă sau prin pericol extern”(Fragmentarium, ms. 2264).

Într-o însemnare manuscrisă poetul face omărturie ardentă că strănepoţii „vor citi odatădespre luptele naţionale, reflectate nu în luminanouă a teoriei, care o preface într-o luptă de inte -rese, ci în lumina viorie a simţământului, cu toatăbogăţia de colori, de pasiune, de înamorarespecifică în fetişurile naţionalismului –, citireaaces tor fapte va face asupra lor impresia romantică,care asupra noastră o face rezbelul cruciaţilor şicavalerismul de atuncea”. Însemnarea continuă înspiritul postulărilor hegeliene mai sus citate: „Cumcă în fond este sâmburele vecinic al tuturoracţiunilor omeneşti – egoismul, care vivifică acesteforme, asta nu va interesa pe nime –, acest sâm bu re-lvor avea şi strănepoţii noştri cine ştie sub ce formă –dar bogăţia de forme exterioare ale vieţii noastre,mulţimea de colori prismatice, de limbe varii şimulte, de poesie şi arte care de care mai originalăîn felul ei, de apăsarea cu animozitate asupra unorteorii şi puncte, necrezute în fond de cei ce le susţin(de exemplu, drept, istorie, religiune ş.a.), aceastăminciună în aparenţă atât de frumoasă, în fondţesătura durerilor noastre – atât de strălucită înarătare, atât de cumplită în esenţa ei – va procura,ca fenomen, se înţelege, căci nu mai implică voinţăşi [ilizibil], multe ore de petrecere strănepoţilornoştri” (Ibidem, ms. 2287).

Strănepoţilor li se propune, în această însemnaremanuscrisă, un tablou romantic, constituit dintr-ominciună „frumoasă” şi „dureroasă”, dintr-o bogăţiede forme exterioare, de colori prismatice, de limbivarii şi multe de poezie şi arte, care din care mai ori-ginale.

În 1932 a apărut primul studiu sistematicNaţionalismul lui Eminescu, aparţinând istoriculuiliterar D. Murăraşu, care a dat şi o ediţie comentatăa poeziilor eminesciene. Monografistul şi-a propussă arate „formele sub care se prezintă naţionalismul46

lui Eminescu, natura acestui naţionalism îndezvoltarea şi în trăsăturile lui generale, şi caracte-ristice, expresia lui literară, fixându-l statornic înambianţa sentimentală şi ideologică a societăţiiromâneşti contemporane”.

Sunt utilizate, în studiu, scrierile rezultate dinconflictul cotidian cu împrejurările de viaţă politicăşi socială şi urmărind un scop practic şi scrierile purliterare, în care gândirea şi simţirea sunt prinse înforme de artă.

Ambele lucrări sunt luate în bloc, căcidemonstrează unitatea creaţiei sale. „Naţionalismulentuziast şi afirmativ” se manifestă în dragostea deneam şi ţară, în iubirea faţă de trecutul strămoşesc,în preocuparea de destinele tuturor provinciilorromâneşti şi în profetizarea viitorului în îndemnu rilede solidarizare naţională. „Naţionalismul criti cist”se concretizează în satiră, în critica păturii super -puse a politicianismului, a formelor de fond, a duş -manilor naţiunii, a „străinismului, a organizăriisociale”.

Un comportament aparte este consacrat „naţio -nalismului cultural”, reprezentat de limba şiliteratura naţională, de menirea civilizatoare a nea-mului.

Trecutul neamului românesc şi prezentulneliniştit de grijile viitorului şi cu aspiraţiile spreîmplinirea formelor capabile să-i vădească indivi-dualitatea „au atins sufletul lui Eminescu şi l-aufăcut să vibreze, când intonând imn de slavă, cândscriind plin de revoltă şi ură neîmpăcată” (ediția aII-a, p. 254).

„Toate naţiunile trebuie aduse la valoarea lorproprie”, afirmă el decis, convins că şi naţiunearomână, subjugată de Austro-Ungaria, fărâmiţată deRusia, va avea noroc de un destin mai bun („Epietroasă şi încovoiată calea Dreptăţii, dar esigură”). Părerile sale asupra statului au la bazăconcepţia despre naţiune „care reprezintă o sumă deputeri vii care merg în direcţia hotărâtă de proprialor natură”. Limba, literatura, cultura trebuie săcontribuie la păstrarea şi triumful spiritului naţional.

Pentru Eminescu, cosmopolitismul este o în -şelăciune, o minciună: „Naţiunea e singura reali -tate, ea trebuie salvată prin orice mijloace, fie şi îndauna umanităţii, fie şi prin duplicitate şi bizanti -nism”; este singura realitate nelimitată ca durabili -tate, este singura creatoare de civilizaţie.

Naţionalismul eminescian este considerat de omare nobleţe, fiindcă a simţit intens, ca nimeni altul,„emoţia eminamente socială de a te crede reprezen-tantul unei colectivităţi” şi de a scrie şi a lupta

numai şi numai pentru interesele ei. E un caz fărăprecedent de identificare deplină cu ea. E replica luidură faţă de cei ce nu se preţuiesc decât pe ei înşişi,fără a se supune colectivităţii: „Departe de Emi -nescu atitudinea de plantă stearpă, blestemată să nuînalţe niciodată mireasma ei în concertul miresme-lor unei pajişti. Eminescu trăieşte în ritmul frea -mătului vieţii naţionale” (Ibidem, p. 322).

Din categoria politicului trebuie scos, evident,ceea ce, în imaginarul poetic eminescian, ţine dearhetipalitate şi mitopo(i)etică propriu-zisă (imagi-nea Daciei, codrul „dacizat”, Decebal ca „euneîmplinit” şi Ştefan cel Mare ca „eu împlinit”,proiecţiile epopeice din Dodecameronul dramatic,panorama sociogonică Memento mori, AndreiMureşanu ca Faust român etc.).

Apreciată la ora apariţiei de D. Caracostea,N. Cartojan, Ovid Densusianu, D. Gusti, în cazulreeditării, în 1999, a stârnit protestul vehement al luiZ. Ornea, care emitea părerile radicale că ideilenaţionaliste eminesciene seamănă cu cele ale luiHitler din Mein Kampf. Reacţia acestui istoric literarîmpotriva doctrinei politice eminesciene nu a fostsingulară, atestân du-se, după 1989, şi alte atitudinide vehementă contestare. Ele vin din partea luiVirgil Nemoianu, care cere imperativ „lepădarea deEminescu”, a lui H.-R. Patapievici, care-l considera„cadavrul din debara”, convins că nu mai poatesupravieţui ca poet naţional, deoarece este „exas -perant de învechit, nemaiinteresând”, a lui I. Ne -goiţescu, care vorbeşte în finalul capitolului din Isto-ria literaturii române, I, despre „influenţa rea pecare ideile lui sociale şi politice au exercitat-o maitârziu, în prima jumătate a veacului al XX-lea”, care„vine dintr-o gravă neînţelegere, dintr-o nefastăevaluare a rătăcirilor pragmatice eminesciene”(discursul publicistic eminescian e taxat chiar drept„protolegionar”), a lui Moses Rosen, care-l acuză deantisemitism, a unui grup de autori porniţi să-l demi-tizeze cu înverşunare în „Dilema” din 15–21 sep-tembrie 2000 (Mircea Cărtărescu, T.O. Bobe, PavelGeo Radu, care a mărturisit ulterior că nici nu a cititpublicistica lui Eminescu; a se vedea volumul luiAdrian Dinu Rachieru Eminescu după Eminescu,Timişoara, 2009).

Atare contestări radicale se raliază, în fond, opi-niilor lui E. Lovinescu. Acesta vorbeşte de „odictatură a ideologiei eminesciene” la începutulsecolului al XX-lea, „fără ca, de altfel, să aibă şivreo înrâurire asupra desfăşurării formelor sociale”:„Popularizată, mai ales, sub forma paseismului şi aţărănismului şi impusă chiar ca o dictatură 47

spirituală de mişcarea «Sămănătorului», ideologiaeminesciană a fost împinsă la consecinţele ei ex -treme, sub forma naţionalismului integral sau a anti-semitismului de d. A.C. Cuza şi sub formareacţionarismului de bănăţeanul Aurel C. Popovici”(E. Lovinescu, Istoria literaturii române contempo-rane, 1926, p. 52–53, alte ediții, vezi şi E. Lovinescu,Mihai Eminescu, col. „Eminesciana”-37, 1984). Înopinia criticului „Sburătorului”, repunerea încirculaţie prin mişcarea sămănătoristă după un anu-mit timp a influenţei eminesciene şi continuarea eiprin oameni şi acţiuni felurite îi determinăsupravieţuirea în unele manifestări xenofobe saufasciste, ce se reclamă încă de la „actualitatea luiEminescu”.

În studiile sale, Tudor Nedelcea a demonstrat căîntreaga sa proză politică afirmă plenar curentulsociologic organic, iniţiat de Spencer, că„antisemitul” şi „protolegionarul” Eminescu abor -dează „problema evreiască nu din punct de vedereal confesiunii religioase şi al rasei, ci doar dintr-unstrict punct de vedere economic” (volumulEminescu, Bucureşti, 2013).

Procesul de democratizare a societăţii româneşti,asociat şi cu un proces de caragializare, a polarizatreceptarea şi a împins-o la extreme absurde – icono-claste, dar şi idolatre –, reactualizând, aşa cumobservă George Lateş, şi mai vechea dispută dintrediasporeni şi exegeţii din interior. „Dincolo deproblema naţionalismului eminescian de văzutdisputa politică pe teme precum holocaustul, legio-narismul, antisemitismul, antiliberalismul, ecume -nismul etc.” (volumul Gradul zero al receptării emi-nesciene, col. „Eminesciana”-7, Iaşi, 2003, p. 89).

„Iarăşi suntem obligaţi să constatăm, continuăexegetul, că urmaşii, oameni politici de tipul lui A.C.Cuza, Nae Ionescu, Corneliu Zelea-Codreanu ş.a.,s-au folosit de ideile eminesciene prin scoatere dincontext şi mobilizarea lor în pledoarii «pro causasua». Atitudinile şi faptele acestora au fost judecateşi condamnate de istorie, dar vina lui Eminescu,atâta cât este, ţine mai degrabă de latura inefabilă afiinţei sale, de indignările şi visele de mărire a nea-mului, de poezia istoriei şi visul său voievodal. E ovină, dar una poetică, mai ales” (Ibidem, p. 93).

Pentru românii basarabeni, Eminescu a fost, înperioada postbelică, o călăuză în lupta pentrueliberare naţională, pentru valorile spirituale. Dez-baterile curente despre naţiuni, naţionalităţi şinaţionalisme vorbesc în favoarea viabilităţii ideiinaţionale eminesciene, cel puţin sub unele aspectegenerale. Tratatul de la Maastricht reactualizează

din 1992 încoace, în Franţa, problema suveranităţii(Mişcarea pentru Franţa, Adunarea pentru Franţa,Frontul Naţional ş.a.). Aspiraţia la unitate e axialăîn gaulism, istoria naţională şi conştiinţa valorilor,sentimentul specificităţii socio-culturale menţin înJaponia, ţară cu un înalt nivel economic şi tehnic,„japonitatea” culturală.

Aspiraţia la universalitate a civilizaţieinaţionale se menţine atât în cadrul statului-naţiune,cât şi dincolo de el; vechea deviză Gesta DeiFrancos, noţiunea de hispanitate (Spania are mereuproblema Spaniei, vorba lui Chabas), precum şi ceade american way of life demonstrează, după RichardDubreiul, aceeaşi ambiţie (Dicţionarul de culturăgenerală citat mai sus, p. 535–536).

Eminescu exercită o influenţă modelatoare saucatalitică asupra unor mişcări literare importante,cum ar fi simbolismul, sămănătorismul şi popo -ranis mul, asupra unor poeţi ce cultivă poezia deinspiraţie socială şi naţională (Goga, Păunescu,Mateevici, Vieru), dar şi asupra unor poeţi de altăorientare (Bacovia, Stănescu).

Într-o conferinţă, susţinută la Iaşi în 2012, EugenSimion stabileşte, în cadrul dezbaterilor despre cul-tura Europei, câteva puncte cardinale ale identităţiiromâneşti, în care regăsim punctele-cheie alemodelului „naţionalist” eminescian: a) spaţiulidentitar („pământul”, ţara cu istoria şi cultura ei);b) limba (elementul esenţial); c) ideea de unitate (înbaza originii comune şi a modului de a fi); d) religia(majoritar ortodoxă într-un spaţiu lingvistic latin);e) toleranţa activă (morala comună, mila creştină,omenia); f) teama de risipire în istorie, de pierderea valorilor spirituale şi morale; g) spiritul critic,uneori exagerat, paralizant; h) vrerea de a finaţionali „cu faţa spre universalitate”, cum spuneMaiorescu, români europeni (în termenii de azi), şidintre care cel mai puternic este „sentimentul căvalorile noastre nu sunt cunoscute, şi, mai ales,recunoscute”; i) a fi român, la 2011, înseamnă a fiun om politizat” (E. Simion, Identitatea ro -mânească, Iaşi, 2013; a se vedea şi volumul nostruModelul de existenţă Eugen Simion, Bucureşti,2013).

Bibliografie

N. Iorga, Istoria literaturii româneşti, ediția a II-a, 1925;1985; alte ediții; M. Eminescu, col. „Eminesciana”-25, Iaşi, 1981;D. Murăraşu, op. cit., G. Lateş, op. cit.; Adrian Dinu Rachieru, op.cit.; Convieţuirea cu Eminescu, col. „Eminesciana”-18, Iaşi, 2013;Tudor Nedelcea, op. cit.; Theodor Codreanu, Mitul Eminescu, col.„Eminesciana”-7, Iaşi, 2004; Ioan Stanomir, Eminescu: tradiţia caprofeţie publică, Timişoara, 2008.48

Preafericirea Voastră Părinte Daniel, Patriarh alBisericii Ortodoxe Române, membru de onoare alAcademiei Române,

Înaltpreasfințiile Voastre Părinți Mitropoliți aiBisericii Ortodoxe Române,

Preacucernici Părinți,Distinși Vicepreședinți, Membri ai Prezidiului

și Membri ai Academiei Române,Onorați invitați,Frați și Surori întru Hristos,

Unirea de la 24 ianuarie 1859 împlinea o parte aunui ideal la care aspirase de secole poporul român.Acest act apare ca un rezultat firesc al dezvoltăriitreptate a conștiinței de origine, de credință și delimbă a tuturor românilor.

Dar acest mare eveniment are loc și în timpulunor mari schimbări europene. În PrincipateleRomâne, mișcarea națională a trecut în mâinile uneitinere generații însuflețite de idealurile Revoluțieide la 1848, mulți dintre ei, fii de boieri educați laParis, s-au organizat în societăți revoluționaresecrete, după modelul carbonarilor. Mișcarea esteîncurajată de unificarea micilor regate și principatedin Italia (prin generalul Giuseppe Garibaldi) într-unRegat al Italiei condus de Victor Emmanuel II (dinCasa de Piemont) şi de Primul Ministru CamillioBenso Conte de Cavour (iulie 1871). Alți susținătoriai Unirii Principatelor Române (Dunărene) au fostRegina Victoria și Împăratul Napoleon III, carevoiau să diminueze influența rusească în regiuneaMării Negre și să întărească Imperiul otoman pebaze mai liberale, astfel încât interesele lor să fiemai bine servite în Orientul Apropiat (în specialdupă Războiul din Crimeea, din 1854–1855). În

același timp, are loc unificarea şi instaurarea Impe-riului german (1871) condus de Kaiser-ul Wilhelm IIşi de Cancelarul său, Otto von Bismarck, de la Ber-lin.

Prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza petronurile de la Iași și București începea în istoriațării o epocă de realizări profunde în toatedomeniile, înfăptuiri fără de care nu ar fi fost posi-bile celelalte mari acte ale românilor: Independențade la 1877 și Marea Unire din 1918. Toate domeniilevieții economice, militare, politice, instituționale,administrative, culturale s-au bucurat de atențiaDomnitorului Cuza și a colaboratorilor săi apropiați.Alexandru Ioan Cuza a reușit să fie nu numai „Dom-nul Unirii”, dar și al reformelor, așa cum îi urasesfetnicul său apropiat, Mihail Kogălniceanu. Îndomnia sa, Biserica Ortodoxă Română obținerecunoașterea autocefaliei de la PatriarhiaEcumenică din Constantinopol. Alte reforme impor-tante sunt: reforma secularizării averilor mă -năstirești, reforma agrară (desființarea iobăgiei),reforma instituțiilor (inclusiv a justiției) și reformaeducației – clasele primare obligatorii şi gratuite şieducația superioară, prin înfiinţarea Universitățilorde la Iaşi şi Bucureşti, activitățile pentru înfiinţareaSocietăţii Literare Române. Nu totul a fost perfect,dar progresul a fost uriaș.

Domnia Principelui Cuza a pregătit terenul șipersonalitățile care vor duce la un progres și maimare, după urcarea pe tron a Principelui Carol I deHohenzollern-Sigmaringen (1866), înfiinţareaSocietăţii Academice Române (1867) şi apoi a Aca-demiei Române (1879). Carol I este chemat să intreîn Războiul ruso-turc (Războiul pentru Inde -pendenţă, 1877) şi obține recunoaşterea inde -

Unirea principatelor române – credință și unitate română într-un context european*

Acad. Ionel-Valentin VladPreşedintele Academiei Române

*Alocuţiune susţinută la sesiunea organizată cu ocazia sărbătoririi Unirii Principatelor Române(24 ianuarie 2017, Palatul Patriarhiei Române)

Unirea Principatelor Române

49

50

pendenței Principatelor Române Unite la Congresulde la Berlin (1878) și proclamarea Regatului Româ-niei (1881). Numește Prim-Ministru pe același iscu-sit Mihail Kogălniceanu (care va fi şi al şaseleaPreşedinte al Academiei Române), înfiinţeazăBanca Naţională, introduce moneda națională; prinminiștri, ca Spiru Haret și Titu Maiorescu, ajunge laalfabetizarea unei jumătăți din populația țării și laformarea unei elite intelectuale, susține construcțiaunor rețele de căi ferate, de drumuri și decomunicații prin telegraf și telefon, demne de o țarăeuropeană dezvoltată ş.a.

Am afirmat la Ziua Culturii Naționale că, de-alungul veacurilor, credinţa noastră creștină (aproapebimilenară) și limba noastră romanică au reprezen-tat cei doi piloni ai dăinuirii poporului român, ai cul-turii noastre, în același timp, elementele esențialeprin care ne-am integrat în cultura și civilizațiaeuropeană.

Cu aceeași ocazie, Preafericitul Părinte PatriarhDaniel, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române,ne-a adresat un mesaj, cu toată înţelepciunea sa,asupra credinţei noastre creştine, care se păstreazăîn toate satele şi oraşele Ţării, prin atâtea și atâtealucrări misionare comune ale clerului și mirenilorpentru păstrarea culturii românești.

Biserica și Academia Română sunt cele douăinstituții fundamentale ale statului, strâns legate prinaceleași obiective de promovare a Credinței (într-unsingur Dumnezeu), Unității naționale, de cultivare aculturii și de respectare a marilor valori ale neamu-lui românesc. Academia Română a fost, atât princomponență, cât și prin obiectivele sale, „mărețularbore al culturii și sintezei etnice a neamuluiromânesc”, după cum se exprima un alt Președinteal Academiei Române, dr. Constantin I. Istrati.

Unii dintre marii făuritori ai Unirii PrincipatelorRomâne au fost și creatori ai Academiei Române:Vasile Alecsandri, autorul poeziei Hora Unirii,memorialistul George Sion, publicistul C.A. Rosetti,viitorul mare om politic Ion C. Brătianu, istoricul șimarele om politic Dimitrie A. Sturdza (al cincileaPreședinte al Academiei Române), medicul și bota-nistul Anastasie Fătu, cel dintâi președinte alSecțiunii științifice, juristul Constantin A.Crețulescu și episcopul istoric MelchisedecȘtefănescu, autorul înflăcăratei predici intitulateJertfă pentru Unirea Principatelor.

Ca și Biserica Ortodoxă Română, AcademiaRomână și-a manifestat, de-a lungul anilor, rolulfundamental de apărare și de dezvoltare a valorilor

spirituale naționale, a limbii, a tradițiilor șimoștenirii trecutului. Episcopul MelchisedecȘtefănescu o caracteriza ca „un centru de lumină șiștiință românească”. Marile realizări ale AcademieiRomâne în toate domeniile culturii și științei audefinit-o ca un corp de elită al inteligențeiromânești, dar, mai înainte de toate, un focar deunitate și spiritualitate românească.

În acest an se împlinesc 500 de ani de la reformalui Martin Luther, moment dureros pentru bisericilesurori. Această reformă a adus însă și un puternicimbold în studiul mai profund al Bibliei (Lutherfiind un teolog foarte serios) și la o mișcare detraducere și răspândire prin tipar (Guttenberg) aBibliei în limbile popoarelor (inclusiv în limbaromână). Suntem în Săptămâna de Rugăciune pen-tru Unitatea Creștină și creştinii din lumea întreagăse roagă împreună. Tema Săptămânii de Rugăciunepentru Unitatea Creştină din anul 2017 este„Împăcarea – dragostea lui Hristos ne stăpâneşte” (2Corinteni 5,14). Cred în puterea Cuvântului deînvăţătură care se ţine la fiecare altar și care poateaduce Pacea, binele comun și unitatea, acolo undeexistă vrajbă. Noi, românii, avem nevoie de ele într-olume prea secularizată și învrăjbită.

Academia Română a încheiat în decembrie 2016„Strategia de dezvoltare a româniei pentruurmătorii 20 de ani”. Lucrarea este o strategie depost-aderare la Uniunea Europeană bazată pe treiconcepte fundamentale: convergența (unitatea)internă, păstrarea culturii românești şi echilibrulîntre integrarea demnă până la o poziție a Țării înUniunea Europeană la nivelul resurselor ei și alidentității sale naționale.

Academia Română afirmă în Strategie realizareaunuia dintre cele mai de seamă proiecte de dezvol-tare a României pe termen lung: cel legat de cul -tura românească privită între național și univer-sal, cu obiective bine definite în domeniul școlii şial educației, al atragerii spre cultură a populațieițării, în special a tinerei generații, al culturii electro-nice, al afirmării contribuțiilor oamenilor de științăși de cultură români la patrimoniul cultural univer-sal. Astfel, Academia română a fost şi continuăsă fie garantul menținerii și promovării culturiinaționale și al afirmării ei în lume.

Unirea din 24 ianuarie 1859 – „actul energic alnațiunii române” – să fie pentru toți model șiîndemn de urmat.

Doamne, binecuvântează România, luminează-neși unește-ne în ceea ce facem pentru Ţară!

51

În existenţa fiecărui popor există date memo-rabile, puncte de reper pentru a urmări etapelefiinţării și momentele de vârf ale evoluţiei sale. Laromâni o astfel de dată este şi 24 ianuarie 1859,ziua Unirii, când cele două principate, fiinţând deaproape o jumătate de mileniu, s-au unificat, con-topindu-se într-o singură entitate statală – Româ-nia. Introducerea acestei date printre sărbătorilenaţionale şi aniversarea ei în fiecare an suntmenite să țină trează o conştiinţă naţională față deun factor fondator esenţial.

Ne aflăm în faţa unui paradox istoric! Timp deveacuri românii şi-au dus o existenţă în state şichiar în ţări diferite. Situați „în calea răutăţilor”, lao margine de continent, ei nu s-au putut strângeîntr-o singură entitate, cum au putut s-o facă ve -cini ai lor, şi au fost sortiţi la existenţe paralele.Dar, totodată, situaţia lor insulară, fiind singurulpopor din această parte a Europei care a purtatpecetea Romei, a determinat ca unitatea lorspirituală, trăsăturile specifice şi unitatea fiinţăriisă fie constant evidente. Lipsiţi de dialecte înspaţiul dacic, vorbind şi conservând limba lorromanică, uniţi prin tradiţii şi obiceiuri şi purtândun nume amintitor al Cetăţii Eterne, ei și-auconservat fiinţarea și o statornică conştiinţă deneam.

O efemeră unificare prin îndrăzneala, curajulşi dibăcia lui Mihai Viteazul a rămas în conştiinţaromânilor ca un moment crucial al fiinţării lor, darstrângerea lor ireversibilă în cadrul unui singurstat n-a putut fi iniţiată decât în 1859, momentmemorabil, fondator, pe care românii sunt datorisă-l cinstească în tot cursul existenței lor. A fostînsă vorba de un proces laborios, de lungă durată,care n-a putut fi finalizat decât în perioada

modernă, când, succesiv, numeroase popoareajunse la un stadiu de evoluţie corespunzător audevenit naţiuni moderne şi s-au realizat statenaţionale.

Pentru români a fost un fenomen firesc,înfăptuit aproape de la sine, legăturile inter-româneşti fiind constante și limba comunăunindu-i, ca și singularitatea lor, situaţia lorinsulară, o cultură comună, un fel de a fi și un lanţde tradiţii și obiceiuri, unele cu rădăcini milenare,o importanţă deosebită unificatoare avându-l șifenomenul transhumanței.

Cu toate acestea, lucrurile nu s-au desfăşuratde la sine, condiţiile istorice generale fiind de partede a favoriza procesul unificării românilor, maiales când întreaga arie a fiinţării lor a fost supusăpresiunilor constante ale unor mari puteri, care-şiurmăreau, ca totdeauna, propriile obiective deexpansiune. Părţi însemnate ale românilor au fostsupuse în mod nemijlocit dominaţiei străine, darei au izbutit, cu toate acestea, ca pe circa douătreimi din teritoriul lor să întemeieze state ale lor:Țara Românească și Moldova şi atunci când Eu -ropa de Sud-Est a fost cucerită de otomani acestemici state au reuşit să-şi păstreze fiinţa şi mai multdecât atât: domnii, clasa stăpânitoare, propriaadministraţie.

Timp de veacuri, cele două state româneşti auavut o existenţă paralelă şi „împletită” şi odată cuperioada modernă au fost polii statali ai naţiunii.Semnificative au fost și domniile alternative sausuccesive în cele două capitale şi deplasările – caşi legăturile matrimoniale – clasei conducătoareboiereşti dintr-o ţară românească în celelată. Darlegături au fost păstrate şi dezvoltate la nivelulîntregii românităţi, Transilvania reprezentând un

Învățămintele unei „zile de aur”*

Acad. Dan Berindei

Președintele Secției de științe istorice și arheologie


necontenit izvor de românitate pentru întreagaarie a vechii Dacii.

Sentimentul unicităţii, ca şi propria denumireevocatoare a originii, reprezentau cu veacuri înurmă expresii ale unor profunde convingeri.„Rumân înseamnă romanus şi unul, când întreabăpe celălalt despre limbă – evidenţia Miron Costinîn a doua jumătate a veacului al XVII-lea, acumaproape patru veacuri – zice până în ziua de azi:ştii rumâneşti? ceea ce este aproape: «scis roma-nice?!», nu zice «moldovenește». Și numai aceicare au trecut în aceste două ţări și-au schimbatnumele în muntean și moldovean, dar cei rămaşipe loc în Ardeal au păstrat neschimbat numele celvechi și se mândresc și astăzi cu numele rumâni...”

Trecerea de la sentimentul de neam la cel denaţiune a însemnat şi adoptarea unei noi atitudini.De la o convingere oarecum pasivă, purtată timpde veacuri, s-a trecut treptat la urmărirea unorobiective întemeiate pe fiinţarea unitară a tuturorromânilor, ceea ce va deschide drum constituiriiunei Românii, patrie unică a românilor. Des -chizătoare de drum a fost Şcoala Ardeleană,cărturarii transilvani fiind stegarii deşteptăriinaţiunii. Din veacul al XVIII-lea a început să fiedată bătălia unificării, în care aveau să se anga jezeromânii de pe tot întinsul teritoriilor locuite de ei,exclusiv sau majoritar.

În secolul al XIX-lea, veac al naţionalităţilor,obiectivul realizării unităţii confundându-se cuîntreaga naţiune a fost însuşit treptat de ea. Deşi înmod constant gândul unităţii integrale s-a accen-tuat, primul obiectiv al luptei naţionale a fost ceeace intra în ordinea firească: unirea celor două stateromâneşti existente, aflate într-o situaţie apropiatăîn privinţa rânduielilor interne, dar şi a ordiniiinternaţionale. Beneficiind timp de veacuri de sta-talitate, supuse amândouă suzeranităţii sultanuluiotoman, care a cunoscut un proces de slăbire înacel veac eliberator – al XIX-lea –, având struc turiidentice sau foarte apropiate pe toate planurile,Ţara Românească și Moldova au ales caleaunificării ca obiectiv fundamental.

N-a fost un drum uşor, deoarece constituireaunui stat naţional venea în contradicţie cu țelurileexpansioniste ale marilor puteri învecinate, darclasa conducătoare a vremii s-a dovedit laînălţimea împrejurărilor, unificarea fiind pregătităcu tact şi înţelepciune.

Un rol hotărâtor în generalizarea sentimen -telor naţionale l-a avut Revoluţia din 1848,pregătind procesul istoric care se impunea ne -apărat societăţii româneşti în ansamblu şi în pri-mul rând unirea celor două principate. Deplasareaatenţiei marilor puteri, inclusiv a celor care nuerau vecine spaţiului românesc, spre Sud-EstulEuropei a contribuit la perfectarea primei etape aprocesului de unificare. Zona a devenit predilectăşi pentru alte puteri şi n-a mai rămas un monopolal marilor ei vecini. Importantă a fost şi trecereaproblemei viitorului românilor în atenția Franţei,care avea să fie favorabilă constituirii unui stat desorginte latină în această parte a continentului.

Dar factorul principal al înfăptuirii unităţiiromâneşti pe plan statal aveau să fie românii eiînşişi. Obiectivul Unirii Principatelor a devenitţelul fundamental pentru toţi românii, nu doarpentru moldoveni și munteni, cu toții văzând înmod îndrituit în realizarea acestei unificări untemei pentru desăvârşirea Unirii celei Mari. Estegreu ca astăzi, când, din păcate, nepăsarea dominăsocietatea românească, să putem înţelege forţa pecare au avut-o atunci românii în a-şi exprimadorinţa de unificare, reflectată în adunările pu - b lice, în cuvântările susţinute în presa vremii, înînfruntarea cu mult curaj a adversarilor Unirii,interni şi externi. Impresionantă a fost şiconstanţa, timp de mai mulți ani, a acestorsimţăminte. Oricum, un mic popor, împărţit suboblăduiri diferite, a ştiut şi a putut să impunăsoluţia sa unei probleme care căpătase dimensiuniinternaţionale. Este o lecţie a trecutului, care n-artrebui uitată!

Un alt învăţământ fundamental l-a reprezentattăria societăţii – aflate şi atunci în tranziţie – de ase exprima cu dârzenie, dar în limitele posibilului.Au existat şi separatişti, dar unioniştii au fost neîn-doielnic majoritari şi au avut tactul şi capacitateade a-şi impune punctul de vedere, ţinând însăseama de conjuctură şi reuşind să evite intervenţiiostile din afară. Ar mai fi de remarcat că şi sepa -ratiştii aveau la temeiul opiniilor lor sentimente dedragoste de ţară, văzute însă prea restrâns.

A fost vorba de o acţiune complexă, nu doar deştergerea unui hotar anacronic. Unirea a fostlegată de un amplu proces de reformă, detransformări fundamentale, unele aflate în curs,iar altele, care au putut fi iniţiate tocmai în noile52

împrejurări. România avea să fie o altă alcătuirestatală, în comparaţie cu cele două state din careera formată. Procesul de unificare şi modernizarea cunoscut un salt apreciabil şi noul stat s-a înscrisfiresc printre statele care urmau să obţină într-unviitor apropiat un alt statut internaţional.

Ziua de 24 ianuarie mai transmite un învă -ţământ fundamental, acela al dăruirii către țară șial jertfei patriotice. Miile şi zecile de mii deunionişti au reprezentat o realitate şi lor li sedatorează acea succesiune de evenimente şi astăziimpresionantă. Alegerile pentru Adunările ad-hoc,activitatea acestora pentru construirea planului deacţiune al naţiunii pe temeiul programuluipaşoptist, exprimarea cu tact, dar și cuîndrăzneală, a țelurilor fundamentale menite săducă la constituirea României moderne, noile ale-geri pentru realizarea celor două Adunări electiveşi apoi îndrăzneaţa alegere în fruntea noului stat aunui om al noilor timpuri deşteptătoare, atât laIaşi, cât şi la Bucureşti – această din urmăelecţiune fiind de fapt cea a deplinei biruinţe aţelurilor noi – au fost tot atâtea evenimentedecisive.

Simţămintele care au însufleţit în ansamblusocietatea românească din acea vreme sunt vred-nice de admiraţie şi astăzi, la peste un veac şijumătate. Românii, indiferent de locul lor defiinţare, s-au implicat spiritual în lanţul deevenimente şi de eforturi, care au fost străbătute şiasumate, cu pasiune şi dăruire de la munteni şimoldoveni la ardelenii care i-au susţinut pe fraţiilor, unii dintre ei luptând chiar în primele rânduri.De asemenea, toate categoriile sociale ale acelorvremuri de tranziţie au văzut în Unire leacul uni-versal al problemelor lor specifice şi trebuiemărturisit că aveau în mare măsură dreptate. De laboierii patrioţi la clăcaşii care-şi aşteptau elibera-rea, de la pătura mijlocie care se dezvolta la o

intelectualitate tânără şi viguroasă, urmărindu-şipropria ascensiune, dar cu însufleţire patriotică şimai puţin egocentrism, societatea românească aarătat din plin sentimentele ei de susţinere a uneiRomânii care începuse a se afirma.

Prin bunăvoinţa și înaltele simţiri ale Preaferi-citului Patriarh Daniel, sărbătorim momentulfestiv al „zilei de aur” – cum au caracterizat con-temporanii evenimentele înnoitoare din 24 ianua-rie 1859, când prin voinţa, curajul, dibăcia şi maiales dăruirea românilor pe harta Europei a apărutRomânia, stat naţional şi modern al unui popormult încercat, dar şi biruitor, prin dubla alegere alui Alexandru Ioan Cuza – chiar în locurilerealizării marelui moment. Este însă necesar calucrurile să fie văzute în desfăşurarea lor exactă.Toţi românii au fost implicaţi în lupta de neuitat aacelor ani, care s-a desfăşurat, direct ori indirect,în întreg spaţiul dacic şi, în primul rând, în modfiresc, în Moldova şi Ţara Românească, dar zilelefierbinţi din ianuarie 1859 au avut loc în viitoareacapitală a statului care lua fiinţă, în Bucureşti.

Aici a fost dată bătălia hotărâtoare, care aveasă încununeze o perioadă istorică. Era iarnă, darmii de ţărani din judeţele mai apropiate au venit şiau stat neclintiți, înfruntând nopţile în cojoacelelor, mii de orăşeni din toate categoriile sociale aususţinut soluţia gândită de conducătorii patrioţi,iar Europa a asistat la manifestarea simțămintelorși dorinţelor lor, exprimate intransigent de peste30 000 de oameni, într-un oraş care nu număradecât puțin peste 100 000 de locuitori. Acestoroameni le datorăm, noi, generaţiile succesoare,nepieritoare recunoştiinţă.

Să nu uităm faptele înaintaşilor, ale tuturorromânilor acelor vremuri, să nu uităm – mai alesnoi și urmaşii noştri – cum s-a făurit această țară,iar jertfele şi dăruirea lor să ne fie de nepieritoareînvăţături!

53

În decursul istoriei noastre, n-a existat o unitate„politică-teritorială” a românilor, ci doar una delimbă, de credință și de cultură, dar care a constituitun factor puternic în pregătirea unirii din 1859 șiapoi a celei din 1918. Această „unitate spirituală” s-amanifestat mai cu seamă printr-un schimb neîncetatde țărani, ciobani, negustori, preoți și călugări,copiști de manuscrise, tipografi, zugravi de biserici,care circulau mereu prin trecătorile Carpaților dintr-oțară în alta, ducând cu ei același grai, aceeașicredință și același suflet românesc. Țărani și ciobanitransilvăneni au întemeiat sate noi, cu bisericile lor,la sud sau la răsărit de Carpați, până în Dobrogea;credincioși din Transilvania au întemeiat noi așezărimonahale, mai ales în Țara Românească. La rândullor, mai mulți domni munteni sau moldoveni au cti-torit biserici și mănăstiri în Transilvania, cum aufost catedrala și reședința mitropolitană din AlbaIulia, ctitorite de Mihai Viteazul, domnul Unirii,biserica din Turnu Roșu-Sibiu, a lui Matei Basarab,bisericile din Făgăraș și Ocna Sibiului și mănăstireade la Sâmbăta de Sus ale lui Constantin Brânco -veanu, bisericile din Vad și Feleac, ctitorite de dom-nii moldoveni. Iar călugării și călugărițele din Tran-silvania au întemeiat noi așezări monahale dincolode Carpați, sau au fost în mănăstirile din Predeal,Cheia, Suzana, Stănișoara sau Cocoș din Dobrogea.Unii ierarhi munteni sau moldoveni s-au ridicatîntru apărarea ortodoxiei în Transilvania în fața pro-zelitismului altor culte. Între ei, pomenim doar pemitropolitul Varlaam al Moldovei, cel care a convo-cat un sinod al ierarhilor din ambele țări extracarpa-tice, la Suceava sau la Iași și care a aprobat apoicunoscuta lucrare Răspuns împotriva Catehismuluicalvinesc, tipărit la Târgoviște; în prefață mitropoli-

tul se adresa „creștinilor din Ardeal și cu noi de unneam”.

Un factor deosebit de important care a contribuitla formarea conștiinței de unitate românească șiortodoxă l-a constituit cartea bisericească, difuzatăîn toate teritoriile locuite de români. Depildă, Cazania lui Varlaam din 1643 a ajuns în peste400 de exemplare în Ardeal, după cum s-a întâmplatși cu reeditarea ei de la Alba Iulia din 1699(Chiriaco dromionul), tipărită cu sprijinul lui Con-stantin Brâncoveanu și al lui Antim Ivireanul și cares-a reeditat apoi la București și Râmnic.

Prefețele vechilor cărți bisericești au avut acelașirol în afirmarea și promovarea unității românești. Săne gândim la „cuvântul înainte” al lui Vasile Lupula Cazania lui Varlaam, la predosloviile NouluiTestament de la Alba Iulia, la Biblia de la București,la cele 12 Mineie de la Râmnic din 1776–1780, careapoi au fost reeditate la Buda, Mănăstirea Neamț șiSibiu.

Conștiința unității apare în lucrările unorcărturari din toate cele trei țări: Grigore Ureche,Miron Costin, Dimitrie Cantemir, Constantin Stolni-cul Cantacuzino, Inochentie Micu, Samuil Micu,Gheorghe Șincai și Petru Maior.

La începutul secolului al XIX-lea, Tudor Vladi-mirescu cerea colaborarea cu Divanul Moldovei „caunii ce suntem de un neam și de o lege”. Ideea deunitate românească apare până și în RegulamenteleOrganice ale Țării Românești (art. 371) și ale Mol-dovei (art. 425), cu un cuprins aproape identic.

Conștiința unității românești se afirmă cu și maimultă putere, mai ales în cursul Revoluțiilor din1848, prin Nicolae Bălcescu, Ion Heliade Rădu -lescu, C.A. Rosetti, Dimitrie Bolintineanu, Mihail

Biserica și Unirea principatelor*

Acad. Mircea Păcurariu

*Alocuţiune susţinută la sesiunea organizată cu ocazia sărbătoririi Unirii Principatelor Române(24 ianuarie 2017, Palatul Patriarhiei Române)54

Kogălniceau, Costache Negri, August TreboniuLaurian, Aron Pumnul, Aaron Florian și alții.

Noi perspective care să ducă spre o unitatepolitică se înregistrează după Războiul Crimeii din1853–1856. Tratatul de pace încheiat la Paris înfebruarie-martie 1856, între cele „șapte mari Puteri”ale Europei de atunci, s-a ocupat și de „Principateledunărene”, Țara Românească și Moldova. Între al -tele, se prevedea:

1) Înființarea unei „Comisii europene” cu sediulla București, cu reprezentați ai celor șapte Puteri,care să se ocupe cu situația Principatelor și să facăpropuneri în vederea reorganizării lor.

2) Convocarea unor „Divanuri sau Adunări ad-hoc”, în ambele Principate care să facă propuneripentru organizarea lor, conform dorinței românilor.

În iulie 1856, în locul celor doi domni care îșiîncheiau domnia de șapte ani, au fost numiți „cai-macami”, deci locțiitori, și anume: AlexandruDimitrie Ghica în Țara Românească și Teodor Balș,urmat de Nicolae Vogoride în Moldova, amândoiconservatori și antiunioniști.

Datorită prevederilor Tratatului de pace de laParis, s-a pus cu și mai multă însuflețire problema

unirii celor două țări. Pretutindeni s-au format comi-tete unioniste, la Iași, București și alte orașe, careurmăreau să asigure victoria unioniștilor în alege rilepentru Adunările Ad-hoc. Au apărut mai multe ziarecare militau pentru Unire: „Dacia Literară”, „SteauaDunării”, „Naționalul”, „Zimbrul” ș.a. Lupta ceamai dârză a dus-o partidul unionist din Moldova,care s-a confruntat cu împotrivirea și abuzurile cai-macamilor Teodor Balș (1856–1857) și NicolaeVogoride (1857–1858), sprijiniți de reprezentanțiipartidului separatist și mai ales de cele trei Puteripotrivnice Unirii (Austria, Anglia și Turcia), care,din interese economice și politice, doreau men -ținerea stărilor de lucruri existente. Atenția lor s-aîndreptat mai mult asupra Moldovei, căci era sufi-cient refuzul unei țări, pentru a cădea plănuitacombinație a Unirii.

În cursul acestor agitații și lupte pentruUnire, clerul s-a alăturat partidului unionist,sprijinindu-i cu căldură toate acțiunile. Printre ceimai de seamă susținători ai Unirii se numără chiarÎntâistătătorul Bisericii moldovene, mitro po -litul Sofronie Miclescu. La cererea sa, arhimandri-tul Neofit Scriban, pe atunci profesor la Seminarul

Palatul Patriarhiei RomâneUnirea Principatelor Române – 24 ianuarie 2017

55

de la Socola, a scris lucrarea Unirea și neunireaPrincipatelor, în care prezenta avantajele de ordinbisericesc, politic, administrativ și economic pe carele-ar aduce Unirea. Fiind combătută de separatiști,Neofit Scriban a scris a doua lucrare, inti -tulată Foloasele Unirii Principatelor Ro -mâne (ambele publicate inițial în ziarul „Zimbrul”).

Un alt distins slujitor al clerului, arhimandri-tul Melchisedec Ștefănescu, pe atunci rector alSeminarului din Huși, a rostit, în Catedralaepiscopală din Huși, o înflăcărată predică în spriji-nul Unirii, Jertfă pentru Unirea Principatelor,tipărită în ziarul „Steaua Dunării” de la Iași.

Înființându-se un Comitet al Unirii la Iași, for-mat din patrioții timpului, s-au primit numeroaseacte de adeziune la programul său din diferite zoneale țării. Între semnatari, apar și numele multor sluji-tori ai Bisericii: ierarhi, egumeni, profesori de semi-nar, protopopi, preoți de mir și călugări. ComitetulUnirii din Iași l-a trimis pe arhimandritul NeofitScriban la București pentru a lua contact cu membriiComitetului Unirii de acolo și a stabili acțiuni co -mune de urmat în viitor.

În anul 1857, ajungând la conducerea provizoriea țării caimacamul Nicolae Vogoride, s-a declanșat oprigoană dură împotriva unioniștilor. S-a propuschiar înlăturarea mitropolitului Sofronie din scaun,împotriva căreia a protestat până și ambasadorulfrancez la Istanbul. Alți clerici au fost înlăturați dinposturile de conducere pe care le dețineau, cum afost arhiereul Filaret Scriban, rectorul Seminaruluide la Socola, reintegrat însă la scurt timp, preotulGheorghe Dimitriu, protopopul ținutului Tecuci șialții.

În vara anului 1857, au avut loc alegerile pentruDivanul Ad-hoc. Din cauza abuzurilor și a falsurilorcomise de caimacamul Nicolae Vogoride și deoamenii săi, mitropolitul Sofronie și numeroșiegumeni și preoți care aveau drept de vot au refuzatsă ia parte la alegeri; din 138 de preoți din Iași, 120s-au abținut de la vot, iar la Roman din 25 de preoți,s-au prezentat numai doi. Alegerile reprezentanțilorclerului din Iași, Roman și Huși, precum și aiegumenilor mănăstirilor „neînchinate” s-au făcut cuamenințări, cu falsuri, cu înlăturarea unor preoți dinlistele de alegători. În același mod au avut loc și ale-gerile proprietarilor – mari și mici, – ale orășenilorși ale țăranilor clăcași, încât au ieșit biruitoriseparatiștii. În urma acestor alegeri, s-au ridicatnumeroase proteste (între alții, a protestat energic șimitropolitul Sofronie) atât în țară, cât și din parteaPuterilor străine favorabile unirii celor două țări

(Franța, Rusia, Sardinia, Prusia). În fața acestora,Turcia a fost nevoită să anuleze alegerile ilegale șisă se efectueze altele.

La noile alegeri, care s-au desfășurat în deplinălegalitate, clerul și-a ales pe cei mai vrednicireprezentanți în Divanul Ad-hoc. Din parteaierarhiei erau membri de drept: mitropolitul Sofro-nie Miclescu, căruia îi era încredințată conducerealucrărilor Divanului, arhiereul Nectarie HermeziuSotiriupoleos, locțiitor de episcop la Roman, șiarhiereul Ghenadie Șendrea Tripoleos, locțiitor deepiscop la Huși. Pe lângă acești trei membri dedrept, au fost aleși alți doi deputați din parteaegumenilor mănăstirilor neînchinate (arhiereii Fila-ret Scriban de la Socola și Calinic Miclescu de laSlatina) și trei deputați din partea clerului dinorașele-reședințe de eparhii: arhimandritul NeofitScriban la Iași, arhimandritul MelchisedecȘtefănescu la Huși și preotul Dimitrie Matcaș laRoman. Restul clerului de mir și monahal n-a avutdreptul să participe la alegeri.

Lucrările Divanului s-au deschis la 22 septem-brie st. v. 1857, fiind precedate de Te-Deum la Bise-rica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași, săvârșit demitropolitul Sofronie, când arhimandritul NeofitScriban a rostit o impresionantă predică, cu îndem-nuri la unire. În celelalte biserici din Moldova s-auoficiat Te-Deum-uri, cu rostirea unei rugăciuni spe-ciale pentru acest eveniment. Ședințele Divanului aufost deschise printr-o cuvântare a mitro po -litului Sofronie, în care vorbea, între altele, și deunirea celor două țări: „Moldo-românii de astăzisunt toți tot una – spunea el –, ei au o origine, unsânge, o patrie, o istorie, o credință, un Dumnezeu.Să ne silim dată să fim așa, ca să fim vii și ca săînvieze întru noi iubita noastră Patrie”. Trebuiemenționat că Divanul era format din 34 dereprezentanți ai marilor proprietari, 17 ai micilorproprietari, 31 de orășeni, 17 țărani și optreprezentanți ai clerului.

Deputații clerului au avut un rol însemnat înlucrările Divanului, votând reformele și alte măsuripropuse și luând cuvântul pentru sprijinirea acestora.

În memorabila ședință din 7/19 octombrie 1857,Mihail Kogălniceanu a prezentat un proiect derezoluție care cuprindea „dorințele fundamentale”ale românilor moldoveni:

– autonomia și neutralitatea celor două Principate;– unirea lor într-un singur stat sub numele de

România; – prinț străin în fruntea țării;56

– guvern reprezentativ și constituțional. Proiectul a fost adoptat cu mare însuflețire, cu

81 de voturi. Au fost „împotrivă” doar logofătulAlecu Balș, „proprietar a 80 000 fălcii de pământ”,și locțiitorul de episcop de Roman, NectarieHermeziu.

În ședințele din 20–21 decembrie s-a adoptat unprogram în 14 puncte, referitor la viitoarea organi-zare bisericească, între care, la loc de frunte, figurași autocefalia Bisericii moldovene. În ședințele careau avut loc cu privire la raporturile dintre proprietariși săteni – cu citirea unei impresionante jalbe asătenilor – aceștia au fost sprijiniți de mai mulțideputați clerici, ei înșiși provenind din familii depreoți sau de țărani, deci care cunoșteau viațațăranilor clăcași.

În adunarea electivă, care a ales pe AlexandruIoan Cuza ca domn, clerul a fost reprezentat numaiprin mitropolitul Sofronie, care era președintele ei.Întrucât în ședința din 5/17 ianuarie 1859 urma să sealeagă noul domnitor, s-a săvârșit Te-Deum la Bise-rica Sfântul Nicolae Domnesc, unde a rostit opredică tot arhimandritul Neofit Scriban. Mitropoli-tul Sofronie, care a prezidat ședința, a proclamatdomn pe colonelul Alexandru Ioan Cuza.

Lucrările Adunării Ad-hoc de la București s-audeschis la 30 septembrie st. v. 1857. Erau aleși 28 demari proprietari, 14 mici proprietari, 20 de orășeni,15 țărani și zece reprezentanți ai clerului.

Clerul din Țara Românească a avut aceeași ati-tudine patriotică între anii 1856–1859. Epis -copii Calinic al Râmnicului și Filotei al Buzăului auadresat câte o circulară protopopilor, îndemnându-isă ceară preoțimii să înalțe rugăciuni pentru unirearomânilor. Arhimandritul Iosafat Snagoveanul, careparticipase și la Revoluția de la 1848, deși se afla laParis, ca slujitor al capelei române de acolo, a adre-sat un cald îndemn preoților din țară, pentru unire.

Alegerile de deputați în Divanul Ad-hoc s-audesfășurat fără incidente. Pe lângă cei patru membri dedrept, adică mitropolitul Nifon și episcopii Calinic alRâmnicului, Filotei al Buzăului și Climent al Argeșului,au mai fost aleși: arhimandrițiiAtanasie Stoenescu de laSadova și Ieronim de la Bistrița, din partea egumenilormănăstirilor neînchinate, și protopopii Iancu Sachelariedin Bucu rești, Constantin „protonotariul” Episcopieide la Râmnic, Vasile Serea „catihetul” de la Buzău

și Constantin iconomul de la Argeș din parteapreoților din orașele-reședințe de eparhii. Ca și la Iași,la 30 septembrie 1857, ziua deschiderii Divanului, s-aoficiat un Te-Deum la Mitropolie, cu citirea uneirugăciuni anume întocmite pentru acest importanteveniment (tipărite și împărțite și la celelalte biserici).

Deschizând lucrările Divanului, mitropo li -tul Nifon a rostit o cuvântare ocazională, în care spu-nea, între altele: „Toți suntem români. Aceleașisimțăminte ne leagă, același sânge ne unește. Toțiavem o patrie înainte. Să avem și un cuget și un scop,să ne însuflețim de aceeași dragoste și de aceeașisfântă credință, ca cerul să binecuvânteze ostenelilenoastre”.

În Divanul Ad-hoc al Țării Românești n-au fostdiscuții atât de rodnice ca la Iași. De fapt, nici n-aluat în dezbatere reformele interne, ci s-a limitat laformularea punctelor fundamentale în privința vii-toarei organizări a țării, între care și Unirea Princi-patelor. Un rol mai activ a avut episcopul Filotei,care a lucrat în diferite comisii. Ceilalți au votat cuînsuflețire toate măsurile propuse.

Mitropolitul Nifon și cei trei sufragani ai săiau făcut parte și din Adunarea electivă a ȚăriiRomânești. Ședința din 24 ianuarie 1859 a fostprezidată de mitropolitul Nifon, care a proclamatdomn pe Alexandru Ioan Cuza. O delegație aAdunării, în frunte cu episcopul Climent, s-adeplasat la Iași, prezentând lui Alexandru IoanCuza actul de alegere ca domn al Țării Ro mâ nești.La venirea în Țara Românească, la începutul luniifebruarie 1859, Cuza a fost întâmpinat cu mareînsuflețire de populație, în frunte cu slujitorii alta-relor.

Ierarhii și clerul din Țara Românească și Mol -dova au adus o contribuție importantă la realizareaUnirii celor două țări românești, ca deputați în Diva-nurile Ad-hoc și în Adunările elective, prin trimite-rea de pastorale, prin articole și apeluri în presatimpului, prin întocmirea și săvârșirea de rugăciunispeciale, prin îndrumarea credincioșilor.

Slujitorii Bisericii au avut aceeași atitudinepatriotică și în cursul Războiului de Independențădin 1877/1878, dar mai ales în anii Primului RăzboiMondial, care s-a încheiat cu actul memorabil alunirii tuturor românilor de la 1 Decembrie 1918.

57

Sunt extrem de onorat și de emoționat deaceastă alăturare a două mari instituții ale națiunii șistatului român, instituții organice amândouă, pentrucă au un scop comun – unitatea și legitimitatea aces-tui neam – Biserica Ortodoxă Română și AcademiaRomână.

Se unesc aici două principii fundamentale, cel decredință și cel de vocație. Credința creștină, credințape care o slujește de secole această mare BisericăNațională, stâlp al neamului nostru, Biserica Orto-doxă Română, eu o văd în primul rând ca o credință,ca o certitudine a mântuirii individuale, a originiidivine a lui Iisus și a învățăturilor creștine și a cutu-melor, a tradițiilor Sfinților Părinți, dar o văd și ca ocredință a acestui neam.

Am fost prea umiliți, prea loviți, prea nebăgați înseamă, noi cei care visam odată să fim împreună deo parte și de alta a Carpaților, la nord de Dunăre, noicare printr-un miracol am păstrat acest idiom latin,după latina vulgata, noi ce eram uniți doar de felulîn care vorbeam. Vă dați seama de câtă luptă a fostnevoie ca să devenim lucizi și mândri în cele câtevasecole în care ne-am rupt de grafia și de limba sla-vonă, de grecii care ne-au stăpânit câteva secole aiciîn sudul României, sau de austro-ungarii noștri dinArdeal, sau de turcii, de tătarii și de rușii care năvă-leau peste satele, peste bisericile și peste copiii mol-dovenilor.

Vocația noastră la Academie este și ea un fel decredință. Vocația cred că este forma cea mai înaltă aunui destin, capacitatea unui individ de a se dedicatotal, plenar și uneori într-un dispreț desăvârșit fațăde toate atracțiile și necesitățile firești umane, pen-tru a îndeplini un scop care servește colectivității,neamului.

Voi vorbi pe scurt despre rolul spiritual al roma-nului românesc – pentru că eu servesc de șaizeci deani această specie literară – și în ideea Unirii Princi-patelor, care a fost prima piatră de temelie a ceea ceurma să fie frumosul, mândrul și încă o dată luptă-torul stat român, încă o dată prins și astăzi după atâ-tea talazuri ale istoriei și ale politicii europene, prinsîncă o dată într-o aparentă, cred eu, incertitudine aidentității sale.

Romanul este și el o instituție europeană uriașă,fondată pe la 1830–1840 de un francez, Honoré deBalzac și de un rus, Contele Tolstoi. Ei doi, aceștititani ai romanului, au scos această specie literarădintr-o zonă secundă și au instalat-o pe un altarfoarte înalt până astăzi, ceea ce numim alt roman,

rolul spiritual al romanului românesc*Acad. Nicolae Breban


Acad. Nicolae Breban

58

ceea ce înțeleg eu, mai ales prin roman, capacitateade construcție, de asamblare a unor elementeheteroclite și crearea mai ales, de tipologie, creareaunor personaje emblematice, puternice, care prin eleînsele își certifică existența.

Noi, românii, târziu am ajuns totuși să ctito-rim un roman. După Primul Război Mondial, fiulînvățătorului din satul Magheru, de lângă Năsăud,Liviu Rebreanu, a reușit după o tinerețe aventu -roasă să încropească, să sudeze, să creeze primaconstrucție epică ce stă până astăzi în pi -cioare, Ion. Acest roman a fost unul dintre stâlpiiliteraturii viitoare române, care a avut între celedouă războaie o înflorire formidabilă și o galerieenormă de personalități. Dar în literatura luiRebreanu se găsesc cel puțin două elemente, să lezicem așa, spirituale. Este acea scenă formidabilăpe care unii își permit să o ironizeze, momentul încare Ion sărută pământul. Și noi, ardelenii, înacest gest vedem și o altă semnificație, nu numaiiubirea, nevoia, dorul de pământ al lui Coșbuc șiRebreanu și al altora, dar vedem și sărutul pămân-tului românesc, care pentru acest Ion era, ca șipentru noi toți, un vis, un ideal. Vedeți, un cuvântcare astăzi nu se mai folosește, un cuvânt extremde important în viața unui individ și a uneinațiuni.

A doua formă de spiritualitate la Rebreanu este,bineînțeles, în Pădurea spânzuraților, în drama luiApostol Bologa, care a ilustrat într-un fel drama fra-telui său Emil, cel care a fugit din Imperiu. A vrut săfugă din Imperiu ca să ajungă la frații săi români șia fost spânzurat. Noi și astăzi fugim mereu dinimperii. Este o fugă continuă, imperiile nu ne slă-besc, ba din dreapta, ba din stânga, nu ne găsim niciastăzi stabilitatea pe care o visau întemeietoriinoștri.

În Moldova, stâlpul romanului a fost bădițaMihail Sadoveanu, un om de o imensă prolificitateepică, probabil cel mai mare scriitor – nu scriitor, căEminescu este alături de el – cel mai mare prozatorromân, pentru că a reușit în toată opera sa să îmbineformele orizontale, de descriere a societății, a tipo-logiei, dar și pe cele verticale, ale istoriei.

La Sadoveanu vedem mai ales elementul istoric,cu Ștefăniță Vodă și toată istoria luptelor și apsihologiei răzeșilor, pe care s-a sprijinit Ștefan șiceilalți domnitori, și capacitatea de pictură, cum sespunea altădată în școli de pictură a acestui reliefformidabil de armonios și teribil de bogat. Bogățiapământului nostru românesc ne este astăzi ca o fan-tomă, pentru că foarte multe corporații și foartemulte interese din altă parte vin la noi, tocmaiinteresate și incitate de această bogăție a subsoluluiși a solului. Bădița Mihail Sadoveanu a descris, acântat ca și marele nostru Eminescu, pe care nu-lpomenesc aici. Sigur, e și el atacat, cum este ataca-tă Academia, cum este atacată Biserica noastră șiEminescu a fost atacat. Or, ce înseamnă de fapt ovaloare istorică, când este acerb atacată? Nu este șiasta un semn al valorii? Atacul continuu asupraaceluiași punct înseamnă că acel punct este unmoment de rezistență, care unora li se pare absurd,altora li se pare depășit.

Faptul că noi, bătrânii, – acum suntem cu toțiimai mult sau mai puțin veterani ai unei idei, – cre-dem încă în necesitatea unei națiuni. Și eu cred, sperși o spun în textele mele ultime; sper că Europa înviitor va avea un alt punct de atenție, de gravitațiedecât punctul economic și financiar, că va fi oEuropă a națiunilor, cum o visa Friedrich Nietzsche:„Das eine Europa” – Europa Unită într-o comuni -tate care să nu-și piardă particularitatea, istoria,credința și neamul.

59

lucrări monumentale țesute din firele nevăzute ale cunoașteriiCalea celui care prin scris încearcă să renască o

lume, să insufle viaţă albului hârtiei, e tot atât deincertă precum drumul spre soare al florii de cais îndimineţile reci de primăvară timpurie, cu atât maimult dacă acesta este etnic minoritar şi, în plus,român.

Am cunoscut pe atâţia care, pe orizontul multi-color, dar înşelător, al minoritarului, nu că ar firenăscut alte lumi, ci, de-a dreptul, posterităţii aulăsat raze de lumină intelectuală, literară, valori aleunei culturi, au creat opere de referinţă, repereincontestabile. Paradoxal, niciodată nu s-au bucuratde respectul acelei lumi pe care au scos-o dinanonimat! Și nu doar al acelei lumi, ci mai larg.Astăzi, însă, grație unei alte lumi care reprezintă unînalt reper intelectual, grație unei instituții, simbol alspiritualității – Academiei Române – asistăm la o cutotul altă experiență. Astăzi, înțelegem că înaltelerecunoștințe sunt posibile, concrete și nu întârzienici confirmarea lor. Astăzi, suntem martori, încazul domnului Costa Roșu, că fructificarea decenii-lor de scriere publicistică, de bibliograf, folclorist,este încununată cu cea mai valoroasă recunoștință –membru de onoare al Academiei Române. Pentrunoi, românii din Banatul sârbesc, acest moment uniceste de-a dreptul istoric.

Costa Roşu face parte dintre cei care au înţelescă decât să ne alegem cu tăcerea, care oricum se vaaşeza peste noi, mai întâi trebuie ca în câmpia bănă-ţeană a spiritualităţii româneşti să renaşti în semne –valori – care vor sfinţi locul şi omul. Prin care mâineposteritatea va recunoaşte ziua de astăzi. Desigur,lucrările sale de referinţă sunt opere de o impor tanţăincontestabilă, de o certă valoare documentaristică,inevitabile pentru valorificarea momentului româ-nesc din Banatul sârbesc. Dicţionarul scriitorilor

români din Voivodina, Lexiconul jurnalisticii româ-neşti, Lexiconul personalităţilor româneşti din Voi-vodina sau Bibliografia românilor din Voivodina,respectiv lucrările cu subiecte din folclorul literar,apoi Bisericile Ortodoxe Româneşti din Banatulsârbesc, Patrimoniul cultural al românilor din Voi-vodina, Vlahii din Muntenegru, Istroromânii sau peurmele vlahilor din Croația, Românii din Voivodinași altele, sunt opere care concurează pentru locul defrunte în Biblioteca cărţilor noastre, care nu vorputea lipsi din reperele despre noi.

Astăzi, când vorbim despre contribuția lui CostaRoşu la cunoașterea și promovarea ființei identitarea românilor din Banatul sârbesc, desigur că vomgreşi dacă ne vom reţine doar la un aspect, la cel defolclorist, sau publicist, la cel de bibliograf, la cel dejurnalist sau la cel de preşedinte fondator al Funda-ţiei Române de Etnografie şi Folclor din Voivodinaetc. Vom greşi, pentru că este cu neputinţă ca azi şiaici să elaborăm toate aspectele amintite, dar săcuprindem şi totul ceea ce este relevant. De aceea,onorând momentul întâlnirii noastre, ne vom re -zuma doar la constatarea că domnul Costa Roşu aconştientizat că ceea ce nu este înregistrat împărtă-şeşte soarta faptelor care nu s-au petrecut. Știm cănu puţine sunt paginile scrise care au dispărut. Lemai putem recupera? Prea multe documente/eveni-mente au fost date uitării pentru totdeauna. Acesteasunt petele negre pe harta spiritualităţii noastre,uneori chiar cuvintele de legătură, necesare, în ros-tirea despre noi. Iată de ce erau necesare cărţile pecare le-a scris Costa Roşu.

Costa Roşu, în esenţă, nu a făcut altceva decât sănască lumi în care trebuiau să prindă viaţă dragosteaşi respectul faţă de propria fiinţă identitară, în caresă germineze grija faţă de neuitarea de sine, săaccentueze valorile, patrimoniul nostru cultural şispiritual. Prin acele lucrări, care sunt de referinţă,

costa roșu, membru de onoare al Academiei române, la 70 de ani

*Director, Casa de Presă şi Editură „Libertatea”, Panciova, Serbia

Nicu Ciobanu*

Aniversări

60

ne-a oferit pagini de importanţă capitală pentrulumea românului din Banatul de dincolo de Banat.Am fi nedrepţi să cerem mai mult, pentru a-i recu-noaşte meritele incontestabile, dar să nu admitem cătoate cele rămân adevărate repere, mărturii pre ţioasedespre frământările, creaţia şi valorile unei colecti-vităţi.

Pe Costa Roşu îl regăsim printre cei puţini, con-ştienţi de mesajul care trebuie dat semenilor şi pos-terităţii, astfel că întreaga operă pe care a reuşit să oconceapă, chiar dacă este variată şi complexă ca stu-diu de cercetare, se înscrie pe linia mesajului la bazacăruia este respectul profund faţă de înaintaşi şiadmiraţia faţă de valorile contemporanilor, însătoate cele au un numitor comun – dragostea deneam.

Există o energie fascinantă, atunci când îlgăsim de-a dreptul obsedat de folclorul literar pecare îl cercetează încă din adolescenţă (atât laromânii din Banatul sârbesc, cât şi în satele dinSerbia de Răsărit). În cadrul Societăţii de LimbaRomână îşi aduce aportul la întocmirea celor douăvolume masive de folclor literar bănăţean, iar lafinele secolului trecut editează şi prima carte decolinde româneşti, în anul 1999, pe care o amintimaici, pentru că vine în vremea când se petrece orenaş tere a practicării obiceiurilor tradiţionale.Această frumoasă „slăbiciune” faţă de folclorulliterar face ca să-l găsim drept fondator şi primulredactor responsabil al revistei „Tradiţia” – unicapublicaţie de etnografie şi folclor, în limba română,din Serbia. Prin culegerea de folclor românesc dinBanatul sârbesc (Colecţie de folclor literar bănă-ţean în versuri şi în proză, apărută la EdituraEurostampa, Timişoara, 2010), Costa Roşu, neoferă o culegere completă de folclor literar nunumai prin varietatea genurilor, ci şi prin faptul căautorul ei vine cu amănunte, descrieri extrem deutile pentru reuşita receptării textului. Aceastăculegere renaşte o lume aproape dispărută a româ-nului aşezat în Banatul sârbesc.

Un document eclatant al persistenţei noastre întimp şi spaţiu, un monument al patrimoniului nos-tru cultural, creat din respiraţiile atâtor generaţiinecunoscute nouă şi care cuprinde o paletă multico-loră de trăiri – unele creaţii fiind chiar mici perleliterare. Fiecare culegere poartă „amprenta” spuito-rului, vârsta, anul când a fost culeasă şi localitatea,iar Costa Roşu, evident, s-a străduit ca în Colecţiade folclor literar bănăţean să cuprindă toate aşeză-rile populate cu români, astfel indicând aria de răs-pândire a creaţiilor folclorice şi care, în esență,

cuprinde cele trei zone folclorice româneşti (ceabănăţeană, ardelenească şi oltenească) de pe terito-riul Banatului sârbesc. Acea lume a românuluibănăţean, transpusă în creaţiile folclorice, atestăspiritul creator, extrem de nuanţat, iar culorile încare sunt îmbrăcate sunt o dovadă a profunzimii şidiversităţii trăirilor, precum şi a modalităţilor deexprimare. Într-o lume arhaică, creatorul popular nuîntârzie la miracolul existenţial, iar viaţa este trăităprecum un spectacol pe care îl regizează conformimaginaţiei şi cunoştinţelor sale despre lume, oare-cum modeste, precare, primitive, însă, în plan crea-tiv se dovedeşte a fi stăpân pe o puternică forţă deimaginaţie şi exprimare.

Creaţiile populare cuprinse în această colecție,impresionante prin tematică, prin prezenţa pe o ariesocială extrem de pestriţă, prin momentele şi trăirilepentru care au fost zămislite, sunt parte integrantă afiinţei românului bănăţean, fără de care nu s-a pututconcepe viaţa de zi cu zi. Culegerea de folclor româ-nesc din Banatul sârbesc o înţelegem drept elogiucare trebuie adus spiritului nemărginit, poetuluipopular – vocea căruia transmite vibraţiile uneiîntregi colectivităţi. Era necesar ca o parte din crea-ţia folclorică relevantă, prin acest volum, să fiesmulsă din hăul uitării şi al dispreţului.

Totuşi, se pare că opera capitală – măcar prindimensiunile ei – care îi va marca întreaga activi -tate este Bibliografia Românilor din Voivodina.Con cepută în douăsprezece volume, respectiv 22 decărţi masive şi cu un total de aproximativ zece miide pagini, ar trebui să aducă o imagine pe cât posi-bil de reală a vieţii şi creaţiei spirituale a românilorde pe aceste meleaguri, de-a lungul unei perioadeîndelungate de aproape două secole, oferind dateconcrete pentru valorificarea trecutului cultural şiistoric al minorităţii noastre. Pornind de la mesajul,pulsaţiile pe care, în timp, le-a adus mai cu seamăziarul „Libertatea”, s-a iniţiat editarea BibliografieiRomânilor din Voivodina, inclusiv a săptămânaluluinostru, precum şi a celorlalte publicaţii ale Casei.Proiectul bibliografiilor se naşte în perioada anilor’90 ai secolului trecut, conştienţi de sfârşitul secolu-lui şi al mileniului, şi când, prin câteva proiecte edi-toriale, la Editura Libertatea, ne-am propus să lăsămposterităţii date relevante despre noi. Desigur căBibliografia amintită este cel mai ambiţios proiect,iniţiat prin 1993/94.

În cazul Bibliografiei, pe lângă importanţa şivaloarea pe care o are, în mod aparte trebuie subli-niat şi faptul că se respectă metodologia ştiinţificăde abordare a materialului bibliografic, ceea ce îi 61

asigură credibilitate, în plus toate bibliografiile suntîntocmite de echipe numeroase de bibliografi, ori, încazul nostru, ele sunt alcătuite de un singur om –Costa Roşu, care, evident, şi-a asumat acest risc însensul eforturilor care trebuiau depuse la reuşitaproiectului. Bibliografia este o mică istorie în datedespre şi cu românii din Voivodina, despre oameni,locuri, fapte, evenimente. Bibliografia este şi un bun„instrument”, prin care putem determina şi evoluţiapresei noastre scrise, a genurilor care, de asemenea,au evoluat în timp, pe măsura în care, atât libertateapresei, cât şi libertatea de gândire, era posibilă,acceptată şi promovată tocmai de ziariştii „Libertă-ţii”. În paginile Bibliografiei vom descoperi pulsa-ţiile etnicilor minoritari români, ale vieţii sociale,poli tice, culturale, ale evoluţiei pe scara unor reali-zări, ca ansamblu, în zonele populate de români. Aziputem zice, de ce nu, că titlurile din paginile ziaru-lui, precum nişte notiţe de subsol, cuprinse deBibliografia săptămânalului „Libertatea”, ne atragatenţia şi asupra unor rătăciri de-a lungul timpului,pe care conţinutul articolelor ni le dezvăluie ca şicum lumina descoperă petele acoperite de umbreleîntunericului. De aceea, apreciem „cartea săptămâ-nalului «Libertatea»”, precum o publicaţie a memo-riei noastre mai sofisticate, la care va trebui să ape-lăm ori de câte ori peste criteriile valorice se depunepraful vremii şi al ignoranţei.

Astăzi, datorită celor două cărţi ale Bibliogra-fiei Editurii Libertatea, precum şi a Bibliografieirevistei „Lumina”, vom gusta atât din răcoareadimineţilor timide, ale unor începuturi în carecuvântul scris, imprimat între copertele unei cărţi,nu numai că şi-a găsit respiraţia, cât şi din consis-tenţa celor câteva zeci de mii de pagini care ne atestăcontinuitatea de peste jumătate de secol de cartecare conturează spaţiul vital al spiritului identitar.Cartea românească a cunoscut o evoluţie atât înraport de etapa istorică, cât şi cu mesajul și conţi-nutul adus, în ritmul şi pe măsura contextului şiconjuncturii în care s-a manifestat întreaga comuni-tate etnică. Cei 60 de ani de carte românească aiCasei Libertatea au fost încununaţi cu peste 800 deunităţi bibliografice, reprezentând, în mare parte,402 titluri cartea originală, 251 de traduceri, 159 demanuale şcolare.

Cărţile editate de Costa Roșu au accentuat mainuanțat varietatea prin care fiinţa minoritaruluiromân a căutat să-şi modeleze expresivitatea şi seteade confirmare. Astfel, ne-am bucurat de următoa releapariţii editoriale: Dicţionarul literaturii române dinIugoslavia, Lexiconul jurnalisticii româneşti din

Voivodina, Personalităţi româneşti din Voivodina1734–2004, Dicţionar cronologic, Libertatea1945–2010 etc., cărţi prin care Costa Roşu s-a dove-dit a fi singurul care a persistat şi timp de câtevadecenii a manifestat un interes continuu faţă de lexi-cografie. Însă, atunci când cercetătorul însetat deinvestigaţii cedează în faţa jurnalistului, Costa Roşudă viaţă unor pagini de reportaj, ne împărtăşeşte dra-gostea repovestirii unor trăiri inedite ale spaţiuluifizic. Concret, ne dăruieşte oglinzi prin care cunoaş-tem lumea prin sensibilitatea peniţei.

Niciodată nu vom putea şti care din dăruirilesale îi sunt cele mai îndrăgite, mai valoroase. Celepe care le aduce jurnalistul, publicistul, bibliogra-ful, lexicograful, etnograful şi folcloristul, antolo-gatorul, prefaţatorul şi redactorul coordonator,întemeietorul de instituţii culturale româneşti, demanifestări şi publicaţii, sau poate cele care ţin decercetare? Nu ne îndoim de faptul că un loc aleseste rezervat cercetărilor, activitate care îi aduce oimportantă distincție, Premiul Academiei Românepentru Cartea veche românească din Voivodina, încategoria cărţilor de mare valoare ale culturiiromâne, îndeobşte. Dacă de unele cărţi ne putemlipsi, la această carte nu mai putem renunţa. Fărăde cartea veche, scrisă împreună cu Valeriu Leu,biografia noastră spirituală ar fi altceva – greu deidentificat în dimensiunea autenticului, parte fărăde care conceptul despre noi ar deveni mai opac.Este cartea care constituie un adevărat tezaur cul-tural scris. Graţie acestei cărţi astăzi avem acces lapatrimoniul bibliofil din bisericile româneşti aleBanatului sârbesc. Ne ajută să înţelegem că popu-laţia românească prin biserică şi cărţile bisericeşti,şi nu numai, a avut acces la iniţierea în lumea scri-sului şi cunoaşterii, a participat la „programulnaţional de Luminare”. În materie de studii-cerce-tare, o altă lucrare, Patrimoniul cultural al româ-nilor din Voivodina, rotunjeşte întreaga activitate,un fel de sublim travaliu în edificarea fiinţei noas-tre identitare.

Pe Costa Roşu îl putem căuta în nemărginitulunivers al minoritarului ca model și experiențăexistențială. Este interesat de povestea unei popu -lații care persistă, sau care încă mai persistă, șicare deși are aerul unei fermități, nu este delocoptimistă, dar este una mai mult decât reală șinece sară, iar faptul că persistă este și un mic aver-tisment, o afirmație prevestitoare. Aceastăpopulație care stăruie sunt românii din Voivodina.Singurul subiect de o reală continuitate în cercetă-rile noastre, care încă ne captează atenția, spiritul62

de permanentă investigare, este trecutul și prezen-tul acestei populații, el persistă, printr-o energieinepuizabilă în cercetările și lucrările monografice,ca subiect al reuniunilor științifice, în presa noastrăetc. Lucrările pe această temă au o diversitatetematică extrem de variată, de la cele cu caractercultural, literar, lingvistic, istoric, până la cele carețin de spiritualitate, etnografie, folclor etc. Dacăam apela la datele statistice, vom constata că celemai multe lucrări, din ultimii 50 de ani, țin tocmaide acest subiect, sunt scrieri care tratează di -versitatea și imaginea românilor din Banatul sâr-besc, respectiv totalitatea vieții minoritaruluiromân și promovarea acestuia, iar Costa Roșu estecel care, la acest capitol – printre cei care au abor-dat diversele aspecte ale realității noastre și aususținut lucrări relevante cu un asemenea conținut –are cea mai impozantă bibliografie, fiind și cel maiavizat autor.

Avantajul lui Costa Roșu, în fața multora, ține șide faptul că, referitor la perioada contemporană, afost unul dintre cei care a participat direct la viațapublică a românilor din Voivodina, astfel că ocunoaște și din prisma martorului ocular, respectivi-a cunoscut și a fost aproape de cei care au avut unrol important în perioada interbelică și mai alespost belică. De aici rezultă și relevanța albumuluimonografic, Românii din Voivodina, care este de -parte de a fi un album; dimpotrivă. Mai degrabă, îlvom caracteriza drept un scurt tratat de istorie cultu-rală, fiind o lucrare de sinteză despre aspectele sem-nificative, care constituie ființa românului minoritardin Voivodina.

Conținutul cărții poate fi și unul intrigant, deter-minat de derularea faptelor istorice, prin destinulpopulației românești, care, timp de câteva secole,și-a urmat firul, ancorat în labirintul istoriei, prinBanatul sârbesc, respectiv Voivodina și încă maipersistă în fața atâtor vicisitudini. Citită dincolo deconținutul propriu-zis – de urcușurile, de realizările,de eșecurile, de tumultul unei involuții de care, înperspectiva timpului, este pândită această populație –,cartea poate fi și o replică la absurditatea unorevenimente și perioade istorice. Este clar că întrecopertele acestei cărți ni se înfățișează o populație,care, cu înverșunare și mândrie, se opune uitării.

Există două lucrări deosebit de generoase lacapitolul identitar românesc, care nu țin în mod spe-cial de românii din Banatul sârbesc, dar care suntimportante pentru fenomenul identitar. Cea care nevorbește de vlahii din Muntenegru și care se referăla transhumanță, ca element de coagulare în con -

turarea spațiului istoric și civilizatoric muntene-grean, firesc strâns legată de elementul românesc înacest spațiu și cealaltă care ne vorbește despre istro-români, un subiect care a incitat mai multe generațiide cercetători atât din fosta Iugoslavie, cât și dinRomânia, dar și mai larg.

A vorbi astăzi despre vlahii care în secoleleXIV și XV au populat ținuturile muntenegrene arputea fi o afirmație care mai întâi trezește o curio-zitate ce se poate mărgini cu incredibilul, un enunțde rangul unor falsități, improvizații. Însă, realita-tea istorică, la baza căreia sunt documentele păs-trate în arhivele din Dubrovnik – și nu numai – sauCarta cneazului muntenegrean Ivan Crnojević,păstrată din anul 1485 la Mănăstirea din Cetinje,ne confirmă că existența vlahilor pe întreg terito-riul muntenegrean a fost o realitate care nu poate finegată sub nicio formă. Prezența vlahilor poate fiatestată pe o arie impozantă, începând de la mun -tele Orjen, apoi Zubac, Riđan, Nikšić, Bratonožić,Vasojević, Kuča, iar pe coasta adriatică muntene-greană în oraşele Kotor, Bar şi Ulcinj. Vlahii aufost primii locuitori ai orașului Cetinje, astăzi orașde reședință. Chiar și primul lăcaș de rugăciuni dinCetinje a fost ridicat de vlahi. Toponimele de ori-gine vlahă ne vorbesc de prezența lor impunătoareîn zona muntelui Lovćen etc.

Este clar că în trecutul îndepărtat altele eraurelațiile, valorile, realitățile dintre așezărileumane. Originea vlahilor în Muntenegru se dato-rează transhumanței, acelei migrații periodice,care se practică de secole, a păstorilor și a turme-lor de oi, iar oierii legați de transhumanță au fostun grup social apreciabil al comunității românești.Tocmai pe acest suport al transhumanței, dincolode spațiul românesc, se naște și originea vlahilorîn Muntenegru.

Cartea Vlahii din Muntenegru de Costa Roșu șiCvetko Pavlović este un important document despreoriginea, evoluția, contribuția și rolul vlahilor în con-turarea spațiului istoric și civilizatoric muntenegrean,de la primele atestări și până la asimilarea lor care sefinalizează în secolul al XVII-lea. Autorii cărții neoferă noi realități în cunoașterea unei colectivitățicare a populat un spațiu nu pentru a-l supune, dimpo-trivă. Au fost aliații de încredere ai muntenegrenilor,stăvilind atacurile oastelor otomane și chiar auconviețuit împreună, uneori nu și în afara unorpractici obișnuite ale timpului în care relațiile derudenie nu au fost un obstacol în obținerea anumitorscopuri majore. Cartea este mai mult decât incitantă,ne dovedește că Evul Mediu, în spațiul muntene- 63

grean, nici nu era atât de întunecat, atât de lipsit defiorul creativ – dovadă este existența unei civilizațiicare și-a găsit rostul prin preajma bisericilor, care înacea vreme funcționau ca flux spiritual al societății –dar nici fără de avantajele comunicării cu restul lumii,dimpotrivă, relațiile cu muntele Athos, Veneția,Dubrovnik etc. erau o realitate consemnată. Plecarealui Makarie la Veneţia pentru a învăța arta tiparului șilegăturile acestuia cu Țara Românească și Moldovaocupă un loc bine definit în carte. Detaliile, pe careautorii cărții ni le aduc cu un lux de amănunte, ne suntextrem de valoroase în cunoașterea primelor tipărituriîn spațiul nostru spiritual; ele completează izvoarelecunoscute până în prezent.

Albumul monografic despre istroromâni – prinamploare și dimensiunea realității concrete, asuportului științific, documentaristic – este o carteunică, ce apare la cinci ani de la primele investigații,întreprinse de Costa Roșu, este și un rezumat alcelor șase campanii de documentare pe urmele vla-hilor de pe litoralul croat al Mării Adriatice. Au fostconsultate vechi documente și publicații de patrimo-niu, privind prezența acestei populații străvechi pecoasta croată și cea muntenegreană a Mării Adria -tice, în arhivele și bibliotecile din Rijeka, Rovinj,Kastav, Dubrovnik, Cetinje, Kotor și Bar. Însă,contactele și timpul petrecut alături de aceastăpopulație, de care a avut parte autorul acestuimanual de admirație, ne asigură de veridicitatea șidimensiunea realității obiective a conținutului.Campaniile de documentare au rezultat cu aproxi-mativ trei mii de imagini electronice și fotografiidocument. Albumul monografic prin conținut este șio mică, dar relevantă, istorie despre o populație cris-pată în timp, în cotloanele istoriei, care în vremurilenoastre nu mai prezintă un interes major decât pen-tru cei îndrăgostiți de farmecul decupării unorimportante file care aparțin trecutului.

Despre istroromâni mereu se vorbește ca despre ocomunitate etnică ce dispare; este un fel de disparițieperpetuă, lentă, în surdină. Despre această populațiestrăveche, astăzi așezată la nord și la sud de MunțiiUčka Gora, respectiv Monte Maggiore, dintotdeaunas-a vorbit în contextul dispariției, din unghiulexistenței exotice, care trezește interesul cunoașteriipe un fundal de admirație și compasiune. Oare acestasă fie și adevărul? Atâta vreme cât istroromânii per-sistă în căutările noastre, ei n-au cum să dispară!

Un al proiect de cercetare, care mulți ani apersistat drept unul dintre cele mai importante pro -iecte ale Societăţii/Fundaţiei Române de Etnogra-fie şi Folclor din Voivodina, Bisericile Ortodoxe

Româneşti din Banatul sârbesc de Costa Roșu șiAdrian Negru, astăzi este o operă capitală de caream avut nevoie și care ne aduce date esențiale des-pre dăinuirea noastră în timp. Lucrarea, dincolo devaloarea intrinsecă, este un act civilizatoric, cultu-ral, de atestări istorice indiscutabile, elaborată înbaza unor cercetări în teren efectuate pe parcursula două decenii. Cunosc îndeaproape energia șientuziasmul, tenacitatea cu care Costa Roșu a efec-tuat cercetările, în unele cazuri deloc plăcute, pen-tru acest proiect monumental. Prin dimensiunea șispațiul abordat, prin complexitate și datele ineditecare ne sunt relevate este atotcuprinzătoare, însăeste și o completare firească a altor lucrări simi -lare, dar de dimensiuni mai reduse, cum ar fi: Bise-rica Ortodoxă Română din Banatul sârbesc şi dela Sud de Dunăre (Costa Roșu), Dicţionar al preo-ţilor români din Banatul sârbesc (Costa Roșu),Cartea veche românească din Voivodina (deValeriu Leu și Costa Roșu) – distinsă cu PremiulAcademiei Române în categoria cărţilor de marevaloare ale culturii române îndeobşte –, Cronicibisericești. Manuscrise din Banat secolele XIX–XX(Valeriu Leu și Costa Roșu), Biseri cile OrtodoxeRomâneşti din Banatul sârbesc, Album monografic(Marius Roșu) etc.

Paginile acestei lucrări de referință imortali -zează ceea ce este veşnic prin definiţie – biserica.Cartea este și un memento autentic înaintașilor, princare se confirmă că faptele lor nu rămân necunos -cute, mai mult decât atât, niciodată nu vor fi uitate.Fiecare biserică imprimată în paginile cărții neîntâmpină, atât prin cuvânt, cât și prin imagine, cunestrămutata evlavie pe care biserica românească şicreştinii din satele noastre o păstrează cu multă sfin-ţenie şi cu vigoarea credinţei lor. Vom înțelege căaici sunt adăpostite firele de istorie, timpurile în carebiserica era drept călăuză prin fapte şi ţinută. Prinbiserică şi cărţile bisericeşti am avut acces la iniţie-rea în lumea scrisului şi a cunoaşterii; astfel, alăturide datele relevante pentru fiecare biserică este trecutși registrul cărților vechi bisericești.

Bisericile sunt dovada cea mai eclatantă a unuispaţiu geografic identitar românesc, caracterizatprintr-o conştiinţă comună despre propria existență,susţinută prin unitatea lingvistică, religie, printr-oistorie comună. De aici vom deduce că fiinţa româ-nească s-a coagulat în jurul a două elemente esen-ţiale – limbă, drept cucerire civilizatorică şi biserică– care, în acelaşi timp, este și aducătoarea mesajuluidivinităţii. 64

Lumea satului românesc, chiar dacă n-a avutparte de multă lumină intelectuală, s-a bucurat totuşide sclipiri aduse de preoţii care au slujit sfântul altar.Aceștia au fost conştienţi de perenitatea documen-telor scrise, chiar mai mult, de necesitatea şi impor-tanţa consemnării unor momente importante, demisiunea de a călăuzi muritorii de rând prin spațiulnemărginit al învățăturii.

Sub o formă sau alta, biserica este și va fi sin -gura care, cu certitudine, va dăinui și-atunci când nuvor mai fi cei care astăzi sau mâine o vor sluji. Bise-ricile rămân singurele însemne distincte ale locurilornoastre natale, neschimbate, drepte în faţa judecăţiitimpului și a lui Dumnezeu. Vor continua să vor-bească despre vremurile în care am fost, despreîntuneric și lumină.

Dilemele despre noi înşine şi specificul naţio-nal, despre locul minoritarului român în istorie,despre valorile care vor rezista, sau nu, judecăţiitimpului, reprezintă elementele componente aleunor realităţi umane şi sociale, care, pe cât par deincitante, cu atât mai mult ne invită la un dialogpermanent, deschis. Costa Roșu a răspuns acesteiprovocări. Întrebările noastre referitoare la etniciiromâni din afara României, mai precis, la româniidin Banatul sârbesc, întrebări care caută să defi-nească locul nostru în timp şi spaţiu, de fiecaredată s-au lovit de un răspuns lipsit de vigoareanecesară, fiind, mai degrabă un ecou la o întrebareîncă nerostită. Cine suntem noi? Un fel de braţamputat, un afluent al unui râu care îşi pierde cur-sul şi se rupe de trup, o întâm plare, o eroare a isto-riei...? Nu ne-am pus niciodată această întrebare,despre ceea ce suntem şi ce am mai putea fi, aşacum nici rostul nostru – de la 1918 încoace – nus-a petrecut sub semnul unor asemenea întrebări.Aceste dileme nu şi-au găsit niciodată corespon-denţe, dimpotrivă, au fost în afara oricărui interes,deşi întreaga noastră existenţă s-a desfăşurat,inconştient, spontan, sub semnul acestei întrebărişi, paradoxal, sub semnul unor mărturii făcute îngrabă, ca şi cum ne este dat să trăim o viaţă de om,într-un singur anotimp, în care ne naştem, creştem,învăţăm, dar nu ajungem să ne cunoaştem. Pentrua răspunde la aceste întrebări este indicat să cerce-tăm lucrările domnului Costa Roșu, lucrăricapitale, țesute din firele nevăzute ale cunoașterii.

Bibliografie

Leu V., Roşu C., 2007, Cartea veche românească din Voivo-dina, prefaţă de prof. univ. dr. Nicolae Edroiu, membru corespon-dent al Academiei Române, Editura Fundaţiei, Novi Sad, 288 p.

Leu V., Roşu C., 2012, Cărţi vechi româneşti şi cronici bise-riceşti din Banat, prefaţă de acad. Ioan-Aurel Pop, Editura PresaUniversitară Clujeană, Cluj-Napoca, România, 420 p.

Roşu C., 2012, Patrimoniul cultural al românilor din Voivo-dina. Mărturii, Editura ALTIP, Alba Iulia, Editura ICRV, Zrenia-nin, 326 p.

Roşu C., Dicţionarul literaturii române din Iugoslavia, Edi -tura Libertatea, Panciova, 200 p.

Agache C., 2010, Literatura română din Voivodina, prefaţăde Nicu Ciobanu, Editura Libertatea, Panciova, 384 p.

Barbu V., Ciobanu N., 2016, 65 de ani de beletristică(1947–2012), prefaţă de Marina Ancaiţan, Editura Libertatea, Pan-ciova, 220 p.

Roşu C., 1998, Lexiconul jurnalisticii româneşti din Iugosla-via, prefaţă de prof. univ. dr Radmila Milentijević, Editura Liber-tatea, Panciova, 358 p.

Roşu C., 2004, Personalităţi româneşti din Voivodina, Dic-ţionar, prefaţă de dr. Valeriu Leu, Editura Libertatea, Panciova,300 p.

Roşu C., 2011, Dicţionarul preoţilor români din Banatul sâr-besc 1761–2011, prefaţă de dr. Costin Feneşan, Editura ICRV,Zrenianin, Serbia, 228 p.

Datcu I., 2006, Dicţionarul etnologilor români, ediţia a III-arevăzută şi adăugită, prefaţă de Ovidiu Bârlea, Editura Saecu-lum 10, Bucureşti, 980 p.

Roşu C., 2010, Folclor românesc din Banatul sârbesc, I,Colecţie de folclor literar bănăţean în versuri şi în proză, cule gere,selecţie şi note explicative de Costa Roşu, prefaţă de Nicu Cio -banu, Editura Eurostampa, Timişoara, 538 p.

Roşu C., Negru A., 2013, Bisericile Ortodoxe Româneşti dinBanatul sârbesc, fotografii de Marius Roşu, precuvântare deDaniil, Episcop-locţiitor al Daciei Felix, Editura Fundaţiei, NoviSad – Editura ICRV, Zrenianin, 420 p.

Roşu C., 2014, Istroromânii – povestea unei populaţii stră-vechi care dispare, prefaţă de Nicu Ciobanu, Editura ALTIP, AlbaIulia, România – Editura ICRV, Zrenianin, Serbia, 168 p.

Roşu C., 2015, Românii din Voivodina, Povestea unei popu-laţii care persistă, prefaţă de Nicu Ciobanu, Editura ALTIP, AlbaIulia, România – Editura ICRV, Zrenianin, Serbia, 294 p.

Roşu C., Pavlović C., 2015, Vlahii din Muntenegru, Povesteaunei populaţii străvechi care dispare, prefaţă de Nicu Ciobanu,Editura ALTIP, Alba Iulia, România – Editura ICRV, Zrenianin,Serbia, 176 p.

Roşu C., 2016, Vlahii, istroromânii şi morlacii din zona MăriiAdriatice (Istria, Dalmaţia şi Muntenegru), prefaţă de NicuCiobanu, postfaţă de Ervin Dubrović, Editura ALTIP, Alba Iulia,România – Editura ICRV, Zrenianin, Serbia, 226 p.

Roşu C., 1995, 2005, 2016, Bibliografia românilor din Voivo-dina, Bibliografia Editurii Libertatea, volumul I (1945–1995);volumul II (1995–2005); volumul III (2005–2015), Editura Liber-tatea, Panciova, 882 p.

Roşu C., 1970, 1980, 1990, 2000, 2006, 2010, 2011, Biblio-grafia românilor din Voivodina, Bibliografia săptămânalului„Libertatea” volumul I (1945–1970); volumul II (1971–1980);volumul III (1981–1990); volumul IV (1991–2000); volumul V(2001–2006); volumul VI (2007–2011); volumul VII (Suplimente1945–2010), Editura Libertatea, Panciova, 3588 p.

Roşu C., 2007, 2007, Bibliografia românilor din Voivodina,Bibliografia revistei „Lumina”, volumul I (1947–1977); volumul II(1978–2007), Editura Libertatea, 888 p. 65

Institute ale Academiei Române

Misiunea Institutului de Istorie „A.D. Xenopol”o constituie cercetarea istoriei românilor, în strânsăconexiune cu evoluţiile istorice europene din ime-diata noastră proximitate sau din spaţii mai înde-părtate. O atenţie specială se acordă editării izvoa-relor medievale în prestigioasa colecţie naţionalăDocumenta Romaniae Historica, studiilor privindstructura socială a societăţii româneşti, evoluţiasatului şi oraşului moldovenesc, instituţiile şi artamedievală, demografia istorică, constituirea şi evo-luţia statului român modern, problematica elitelor, anaţionalismului, a minorităţilor, a politicilor cultu-rale, a holocaustului ori a totalitarismului, adică tre-cutul românesc de la începuturile Evului Mediu lafinele regimului comunist. Aceste preocupări, asi-milate programelor şi proiectelor de cercetare aleInstitutului, sunt atributul celor cinci departamentede cercetare: istoria medievală, istoria modernă,istoria contemporană, istoria relaţiilor internaţio -nale şi istoria culturii.

Activitatea științifică a membrilor Institutului deIstorie „A.D. Xenopol” s-a desfășurat şi pe timpulanului 2016 în conformitate cu normele specificecercetării academice, consacrate şi confirmate pânăacum, de fiecare dată, prin rezultate deosebite. Ast-fel, programele şi proiectele de cercetare asumate,elaborarea, editarea ori coordonarea unui număr devolume, participarea la proiecte de cercetare interneşi internaţionale, publicarea a numeroase studii şiarticole de specialitate, bine primite în lumea acade-mică, patronarea unor periodice consacrate sau par-ticiparea la diverse schimburi interacademice dove-desc, din nou, calitatea şi continuitatea eforturilor decercetare ale membrilor Institutului ieşean, confir-mând astfel un efort ştiinţific susţinut.

Ca și până acum, principala coordonată a activi-tăţii ştiinţifice la Institutul de Istorie „A.D. Xeno-pol” o constituie programele şi proiectele, fiecaredintre ele cu o durată de execuţie ce variază în raportcu tema asumată şi numărul de cercetători implicaţi.Rezultatele cercetărilor sunt valorificate prin inter-mediul studiilor şi articolelor, al comunicărilor pre-zentate la diverse manifestări ştiinţifice sau printipărirea unor volume. În anul 2016 s-au derulatcinci programe, fiecare cuprinzând mai multe pro-iecte, după cum urmează:

I.a. „Izvoarele Evului Mediu Românesc şi Isto-rie Socială”

În cadrul acestui program, tema de cercetare dinplan, Documenta Romaniae Historica, seria A.Moldova, volumul XI (1604–1606), perioada(2015–2017) reprezintă un proiect fundamental alAcademiei Române, asumat de către un colectiv for-mat din: prof. univ. dr. Petronel Zahariuc, cercetătorștiințific II, dr. Silviu Văcaru, cercetător științific I,dr. Marius Chelcu, cercetător științific II, dr. Cătă-lina Chelcu, cercetător științific III, dr. Sorin Grigo-ruţă, cercetător științific.

I.b. „Repertoriul numismatic românesc,1822–1859/1867”

Programul este coordonat și asumat de către dr.Viorel Butnariu, cercetător științific I, tema de cer-cetare pentru anul 2016 fiind Bibliografie numisma-tică pentru Moldova (1359–1859).

II. „Stat şi societate în perioada modernizării şiconstrucţiei naţionale româneşti, secolele XIX–XX”

Programul, coordonat de către dr. Mihai-ŞtefanCeauşu, cercetător științific I, cuprinde trei proiecte,

Activitatea institutului de istorie „A.d. Xenopol” în anul 2016

Alexandru Schipor*

*Cercetător științific, Departamentul de istorie contemporană, Institutul de Istorie „A.D. Xenopol”, Iași66

67

după cum urmează: Modernizarea societățiiromânești din Bucovina habsburgică. Orizontpolitic și cultural (1848–1918), dr. Mihai ŞtefanCeauşu, cercetător științific I; Schimbări deparadigmă în viața politică românească(1900–1914), dr. Liviu Brătescu, cercetător știin - țific II; Elita conservatoare românească la jumăta-tea secolului al XIX-lea: Lascăr Catargiu, dr. Ale-xandru Gavriș, AC.

III. „Cultură şi modernizare în România, seco -lele XIX–XX”

Programul, coordonat de dr. Leonidas Rados,cercetător științific II, cuprinde şase proiecte:„Aproape… cetățeni”. Studențimea ieșeană înepoca modernă: particularități, forme de coagulare,viață academică și implicare politică, dr. LeonidasRados, cercetător științific I; Literatura autobiogra-fică românească: sursă a studiilor patriomoniale,dr. Andi Mihalache, cercetător științific I; Antisemi-tism economic în Iaşi (1859–1918), dr. Mihai Chi-per, cercetător științific III; O istorie a inspecţiilorşcolare, în România secolului XX. Partea I: tipuride documente şi modalităţi de interpretare a lor; dr.Cătălina Mihalache, cercetător științific II; Reclădi-rea istoriei. Intenţii privind conservarea şi refacereamonumentelor istorice româneşti în a doua jumă tatea secolului XX, dr. Alexandru Istrate, cercetătorștiințific III; Istoriografia română: de la cronisticăla discursul postmodern, acad. Alexandru Zub.

IV. „Public şi privat în România secolului XX”Programul, coordonat de către dr. Cătălin Tur-

liuc, cercetător științific I, cuprinde șase proiecte:Metode de obţinere şi stocare a informaţilor utili -zate de Securitate în perioada 1948–1989, dr. SorinD. Ivănescu, cercetător științific III; Regimul comu-nist din România şi drepturile omului. Cazul liber-tăţii religioase (1965–1989), dr. Dorin Dobrincu,cercetător științific III; Activitatea subversivă şi depropagandă a Legaţiei RPR din Washington(1955–1960), dr. Paul Nistor, cercetător științific II;Asociaționismul fraternalist în primele două dece-nii ale secolului trecut, dr. Cătălin Turliuc,cercetător științific I; Holocaustul prin gloanţe.Masacrele antisemite din România şi Basarabiacomise în vara anului 1941, Adrian Cioflâncă,cercetător științific III; România în proiecte desecuritate pentru Eu ropa de Răsărit în anii ʼ30 aisecolului al XX-lea, dr. Bogdan Alexandru Schipor,cercetător științific II.

V. „România în relaţiile internaţionale (secoleleXIX–XX)”

Programul cuprinde un proiect fundamental alAcademiei Române, intitulat Documente consulareşi diplomatice străine privitoare la Domnia luiCarol I. 1866–1914, acesta având ca responsabili peprof. univ. dr. Gheorghe Cliveti (coordonator), dr.Mihai-Ştefan Ceauşu, cercetător științific I, dr. Fla-vius Solomon, cercetător științific I. În cadrulaceluiași program figurează pentru anul 2016 douăteme: Unirea Românilor și emergența Europeistatelor naționale, prof. univ. dr. Gheorghe Cliveti,cercetător științific I; Marile Puteri, România şiches tiunea neutralităţii (1914–1916), dr. FlaviusSolomon, cercetător științific I.

O altă coordonată importantă a activităţii ştiin-ţifice, una care conferă şi demonstrează, deopo -trivă, atât valoarea individuală a cercetătorilor, câtşi calitatea colaborărilor, a constituit-o, ca de obi-cei, editarea de volume de specialitate, fie elelucrări de autor, culegeri de studii sau volume dedocumente. Dintre cele 15 astfel de lucrări tipăriteîn cursul anului 2016, apreciem ca fiind reprezenta-tive următoarele: România și statele vecine la înce-putul Primului Război Mondial. Viziuni, percepții,interpretări, volum editat de Flavius Solomon,Andrei Cușco, Mihai-Ștefan Ceaușu, EdituraUniver sității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2016,426 p.; Marius Chelcu, Istoria oraşelor din Mol -dova de la jumătatea secolului al XVI-lea până lajumătatea secolului al XVIII-lea. Studii şi docu-mente, Editura Universităţii „Alexandru IoanCuza”, Iaşi, 2015, 311 p.; Mihai Chiper, Pe câmpulde onoare. O istorie a duelului la români,București, Editura Humanitas, 2016, 355 p.; Gheor-ghe Cliveti, România şi „alianţele germane”(1879–1914), Iaşi, Editura Junimea, 2015 (apariție2016); Constantin Stere. Prozator, publicist, juristși om politic. 150 de ani de la naștere, coordonatorGheorghe Cliveti și Gheorghe Cojocaru, Iași, Edi-tura Vasiliana, 565 p.; Through the Dimplomats’Eyes: Romanian Social Life in the Late 19th andEarly 20th Century, eds. Claudiu-Lucian Topor,Daniel Cain, Alexandru Istrate, Parthenon VerlagKaiserslautern und Mehlingen, 2016, 430 p.; Cătă-lina Mihalache, Copilărie, familie, şcoală: politicieducaţionale şi receptări sociale, Iaşi, EdituraUniversităţii „Alexandru Ioan Cuza”, 2016, 354p.; Documenta Romaniae Historica, seria A, Mol-dova, volumul XI (1604–1606), realizat de Petronel

68

Zahariuc, Marius Chelcu, Silviu Văcaru, CătălinaChelcu şi Sorin Grigoruţă.

În afară de programele şi proiectele individuale,cercetătorii de la Institutul de Istorie „A.D. Xeno-pol” au obţinut sau au participat în anul 2016 la unnumăr de 12 proiecte de cercetare și granturi, dintrecare două internaţionale.

Institutul, pe lângă şedinţele de comunicăriperiodice, a organizat, singur sau prin colaborare,mai multe manifestări ştiinţifice, naţionale ori inter-naţionale:

– conferința internațională „Istoricul și istoria”,sub egida Institutului de Istorie „A.D. Xenopol”,Filiala Academiei Române din Iași și a Institutuluide Istorie al Academiei de Științe a Moldovei(Chișinău, 1 iunie 2016), organizatori: prof. univ.dr. Gheorghe Cliveti și conf. univ. dr. abilitatGheorghe Cojocaru;

– simpozionul național „Institutul de Istorie„A.D. Xenopol” – 75 de ani”, la Academia Ro -mână, Filiala Iași (26 februarie 2016);

– masa rotundă „Colaborarea dintre istoriciigermani și români. Note de bilanț și perspective”,Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” (13 aprilie2016);

– simpozionul „Copiii şi copilăria româneascăîn Primul Război Mondial”, organizat de Institutul„A.D. Xenopol”, Institutul „Nicolae Iorga”, Facul-tatea de Istorie a Universităţii „Al. I. Cuza” şiMuzeul Universităţii „Al. I. Cuza” (30 mai 2016);

– simpozionul „150 de ani de la instaurareamonarhiei în România: istorie, cultură, patrimo-niu”, sub egida Institutului de Istorie „A.D. Xeno-pol”, a Facultății de Istorie a Universității „Al. I.Cuza” și a Asociaţiei „Est Democraţia” (20–21octombrie 2016).

Cercetătorii Institutului au susţinut numeroasecomunicări la diverse simpozioane, seminarii, con-grese ori conferinţe, între care 83 la manifestăriștiințifice naţionale și 26 la manifestări științificeinternaţionale, desfășurate atât în țară, cât și înstrăinătate. Totodată, în cadrul unor manifestăriştiinţifice internaţionale, al unor stagii de documen-tare sau al schimburilor interacademice desfăşurateîn anul 2016, șapte cercetători de la Institutul deIstorie „A.D. Xenopol” au efectuat deplasări în Aus-tria, Republica Populară Chineză, Germania, Italia,Marea Britanie, Republica Moldova, Polonia șiFederația Rusă. Aceste deplasări au facilitat com-pletarea unor colecţii de documente, investigaţii înarhive şi biblioteci, documentări în vederea realiză-rii şi concretizării la un nivel ştiinţific ridicat a pro-iectelor de cercetare în care sunt implicaţi cercetăto-rii Institutului „A.D. Xenopol”.

De asemenea, trebuie menţionat faptul că o bunăparte dintre rezultatele muncii de cercetare depusede membrii Institutului de Istorie „A.D. Xenopol” înanul 2016 a văzut lumina tiparului în periodiceleconsacrate, care sunt scoase sub egida instituţiei;trei dintre cercetători sunt îndrumători de doctorat –Alexandru Zub, Gheorghe Cliveti, Mihai-ŞtefanCeauşu; unii cercetători fac parte din Comisia Mixtăde Istorie Româno-Cehă.

Mai adăugăm faptul că cinci dintre cercetătoriiInstitutului au obținut în anul 2016 un număr dezece premii, medalii, diplome, ceea ce demon -strează o dată în plus calitatea și performanța mun-cii de cercetare desfășurate în cadrul unității noastrede profil academic.

Evocări

Destinul personalității lui Anastasie Fătu avea sădevină, într-o bună măsură, destinul unei țări.Contribuțiile marelui cărturar în diferite ramuri aleștiințelor, în evoluția societăților științifice și Acade-miei Române, în perioada de debut, precum și înorganizarea sistemului medical, a primelor orfe -linate și a miliției în Moldova, dezvoltarea botaniciiși organizarea Facultății de Medicină în cadrulUniversității din Iași, dar și înființarea din fonduriproprii a primei grădini botanice, aveau să mar -cheze, alături de contribuțiile altor personalități alevremurilor, modernizarea Moldovei și a României.

Anastasie Fătu s-a născut la 2 ianuarie 1816 însatul Mușata, comuna Berezeni, județul Fălciu(actualul județ Vaslui), a urmat Școala Episcopalădin Huși, apoi a devenit absolvent premiant al Gim-naziului Vasilian din Iași, în anul 1834. Rezultatelefoarte bune obținute și spiritul dornic de cunoaștereși afirmare profesională l-au recomandat spre – și aobținut din partea statului – o bursă pentru a studiala Universitatea din Viena, fiind așteptat să ocupe lafinalizarea acestor studii un post devenit vacant laAcademia Mihăileană, înființată în anul 1835.

Anastasie Fătu avea înclinații deosebite sprecunoaștere, dar mai cu seamă spre științele naturale,și a urmat concomitent cu studiile în drept șifilosofie și cursuri de medicină, în cadrulUniversității din Viena. A obținut titlul de doctor înfilosofie și drept în anul 1842, însă, cunoscândsituația din țara natală, a realizat că nu va puteaafirma concepțiile pe care le dobândise în timpulanilor de studiu și a cerut acordarea unei noi burse,pentru a continua studiile în medicină la Universita-

tea Sorbona din Paris. Rezultatele excepționale aletânărului studios l-au recomandat către o nouăoportunitate și i s-a acordat bursa, pentru a seperfecționa în tainele medicinei și ale științelor natu-rale. A devenit doctor în medicină, în anul 1847, culucrarea Des signes des maladies du cœur en géné-ral fournis par l’auscultation, la percusion, l’in-spection et la mensuration, titlu acordat de reputatauniversitate franceză.

Activitatea medicală și socialăÎntors în țară, Anastasie Fătu a avut o activitate

științifică și organizatorică cu totul deosebită,

Anastasie Fătu – promotor al dezvoltăriiștiințelor naturii în românia

Acad. Constantin Toma

Cătălin Tănase*

Tiberius Balaeș**

*Prof. univ. dr., directorul Grădinii botanice „Anastasie Fătu”, Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași**Cercetător științific, dr., Grădina botanică „Anastasie Fătu”, Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași

Doctor Anastasie Fătu

69

70

depunând eforturi neobosite în cadrul multorinstituții medicale și de învățământ. După finalizareastudiilor la Facultatea de Medicină din Paris, a soli-citat acordarea dreptului de liberă practică în medi -cină, cu hotărârea de a-și dărui timpul și energia înscopul organizării sistemului medical din Moldova.Comitetul Sănătății din Moldova a aprobatsolicitarea și, în urma unui examen riguros, cu probăscrisă și probă orală, comisia a conferit doctoruluiAnastasie Fătu dreptul de liberă practică medicală,apreciind că „...este înzestrat cu științele vrednice deprețuire și i se poate învoi libera practică de doctorîn medicină...”1

Primele preocupări la întoarcerea în țară au fostîndreptate spre domeniul medical și a ocupat înperioada 1848–1852 poziția de medic de cvartal (decartier). Acțiunile sale pline de devotament au lăsatamprente remarcabile asupra evoluției științelormedicale și a sistemului sanitar din Moldova. Înanul 1849 a fost numit medic al Regimentului 2 demiliție și în această calitate a publicat în anul 1853un proiect pentru organizarea miliției în Moldova.

Orientarea sa spre problemele sociale și medi -cale l-au recomandat pentru a fi administrator alInstitutului Gregorian din Iași (fiind numit de dom-nitorul Grigore Al. Ghica în anul 1852), unde a fostprofesor de obstetrică și ginecologie (1852–1885), aînființat o școală de moșit și a elaborat Manualulpentru învățătura moașelor. Doctorul AnastasieFătu a ocupat funcția de medic la Spitalul SfântulSpiridon (1855–1863) și pe cea de epitrop al CaseiSfântul Spiridon (1877 și 1880).

Contribuțiile sale la dezvoltarea medicinei înMoldova au fost completate cu poziția de profesorde medicină populară la Seminarul Teologic „Venia-min Costachi” de la Socola, în anul 1872, organiza-rea sistemului spitalicesc ieșean și înființarea uneisecții pentru asistență maternală infantilă, ce vafuncționa și drept creșă pentru copiii abandonați.

A participat, alături de medicii GheorgheCuciureanu și Nicolae Negură, la organizareaFacultății de Medicină a Universității din Iași. Dreptapreciere pentru rezultatele remarcabile obținute i s-aoferit un post de profesor la Facultatea de Medicină,de curând înființată (1879), pe care, însă, l-a refuzat.

Gândirea marelui cărturar privind rolul său înviața medicală și socială a Moldovei reiese dinprefața lucrării Manual de medicină populară,elaborat și publicat în timpul profesării la SeminarulTeologic: „…ca preoții să dea sfaturi poporului înlipsa medicilor de la țară. Preoții să cunoască cau-zele producătoare de boli și simptomele lor, spre a

se feri de ele și, totodată, să dea îndrumări oameni-lor din popor…”1

Spiritul filantropic și aplecarea către problemelesociale sunt dovedite nu doar de eforturile depuse camedic, ci și prin sacrificiile materiale pe care le-afăcut în acest sens, donând Casei Sfântul Spiridonsuma de 17 000 de franci, la 1 noiembrie 1876,pentru întreținerea a cinci paturi de copii bolnavi,donație acceptată. Secția pediatrică a funcționat pestrada Pașcanu, iar funcționarea acesteia a fostguvernată de un regulament elaborat de AnastasieFătu.

Publicarea în anul 1863 a unui cod sanitar inti-tulat Proiect de organizare a poliției sanitare și aigienei publice în România reprezintă un pas cuînsemnătate deosebită în evoluția sistemului sanitar,lucrarea fiind un veritabil codex ce evidenția legiledin domeniul sanitar din Moldova și Țara Româ-nească, dar având și elemente preluate din legislațiaaltor state mai avansate din acest punct de vedere.Eforturile depuse pentru modernizarea sistemuluimedical au continuat prin coordonarea, alături deIacob Felix, a Comisiei medicale însărcinate cu ela-borarea legii pentru organizarea serviciului sanitardin Principatele Unite. Legea a fost aprobată deSenat în anul 1872 și de Camera Deputaților în anul1874.2

Filantrop și om dedicat mediului social, Anasta-sie Fătu a fost implicat și în activități politice, fiindpreocupat de bunăstarea și evoluția societății și ațării pe care o iubea cu loialitate. Cunoscut pentruimplicarea sa în numeroase acțiuni cu scop social,educațional și științific, Anastasie Fătu a fost apre-ciat de contemporanii săi. Pentru spiritul progresistde care dădea dovadă, a fost ales deputat de Iași înDivanul ad-hoc în anul 1858 și a făcut parte dinAdunarea Electivă care l-a ales domn pe AlexandruIoan Cuza. A fost ulterior deputat, președinte alAdunării Deputaților (1868) și senator în următoa -rele alegeri legislative.

Fondatorul grădinii botaniceActivitatea prodigioasă a savantului Anastasie

Fătu acoperea domenii foarte variate. Printreacțiunile remarcabile se numără și înființarea primeiGrădini botanice din România, la Iași, în anul 1856.Demersul a fost realizat prin eforturi financiare pro-prii, iar grădina avea să se contureze pe o suprafațăde aproximativ un hectar, situată în apropiereamonumentului Râpa Galbenă și a Palatului Crimi -nalu (fosta închisoare a orașului), într-o zonămlăștinoasă. Înființarea aceste instituții a marcat un

71

moment important în evoluția științelor naturale,contribuind la îmbogățirea bazei materiale științificeși didactice în învățământul ieșean, iar evenimentula fost marcat în presa vremii și salutat depersonalitățile culturale ale timpului.

Existența Grădinii botanice a oferit tinerilorstudenți posibilitatea de a analiza material viu, iarcoroborarea oportunităților de studiu, practic oferitede această instituție, cu cele oferite de Muzeul deIstorie Naturală (înființat în anul 1834 la Iași), princolecțiile științifice găzduite, au creat cadrul adecvatdezvoltării și învățării științelor naturale în vecheacetate Moldavă. Prezența celor două instituții a con-tribuit la dezvoltarea învățământului universitar laIași, în prima universitate modernă din România,înființată în anul 1860.

Scopul înființării grădinii de către naturalistulAnastasie Fătu a fost multiplu, așa cum susținea fon-datorul însuși: „...de a îmbunătăți salubritateaIașilor și…a îndemna junimea studioasă laînvățarea botanicii și a procura iubitorilor de științenaturale ocaziunea de a contempla frumusețilenaturii în momentele lor de repaus...”3

Dezvoltarea grădinii a fost realizată prin efortu-rile necontenite ale fondatorului, dar și prin colabo-rări cu botaniști recunoscuți ai vremii, precumDimitrie Brândză, Dimitrie Grecescu sau FlorianPorcius, dar mai ales Iosif Szabo, care i-a procuratnumeroase plante în decursul expedițiilor între -prinse în zona Moldovei. Mica grădină înființată peproprietatea lui Fătu avea să se contureze în scurttimp, numărând în anul 1870 peste 2500 de specii deplante autohtone și exotice, deopotrivă plante ier -boase sau arbori și arbuști, plante cu importanțăagricolă, ornamentală sau științifică, cultivate înspațiul extern sau în cele două corpuri de seră (oseră caldă pentru plante tropicale și una temperatăpentru plante ornamentale, „flori”). Colecția deplante era organizată foarte riguros, pe criterii taxo-nomice ce respectau nomenclatura științifică latină,dublată de precizarea denumirilor populare ale plan-telor. Motivația utilizării acestui sistem este preci -zată de Anastasie Fătu: „...distribuțiunea plantelors-a făcut după metoda naturală...nomenclatura estecea latină adoptată de magiștrii științei pe lângăcare s-au înscris și cu vinte cunoscute de poporulromân...”3

Introducerea și aclimatizarea unor specii exotice(de Ficus, Acacia și Mesembryanthemum), procuratede la Viena, sau provenite din schimb de la dife ritegrădini botanice din Germania, arată preocupareasavantului pentru dezvoltarea cunoștințelor botanice

în România. Grădina botanică asigura procurareamaterialului vegetal proaspăt pentru cursurile debotanică oferite de profesorul Dimitrie Brândză, iarulterior chiar de către profesorul Anastasie Fătu.

Inițiativa înființării grădinii a atras respectulintelectualilor vremii pentru rolul deosebit pe care îlasigura pentru instrucția și educația tinerilor.Organizatorul școlilor naționale din Moldova,Gheorghe Asachi, aprecia eforturile lui AnastasieFătu pentru dezvoltarea acestei instituții, precum șiimplicarea și sprijinul oferit de românii generoșipentru întreținerea instituțiilor de știință, cultură șieducație fondate la Iași. Importanța demersuluibotanistului Anastasie Fătu a fost remarcată și deprofesorul Nicolae Leon, rectorul Universității:„...grădina avea o înfățișare simpatică…O plăcerenespus de mare pentru noi era când găseam în gră-dină pe simpaticul profesor de botanică – și-lgăseam foarte des printre tăblițele care indicaunumele genurilor și al speciilor…”4

Rolul important jucat de grădina lui AnastasieFătu atât pentru dezvoltarea științelor naturale, cât șipentru îmbunătățirea înfățișării orașului a atrasrecunoașterea oficialilor din administrație, precumNeculai Istrati, director în Ministerul InstrucțiuniiPublice, care a donat salariul său timp de trei luni, în1856, și a propus totodată acordarea unei subvențiianuale din fonduri publice, în scopul întreținerii gră-dinii. Suportul financiar a fost completat prinsubvenția acordată de Primăria orașului Iași. Spriji-nul financiar oferit de autorități va sista, începând cuanul 1872; ulterior, administrația orașului va ceredesființarea grădinii, invocând necesitatea de dez-voltare urbanistică.4

Dorința botanistului Anastasie Fătu de aîntreține o grădina botanică în Iași va continua prinorganizarea, în colaborare cu botanistul Iosif Szabo,a unei mici grădini în apropierea Societății deMedici și Naturaliști conduse de profesorul DimitrieBrândză, în anul 1872, unde multe plante cultivateaici au provenit din vechea grădină sau au fost adusede Iosif Szabo în urma expedițiilor.

profesorul și cercetătorul Anastasie FătuActivitatea didactică a profesorului Anastasie

Fătu s-a desfășurat în instituții diferite, acoperindmai ales domeniile medical și botanic. Implicareasa în calitate de profesor în activitatea multorinstituții de învățământ a marcat evoluția acestora.Printre posturile ocupate de Anastasie Fătu se nu -meră: profesor de medicină populară la SeminarulTeologic „Veniamin Costachi” de la Socola, profesor

72

de istorie naturală la Academia Mihăileană din Iași,profesor de botanică și zoologie în cadrul Facultățiide Științe Naturale de la Universitatea din Iași (înce-pând cu anul 1973).

Personalitatea complexă a savantului AnastasieFătu a presupus abordări foarte variate. Dorința destimulare a dezvoltării culturii românești l-a deter-minat pe cărturarul Anastasie Fătu să se implice înnumeroase acțiuni ce au vizat dezvoltarea științei șia culturii sub diferite aspecte.

Devenit membru al Societății de Medici șiNaturaliști din Iași (societate înființată în anul1833), devotat progresului acesteia a fost alespreședinte în anul 1872 și reales până în 1886, cânds-a stins din viață. Anastasie Fătu a organizataceastă societate pe secții și, împreună cu agrono-mul Ion Ionescu de la Brad, a înființat Societateapentru încurajarea junilor români la învățătură înstrăinătate, în anul 1855, donând din venituri propriisuma de 1000 ducați (11 750 franci). Bursierii aces-tei societăți aveau obligația de a urma studii îndomeniul științelor aplicate, să se formeze și sărevină în țară pentru a promova cunoștințele celemai noi din domeniile: fizică, chimie, agronomie,științe inginerești și să contribuie nu doar la dezvol-tarea culturală, ci și la creșterea bunăstării șiprosperității economice. Printre tinerii care au bene-ficiat de sprijin financiar și au studiat la universitățide prestigiu din lume s-a numărat și viitorul filosofVasile Conta.6

Anastasie Fătu a devenit membru al mai multorsocietăți științifice „pământene și străine”, printrecare Societatea de Științe Naturale din Frankfurt,Societatea Sileziană pentru dezvoltarea științelor,membru corespondent al Societății Medico-Chirur-gicale din București.

Printre lucrările elaborate de marele cărturar facparte și multe articole, cu precădere din domeniulmedical, publicate în „Gazeta de Moldavia” sau în„Jurnalul de agricultură” (redactat de Ion Ionescu dela Brad, în anul 1857), dar și în alte periodice.

Profesorul Anastasie Fătu a publicat în anul1851 lucrarea Descrierea și întrebuințarea apeisimple și a apelor minerale din Moldova, tratatvaloros ce evidenția posibilitatea utilizării apelorminerale din România în variate scopuri, inclusivcurativ, autorul fiind adeptul dezvoltării unorstațiuni balneare în țară. Valoarea lucrării reiese șidin traducerea ei în limba rusă de către medicul Isi-dor Copenicki în anul 1954.7

Odată cu dezvoltarea Grădinii botanice, fondateanterior, cărturarul înțelege necesitatea publicăriiunui catalog (1971), Catalogus herbarii vivi et semi-

num ex horto 1870, în care a menționat plantele cul-tivate în grădină, speciile fiind grupate în funcție deproveniența acestora (plante autohtone din zonaMoldovei, plante exotice) sau de valoarea pe care oprezentau (plante ornamentale, agricole, medici -nale). Lucrarea face mențiuni valoroase asupra flo-rei indigene, dar și asupra plantelor ce prezentauimportanță din punct de vedere agronomic.

În perioada în care a activat ca profesor debotanică și zoologie la Universitatea din Iași, Anas-tasie Fătu a elaborat un amplu Manual de biologievegetală, operă complexă, foarte atent documentată,cu o bogată ilustrație (384 de figuri, majoritateareproduse după planșe, pe care autorul le-a cumpă-rat de la Expoziția Universală de la Viena, organi -zată în anul 1873). Manualul este structurat în douăvolume: primul volum, Elemente de botanică,cuprinde informații de histologie, organografie șifiziologie vegetală; este tipărit în anul 1877 (primaediție, apoi în 1880) și cuprinde 482 de pagini. Volu-mul este structurat în trei părți: partea I – Anatomiași histologia vegetală (citologia, histologia șicompoziția chimică a plantelor); partea a II-a – Ana-tomia descriptivă (A – Fanerogame: organele denutriție și organele de reproducere; B – Cripto -game); partea a III-a – Fiziologia plantelor. Cel de-aldoilea volum, ce tratează aspecte de taxonomie,fitografie și geografie botanică, nu este tipărit și arămas ca manuscris, ajungând în arhiva AcademieiRomâne în anul 1920.

Profesorul erudit justifică în prefața lucrăriiefortul depus: „…Dorința principală ce am avut lapublicarea acestei opere, a fost de a cruța, dupăputință, prețiosul timp al studenților, ce se pierdeprin copierea de manuscripte…”3

Tratatul elaborat de Anastasie Fătu a primit apre-cierile contemporanilor săi, academicianul Emil Popconsiderând că lucrarea lui Fătu: „…inaugureazăliteratura didactică academică românească într-ospecialitate restrânsă de științe biologice, aducândservicii neprețuite studențimii de la facultățile deștiințe, medicină și agricultură din ultimele douădecenii ale veacului trecut. În cartea sa, Fătu face șio foarte serioasă încercare de a crea și de a popu-lariza o terminologie românească în toate discipli-nele botanice. Mulți termeni creați de el au rămaspână astăzi. Pe lângă altele, manualul se ocupă șide fiziologia plantelor, disciplină neglijată cu totulla noi înaintea lui Fătu” 3.

În lucrarea elaborată, Anastasie Fătu a introdus obogată terminologie de specialitate, utilizată în mare

73

parte și astăzi (acuminat, altern, cârcei axilari, cla-dodii, corimb, ensiform, epigine, fidat, filodii, hes-peride, hipogine, hispide, inflorescențe, involucru,ligule, mezofil, muguri axilari, ochree, pețioli,racem, rădăcini vivace, sagitat, sesil, sicone, soroze,stipele, tulpini articulate, tulpini fastigiate, va -ginule), fie prin importul de neologisme din altelimbi (mai ales din limba latină), fie prin adaptareaunor termeni autohtoni. Prin acest demers științific,atât în lucrarea Elemente de botanică, cât și în lucra-rea Enumerațiunea specieoloru de plante cultivateîn Grădina botanică din Iassy până în anul 1870(publicată în „Revista științifică pentru vulgarizareaștiințelor naturale și fizice”), cărturarul pune bazelelimbajului botanic academic românesc, consacratulterior în știința botanicii.

Ampla lucrare denotă o pregătire remarcabilă cabiolog: structurată în diviziuni ce tratează o proble-matică complexă, deschide calea abordării mai mul-tor discipline-ramuri ale biologiei vegetale. Autorulnu se rezumă doar la a studia morfologia sau flora,ci integrează toate aspectele cunoscute privitoare labiologia vegetală într-un tot unitar, în acord cu celemai moderne tendințe din Europa Occidentală. Ela-borarea manualului a presupus o documentare vastăși comprehensivă, prin conspectul celor mai recenteși mai importante lucrări ale timpului său (Jean Bap-tiste Payer, Achille Richard, Pierre Étienne SimonDuchartre, Julius von Sachs), dar și al unor studii despecialitate autohtone, precum lucrarea tânăruluisău coleg, profesorul Dimitrie Brândză, Curs ele-mentar de istorie naturală (Iași, 1873).

Școlit timp de 13 ani la renumitele Universitățidin Viena și Paris, Anastasie Fătu a fost atent laevoluția culturală și științifică din țările respective șia înțeles necesitatea diversificării studiilor îndomeniul științelor naturale din țara sa și, mai ales,necesitatea dezvoltării acestor științe pentru prospe-ritatea societății. Prin susținerea, cu precădere, aștiințelor aplicate, scopul ilustrului profesor a fostde a contribui la progresul științific și tehnic, pentrudezvoltarea societății, în general.

Opera integrală a eruditului profesor arată vastapreocupare a acestuia, de la domeniul medical șigeologie, până la științele biologice și agronomice,marcând evoluția acestor științe, mai cu seamă abiologiei vegetale și a medicinei, atât în secolul său,cât și la începutul secolului următor. Opera sa adevenit de referință prin abordarea holistică și înegală măsură diversificatoare a studiilor întreprinse,precum și prin terminologia de specialitate consa-crată în domeniul biologiei vegetale. Marele bota-

nist oferă, prin acțiunile sale, noi perspective pentruevoluția botanicii românești.

personalitate marcantă a Academiei româneDoctorul Anastasie Fătu a fost ales, la 11 sep-

tembrie 1871, membru titular în Societatea Acade-mică Română (devenită Academia Română în anul1879), la Secția de științele naturii, secție consti tuităde curând prin alegerea matematicianului Petre Poe-naru (1870, inventatorul tocului rezervor), a medi-cului Nicolae Kretzulescu și a economistului PetreS. Aurelian (ambii aleși în anul 1871).

După modelul Secțiilor de literatură și de istorie,Anastasie Fătu a organizat, în anul 1879, Secția deștiințele naturii. În discursul de recepție susținut înfața membrilor Societății Academice, AnastasieFătu a expus situația științelor în România, acestdocument reprezentând un studiu amplu și foartedetaliat privind dezvoltarea științelor, a lucrărilorpublicate în domeniul științelor naturale (geologie,apele minerale, flora României, fauna României), aperiodicelor de specialitate, a societăților științificeactive etc. Documentul are o valoare istorică remar-cabilă, iar informațiile prezentate, însoțite de statis-tici cuprinzătoare, constituie o adevărată hartă aștiinței românești din vremea sa, a provocărilor și aprogresului înregistrat în acest sens.8

Discursul, intitulat Încercările pentru desvolta-rea scientieloru naturali în România9, prezentat înședința din 27 august 1872, constituie o lucrare de22 de pagini, cu Anexe ce acoperă 150 de pagini șiarată viziunea marelui erudit privind necesitățile dedezvoltare a științelor în România: propunerea derealizare a unei hărți științifice („charte științifice ațării”) care să cuprindă elemente de floră, faună,geologie și care să reliefeze bogăția naturală a țării,dar și potențialul agricol în concordanță cu factoriiclimatici, atât în scopuri științifice, cât și pentrubunăstarea societății. A susținut inițiativa propusădonând, din fondurile proprii economisite în timp, osumă considerabilă, demonstrând tăria convingeri-lor sale cu privire la necesitatea acestui demers:„...ca să arăt cât de adânc sunt convins denecesitatea și utilitatea hărții științifice a țării noas-tre, din modestele resurse pe care le-am putut adunaprin muncă timp de 25 de ani, depun ca fond sumade zece mii de franci...”.3 Suma donată de AnastasieFătu pentru finanțarea proiectului, pusă la dispozițiaSecției de științele naturii, era substanțială, echiva-lând cu fondurile alocate de stat pentru un an calen-daristic.6

Viziunea progresistă a marelui cărturar asuprarolului științelor în dezvoltarea economică a României

74

reiese din pledoaria sa pentru cunoașterea „...avuțieinoastre geologice, zoologice, botanice șiagricole…” și a datelor „…statistice asuprapopulației și a producției agricole a fiecăreiregiuni”.3 Cunoștințele aflate ar permite, astfel, pro-gresul tehnic și economic, dar și elaborarea strate-giilor adecvate pentru susținerea acestora. Aplecareacătre cunoașterea influenței climatice asupraproducției agricole, precum și încercările anterioarede aclimatizare a unor specii de plante în grădinafondată de el demonstrează dorința omului de științăde a susține dezvoltarea agricolă prin metodeștiințifice.

În discursul susținut, a exprimat și concepțiadespre importanța diferitelor instituții culturale șiștiințifice pentru promovarea științelor și a enumeratentitățile active în acest sens: Societatea de Mediciși Naturaliști din Iași, Societatea de Științe Naturaledin București, Societatea Academică Română,Societatea pentru învățătura poporului român etc.

Discursul evidențiază o foarte bună înțelegere arolului culturii și științei pentru prosperitateasocietății și progresul civilizației naționale. Analizapertinentă a perspectivelor cercetării românești și anecesității diseminării și popularizării („vulgariză-rii”) rezultatelor științifice arată preocuparea omuluierudit pentru „răpide avânt”-ul științei6 și enumerătrei mijloace pentru atingerea acestor obiective:activitatea individuală a oamenilor de știință,asociațiile private și formarea tinerilor specialiști înînvă țământul public. Profesorul vizionar a conside-rat Academia ca având un rol „regulator” și de „pro-pulsor” al mișcării științifice: „…ea va filegământul și cimentul tuturor acestor asociațiuniștiințifice, ce trebuie să dea direcțiunea supremă șiimpulsiunea vie a vieții tuturora acestor instru -mente… ea trebuie să ia în mâinile sale interesele șiprogresul științei…”6 De asemenea, a consideratimplicarea statului absolut necesară, prin alocareaunor fonduri și prin suport logistic. În acest sens, aapreciat inițiativa privată, dar a considerat-o insufi-cientă, întrucât nici persoanele private, nicisocietățile, nu dispuneau de resurse adecvate unuiprogres accelerat.

Academicianul istoric V.A. Urechia, ca răspunsla discursul susținut de Anastasie Fătu, afirma: „..acieste o fântână plină de notițe prețioase asupradezvoltării științelor naturale între români, cudeosebire în secolul curgător. Abia ar fi ceva deadaus pentru un om de specialitate, necum pentrumine, la acest discurs...”.3 În continuarea acestorvorbe pline de elogiere, academicianul a urat profe-

sorului Anastasie Fătu: „...să trăiești mulți ani Dom-nule Doctor, căci anii D-tale – ai dovedit-o – suntani ai țării și ai științei române!...”3, subliniindimplicarea cu dăruire a marelui cărturar pentruprogresul științific național.

Activitatea marelui om de știință și de cultură aatras respectul și considerația contemporanilor. Eco-nomistul Petre S. Aurelian, membru al AcademieiRomâne, considera aportul lui Anastasie Fătu ladezvoltarea științelor în România unul deosebit deimportant: „...cât ar merge de repede dezvoltareaștiințelor în România, în cât de scurt timp ar fi stu-diată istoria naturală a patriei noastre când toțiacei care s-au ocupat de știință au deținutimportante funcții la o catedră universitară, arimita pe neobositul dr. Anastasie Fătu dar, ce săzicem! Mulți chemați, puțini aleși...”10

Personalitatea remarcabilă a academicianului,deschizătorului de noi perspective în domeniulștiințelor naturii, omului erudit Anastasie Fătu aatras atât respectul contemporanilor, cât și al inte-lectualilor ce i-au urmat.

Academicianul Emil Pop (1967) afirma că„...noi, botaniștii, îl reclamăm pe Fătu ca al nostru,ca pe un botanist evoluat și deosebit de progresistpentru timpul său, care a pus temelii solideînvățământului botanic universitar și care a jertfitpe altarul științei cu o rară generozitate și cu o fier-binte dragoste pentru cultura națională nu numaiîntreaga sa putere de muncă, ci și economiile ago-nisite cu multă trudă. Fătu este, în perioada derenaștere culturală a tinerei Românii, o superbăpildă a marilor inițiative particulare, în temeiulcărora dobândise dreptul și putința de a chema inte-lectualitatea noastră de pe vremuri la mari acțiunicolective, hotărâtoare pentru progresul întârziat alcercetării științifice...”3

Ilustrul om de știință și cultură s-a stins din viațăla Iași, la 3 martie 1886, și a fost înmormântat laCimitirul Eternitatea.7

Moștenirea culturală lăsată de marele cărturareste impresionantă, atât prin acțiunile sale și ideileavansate, cât și prin opera științifică ce cuprindeaproximativ 3000 de pagini de lucrări științifice dindomenii variate, publicate în decursul a peste 40 deani de activitate, atât în periodice de specialitate, câtși manuale și cursuri universitare.11 Prin coor -donarea științifică a Muzeului de Istorie Naturală șia Grădinii botanice, dar și prin activitatea didacticăîntreprinsă, a contribuit la formarea unei întregigenerații de specialiști8 și a marcat evoluțiaștiințelor naturale în România. Academicianul eru-

75

dit s-a opus „învățăturii despre forța vitală”, pro -movând știința argumentativă și popularizareacunoștințelor științifice pe toate căile.

Personalitatea marelui cărturar a fost evocată învolume2,3,6,7, dicționare, reviste de specialitate8,10

sau în cadrul unor manifestări științifice (1981, cuocazia aniversării a 125 de ani de la înființarea, laIași, a primei Grădini botanice din România a fostdezvelit, în rondul din fața pavilionului administra-tiv bustul medicului Anastasie Fătu, realizat și donatde sculptorul Eftimie Bâr leanu; în anul 1986, la celde-al III-lea Simpozion al Grădinii botanice, Man-dache Leocov, Gheorghe Zamfir, Petru Jitaru șiConstantin Toma au evocat personalitatea lui Anas-tasie Fătu).

În comuna Berezeni (județul Vaslui), Școalagimnazială și parcul dendrologic realizat în stil mixtpăstrează, în semn de recunoștință, numele mareluicărturar.

note

1 M. Leocov, 120 de ani de la înființarea la Iași a primei gră-dini botanice din țară. Culegere de studii și articole de biologie,Grădina Botanică Iași, 1979, 1: 5-14.

2 O. Buda, Școala de medicină legală la Iași, Anastasie Fătuși George Bogdan. În: Identitate națională și medicină socială.Antropologie culturală, psihiatrie și eugenism în România,1800–1945, Editura Muzeului Național al Literaturii Române,Colecția „Aula Magna”, București, 2013, p. 102–108.

3 E. Pop, Anastasie Fătu (1816–1886). În: Figuri de botaniștiromâni, Editura Științifică București, 1967, p. 36–43.

4 N. Leon, Amintiri, Editura Viața Românească, Iași, 1922,1927, 1, 3.

5 C. Papp, C. Burduja, C. Dobrescu, Din istoricul cercetărilorde botanică în cadrul Societății de Medici și Naturaliști din Iași,Analele Științifice ale Universității „Alexandru Ioan Cuza” dinIași (serie nouă), Secțiunea II. (Științe Naturale), 1955, iV(1-2):235–244.

6 M. Aiftincă, Timp și valoare. Studii de istorie a culturii șifilosofiei românești. Colecția „Opera Omnia”, Cartea de Filosofie.Editura Tipo Moldova, Iași, 2014, p. 146–149.

7 M. Mititiuc, Angela Toniuc, Grădina Botanică „AnastasieFătu” Iași. File de istorie, Editura Universității „Alexandru IoanCuza” din Iași, 2006, p. 8–21; 82–84.

8 R. Constantinescu, Doctorul Anastasie Fătu – despre Socie-tatea Junimea, „Revista Română”, Iași, 2009, 1(55): 31-32.

9 A. Fătu, Încercările pentru desvoltarea scientieloru naturaliîn România, Discurs de recepțiune (27.08.1872), Societatea Aca-demică Română, Imprimeria Statului, București, 1873.

10 C. Toma, 1987, Profesor dr. Anastasie Fătu – activitateasa didactică. Culegere de studii și articole de biologie, Grădinabotanică Iași. 2: 19-24.

11 I. Maftei, Fătu, Anastasie (1816–1886). Medic și natura-list. În: Personalități ieșene, volumul I, Omagiu, Comitetul deCultură și Educație Socialistă al Județului Iași, 1972, p. 251–253.

Grădina botanică „Anastasie Fătu” din Iași

Academia Română, Secția de științe fizice anunțăcă, în ziua de 7 ianuarie 2017, s-a stins din viaţă fizi-cianul, omul de cultură, dr. Nicolae Ionescu-Pallas,membru de onoare al Academiei Române.

Nicolae Ionescu-Pallas a fost unul dintre cei maireputaţi și respectați fizicieni din Institutul de FizicăAtomică de la Măgurele. Cu o puternică înclinațiepentru matematică, el a urmat cursurile Facultății deMatematică și Fizică din cadrul Universității dinBucurești (1951–1955). După obținerea licenței înștiințe fizice, Nicolae Ionescu-Pallas a fost reparti-zat la Laboratorul de spectroscopie al Institutului deFizică al Academiei Române. În 1956, institutul și-aschimbat numele și direcțiile de cercetare, devenindInstitutul de Fizică Atomică, iar tânărul cercetător alucrat, ca teoretician, în Laboratorul de metode op -tice în fizica nucleară, condus de către profesorulIon Agârbiceanu, membru al Academiei Române. Încadrul acestui laborator, a obținut rezultate valo -roase în domeniul structurilor atomice hiperfine șiizotopice, câștigând o mare recunoaștere inter -națională.

Lucrările sale sunt citate de către profesoriiAlfred Kastler (laureat Nobel), Pierre Jacquinot(viitor președinte al „Académie des Sciences” Paris)și Louis de Broglie (laureat Nobel): La systéma -tique des déplacements isotopiques pour les atomeslourds; Note de M. Nicolas Ionesco Pallas, pré-sentée par Nobel laureate M. Louis de Broglie(séance du 10 dec. 1958); Comptes rendus dessé ances de l’Académie des Sciences, t. 248,p. 199–202 (1959); „Physik Review”, 117, 505(1960); Annalen der Physik, 8, 9 (1961) and 10, 121(1962). În anul 1962, acest laborator a avut o reali-zare cu totul remarcabilă: proiectarea și construcția,după o concepție originală, a primului laser cuHe–Ne cu radiație infraroșie din România, doar cuun an mai târziu decât prima obținere a acestui laserde către A. Javan, W. R. Bennett, Jr și D.R. Herriott,la Bell Labs, în SUA.

Acest rezultat științific excepțional, obținut învremuri grele și cu mijloace modeste, a fost publicat

sub titlul Contributions à 1’etude des lasers auxgas, autori: I. Agârbiceanu, A. Agafiței, L. Blănaru,N. Ionescu-Pallas, I.M. Popescu, V. Vasiliu și V.G.Velculescu (Proc. 3d Inti. Congress on QuantumElectronics, Paris, Feb. 11-15, 1963). Este astfelmarcat momentul de debut al unui lung și susținutefort în domeniul cercetării pentru dezvoltarea denoi tipuri de laseri și aplicații ale acestora înRomânia.

O altă contribuție importantă a lui Nicolae Io -nescu-Pallas a constat în calculul inversiei depopulație într-un sistem atomic cu două nivele exci-tate cu timp de viață finit (Opt. i Spektroskopiya,XVII, 139 (1964).

Nicolae Ionescu-Pallas a primit Premiul „Drago-mir Hurmuzescu” al Academiei Române în 1966 șiMedalia „Meritul științific” în anul 1967. În acelașian a ținut un curs format din zece lecții despre„Metodele optice în fizica nucleară”, cu scopul de adefini mai clar obiectivele specifice ale laboratoru-lui în care lucra.

In memoriam

nicolae ionescu-pallas(1932–2017)

76

În anul 1967, la doar 35 de ani, Nicolae Io nescu-Pallas a publicat cea mai importantă lucrare a sa îndomeniul fizicii teoretice Ecuaţia Schrodingerrelativistă pentru o particulă cu spin arbitrar înJourn. Franklin Inst., 284, 243–250 (1967). Aceastălucrare a atras o apreciere deosebită din partea maimultor teoreticieni, dintre care îl menționăm pe prof.Gerard Petiau, de la Institutul „Henri Poincare” dinParis (autorul ecuației de undă pentru particule despin 1).

În perioada 1970–1974, Nicolae Ionescu-Pallasa devenit șeful Laboratorului de lasere gazoase șiholografie al Institutului Central de Fizică (acelașiinstitut, dar cu o nouă denumire și o puternică orien-tare spre cercetarea experimentală). În acest timp,Ionescu-Pallas a inițiat un Curs de fizica laserilor încinci volume (tipărit ca publicație internă a institu-tului), curs fundamental pentru înțelegerea fenome-nelor fizice caracteristice laserilor. Competența sa afost solicitată pentru calcule complexe, necesarepentru previziunea parametrilor critici în fuziuneanucleară produsă cu laseri de putere; Ionescu-Pallasa publicat printre primele teorii de acest fel pe planinternaţional („Revue Roumaine de Physique” 18,123/1973).

O lucrare foarte importantă a dr. Nicolae Io -nescu-Pallas a fost dedicată Mecanicii evolutive,lucrare pe care a publicat-o, cu modestia sacaracteristică, în „Revue Roumaine de Physique” 21(1065-86/1976).

O preocupare constantă a fost și a rămas cealegată de relativitatea generală și cosmologie, dome-niu în care a publicat o monografie de referință înliteratura românească de specialitate General Rela-tivity and Cosmology (Editura Ştiinţifică șiEnciclopedică, 1980, 630 p.). În acest domeniu acolaborat cu doi profesori de care l-a legat și o fru-moasa prietenie: Liviu Sofonea și Ioan Gottlieb.(Annals of the New York Academy of Sciences, 470,376/1986).

După accidentul de la Chernobyl, a studiat șicalculat efectele norului radioactiv asupra corpuluiuman și a publicat, în colaborare cu prof. MirceaOncescu, un raport intern cu rezultate de primăimportanță și cu previziuni pe termen lung (PreprintCentral Institute of Physics RB-19-1987, 26 p.).

O altă preocupare importantă a lui Ionescu-Pallas a fost tratarea unor probleme inverse ale opti-cii coerente: holografiа, interferometriа, focalizarea,metoda Schlieren, care au condus la elaborarea unornoi algoritmi de procesare a imaginilor în instru-

mente moderne optice („Revue Roumaine de Phy -sique”, 36, 915 (1991), „Optical Engineering”, 35,1305 (1996)). El a predat un Curs de analizănumerică a datelor fizice, curs care își propunea săfamiliarizeze pe fizicienii experimentatori cu inter-pretarea matematică a rezul tatelor măsurătorilor.Cursul s-a bucurat de un mare interes și de o largăaudiență în rândul cercetătorilor de la institutele defizică, dar și al studenților și cadrelor didactice aleFacultății de Fizică a Universității din București.

După 1991, Nicolae Ionescu-Pallas a decis să seretragă de la Institut, din cauza unor probleme desănătate, dar a rămas activ în munca de cercetareștiințifică. Acestei perioade îi aparține o importantălucrare care tratează originea gravitației și care afost publicată în „Romanian Reports in Physics”,55, 7–42 (2003). A publicat o serie de alte lucrări în„Fortschritte der Physik”, 48, 657 (2000) și (2003),continuând lunga și fructuoasa colaborare cu acad.Ionel-Valentin Vlad în probleme legate de descrie-rea spectrului Planck discret în cavități cuantice și aspectrelor de fononi discrete în nanostructuri.Aceste lucrări au prezentat un rezultat extrem deimportant obținut și anume calculul exact aldensității de energie totale a radiaţiei emise demicro- și nanocavităţi şi demonstrarea faptului căaceasta nu mai urmează legea Stefan-Boltzmann, cio nouă lege exponențială, care depinde de invarian-tul adiabatic.

Nicolae Ionescu-Pallas a fost autorul a peste 250de lucrări științifice, în care a abordat variate dome-nii ale fizicii și matematicii, precum mecanicaclasică și cea relativistă, termodinamica, mecanicacuantică, fizica laserilor și cea a plasmei,cosmologia și matematicile aplicate. A publicat cărțide fizică teoretică: Introduction in the Modern Theo-retical Mechanics (Editura Academiei Române,1969), General Relativity and Cosmology (EdituraŞtiinţifică și Enciclopedică, 1980, 630 p.) și Quan-tum Mechanics (Editura Institutului Central de Fi -zică, 1990).

Om de o vastă cultură, personalitate renas -centistă, Nicolae Ionescu-Pallas a câștigat respectulși admirația multora dintre colegii și prietenii săipentru bogata sa activitate de creaţie poetică, ce ainclus versuri originale și traduceri.

Ionescu-Pallas a fost autorul unei antologii depoezie românească, precum și al unor traduceri dinpoezia străină. A fost membru activ al SocietăţiiLiterare „Relief Românesc” (asociată la Institutul deIstorie și Critică Literară „G. Călinescu”) și membru 77

în conducerea revistei „Interferenţe” a acesteisocietăţi. Nicolae Ionescu-Pallas a scris multelucrări în domeniul istoriei și filosofiei științei(incluzând studii despre Aristotel, Riemann,Helmholz, Milne, Voigt, Dirac, Einstein, Hertz, Isto-ria Relativității și a Mecanicii Cuantice).

Ionescu-Pallas a studiat cu o dedicație unică,biografiile fizicienilor români, publicând multe din-tre acestea în revista „Curierul de fizică”. Interesullui în domenii legate de istoria și filosofia științeis-a materializat într-o serie de articole publicate în„Revue Roumaine de Philosophie et Logique”,„Revista de Filosofie”, „Noesis”, „Știință șitehnică”, „Revue Roumaine”, „Progresele științei”,„Revista de fizică și chimie”, „Contemporanul”.

Nicolae Ionescu-Pallas fost ales membru alComitetului academic pentru filosofie și istorie aștiinței, membru al Societății Europene de Fizică(1971), membru al Grupului European pentru Spec-troscopie Atomică (1970), membru al Institutuluipentru Cultură Științifică „Ettore Majorana” (1976),membru al Societății Internaționale de Gravitație șiRelativitate Generală (1978), membru al SocietățiiAstronomice din India (1982) și membru al

Consiliului Național pentru Enciclopedia de Fizică(1983).

O fațetă mai puțin cunoscută a personalitățiiregretatului savant și om de cultură care a fost Nico-lae Ionescu-Pallas este cea legată de pasiunea șisârguința cu care s-a aplecat asupra studiului muzi-cii psaltice din repertoriul coral românesc.

Împreună cu preotul prof. univ. dr. Nicu Moldo-veanu a editat piese din repertoriul sacru alCântărilor Sfintelor Liturghii:

1. Prohodul Domnului şi Mântuitorului nostruIisus Hristos, tipărit sub îngrijirea preotului NicuMoldoveanu şi a lui Nicolae Ionescu-Pallas, în Edi-tura Institutului Biblic şi de Misiune al BisericiiOrtodoxe Române (E.I.B.M.B.O.R.), Bucureşti,2006, 86 p.

2. Prohodul Adormirii Maicii Domnului, apărutîn acelaşi an, la aceeaşi editură şi cu aceeaşi bine-cuvântare (67 p.), sub îngrijirea şi diortosirea preo-tului Nicu Moldoveanu şi a lui Nicolae Ionescu-Pallas, ediţia a II-a (2007), ediţia a III-a (2008).

Plecarea la cele veşnice a lui Nicolae Ionescu-Pallas reprezintă o imensă pierdere pentrucomunitatea științifică și academică din România.

78

În ziua de 10 ianuarie 2017 s-a stins din viațăRoman Herzog, membru de onoare al AcademieiRomâne, președinte al Germaniei între anii1994–1999.

Născut la 5 aprilie 1934, la Landshut, într-ofamilie protestantă, Roman Herzog a absolvit studiide drept, la München. În anul 1958 a susținut doc-toratul, la München și a început carierauniversitară: asistent, la Universitatea din München(1958–1964), a fost, apoi, lector, la Universitateadin München (1964–1966), profesor de dreptconstituțional și științe politice la UniversitateaLiberă din Berlin (1966–1969), profesor de științepolitice la Colegiul de Științe Administrative dinSpeyer (1969–1973).

Între anii 1971–1972, Roman Herzog a fostvicecancelar. În perioada 1971–1980 a fost pre -ședinte al Camerei de Responsabilitate Publică aBisericii Evanghelice din Germania, iar din 1972 adevenit membru al Sinodului Bisericii EvangheliceGermane.

Potrivit volumului Membrii AcademieiRomâne/1866–2003, a fost secretar de stat șireprezentant al landului Rhineland-Palatinate laBonn (1973–-1978), vicepreședinte al Grupuluievanghelic de lucru al Uniunii Creștin-Democrate(UCD)/Uniunii Creștin-Sociale (UCS) (1976–1978)și membru în Consiliul federal de conducere al UCD(1978–1980).

Roman Herzog a fost ministru al Culturii șiSportului al landului Baden-Württemberg(1978–1980), membru în Parlamentul landuluiBaden-Württemberg și ministru de Interne al landu-lui (1980–1983), vicepreședinte (1983–1987) șipreședinte (1987–1994) al Curții ConstituționaleFederale, apoi președinte federal (1994–1999).

A fost ales membru de onoare din străinătate alAcademiei Române la 11 aprilie 1995.

roman Herzog(1934–2017)

79

La 23 ianuarie 2017 s-a stins din viațăcercetătorul și profesorul Constantin Ciutacu,personalitate remarcabilă a științei naționale, devo-tat până la sacrificiu cauzei devenirii valorilorromânești, academismului militant și vizionar.

Născut la data de 3 iunie 1946, în comunaStroești, județul Vâlcea, a absolvit școala primarădin localitatea natală (1960), a urmat cursurile li -ceale în Baia Mare (1960–1964), după care, întreanii 1965 și 1970, a absolvit Academia de StudiiEconomice, Facultatea de Economia Producției, cuo lucrare de licență apreciată cu nota zece.

După absolvirea cursurilor universitare și-aînceput cariera în cercetarea științifică, în 1971, laInstitutul de Economie Agrară, unde a activat pânăîn anul 1977. În paralel și-a continuat pregătirea custudii doctorale la ASE București, unde a doveditcapacitate superioară de valorificare a cunoștințelordobândite, mai cu seamă în materia optimizării eco-nomico-matematice a proceselor tehnologice dinagricultură. A obținut titlul de doctor în economie înanul 1987.

În perioada 1977 și 2013, a ocupat succesivfuncțiile de cercetător, cercetător principal cu toategradele profesiei la Institutul de EconomieNațională unde, din 1993 până în 2004, a fostdirector științific și director executiv.

În anul 2002, prin concurs, a fost numit directorgeneral adjunct al Institutului Național de CercetăriEconomice, din al cărui Consiliu științific a făcutparte permanent încă din anul 1990.

Dr. Constantin Ciutacu a fost un cercetător cu oexperienţă pe cât de îndelungată (peste 45 ani), peatât de fructuoasă în activitatea de cercetare econo-mică, concretizată într-un număr semnificativ delucrări de înaltă ţinută ştiinţifică.

Diseminarea naţională şi internaţională a rezul-tatelor acestei activităţi este probată printr-o marevarietate de forme: 13 cărţi în edituri din străinătate;43 de cărţi în edituri din ţară; peste 300 de arti -cole/studii în baze de date internaţionale recunos -cute, dintre care peste 200 în limba engleză; partici-pări la emisiuni şi dezbateri pe probleme economice,

la posturile de radio şi TV din România sau dinstrăină tate (Radio France International, BBC, Eu -ropa Liberă, Radio Stockholm ş.a.); prezentarea decomunicări ştiinţifice în plenul a peste 15 conferinţeinternaţionale şi 20 de conferinţe naţionale.

Lucrările sale s-au remarcat prin profunzime,acurateţe şi curaj ştiinţific, consacrându-l pe profe-sorul Ciu tacu ca un purtător şi promotor de opinii îndeplină consonanță cu aspirațiile naționale pe carele-a prețuit și le-a înălțat în întreaga sa carieră decercetător, cu rigoare și etică științifică și, deopo -trivă, cu sfidarea plecăciunilor la care nu de puțineori a fost invitat să fie parte.

Ca recunoaştere a calităţilor de cercetător consa-crat şi de promotor al eticii şi rigorii ştiinţifice,cariera i-a fost marcată de cooptarea sa ca membruîn foruri naţionale de cercetare ştiinţifică, atestare şietică, în consilii ştiinţifice ale institutelor de cerce-tări economice academice şi ale unor conferinţeştiin ţifice internaţionale, în comitetele ştiinţifice aleunor reviste recunoscute pe plan internațional.

Constantin Ciutacu a dovedit şi reale abilităţi demediator, probate prin participarea ca membru înconsilii de administraţie, în calitate de reprezentant

constantin ciutacu(1946–2017)

80

al statului, relevantă fiind experienţa de coordonareîn echipe mixte alcătuite din cercetători, reprezen-tanţi ai guvernului, sindicate şi patronate, dar și încea de coordonator sau de membru în colectiveinterdisciplinare formate din cercetători, cadredidactice din învăţământul superior, din reprezen-tanţi ai administraţiei publice centrale, în consiliiinterministeriale, în agenţii şi organizaţii guverna-mentale şi neguvernamentale.

În paralel cu activitatea de cercetare ştiinţifică,Constantin Ciutacu a desfășurat şi o bogată activi -tate didactică, structurată pe mai multe paliere, res-pectiv: debutul în anul 1972 în calitatea de cadrudidactic asociat şi evoluţia în carieră până la gradulde profesor universitar la Facultatea de EconomieAgrară, Facultatea de Contabilitate, Facultatea deComerţ, toate din cadrul Academiei de Studii Eco-nomice (1972–1988) şi Facultatea de AdministrareaAfacerilor şi Facultatea de Finanţe-Contabilitate,din cadrul Universităţii de Petrol şi Gaze Ploieşti(1995–2013). Activitatea sa didactică s-a concreti-zat, între altele, în coordonarea a peste o sută delucrări de diplomă, de licenţă şi de masterat; forma-rea tinerilor cercetători prin calitatea de manager deproiect, de membru în Consiliul știinţific şi deîndrumător în cadrul a trei şcoli doctorale şi post-doctorale sub egida Academiei Române şi a Institu-tului Naţional de Cercetări Economice „Costin C.Kiriţescu”; coordonarea ştiinţifică a câtorva zeci dedizertații pentru obținerea titlului de doctor al Aca-demiei Române la Institutul Naţional de CercetăriEconomice „Costin C. Kiriţescu”, precum și ocon tribuție, de asemenea remarcabilă, în susținereacercetării la Academia de Studii Economice, Uni-versitatea Politehnică Bucureşti, Universitatea dinOradea, Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca,Universitatea din Craiova, Universitatea„Lucian Blaga” Sibiu, Universitatea Petrol-GazePloieşti etc.

Experienţa managerială dobândită pe parcursulmandatelor de director ştiinţific al Institutului deEconomie Naţională (începând cu anul 1993) şi dedirector general adjunct al Institutului Naţional deCercetări Economice „Costin C. Kiriţescu” a fostcompletată cu experienţa unui mandat de vicepreşe-dinte, secretar de stat al Consiliului Concurenţei(2004–2007), care s-a suprapus şi cu etapa dificilăde închidere a capitolului de Concurenţă şi ajutor destat, specifică procesului de aderare.

În întreaga sa ostenire, în cercetare, înînvățământ, în funcții administrative la cel mai înaltnivel, dr. Constantin Ciutacu a dovedit ataşamentfaţă de Academia Română și institutele economice,altruism, sacrificând de multe ori din timpul alocatpreocupărilor sale ştiinţifice soluţionării unor pro-bleme instituţionale, fiind un apărător şi promotor înțară și în străinătate al bunei imagini a Academiei,institutelor şi cercetării ştiinţifice academice, atâtdin domeniul economic, dar şi din celelalte ramuriale științei românești.

A fost un cercetător care prin preocuparea pen-tru interesul naţional a avut un cuvânt important înconstrucţia instituţională a tranziției, cu recunoașterisemnificative și bine primite de societatea româ-nească, dacă avem în vedere elaborarea de regula-mente, standarde, proceduri şi coduri specifice unuisistem intern de control managerial modern, adaptatcerinţelor din reglementările naţionale şi practicileeuropene.

Contribuțiile sale au fost de multe ori decisive lacooptarea Institutului Naţional de Cercetări Econo-mice „Costin C. Kiriţescu” în reţeaua OrganizaţieiNaţiunilor Unite prin UN Global Compact; CE-ONUpentru Europa; UE-PHARE; UE-COST.

A fost membru fondator al Cartei SocialeEuropene și a înscris România pe harta țăriloraparținătoare European Industrial Relations Obser-vatory, European Restructuring Monitor, EuropeanWorking Conditions Observatory ale EuropeanFoundation for the Improvement of Living and Wor-king Conditions (Dublin) CE.

Respectat și prețuit de întregul corpus decercetători și colaboratori ai Institutului Național deCercetări Economice „Costin C. Kirițescu”, Con -s tantin Ciutacu s-a bucurat de recunoașteri la celmai înalt nivel, fiind onorat cu premii și distincții deexcelență, dintre care cea mai dragă inimii sale i-afost „Meritul Academic”, cea mai înaltă distincție aAcademiei Române.

Prin plecarea atât de neașteptată a doctoruluiConstantin Ciutacu, cercetarea românească, științaeconomică și cultura națională rămân mai singure șimai sărace, îmbogățite însă de lucrarea sa fărăodihnă, de aproape cinci decenii, și de amintirea pecare i-o vor purta în lumină și nesfârșire prietenii cucare a avut grijă să se înconjoare.

Un gând de dragoste și împărtășită tristețefamiliei.

81

ianuarie13 ianuarie: Acad. Ionel-Valentin Vlad, preşe-

dintele Academiei Române, a participat la o recepţieorganizată la Ambasada Rusă, prilejuită de sărbăto-rirea Anului Nou pe stil vechi.

14 ianuarie: Acad. Ionel-Valentin Vlad, preşe-dintele Academiei Române, a participat la sărbă-torirea zilei de naştere a domnului dr. Aurel Vainer,preşedintele Comunităţii Evreiești.

15 ianuarie: Aula Academiei Române a găzduitsesiunea solemnă dedicată Zilei Culturii Naţionale,eveniment organizat de cel mai înalt for de ştiinţă şicultură al ţării şi Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şiArtă. Sesiunea a fost deschisă cu alocuţiunea dom-nului acad. Ionel-Valentin Vlad, preşedintele Acade-miei Române. A urmat mesajul transmis de domnulKlaus Werner Iohannis, preşedintele României, cititde domnul Sergiu Nistor, consilier prezidenţial.Mesajul PF Daniel, Patriarhul Bisericii OrtodoxeRomâne, a fost prezentat de preot dr. Florin Şerbă-nescu, consilier patriarhal. Monseniorul CornelDamian a prezentat mesajul ES Ioan Robu, Arhie-piscop, Mitropolit al Arhiepiscopiei Catolice deBucureşti.

În continuare, au susţinut comunicări: IonuţVulpescu, ministrul Culturii şi Identităţii Naţionale,acad. Eugen Simion, preşedintele Secţiei de filo-logie şi literatură, preşedintele Fundaţiei Naţionalepentru Ştiinţă şi Artă, Pavel Năstase, ministrul Educa-ţiei Naţionale, acad. Răzvan Theodorescu, preşedin-tele Secţiei de artă, arhitec tură şi audio vizual, acad.Victor Spinei, vicepreședinte al Academiei Române,acad. Bogdan Simionescu, vicepreşedinte al Acade-

miei Române, Mihai Cimpoi, membru de onoare alAcademiei Române, acad. Nicolae Breban, acad.Ioan-Aurel Pop, rectorul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, acad. Sabina Ispas,directo rul Institutului de Etnografie şi Folclor „C.Brăiloiu” al Academiei Române şi Mircea Martin,membru corespondent al Academiei Române.

16 ianuarie: Amfiteatrul „Ion Heliade Rădulescu”al Bibliotecii Academiei Române a găzduit sesiuneaştiinţifică „Valori culturale româneşti în lista repre-zentativă a patrimoniului cultural imaterial al uma-nităţii UNESCO”.

24 ianuarie: La Patriarhia Română – construităpe locul fostei clădiri a Adunării Deputaţilor, undeAlexandru Ioan Cuza, după alegerea sa ca domnitoral Moldovei la Iaşi, a fost ales şi domnitor al ŢăriiRomâneşti – a fost sărbătorită Unirea PrincipatelorRomâne. Au susținut alocuţiuni domnul acad. Ionel-Valentin Vlad, preşedintele Academiei Române,Preafericitul Daniel, patriarhul Bisericii OrtodoxeRomâne, acad. Dan Berindei, preşedintele Secţiei deştiinţe istorice şi arheologie, acad. Mircea Păcurariuşi acad. Nicolae Breban.

În acest cadru, a fost lansat volumul II din lucra-rea Monahismul românesc, amplă monografie isto -rică realizată de Patriarhia Română şi AcademiaRomână. O ceremonie specială a fost dedicată acor-dării Medaliei „Antim Ivireanul” autorilor lucrăriiMonahismul românesc. Dintre membrii Academiei,au fost distinşi acad. Ionel-Valentin Vlad, preşedin-tele Academiei Române, acad. Dan Berindei, acad.Mircea Păcurariu şi prof. univ. dr. Nicolae Edroiu,membru corespondent al Academiei Române.

30 ianuarie: În Aula Academiei Române, doamnaprofesor Catherine Bréchignac, secretar perpetuu alAcademiei de Ştiinţe din Franţa, membru de onoareal Academiei Române, a prezentat comunicarea inti-tulată Les nanoparticules; l’émergence d’effetscollec tifs.

Cronica vieții academice

82

Apariții la Editura Academiei

creStomAŢiA limBii române VecHiVolumul i (1521–1639)

Alexandru mAreȘ (coordonator)

Lucrarea reprezintă o culegere selectivă de vechitexte româneşti, care reuneşte cele mai reprezenta-tive scrieri ale literaturii, înţelese în sensul larg alcuvântului, dar și texte neliterare, ce reflectă, într-omai mare măsură decât primele, limba vorbită. Eaurmăreşte să mijlocească o vedere de ansambluasupra stadiilor succesive atinse de limba şiliteratura scrisă în intervalul 1521 (data primuluitext românesc cunoscut) – 1780 (dată considerată, îngeneral, a încheia epoca veche a culturii şi literaturiiromâne vechi).

Scrierile reţinute, 74 la număr, publicate integralsau fragmentar, sunt ordonate cronologic şi repro-duse în transcriere interpretativă. Pentru fiecare textse indică titlul, localitatea şi data scrierii şi se face,în rubrici speciale, sinteza informaţiilor istorico-lite -rare, respectiv a datelor bibliografice esenţiale.

dUiliU ZAmFireScU Scrieri regĂSite

ioan AdAm (sub îngrijire)

Volumul apărut sub îngrijirea istoricului literarIoan Adam se circumscrie preocupării sale derealizare a integralei zamfiresciene – demers resti-tutiv început cu mai bine de patru decenii în urmă,dar pe care interdicţiile şi imixtiunile cenzuriitotalitare, cărora li s-au adăugat dezinteresul şi pre-caritatea resurselor financiare alocate culturii auîntârziat-o nepermis. Lucrarea cuprinde texte care,în bună parte, văd pentru prima oară lumina tiparu-lui, articole publicate sub propria semnătură, subpseudonim sau nesemnate, legate cu precădere departiciparea României la Primul Război Mondial,reprezentând faţa ascunsă – necercetată sau insufi-cient cercetată – a bibliografiei zamfiresciene.

O restituire necesară, căreia comentariile şinotele lui Ioan Adam îi conferă substanţă, armăturăştiinţifică şi acurateţe filologică, marcând un pasimportant spre cunoaşterea exhaustivă a creaţieiunui scriitor român de prim rang.

83

84

„HArtA SonorĂ” A grAiUrilor dAcoromâne VorBite În AFArA grAniŢelor româniei

Lucrarea valorifică materialul dialectal din Ar -hiva fonogramică a limbii române (AFLR), cules dincomunităţi de români din toate ţările din jurulRomâniei (Republica Moldova, Ucraina, Ungaria,Serbia, Bulgaria), dar şi din spaţiul situat la est deNistru până în sud-estul Ucrainei şi din regiuneaKrasnodar din sudul Federaţiei Ruse. Volumulcuprinde mostre de grai redate în transcriere fone -tică, însoţite de o variantă „decriptată” prin literari -zare şi de un DVD, menit să ilustreze sonor mate-rialul scris.

Cartea şi DVD-ul audio au apărut cu sprijinulMinisterului Afacerilor Externe – DepartamentulPolitici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni.

normAl And pAtHologicAl VenoUS SYStem oF tHe BrAin

leon dĂnĂilĂ

Lucrarea are ca obiectiv principal utilizareainformațiilor din literatura de specialitate și aobservațiilor personale ale autorului pentru faci -litarea unei diagnosticări cât mai prompte a leziu-nilor venoase, cu scopul administrării unuitratament rapid și eficient.

Cartea – rezultatul a peste șase ani de cercetareintensă – include informații despre embriologia sis-temului venos cerebral și despre modul în care aevoluat arhitectura creierului, punându-se accentulpe importanța unei bune cunoașteri a anatomieivenelor în stadiul preoperator.

Autorul recomandă conservarea tuturor venelorcare apar permeabile la efectuarea venografiei sau aangio-RMN-ului, dat fiind că reconstrucția acestoradevine mai apoi aproape imposibil de realizat șisubliniază rolul decisiv jucat de angiografia cusubstracție digitală în eva luarea angioarhitecturii.

85

Propunerile de articole se predau la redacţie înformat electronic (CD, stick) sau se trimit prin e-mail, ca fişiere ataşate.

Sunt returnate autorilor propunerile de articolecare nu corespund indicaţiilor din prezentul ghid,care nu sunt culese cu toate semnele diacritice pen-tru limba română sau franceză şi care nu sunt corectscrise în limba română sau străină.

Sunt respinse propunerile de articole care au fostpublicate (parţial sau integral), care nu au conţinutştiinţific pertinent, elemente originale, resursebiblio grafice relevante şi de actualitate.

Consiliul editorial decide acceptarea sau respin-gerea manuscrisului. Autorii sunt singurii respon -sabili asupra opiniilor şi ideilor exprimate.

Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază!Din cauza volumului mare de lucru, nu se

primesc materiale dactilografiate sau scrise de mânăcare necesită culegere.

Pentru a scurta timpul de pregătire editorială,lucrările trebuie redactate, după cum urmează:

- Redactarea manuscriselor va respecta standar -dele precizate de Dicţionarul explicativ al limbiiromâne – DEX (ediţia 2007, Editura Univers Enci-clopedic sau http://dexonline.ro/), Dicţionarulortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române –DOOM (ediţia 2005, Editura Univers Enciclopedic),Hotărârea Adunării generale a Acade miei Românedin 17.02.1993 privind revenirea la grafia cu „â„ şi„sunt„ în grafia limbii române (www.acad.ro/ alte-Info/pag_norme_orto.htm).

- Cuvintele străine inserate în textul în limba ro -mână se vor culege italic.

- Se menţionează referinţele despre autori: titlulştiinţific, prenumele şi numele de familie aleautorilor, funcţia, locul de muncă, localitatea, ţara şidatele de contact (telefon, e-mail etc.).

- Referinţele bibliografice se scriu la sfârşitularticolului, în ordinea citării în text, numerotându-secu cifre arabe, urmate de punct.

- Citările se scriu cu caractere italice. Fiecarecitare trebuie să fie însoţită de sursa bibliografică,obligatoriu, menţionată în lista de referinţe biblio -grafice.

- Materialul ilustrativ se va prezenta separat detextul articolului, scanat cu rezoluţia de 300 dpi, alb-negru cu extensia TIFF, sau se vor prezenta origi-nalele ilustraţiilor, care vor fi scanate şi prelucrate laredacţie, după care se vor înapoia sub semnătură,autorului.

- În cuprinsul articolului se va menţiona loculunde se va plasa figura sau tabelul, precum şi legen-da fi gurilor sau titlul tabelului.

- Tabelele trebuie să fie alb-negru fără coloaneevidenţiate cu alte culori.

De asemenea, dacă există scheme nu trebuie săaibă evidenţieri în alte culori.

Dimensiunile unui articol trebuie să fie 5–6pagini calculator, corp 12 şi 3–4 ilustraţii.

gHid pentrU AUtori

ISSN 1220-5737 86 PAGINI

redacţia revistei „Academica“

casa Academiei – calea 13 Septembrie nr. 13, sector 5, Bucureşti, tel: 021.318.81.06/2712, 2713

PREŢUL 3 lei

Abonamentele la revista „Academica“ se pot face prin mandat poştal pe adresa

revistei „Academica“, serviciul difuzare (popa Aurora)

sau cu ordin de plată în contul ro64treZ7055005XXX006462,

trezoreria sector 5, Bucureşti.

preţul unui abonament pentru 12 luni este 36 lei.

reViStL editAtL de AcAdemiA românL director: AcAd. ionel … · 2017-07-27 · celebrare, la...

Documents

Transcript of reViStL editAtL de AcAdemiA românL director: AcAd. ionel … · 2017-07-27 · celebrare, la...