REVISTÃ TRIMESTRIALÃ DE CULTURÃ · cu o mulþime de persoane, în cadrul unei întâlniri cu...

BOCªA CULTURALÃ ½ 1

REVISTÃ TRIMESTRIALÃ DE CULTURÃISSN 1582-9375 ANUL XIX. NR. 3 (102) / 2018

Recent, am avut un argument într-uninterviu, unde am afirmat cã limba românã estemult mai sofisticatã, mai bogatã ºi conectatãspiritual ºi artistic la natura ºi creaþia sa divinãdecât actuala limbã englezã. Suna ºocant, dintr-odatã, când observam cã engleza e limba caredominã întreaga manifestare politicã ºi economicãmondialã. Intervievatorii au început sã râdã ºisã-i apere pe englezi, ºi pe bun drept îºi apãrauintegritatea postului ºi emisiunii lor, percepþiacurentã a lumii ºi a stãpânitorilor. „Da, în limbata, totul sunã cald, plãcut, dulce! E prima voceauzitã, vocea mamei.” Evident, englezul controleazãmassmedia ºi piaþa de distribuire a culturii. Culturaeste dimensiunea prin care comunicãm, însã astanu certificã valoarea ºi definiþia în scris ºi vorbirea limbii lor. Limba e pensula prin care pictãmlumea ºi cine suntem, este instrumentul de mãsurãal nivelului puterii de exprimare a inteligenþei ºiînþelepciunii omului, curent folositã. Este un lucrusã punctezi cu un deget pielea opoziþiei ºi un altulsã-i masezi întreaga piele cu amândouã palmele.

Limba românã este la origine o limbã precisã,clarã fonetic ºi logic, natural cursivã, fãrã tricuriºi capcane gramaticale dezvoltate de-a lungulvremurilor din necesitãþi sau ignoranþa ºi îngâmfareatimpurilor, a forþelor administrative locale de limbãenglezã care, de la Shakespeare încoace, a sãrãcitîn cuvinte prin nefolosire ºi, treptat, scoatereadin uz. Fenomen care acþioneazã azi cu vitezãuimitoare ºi asupra limbii române. Vina este atrãirii intense, rapide ºi violente prin care treceexpansiunea teritorialã, economicã ºi tehnologicãa unui imperiu. Oricare ar fi el, european, rus,chinez sau american etc.

Venind din România, unde am fost educatsã folosesc o formulã de introducere bazatã pemaniera ºi construcþia unei imagini largi ºi frumoscolorate de exprimare, am eºuat în multe locuridatoritã vitezei mari a timpului în afaceri, unde

Limba, Cuvântul ºi Sufletul

pe ºef îl intereseazã direct cine eºti ºi ce poþi face,fãrã flori ºi floricele, gunoaie de fapt, de carestãpânul nu vrea sã se impiedice. În loc sã teexplici printr-o frazã de trei rânduri, o faci acumeliminând cuvintele, reducând fraza la ºasecentimetri, omorând astfel rezoluþia limbii.Capitalistul nu are nevoie de sofisticãri ºi elevãrigramaticale ºi frazale pline de cuvinte alese. Cu eltrebuie sã fii scurt ºi direct pentru cã el e grãbitºi nu are timp de pãlãvragealã, punctuaþie ºisemne gramaticale. El este interesat doar de ideeata ºi ce eºti tu capabil sã faci. Nu este interesatde tablourile pictate de tine, tablouri necesare înschimb în Franþa sau Italia, sã zicem.

Descoperind asta la prima mânã, m-a dus laconcluzia cã limba lor directã ºi cu fonetica pocitã,scriind una ºi citind alta, m-a dus cu gândul laCeauºescu, care era peltic ºi dacã ar fi fost undictator bogat ºi îngâmfat, ne-ar fi obligat pânã laurmã pe toþi sã pronunþãm cuvintele româneºtipeltic, deci sã ne schimonosim ºi noi limba, sãschimbãm sunetele fonetic a combinaþiilor de litereîn cuvânt, tot cam aºa cum o fac englezii azi. Deci,schimonosind o limbã latinã clarã ºi logicã, bineconturatã ºi ancoratã poetic, într-un dialectschimonosit, chiar comic pe ici, pe colo, de cãtreun îngâmfat ºi îmbuibat din istorie, în ciuda celorcare îl admirã pentru cuceririle ºi comorile furate,fãrã sã mai amintesc sutele de culturi exterminatede-a lungul sutelor de ani de expansiune.

Revin; deci, limba englezã vorbitã azi este olimbã sãracã ºi violentã datoritã evenimentelorprin care a trecut, în comparaþie cu limba românãcare, fiind aºezatã, a evoluat la ºes ºi la munte,crescând în rezoluþie (vezi exemplul lui Proust,care descrie sâmburele de mãr în zece pagini saudescrierile lui Sadoveanu etc.) prin împletirea omuluicu mediul înconjurãtor, climat, vieþuitoare ºifenomenele lui, generând cuvinte noi pentru a ledescrie cu o mai înaltã acurateþe, alcãtuind fraze,

2 ½ BOCªA CULTURALÃ

dansând ºi construind sufleteºte, explicând maiadânc înþelesul vieþii ºi al Creaþiei Divine.

Nu sunt un academic în materie ºi nuservesc nici o forþã operativã, care controleazã ºiconduce lumea decât libera mea curiozitate ºiexperienþã, trecând prin aceastã viaþã ºi lume, încare am avut prilejul ºi privilegiul sã mã nasc, s-osimt ºi sã ajung la concluzia cã forþele carecoordoneazã ºi folosesc o naþiune ºi resursele ei,îi hotãrãsc identitatea ºi destinul.

Azi, România trece printr-un proces, princare este posibil curând sã devinã o astfel denaþiune, cu o limbã simplificatã, hibridã, schimonositãprecum engleza (scrii una ºi pronunþi alta). Toþivor excitare directã. A umbla dupã fulgere, a fidirect trãsnit sau lovit în cap, fãrã urmãri pentruîmbogãþire ºi implinire a experienþei nu e calea.Filme pline de violenþã ºi sex; fãrã poezie, directploaie fãrã înnorare, întunecare directã fãrã soare.

Eu ºtiu cã poþi filozofa în jurul acestei ideiºi mã poþi combate, însã ºi reversul e posibil.

Mi s-a reproºat cã iubesc limba românã ºi oînalþ pentru cã m-am nãscut în ea ºi am supt þâþamamei sub cuvintele ei. Am sã vã explic cã nuaveþi dreptate. Când eu m-am nãscut, mama erasupãratã, nu vorbea, pentru cã era foamete ºiîntuneric. Se sculau cu noaptea în cap ºi plecau lamunca câmpului, unde mã lãsau în iarba de subnuc, în grija câinelui. Amândoi pãrinþii mei erauorfani, iar mama mai avea trei fraþi mai mici deîngrijit. De toþi erau ºapte orfani. Comuniºtii aucolectivizat ºi le-au luat totul, vaca, porcul, treigãini ºi-un câine. Sãrãcie groaznicã! Tata a fostobligat sã plece din Iezer în Banat, la minele defier ºi uraniu. Când am ajuns de vremea grãdiniþeiºi a ºcolii, nu am ºtiut cã am limbã. Am crezut cãne-am nãscut vorbind ºi cã trebuie sã mergem laºcoalã ca sã învãþãm anumite lucruri trebuincioasepentru gospodãrirea vieþii, sã ne facem temele ºisã vorbim frumos.

Abia în anul 1979 ºi apoi în 1980, când atrebuit sã învãþ limba italianã ºi englezã, amdevenit conºtient de limba mea. Învãþându-le ºicomparându-le, am devenit interesat sã învãþ limbaromânã dupã carte. Cu prima mea vizitã în þarãam mers direct la ºcoala generalã, la profesoaramea de limba românã, doamna ªtefãnescu ºii-am cerut cãrþile de limba românã din clasele 6,7ºi 8. Aceasta a rãmas cu gura cãscatã, între-bându-mã la ce-mi mai foloseºte acum, la 37 deani. Le vreau pentru mine, ca sã mor cu inimaîmpãcatã cã nu mor fãrã sã-mi cunoscidentitatea, fãrã sã ºtiu exact cine sunt ºi de cenu-l mai pot gãsi în altã þarã pe Eminescu.

În România anilor mei de primarã, am trecutprin ºcoalã ca raþa prin apã. Nu am fost un elevsilitor. Am fost interesat doar de joacã ºi colindatdealurile Ciudanoviþei, Munþii Aninei ºi aiSemenicului. Treceam clasa, mai tot timpul primind

un cinci ca sã nu rãmân repetent, cu cordonul dela reºou în cancelarie de la domnul director SperleaDorel. Umblam dupã aia, împreunã cu celelaltefete ºi ceilalþi bãieþi, plângând toatã ziua cu mâinileroºii ºi umflate de bãtaie pe pereþii reci de cimentai frumoasei noastre ºcoli, care rãmâne ºi azi,împreunã cu cinematograful, simbolul Ciudanoviþeicopilãriei mele, dupã care voi tânji pânã la moarte.Am luat cãrþile ºi le-am adus în Australia, undem-am apucat serios sã învãþ limba românã.

În cursul meu am descoperit mãreþia ºiînãlþimea limbii române, care în drumul ei, drumulunui popor de þãrani, ciobani ºi pescari cu fii deingineri, constructori, doctori, profesori… aucontribuit la extinderea vocabularului ºi creºterearezoluþiei în exprimare, simþire ºi scriere. În drumulei prin istorie a acumulat ºi împrumutat din toatedirecþiile uraganului de-a lungul miilor de ani, dinsuferinþã, iertare, fericire ºi dialog cu Dumnezeu.

Nu mã credeþi? Daþi-mi atunci exemple depoeþi din ultimile douã sute de ani, sã zicem, caresã-l egaleze pe Eminescu sau alþi poeþi ºi scriitoriromâni de azi. O sã-mi spuneþi cã nimeni nu-iegaleazã pe americani. Nu uitaþi cã americaniideþin toate pieþele de desfacere din lume ºi prinasta dicteazã piaþa, însã cu uºurinþã poþi demolaarta ºi cultura promovatã de ei astãzi ca nivel declasã literarã sãracã. Nu mã chinui eu sã fac astaaici, pentru cã e plin internetul ºi librãriile deacademici, de profesioniºti care o fac.

Azi e la modã engleza datoritã forþei economiceºi financiare anglo-americane ºi nu o spun ca sã-iînjosesc pe vorbitori sau nativi, o fac doar ca sã vãdemonstrez ce limbã frumoasã avem noi româniiºi sã vã dau mai multã încredere sã o folosiþi înconcurenþa culturii ºi vieþii, a experienþei de pepãmânt ºi din astã lume. Doar o singurã ºansãaveþi ºi nu cred cã ar trebui sã vã supuneþiîngrãdirilor puse de cei care dirijeazã turma spreþarcul lor. ªi sã nu credeþi cumva cã limba viitoruluiomenirii va fi engleza, rusa sau chineza. Imaginaþi-vãun film cu extratereºtri cu cap de pasãre, ciripindsemnale digitale care vor reprezenta formulematematice, fizice ºi chimice. Da, chiar ºi fizionomiatrupului ºi chipului uman va fi combinatã prinmodificare geneticã spre fizicul reptilian pasãre,ºarpe, cum se vede pe efigiile ruinelor din Egipt.Sunt pãsãri azi care trãiesc cu uºurinþã cinci sutede ani – iatã o rezolvare a longevitãþii prinmodificarea ADN-ului.

Ideea globalizãrii este o altã formã de învârtireîn cercuri a istoriei, care va dispãrea odatã cumoartea gloabelor (iertare pentru cã le spun gloabepentru cã suferinþa generatã de egoistele lor sufletepe întreg pãmântul azi, o dovedeºte), care conducdin umbrã omenirea. Uniformizarea maselor nuajutã la evoluþia conºtiinþei umane ºi nici asufletului. Gândirea omenirii pe sistemul biblic încare funcþionãm azi pe tot pãmântul sub diferite


forme de gândire religioasã nu a ajutat la evoluþiaºi trezirea spiritului divin din noi. DramaturgulArthur Miller spunea prin 1960 într-un interviu,referindu-se la una din piesele sale de teatru, cãne întoarcem în cercuri ca specie umanã pentrucã nu învãþãm sã ne iertãm aproapele. Omuloboseºte prea repede, se plictiseºte de a mai salvaºi atunci îþi spune: Lasã-l sã se arunce de la etaj,dacã-i prost! Aceastã renunþare dovedeºteimaturitate, o treaptã mai puþin în evoluþiasufletului spre cer pe care nu o poþi trece pânãcând nu perseverezi ºi devii absolut – IERTAREAABSOLUTÃ.

BEN TODICÃ22 Aprilie, 2018 Australia

Gânduri desprebibliotecã ºi carteAdevãrata distracþie a sufletului meu este

biblioteca. Am considerat întotdeauna cã aceastãîncãpere este împodobitã cu gândurile, informaþiile,dragostea ºi inteligenþa numeroºilor scriitori dinîntreaga lume. Este locul în care pot sã comuniccu o mulþime de persoane, în cadrul unei întâlniricu cartea, discutând ºi împãrtãºind opinia fiecãruia.Intrarea în bibliotecã este intrarea într-o lumenouã în care mã pot bucura de ce îmi oferã, omulþime de stãri precum fericirea, tristeþea,curiozitatea ºi suspansul. O stare plãcutã o gãsescîn momentul în care intru în bibliotecã ºi mãbucur de parfumul cãrþilor care mãface sã visez ºi sã-mi doresc sã rãmânîn acea încãpere pânã voi putea „rãpi”toate informaþiile ºi poveºtile deþinutede acest templu complex. Uºabibliotecii, a unei noi lumi, este unape care aº vrea sã intru ºi sãcãlãtoresc. Libertatea de a pãºi acelprag sã fie un bilet doar dus nu ºiîntors.

Desch iderea une i cãrþ ireprezintã începutul unei poveºti, ouºã cãtre o lume nouã care te þinecaptiv, cu sufletul la gurã, dornic dea afla tot mai multe. Coperta cãrþiieste doar o barierã între lumea realãºi ficþiune, conþinutul ei fiind chiarun refugiu, o evadare din viaþa de zicu zi încãrcatã poate cu stãri negativecare pot fi alungate încã de la citireaprimei pagini. Citind o carte

dispunem de multe câºtiguri ºi nu doar starea debine. Cartea ne oferã ºansa de a ne îmbogãþivocabularul, de a învãta cât mai multe într-unmod plãcut. Exemplu fiind chiar vraja în care neaflãm într-o zi ploioasã cu o cafea alãturi ºi ocarte bunã þinându-ne activi într-un mediu multmai vesel decât vremea de afarã.

Un lucru bun în ceea ce priveºte cititul estedistragerea, într-un moment prost, gândindu-ne lace surprize ne mai putem aºtepta, cu ce o sã neimpresioneze scriitorul pe parcursul lecturii. Mulþidintre noi, cititori dãruiþi lecturii, nu ne dorimdoar sã citim cartea, dorinþa este mult mai presusde atât încât dorim sã intrãm adânc în poveste ºisã trãim acolo. Cunosc sentimentul acela în care,chiar ºi atunci când mã întorc în realitate, încãmã simt ca ºi cum aº fi într-o lume diferitãdatoritã prezenþei personajelor în mintea mea.

Sunt mândrã cã sunt o cititoare înfocatã,dornicã de a învãþa mai mult ºi de a cunoaºteceva mai mult ºi nou. Datoritã bibliotecii „TataOancea” din Bocºa în care mereu am gãsitospitalitate, recomandãri bune, gânduri frumoaseºi oameni informaþi, am continuat sã citesc ºi sãexplorez aceastã lume încãrcatã cu tot felul depoveºti minunate ºi multã cunoaºtere. Unii citescpentru a deveni mai inteligenþi ºi alþii pentru ascãpa de realitate, eu pentru tot ceea ce îmi poateoferi ºi chiar cele menþionate mai sus. Precumeste scris în întreaga lume „Cãrþile sunt un adevãratºi unic portal magic” în care eu cãlãtoresc maipresus de cuvinte.

Ardeþi AlexandraElevã cl. a XII-a

Liceul Teoretic „Tata Oancea” Bocºa


EvenimenteEvenimenteEvenimenteEvenimenteEvenimente

De 65 de ani magia segãseºte în bibliotecã...

Biblioteca Orãºeneascã „Tata Oancea” a fostînfiinþatã în 1953, acum, în 2018 împlinindu-se 65de ani de la deschiderea acesteia... 65 de aniîncãrcaþi de evenimente, adunãri, oameni primitori,oameni de culturã, dar nu în ultimul rând, 65 deani înþesaþi de cãrþi, pagini ºi litere, toate acestedaruri fiind existente în Bocºa, un oraº îmbelºugatde culturã ºi de iubitori de frumos, un oraºînzestrat cu artiºiti ce au adus o etichetã valoroasãbocºenilor. Aº avea atâtea nume celebre sã amintesc,încât nu le ºtiu numãrul...

Petru E. Oancea, cunoscut sub pseudonimulde „Tata Oancea”, a fost pentru Bocºa un adevãratsprijin cultural, acesta a întruchipat profundspiritualitatea bãnãþeanã, lãsând ca moºtenire oadevãratã comoarã culturalã ºi folcloricã Bocºei;

Constantin Lucaci, dumnealui a fost unsculptor ºi profesor de sculpturã român, curadãcini bocºene; Nicolae Bocºan, important istoricºi profesor universitar la prestigioasa Universitatedin Cluj Napoca, ºi el bocean de frunte;

Aurelia Fãtu-Raduþu, o altã personalitatecelebrã, care este omagiatã în oraºul nostru cuun festival anual, a fost o interpretã de muzicãpopularã, dãruind Bocºei o adevãratã comoarãmuzicalã; aceste stele ale culturii, împreunã cumulþi alþii au pãstrat viu sufletul oraºului.

Acum, cei care duc mai departe frumosul,ºtiinþa ºi cultura, sunt mulþi, cum ar fi: ViorelCoþoiu, Nicolae Potocean, Vasile Marcu, IoanCãrmãzan, Vasile C. Ioniþã, Gabriela ªerban, StelaBoulescu, Constantin Tufan Stan, etc; toþi aceºtias-au nãscut aici, sau au legãturi strânse cu Bocºa.

Ei bine, orãºenii chiar au cu ce se mândri,mai ales cu Biblioteca, aceasta fiind un stâlp desprijin, important. Mereu se organizeazã lansãride cãrþi, expoziþii de picturã, concursuri ºi multealte activitãþi ce atrag, mai ales tinerii, copiii ºiadolescenþii.

Biblioteca a avut parte de multe schimbãri,extinderi, renovãri, fiind “crescutã” de diferiþioameni, aceºtia fiind doamnele ºi domnii bibliotecari:Stoia Elisabeta, cea care pune bazele bibliotecii,Anþilã Ileana, Stoica Iulia, Chiseliþã Maria, RaºovanLaura, Demenenco Venusa, Ionel Furdui, StoicaPatricia, Petruþ Mircea, Mircea Flavia, MihaelaCireºan ºi actualii: ªerban Tiberiu ºi doamnamanager, cea care ajutã la afirmarea bibliotecii ºiculturii bocºene, Gabriela ªerban; aceºti oamenis-au dãruit ani întregi serviciului, punând suflet înmunca lor, iar pe aceastã cale þin sã le multumesceu... ºi sunt sigurã cã ºi cei care se bucurã de...carte ºi activitãþi culturale ºi literare.

Biblioteca... locul frumos aranjat, plin decaldurã ºi confort... locul unde imaginaþia ajungepe culmi înalte, prinzând aripi ºi cutreierând lumeavãzutã ºi nemaivãzutã... aici, prin citit, reuºesc sãaduc la viaþã lucruri inexistente sau demult dateuitãrii, personaje ºi personalitãþi fantastice, uneleireale ºi de mulþi venerate...

Ajung sã citesc, sau mai bine zis, sã trãiescpentru câteva ore, viaþa de basm a unei prinþese...zmei, rochii, prinþi... sau ajung sã mã lupt cu unbalaur cu ºapte capete, iar eu, fiind de parteabinelui, înving mereu, uneori... simt cum e sã teîndrãgosteºti de iubirea altora... imaginându-michipul lui Romeo... sau balconul Julietei... alteori,curiozitatea îmi împinge, parcã, privirea ca sãcitesc urmãtorul cuvânt sau... capitol din SherlockHolmes, fiind cu inima cât un purece atunci cândpunctul culminant depãºeºte orice limitã atensiunii... Mereu mã regãsesc în toate povestirile,jucând rolul principal în filmul din mintea mearealizat cu ajutorul cãrþii...

Ajung cu privirea pe rafturile bibliotecii...pe cotoarele puse înaintea mea, pe copertele plinede timp, de ani sau pe cãrþi abia atinse, îmbibateîn miros de tuº. Îmi trec uºor degetele pesteacestea, deodatã cu privirea, fiind parcã într-ocontinuã transã, ºtiind cã fiecare autor ºi-a lãsatamprenta proprie în fiecare propoziþie.

Nu ºtiu de unde sã aleg... pornesc de la uncapãt al raftului ºi ajung în celãlalt... un drumgreu, o adevãratã luptã; neºtiind cine va birui...drama, romanþa, crima, ororile lui Poe, culmileplãcerii descrise de Sandra Brown, rãzboiul din ‘44sau sonetele lui Shakespeare... mereu aceeaºiluptã, mereu gãsesc greu un rãspuns la întrebarea:“Cine sã fiu azi?”...

Cartea, lectura, îmi dau prilejul de a puteavisa, de a putea gãsi loc de refugiu, alinaresufleteascã ºi descoperire... mã descopãr pe mineînsãmi, descopãr ce-mi face plãcere ºi ce mãatrage... îmi dau puterea de a gãsi motivaþie pentrua-mi îndeplini dorinþa de a avea o viaþã plinã deiubire, o viaþã frumoasã, culminantã, dar totuºiliniºtitã sau poate chiar cu puþinã teamã ºiadrenalinã în ea, pentru cã totul se sprijinã deceva, aºa cum rãul se sprijinã de bine... ºi binelede rãu... exact ca în poveºti...

Magia îºi poate gãsi locul în... bibliotecã.ªi, evident, ºi în minunata ºi sãrbãtorita bibliotecãdin Bocºa.

La mulþi ani, magica noastrã Bibliotecã!...

Carina Marinelevã cl. a X-a

Liceul Teoretic „Tata Oancea” Bocºa


EvenimenteEvenimenteEvenimenteEvenimenteEvenimenteGabriela ªerban

Picãturi de artã ºicredinþã la BocºaAcum 21 de ani autoritãþile locale bocºene

au hotãrât ca Sf. Prooroc Ilie sã fie patronulspiritual al oraºului Bocºa dat fiind faptul cã celmai important ºi cu tradiþie eveniment al oraºuluieste la aceastã sãrbãtoare, când mii de oameni,din toate pãrþile, se îndreaptã în pelerinaj spreMãnãstirea Sf. Ilie de la Izvor Vasiova.

Aºadar, de 21 de ani, cu prilejul acesteisfinte sãrbãtori, alãturi de obiºnuitul praznic alhramului Mãnãstirii care se desfãºoarã în perioada19 ºi 20 iulie ºi care constã într-un program deslujbe religioase pe timp de zi ºi de noapte, lacare iau parte mulþime de pelerini, instituþiile deculturã s-au alãturat acestei frumoase sãrbãtori ºiau organizat, de-a lungul vremii, diverse activitãþiculturale, mai mult sau mai puþin fastuoase, însãde impact.

Lansãri de cãrþi, expoziþii, întâlniri cuscriitorii, urmate apoi de tradiþionalul pelerinaj laMãnãstire au fost organizate de cãtre BibliotecaOrãºeneascã „Tata Oancea” Bocºa cu prilejul acestuieveniment. Mai mult, instituþia cãrþii a iniþiat unproiect intitulat „La Bocºa de Sf. Ilie”, proiectcuprins în programul de activitate ºi în cadrulcãruia au fost puse la cale astfel de întâmplãriîmbucurãtoare pentru publicul amator de artã,literaturã, culturã.

Din anul 2017 autoritãþile locale au hotãrâtca în aceastã perioadã a anului sã fie o adevãratãsãrbãtoare a oraºului organizând „Zilele oraºuluiBocºa”, un eveniment care cuprinde activitãþiculturale, partea religioasã ºi tradiþionalã, dar ºiun program recreativ, de show, constând în spectacolefolclorice ºi muzicã pop-dance (muzicã uºoarã).

Evident, în cadrul acestui eveniment complexintitulat „Zilele oraºului Bocºa”, biblioteca îºideruleazã deja tradiþionalul proiect „La Bocºa deSf. Ilie” organizând activitãþi culturale cunoscuteºi specifice: lansãri de cãrþi, expoziþii, lansãri dereviste, întâlniri cu scriitori ºi oameni de seamã.

Joi, 19 iulie 2018, în sala de ºedinþe aConsiliului Local Bocºa, a avut loc un triplueveniment organizat de Biblioteca Orãºeneascã„Tata Oancea” în parteneriat cu Mãnãstirea Sf.Ilie, Casa de culturã ºi Primãria oraºului Bocºa, ºianume: lansarea volumului „Picãturi de artã ºicredinþã la Bocºa”, lansarea celui de-al doilea

numãr pe anul 2018 al revistei „Bocºa culturalã”ºi vernisarea unei expoziþii pe temã religioasã –biserici din Bocºa – picturi realizate de NikPotocean.

Volumul „Picãturi de artã ºi credinþã laBocºa” (coordonator Gabriela ªerban, prefaþãGheorghe Jurma ºi imagini Nik Potocean) a apãrutla editura TIM din Reºiþa ºi se înscrie în seria„Bocºa – istorie ºi culturã” având nr. 43 de apariþie.Este un nou volum apãrut sub egida BiblioteciiOrãºeneºti „Tata Oancea”, cu sprijinul TransProtector(dir. Ionel Pau), dar ºi cu sprijinul ºi importantacontribuþie a editurii TIM ºi a directorului acesteia,criticul Gheorghe Jurma.

Mai mult, realizatorii au considerat cã, înacest an al sãrbãtorii centenarului Marii Uniri, înanul omagial al unitãþii de credinþã ºi de neam,un astfel de volum nu face altceva decât sãîmpleteascã armonios arta ºi spiritualitatea printr-unexcepþional act cultural.

„Bibliotecara Gabriela ªerban, care a iniþiatºi coordonat cartea, a gândit sã ofere utile sintezedespre bisericile din Bocºa ºi o viziune artisticã alor prin picturile lui Nicolae Potocean. E o propunereinteresantã, în continuarea altor studii mai vechisau mai recente dedicate istoriei ºi geografieiecleziastice bãnãþene, inclusiv ale cercetãrilor dinBocºa, de altfel citate în articolele cuprinse învolum.” specificã Gheorghe Jurma în prefaþa cãrþii.

În volum sunt cuprinse 11 lucrãri ale artistuluiplastic Nicolae Nik Potocean, reprezentând cele 11biserici ortodoxe, catolice ºi reformatã din oraºulBocºa, lucrãri expuse ºi vernisate în cadrulmanifestãrii.

La eveniment au luat parte oameni de culturã,scriitori, preoþi ºi mulþi prieteni ai bibliotecii.Despre eveniment au vorbit la modul superlativpr.prof.dr. Ionel Petricã (Bocºa), pr. insp. MihaiCiucur (Reºiþa), pr.dr.Valentin Bugariu (Birda), prof.dr.Mihai Viºan (Bocºa), scriitorul ºi editorul GheorgheJurma (Reºiþa), scriitorul Nicolae Danciu Petniceanu(Mehadia), Dan Liuþ (Bocºa), prof.dr. Cãlin Chincea(Berzovia), Mihai Chiper (Anina), poetul IulianBarbu (Reºiþa), scriitorul Titus Suciu (Timiºoara)ºi alþi dragi prieteni, importanþi oameni de culturã.

Revista „Bocºa culturalã” nr. 2/ 2018 (101) afost prezentatã succint de Gabriela ªerban, în salãfiind prezenþi mulþi dintre colaboratorii revistei,poeþi, scriitori, dascãli ºi preoþi, realizatori decãrþi, reviste ºi alte publicaþii importante.

Evenimentul s-a încheiat cu o sesiune deautografe ºi cu tradiþionalul pelerinaj la MãnãstireaSf. Ilie de la Izvor Vasiova.


Gabriela ªerban

Adrian Georgescu ºio nouã lecturãmãrturisitoare:”Izvorul în Trei

Lumini”Dupã cum ne-a obiºnuit, scriitorul Adrian

Georgescu purcede în fiecare început de toamnãîntr-un tur de promovare a unei noi apariþiieditoriale ºi în Banat. Autorul unor volume precum„Descensio”, „Chilii”, „Anastasis”, „Rugãciunile”,„Dulcea sãrutare”, „Monahul lãuntric”, „Iisuse, laudabãtrâneþilor mele”, „Tabor”, „Morþii sã-ºi îngroapemorþii lor”, „Iisus Hristos în inima mea”, „Iatã fiultãu”, „Viaþa mea de dupã moarte”, Georgescu aducecu sine un nou volum de facturã religioasã –„Izvorul înTrei Lumini” – apãrut la editura Cavalliotidin Bucureºti, prefaþat de arhim. Mihail Stanciude la Mãnãstirea Sfânta Theodora din Thessaloniki.

Adrian Georgescu (nãscut în 4 decembrie1952) este un binecunoscut om de radio, lucrând oviaþã întreagã la Societatea Românã deRadiodifuziune Bucureºti, dar ºi un importantprozator român, semnatar a peste 30 de volumede prozã, cele mai recente de inspiraþie religioasã.

Debuteazã literar în 1968, cu poezie, înrevista ”Amfiteatru”, publicã în ”România literarã”,apoi urmeazã o perioadã de tãcere, pânã în anul2002 când apare romanul ”Rebutarea omenirii”(Bucureºti. Amurg Sentimental, 2002, douã ediþii;ed. a III-a, 2005; ed. a IV-a, Sieben Publishing,2006; ed. a V-a, 2009), o carte interesantã, cu unimpact deosebit asupra cititorilor, ceea ce a dus laapariþia mai multor ediþii: ”datoritã stilului, aspru,complicat, cu o sintaxã nãucitoare din care predicatulºi subiectul îºi pierd funcþiile clasice ºi sunt investitecu valori noi, în care punctuaþia lipseºte aproapecu desãvârºire, lãsând cititorului deplina libertatede a conferi frazei punctuaþia, accentele ºi respiraþiape care el le simte a fi necesare.” precizeazãVeronica Anghelescu în prefaþa celei de-a IV-aediþii a romanului.

Apoi, cãrþile prozatorului Adrian Georgescuîncep sã ”curgã”, scoþând la ivealã un scriitorprolific, talentat ºi deosebit de interesant, scriiturasa situându-se în permanenþã, dupã cum observaTitus Vâjeu, ”între pãcat ºi virtute”.

”Uleiul din candelã” (Bucureºti. Amurgsentimental, 2002 ºi ed. a II-a, 2005), ”Crime”(Bucureºti. Amurg sentimental, 2004 ºi ed. a II-a,

2007), ”Þãrmul (Sfântu-Gheorghe. Un jurnal)”(Bucureºti. Amurg sentimental, 2004 ºi ed. a II-a,2011), ”Cãpãþâna unei pãsãri de apã” (Bucureºti.Amurg sentimental, 2004 ºi ed. a II-a, 2007),”Romanul îndrãgostirii de mama” (Bucureºti. Amurgsentimental, 2005 ºi ed. a II-a, 2005), ”Conversaþie”(Bucureºti. Mentor Macro, 2005), ”Întrutotul eutotul” (Bucureºti. Mentor Macro, 2005), ”Unul ºieu însuºi” (Bucureºti. Sieben Publishing, 2006, ed.a II-a, 2008), ”Carte” (Bucureºti. Sieben Publishing,2006, ed. a II-a, 2007), ”Nu-i aºa?” (Bucureºti.Sieben Publishing, 2007), ”Hagigadar” (Bucureºti.Sieben Publishing, 2007, ed. a II-a, 2009),”Atentatele” (Bucureºti. Sieben Publishing, 2008),”Iubi-te-voi!” (Bucureºti. Sieben Publishing, 2008),”Eusunt ºi vreau!” (Bucureºti. Sieben Publishing, 2008,ed. a II-a, 2008), ”Anul putorii” (Bucureºti. SiebenPublishing, 2009, ed. a II-a, 2012), ”Sfânt” (Bucureºti.Sieben Publishing, 2009),”Câþi oameni sunt eu?/How Many People Am I?” (antologie. (Bucureºti.Sieben Publishing, 2009, ed. a II-a, 2011, ed. a III-a, 2011), ”5” (Bucureºti. Sieben Publishing, 2010),”Sosirea spre Dumnezeu” (Bucureºti. SiebenPublishing, 2010, ed. a II-a, 2011), ”Moarteaspionului” (Bucureºti. Criterion Publishing, 2010,ed. a II-a Sieben Publishing, 2011), ”Opera dezvãluitã”(Bucureºti. Sieben Publishing, 2011), ”Descensio”(Bucureºti. Sieben Publishing, 2012, ed. a II-a,2012, ed. a III-a, 2012, ed. a IV-a, 2013, ed. a V-a, 2015),”Chilii” (Bucureºti. Sieben Publishing, 2012,ed. a II-a, 2012, ed. a III-a, 2013, ed. a IV-a, 2014,ed. a V-a, 2015), ”Anastasis”(Bucureºti. No 14 PlusMinus, 2013, ed. a II-a, 2013, ed. a III-a, 2015),”Rugãciunile” (Bucureºti. No 14 Plus Minus, 2013,ed. a II-a, 2014, ed. a III-a, 2014, ed. a IV ºi a V-a, 2015), ”Dulcea sãrutare”(Bucureºti. No 14 PlusMinus, 2014, ed. a II-a, 2014, ed. a III-a, 2016),”Monahul lãuntric”(Bucureºti. No 14 Plus Minus,2015, ed. a II-a, 2015), ”Iisuse, lauda bãtrâneþilormele” (Bucureºti. No 14 Plus Minus, 2016), ”Tabor”(Bucureºti. No 14 Plus Minus, 2013, ed. a II-a,2016), ”Morþii sã-ºi îngroape morþii lor”, 2017,”Iisus Hristos în inima mea”(Bucureºti. Cavallioti,2017), ”Iatã fiul tãu”(Bucureºti. Cavallioti, 2017),„Viaþa mea de dupã moarte” (Bucureºti: Cavallioti,2018), „Izvorul în Trei Lumini” (Bucureºti. Cavallioti,2018) sunt titlurile cãrþilor semnate de AdrianGeorgescu, iar despre unele dintre acestea, maiprecis, despre primele zece, George Irava scrieîntr-un volum monografic, apãrut în 2007, intitulat”Adrian Georgescu în zece cãrþi”.

„Cãrþile lui Adrian Georgescu sunt precumsocietatea: bulversante, aparent dezorganizate,alienante – omul are nevoie de repere ferme pecare – asemeni cititorului cãrþilor sale – nu lepoate gãsi nicãieri. Singura coerenþã a universului(literar), a lumii, a societãþii - este datã de prezenþa/manifestarea lui Dumnezeu – aºa cum ºi inserþiilecultice, preluate din ritualul creºtin-ortodox, conferã


ºi cãrþilor lui Adrian Georgescu punctele deechilibru.” scria Veronica Anghelescu în anul 2006.

Începând cu anul 2010 ºi cu volumul ”Sosireaspre Dumnezeu” ”inserþiile cultice preluate dinritualul creºtin-ortodox” sunt tot mai pregnante,autorul mãrturisind ”adevãruri”: ”Fãrã dragostealui Dumnezeu nu pot face nimic”, ”Fãrã dragostealui Dumnezeu ce rost are creaþia mea scindatã decreaþia sa”, ”Trebuie sã ne rugãm la Dumnezeulcreaþiei pentru cã existãm la umbra a tot ceea ceel a creat” ºi altele.

Iatã cã, pas cu pas, Adrian Georgescu seîndreaptã spre acea formã de literaturã duhovniceascãmãrturisitoare. Cu volumul ”Descensio”, apãrut în2012, porneºte seria cãrþilor de facturã religioasã,mãrturisitoare, a ”jurnalelor duhovniceºti”, a”fragmentelor de psalmi ºi rugãciuni pe care letrãieºte tânjind ascensiunea spre Domnul” dupãcum observa pr.prof. Nicolae Bordaºiu.

Urmeazã ”Chilii”, ”Anastasis”, ”Rugãciunile”,”Dulcea sãrutare”, ”Monahul lãuntric”, ”Iisuse laudabãtrâneþilor mele”, ”Tabor”, ”Morþii sã-ºi îngroapemorþii lor”, ”Iisus Hristos în inima mea”, ”Iatã fiultãu”, ”Viaþa mea de dupã moarte”, ”Izvorul în TreiLumini”, cãrþi care pot fi aºezate, dupã cummenþiona pr.dr. Ionel Petricã, ”la loc de cinste atâtîn literatura românã postmodernã, cât ºi în literaturaduhovniceascã.”

„Nãdãjduind cã mãrturisitorul AdrianGeorgescu va rãmâne o «chilie» în care sãodihneascã veºnic Dumnezeu, chiar dacã existãîntr-o lume a relativismului ºi a relativitãþiieinsteniene, smeritul vorbitor despre carte ºi autorse bucurã de o asemenea întâlnire duhovniceascã,întâlnire care a nãscut o prietenie în Iisus Hristos.”

afirmã preotul dr. IonelPetricã în postfaþa celeide-a III-a ediþii avolumului ”Anastasis”.

”Izvorul în TreiLumini” este cea mairecentã ”mãrturisire” alui Adrian Georgescu.

ªi în aceastãcarte, ca ºi în celãlaltepropuse de AdrianGeorgescu, cititorulobservã cum autorulrezoneazã cu TradiþiaBisericii, observã evlaviape care o manifestã faþãde Maica Domnului, pecare o cheamã mereuîn ajutor, observãcãutarea credinciosuluicare tinde spre inimalui Dumnezeu, precum

ºi dorinþa acestuia de a împãrtãºi cu ceilalþirugãciunile cãtre Dumnezeu, cãtre Maica Domnului.Dupã cum spune prefaþatorul, „autorul construieºteo nouã fântânã-carte din care ne adapã pe noi,cititorii, cu apa cea vie care curge din Izvorul înTrei Lumini – Dumnezeu având-o împreunã lucrãtoarepe Preacurata Nãscãtoare de Dumnezeu ºi PurureaFecioara Maria.”

Volumul este un imn-rugãciune, împãrþit întrei pãrþi - Lumina Tatãlui,Lumina Fiului ºi LuminaDuhului Sfânt – fiecare parte fiind constituitã dincântãri precum Mulþumirea, Cererea ºi Slava. ªi înacest frumos volum cititorului i se dezvãluiecãutãrile ºi frãmântãrile interioare ale autorului,rugãciunile acestuia cãtre Dumnezeu, Sfânta Treimeºi Maica Domnului, întristarea, pocãinþa, dar ºibucuria ºi recunoºtinþa faþã de Dumnezeu:„Mulþumind; lãudând – recunoºtinþa mi se faceiubire. ”

Venit în Banat, la Anina, Bocºa, Reºiþa ºiTimiºoara, Adrian Georgescu ne-a propus, înperioada 31 august – 8 septembrie 2018, aceastãnouã lecturã mãrturisitoare despre care prefaþatorul,arhim. Mihail Stanciu, afirmã: „Felicitându-l peAdrian Georgescu ºi dorindu-i cât mai multeasemenea realizãri imnografice strãbãtute de sfântãîndrãznealã ºi duh mãrturisitor (atât de necesarecreºtinului în lumea contemporanã secularizatã ºiadesea ostilã) recomandãm credincioºilor creºtin-ortodocºi prezenta carte spre întãrire în viaþaduhovniceascã ºi în râvna cãtre rugãciune –experienþa cotidianã (aflatã al îndemâna oricui) cene oferã tuturor apa înþelegãtoare, vie ºi veºnicãdin Izvorul în Trei Lumini”.


Lansare de carte la CentrulCultural-Misionar „Tabor”

al parohiei „AdormireaMaicii Domnului”, Reºiþa

Parohia „Adormirea Maicii Domnului”, Reºiþa,a organizat miercuri, 5 septembrie, în colaborarecu Biblioteca Orãºeneascã „Tata Oancea”, Bocºa,înspaþiul generos al centrului Cultural-Misionar„Tabor”, destinat activitãþilor culturale ºiduhovniceºti, lansarea de carte a scriitoruluireligiosAdrian Georgescu, care se aflã într-un nou tur depromovare a celui mai recent volumreligios –Izvorul în Trei Lumini –, lucrare apãrutãanulacesta la Editura Cavallioti, Bucureºti. Evenimentuls-a bucurat de prezenþa scriitorului bucureºtean,care a înnobilat pentru a treia oarã acest gen deactivitãþi culturale desfãºurate la centrul nostruparohial, cu aceastã nouã creaþie literarã, apariþieeditorialãbinevenitã pentru credincioºiiacesteiparohii, iubitori de carte religioasã, ce au rãspunsiniþiativei de a se întâlni cu autorul ºi opera înaceastã prezentare de lecturã publicã.

Seara literarã a debutat cu rostirea unuiimn doxologic adus Sfintei Treimi, pentru ca apoideschiderea momentului cultural-duhovnicesc sã-irevinã pãrintelui Borislav Tasici în calitate degazdã, motivând cu bucurie invitaþia ºi prezenþaautorului cu ocazia acestui eveniment de credinþãºi culturã, evidenþiind totodatã acest timp liturgicpe care-l parcurgem acum,cu trimitere la importanþaNoului An bisericesc ºi sãrbãtoarea Naºterii MaiciiDomnului, momente de noutate absolutã în istoriacreaþiei ºi a mântuirii ei.

De asemenea, tot în acest cadru de începuta avut loc intervenþia venitã din partea doamneiGabriela ªerban, director al Bibliotecii Orãºeneºti„Tata Oancea” din Bocºa, care a prezentat aceastãcarte de referinþã, dar ºi itinerariul creaþiei literarealscriitorului invitat, cinstind în acest fel prezenþasa, pregãtind un ,,Laudaþio”, în care a fost subliniatãinspiraþia ºi puterea cuvântului scris, harul decare beneficiazã scriitorul, precum ºi prilejulconsiderat fericit prin care ne sunt mijlocite ”fructele”cunoaºterii sale literare.

În continuare, pãrintele Borislav Tasici facetrecerea de la descrierea generalã a acestei apariþiieditoriale ”Izvorul în Trei Lumini”, a autoruluiAdrianGeorgescu, la prezentarea ºi lansarea propriu-zisãa cãrþii, a volumului înscris între graniþelecoperþilor.

Dupã structurã, prezentul volum, care doreºtea fi o rugãciune ce are demersul imnului teologic,cuprinzãtor ºi desfãºurat într-o esteticã trinitarã,aducând, fiecãrei dintre cele Trei Persoane divine(Tatãl, Fiul ºi Duhul Sfânt) închinãciune în treicugetãri (Mulþumirea, Cererea ºi Slava), în jurulcãrora se þese apoi întreaga doxologie a imnului-carte, armonizând modul de existenþa divino-uman,

specific Ortodoxiei - Frumuseþea Sfinþeniei (precumîn Cer ºi pe pãmânt). Înaintea Tatãlui ceresc,autorul îºi înfãptuieºte rugãciunea ”Dau Tatãluilacrimi. Ca bãtãi-de-clopot strigãtele inimii urmeazãunele altora ºi binevestesc smerita rugãciune: Pãrinte– slavã Þie”. Faþã de Fiul lui Dumnezeu ºi Fratelenostru întru umanitate, Mântuitorul care conducelumea spre plinirea Eshatonului într-o universalãjertfã, înaintea Cãruia autorul ne aminteºte derâvna rugãciunilor noastre din chipul cãderii”Domnul cãlãtoreºte cu minepe muntele cererilor…Acum – Fiul celei PreaFrumoase Îºi coboarã privireaspre mine ºi-mi lãmureºte pãcatul cu sudoarea-I desânge. Doamne - de ce te chinuim cu un chip-de-viaþãatât de strãin Dumnezeirii…? ªi pentru care neîmbraci cu veºmânt de iubire, care nu se zdrenþuieºtenicicând – slava Ta!” . Despre Duhul Sfânt ;mângâietorul lumii de astãzi ºi fermentul lumii demâine, autorul afirmã pãtrunzãtor ºi ne îmbiemai presus de orice revãrsare ”Duhul mã sãlãºluieºteodihnindu-Se în vasul-de-legãnare închinat Lui”. PeMaica Domnului, faþã de care descoperã o evlavieºi pentru al cãrei acoperãmânt o cheamã mereuîn ajutorul sãu ”Pe nor-de-Luminã te cunosc Fecioarã– ºi îþi intru sub umbrã. Ca ochiul tãcerii lui Dumnezeufrumosu-þi chip coboarã lin ºi mângâie. Ne eºtiajutorul. ªi pãdurea umbroasã unde ne adãpostimde pãcate. Sluþiþi de ispite ºi de patimi ne cuibãrimsub palmele tale ºi te rugãm sã ne scapi de ceea ce nesfâºie lãuntrurile ºi de adâncurile din afarã”.

Stând mai mult în preajma scrisului acestuiautor, putem surprinde multe din abisurile salesufleteºti, abisuri care i-au dat ºi bucuria de a trãiadâncimea… iar, mai apoi expresia lor, din caresã-ºi aprofundeze ”talanþii’ primiþi de la IzvorulLuminii, spre folosul aproapeluiºi pentru dialogulteologiei cu lumea literarã, ducând cu sine dorulde carte creºtin ortodoxã autenticã.

Încheierea serii literarel-a avut însuºi autorul,scriitorul creºtin Adrian Georgescu, care arememorat momente de viaþã, înainte de/ºi dupãformarea duhovniceascã respectiv convertireacultural-spiritualã din viaþa domniei sale, lucru cea contat decisiv mai apoi la rãdãcinile cãrþilor îndemersul sãu literar ulterior. Pentru toate acestea,cei prezenþi au rãsplãtit în cuvinte frumoase ºi deapreciere pe scriitorul de faþã ºi pe toþi cei implicaþiîn acest eveniment de credinþã ºi culturã, întreaceºtia amintim ºi intervenþia pertinentã apãrintelui Valentin Costea din Bocºa Românã, cea conturat frumos mesajul literar ºi duhovnicescal acestui volum. Cu bucurie cei prezenþi la aceastãlansare au primit gratuit cartea „Izvorul în TreiLumini”, semnat de Adrian Georgescu, autorulvolumului.

Sperãm cã acest demers al nostru (lansareacãrþii) pe care l-am început cu slavã adusã LuiDumnezeu, sã fie o zidire sufleteascã, o continuarea binelui pânã la capãt, a concluzionat pãrinteleBorislav Tasici.

Alese mulþumiri ºi felicitãri aducem autorului!

Pr.dr. Boris Tasici


Distincþie europeanã importantã acordatãlui Erwin Josef Þigla

Camelia Duca,Reºiþa

Într-o locaþie splendidã din Austria - Castelul Forchtenstein - transformat în Europahaus, înfiecare an, în iulie, „federaliºtii europeni”, o miºcare nepartizanã care a susþinut o Europã Unitã încãdin anii 1950, organizeazã Europa Forum din Neumarkt in der Steiermark. Desfãºurat în perioada 13– 15 iulie 2018, forumul a avut ca temã „Das nächste Europa. Die Rolle der RatspräsidentschaftÖsterreichs” / „Europa de mâine. Focusul Preºedinþiei Austriei în Consiliul European”, ºtiut fiind faptulcã, de la 1 iulie, Austria a preluat, preºedinþia rotativã a Uniunii Europene, asiguratã în ultimele ºaseluni de Bulgaria, urmând ca de la 1 ianuarie 2019 preºedinþia sã fie preluatã de România. Austria aales pentru cea de-a treia sa preºedinþie a UE deviza „O Europã care protejeazã” - reunind preocupãrilestatelor membre ºi oferind delegaþiilor prezente ºansa de a afla mai multe despre sistemul politic alEuropei, de a face schimb de idei cu factorii de decizie, de a reflecta asupra provocãrilor actuale ºi dea experimenta un weekend interesant.

Din 7 iulie 1957, Schloss Forchtenstein a devenit prima Europahaus din Austria. România esteprezentã, anual, prin delegaþia Forumului Democratic al Germanilor din judeþul Caraº-Severin /Demokratisches Forum der Banater Berglanddeutschen ca participant activ încã din anul 1991. Anulacesta programul a inclus prezentãri ale experþilor ºi politicienilor desemnaþi printre care: Prof. FranzMajcen, Dr. Jörg Hofreiter, Prof. Dr. Melanie Sullz, Mag. Christian Mandl, Dr. Otto Schmuck, Dr.Johann Sollgruber, Mag. Franz Nauschnigg, discuþii plenare, schimburi informale personale întreparticipanþi ºi grupuri de lucru privind globalizarea, uniunea socialã, uniunea economicã ºi monetarãºi politica de securitate ºi apãrare.

În acest cadru, preºedintele Forumului Democratic al Germanilor din judeþul Caraº-Severin,membru al Uniunii Ziariºtilor Profesioniºti din România, Erwin Josef Þigla a fost onorat cu MEDALIADE ARGINT a FUNDAÞIEI MÉRITE EUROPÉEN, însemn de recunoaºtere a meritelor promoteruluicultural de excepþie, pentru promovarea înþelegerii în Europa, pentru angajamentul sãu în spiritulvalorilor europene care unesc, pentru acribia ºi stãruinþa de a menþine unitã ºi vie o comunitate-etalonpentru Banat – cea a germanilor.

Iatã ce a declarat cel care a fost rãsplãtit pentru eforturile sale: „Pentru mine, aceastã distincþiea Uniunii Europene înseamnã, în primul rând, o recunoaºtere a meritelor activitãþii desfãºurate înspirit european, la Reºiþa ºi în Banatul Montan, de oamenii locului, indiferent de limba ºi confesiuneacãrora le aparþin. Nu de puþine ori, spunem cã Banatul Montan reprezintã o Europã în miniaturã. Prinaceastã onoare, se recunoaºte ºi se subliniazãºi acest lucru. Distincþia primitã reprezintãpentru mine, totodatã, obligaþia moralã de alupta în continuare pentru valorile creºtineºi umane ale continentului nostru, pentrubunãstarea ºi prosperitatea fiecãrui locuitorîn parte!”

Nu întâmplãtor, distincþia i-a fostînmânatã de Ingeborg Smith, secretar generalal Fundaþiei Mérite Européen, anul acestaîn care sãrbãtorim printre multe jubilee ºi300 de ani de când primii coloniºti germanis-au stabilit în Banat. O comunitate care aamprentat adânc societatea bãnãþeanã prinrigoare, implicare, disciplinã, pragmatism,repere transmise peste ani. ªi menþinute înspaþiul cultural de azi prin prezenþa activã acomunitãþii germane, de un firesc fãrãostentaþie, remarcabil ºi desãvârºit. Felicitãri,Erwin Josef Þigla!

Erwin Josef Þigla cu Gabriela ªerban ºi Vasile Barbu(Serbia)


CU TATA OANCEA LARÃSPÂNTII DE

VREMURI Vasile Bogdan

Observ, nu fãrã mirare, cã au trecut 18 anide când m-am „încuscrit” cu Tata Oancea. Aventurapornise de la realizarea unui film despre omul ºiopera lui Tata Oancea, împreunã cu DianaTrocmaier, ºi cu sprijinul neprecupeþit al autoritãþilorlocale reprezentate de inimoasa Gabriela ªerban,managerul Bibliotecii Orãºeneºti „Tata Oancea”,prilej cu care am descoperit jurnalele sale intime.Nu ºtiu ce fire de gând m-au ambiþionat sã lecitesc, sã le dau crezare ºi sã scot la luminã opersonalitate mult mai complexã ºi mai interesantãdecât se ºtia cã este. Sunt acolo trãiri puternice,ascunziºuri de sentimente, evenimente intime carecreioneazã în tuºe diferite, de la cele mai fine lacele mai groase, definitive, originalitatea perso-najului.

Pe baza acestor jurnale, am tipãrit douãvolume cu aspecte din viaþa acestuia, cele privindiubirea pentru Pipica, soþia sa, ºi anii rãzboiului,aventura unei familii în zbuciumul Primului RãzboiMondial, departe de þarã, la Jicin. Cu volumul alIII-lea am pornit într-o aventurã cred unicã, sãdescopãr în paginile jurnalului, în întâmplãrilevieþii sale de fiecare zi, izvoarele de inspiraþiecare l-au dus spre crearea operei sale, mai cuseamã a celei capitale, revista „Vasiova”. Dacã înceea ce priveºte geneza scrierilor este destul derezervat, în ceea ce priveºte truda apariþiei revisteicuriozitatea ne este rãsplãtitã pe deplin, oferindu-neimaginea suferinþelor îndurate de un autor depublicaþie, fie ea ºi literarã, în anii interbelici.

Structura acestui demers este destul destufoasã, obligându-mã sã parcurg ºi sã pun labãtaie întregul arsenal de jurnale pe care mi lepusese la dispoziþie Petru Oance, fiul acestuia,când pregãteam scenariul filmului. Sã nu vã miredeci cã veþi cãlãtori în ani diferiþi, veþi încurca aniºi luni, în funcþie de datarea poeziilor ºi prozelorcuprinse în paginile revistei. Am dorit sã reproducpagini ample de jurnal tocmai pentru a surprindeviaþa cotidianã a familiei Oance, strãdania acesteiade a supravieþui onorabil în tumultul existenþei deatunci.

Reproduc mai jos câteva pagini, avanpremierã,sper, la cel de-al patrulea volum, în curs deapariþie, din saga numitã „Eu, Don Quijote alBanatului. Fantastica viaþã a lui Tata Oancea”. Sãlecturãm, deci, câteva pagini din numãrul 8 alrevistei „Vasiova” în primul sãu an de apariþie,1929. În jurnale sublinierile îmi aparþin, ele întãresccele afirmate.

La 18 decembrie 1918 scrisese o poezie,Trãia pe vremuri un Român, care îºi pãstraseactualitatea în 1929, dar care ºi astãzi poate ficititã cu interes.

Trãia pe vremuri un Român.

Trãia pe vremuri un RomânBãrbat din cale-afarãCe se trudea din rãsputeriDin zori ºi pânã ’nsearã.

ªi ajutat find de ai sãiDe prunci ºi de soþieSporea pe zi mereu mereuModesta lui moºie.

Aºa cã ’n niºte ani muncindCu multã încordareAjuns’a ca sã fie ’n satUn om cu bunã stare

Ba mai târziu ci s’au ajunsDe pominã ’n tot satulAvea averi, sã nu vã mintCa Darie ’mpãratul!

Cirezi de boi, de cai de oiªi cãºi cu douã rânduriªi saci cu bani, cã sau fost pusToatã lumea pe gânduri.

ªi a muncit Românul nostPân l’adânci bãtrâneþeDând ajutorul tuturorªi sfaturi ºi poveþe.

Nencetat, necontenitSã lucre, sã munceascãPãrinþi, bisericã, preoþiS’asculte, sã cinsteascã.

ªi obiceiuri strãmoºeºtiLa morþi, ºi nunþi, botezeSã nu le nschimbe nici decumCi sã le venereze

ªi pentru þearã ºi ’Mpãratªi limbã strãmoºeascãSã sarã toþi ºi d’o lipsiChear veaþã s’o jertfeascã

Cã num’ astfel, þinând de legiª’uniþi umãr la umãrTrãi-vor ca Popor ºi NeamVeacuri fãrã de numãr.

Vasiova, 18 Decembrie 1918 Petru E. Oance

(Vasiova, anul I, nr. 8, Oraviþa, 15 aprilie1929, coperta III)


Cum o bunã parte din notaþiile din jurnaleleacelor zile de final de an 1918 le-am reprodus învolumul II al cãrþii (vezi paginile 271-292), dedicatereflectãrii evenimentelor din timpul înfãptuirii MariiUniri, constat cã mi-a mai rãmas o micã „gaurã”chiar în zilele în care ar fi scris poezia cu pricina.Le reproduc acum.

Acel an de istorie: 1918

15 Decemvre 1918

Sâmbãtã, scol 6 ceasuri, scriu mult îndziuariu.

La târg, cumpãr 10 litre de mere cu 12coroane. Acasã, frig, frig, mo îngheþat lãbile.

Moºu la noi, mere la târg ºi iel.Un ferar aduce cu teleaga porcul dela Moºu,

îl cobor ºi-l bag în avlie. O avea vreo 70 de chg,micuþ, dar tot e porc.

Fac patru sãbii de lemn copiilor ce or sãîmble cu steaua la Crãciun.

Prândizm, vine Moºu dela târg, mãnâncã ºiiel.

Tãiem lemne multe, ploaie cu neauã, urât.Moºu mere acasã. La sora dupã lapte, acasã.Cetesc: Robia Banului, foarte frumoasã.

Oance Vasiova 15 Decemvre 1918

16 Decemvre 1918

Duminecã, scol 6 ceasuri, scriu în dziuariu.[15/575]Mãtur sub poartã, rãdic stâlpii în sus, fac

lãrgãmînt, o sã tãiem mâne porcul aci.La bisericã, Moise face slujba.Cu Aurel la iel, vorbim de Sîrbi, ni-s desperaþi

amândoi, numai vin Românii.Acasã, mort de frig.Tuºa Lena dela Bogsa românã la noi. Se

vaitã de multe ãlea. Merge.Prândzim. Soare, frumos, nui frig.Cu Pipica la grãdinã, ne-or tãiat mulþi pruni

oamenii ai rei. Acasã.Lenca Pãuneasã, Marie Lena la noi.Vine Moise cãlugãrul la noi vorbim de S. E

desperat ºi iel, suntem de batjocura lor.La sora dupã lapte, acasã.Cetesc: Tainele Ceriului de Flamarion.Gândesc mult mult la situaþia disperata a

noastrã, a bieþilor Valachi Bãnãþeni.[16/576]Mã hotaresc însã, ori cât de dureros mar

veni sã parasesc locul nascerii, totuºi sunt hotãrâtsus ºi tare, de ne-o bate Dumnedzeu sã rãmânemnoi sub Sârbi, o sã-m pachetez cãrþile, uneltele ºicopii ºi plec în Ardeal în Cricãu, în satul nevestei,dar sub Sîrbi numai vreau sã duc jugul de nou,

acum dupã ce scãparãm de Unguri. Sunt hotãrâtsus ºi tare la asta.


17 Decemvre 1918

Luni, scol 6 ceasuri, fac focul, tai lemne.Luna secere deasupra Pulzanului.Vine Veru Ion tãiem lemne, la Petru Piti

vine ºi iel, junghie porcul amândoi. Petru mereacasã, îi dau o daltã.

Vine Tuºa dela Fer, ne bucurãm mult multo sã dea ajutor mult la porc.

[17/577]Vine sora din oraº cu Florica, stã puþin,

mere.Vine Sumel ne povestesce întrun suflet cã a

vãdzut la garã un „oficier român” mergând laReºiþa, ºi Vlachii ar fi la Lugoº.

Bine ar fi, dar numai cred nimic ºi nu mãbucur de nimic pânã nui vãd aci.

Prândzim, soare frumos de primãvarã, cald.Copilaºii toþi patru pe afarã.Gatã Verul cu porcul. Mere.Sui din clet în pod o grãmadã de bulendre.La sora dupã lapte. Tuºa doarme la noi.Cetesc: Tainele Ceriului.


18 Decemvre 1918

Marþi, scol 5 ceasuri, fac focul, scriu îndziuariu.

Tai cu Tuºa lemnul ãl gros dela OcolulMorii ºi le pun frumos grãmadã la un loc.

[18/578]Vine nenea George îm aduce Drapelul ºi

ferestreul îl ascut, mere. Cetesc primirea luiBerteloht în Lugos, foarte frumoasã dar cei cuBanatul.

Rup toate gardurile ce le-am fãcut, baglemnele metri sub poartã, e tot deschis acum.

Deacã ved ce vãd sparg ºi grajdul ºi cuptorulde poame ºi cãzãnaria, casa numai ºi grãdina sãrãmânã ºi noi merem în Ardeal.

Soare, frumos, cãlduþ, ca primãvara. Prândzim.Tuºa spalã lucrãtoarea, cuina, odãile ect.

Cetesc: Tainele Ceriului. Tuºa doarme lanoi.


(Va urma)


Gabriela ªerban

Bunic ºi nepoþicã înlumea poveºtilor

Adalbert Gyuriº – 65Miercuri, 8 august 2018, în sala de ºedinþe

a Consiliului Local Bocºa a avut loc un evenimentdedicat cãrþii, dar ºi unui bãnãþean de seamã,publicistul Adalbert Gyuris.

Adalbert Gyuris s-a nãscut la 23 august1953 în comuna Vermeº, jud. Caraº-Severin, acopilãrit în satul Izgar ºi a studiat la Bocºa ºiReºiþa.

A debutat în publicisticã în 1970. Pânã în1997 a trãit ºi muncit în Bocºa; din 1997 s-astabilit în Germania. Este membru al AsociaþieiCaricaturiºtilor din România (1996); Corespondental ziarului „Timpul” (Reºiþa) ºi „Timiºoara” ºicolaboreazã la diverse publicaþii din þarã ºistrãinãtate. Scrie articole de presã, cocheteazã cupoezia, este preocupat de rebus ºi enigmisticã, dareste atras ºi de artele plastice, opera sa cuprinzândlucrãri de picturã ºi sculpturã (xilogravurã). Cuastfel de lucrãri a avut expoziþii personale în þarãºi în strãinãtate. În perioada 2004 – 2008 realizeazãinterviuri cu personalitãþi marcante din culturaromâneascã, interviuri publicate în presã apoiadunate în douã volume: Întâlniri cu destine (Cluj-Napoca: Grinta, 2012/2013).

De câte ori revine la Bocºa, dãruieºteprietenilor ºi pasionaþilor de lecturã câte un volumdin scrierile proprii, iar Biblioteca Orãºeneascã„Tata Oancea” este una dintre instituþiile de culturãcare beneficiazã de prietenia ºi generozitatea luiAdalbertt Gyuris.

Dintre cãrþile publicate, amintim; volumulde debut Strigãt fãrã ecou. Timiºoara: Marineasa,1999; Rebus... restituiri. Reºiþa: Modus PH, 1999;Rebus... restituiri.reeditare. Ausburg: FundaþiaGyuris, 2012; Adalbert Gyuris ºi xilogravurile sale.Königsbrun: Galateea, 2005; Casiana Nemethprintre... stele. Augsburg: Fundaþia Gyuris, 2005;Adalbert Gyuris – expoziþii personale ºi de grup.Augsburg: Fundaþia Gyuris, 2006; Collected Whispers(ªoapte adunate). The International Library ofPoetry U.S.A. 2008, Howard Ely Editor; Cuvântulîn timp: antologie de poezie, prozã ºi eseisticã.-Cluj-Napoca: Grinta, 2011; Cântece fãrã sfârºit.Ausburg: Fundaþia Gyuris, 2012; Cuvântul ca opradã: antologie de poezie ºi prozã a cenacluluiliterar online „Noduri ºi semne”. ASPRA, Galaþi:InfoRapArt, 2012; Întâlniri cu destine: interviuri.Cluj-Napoca: Grinta, 2012 (vol. 1); Întâlniri cudestine II: interviuri. Cluj-Napoca: Grinta, 2013;Întâmplãri: nuvele. Târgoviºte: Singur, 2015; Izgar– satul copilãriei mele -. Târgoviºte: Singur, 2016;Cãþeluºul norocos: poveste. Timiºoara: ArtPress,2018.

Despre activitatea lui Adalbert Gyuris auscris: Ioana Cioncãº în volumul Întoarcerea numelui– oraºul Bocºa în timp. Reºiþa: Timpul, 1997;Dimitrie Costa în volumul Fals dicþionar de literaturãbocºeanã contemporanã. Reºiþa: Timpul, 2001;Dimitrie Costa în volumul Carte cu scriitori. Reºiþa:TIM, 2006; Liviu Vãlenaº în Cartea neagrã aceauºismului. România între anii 1965 – 1989.Bucureºti: Saeculum I.O., 2004; Constantin ToniDârþu în Personalitãþi române ºi faptele lor 1950 –2000. Iaºi: Pim, 2008; Petru Ciurea ºi ConstantinFalcã în volumul XII al lucrãrii Cãrãºeni de neuitat.Timiºoara: Eurostampa, 2011; Petru Ciurea ºiConstantin Falcã în volumul XV al lucrãrii Cãrãºenide neuitat. Timiºoara: Eurostampa, 2012; Gabrielaªerban în Biblioteca, între datorie ºi pasiune. 60 de


ani de lecturã ºi bibliotecã publicã la Bocºa. Reºiþa:TIM, 2013 (Bocºa – istorie ºi culturã; 30), revista„Bocºa culturalã”. De altfel, Adalbert Gyurismãrturiseºte cu mândrie cã este cuprins în 65 devolume.

Fiind un moment aniversar – împlinireaunei vârste rotunde -, dar fiind ºi o sãrbãtoare acãrþii, atât familia cât ºi foarte mulþi prieteni ºiapropiaþi au venit la întâlnirea propusã de bibliotecabocºanã. Iar bucuria a fost ºi mai mare, deoareceîn salã s-au aflat mulþi copii, lucru firesc, þinândcont cã unul dintre autori este copil, iar cãrþileprezentate sunt cãrþi pentru copii.

Pasiunea pentru scris a fost moºtenitã de labunicul Adalbert ºi de cãtre nepoþica Rafaela.Rafaela Nemeth-Gyuris are aproape 10 ani ºi anultrecut ºi-a lansat prima carte – „Steaua bunicului”(Timiºoara: Waldpress, 2016) – o poveste frumosilustratã de Radu Cleþiu.

De astã datã cei doi povestitori au venit cutrei cãrþi de poveºti, cãrþi pentru copii: „Cãþeluºulnorocos” poartã semnãtura lui Adalbert Gyuris, aapãrut la Timiºoara, editura ArTPress, 2018 ºieste ilustratã de Luminiþa Mihailicenco Enikeew,iar „Ariciul isteþ” ºi „Cãprioarele regãsite” suntpovestirile semnate de Rafaela Nemeth-Gyuris ºiilustrate de Luminiþa Mihailicenco Enikeew ºiArnold Krasznec (Timiºoara: ArTPress, 2018).

Toate cele trei volume întrunesc carac-teristicile unor cãrþi pentru copii, cuprind imaginifrumoase, viu colorate, fraze scurte, propoziþiisimple, accesibile copiilor de toate vârstele, textclar, uºor de citit, iar personajele sunt din sferacelor preferate de micuþii cititori: cãþeluº, arici,cãprioarã.

Cu siguranþã, orice copilcare va rãsfoi aceste cãrþi va fifermecat de imagini, se va regãsiîn poveºti ºi va deprinde, pelângã inteligenþã emoþionalã, ºifarmecul lecturii.

Întâlnirea organizatã deBiblioteca Orãºeneascã „TataOancea” Bocºa prin proiectul „Sãne preþuim valorile” s-a dovedita fi una de suflet, cuvinteleadresate de cãtre participanþi fiindprieteneºti ºi laudative. Urãride bine ºi felicitãri au venit dinpartea ing. Constantin Borozan,ing. Petru Segãrcean, pr. ValentinCostea, precum ºi din parteaunor cadre didactice prezente laeveniment ºi a unor artiºtiplastici bocºeni. Iar din parteamanageru lu i ins t i tuþ ie i

organizatoare ºi a echipei revistei „Bocºa culturalã”,Adalbert Gyuris a primit o diplomã de mulþumireºi recunoºtinþã pentru frumoasã ºi fructuoasãcolaborare.

Evenimentul s-a încheiat cu tradiþionalasesiune de autografe ºi de fotografii.

Dumnezeu nu e un simplu cuvânt !

Dumnezeu nu e un simplu cuvânt,fiind rostit de oricine,Dumnezeu e ceva sacru ºi sfânt,creator de cer ºi pãmânt,O forþã vie, pentru azi, pentru mâine.Dumnezeu nu e ceva inventat,de oameni, cum alþii vor sã ne spunã,Dumnezeu e în sufletul nostru ascuns,e iubire, e foc, adiere de vânt sau furtunã.Dumnezeu e ceva infinit, nepãtruns,ascuns în Sfintele Taine creºtine,Dumnezeu e în cer ºi aici pe pãmânt,e rugul aprins, acolo în suflet la tine.Dumnezeu e aici în biserica ortodoxãstrãbunã,în sfântul altar, în sfintele moaºte,E în universul fãrã de început ºi sfârºit,prezent clipã de clipã, în vieþile noastre .Credeþi în El ºi închinaþi-vã Lui,în Hristosul Cel ce a fost rãstignit,Pentru iubirea de oameni,ºi iertarea pãcatelor noastre,Pe Fiul Sãu, pentru noi s-a Jertfit !!!

25 aprilie 2015Gheorghiþã Brebenar


Gabriela ªerban

„Descifrând Codul Cãrmãzan” la BocºaBenoni - Ioan Cãrmãzan - 70

„Acum bãnui ce este arta: este Dumnezeu cãruia i se face dor de oameni.”(Ioan Cãrmãzan)

Ioan Cãrmãzan este cunoscut ca una dintrepersonalitãþile culturale care a adus constribuþiiimportante la cultura ºi arta româneascã, laafirmarea oraºului Bocºa ºi judeþului Caraº-Severinîn circuitul naþional ºi universal de valori.

Scriitor ºi cunoscut regizor ºi scenarist,profesor universitar, doctor în cinematografie ºimedia, Ioan Cãrmãzan s-a nãscut la 27 iunie 1948în localitatea Satchinez, jud. Timiº, din pãrinþidascãli bocºeni.

De la vârsta de 3 ani se întoarce cu familiala Bocºa (Caraº-Severin), spaþiul pe care IoanCãrmãzan îl considerã natal, deoarece aici creºte,aici învaþã, aici se formeazã, de aici porneºte înviaþã ºi în carierã. Bocºa este locul în care acopilãrit, ºi-a fãcut studiile, unde a cunoscutfarmecul peisajului ºi al istoriei, de unde s-ainspirat în câteva cãrþi ºi filme. Bocºa este loculîn care îl poartã paºii de oriunde s-ar afla.

De astã datã, regizorul Ioan Cãrmãzan s-aaflat în drum spre Caransebeº ºi Moldova Nouã,locuri în care a iniþiat ºi se deruleazã un FestivalInternaþional de Film pe care, cu pricepere ºidãruire, îl manageriazã.

În aceste drumuriale sale, în dupã amiazazilei de sâmbãtã, 4 august2018, la invitaþia biblioteciipublice, Ioan Cãrmãzan apoposit la Bocºa, la bi-bliotecã, pentru o întâlnirecu prieteni ºi colaboratoribãnãþeni.

C o o r d o n a t o r u linstituþiei bocºene a gânditaceastã întâlnire ca pe unmoment propice pentru a-lsãrbãtori pe acest ve-ritabil fiu al Bocºei cuprilejul împlinirii uneivârste rotunde – 70.Aºadar, o mânã deprieteni, au înfruntatcãldura ºi au venit labiblioteca din Bocºa pentruo poveste cu Ioan

Cãrmãzan ºi pentru a-i transmite urãri ºi gânduribune.

Totodatã, iniþiatorii evenimentului s-au gânditºi la o prezentare de carte, o carte a cãrei apariþiese datoreazã tocmai sãrbãtoririi zilei de naºtere aregizorului Ioan Cãrmãzan. Cartea poartã unnume sugestiv – „Descifrând Codul Cãrmãzan” – ºiprezintã un amplu ºi complex dialog între scriitorulVasile Bogdan ºi aniversatul Ioan Cãrmãzan.

În cele aproape 700 de pagini cititorul îldescoperã pe scriitorul, pe regizorul, petraducãtorul, pe profesorul, pe columbofilul IoanCãrmãzan, pe preºedintele UARF, dar mai ales,pe omul Ioan Cãrmãzan, în care existã foartemult din acel spirit al poveºtilor de la Bocºa;descoperã multe dintre aceste poveºti ale Bocºei,între care sunt inserate inedite pagini de jurnal;descoperã poveste în poveste, povestea de dincolode poveste, poveºti din Bocºa ºi de pretutindeni.

Un volum fabulos realizat de Vasile Bogdanºi Ioan Cãrmãzan, îngrijit de scriitoarea NinaCeranu, apãrut la editura „Eubeea” din Timiºoaraavându-l consilier editorial pe scriitorul Ilie Chelariu,


un volum frumos copertat de Carmen Emanuela Popa,prefaþat de Otilia Sârbu ºi înnobilat de lucrãrile maestruluiSilviu Orãviþan.

Un volum-poveste de ºi despre un om de poveste:Ioan Cãrmãzan. Cititorul va putea fi martorul unorîntâlniri de excepþie, întâlniri ale sãrbãtoritului cu marinume ale literaturii ºi cinematografiei româneºti: SergiuNicolaescu, Amza Pelea, Gheorghe Dinicã, Marin Moraru,Corneliu Vadim Tudor, Lucian Pintilie, Adrian Sârbu,Danilo Kiš, Nichita Stãnescu, Geo Bogza, Fãnuº Neagu,Nicolae Breban, sculptorii George Apostu ºi ConstantinLucaci ºi alte astfel de nume de renume.

În ultima parte a cãrþii existã un capitol intitulat„Oglinda din privirea oamenilor” ºi aparþine membrilorClubului de la Timiºoara, un club inventat de IoanCãrmãzan, dar care rezistã de ceva timp ºi se bazeazã,în special, pe un „virus” numit „prietenie”. Aºadar, acestcapitol al cãrþii este susþinut de: Maria Niþu, RodicaPop, Constanþa Marcu, Ionel Sporea, Silvia C. Negru,Manolita Dragomir-Filimonescu, Veronica Balaj, DoinaMoþ, Ion Marin Almãjan, Nina Ceranu ºi acad. IonUngureanu.

Evident, cartea se încheie cu un Curriculum Vitaeal sãrbãtoritului ºi cu imagini de familie, prezentând unparcurs frumos, firesc ºi nobil al bocºeanului IoanCãrmãzan: copil, student, pãrinte, profesor, regizor, bunic.

Un volum de excepþie dedicat unui om de excepþie!Iatã, volumul a fost prezentat ºi la Bocºa de cãtre

editorul Nina Ceranu ºi autorii Vasile Bogdan ºi IoanCãrmãzan. De asemenea, gânduri ºi cuvinte frumoasedespre omul, regizorul ºi scriitorul Ioan Cãrmãzan aurostit prieteni precum Gheorghe Jurma (Reºiþa), CãlinChincea (Berzovia), Doina Rodica Moþ (Timiºoara), SilviaC. Negru (Timiºoara), Rodica Pop (Timiºoara), ManolitaDragomir-Filimonescu (Timiºoara), Bata Marianov(Timiºoara), Valentin Bugariu (Birda), Dan Gârjoabã(Sînmihaiu Român), Constantin Tufan Stan (Lugoj), IoanCojocariu (Caransebeº), Victor Creangã (Bocºa), ValentinCostea (Bocºa), Doina Gârboni (Bocºa), Dorel ViorelCherciu (Bocºa) ºi Adalbert Gyuriº (Germania).

Alte urãri, de la alþi prieteni prezenþi la eveniment,au fost spuse la final, când s-au ciocnit pahare în cinsteasãrbãtoritului.

Organizatorii au pregãtit regizorului Ioan Cãrmãzano plachetã aniversarã, în semn de recunoºtinþã ºi mulþumirepentru rodnicã ºi frumoasã colaborare, iar, în locultortului aniversar, a fost pregãtit un desert bãnãþenesc,pe placul invitatului, cunoscute fiindu-i gusturile culinare.Este vorba despre tradiþionalele gãluºte cu prune (gomboþi),pe care Ioan Cãrmãzan le-a primit cu bucurie ºi le-asavurat alãturi de prieteni.

Astfel s-a încheiat o întâlnire de suflet, o întâlnireorganizatã cu drag de Biblioteca Orãºeneascã „Tata Oancea”Bocºa ºi echipa revistei „Bocºa culturalã” pentru a aniversauna dintre personalitãþile culturale bocºene de talieinternaþionalã precum este maestrul Ioan Cãrmãzan ºiacasã. Adicã, în una dintre „acasele” lui Nuþu Cãrmãzan:la Bocºa.

La mulþi ani, Ioan Cãrmãzan!

Maria Niþu

Porumbelul voiajorCînd nu eºti din Bocºa dar întâlneºti

oameni care binecuvânteazã locul, simþiceva tainic vibrând cald pentru acele plaiuricu oamenii sãi.

Dacã rãmâi locului, nimeni nu-þi ridicãstatuie pentru statornicia ta, dar dacã pleciºi ajungi personalitate, intri în cartea deonoare tradiþionalã „Fiii satului”, înrãdãcinatãdin vremuri, din nevoia funciarã a uneicomunitãþi de a se nemuri.

Unii se mai întorc uneori doar pentrua aduna laude ºi pleacã gâdilaþi în nimb deglorie, satisfãcuþi.

Puþini sunt însã cei care revin legaþide vatrã prin cordonul ombilical precumun odgon. Care dau periodic „pe acasã”,unde „casa pãrinteascã nu se vinde”, pentrucã nu se poate vinde odatã cu ea ºi copilãria.Sunt acei privilegiaþi, împroprietãriþi ai sorþii,care pãstreazã ca parte din ei sertarul cuamintiri, lada de zestre.

Ioan Cãrmãzan, ajuns apreciatprozator, regizor ºi scenarist, este un astfelde porumbel voiajor, plecat sã câºtigeconcursurile vieþii, care însã, trecând pestemãri ºi þãri, nu s-a împiedicat de fire deînaltã tensiune, nu s-a rãtãcit printre fiordurireci ºi revine periodic acasã. Se tot roteºtedeasupra cuibului sãu, delimitându-ºiteritoriul în coordonate de geografiesentimentalã.

Cum cãlãtorului îi stã bine totuºi cudrumul, e drept cã porumbel voiajor pleacãiar, în orizontul aventurilor vieþii, mai lasão panã de porumbel, iar fanii o iau, o punla pãlãrie, ori o pun în sân, ca pe delicatafloare de pãpãdie purtãtoare de noroc.

Dacã prin alte locuri se reîntâlneºtecu colegi de facultate, de conferinþe, defestivaluri etc., aici, în vatra copilãriei, sereîntâlneºte cu vechi colegi de joacã, destradã ºi de grãdiniþã, de bancã, foºti colegiºi dascãli… E „regizorul bocºenilor” ºi revinecu bucurie pentru cã, mãrturiseºte el, firesc,se simte iar copil ºi aici îºi retrãieºtetinereþea, în suflet cu cea mai autenticãdiplomã de cetãþean de onoare al unuiteritoriu ca-n basmele cu apã vie.

Doar aici este Nuþu Cãrmãzan,alchimistul cu athanorul „Povestirilor de laBocºa”. Cu statura impozantã de 1,90 meste uriaºul din poveste „un om din Banat,din tatã ardelean ºi mamã sârboaicã”. „pus pefapte mari”, cu perseverenþã ºi demnitate.


„Cu aerul lui colocvial, bonom, cusfãtoºenia lui plãcutã ºi chiar cuceritoare,cu volubilitatea lui tonicã” (CleopatraLorinþiu), organizeazã festivaluri de film,ca un adevãrat lord al cinema-ului, laGalaþi, Caransebeº, etc., oriunde esteprimit porumbelul voiajor - mesager alcredinþei în victoria elitei, contranonvalorilor agresive, deºãnþat ofensive.

Nu întâmplãtor acest an, 2018,al aniversãrii unei vârste festiv rotundeeste deopotrivã anul CentenaruluiUnirii, pentru cã aceasta este esenþaprofesiunii sale de credinþã, tonicã,optimistã, blazon al unei psihologii deînvingãtor- militarea pentru un frontcomun al artei autentice, solidaritateîntru apãrare ºi înnobilare a identitãþiinaþionale/.

„Existã douã Românii, cea care sevede ºi cea care nu se vede. Eu pariez peRomânia care nu se vede. ªi care esteputernicã, foarte puternicã” (spunea elîntr-un interviu consemnat de ClaraMãrgineanu), iar aceste fraze pot rãmâneca o lecþie de demnitate, „magister dixit”,bileþelul prins cu inel de aur la aripaporumbelului voiajor prin lumea largã.

(Text apãrut în volumul Descifrândcodul Cãrmãzan. Cãlãtorii în suprareal deVasile Bogdan. Cu participarea Clubuluide la Timiºoara. Ediþie îngrijitã de NinaCeranu.Timiºoara: Eubeea, 2018)

Dublã lansare de carte la Bocºa

Sâmbãtã, 4 august cu începere de la orele 13,00 laBiblioteca Orãºeneascã ,,Tata Oancea” din Bocºa a avut loc odublã lansare de carte. Au fost prezentate douã volumeapãrute la editura timiºoreanã Eubeea: Descifrând CodulCãrmãzan, 700 p. ºi Utopia. Despre iubire ºi prostie, 538 p.

Organizatorul ºi moderatorul întâlnirii a fost bibliologulºi bibliotecarul Gabriela ªerban, directorul Bibliotecii Orãºeneºticare l-a prezentat pe aniversatul de astãzi, Ioan Cãrmãzan,regizor de film ºi profesor universitar legat sufleteºte deoraºul Bocºa dar ºi o contribuþie deosebitã: înfiinþarea Clubuluide la Timiºoara, lucrãrile membrilor acestui Club au fostpublicate în volumul Utopia. Despre iubire ºi prostie.Sãrbãtoritul de astãzi a fost cinstit printr-un volum carevorbeºte despre omul, regizorul, prietenul, pagini cu bocºenidar ºi cu mari actori, regizori ºi scriitori întâlniþi în viaþã.Tot în acest volum cititorii vor gãsi fotografii, file de jurnalºi lucrãri realizate de Silviu Orãvitzan. Pentru a cinsti omuldar ºi contribuþia la cultura ºi spiritualitatea bocºanã dinpartea Bibliotecii Orãºeneºti ,,Tata Oancea”, Ioan Cãrmãzana primit o Diplomã de Excelenþã.

Prezidiul a fost format din Ioan Cãrmãzan, Nina Ceranu,managerul Editurii Eubeea, publicistul ºi redactorul VasileBogdan, sculptorul Bata Marianov ºi Gabriela ªerban, gazdaacestui eveniment cultural. Publicul a fost format din scriitoriiClubului de la Timiºoara, prieteni bocºeni ai regizorului IoanCãrmãzan, editori ºi critici literari, profesori, ingineri. BisericaOrtodoxã a fost reprezentatã prin preoþii Valentin Costea(Bocºa Românã), Dan Gîrjoabã (Sânmihaiu Român) ºi ValentinBugariu (Birda).

Rând pe rând, prieteni ºi colaboratori au vorbit despreregizorul bocºan stabilit în Bucureºti, de opera acestuia ºi decãrþile recent apãrute. ªirul acestora a fost deschis de scriitorulVasile Bogdan, cel care a realizat prin dialog ,,Codul Cãrmãzan”.,,Om complex” care a izbutit în film, literaturã, publicisticã ºicolumbofilie, un ,,om în mers”, neliniºtit care a avut întreprieteni pe Lucian Pintilie, Fãnuº Neagu ºi Sergiu Nicolaescua reuºit sã dea viaþã acestei cãrþi.

Editorul volumului, Nina Ceranu a amintit faptul cãacest Club de la Timiºoara iniþiat de Ioan Cãrmãzan a reuºitsã dea un suflu nou în Timiºoara. Despre iniþiator a mãrturisitcã în scrierea cãrþii nu a avut nicio inhibiþie în a relata, apovesti reuºind o carte-mãrturie a vieþii ºi deveniriiprofesionale. Cel de-al doilea volum, Utopia. Despre iubire ºiprostie, dezvãluie scriitura a 25 de autori ºi o lume literarãefervescentã.

Doina Moþ, membrã a Clubului, fostã sportivã deperformanþã, a vorbit publicului de o trãsãturã definitorie alui Ioan Cãrmãzan ºi anume aceea de sportiv de performanþã.Din sport, aniversatul de astãzi ºi-a pãstrat regulile ºi principiilecare duc la performanþã.

Criticul literar Gheorghe Jurma a reliefat contribuþialui Ioan Cãrmazan prin intermediul a douã cãrþi apãrute laEditura Timp(ul) din Reºiþa: Mica Þiganiadã (1998) ºi Povestiridin Bocºa (2010). A încheiat intervenþia prin scoaterea înevidenþã a destinului suprarealist al familiei Cãrmãzan ºi aunor trãsãturi personale: imaginaþie, neastâmpãr º.a..

Gânduri de bine, de sãnãtate au fost rostite de toþiceilalþi participanþi împreunã cu tradiþionalul LA MULÞIANI!

Pr. dr. Valentin BugariuParohia Birda, Timiº

Adânc ecou

Adânc ecou mi-a fost trimisCum stam, pe þãrmul unui lac.Era aevea, era vis?Când multe cercuri îºi desfac

Sau îºi înnoadã-n clar-obscurPodoaba lor de apã vie...ªi îºi destramã-a lor conturLa þãrm râvnit cu bucurie.

Sãtule fiind de-atâta largSe întretaie-n a lor mersªi-n fine clipociri se spargDe þãrm, ce urma lor, a ºters.

Vreo piatrã din prundiº, cãzândÎn lac, pierzându-ºi al ei rostEcou adânc trezeºte-n gând...ªi... totul este cum a fost !

Ion Grecu


În cadrul proiectuluicultural „Sã ne recunoaºtemvalorile”, Biblioteca Jude-þeanã „Paul Iorgovici” Caraº-Sever in împreunã cuForumul Democratic alGermanilor Caraº-Severin ºiAsociaþia Germanã deCulturã ºi Educaþie aAdulþilor Reºiþa au organizatmarþi, 18 septembrie 2018,un moment aniversardedicat profesorului uni-versitar doctor CornelUngureanu, preºedinteleFilialei Timiºoara a UniuniiScriitorilor din România,erudit incontestabil ºi reperindispensabil al Banatuluiliterar ºi cultural.

Totodatã, a fost lansatºi cel mai recent volumsemnat Cornel Ungureanu,Mitteleuropa periferiilor, ediþia a II-a, revãzutã ºiadãugitã, volum apãrut la editura Brumar dinTimiºoara, 2018. Încã de la prima paginã autorulsubliniazã, în aceastã a doua ediþie a cãrþii, „modulîn care literatura românã, prin scriitorii ei, maimult sau mai puþin importanþi, din sec. XX sau deazi, pot defini Mitteleuropa periferiilor: o geografieliterarã legatã de pierderea unui Centru – a unuireper. ªi de regãsirea altui Centru.” De asemenea,precizeazã: „cartea de faþã trebuie cititã împreunãcu Literatura Banatului, volum important pentruînþelegerea «Mitteleuropei periferiilor»; datorãmaceastã carte prietenilor de la revista «Orizont» ºicelor care au dat sens grupului «A treia Europã».”Volumul se încheie cu un Epilog ºi cu dedicaþiaautorului „Fie acest volum în memoria GabrieleiColþescu, admirabil coleg din echipa noastrã deodinioarã.”(Prima ediþie a cãrþii a apãrut în 2002la editura Polirom, iar pe ultima paginã erauanunþate volumele „în pregãtire” din seria „A treiaEuropã”. Între ele se afla ºi Gabriela Colþescu,Cornel Ungureanu (coord.) – Rasã ºi clasã în EuropaCentralã ºi extremele politice.)

Dintr-un început, scriitorul Erwin Josef Þigla,moderatorul evenimentului, a þinut sã precizezecã întâlnirea propusã se vrea una de suflet,

considerând invitatul unul dintre prietenii scriitorilorreºiþeni. Dupã o scurtã incursiune în viaþa ºiopera lui Cornel Ungureanu, Erwin Josef Þigla i-aînmânat acestuia o diplomã de Membru de onoareal Asociaþiei Germane de Culturã ºi Educaþie aAdulþilor Reºiþa.

De asemenea, managerul Bibliotecii Judeþene„Paul Iorgovici”, dra. Clara Maria Constantin aînmânat sãrbãtoritului Titlul „In Honorem PaulIorgovici”, cea mai înaltã distincþie a acesteiinstituþii, plachetã omagialã dãruitã cu prilejulîmplinirii celor 75 de ani de viaþã (Cornel Ungureanus-a nãscut în data de 3 august 1943 la Lugoj,judeþul Timiº).

Despre omul ºi scriitorul Cornel Ungureanu,despre mentorul a generaþii de scriitori CornelUngureanu s-au rostit frumoase cuvinte ºi aprecierivenite din partea unor prieteni ºi colaboratori:poetul Octavian Doclin, pr.prot. Vasile Petrica,artistul Nicolae Dumitru Vlãdulescu, publicistulTitus Criºciu, scriitorul ºi editorul Gheorghe Jurma,bibliotecarii Erwin Þigla ºi Gabriela ªerban, scriitorulAdrian Bodnaru ºi filologul Ada D. Cruceanu, pecare, intenþionat, am lãsat-o la urmã dorind sã ºicitez cuvântul domniei sale: „Cornel Ungureanu

Gabriela ªerban

„Cornel Ungureanu nu are vârstã, CornelUngureanu are operã”

EvenimenteEvenimenteEvenimenteEvenimenteEvenimente


nu are vârstã, Cornel Ungureanu are operã!”.Vãdit emoþionat, maestrul Cornel Ungureanu

a fost cel care a încheiat întâlnirea, a mulþumitcelor prezenþi ºi ºi-a prezentat cartea, dovedindîncã o datã cã, aºa cum preciza ºi Octavian Doclin,prin scrierile sale „redã contemporaneitãþii ºiviitorimii valori literare perene ale þinutului Banat.”

Evident, evenimentul s-a încheiat cu o sesiunede autografe ºi o alta de fotografii, dar ºi cutradiþionalul „La mulþi ani!”

Colocviile revistei„Reflex”, sãrbãtoarea

culturii cãrãºeneÎn perioada 13 – 16 iunie 2018 la Bãile Herculane

s-a desfãºurat cea de-a XVIII-a ediþie a Colocviilorrevistei „Reflex”, eveniment anual organizat de CentrulJudeþean pentru Conservarea ºi Promovarea CulturiiTradiþionale ºi Revista de artã, culturã ºi civilizaþie„Reflex”, cu sprijinul Consiliului Judeþean Caraº-Severin.

Puse sub semnul sãrbãtorii Centenarului MariiUniri, Colocviile revistei „Reflex”, aflate la cea de-aXVIII-a ediþie, au avut, în principal, subiectul MariiUniri, sub diverse aspecte: istoric, literar, editorial,artistic.

Potrivit programului, în deschidere au avut localocuþiuni din partea gazdelor ºi a organizatorilor:Silviu Hurduzeu, preºedintele Consiliului Judeþean Caraº-Severin, Cristian Miclãu, primarul oraºului BãileHerculane, Matei Lupu, prefectul judeþului Caraº-Severin,Ioan Benga, managerul instituþiei organizatoare ºiOctavian Doclin, redactorul ºef al revistei „Reflex” ºiiniþiatorul proiectului.

Dupã oficialul cuvânt de întâmpinare, au fostdeclarate deschise lucrãrile evenimentului, startulaparþinând istoricului Vasile Mircea Zaberca, prof. univ.dr. la UEM Reºiþa, cel care a susþinut o conferinþã petema „Marea Unire – început de epocã”. De asemenea, afost prezentat volumul „Centenarul Marii Uniri din1918. Banatul Montan ºi Voivodina”, volum semnat deVasile Mircea Zaberca sub sigla editurii TIM din Reºiþa,2018. Între altele, autorul preciza: „Centenarul MariiUniri din anul 1918 ne oferã un minunat prilej de aomagia aºa cum se cuvine, cu demnitate naþionalã,fãrã excese, memoria ºi faptele înaintaºilor fãuritoride istorie. Acesta este ºi sensul acestor rânduri: preþuire,îndemn spre raþiune colectivã, unitate în cuget, simþiriºi, totodatã, evidenþierea aportului Banatului de munteºi sârbesc la fãurirea României Mari.”

Încheind partea istoricã a colocviilor, a început„defilarea” revistelor ºi a editurilor venite din toatãþara pentru reîntâlnirea cu scriitorii ºi colaboratoriicãrãºeni. „Cafeneaua literarã” (Piteºti), „Poesis” (Satu

Mare), „Mãiastra” (Târgu Jiu), „Anotimpuri literare”(Timiºoara), „Actualitatea literarã” (Lugoj), „Arcadia”(Anina), „Bocºa culturalã” (Bocºa), „Interferenþe literare”(Caransebeº), „Reflex” (Reºiþa), „Nedeia” (Reºiþa),„Semenicul” (Reºiþa), „ªcoala caraº-severineanã” (Reºiþa),„Ardealul literar” (Deva), sunt doar câteva dintre revisteleprezente la eveniment ºi prezentate de cãtre redactoriirealizatori.

Tot acum au fost semnalate o serie de apariþiieditoriale, unele chiar foarte recente, grãbitã fiindapariþia lor pentru a putea fi prezentate în cadrulprestigioaselor Colocvii „Reflex”. Cãrþi semnate deDumitru Cristãnuº (Sibiu), Dan Drãgoi (Argeº), TomaGeorge Maiorescu (Bucureºti/SUA), Dumitru Mãlin (AlbaIulia), Ioan Gligor Stopiþa (Sibiu), Octavian Doclin ºiAda D. Cruceanu (Reºiþa), Mariana Pândaru (Deva),Manolita Dragomir-Filimonescu (Timiºoara), NicolaeSârbu (Reºiþa), Vasile Petrica (Reºiþa), Ionel Bota ºiSilviu Orãviþan (Oraviþa/Timiºoara), Ioan Pavel Azap(Cluj-Napoca), Mihai Posada (Sibiu), Maria Niþu(Timiºoara), Ela Iakab (Lugoj), Iosif Badescu (Reºiþa),Remus Giorgioni (Lugoj), Simion Dãnilã (Belinþ) ºialþii au fost prezentate ºi supuse atenþiei publiculuiprezent.

Un subiect discutat pentru o cunoaºtere temeinicãa fost cel dedicat dedicat poetului ºi filosofului LucianBlaga ºi anume „Lucian Blaga ºi lumea Banatului”,expozeu susþinut de criticul ºi istoricul literar ZenovieCârlugea (Târgu Jiu).

De asemenea, doctorul Tiberiu Nicola a supusatenþiei participanþilor informaþii ºi date importanteºi inedite despre sculptorul bãnãþean Romul Ladea,unul dintre cei trei corifei ai trifoiului cãrãºean.

Cea de-a doua temã a Colocviilor revistei „Reflex”a fost dedicatã „celei de-a ºaptea arte”, artacinematograficã, subiectul fiind unul incitant – „Bãnãþeniiºi filmul” – avându-l ca invitat pe regizorul IoanCãrmãzan, scriitor ºi profesor universitar, doctor înregie ºi arte vizuale, preºedintele UARF. Cu acestprilej a fost lansat filmul „100 de ani de cinematografieromâneascã”, un film realizat de Vasile Bogdan ºi IoanCãrmãzan, cu sprijinul Institutului Cultural Român, alCentrului Naþional al Cinematografiei, al UniuniiAutorilor ºi Realizatorilor de Film din România ºi alDACIN SARA, un film realizat din secvenþe ale celormai semnificative filme româneºti realizate pe parcursula 100 de ani de cinematografie, filme care, prin calitatealor artisticã au contribuit la dezvoltarea culturiicinematografice ºi diversitãþii culturale naþionale ºimondiale. Un periplu cinematografic debutând, firesc,cu primul lungmetraj de ficþiune românesc, „IndependenþaRomâniei” (Grigore Brezeanu, 1912) ºi se încheie cu„Restul e tãcere” (Nae Caranfil, 2008).

Cea de-a doua parte a acestei generoase teme –„Bãnãþenii ºi filmul” – a fost dedicatã tot regizoruluiIoan Cãrmãzan, aflat la ceas aniversar (în 27 iunieîmplinea 70 de ani), prilej cu care a fost prezentatvolumul „Descifrând codul Cãrmãzan”, volum apãrutla editura Eubeea din Timiºoara ºi realizat de VasileBogdan în dialog cu Ioan Cãrmãzan.

Despre aceastã personalitate complexã numitãIoan Cãrmãzan au vorbit: Octavian Doclin, Ion Marin

(Continuare în pag. 32)


Gabriela ªerban

Maestrul DamianVulpe aniversat la

ReºiþaLa iniþiativa Forumului Democratic al

Germanilor din Caraº-Severin ºi a AsociaþieiGermane de Culturã ºi Educaþie a Adulþilor Reºiþa,luni,10 septembrie 2018, Biblioteca Germanã„Alexander Tietz” din Reºiþa a fost gazda unuieveniment deosebit, avându-l invitat pe reputatulmuzicolog Damian Vulpe.

În cadrul proiectului cultural „Sã nerecunoaºtem valorile”, dirijorul ºi criticul muzical,prof.univ.dr. Damian Vulpe a fost aniversat la cei80 de ani împliniþi în acest an.

Prestigioasã personalitate a vieþii muzicaletimiºorene, maestrul Damian Vulpe s-a nãscut în19 mai 1938 la Reºiþa, într-un mediu familialpropice dezvoltãrii talentului sãu pedagogic ºimuzical, dacã ne gândim la familia Diaconovici,sau, muzical, la strãbunicul Josef Tietz, cantorchiar cu distincþie Papalã, a bunicului sãu, PeterRohr, ce fusese dirijorul orchestrei Werkskapelle,sau a mãtuºii sale, Margareta Tietz-Cocora, obinecunoscutã pianistã în viaþa muzicalã a oraºului,renumitã profesoarã, cu studii superioare laConservatorul din Budapesta.1

Damian Vulpe a urmat cursurile Conser-vatorului Muncitoresc din Reºiþa, devenitã ªcoalãPopularã de Artã, ºi ale ªcolii Medii de Muzicãdin Timiºoara(astãzi ColegiulNaþional deArtã „Ion Vi-du”), absolvindîn anul 1955 cuDiplomã demerit avându-ica profesori peIon Românu,Miron ªoarecºi MargaretaCocora la pian,iar la Conser-v a t o r u l„Ciprian Po-rumbescu” dinBucureºti, lasecþia Muzi-cologie (1955–1960), studiazãcu nume sono-re ale muziciir o m â n e º t i :

Victor Giuleanu, Dragoº Alexandrescu, GheorgheDumitrescu, Zeno Vancea, Myriam Marbe, DumitruBughici, Tudor Ciortea, George Breazul, EmiliaComiºel, Alexandru Paºcanu, Vinicius Grefiens,Anatol Vieru ºi cu cei care i-au insuflat dragosteapentru cor ºi dirijat, Ion Vicol ºi Dumitru D.Botez.2

Pedagog, dirijor, muzicolog, critic muzical,profesor universitar, doctor, maestrul Damian Vulpea avut o contribuþie hotãrâtoare în 1990, alãturide alþi colegi de breaslã, la reînfiinþarea învã-þãmântului muzical superior timiºorean, fiind înprimul deceniu de activitate la conducerea instituþiei,mai întâi ca ºef de catedrã, apoi decan.3

„În domeniul muzicologic-istoriografic,maestrul Vulpe a scris o serie de monografii cureferire la muzicieni români: (Alma Cornea Ionescu— o viaþã dãruitã pianului; Iosif Velceanu — unentuziast propagator al culturii ºi muzicii româneºti),dar ºi strãini, cum este volumul dedicat lui G. Ph.Telemann (în colaborare cu L. Füredi), în urmacãreia maestrul a devenit membru al Societãþilordin Magdeburg ºi Hamburg, la fel cum promovareacreaþiei lui Haendel, prin opera Orlando, i-a aduscalitatea de membru al Societãþii din Halle. Tezasa de doctorat are titlul Corul în creaþia ºipreocupãrile lui Iosif Velceanu, un entuziastsusþinãtor al culturii ºi muzicii româneºti dinBanat, ºi a fost elaboratã la Universitatea Naþionalãde Muzicã din Bucureºti, sub îndrumarea celebruluidirijor Marin Constantin. Împreunã cu Ion Românurealizeazã primul curs de dirijat coral, Dirijorul decor ºi cântul coral. În colaborare cu fiica sa, ArianaVulpe, a scris apoi volumul Corala CamerataAcademica Timisiensis.

La acestea se adaugã o bogatã activitate decronicã mu-zicalã (de poatemai mult decinci decenii),programe desalã la Filar-monica Ba-natul ºi Ope-ra Românã dinT im i º o a r a ,m a e s t r u lpublicând cuconsecvenþã, încotidiene lo-cale, centralesau în revis-tele de specia-litate, cronicãmuzicalã, por-trete muzicale,eseuri, pe carele-a selectat ºigrupat în


Poveºti cu strigoi,trãite, ale orãviþenilor

de altãdatãÎntr-o duminicã de Sf. Florii (aprilie 2017)

literaþi de pretutindeni se deplaseazã într-unmicrobuz cu geamuri fumurii cãtre Oraviþa. Soareleeste puternic, geamurile cenuºii ne prind bine.Pomi înfloriþi pe toate drumurile de þarã. Comunasau satul Ticvani (de citit Cicvani) cu multe palateþigãneºti mã impresioneazã. Mã gândesc la marelesculptor bãnãþean Romul Ladea ºi la fiul sãu,închis în regimul trist dinainte de 1990, fãrã vinã.ªi la dramele sentimentale petrecute aici, mãgândesc. „Aici ca aici, dar la Oraviþa, câte nu s-aupetrecut” îmi zice prietena mea, profesoara ElviraSlovig, „dacã ar mai fi trãit bunica mea; cepovestitoare bunã era!”.

Intrãm în Oraviþa, orãºel vechi, dominat deo burghezie mijlocaºã, care îºi avea propriul teatrucu lojã regale. Mi se spune cum a apãrut Augusta,ducesa Carolina într-o lojã ….în persoanã, cuconsortul. Pe mine mã atrage însã farmacia Knoblach(rom. usturoi), cea mai veche din vestul þãrii.Farmacia este cu bunã ºtiinþã închisã, dar orãviþeniide vârsta a treia stau „la givan” pe o bancã, înfaþa unei case alãturate farmaciei. Eu mã minunezde liniºtea ce stãpâneºte orãºelul, de frumuseþealiliacului înflorit ºi de „ºolocatele” (jaluzelele) caselor,adãugate ferestrelor, construite în relieful pereteluistradal pentru curioºii, care doreau sã vadã totul,pânã la finele strãzii.

- „Ei, doamnã dragã, dacã ai fi trãit aici prin1900 sau chiar înaintea ºi în timpul primuluirãzboi, multe ai fi auzit sau chiar vãzut” zice obãtrânicã.

- „Numai în timpul nopþii, mai bine zis, lamiezul nopþii, când umblã strigoii de colo-colo”.

Eu mã arãt foarte interesatã de aceleîntâmplãri, aºa încât mi se aduce un scaun din„colidor” (coridorul, prispa casei) ºi se trece la aceldeja vue cunoscut nouã.

Iatã prima povestire de pominã : „Femeiaplutitoare cu un copil în braþe”.

În jurul anului 1900 o femeie nãscu un copiltare urât. Corpul distorsionat, faþa, capul ca oarãtare satanicã. Bineînþeles cã orãviþenii, maiales femeile, ºi-au arãtat curiozitatea, vizitândmama nenorocitã pentru a vedea cu proprii lorochi copilul satanic. Soþii femeilor încercau sã le

Edith Guip Cobilanschivolumele intitulate sugestiv Solidar…: Solidar cuscena liricã (2008) , Solidar cu podiumul deconcert (2010), Solidar cu cântarea coralã (2013), înlimba germanã, Solidarisch mit dem musikgeschehen(Solidar cu evenimentele muzicale), ºi, în curs definalizare, Solidar cu educarea muzicalã, dar ºimonografia destinatã celei care a slujit pianul oviaþã: Margareta Tietz Cocora.” consemneazã prof.dr.Ani-Rafaela Carabenciov, cea care îi dedicã maestruluiDamian Vulpe câteva articole importante publicateîn presa vremii.

Pentru râvna sa ºi pentru deosebita activitatepe tãrâm muzical ºi didactic, maestrului i-au fostacordate numeroase premii ºi diplome de onoare,cum ar fi: diplomã din partea PrefecturiiTimiº, pentru merite deosebite în viaþa culturalãa judeþului Timiº, iar din partea Consiliului JudeþeanTimiº, Diploma Pro Cultura pentru întreagaactivitate desfãºuratã ºi merite deosebite înpromovarea artei ºi culturii timiºene, PremiulCrescent.4

De altfel, Erwin Josef Þigla, organizatorul ºimoderatorul evenimentului, i-a acordat maestruluiDamian Vulpe, la ceas aniversar, o Diplomã demembru de onoare al Asociaþiei Germane de Culturãºi Educaþie a Adulþilor Reºiþa, alãturi de urãri debine ºi, evident, alãturi de dragostea ºi preþuireareºiþenilor (ºi nu numai).

Fiind un moment sãrbãtoresc, despre dirijorulºi pedagogul Damian Vulpe au mai vorbit publicistulTitus Criºciu ºi scriitorul ºi editorul GheorgheJurma, cel care a ºi prezentat volumul „Reºiþamuzicalã” (apãrut în anul 2015 la editura TIM),volum în care muzicologul Damian Vulpe estefoarte bine reprezentat.

În final, a venit ºi rândul sãrbãtoritului sãse exprime, sã-ºi exprime bucuria de a fi într-uncadru atât de prietenesc, acasã, la Reºiþa. Spiritual,deschis, stilat, elegant în discuþie ºi, totuºi, pãstrândun ton colocvial, maestrul s-a dovedit a fiextraordinar! ªi nu i-a fost deloc greu sã cucereascãpublicul prezent.

Evenimentul a fost încheiat prin cântec, cuparticiparea Corului „Franz Stürmer” din Reºiþa,dirijor prof. Elena Cozâltea.

Un eveniment de suflet pentru careorganizatorii meritã felicitaþi, iar fabulosuluimuzicolog Damian Vulpe îi urãm viaþã lungã ºicondei sârguincios!

Note1 Ani-Rafaela Carabenciov, Damian Vulpe, la

aniversarã, în: Icoane bãnãþene, nr. 7/ 2013.2 https://www.banatulazi.ro/maestrul-damian-vulpe-

implineste-80-de-ani/3 Constantin Falcã, Cãrãºeni de neuitat. Partea

a XXXVI, Timiºoara: Eurostampa, 2018, p. 166-1674 http://www.banaterra.eu/biblioteca/content/vulpe-

damian-biografie


stradã în ziua respectiv (5 decembrie), seara, înOraviþa.

A treia povestire – „Plânsete, gemete înnoapte”.

Oraviþa avea douã lacuri; mai precis zis unlac mai mare ºi un iaz. Lângã lacul mare s-auvãzut peste un secol, chiar douã secole case vechirãmase din vremea turcilor. În acele case turcii,apoi alþi „duºmani” (dupã spusele bãtrânilor) auþinut prizonieri ºi ostateci. Casele aveau ferestrefoarte mici, unele deloc. Acolo oamenii închiºierau chinuiþi (torturaþi), bãtuþi ; unii erau lãsaþisã moarã, dupã ce uºile au fost zidite, cu cãrãmiziºi pietre, ca sã nu intre nimeni la cei destinaþimorþii. Dupã cum s-a spus, dupã foarte mulþi ani,când bãtea un vânt puternic toamna, când seapropia o furtunã vara, pe înserate, dar mai cuseamã noaptea, se auzeau gemete, plânsete,blesteme, din partea acea a orãºelului, deºi caseleerau dãrãpãnate ºi lipsite de fereºti, de uºi. „ Iarplâng acele suflete chinuite”, spuneau bãtrânii. Seschimbã vremea, moare cineva, s-a rãtãcit cinevaîn apropierea Oraviþei. De când s-a curãþat loculacela, unde se aflau casele strigoilor, nu se maiaude nimic.

Întorcându-mã impresionat de cele auzite dela bãtrânii ospitalieri, care m-au servit ºi cu oplãcintã îndulcitã cu brânzã dulce din gospodãriaproprie, se apropie de mine profesoara ElviraSlovig, buna mea prietenã, ºi mã pune sã-i povestescce-am auzit de la bãtrânii locului.

„Trãsura fantomã” – a patra povestire.

„Ei” zice Elvira, dacã ar mai trãi buna meabunicã, care era cea mai bunã croitoreasã dinOraviþa, de o chemau întruna familiile Maderspachºi Bahr la cusut ºi brodat rochii de galã ºi lenjerie.Ea ºtia multe întâmplãri teribile aparþinând Oraviþei,de la fratele ei Iosif, care ducea poºta frontului înprimul rãzboi mondial, de la Oraviþa la Vârºeþ ºiînapoi. Deobicei venea la miezul nopþii acasã.Biserica din Oraviþa avea un orologiu care anunþaora exactã de patru ori pe orã ; cu o bãtaie la unsfert; cu douã la jumãtate, cu trei la treisfert ºi laorã exactã bãtea cifra respectivã, deci la miezulnopþii se auzeau 12 lovituri, parcã de gong. Odatãacest unchi din partea bunicii, trece pe lângãbisericã, chiar la miezul nopþii ºi înþepeni degroazã, când vãzu 12 cai negri, înhãmaþi doi câtedoi, deci în ºase perechi la o trãsurã stranie cuperdelele trase, ieºind dupã bisericã în trap. Deºinu era urmã de piatrã în jurul bisericii, se auzeauruitul trãsurii pe un caldarâm, tropãitul sacadatal cailor, din copitele cãrora ieºea foc ºi fum.Nopþi în ºir , unchiul Iosif s-a strãduit sã vadãacest spectacol unic, înfiorãtor, dupã ce vãzu cã

opreascã de la aceste vizite, dar ele erau parcãîmpinse de o mânã nevãzutã cãtre aceste vizite.Tânãra mamã era disperatã.

ªase sãptãmâni dupã ce nãscu copilul, ea numai era vãzutã nicãieri ºi casa ei goalã. Despretatãl copilului povestitorii nu ºtiau nimic. Bineînþelescã a fost cãutatã în zadar în pãdure, în cimitir, îngrãdini etc.

Dar dupã ºase luni, când fratele bunicii uneipovestitoare venea acasã la miezul nopþii de lamuncã, vãzu plutind o femeie cu un copil în braþeîn jurul fântânii pãrãsite din spatele bisericii (deciîn curtea bisericii). Timp de alte ºase sãptãmâniacest om a urmãrit fenomenul noapte de noapte.Femeia plutea timp de 12 bãtãi ale orologiuluibisericii la miezul nopþii. De observat repetarea detrei ori a cifrei 6 – aºadar numãrul fatidic alsatanei: 666. Apoi comunicã cele vãzute angajaþilorprimãriei. S-a coborât în puþul adânc al fântânii,unde însã apa nu secase ºi s-au gãsit cele douãcadavre în descompunere ale femeii ºi copilului,doar trecuserã 6 luni. Dupã înmormântarea creºtinãa nenorocitei care nu mai suportase curiozitateaoamenilor, fenomenul nu a mai fost vãzut denimeni din Oraviþa.

„Duhul rãului de Sfântul Nicolae” – a douapovestire.

Pe vremea când pe strãzile Oraviþei nuardeau decât lãmpile cu gaz (gaz lampant) de nuse vedea om cu om pe strãzile întunecate dupãorele 22, umblau feciorii îmbrãcaþi în Moº Nicolaeîn seara de 5 decembrie, având alãturi ºi o arãtareneprietenoasã, cunoscutã la catolici sub denumireade Crampus (Krampus). Dacã Sfântul Nicolaeîmpãrþea colaci, nuci ºi mere, Crampus dãdea cujordiþa în bãrbaþii care veneau de la cârciumã, încopii mai mãriºori care nu ascultau de pãrinþi ºidascãli, dar mai ales în fetele fãloase, care secredeau de necucerit.

Un fecior din marginea Oraviþei, care erade-acum logodit cu o fatã frumoasã, voia s-o speriepe aceasta, care curioasã umbla ºi ea seara târziupe strãzi, de 5 decembrie. Feciorul era însã îmbrãcatnu în straie de Moº Nicolae, ci mascat ca unveritabil „Crampus”. Dorind s-o sperie pe fatã, îiieºi în cale la un colt de stradã, alãturat unui ºanþde scurgere a apei. Fata s-a speriat într-atât, încâtfãcând doi paºi înapoi, cãzu în acea adânciturã ºimuri. S-a bãnuit cã de spaimã. Am zice astãzi cãdecesul a survenit în urma unui atac de cord(infarct). La scurt timp dupã înmormântarea fetei,feciorul ºi-a luat viaþa. Cine a trecut seara târziu,când se înnopta pe lângã cimitir, i-a vãzutplimbându-se de mânã printre cruci. În aniiurmãtori (3-4 ani), toþi cei care vedeau acea arãtarehidoasã pe stradã în seara de 5 decembrie, mureaupeste un an. De atunci nici o fatã n-a mai ieºit pe


aceºti cai apãreau deândatã ce orologiul bãtea demiezul nopþii. La câtva timp uruitul trãsurii numai era atât de clar ºi caii pãreau obosiþi. Într-onoapte a trãit ºi momentul dispariþiei cailor, careau intrat cu trãsurã cu tot în pãmânt chiar în faþaportalului bisericii. Viziunea unchiului Iosif i-arãmas acestuia în gând pânã la sfârºitul vieþii.Mie mi s-a pãrut cã ºi Elvira trãia apariþia acestorvedenii, când povestea.

Timiºoara, aprilie 2017

Irina Lucia Mihalca

Un colþ de rai

Am fost, pentru câteva zile, la Rucãr, ocomunã situatã într-o depresiune intramontanãîncântãtoare, din judeþul Argeº, undeva în zonaculoarului Rucãr-Bran, pe vechiul drum comercialal þãrii, drum care fãcea legãtura dintre Braºov ºivechile cetãþi de scaun ale Þãrii Româneºti:Câmpulung, Târgoviºte ºi, mai târziu, Bucureºti.Un loc mirific, în care, an de an, ne întoarcem ºiunde aºteptãm, cu dor, sã ajungem, încãrcându-nede frumos, de luminã. Un colþ de rai, aºa cum zicmereu!

Sã stai pe un vârf de deal ºi sã priveºtipanorama pitoreascã oferitã privirii! Sã nu te maisaturi de tot ce inspiri! În fundal, se întind pãºunile,dincolo de care se întrezãresc crestele munþilor,pe dreapta Bucegii, pe mijloc, culmile crenelateale Pietrei Craiului, Leaota, Iezer-Pãpuºa, iar pestânga, Munþii Fãgãraº. În faþa lor sunt risipite,sate, dealuri ºi culmi înverzite; pe colnice suntpresarate, ici-colo, cãsuþe de lemn. În depãrtare,ºoseaua ºerpuieºte halucinant, iar noaptea, salbade luminiþe ale maºinilor te hipnotizeazã prinritmul miºcãrii lor. Pe mãguri, curmãturi ºi dealuricutreierã turmele ciobanilor.

În partea stângã zãreºti drumul duce laPeºtera Dâmbovicioara. La contactul dintre culmilevestice ale Munþilor Iezer-Pãpuºa ºi Culoarul Bran-Rucãr-Dragoslavele, depresiunea Rucãr estestrãbãtutã de Râuºor ºi afluenþii sãi.

Sã cutreieri potecile, pe drumuri de munte!În împrejurimi, în diferite excursii pornim sprecheile ºi Peºtera Dâmbovicioara, comunaDragoslavele, Mausoleul de pe Mateiaº, spre cheileGhimbavului, afluent pe stânga Dâmboviþei.

Sã inspiri miresmele care plutesc în aer,un amestec de flori de câmp, arome de zmeurã,fragi, mure, fân proaspãt cosit, mentã, cimbriºorori sânziene!

Sã asculþi, pe fundalul atâtor zgomote,

þârâitul constant al greierilor, legãnatul copacilor,adierea vântului printre frunze, trilurile pãsãrilor,bâzâitul albinelor, tãlãngile vacilor care pasc înapropiere, pe culmi ºi seara când trec, pe drumspre casã! Sunt sunete noi, diferite, pentru orãºeanuladaptat zgomotului citadin.

Sã stai desculþ în roua ierbii, sã te scalzi înbaia de luminã a dimineþii, sã adormi pe iarbã, înadierea vântului ºi-a razelor soarelui, dupã-amiazã,citind, iar seara, sã priveºti cum apare luna ºiapoi, una câte una, puzderie de stele! Sã simþi cãeºti aproape de cer, atingându-l!

Sã te încarci de-atâtea culori, culori care seschimbã, ceas de ceas, în funcþie de luminã!

Sã priveºti cerul întins ºi norii care trec, învitezã, aproape de tine! Un nor mare ºi pufos mi-am ales.

În pragul zborului sunt alãturi de ceilalþi.Sar din loc în loc, într-un nor mã ascund. Mãprinzi?

Sã vezi, odatã trezit, dimineaþa, aburii ceþiicare se ridicã uºor! Sã te pãtrundã, seara, frigulserios, la care nu te aºtepþi, neadaptat fiind, venitdin canicula Bucureºtiului!

Sã mãnânci atâtea bunãtãþi, oferite de gazdã;eu, adepta brânzeturilor, fructelor, legumelor, cugust autentic, bulz cu mãmãligã ºi alte specialitãþilocale, brânzã de burduf, brânzã de oaie în cetinã,caº afumat, urdã, jintiþã, brânzã de vacã, lapte,slãninã de casã, cârnaþi afumaþi, pastramã, ouã deþarã, fructe, miere de albine, hribi... ce poþi sãmai spui?!

Cã pleci cu pãrerea de rãu cã ziua nu aremai mult de 24 de ore sau cã timpul nu-þi permitesã stai mai mult decât þi-ai dori, dar cu dorinþa dea reveni mereu ºi mereu.

Am fost acolo, an de an, încã de când eraufetele mici. Aºa au descoperit cã se pot rostogoliîn iarbã, pornind de pe deal, cã pot sã steadesculþe în iarba care te mângâie, în roua care tespalã, cã pot simþi contactul real cu natura...chiar ºi când au fost înþepate de albine.

Binenþeles cã ºi acum, culegând flori decâmp ºi plante medicinale, o albinã m-a înþepat, eºi normal când intri în spaþiul lor... iar câiniiproprietarilor, care mã cunosc de atâta timp, mi-au sãrit în braþe, încã de la deschiderea portiereimaºinii, nedesparþindu-se de mine, cât timp amstat acolo.

Nu ºtiu cum se face, dar oriunde merg,câinii mã îndrãgesc. Reciprocã e iubirea.

O amintire de neuitat, pãstratã adânc!

15 iulie 2016


Marius Cãrbunescu

AMANTA SISTEMULUI

2Sunt profesoarã de englezã de peste cinci

ani la aceeaºi ºcoalã de cartier. Încã de pe vremealui Ceauºescu! Dar nu mã vãd fãcând mulþi pureciîn învãþãmânt. Nu este pentru mine sã desþelenescminþile buruienoase ºi lipsite de perspectivã alevlãstarelor din zorii capitalismului deºãnþat. Li s-aurcat la cap libertatea la toþi, începând de la ceimici! Nu mai existã uniformã, nici respect, civilizaþie,educaþie. Fusesem pe punctul de a abandona ºcoalaîn urmã cu ceva timp, când am primit o propunerede consilier juridic la niºte arabi ce fãceau afaceride comerþ în România. Nu era mare lucru, doarsã traduc hârþoage, documente de export sauimport, pe care sã le depun la autoritãþilecompetente. ªi aº fi fãcut-o fãrã regrete dacãdivorþul nu mi-ar fi dat planurile peste cap.Rãmãsesem sã am singurã grijã de Luca, iararabul n-ar fi acceptat în ruptul capului sã mãîmpart între el ºi copil. În plus, aº fi fost departede ºcoalã tocmai când Luca se pregãtea sã intreîn clasa întâi. Asta e, un tren pierdut. Probabilvor mai veni ºi altele. Rãmãsesem în relaþii cordialecu Hussein, care ar fi vrut sã-mi facã ºi curtedacã nu i-aº fi retezat-o din start. Eram prearãvãºitã ca sã mã mai implic într-o nouã relaþie.Totuºi, rãmãsesem amici.

L-am urât mult pe fostul soþ cã ne-a lãsatbaltã ºi a plecat. Dar cu timpul am început sã-lînþeleg. Suferise mult pe vremea lui Ceaºcã dincauza persecuþiilor politice. Era un rebel incurabilcare atrãgea necazurile ca un magnet. La institutulde proiectãri unde fusese angajat imediat dupãterminarea facultãþii, proiectele lui þineau în spinareo liotã de incompetenþi agresivi. Cum adicã sãvinã unul mai tânãr sã le dea lecþii? Cu toateastea, îºi însuºeau fãrã jenã lucrãrile lui pentrucã, vezi Doamne, el nu avea stagiul terminat.Odatã, s-a luat la bãtaie cu secretarul de partiddin institut ºi nu s-a lãsat pânã nu i-a proiectat încap tabloul lui Ceauºescu, de s-a fãcut þãndãri. Afost ºi închis pentru asta. Bietul Dinu! Revoluþial-a prins în stradã. Apoi, când a vãzut cã nimic nuse schimbã în politicã, în societate, în economie,la institut, era din ce în ce mai abãtut. Începusemsã-l urãsc ºi eu pe Iliescu, de parcã de el depindeaumomentele noastre de tandreþe, din ce în ce mairare. Calendarul nostru de sex se scria la Cotroceni.Pe urmã, dupã ce minerii au invadat Bucureºtiul,n-a mai fost chip sã-l þin lângã mine ºi lângãcopil. Spunea cã nimic bun nu se va alege de þaraasta. A plecat în Germania ºi de acolo, la scurttimp, în America. Hotãrârea de divorþ i-am expediat-oprin poºtã, când lacrimile îmi secaserã deja. Acum,ne mai trimite din când în când câte o bancnotãfrumoasã, are grijã sã nu fie mototolitã, cu portretullui Franklin. O bancnotã pe care, dacã ar fi aici,

i-aº bãga-o în fund. Asta e tot ce s-a ales deiubirea noastrã.

Acum mã simþeam ca o stâncã, întãritã desuferinþã. Imunã la factorii de mediu, vicisitudinilevieþii sau acþiunea distructivã a omului. Indiferenta cãrui om! Omul de lângã mine, cel mai apropiat,nu mã putea copleºi. Ochii, secãtuiþi de atâtaplâns, mi se transformaserã în douã pietre abrazivede duritatea diamantului, ºi totodatã, cristaline,înºelãtoare. Privirea pãtrunzãtoare putea sã macineconºtiinþe, sã disloce sentimente. Acum, oriceHussein dintr-o þarã care propovãduia superioritateabãrbatului asupra femeii reprezenta o provocarepentru mine. Un test pentru forþa minþii sãdomesticesc o astfel de lighioanã. Iar Hussein esteo lighioanã a naibii de arãtoasã. Pripãºit pe plaiurilenoastre odatã cu cohorta de studenþi arabi ademeniþide Ceauºescu sã-ºi isprãveascã studiile în alematerialismului dialectic, în schimbul verziºoriloratât de necesari pentru plata datoriei externe,Hussein se dovedise meºter, mai degrabã, înmaterialismul eclectic. Înzestrat cu un ascuþitsimþ comercial, era nelipsit de la petrecerilestudenþeºti de prin cãmine, unde vindea þigãri,cafea, casete video cu filme deocheate, blugi, adidaºi,ºi ce se mai putea. ªtia sã facã ºi cadouri sau sãreducã preþul la sfert, pentru a-ºi lubrefia canalelede distribuþie. Aºa l-am cunoscut, pe vremea cândmama mã învãþase sã nu mã culc cu strãini. Deatunci am evoluat, iar în ultimii ani am adãugatun strat impermeabil de fard pentru suflet ºiexprimarea sentimentelor. Înzestratã cu aceastãarmurã, de curând l-am sunat, sã-l întreb ce maiface, ºi imediat m-a invitat la o cafea.

Hussein devenise un om de afaceri respectabil,cu un business serios în domeniul producþiei deambalaje ºi etichete. Ha, ha! Tocmai Hussein sãse preteze la o astfel de afacere! El, care vizaseîntotdeauna conþinutul! Puteam sã-l tachinez lanesfârºit pe tema asta ºi n-aº spune cã-i displãcea.„Lucky, succes la mine în afaceri început cu comerþ,ambalaje. Mai întâi trebuie sã ºtii sã vinzi, sãambalezi frumos ceea ce vinzi. Dupã aceea tecalifici pentru afacerile mari. Noi am face tareechipã bunã împreunã. Înþelegi mãi?” Înþelegeamprea bine. Ambalajele erau doar de suprafaþã. Defapt, Hussein era atras de esenþe, dar, pânã acolo,cãuta sã nu ardã etapele. Total diferit faþã demine, suficient de pragmaticã, sincronizatã cuvremurile, pentru a mã ghida dupã principiul„scopul scuzã mijloacele”. În schimb Hussein seîmpiedica de cuvinte, de veºminte, de cultura saarabã pentru a ajunge la inima mea. Nu-i maipuþin adevãrat cã aceasta se afla închisã într-uncufãr ferecat, nu aºa uºor de desfãcut. În ceea cemã priveºte, mi-aº fi oferit mai lesne un alttriungi, cu laturile mai puþin rotunjite ºi aflatundeva mai jos. Era musai sã vin ºi eu cu ceva încapitalul social al noii alianþe comerciale. Iar unalt activ viabil nu posedam. Cum spuneam, Husseinse sãturase sã aºtepte la porþile dorului, cu expresiiartistice de învãluire, frumos ambalate în limbileromânã sau englezã. Þintea spre chintesenþa unei


femei. Într-o noapte parfumatã de varã mi-amdesfãcut cufãrul, dar nu cel mare în care pulsahaotic o inimã rãnitã. Chiar ºi aºa, alianþa erapecetluitã. Tocmai se semnase un contract uriaºcu un celebru producãtor de vinuri din zona Vrancea,sã le livrãm etichete ºi cutii de carton pentruambalat sticle ºi evenimentul se impunea sãrbãtoritcum se cuvine. În pripã, ne-am dat întâlnire înClub A, unul dintre puþinele pe care le ºtiam depe vremea studenþiei noastre. Am avut grijã sã-lpregãtesc pe Hussein pentru întâlnirea ce avea sãurmeze, întrucât o invitasem ºi pe Silvia alãturide nelipsitul Geo.

„Ai mare atenþie ce dai pe goarnã! Asta eun securist nenorocit care aflã ºi ce n-ai spus,citeºte printre cuvinte. Iar arabii sunt febleþea lui.Mare lucru sã nu te provoace la o disccuþie înarabã, ca sã te înfunde a doua zi.”

„Dragã Lucky, da eu nu dau nimic pe goarnã,la mine cântat este doar la darbuka”, a încercatHussein sã facã pe prostul. Am priceput cã aînþeles ideea din modul cum îi tremurau picioarele.

Ne-am întâlnit toþi patru la lumina unuifelinar public de pe Lipscani ºi am pãtrus pe oscarã îngustã la subsol, ca într-o galerie de ºobolani.Dacã s-ar fi declanºat vreun încendiu, am fi luminatfeeric, cu propriile trupuri, multã vreme pentru aîntreþine vâlvãtaia. Am ochit o masã mai retrasãde unde se vedea doar un sfert din scena pe careîºi acorda chitarele un cantautor cunoscut. Celpuþin aºa a lãsat de înþeles efervescenþa carecuprinsese mesele din faþã ºi tinerii care, farã aavea locuri la mese, se înghesuiserã pe buzascenei cu câte o bãuturã în mânã. Pentru mine,care eram o habarnistã în ale muzicanþilor lamodã, conta mai mult ce se petrecea la masanoastrã. Încã dinainte de a intra în club mã totgândeam cum sã-l prezint pe Geo pentru a nuvexa pe cineva. Nu puteam s-o trântesc nonºalant:colonel de securitate Geo Arniþoiu, mã rog SRI,m-ar fi corectat el, specialist în racolãri ºi triereacadrelor. N-aveam încredere nici s-o las pe Silviasã facã prezentãrile, pentru c-ar fi zbârcit-o saus-ar fi bâlbâit nemãsurat. Salvarea am primit-ochiar din partea lui Geo care, de cum s-a aºezatpe taburetul scund din preajma mesei rotunde,si-a luat un aer preþios ºi a postat în faþa fiecãruiacâte o carte de vizitã, declamând plin de emfazã:”Astãzi dau de bãut la toatã lumea. Cine mãrefuzã îl privatizez. Ha, ha...” Apoi îi trage oventuzã zdravãnã Silviei cu niºte buze ca deurangutan hãmesit. Hussein, care dorea sãsãrbãtoreascã contractul, se fãcuse mic de tot, iardacã ar fi avut un spaþiu deschis, probabil ar filuat-o la goanã ºi nu s-ar fi oprit pânã la el îndeºert. Abia atunci, privindu-l pe Hussein cum sescurgea de pe scaun, am vãzut cu coada ochiuluice scria pe cartea de vizitã: „Geo Arniþoiu, directoradjunct, Direcþia Privatizare”. Iar sus de tot, cumajuscu le º i l i t ere aur i te : „FONDULPROPRIETÃÞII DE STAT”. Era limpede. Dacãaceastã instituþie nou înfiinþatã numise în poziþiicheie oameni cu probitatea profesionalã ºi, maiales, trecutul lui Geo, înseamnã cã avea intenþii

cât se poate de serioase cu scheletele industrieisocialiste. Ura! Am sãrit în sus ca mânatã de unresort, trãgându-l ºi pe Hussein dupã mine, amdat ocol mesei ºi l-am îmbrãþiºat pe Geo, urându-iactivitate lungã în noua funcþie. Hussein, în spatelemeu, m-a secondat fãcând acelaºi gest. Abia dupãce m-am retras am simþit urma unei mâini discrete,dar energice, pe una dintre coapsele mele. Instinctivam aruncat o privire fugarã cãtre Silvia carerâdea cu poftã de surpriza pe care ne-o provocaserãcãrþile de vizitã distribuite de Geo.

Atunci, sã sãrbãtorim, sã curgã vinul, amdecretat, întorcându-ne la locurile noastre.

Discuþia care s-a iscat dupã ce vinul a gâlgâitîn pahare, s-a învârtit în jurul profesiilor ºiactivitãþilor noastre atât de diferite. M-am ferit sãfolosesc termenul serviciu care, în cazul lui Geo,n-ar fi avut cel mai curat înþeles. Aºadar, job-urilenoastre erau atât de diferite, dar fire nevãzutesau conexiuni nebãnuite se întreseþeau precumpânzele de paianjen în lumina spectralã a dimineþii,împodobind cu filigran arcada unei ferestre. Arputea fi fereastra de oportunitate. Silvia era legatãde Geo prin corecturile la diverse normemetodologice scrise în limba analfabeþilor, eu cuHussein prin mici miºmaºuri la fel de strãine denormele deontologice, dar adevãratele odgoane abiade se întrezãreau. Mânatã de o puternicã energieinstinctualã, la un moment dat am surprins petoatã lumea, declarând cã ceea ce nu mi sepotriveºte deloc este tocmai profesia de dãscãliþã.Vreau o schimbare cu viaþa mea. Silvia a rãmasperplexã, uitându-se la mine ca la ultimul eipunct de sprijin luat de o viiturã. În schimb,ambii bãrbaþi din preajma mea n-au contenit cuîncurajãrile, având totuºi suspiciunea cã mã luasemprea în serios sã folosesc expresii tranºante,indubitabile, la un pahar de vin. Ca sã arãt cãsunt pusã pe fapte mari m-am ridicat în picioareºi am întins o mânã spre cantautorul care tocmaiisprãvea o pauzã ºi trecea fugar pe lângã masanoastrã înainte de a se reapuca de cântat.

Mã numesc Lucky Gheorghe. Cu cine amonoarea?

Alexandru..., dar pentru prieteni sunt Ducu.Ducu Bertzi.

Dragã Ducu, pot sã-þi spun aºa? Ai cântatminunat. Dupã recital, te invitãm la masa noastrã.Avem deja trei motive de sãrbãtorit. Nu-i aºabãieþi?

Îmi pare rãu Lucky. De aici plec direct laun alt eveniment. Poate altã datã, s-a scuzatfolkistul cu o bunã cuviinþã ce te fãcea sã crezi cãregretã profund existenþa unui alt program.

Deºi am fost refuzatã, ce-i drept politicos,poate mai politicos decât o meritam, gurile cãscates-au închis mult dupã aceea. ªi au fãcut-o cãutândpaharul pentru a-ºi turna licoarea pe limbã ºi încreier cu fervoarea celui care cautã înþelesuriacolo unde nimic nu este de înþeles. Nimic nu eraraþional în gândurile, în gesturile mele, dar simþeamcã sunt cãlãuzitã de o nebunie controlatã, cãinstinctul mã duce în direcþia cea bunã.


Sã ne prSã ne prSã ne prSã ne prSã ne preþuim veþuim veþuim veþuim veþuim valorilealorilealorilealorilealorileGabriela ªerban

IN MEMORIAMCONSTANTIN LUCACI

Dacã timpul ar mai fi avut rãbdare, sculptorulConstantin Lucaci ar fi împlinit 95 de ani. Dinpãcate, se împlinesc 4 ani de dor. Drum lin înLuminã, maestre! Lumina, pe care adesea aisculptat-o cu aleasã mãiestrie...

LUCACI, CONSTANTIN. Sculptorul care s-anãscut la Bocºa, pe str. Muncii nr. 15, în 7 iulie1923 ºi s-a stins în 19 iulie 2014 la Bucureºti. Estecunoscut mai ales datoritã fântânilor cinetice careînfrumuseþeazã câteva oraºe importante din þarãºi sunt fãurite de maestrul Constantin Lucaci.

În anii studenþiei a avut loc debutul sãu înartã, iar lucrarea „Înotãtorul” îi aduce porecla de„Il genio” incluzându-l în Istoria artelor ºi propusla Premiul de Stat.

Constantin Lucaci a inventat un pantografspaþial, care a fost brevetat mai întâi în Italia ºiFranþa apoi în România. Oficiul de Stat pentruInvenþii a premiat pantograful considerându-l ceamai interesantã invenþie a anului 1957.

Urmeazã etapa figurativului în arta sa, dândnaºtere sculpturilor în granit ºlefuit. În aceastãperioadã a genului figurativ participã la nenumãrateexpoziþii din þarã ºi strãinãtate. Figurativul i-adezvoltat personalitatea artisticã, iar la acest genmaestrul a renunþat când visurile sale n-au maifost terestre, când ideile sale n-au mai fostreprezentate de figuri umane, ci de aºtrii, demiºcarea spaþialã, de misterul cosmic.

Urmeazã perioada cãlãtoriilor de studii înItalia, dar ºi în Franþa, iar oraºul luminilor îistârneºte primele încercãri de sculpturã în oþelinoxidabil, proiectând opere mari ºi medii, iniþiindciclul de lucrãri „Spaþiu ºi luminã”

Constantin Lucaci a imaginat pentru oraºeleromâneºti niºte centre artistice citadine, veritabileoaze de liniºte, cu o concepþie modernã – sculpturãmonumentalã ºi joc de ape, muzicã ºi spectacol.

Fântânile maestrului Lucaci, simfonii aleapei izvorâte dintr-un suflet bântuit de stãricontradictorii: frumos, armonie, visare, luminã,pace, pe de o parte, iar pe de altã parte trudã,tehnicã, ºtiinþã, rigurozitate, meticulozitate.

Prima fântânã este cea de la Constanþa, în1971. Urmeazã Turnu Severin 1979, Vaslui 1981,Reºiþa 1984, Brãila cu trei fântâni 1988- 1992,

Giurgiu 2000, Alba Iulia 2007.Cu fântâna de la Constanþa ºi ciclul „Spaþiu

ºi luminã” începe zodia lui Constantin Lucaci,acestea consacrându-l ca un artist modern, unrenascentist modern, un sculptor al metaforelor ºiideilor în inox.

Participã ºi adunã nenumãrate premii de laexpoziþii din þarã ºi strãinãtate

În 1982 primeºte din partea guvernului italianOrdinul „Cavaler al Meritului Republicii Italiene”,în 1984 Universitatea din Viena ºi Fundaþia AlfredToepfer cu sediul în Hamburg, Germania, îi acordãpremiul „Herder”, „Premiul Nobel al Estului”,devenind primul sculptor român care primeºteacest premiu, aºezându-l între personalitãþilemarcante ale artelor ºi ºtiinþelor spiritului dinEuropa.

Continuã organizarea de expoziþii în diverseoraºe din þarã ºi strãinãtate, în 1999 i se atribuieMedalia de Aur la Bienala Internaþionalã Dantescãde la Ravena, iar în 2007, sub patronajul Vaticanului,în Pinacoteca Sanctuarului San Francesco di Paola,Italia, a fost inauguratã „Colecþia Constantin Lucaci”,fiind singurul artist român care beneficiazã deacest privilegiu muzeistic din partea Sfântului Scaun.

Fântânile lui Lucaci - o simfonie lichidã...


Sã ne prSã ne prSã ne prSã ne prSã ne preþuim veþuim veþuim veþuim veþuim valorilealorilealorilealorilealorile„Un artist cu loc în orice proiect al lumii!” Astfela fost perceput maestrul Constantin Lucaci.„Sculptând lumina” ºi-a sculptat nemurirea.

Un strop din aceastã luminã, o picãturã dingeniul maestrului se aflã ºi la Bocºa. În BocºaMontanã, pe str. 1 Decembrie 1918 nr. 43. În datade 5 iunie 2012 la Bocºa a fost inaugurat Muzeul„Constantin Lucaci” – „Spaþiu ºi luminã”. Din anul2008 Constantin Lucaci este Cetãþean de onoareal oraºului Bocºa ºi al judeþului Caraº-Severin.

Maestrul îºi doarme somnul de veci înCimitirul Strãuleºti 2 din Bucureºti alãturi demari artiºti ºi importante nume ale artei româneºti.

Referinþe: Mic dicþionar al personalitãþilorculturale din Caraº-Severin/ Gheorghe Jurma: Reºiþa.1976; Constantin Lucaci/ Romulus Balaban.Bucureºti. Meridiane. 1977; Nu vã doare depãrtarea,domnule?.../ Dorina Sgaverdia. Reºiþa. Timpul.2000; Constantin Lucaci. Metafora luminii/ GiorgioSegato. Bucureºti. Regia Autonomã „MonitorulOficial”. [2001]; Constantin Lucaci/ Pietro Amato.Bucureºti. Regia Autonomã „Monitorul Oficial”.2005; Constantin Lucaci în cãutarea LegendeiPersonale/ Dorina Sgaverdia. Timiºoara. Marineasa.2008; Bocºa din inimã/ Vasile Bogdan. Reºiþa. TIM.2008; Identitate ºi destin cultural II/ Titus Criºciu.Oraviþa. 2008; Memento. Evenimente ºi personalitãþidin Banatul istoric./ Coord. Vasile C. Ioniþã. EdituraBanatul Montan, 2008; Cãrãºeni de neuitat XII/ PetruCiurea ºi Constantin Falcã. Timiºoara. Eurostampa,2011; Cãrãºeni de neuitat XV/ Petru Ciurea ºiConstantin Falcã. Timiºoara. Eurostampa, 2012;Întâlniri cu destine: interviuri/ Adalbert Gyuris. Cluj-Napoca: Grinta, 2012; Cãrãºeni de neuitat XIX/ PetruCiurea ºi Constantin Falcã. Timiºoara. Eurostampa,2013; Biblioteca, între datorie ºi pasiune/ Gabrielaªerban, Reºiþa: TIM, 2013 (Bocºa, istorie ºi culturã;30; în revista Bocºa culturalã (vezi Gabriela ªerban.Bibliografia revistei „Bocºa culturalã”.2000-2009.Reºiþa. TIM.2009 ºi Bibliografia revistei „Bocºaculturalã”. 2009-2013. Reºiþa. TIM.2014 );Cãrãºenide neuitat XXXI/Constantin Falcã. Timiºoara.Eurostampa, 2016.

(Fiºã de dicþionar din volumul Biblioteca,între datorie ºi pasiune. 60 de ani de lecturã ºibibliotecã publicã la Bocºa/ Gabriela ªerban, Reºiþa:TIM, 2013 (Bocºa, istorie ºi culturã;30)

IOAN JUCU (de BANAT)

A venit pe aceastã lume în comuna Rãcãºdia,judeþul Caraº-Severin, la sfârºitul secolului al XIX-lea, într-o familia de þãrani nevoiaºi.

A fãcut ºcoala primarã de 7 ani în comunanatalã, dar ºi-a însuºit o culturã vastã prin lecturi,fiind deci un autodidact.

A întemeiat ºi a condus ziarul independent„Þara” , care a apãrut la Oraviþa la 30 martie1924. Acesta a militat împotriva celor ce „apasãºi sug vlaga þãrãnimii” .Colaboratorii ziarului aufost din rândurile þãranilor (Ilie Crãciunel, plugardin Rãcãºdia, Nicolae Vucu Secãºeanu, Paul Târbãþiuºi alþii) cât ºi din rândul intelectualilor bãnãþeni(Dr. Ion Þeicu, M.E.Gropºianu, Nicolae Roman,Iosif Sterea ºi chiar Camil Petrescu, stabilit atuncila Timiºoara).

„Þara” pe lângã ºtirile ºi informaþiile zilei apublicat ºi lucrãri literare mai ales schiþe, ziarul aadresat þãranilor chemarea de a apela la el, pentrurezolvarea mãsurilor nedrepte aplicate de autoritãþi.„Þãranii care au de suferit din cauza conduceriicomunale, judeþene sau din alte cauze ilegalesã vinã la ziar, unde prin cuvântul scris vor fiajutaþi”.

Prezenþa numeroaselor intervenþii la autoritãþiîn favoarea þãranilor, ca ºi demascarea unorconducãtori (printre care ºi un prefect pentrudelapidare) au determinat autoritãþile sã-l arestezepe Ioan Jucu, þinându-l 11 zile pentru cercetãri,dupã care a fost eliberat, gãsindu-l nevinovat.Ziarul a continuat acþiunea de demascare afãrãdelegilor, fapt ce a determinat o altã intervenþiea unor oameni de afaceri ºi a unor funcþionari dela Primãria Oraviþa adresatã prefectului judeþului,la Lugoj, prin care au solicitat suspendarea ziarului.ªi astfel generalul Gãvãnescu de la prefecturajudeþeanã a suspendat apariþia ziarului „Þara” la9 august 1925.

Peste câþiva ani, acelaºi ziarist a editat dedata aceasta la Timiºoara „Zbiciul”, organ depresã cu un puternic accent satiric la adresasituaþiilor condamnabile din viaþa satelor ºi acelor care încãlcau legile statului ºi ale moraleicreºtine.

Ioan Jucu nu a avut familie. Când a venit laRãcãºdia, a stat la Nicolae Coadã Imbri angajat aloficiului PTTR din Oraviþa. A avut o culturãbogatã, convingeri sãnãtoase ºi atitudine protestatarãfaþã de relele societãþii. În timpul dictaturiimareºalului Antonescu, Ioan Jucu a conferenþiatºi la radioul din Bucureºti pe teme þãrãneºti.

A fãcut multe cãlãtorii ajungând pânã în


Sã ne prSã ne prSã ne prSã ne prSã ne preþuim veþuim veþuim veþuim veþuim valorilealorilealorilealorilealorileChina. De multe ori a fost nevoit sã vândã þuicãminierilor din Anina, pentru a depãºi crizafinanciarã.

În Rãcãºdia a posedat o micã vie situatã peDealul Viilor, de deasupra izvorului numit„Pomost”, unde ºi-a amenajat o colibã în care îiplãcea sã îºi petreacã zilele în timp de varã.

În regimul comunist, a fost arestat politicprin anul 1950.

Ultimele zile ºi le-a petrecut la Rãcãºdia înanonimat ºi sãrãcie. Aici a încetat din viaþã la 25martie 1956, fiind înmormântat din mila publicã.

Pentru cunoaºterea atitudinii de ziarist alui Ioan Jucu (de Banat), prezentãm sumarcuprinsul publicaþiei „Zbiciul”, ziar democrat, critic,social, economic independent anul II, nr. 18 din15 septembrie 1935.

Articolul „Pe marginea unui congresAuschnitt ºi-a dat arama pe faþã”, „Bufeniisunt din nou iobagi de astã datã pe moºiajidanilor de la UDR”, se încheie astfel:„Dedesupturile acestui congres însã nu a scãpatnimãnui din vedere, umplând inima tuturorparticipanþilor de dezgust”, „Afirmãm însã cutoatã puterea cã este apropiatã ziua când Auschnittnu va mai dirija congrese pentru a-ºi camuflaplanurile drãceºti insinuind falsa apariþie cã eleste alãturi de cei oropsiþi, ci va fi apucat deguler ºi aruncat gol-goluþ peste frontiere de undea venit”. În articolul „Hoþiile de la primãriamunicipiului continuã”, se aratã cã „în timpce se desfiinþeazã cãminuri, ºcoli de ucenici dincauza lipsei de fonduri….conducãtorii municipiuluiTimiºoara au hotãrât sã repare faþada primãrieiºi sã comande mobilier nou pentru câteva birouri”.

În articolul „O justificare ºi expunere asãrãciei dintr-o staþiune climatericã”, se afirmãcã „ Sasca Montanã una dintre staþiunile Climatice-bãnãþene o adevãratã minune a naturii – este unadevãrat iad mai ales din punct de vedere economicºi social….hrana este înspãimântãtor de proastã.În foarte multe familii lipseºte chiar alimentulde bazã – tradiþionala mãmãligã, întâlneºti cetede copii goi ºi nespãlaþi la fiecare colþ de stradã”.

Alte articole: „Piraþii de la Discom ºi sãrãciaromâneascã” ; „Tragedia muncitorilor de peªantierele Câlnic”, „Pentru unii mumã, pentrualþii ciumã”; „Cenzura nu îºi face datoria”.

Prof. univ. dr. Constantin Falcã

Octavian Doclin

Confruntarea

Precum Iona odinioarãºi poetul se refugiazã în peºteracuvântului ori în Cortul Poemeiatunci când simte primejdia capodopereicare vrea sã-l vânezerãzbunându-se astfelpentru încercarea eºuatãde a vâna a poetuluicând la rându-i trecând prin Valea umbreimoriia zãrit-o doar cu un pasprea târziuacum ea îi râde în Cuvântºi aºteaptã confruntarea care pe carepentru ultima oarãlângã neclintita Eben-Ezer.

Iluminãri interioare

Între sub-Pãmânt ºi Cerstã suspendatã casa celui care stãpâneºtetimpul ºi melancolia luinimeni nu rãsãdeºteci totul pãleºteîn luminile venitede departe

ºi deznãdãjduieºte.

(din volumul Rãsaduri: poeme. Timiºoara:Gordian, 2017)

Nicoleta Marcu, Octavian Doclin ºi Gabriela ªerban


Viaþa cãrþilor

Þinuta exemplarã amonografismuluirural bãnãþean

actual

În privinþa monogra-fismului rural bãnãþean, acestareprezintã o principalã dimensiunede cadru definitorie a culturiietnografice a Banatului istoric,motiv pentru care aceastãd imens iune semni f i cã º ifundamenteazã (coroborat cupublicistica ºi gazetãriasãteascã) unul dintre cele treicriterii principale de selecþie acomunitãþilor rurale bãnãþeneselectate ca semnificativepentru Atlasul etnografic alBanatului istoric ale cãruielaborare ºi editare într-o seriede 11 volume sunt în curs,ajungându-se în prezent lavolumul VII – Zona etnograficãAlmãj-Bozovici.

Cartea Preotulu i dr.Valentin Bugariu actualmenteparoh al bisericii din Birda,Gãtaia. Monografie. Finalizare,rod ºi încununare a peste undeceniu de strãdanie ºi dãruiresufleteascã, intelectualã ºispiritual-creºtinã, pãrinteleValentin Bugariu dãruieºte Gãtaiei(în a cãrei parohie din Colonie aslujit atâþia ani) cea maidocumentatã, analiticã ºitemeinicã monografie ruralã,,de autor” adicã înfãptuitã pânãla capãt de ,,unic autor” din câteam avut în mânã pânã acum.Repere cantitative – peste 330de titluri ale unei Bibliografii deo diversitate impresionantã, însãarmonioasã, profesionist selectatã,riguros axializatã ºi tot astfeldispusã ºi utilizatã în aparatulcritic al cãrþii.

De la început, arãt aicicâteva indicii de valoare aleacestei unicitãþi. în primul rândapelul, principiul semnifica-

tivitãþii (nu doar al repre-zentativitãþii ) – pe care-ldepãºeºte, aducând argumenteevidente ºi limpede exprimatede interculturalitate complexãce merge spre interculturalitate– calitate definitorie a întregiinoastre culturi etnograficebãnãþene, ridicându-se spre celmai înalt ºi mai subtil nivel –viaþa religioasã ºi etosul spiritualcomunitar în toate unitãþile ºicomponentele rurale adminis-trative alcãtuitoare ale actualuluioraº Gãtaia.

Cele mai subtile indicii ºiargumente expuse ºi dezvoltatede Valentin Bugariu ºi care sunt– în acelaºi timp – etalon ºi finseismograf al semnificativitãþii seaflã în Capitolul V Biserica (pp.207-153) care prinde 15 capitolededicate celor cincisprezecelocaºuri de cult – toate creºtine– însã prin acribia filologicã atextului celor 15 micromonografii(cuprinse în tot atâtea subcapitole)coroborate cu acrivia teologicã,pr. dr. Valentin Bugariu ca autorunic învedereazã armonia uneiconstelaþii creºtine inter- ºiintracomunitare care, mai presusde diversitatea ºi eterogenitateaaspectelor cultice ºi de ordinistoric, este luminatã de operspectivã înaltã izvorâtã dinecumenismul ortodoxiei noastre

române. Astfel armonia acesteiconstelaþii asigurã esenþa ºicoerenþa altei constelaþii – ceacare se aflã în semnificaþiilecentrale, originare primordiale –constelaþia semnificativitãþii,definitorie, subliniere din noupentru întreaga cu l turãetnograficã a Banatului Istoric -,,Barocul etnografiei româneºti”,dupã expresia ºi argumentarealui Lucian Blaga din numãrul 1al revistei ,,Banatul” apãrutã laTimiºoara în 1926.

Celãlalt capitol cu pondereºi complexitate maximã înCuprinsul ,,Cãrþii Gãtaiei” estecel de-al VII-lea, intitulatDemografie, tradiþii, intercultu-ralitate (pp. 269-419).

Avându-l ca mentor înªcoala Doctoralã a Filologieitimiºorene pe inegalabilulMagister G. I. Tohãneanu, preotuldoctor Valent in Bugar iuelaboreazã componenta filo-logicã (în acest capitol, analiticºi explicit), dar ºi în întreagacarte (de la etimologii la stilisticã- limbaj/ limbã ºi stil) la unnivel de inegalabilã þinutã ºirigoare academicã; în acestcapitol subliniez, însã, ampleleanalize ºi referinþe biobi-bliografice, complexele evaluãrisusþinute printr-o ilustrare criticãobiectivã, fãrã precauþii, lipsitãde complexe ori prejudecãþi aculturii etnografice bãnãþeneîndeosebi din secolul al XX-leadin subzona Gãtaia – de latemelia ei ca viaþã folcloricã –pânã la , , e lementulu i deunicitate” a acestei culturi:literatura dialectalã bãnã-þeanã.

Aici, aceasta este ilustratãprin unul dintre poeþii ei actualide nivel ontologic, personalitatea comunitãþii ºi cetãþean deonoare al Doclinului – DimitrieAcea (pp. 409-412). Deosebit ºisemnificativ pentru Cartea Gãtaieieste cã obiectivitatea criticã aautorului nu eludeazã ºi nu


ignorã aspecte jenante apãruteatunc i când componentesemnif icat ive ale cultur i ietnografice au fost siluite,denaturate, contorsionate decenzura comunistã precum -,,folclor nou” ori ,,viaþa fericitã”cântatã ºi slãvitã în literaturacondeierilor plugari ai agriculturiisocialiste (pp. 392-395).

* **

Iatã, aºadar, cã în chip cutotul neîntâmplãtor, valoareadeosebitã a monografiei recentapãrute pune în coerenþãsemnificativã douã dintrepr inc ipa le le izvoare a leprincipiului semnificativitãþii –cardinal pentru valorile culturiietnografice ºi religiozitãþii creºtineca viaþã a spiritului întruculturã.

Prof. univ. dr. Ioan ViorelBoldureanu,

Universitatea de Vest- Timiºoara

Dansând cu moartea

Costel Stancu propune onouã ocupaþie pentru includereaîn nomenclatorul activitãþiloreconomice din þara noastrã:Înghiþitorul de creioane (EdituraTim, Reºiþa, 2009). A fi înghiþitorde creioane e chiar mai periculosdecât sã fii înghiþitor de sãbii,atât pentru coºmarurile provocate(„Mi-a mãrturisit cã într-o noaptes-a visat / strâns de gât deacestea”), cât ºi pentru cã vârfulacestor instrumente de scris ede douã ori ascuþit: odatã fizic,apoi prin ceea ce lasã în urmã:cuvintele, care adastã sã fieaºternute pe coala albã („Cândscrii, treci din albul pietrificat alhârtiei / în fiinþa ei curgãtoare”).

ªi totuºi, oricâtã teamã arprovoca, întotdeauna existã locpentru mângâiere („Îi era teamãsã le / mai lase / sã umblelibere prin casã, le închidea /

într-un dulap scoþându-le de acolonumai când / avea o reprezentaþieori i se fãcea dor sã le /mângâie”).

Aºa cum înghiþitorul decreioane este un jucãtor, fiecareom se joacã, la rându-i, cu viaþaºi moartea, care sunt inseparabile(„Viaþa ºi moartea-s douã zaruri/ ce nu au numere perechi”). Dealtfel, între aici ºi dincolo existão punte extrem de fragilã, iarDumnezeu îºi pune mereu creaþiala încercare („Pentru a te punela încercare, Dumnezeu /balanseazã podul dintre aici ºidincolo”).

Dificultãþile ivite în faþãpot duce la o defulare explozivã(„Golesc pahar dupã pahar ºi îlînjur pe Dumnezeu. / El erãbdãtor, nu-mi preface vinul înapã”), având drept efect întãrireacredinþei („Doamne, tot la tineajung // Asemenea ocnaºului care/ a greºit drumul ºi s-a întors /(...) / în aceeaºi celulã”) ºiconºtientizarea sinelui, a proprieicondiþii („Dar ajungând ‘nainte-þi, Preamãrite, / te-aº fi-ntrebatatâtea cã am tãcut pe veci”).

Chiar dacã moarteapândeºte mereu, ºi omul oprovoacã („Joc ruleta ruseascã. /De unul singur. / Înving mereu./ Sunt aplaudat”; „La sfârºit, voifi atât de sãrac / încât nu-mi vamai rãmâne / decât sã visez!”).Mirele („Stau / pe marginea gropii

/ în cãmaºã de mire”) îºi aºteaptãmireasa („Mireasa promisã / -mereu - / altcuiva”) în van,moartea fiind imprevizibilã („Ammartori de soi / - adâncul, înaltul- / cã te-am gãsit, Moarte, /încurcatã cu altul”).

D inco lo de ag i taþ iaatotstãpânitoare („o corabie / înmijlocul mãrii / - viaþa mea”),deznãdejdea trebuie înlãturatã,pe lume existând dragoste (chiardacã rarã ºi riscantã, întotdeaunaîºi are farmecul ei: „Dragosteamea / creºte / ca floarea pepiatrã, // cu rãdãcinile în sus, /sã se apere / singurã”), dar ºimici bucurii care fac întotdeaunadiferenþa, precum dansul (fie elºi cu moartea: „Ce-i pasã, mâi-nele-i departe! / Moartea? Maimult o arãtare. / O insulã sprecare tot vâsleºti / iar când ajungiaproape, ea dispare”; „E oradansului, cântaþi viori! / (...) /Acum, pânã ºi regele îl iartã /pe cel ce i-a turnat otrava-n vin”).

Timpul trece în defavoareaomului, încetul cu încetul, lãsândurme adânci („Piatrã de moarã,timpu-ncet mã roade, / înmãcinarea lui sunt doar un bob- / niciunul dat pãsãrilor în ceruri/ unde la împãrat se-nchinã rob”),dar aceasta nu înseamnã cãtrebuie lãsat sã treacã oricum,ci, din contrã, trebuie extrasmaximum din fiecare moment(„Fiecare clipã trãitã / e un bãnuþde aur / risipit de Dumnezeu /pentru mine”).

Sinuoasã, intensã, uºorironicã, sincerã, temperamentalã,meditativã, gravã, dar fãrã acãdea în pesimism, poezia luiCostel Stancu e o invitaþie acititorului la... dans.

Daniel Luca


Senin pe drumuri demunte

Ion Rãºinaru trece de lapoezie la... drumeþie în volumulCu zâmbetul prin Munþii Banatului(Editura Tim, Reºiþa, 2016), darfãrã a-ºi pãrãsi cu totul vocaþia,cu ironia ºi autoironia în desagã(rucsac).

Bunãoarã, comentariileilustraþiilor ce însoþesc textul(„Ultimul strãjer – trec veacuridupã veacuri fãrã alarmã”;„Limpede cerul – necuviincioasãumbra goalã pe plajã”; „Liniºteîn jur – caiacul deseneazã cerculvacanþei” etc.) ori fragmenteîntregi („Aud ºuierul locomotiveielectrice cu ºapte tunete pe unsingur fulger, scãpãtat din roþipe joanta dilatãrii timpului dupãformula lui Albert, vestindapropierea viitorului”) sunt odovadã în acest sens. Ar fi fostbinevenitã însã o detaliere maiprecisã a locaþiilor pitoreºtiprezentate aici, pentru ceineacomodaþi cu acestea.

În Unduind pe malulDunãrii, o expediþie de pescuitratatã în apele Nergarului, lângãBaziaº, prilejuieºte o întâlnirecu istoria: castrul roman Becunis.

ªi în Babakaia istoria îºiface simþitã prezenþa (o trecereprin satul Coronini, dealul Cula,cetãþile Dracului ºi Golubaþ), darºi legenda ciobanului pãmânteanîndrãgostit de favorita lui GolumbPaºa (care au fugit împreunã,fiind ajunºi din urmã ºi uciºi depaºã ºi eunucii sãi, ale cãrorluntrii aveau sã fie rãsturnate laîntoarcere de vântul Coºava).

În Gaura cu muscã estenaratã o excursie cu bicicleta lapeºtera lui Iovan Iorgovan („Asta-io simplã gaurã pentru siguranþaºoarecilor zburãtori”).

Villa Rustica este o ocaziede a prezenta facerea, dupã toateregulile artei strãmoºeºti, aadevãratului lapte acru ºi bãtut(„atribut”) ºi a adevãratului lapteacru ºi stricat („predicat”), laGornea: „Laptele dulce de vacãse pune în oale de lut la acrit,

dupã ce s-a închegat se pune înbãdâi, se bate cu un piston subformã de disc prevãzut cu gãuripe douã diametre, prin miºcãride du-te vino. Smântâna setransformã în unt, prin gãuriledin disc se ridicã la suprafaþabãdâiului, de aici, cu lingura delemn se culege ºi se pune pe ofrunzã de hrean. Laptele bãtutmãr se numeºte zarã, bunã debãut ori de frecat cu ea pespinare dacã... te-ai pârlit lasoare”.

În La Bivoli aflãm cã, defapt, bivolii sunt trei pietre (Piatraalbã, Piatra neagrã ºi Piatralungã), dar ºi despre existenþaruinelor cetãþilor istorice Drancoºi Tri Cule (Tricule, Tri-kule).

În Ora astralã facemcunoºtinþã cu faþa lui Decebal,Cazanele Mici, Cazanele Mari ºiIzvorul Fetei, iar în Ultimiiboemi suntem informaþi careeste temperatura optimã a berii:„Berea e bunã, aºa cum îmi placemie, la temperatura soacrei înaºteptarea... dricului”.

Pelerinajul la MãnãstireaCãlugãra (Cãlugãra), printreminunãþii ale naturii („Ninge cupriveliºti ce încântã ochiul”),relevã ºi cuminþenia limuzinelorunor potentaþi ai zilei înaºteptarea sfinþirii („Acestea,limuzinele, stau la rând în modulcel mai pios cu putinþã”).

O tabãrã de creaþie (Tabãrade varã) se lasã cu o mini-

excursie pe coama Rolului celBãtrân, la Piatra Rolului cel Nou(ctitoritã de Dumnezeu, dar carepare a fi o fortãreaþã ridicatã demâna omului), la Cabana ºaptebrazi (unde în realitate sunt doartrei), la ªuºara ºi la Beuºniþa,pentru ca la final sã se ajungãla poezie (unde „Iconaruîmbogãþeºte colecþia de caiele curebuturile penelului sãu”).

În Pe valea Aninei esteprezentatã o cãlãtorie a nara-torului cu drezina lui moº Premtz,alãturi de o mânã de „piºicherigãlãgioºi”, pe valea Aninei, pânãla vechea moarã de apã aban-donatã, iar în Excurs de plãcereîn veacul al XIV-lea – cucerireatreptatã a cetãþii Grat prin poteciîntortocheate ºi pline de mãrãcini.

Nunta de argint dintreautor ºi Antonela la cabana Buhuieste o ocazie de a descrie valeapârâului Buhui, care a fostzãgãzuitã spre a se asigura apade spãlare a zãcãmântului negru,rezultând un lac extrem de...romantic, iar Bãile Herculane (Sãne vedem sãnãtoºi...) încã potface vindecãri miraculoase.

Ion, Ion ºi... atât stã dreptmãrturie a curgerii timpului ºi avieþii înainte, chiar ºi atunci cândcel mai punctual om din sat (Ion– omul cu numele primit de lalocalnici) dispare pe neaºteptate.

Cartea de faþã este o carteseninã, luminoasã, plinã deamintiri, despre bucuria de ahãlãdui liber prin frumuseþilepatriei, fie ele ºi uitate ori ignoratepe nedrept, pentru cã niciodatãnu e prea târziu.

Daniel Luca


Dascãli de frunte

Elena Cãpriþã –educatoare desãvârºitã

Motto: A fi educator înseamnã a fiun poet al iubirii.

Augusto Cury

Am fost adusã pe lume la 27 noiembrie1952, în localitatea Bocsig, jud. Arad, localitateunde tatãl meu era învãþãtor. În anul urmãtorne-am întors în localitatea natalã a pãrinþilor,Rãpsig, jud. Arad, deoarece s-a înfiinþat încã unpost de învãþãtor.

Pentru cã în acea perioadã, grãdiniþa de lasat era sezonierã, în timpul vacanþelor mergeamcu tatãl meu la ºcoalã. Avea o bogatã activitate îndomeniul cultural, atât la ºcoalã, cât ºi la CãminulCultural unde era director. În localitate existaformaþie coralã, echipã de dansuri, brigadã artisticã,toate fiind coordonate de el.

Intrând în clasa I, tatãl meu a format oorchestrã de viori unde am fost vreo opt copii, toþiîmbrãþiºând mai târziu meseria de dascãl.

Clasele I-VII le-am urmat în localitate, apoiam plecat pentru clasele VII-VIII la Liceul Nr. 2Arad. Aici am activat la formaþia coralã a ºcolii ºiîn echipa de dansuri.

În 1967, am dat admiterea la Liceul PedagogicArad, secþia educatoare, unde am intrat. În ceicinci ani de studiu m-am format ca educatoare,deoarece unul din obiectivele Liceului Pedagogic,liceu cu tradiþie, era de a pregãti buni învãþãtoriºi educatoare. Aºa a fost!

La 1 septembrie 1972 prin repartiþie am fostnumitã în localitateaLeucuseºti, jud. Timiº,educatoare la 20 de ani.

Primul contact cucopiii a fost fascinant.Copii sfioºi, unii cu greuplecând de lângã mama.Cum o cloºcã îºi adunãpuii aºa am fost ºi eu,foarte apropiatã de ei ºide pãrinþi, iar la sfârºitulanului când am plecat,pãrinþii m-au regretat.

În anul 1973, înurma cãsãtoriei cu soþulmeu Cãpriþã Ion, careera geolog la Intre-

prinderea Minierã Bocºa, m-am transferat laGrãdiniþa P.N. 3 Bocºa Montanã. În septembrie1975 am fost transferatã de cãtre I.S.J., în interesde serviciu la Grãdiniþa P.P. Bocºa, ca director.

Tot în acel an am primit ºi titlul de,,Educatoare evidenþiatã în activitatea didacticã”,titlu acordat de Ministerul Educaþiei.

De la conducerea unei grupe de copii, amajuns la conducerea unui Cãmin de copii, careavea înscriºi peste 250 de copii. Erau trei grupede copii de creºã, cu vârsta cuprinsã între 3 luniºi 3 ani, ºi cinci grupe cu vârsta 3-7 ani. La acestnumãr de copii aveam aproximativ 50 de persoaneangajate: cadre didactice, cadre medicale, personalde îngrijire.

O mare perioadã de timp am fost directordegrevat de ore, apoi am fost director ºi aveam ºiclasã.

Pe tot parcursul activitãþii, m-am perfecþionatpermanent luându-mi toate gradele didactice: în1975 Definitivatul, în 1980 Gradul II, iar în 1985Gradul I. Din cinci în cinci ani am participat laReciclãri ºi la Cursuri pentru pregãtirea directorilor.

Mulþi ani am fost Metodistã ºi responsabilãde Cerc Pedagogic pentru zona Bocºa. Prin toatetipurile de activitãþi am urmãrit sã pregãtim tinerelecadre didactice ºi sã realizãm obiectivul de bazã alînvãþãmântului preºcolar.

În fiecare an am organizat cu copiii vizite laintreprinderile economice, excursii ºi plimbãri înnaturã, tabere la mare.

Permanent am cãutat ca educatoarele sãmenþinã legãtura cu familia ºi învãþãtoarele de laªcoala Generalã cu clasele I-VIII Nr. 1 Bocºa,vizite la domiciliul copiilor, activitãþi comune, meserotunde etc.

În cei 35 de ani cât am condus unitatea, amadus ºi îmbunãtãþiri pe linie administrativã:

parchetarea sãlilor degrupã, introducerea în-cãlzirii proprii, zugrãvireasãlilor de clasã în fiecarean pânã în 1989. Înperioada când am apar-þinut de I.C.M. Bocºa s-arefãcut gardul de îm-prejmuire a unitãþii,betonarea curþii, efec-tuarea copertinei la clã-dire, zugrãvirea exte-riorului.

Am avut ºi ac-tivitãþi extraºcolare: amparticipat la formaþia


coralã a cadrelor didactice, iar la Primãria oraºuluiBocºa am fãcut parte din Comisia de AsistenþãSocialã.

În perioada când am avut ºi clasã, m-amdedicat foarte mult pentru activitatea cu copiii.Educatoarea este primul cadru didactic care preiacopilul înt-un centru de educaþie. Este socotitã adoua mamã. Te bucuri atunci când vezi cã intrã înclasã, cu zâmbetul pe buze, cã este sfânt cuvântulspus de educatoare. Ai o satisfacþie sã-i vezi câtau progresat pe perioada grãdiniþei atât din punctde vedere fizic cât ºi intelectual.

Pentru cã mi-a plãcut activitatea artisticã,am organizat serbãri ºi am participat la diferiteconcursuri. Toþi copiii erau îmbrãcaþi în costumepopulare. Aveam formaþie de dansuri, cor, scenete,iar instrumentul ,,vioara” era nelipsit.

Am avut copil din grupã care, în aniistudenþiei a dansat în Ansamblul Studenþesc dinTimiºoara. Mi-a crescut inima atunci când mamalui mi-a transmis cã i-a zis copilului: ,,Ar trebuisã-i mulþumeºti doamnei Cãpriþã pentru cã ea te-a învãþat sã dansezi, cânta cu vioara ºi spunea:doi paºi spre dreapta, doi paºi spre stânga...”

Am urmãrit copiii care au fost în grupelemele pânã au terminat ºcoala ºi au ajuns la caselelor. Mulþi au venit la grãdiniþã cu copiii lor ºi ausolicitat ca tot eu sã le fiu educatoare. Astaînseamnã cã m-au apreciat.

Azi sunt profesori, medici, ingineri, farmaciºti,buni meseriaºi. Toþi mi-au fost dragi ºi am rãmascu câte o amintire din nãzbâtiile lor.

Când plecam în oraº cu fetele mele Adrianaºi Ramona eram salutatã foarte des. M-au întrebat:,,De ce te salutã atâta lume?” Le-am rãspunsurmãtoarele: ,,Toate aceste persoane au avut copiiila Cãmin sau au fost chiar în grupa mea.” Înseamnãcã am lãsat un loc pentru ,,Bunã ziua!”

Mi-a plãcut meseria mea ºi pot fi mândrã deea. Cred cã mi-am realizat crezul. Fetele melesunt a patra generaþie din familie care sunt cadredidactice. Bunicul soþului meu a fost învãþãtor laDognecea ºi a luptat în Primul Rãzboi Mondial,tatãl soþului a fost profesor la Dognecea, apoisecretar la Liceul Teoretic ,,Tata Oancea” dinBocºa ºi a luptat în al Doilea Rãzboi Mondial.Tatãl meu, profesor de românã-francezã în satulnatal Rãpsig, a activat la început ca învãþãtor, eueducatoare, iar fetele mele profesoare.

Tocmai de aceea am fost o iubitoare de þarãºi neam, mi-am respectat strãbunii ºi tradiþiile.

M-am pensionat dupã 40 de ani de activitate,în anul 2012.

De fiecare datã când sunã clopoþelul pentruun nou an ºcolar, am nostalgia timpului trecut!

Recunoºtinþã ºi preþuire Doamnei EducatoareElena Cãpriþã!

Prof. Drd. Liana Ferciug

Almãjan, Vasile Bogdan, Nina Ceranu, Rodica Pop,Doina Moþ, Manolita Dragomir-Filimonescu, Maria Niþu,Ionel Sporea, Gabriela ªerban, Florin Ionescu, IonelBota, Constanþa Marcu, Nadia Farcaº, Titus Criºciu ºialþi prieteni, mai vechi sau mai noi, ai sãrbãtoritului,membri sau nemembri ai „Clubului de la Timiºoara”.

Pe parcursul celor patru zile de evenimente ºicolocvii, participanþii au urmãrit câteva filme propusede Andrei Bãrbãlãu, custodele Muzeului Cineastuluidin Reºiþa, precum ºi filme realizate de Ioan Cãrmãzanºi Vasile Bogdan, ca de exemplu: un film dedicat luiTata Oancea, un film dedicat sculptorului bãnãþeanTiberiu Bottlik, „Negustorul de amintiri” – unscurtmetraj realizat de Ioan Cãrmãzan în spaþiul pecare-l iubeºte cel mai mult, adicã la Bocºa.

Un alt eveniment deosebit de important gânditde organizatori a fost cel dedicat festivitãþii de premierea scriitorului Toma George Maiorescu ºi a artistuluiplastic Silviu Orãviþan, premii acordate de SocietateaPoeþilor Franþei prin însuºi vicepreºedintele acesteia,Michael Bénard, cel care a ºi fãcut laudatio celor doipremiaþi. ºi de aceastã datã intermediarul ºi traducãtoruldelegaþiei franceze a fost încântãtoarea scriitoaretimiºoreancã Manolita Dragomir-Filimonescu. Uneveniment emoþionant, onorant ºi de înaltã þinutã.

Ca în fiecare an ºi la fiecare ediþie, finalulColocviilor revistei „Reflex” aparþine Poeziei. „Rotondapoeþilor” s-a desfãºurat de astã datã sub genericul„Pietre pentru templul meu” ºi au fost susþinute recitaluride cãtre toþi poeþii prezenþi: Mariana Pândaru Bârgãu(Deva), Paulina Popa (Deva), Mircea Bârsilã (Piteºti),Dumitru Augustin Doman (Piteºti), Maria Niþu(Timiºoara), Nicolae Sârbu (Reºiþa), Ion Opriºor (Lugoj),Dumitru Cristãnuº (Sibiu), Ionel Stopiþã (Sibiu), MihaiPosada (Sibiu), Virgil Diaconu (Piteºti), Dumitru Mãlin(Alba Iulia), Ela Iakab (Lugoj), Nicolae Silade (Lugoj),George Vulturescu (Satu Mare), Ilie Cristescu (BãileHerculane), Ionel Bota (Oraviþa), Toma George Maiorescu(Bucureºti), Alexandra Gorghiu (Reºiþa), Remus ValeriuGiorgioni (Lugoj), Elisabeta Bogãþan, Cristian Bãleanu,Nicolae Preda (Marga), Dan Drãgoi (Argeº), Zoia ElenaDeju (Târgu Jiu) încheind cu poeþii francezi – MichelBenard ºi Eliane Hurtado ºi, evident cu docliniana,adicã binecunoscutul recital inconfundabil al poetuluiOctavian Doclin.

O ediþie frumoasã a majoratului Colocviilorrevistei „Reflex”, o veritabilã sãrbãtoare a culturiicãrãºene pentru care meritã felicitaþi organizatorii,dar, în mod special, sufletul evenimentului, poetulOctavian Doclin, care s-a priceput sã transforme, de laan la an, un banal eveniment cultural într-o grandioasãsãrbãtoare.

Gabriela ªerban

Colocviile revistei„Reflex”, sãrbãtoarea

culturii cãrãºene(Urmare din pag. 18)


RADU THEODORU

CALEA ROBILOR– roman –

RODIªUL. DREPTÃÞILE DINVECHIME, ªTIUTE ªI MÂNTUITOARE. UNSFAT DE TAINÃ CU URMÃRI CRÂNCENE.CETATEA ªI TÂRGUL CHILIEI. OCHIULLUI IEHOVA

9

– Este pãmântul târgului ºi târgul îl vindecui vrea, jupâne, spune ºoltuzul Chilei, GrigoraºSava.

Trei plute din urºi de stejar lungi de câþivastânjeni, având cârmaci în faþã ºi la spate,corturi pentru plutaºi cu burdufele ºi butoiaºelede apã prinse la mijloc sunt împinse spre podinaskelei „Casei Bârlãdeanu“ de trei dubasuri vâslitevoiniceºte de echipajul de la DACHIA.

– Odatã toþi, strigã, Barba Dinas… Haiodatã!... Prindeþi parâmele! Oameni desculþi cuþapine aleargã pe podina umedã încãlecatã lamargine de vãlurelele stârnite de plute. Înfigþapinele în urºii de stejar. Leagã parâmele lababalele din fier.

– Sã trãieºti domnia ta cãpitane Mârzea,strigã mai marele plutaºilor, sãltându-ºi cuºmaneagrã din blanã miþoasã de oaie.

– Sã trãieºti vãtafule Cocioarvã rãspundeMârzea, iese din alaiul ºoltuzului, coboarã podinaºi ager, sare pe plutã. Nu-l lasã pe vãtaf sã-isãrute mâna. Îl îmbrãþiºeazã. Se sãrutã de treiori. A mai îmbãtrânit ºi vãtaful Cocioarvã, maimarele plutaºilor tãtâne-su. Ras din proaspãt, îiatârnã mustãþile pânã sub bãrbie, miroase aapã, a tutun ºi a usturoi. – Cum a mers plutãritul?Tata ce face?

– Sãnãtos, voinic!... Cam mic Prutal. Îndireptul Vãdenilor ºi-a cam schimbat matca.Slavã Domnului, am ajuns cu bine… Plutaºii sestrâng pe lângã Mârzea. Cu mulþi a copilãrit.Desculþi, în ismene, goi pe sub cojocele, pletelelegate în cozi, noduroºi, se bucurã cã-l vãd ºi semirã de alaiul de pe þãrm.

– Ehei! Iacã DACHIA! Iacãtã-l pre jupânPetre! Mã închin þie, jupâne, strigã vãtafulCocioarvã, scoþându-ºi cuºma. Þi-am adus stejaride-o sutã de ani, jupâne. Sã-þi faci corãbii dupãplacul inimii.

– Mai trãieºti Cocioarvã, zmeule? bubuieglasul Morunului.

– Cu ajutorul Domnului, fie slãvit!– Ma þe cu stejarul, aiþe loc al meu, strigã

Theodorakis Patralifiu, dintr-o datã roºu la faþã.I se umflã vinele gâtului. Are lângã el o ceatãde haidamaci înarmaþi cu bâte… Se vorbimlimba împaratului. Nu ºtim moldovineºte.

– Nici eu turceºte!ªoltuzul e voinic, se vede cã a slujit la

cãlãrime, fiind crãcãnat, poartã cisme zdravene,cu pinteni mari din fier, caftan zmeuriu, nãdragidin ºtofuºoarã de Bilecik, roºie, cãmaºãmoldoveneascã, cuºmuliþã din catifea roºie tivitãcu blãniþe de soboli, cu panã de fazan. Sesprijinã în toiagul slujbei lui, din abanos, legatîn cercuri din argint. Sprâncenat, ras la sânge,cu ochi negrii, ºoltazul se-ntoarce mãreþ sprecei 12 pârgari. Se uitã pe deasura lor sprecetatea pe care fluturã moale flamura verde aîmpãrãþiei. ªtie cã acest Patralifiu este omul luiVodã, el ºi fraþii lui. Cã a adus la iarmaroc 800de oi pentru care n-a plãtit ce se cuvine târgului.Îi ºtirbeºte din pohfalã, ei venind, ºoltuz, pârgari,isnafuri, poporeni, ca sã nu vorbeascã de boieriiDecusearã, de cãpitanul Mârzea, de duducilerãsfãþate, de casa jupânului Bârlãdeanu careaduce mult spor târgului, de cei trei slujitori aiDomnului în odãjdii, venind ei aici sã punãtemelia conacului, CASEI, locul vânzându-l târguljupânului Bârlãdeanu ºi fostului rãzeº scãpãtatGheorghe Podaru. Ciudatã vrere a avut jupânBârlãdeanu, luându-l soþ pe un rãzeº scãpãtatcare i-a slujit pe corabie.

– Domnia ta jupân Bârlãdeanu, care ºtiiturceºte ca pe apã, rogu-mã þie, tãlmãceºte-igelepului…

– Þe zelep! Þe zelep! Boiar, nu zelep! Se teinchini la boiar, tu slugã de târgoveþ…

Un ramãt se ridicã din alai. ªoltuzul rãmânecu spatele la gelep. Bãtrânul Bârlãdeanu îºiface loc printre pârgari. ªi-a încãlþat piciorulde lemn în cisma frânceascã cu pinten. Poartãstrai de corãbier. Pletele albe slobode.

– Te ascult, domnia ta, ºoltuzele, spune ºiglasul detunã pe þãrmul Dunãrii… Din iarmarocse-nghesuie curioºii. Printre magazii. Printrestivele de bulumaci ºi cherestea pusã la uscat.Un tãtar în beniº albastru stã cocoþat pe cocoaºaunei cãmile cu gâtul parcã jumulit, proþãpitîntre douã stive. Pescãruºii albi de Dunãresãgeteazã vãzduhul. La schelã au tras câtevalotci de pescari. Un dubas al vameºilor turci.

– Spune-i cã dacã nu vorbeºte cuviincios,îl alung din târg. Mai spune-i sã-ºi plãteascãvama pentru oi. Mai spune-i cã ai uric cu


martori ºi pecete, cum cã ai cumpãrat din vatratârgului, în coasta skelei ºi a magaziilor ºi acurþilor CASEI vechi de douã sute de ani…

– Þe douã sute ani! Þe vamã!– Taci! porunceºte bãtrânul Bârlãdeanu.

Apoi, turceºte fãcându-se cã tãlmãceºte ce-aspus ºoltuzul care ºi el vorbeºte turceºte ca peapã.

– Theodorakis fecior de caprã împerecheatãcu un câine turbat. ªoltuzul îºi muºcã buzele.

– Theodorakis, scopitule mai vrei sã teajungã barçalele cu oi la Istanbul? Tu dulãufãrã colþi, vânzãtor de bragã, taci, o vorbã sã-þimai iasã din gura aia puturoasã ºi te fac unacu pãmântul, þap în cãlduri; hei; Barba Dinas,la mine!

Este un freamãt de alai. Pârgarii se foiescîn caftane. Corãbierii lui Barba Dinas sar dinmahune cu vâslele cumpãnite pe umeri. Coboarãºi plutaºii la semnul cãpitanului Mârzea. Sechicoteºte.

– Îi mulþumesc domniei tale pentrutãlmãcire.

ªoltuzul se întoarce spre gelep. Theodorakisînjurã aprig, greceºte. Fãgãduieºte cã o sã-lafume pe pãduchiosul de ºoltuz la fum de ardeiiuþi pânã o sã-ºi verse maþele. Cã-i va da sãroadã uricile cu pecete cu tot. Loveºte cu pumnulîntr-un simigiu cu tablaua agãþatã de gât pestecare foiesc muºtele, simigiul îi face loc înjurândtot greceºte ºi gelepul în haidamacii intrã înmulþime, strigând cã se duce la cadiu sã seplângã de samavolnicia acestor robi rãzvrãtiþi.Boinus sis coiun. Boi fãrã coarne. Se audhuiduieli. Înjurãturi. Se vãd pietre zburând pestecapetele oamenilor.

– M-ai rãcorit la bojoci, domnia ta, spuneºoltuzul… ªi-acum, Doamne ajutã. Sã punemgrinda de temelie dupã voia domniei tale. Undeeºti Gheorghe Podarule? Ieºi în privealã sã tevadã lumea cum te-ai pricopsit, dupã ce te-auprãpãdit tãtarii la Fântâna Zânelor.

– Auzit-aþi, auzit? se-nfoaie Podaru zisPãstrugã, fãcându-ºi loc lângã Petre Bârlãdeanu.

– Moºul tãu seamãnã cu Dumnezeu,Doamne iartã-mã îi ºopteºte SmarandaDecusearã, Zamfirei Bârlãdeanu, privindu-l cucoada ochiului pe cãpitanul Mârzea care-ºi faceloc lângã fratele ei, Radu.

(va urma)

Gabriela ªerban

De la „Valea Zânelor”la „Cãlãreþul Roºu”

Vacanþa 2018, am hotãrât împreunã cu soþulmeu, sã o petrecem în þarã. ªi, pentru cã noisuntem mai plimbãreþi, ne plictisim sã stãm înacelaºi loc, am construit un itinerariu care sã nesatisfacã plãcerile ºi curiozitãþile turistice.

Am poposit la Castelul de lut „Valea Zânelor”,o destinaþie de basm lângã Sibiu, am poposit laMãnãstirea Brâncoveanu de pe valea râului Sâmbãta,la poalele munþilor Fãgãraº, loc în care am gãsitºi o extraordinarã staþiune – Sâmbãta de Sus, dar,mai ales, ne-am bucurat de muzeul mãnãstirii încare am admirat expoziþia de icoane (pe lemn ºipe sticlã) multe restaurate sau în curs de restaurareºi carte veche. Un tezaur! Incunabule ºi cãrþiferecate, carte veche ºi rarã, deosebit de preþioasã.

Apoi am poposit la Mãnãstirea rupestrã dela ªinca Veche, de lângã Braºov, vechi lãcaº decult sãpat în piatrã, cunoscut ºi sub denumirea de„Templul Ursitelor”, cu o vechime de aprox. 7000de ani. Un loc plin de energie ºi mister.

Nu departe, ne-am plecat genunchii în nouamãnãstire Schitul „Sf. Nectarie”de la ªinca Veche,o construcþie din lemn care adãposteºte o pãrticicãdin moaºtele Sf. Nectarie, aflatã în pãdure, subcoama unui deal, un peisaj mirific, tocmai potrivitca loc de mãnãstire.

Dupã ce am dat o raitã ºi pe la faimoasaCetate Râºnov, ne-am îndreptat paºii spre locurimai lumeºti, ºi anume, în drum spre mare ne-amabãtut prin târgul Fierbinþi, loc recunoscut dinserialul de televiziune „Las Fierbinþi”. Fiind fani„Las Fierbinþi” nu puteam rata ocazia de a vizita„barul lui Bobiþã”.

Într-un final, am ajuns ºi la Marea Neagrã.Staþiunea Eforie Nord. Staþiune frumoasã, dar, dinpãcate, cam neîngrijitã (sã nu spun murdarã, ceeace se datoreazã, în mare parte, puhoiului deturiºti veniþi din toate colþurile þãrii).

Apoi Constanþa, unul dintre cele mai vechioraºe ale României, cu cel mai mare port dinbazinul Mãrii Negre. Oraº minunat, fascinant, cuun farmec aparte. Nu poþi ocoli Cazinoul, chiardacã e aproape o ruinã, tot te fascineazã; nu poþiocoli statuia lui Ovidiu, monument aflat lângãportul Tomis, chiar dacã aceasta nu este curãþatã(toaletatã) de mult prea multã vreme; nu poþi sãnu te plimbi prin parcul de lângã garã ºi sã admirifrumuseþea fântânii cinetice realizatã de sculptorulbocºean Constantin Lucaci în 1971, chiar dacã ºi


aceastã fântânã este necurãþatã, este parþialdefectã, dar este admirabilã!

Plaje moderne, marea, uneori calmã, alteorifurioasã ºi agitatã, cu valuri dezlãnþuite, lumecoloratã, gustãri de tot soiul, bãuturi ameþitoareºi rãcoritoare, numai bune sub razele dogorâtoareale soarelui, toate acestea îþi asigurã o vacanþãreuºitã ºi plãcutã.

Dacã tot ne aflam în acest habitat geograficnumit Dobrogea, am dorit sã vizitãm renumiteleMãnãstiri Dervent ºi Sf. Andrei, locuri cu mareîncãrcãturã spiritualã.

Dupã câteva zile de plajã ºi bucurie devreme ºi drumuri bune, am plecat spre Grãdiºteade Giurgiu. Adesea mã aud la telefon cu scriitorulRadu Theodoru. În anul 2014 am avut bucuria sã-lºi cunosc personal ºi sã-l avem invitat la bibliotecabocºanã pentru o întâlnire cu cititorii. Adeseaprimesc scrisori de la maestru ºi, evident, materialpentru revista „Bocºa culturalã”. De curând ne-amauzit la telefon ºi îmi spunea cât de dor îi este deBanat, de noi, prietenii din aceastã zonã ºi cã,dacã Dumnezeu îngãduie, la anul, în 2019, ne vomrevedea. Va veni din nou la Timiºoara ºi, evident,la Bocºa, de care este foarte ataºat. La acelmoment eu încã nu fãcusem un plan pentruconcediu. Dar, la momentul constituirii itinerariului,am luat în calcul ºi o eventualã vizitã la Grãdiºtea,la scriitorul Radu Theodoru, pentru a-i face osurprizã.

Aºa cã, în 24 august 2018, l-am sunat ºii-am propus sã ne vedem câteva ore mai târziu.N-am sã uit niciodatã cu câtã bucurie a reacþionat,cu câtã bucurie ne-a invitat ºi ne-a primit în casadomniei sale, în sanctuarul domniei sale de laGrãdiºtea. O casã-muzeu, o casã doldora de istorie,un colþiºor de Rai, în care vieþuiesc doi oamenifrumoºi: Radu ºi Stela Theodoru. Doi oameniminunaþi!

Maestrul ne-a arãtat casa, grãdina, via, pecare încã o culege singur, la cei 94 de ani împliniþi,cele trei birouri de lucru: unul la parterul casei ºidouã la etaj, cãrþile care sunt pretutindeni, ºi,evident, colecþia „Bocºa culturalã”. O casã desprinsãdin basm ºi un om cât o istorie.

Din casa scriitorului Radu Theodoru n-aivoie sã pleci flãmând, însetat sau fãrã un ciorchinede struguri. Dar, mai ales, la plecare ai sufletulplin! Plin de frumuseþe, plin de bucurie, plin deprietenie, de dragoste, pentru cã asta simþi înaceastã casã alãturi de familia Theodoru.

De aici, maestrul ne-a îndrumat spreMãnãstirea Comana, loc apropiat de sufletulscriitorului, locul în care domnia sa a ridicat otroiþã în memoria eroilor neamului ºi unde, adesea,organizeazã evenimente culturale, fiind deosebitde activ, în ciuda vârstei.

Ne-am bucurat sã vizitãm Mãnãstirea Comana,mai ales cã nu o aveam în vedere, dar ne-a

cucerit prin frumuseþe ºi încãrcãturã istoricã. Pentruprima datã am vãzut un osuar amenajat în mausoleuldin curtea mãnãstirii, mausoleu construit în 1932de Societatea „Cultul eroilor” din Bucureºti (subîndrumarea lui Iorga) în care odihnesc ostaºi cãzuþipe aceste locuri în rãzboi în perioada 1916 – 1919.

Nici nu se putea altfel sã arate locul pe carescriitorul Radu Theodoru îl foloseºte pentruevenimente culturale, cunoscutã fiind cariera samilitarã, precum ºi romanele istorice dãruite cugenerozitate poporului român.1

1Radu Theodoru, scriitor român ºi politician cuo îndelungatã carierã, s-a nãscut în 17 ianuarie 1924în Ineu, judeþul Arad. Urmeazã cursuri liceale înTimiºoara, pânã în 1943, an în care se orienteazã spreo carierã în aviaþie, în Bucureºti. Astfel, între 1943 ºi1946 urmeazã cursurile ªcolii de Ofiþeri de Aviaþie, aleªcolii Speciale de Aviaþie, devenind pilot de vânãtoare,comandant de escadrilã, instructor de zbor, comandantde companie ºi profesor de specialitate în cadrul ªcoliide Ofiþeri de Aviaþie din Sibiu. Cariera militarã a luiRadu Theodoru se încheie cu gradul de maior, în anul1952. Actualmente, Radu Theodoru are gradul de generalde brigadã (aviaþie) în retragere. Începând cu 1952,decide sã se dedice vieþii literare, debutând la Sibiu, lacenaclul Orizonturi noi. Ocupã diverse funcþii în domeniulartei ºi culturii în Sibiu pânã în momentul în care

Scriitorul Radu Theodoru la masa de lucru de laGrãdiºtea


hotãrãºte sã se stabileascã în capitalã, ocupând funcþiiîn sfera publicisticã. Radu Theodoru, unul dintre ceimai susþinuþi ºi promovaþi autori postbelici, îºi axeazãscrierile pe teme istorice, alegând episoade reprezentative,pictate în stil realist, lucrãrile sale servind ca prozã-document. Povestitorul posedã harul descrierii aventurilordatoritã talentului sãu nativ ºi, deopotrivã, datoritãexperienþei sale de viaþã, ocupaþiei în aviaþie ºi aevenimentelor petrecute de-a lungul carierei sale. Unminus în stilul acestuia constã în paginile caracterizateprin schematism, sub presiunea regimului epocii,cerinþelor impuse de regimul ceauºist. Scrierile semnatede Theodoru poartã amprenta dimensiunilor mari, cuevenimente moralizatoare, desfãºurate în toate tipurilede spaþii din naturã, transmiþând ideologia momentului.A fost distins cu numeroase premii în perioadacomunistã. Mai apoi, când n-a fost de acord întrutotulcu doctrina comunistã, generalul de flotilã aerianãRadu Theodoru a fost „rãsplãtit“ de comuniºti pentrucalitãþile deosebite dovedite pe frontul de Est în AlDoilea Rãzboi Mondial prin degradare ºi concediere.Dar nu a disperat, ci ºi-a gãsit refugiul în scris ºi apoipe mare. Dupã 1989 ºi-a virat convingerile politicespre extrema dreaptã, devenind membru fondator alPRM. În urma unui conflict cu Corneliu Vadim Tudor,preºedintele PRM, Radu Theodoru a fost exclus dinacest partid.(https://ro.wikipedia.org/wiki/Radu_Theodoruºihttps://adevarul.ro/locale/constanta/povestea-unui-mare-erou-razboi-roman-umilit-comunisti-vitejia-aratata-viata-dura-generalului-flotila-aeriana-radu-theodoru-1_5a3be8fad7af743f8d95cb05/index.html)

Opera scriitorului Radu Theodoru:

Roman istoric:

1. Brazdã ºi paloº, vol. I ºi II, Editura Tineretului,1954-1956, ediþia a II-a 1967;

2. Strãmoºii. Editura Militarã, 1967;3. Vitejii.Editura Tineretului, 1968;4. Vulturul. Vol. I-IV, editura Militarã, 1980 –

1982, roman distins cu Premiul Academiei Române;5. Cãlãreþul Roºu. Editura Albatros, 1976, reeditat

în 2009;6. Cronicã eroicã, 1877 – 1878. Editura Albatros,

1979;7. Vulturul, ediþia a II-a, Editura Militarã, 1982;8.Corsarul. Editura Albatros, 1984;9. Ardealul. Pe toþi ne cheamã Ursu. Editura Miracol,

2000;10. Calea robilor. Basarabia în flãcãri. Editura

Paco, 2013;

Roman contemporan:11. Muntele. Vol. I-II. Editura pentru Literaturã,

1963 – 1967;12. Aproape de zei. Editura Militarã, 1969;13. A sosit ora. Editura Tineretului, 1969;14. Nopþi albastre. Editura Militarã, 1976;15. Biografie de rãzboi. Editura Eminescu, 1980;

16. Recunoaºtere îndepãrtatã. Editura Eminescu,1981;

17. Preludiul, Editura Eminescu, 1983;18. Vâltoarea. Editura Eminescu, 1987;19. Misiunea cãpitanului X. Editura Globus, 1992;20. Roman de dragoste. Biografie de rãzboi,

biografie de pace. Editura Paco, 2013;

Roman ºtiinþifico-fantastic:21. Steaua de mare. Editura Tineretului, 1966;22. Popas în Madagascar. Editura Tineretului,

1967;23. Taina recifului. Editura Tineretului, 1968;24. Regina de abanos. Editura Albatros, 1970;25. Þara fãgãduinþei. Editura Albatros, 1975;26. Cãlãtorie neobiºnuitã. Editura Militarã, 1975;Nuvele, Povestiri, Microromane de rãzboi:27. Interceptarea. Editura Militarã, 1963;28. Atac la sol. Editura Militarã, 1965;29. Dincolo de linii. Editura Militarã, 1968;30. Escadrila a patra. Editura Militarã, 1975;

Povestiri istorice pentru copii ºi tineret:31. Strãmoºii. Vol. I-IV. Editura Sport-Turism,

1981 – 1983;32. ªoimii Moldovei. Editura Tineretului, 1970;33. Asediul. Editura Tineretului, 1970;34. Posada. Editura Ion Creangã, 1973;35. Menumorut, stãpânul Bihariei. Editura Ion

Creangã, 1973;36. Ion Vodã-Cumplitul. Editura Ion Creangã,

1974;37. Cavalerul alb. Editura Facla, 1976;38. Cãlugãrenii. Editura Ion Creangã, 1976;39. Misiune de sacrificiu. Editura Ion Creangã,

1979;

Cãrþile mãrii:40. Noi, ”Mircea” ºi Atlanticul. Editura Militarã,

1978;41. Cu ”Hai-Hui2”spre Sud. Editura Albatros, 1980;42. Din nou spre sud. Editura Albatros, 1982;43. Croazierã contra cronometru. Editura Albatros,

1985;44. În luptã cu valurile,Editura Abeona, 1992;45. ”Decebal”circumterra, o tentativã refuzatã.

Editura Yacht Club, 2002;

Literaturã politicã-document:46. România ca o pradã. Editura Alma, 1996; ed.

a II-a Editura Miracol, 1999;47. Nazismul sionist. Editura Alma, 1997; ed. a

II-a Editura Miracol, 2000; ed. a III-a Editura Paco,2017;


48. Hungarismul azi. Editura Bravo Press, 1996;49. Urmaºii lui Attila. Editura Miracol, 1999; ed.

a 2-a Editura Paco, 2018;50. Învierea lui Iuda. Editura Miracol, 2000;51. Mareºalul. Editura Miracol, 2001; Ediþia a 2-

a editura Lucman, 2012;52. România, Românii ºi Comunismul. Un rãspuns

documentat la o provocare antiromâneascã. EdituraLucman, 2009.

Titus Suciu

Pentru el a existat Ilie Stoian – nu împlinise, încã, nouã ani –

privea fluierul de momente bune nedumerit,nehotãrît. E drept, se aplecase de câteva ori, darrenunþase sã-l atingã de fiecare datã. Nu erafluierul lui, de ce sã-l ia din moment ce, poatemâine-poimâine, proprietarul îºi va aminti unde-llãsase ºi avea sã revinã pentru a-l recupera… Cutoate astea…

Balansul între cele douã iniþiative luã sfârºitcând cel ce mijise strigã… gata Ilie, te-am vãzut,fug sã te scuip… Copilul alese alternativa abiaatunci. Se întoarse spre cel ce fugea spre locul demijã, se uitã apoi în jur cu atenþie, de parcã ar fivrut sã se asigure cã nu era în preajmã nici unochi indiscret, dupã care înaintã, se aplecã ºi-l luã.

Când se îndreptã privi în jur din nou, acumcu atenþie sporitã. Apoi, parcã mirându-se de idee,de gest în sine, dosi fluierul în laibãr, ieºi înpoianã, strânse marhele ºi, alãturi de ceilalþi copii,de fapt destul de mult în urma lor, porni spre sat.E drept, fãrã verva de totdeauna, parcã aºteptândsã-i adreseze oricare dintre prieteni sãi întrebarea:da’ tu ce-ai sub laibãr, mã, ce mama draculuiascunzi acolo, Ilie?

Mai bine de o sãptãmânã de zile pe copil îlchinui o vinovãþie sâcâitoare. Nu se temea cã aisãi aveau sã gãseascã fluierul – îl plasase în ºurãîntre un cãprior ºi douã ºindrile – nu era, însã,deloc sigur cã n-avea sã i-l arate, cã nu va ajungesã i-l dea din proprie iniþiativã tatãlui sãu bolmojindcine ºtie ce cuvinte. De fapt o minciunã ca… uite,tata, azi am gãsât în poianã fluierul ãsta… nu ºtiua cui îi… nu ºtiu ce sã fac cu el… da’dumneavostrã… De aceea tresãrea ori de câte oriintra cineva în curte, de pe buzele oricãrui ins cedãdea cu ochii de tatãl sãu aºteptând sã audãcuvinte ce l-ar fi fãcut sã intre în pãmânt… apãidumneata ºtii cumva, vecine… ºtii cã fluierul meu sãgãsãºte în ºura vostrã, ascuns acolo dã Ilie întrãcãprior ºî ºindrile?...

În sãptãmâna aceea, pentru el apãsãtoare,teribilã, nu se poate spune cã nu ºtia cum sã seelibereze de tensiunea ce-l gâtuia clipã de clipã.Numai cã nu se îndura, nu se împãca cu gândulcã acel gest trebuia fãcut. ªi-ar fi recâºtigat liniºteasufleteascã, seninãtatea de pânã atunci, ºi simpluºi uºor dacã s-ar fi debarasat de fluier. Dacã l-arfi aruncat fãrã sã fie vãzut de nimeni în pãdure,pe pajiºte ori, ºi mai bine, ori dacã l-ar fi plasatîn locul în care-l gãsise, n-ar mai fi avut de ce se

George Schinteie

Deºertãciune

în fiecare din noie un bulgãre de pãmântcu care ne strigãm pe numetoatã viaþa

***dã-mi doamne puterea sã scriu poeme pe stelesã respir aer cald de luminãsã leg în uitare un lan de visareºi sã fac pierdute neîmplinirilepeste care n-am trecut prea uºorsã imprim timpului un ritm acceptatde cuvintele meleaºezate ofrandã într-un colþ de cerunde poetul îºi trage sufletuldupã biciuirea pãmânteanãînãlþatã ca un fum de iluzii

***iubito se face searã-n oraºprin oglinda zãpezii pierzându-te

cerbi aleargã pe urmele talesã gãseascã izvorul

ultimul cuvânt rostit în amurgca un colb peste vârstele noastre

trece fãrã umbrã de amintirilacrima lunii crescute-n speranþã

insulã pãrãsitã de fluturi –despãrþirea cuvintelor cu durerea pe faþã

ecoul înghite zbaterea mãrii

(din volumul Umbra ceasornicului. Timiºoara:ArtPress, 2018)


teme. Da, atunci nimeni nu i-ar mai fi pututimputa nimic. ªtia acest amãnunt, cu toate astea…Cu toate astea nu se putea despãrþi de fluier. Nuºtia de ce, nu-ºi putea da nici o explicaþie, darideea de a renunþa la el nu se convertea în faptcomis chiar dacã în douã situaþii a fost foarteaproape de a o face. În a patra zi de când gãsisefluierul, a patra de când îl þinea dosit în ºurã, îlscoase din ascunzãtoare, îl puse sub laibãr, mersepânã la locul unde-l gãsise, îl plasã în poziþia deatunci, se ridicã, se retrase doi paºi ºi, privindu-l,îºi spuse… pãi asta-i… asta-i darã…asta ar fi trãbuitsã fi fãcut atunci, imediat, când am dat de iel… Da’bine-i º-amu. Bine, cã deja nu mai sâmt nici ospaimã… Dupã aceea fãcu încã un pas în spate,îºi spuse vorbele de dinainte din nou… ºi iar unpas în spate… ºi iar vorbele… ºi iar… Însã dupãa zecea manevrã de acest fel, rãmase în locmomente bune cu ochii pe fluier. Rãmase fãrã sãmai înºire cuvintele acelea, ceea ce-ºi spunea sieºinefiind chiar greu de descifrat… Numai cã lafinele acestui interval de timp þâºni spre copac cadin catapultã, înºfãcã fluierul de parcã ar fi avutaceeaºi intenþie, aceleaºi miºcãri, alþi douãzeci deinºi, îl dosi sub laibãr iar acasã, în loc sã urce înverandã, o luã spre ºurã, urcã în pod ºi-l plasã lavechiul loc, între cãprior ºi ºindrile.

Numai cã dupã ce se întinse în pat,convingerea cã fãcuse ceea ce trebuise îl pãrãsi.Întâi – ca furnicile ce ies dintr-un muºuroi pestecare torni apã – îl nãpãdirã îndoielile, pentruceea ce urmã dupã aceea cuvântul potrivitfiind… coºmar. Cât timp fusese treaz îºi gãsisescuze pentru faptul cã luase fluierul… E drept, îºiºi imputa atitudinea dar… Deci scuze… reproºuri…scuze… Numai cã dupã ce adormi... Noaptea setrezi de-a dreptul panicat de trei ori. Se ridicasede fiecare datã în ºezut vãzîndu-se urecheat decineva, de un sãtean pe care parcã îl cunoºtea,parcã nu-l mai vãzuse nicicând, bãrbat ce-l întrebacu glas hârâit, rãstit… da’ dã ce-ai luat fluierul de-acolo afurisâtule… Drac împieliþat ce eºti, nu þi-eruºâne de faptã… Þ-o spus careva cã-l poþi lua, cã aidreptul sã-l iei?... Eºti dor un þânc ºi deja furi?...

Trãi douã astfel de nopþi, nu însã ºi pe atreia. Când începuse sã se întunece luã fluierul,ieºi din curte îndrepându-se spre poieniþã de-adreptul grãbit. Deoarece cerul era acoperit deniºte nori, în sfertul de orã ce trecu pânã ajunsela locul cu pricina, satul, poieniþa, întreaga zonã,se gãseau într-un semiîntuneric nu uºor de strãbãtutcu privirea. Situaþia nu-i displãcea, dimpotrivã.Mai mult chiar de-atât, ca sã fie sigur cã n-aveasã-l mai gãseascã, se învîrti cu el în mânã pânãameþi, aruncându-l cât mai departe cu doar câtevaclipe înainte de a cãdea ºi, dupã ce-ºi reveni câtde cât, apucã spre casã fãrã sã se uite înapoi – peîntunericul acela nici n-ar fi avut motive s-o fifãcut – pãrând din ce în ce mai convins cã fãcuse

exact ceea ce s-ar fi cuvenit sã fi sãvârºit de laînceput.

Numai cã în noaptea aceea…De multe, de foarte multe ori, ce se petrece

noaptea e mai important decât ce facem în timpulunei zile, a zilelor unei sãptãmîni, ale unei luni,uneori a unor ani întregi. Oricum dimineaþa, cânddeschisese ochii, Ilie se ridicã în capul oaselorîncet, nefiresc de încet, privind în jur de parcãn-ar fi ºtiut unde se gãsea, ca ºi cum n-ar ficunoscut încãperea, patul în care dormise, mobiladin jur. De altfel poate cã senzaþiile nu erau chiarneobiºnuite.

Noaptea, în timpul nopþii, nu se ºtie de cedar, uneori, nu totdeauna, nu când vrem ci însituaþii pe care nu le putem nici impune nicicontrola… e posibil sã facem cãlãtorii fabuloase,sã revedem persoane de care ne-am despãrþit demultã vreme ori pentru totdeauna, sã avem discuþiicapitale cu prieteni dragi, cu noi înºine, ori cu…Cu altcineva… Cu… nu ºtim cine… apãrut de nuºtim unde… ceea ce ne spunem rãmânându-neînsã de atunci în memorie pentru tot restul vieþii.

ªi Ilie, copilul Iliuþã, în vîrstã de aproapenouã ani, deºi n-ar fi putut preciza locul din carei se adresase… cineva… acel cineva…un… cinevaneobiºnuit… îºi aminti discuþia avutã în timpulnopþii – purtatã pe la început ori mai spre sfârºitulei, fiind lungã ori consumîndu-se în doar câtevasecunde, amãnunte ce n-au însã nici o importanþã– cu toatã exactitatea. ,,Ilie, îþi pare rãu?...”„Poftim?...” „Te-am întrebat dacã îþi pare rãu cã aiaruncat fluierul?” „Nu… adicã…” „Înþeleg…” „Mãînþãlegeþi…” „Da” „Cum… mã înþãlegeþi?...” „Þi-aºputea da explicaþia, dar ar fi în zadar.” „Di ce?” „Pentrucã nu vei ajunge la sensul cuvintelor oricât de multte-ai strãdui.” „Nu?...” „Nu.” „Pãi atunci sã spunemcã io… Da’ dumneavoastrã ºtiþi câte clase am io?”„ªtiu. Însã nu acesta e motivul.” „Nu?...” „Nu.” „Nobine, sã zâcem cã nu le-nþãleg io. Da’ de le-aº spunelu’ tata?” „Degeaba.” „Cum degeaba?! Adicã nu le-arînþãlege nici dumnealui?” „Nu. ªi ca sã te liniºteºti,aflã cã nu-i în stare sã le înþeleagã nimeni.” „Apãiasta…” „Oricum, când o sã fii mare…” „Atunci le-oiînþãlege?” „Nu. Asta pentru cã pur ºi simplu atuncinu te va mai frãmînta o astfel de preocupare. Atunci,Ilie… Atunci, pentru situaþiile mai aparte, cruciale,din viaþa ta, ca ºi din a altora, o sã foloseºti ºi tucuvintele îngãimate de toþi oamenii în asemeneacazuri:… întîmplare… neprevãzut… stãrinedorite… ªtii ce te va determina, de fapt, sã nufoloseºti nici tu cuvântul cu adevãrat potrivit în astfelde situaþii?” „Nu…” „O… pretenþie absurdã, un orgoliual vostru, al oamenilor, care vã încãpãþânaþi sã credeþicã tot ce trãiþi se datoreazã opþiunilor voastre… Bine,nu trebuie sã pui întrebarea, þi-am citit-o pe buze. ªipentru cã în acest mod nu cred sã ajungem unde vreau,o sã procedez altfel. O sã formulez o întrebare. Ilie…sã zicem cã eºti în car ºi vrei sã ajungi la Reghin.


Deci ar fi vorba de un drum din Urisiu de Jos pânã laReghin. Pe unde mergi pânã acolo, Ilie?” „Pãi pã…drum.” „Asta aºa-i. Aºa-i, Ilie. ªi drumul… Drumulacela e fãcut de tine?” „Da’ cum dã mine, cã io-s micºî…” „Aºa-i copile. Aºa-i. Deci, Ilie, ca sã ajungidintr-un loc în altul mergi pe un drum fãcut cine ºtiecând, de cine ºtie cine… Ei bine, existenþa voastrã, aoamenilor, Ilie, e un parcurs… dar pentru tinecuvântul acesta… A, o sã mã exprim altfel… Existenþavoastrã, a oamenilor, Ilie, e o cãlãtorie despre care nuºtiþi mai nimic. Despre care nu ºtie nimic nici unuldintre voi… E o… cãlãtorie, Ilie… o cãlãtorie întrenaºtere ºi… ªi mã rog, altceva… Dar cuvântul acelapentru tine… Deci, Ilie, viaþa voastrã e o cãlãtorie ºi,ca orice cãlãtorie, se desfãºoarã pe un… drum…Numai cã orice drum, aºa cum spuneam acum câtevaclipe…” „Vã rog sã mã ieraþi, io…” „Nici n-ai cum,Ilie. N-ai cum. La vîrsta ta nu poþi înþelege astfel devorbe. Nu þi le-am spus pentru a ajunge la sensul loracum, ci pentru a le þine minte. Pentru a reveni la elemai târziu. Mult, mult mai târziu, Iliuþã. Mult… Darsã ne întoarcem la ceea ce ne spuneam la început…Ilie, dragul meu, pentru cã ºtiu ce îþi doreºti…”„ªtiþi?... Chiar ºtiþi?... Numa’ cã… nu sã pote sã nuºtiþi ºî aia, ºî ºtiu ºî io, cã nu sã cade sã…” „Ilie, lasãpãcatul acesta, de consideri cã pãcat ar fi, în seamamea…” „Domne! Domne-Domne, sã înþãleg cã pot…”„Da Ilie, poþi. Du-te Ilie. Du-te dragul meu când vreiºi ia-l ºi-al tãu sã fie.” „Al meu? Al meu pãntrutãtdeauna? Domne. Domne-Domne ce bun sânteticu mine. Mulþam. Mulþam fain. Mulþam din suflet.Din tãt sufletul meu. ªî sã ºtiþi cã mã duc amu. Amuni, fuga. Fuga-fuguþa cã… Adicã m-aº duce io, numa’cã…” „Dar acum ce te mai frãmânãtã, copile?” „Pãicând m-o vide tata cu iel…” „A, asta era?” „Asta, darã.”„Atunci nu ai de ce sã te îngrijorezi. Du-te, Ilie. Du-te,cautã-l ºi ia-l, cã între timp eu voi aranja… Pe scurt,te asigur cã tatãl tãu nu te va certa când te va vedeacu el în mânã, va lua de bun ceea ce-i vei spune ºi nuvei avea nici un necaz.” „Domne… Domne-Domne, pãiatunci mã duc, darã. I-amu ni mã duc. Mã duc tãtfuga… Adicã nu… Nu, cã mã chinuie întrãbarea…”„Îþi dau rãspunsul fãrã s-o pui. Du-te ºi ia-l. Du-te,Ilie, ºi ia-l, pentru cã fluierul din pãdure… face partedin tine!” „Amu…” „ªtiu. Nu-þi dai seama ce e cuvorbele astea. Nici nu ai cum. Eºti prea mic ca sãajungi la sensul lor. Dar þine-le minte, fiindcã maitârziu… Deci asta e, Ilie. Cândva, peste niºte ani, vafi cel mai important obiect din viaþa ta. Unde vei fi tuva fi ºi el, unde va fi el vei fi ºi tu, veþi fi împreunã tottimpul, veþi fi nedespãrþiþi, îþi va fi… cel mai nebunatictovarãº de nebunii ani buni, toatã tinereþea, ºi încã ovreme. Dupã care…” „Dupã care?…” „Ilie… cred cãar fi bine sã ne oprim aici, sã renunþãm la ce se maipoate spune, sã încheiem discuþia aici. Ar fi foartebine sã rãmânem la aceste gânduri...” „Asta vre sãînsemne…” „Eºti mai isteþ decât credeam, Ilie. Maiisteþ… Da, aºa este. Dupã aceea, la câþiva ani de cândîþi vei întemeia o familie…” „Atunci ce?...” „Atunci…

tovarãºul tãu de nebunii îþi va deveni… prietenul cete va ajuta sã nu-þi pierzi minþile!” „Înþãleg… Adicãnu… Nu pricep ce vreþi sã spuneþi… Numa’ cã… Da’dumneavostrã… ºî vã rog sã nu vã supãraþi dãîntrãbare… dumneavostrã cine sunteþi de le ºtiþi aºede bine pã tãte?” „Bunã întrebare, Ilie. ªi o sã-þirãspund, chiar dacã nu vei înþelege ce zic. De altfelacestea vor fi ultimele vorbe pe care þi le voi adresa.Sunt cuvinte importante, Iliuþã. Foarte importante.Din pãcate – ori din fericire, greu de spus! –, înanumite perioade vei trece de la o zi la alta ca ºi cumnu le-ai fi auzit niciodatã. Însã în rest, Ilie… În restte vor îngenunchea, te vor bloca, te vor face sã priveºtiîn gol pierit, nãuc… Cu toate astea… Deci cine sunteu?... Eu…

(Va urma)

Doina Gârboni

UN NOU ÎNCEPUT

Fiecare dimineaþã e un nou începutFiecare clipã a zilei ascunde-n ea o lume

Mii de lumi se rãzvrãtescUitând visul nopþii.

Lumina începe sã pâlpâie la lãsarea seriiGrãbind sã se ascundã în spatele nopþiiCopilul viseazã armonia în cingãtoarea

somnuluiDoar o clipã desparte visul în douã

Chemând vrajaOchii privesc nedumeriþi mirajul dimineþii

E un alt început….

ÎN MEMORIAM

Flori de tei, nectar, mireasmãSe vor trece rânduri, rânduriªi a noastrã floare-albastrãVa rãmâne-n dulce gânduri.

Frunze tremurând în plopiiVeºnic fãrã de perecheRaze aplecate-n lacuri

Ca un bucium din poveste

Vânturi, valuri, zbucium, mareRepetat de-atâtea oriÎntristând o clipã anii

Printre oameni, trecãtori.


Rubricã de Prof. Stela BoulescuLiceul Teoretic „Tata Oancea”

Sã vorbim cor Sã vorbim cor Sã vorbim cor Sã vorbim cor Sã vorbim corect rect rect rect rect româneºte!omâneºte!omâneºte!omâneºte!omâneºte!

Dacã vrem sã cunoaºtem formele corecte ale cuvintelor ºi semnificaþiileacestora, trebuie sã þinem seama de indicaþiile lingviºtilor ºi nu deexprimarea folositã în emisiunile TV, chiar dacã unii spun cã: „Televiziuneanu greºeºte”.

O abatere supãrãtoare ºi tot mai des întâlnitã în special în comentariilesportive, dar ºi în diverse reportaje sau în emisiuni moderate de jurnaliºti„corigenþi la limba românã” este accentuarea greºitã a numelor propriicare au în final un „i” moale ºi derivã din substantive comune cedenumesc ocupaþii: cojocar, grãdinar, olar, dogar, tãbãcar, pânzar.

Este cazul substantivelor: Cojocariu, Grãdinariu, Olariu, Dogariu,Tãbãcariu, Pânzariu etc. Acestea sunt adesea rostite greºit, vorbitorii

plasând accentul pe „i”. Formele corecte au accentul pe „a” din structura –ariu.Dacã „i-ul” dispare, se formeazã alte substantive nume de persoane: Cojocaru, Grãdinaru,

Olaru, Dogaru, Tãbãcaru, Pânzaru, toate având accentul pe ultimul „a”.Tendinþa greºitã de accentuare este o consecinþã a influenþelor grecilor ºi turcilor ºi se

regãseºte în graiul muntenesc.Trist este faptul cã sunt pronunþate eronat numele unor persoane cunoscute ºi apreciate

pentru activitatea lor sportivã, muzicalã. Ex.: Liviu Ciubotáriu (nu Ciubotaríu), Mihai Trãistáriu(nu Trãistaríu), Octavian Moráriu (nu Moraríu), Dinu Pescáriu (nu Pescaríu) etc.

Existã ºi nume proprii care au accentul pe ultimul „i”: Dumitríu, Vasilíu, Herghelegíu,Catargíu, Cazangíu etc. Acestea nu derivã din denumiri de meserii.

Costel Simedrea

Flori de maci

Suflã, astãzi, vântul în flãcãri de maciªi face târziu în holde bãtrâne,Iar eu nu mai ºtiu unde eºti, nici cefaci,În spice nu ºtiu cât grâu îmi rãmâne.

Nici varã nu ºtiu acum câtã este,Dacã mai am timp lanul sã îl treier,Suflã un vânt ºi nu am nici o vestePlânge în noaptea uitãrii un greier...

Cade o stea în holda amarã,Visele pleacã din ochii buimaci,Suflã un vânt... ºi nu mai am varã...Astãzi în holdã se scuturã maci.

Caleaºca toamnei

Ca pe o frunzã toamna mã ia-n caleaºca eiCând îi roteºte biciul vântul vizitiuªi îi îndeamnã caii sã scapere scânteiGonind pe drumul nopþii spre marelepustiu...

ªi-i frig, ºi-i întuneric, ºi-i calendarul gol,De azi ultima filã, definitiv, s-a ruptªi cade, tristã frunzã, aripã fãrã stol,ªi caii tot aleargã, aleargã neîntrerupt...

(din volumul Arhiva de vise. Timiºoara:Eubeea, 2018)


Melanj cvasilingvistic

Titlul demersului meu, mai ales folosireaunui neologism de origine francezã, melanj, dar ºia prefixoidului cvasi – rar folosit, necesitã câtevamotivaþii, ceea ce încerc sã fac în aceastã parteintroductivã. Constat cã limba românã cunoaºteun impresionant asalt cãruia este supus întregulansamblu mediatic în care trãim. Suntem martoriiunui libertinaj lingvistic cum nu s-a mai exercitatîn nici o altã epocã a istoriei noastre. Epocafanariotã sau cea când „ai noºtri tineri, la Paris”împestriþau limba „vechilor cazanii” au fost departede amploarea pe care o au unele idiomuri, întrecare strãluceºte valul de anglicisme, mai preciscel yankeu, al americanismelor. Scena pe care v-oprezint în continuare nu este o plãsmuire, ci esteabsolut realã. Doi tineri, aflaþi în apropierea mea,s-au salutat, iar unul dintre ei voia sã ºtie ce faceunchiul sãu, celãlalt i-a rãspuns scurt : „E ochei”(redau cuvântul îmbrãcat în haine româneºti).Primul a mai vrut sã afle ce face nevasta unchiului,mãtuºa sa, drept care i s-a rãspuns la fel de scurt:„E ºi ea ocheie”. Observaþi hipercorectitudinea,adicã acordarea vocabulei strãine, aºa cum se faceîn limba românã când e vorba de adjective, daruneori ºi de substantive, cãci obiºnuim sã spunemcã cineva „e bine”, ºi se înþelege cã „e sãnãtos”.Cu referire la mãtuºã, e corect sã spunem cã „ebine ºi ea”; dacã am fi folosit adjectivul sãnãtos,cu referire la substantivul mãtuºã, evident am fispus „E sãnãtoasã ºi ea”. Dar în cazul celor doi,asistãm la aplicarea aºa numitului termen lingvisticde hipercorectitudine, sursã a multor erori devorbire. Insist ca sã fiu înþeles. De aceastã aparentsursã minorã s-a ocupat regretatul Alexandru Graur,frecvent apãrãtor al limbii româneºti corectîntrebuinþatã. Am povestit într-un articol cu tentãmemorialisticã întâmplãrile memorabile trãite câtevaore în compania învãþatului, când încercam sã-lstârnesc la vorbã, circumspecþia acestuia fiindfireascã pentru evreii trãitori la noi, etnie cãreiaîi aparþinea ºi Al. Graur. Drept care am cantonatîn discuþia noastrã în domenii mai puþin cunoscuteale limbii (hipercorectitudinea, alunecãrile verbale,înrudiri nebãnuite între cuvinte etc.). Dau câte unexemplu din cele douã, prima fiind intrusul ochei.Revin ºi spun cã ar fi pãcat sã nu pomenesc ºidespre un exemplu de hipercorectitudine pe care il-am împãrtãºit savantului. Vi-l povestesc ºiDumneavoastrã, iubiþi cititori ai Bocºei culturale.În anii 1946 – 1947 ai celuilalt veac ºi celuilaltmileniu, dupã ce ruºii trecuserã peste necãjitaMoldovã în drumul lor spre Berlin, a dat ºi

cumplita secetã. Moldovenii ºi-au luat lumea încap ºi s-au îndreptat spre vestul eternei ºifascinantei Românii. Au ajuns în Banat. Dupã ceau lucrat pe la unii, pe la alþii (nu ascund, uniivor fi dat ºi iama pe la cele sãlaºe), s-au întors dela Eldorado bãnãþean cu ce agonisiserã, de regulãcu nelipsitul sac de grãunþe de porumb, mãmãligafiind la mare cinste mai ales pe acele vremi. Unuldintre ei l-a întrebat pe un altul: „Ce i-ai cumpãratAglãiþei? (aceasta fiind nevasta celui întrebat)”.Întrebatul a rãspuns cu o anumitã falã în glas: „Operechi de piloþi”. Nu ! Nu mã corectaþi cãci amscris aºa cum vorbea cel în cauzã. Dar ce cãutaupiloþii avioanelor în agoniseala lui. El, bietulmoldovean, a bãgat de seamã cã bãnãþenii râdeaucu poftã când ei spuneau piciorului, pieptului, spinãriietc. – chicior, chiept, schinare etc., ºi cãdeau încapcana hipercorectitudinei, zicând chiloþilor (defapt niºte pãcãtoºi de bugigãi, cum le-ar spuneardelenii) – piloþi. Sã lãsãm alte explicaþii la celepomenite mai sus, dar nu mã lasã inima sã nuvã spun doar un exemplu din rândul cuvintelorînrudite, care par a fi închipuite fantezii, cãci Al.Graur a scris o carte, chiar aºa intitulatã: Cuvinteînrudite. Printre ele, demonstreazã cum un termengrecesc ostrakinos, a ajuns sã numeascã înromâneºte blidul, adicã strachina. În greaca vecheera înrudit ºi cu cuvântul care desemna ostracizareacelor nesupuºi, adicã exilarea lor, lipsirea de drepturietc. Acestora li se aducea la cunoºtinþã sentinþascrisã pe cochilia unei scoici mai mare decât leºtim noi, trãitoare prin Marea Mediteranã. Darcum de a ajuns scoica sã fie strachinã ? Foartesimplu, în cochiliile acelea mari, se serveau ºianumite feluri de mâncare. ªi iaca, aºa a ajuns cascoica sã fie strachina româneascã.

Dar sã revin la cuvântul pe care vreau sã-limpun ( ! ) în limba româneascã. S-au întâmplatasemenea acte, comise cu voie sau fãrã voie. Dauexemplu unui cuvânt în care a fost implicat mareleGeorge Cãlinescu. Dar mai întâi vã previn sã numã judecaþi sau sã credeþi cã nu ºtiu fabula luiGrigore Alexandrescu, cea cu Pisica sãlbaticã ºitigru. El, divinul, a scris despre cartea cuivazicând cã e „de o valoare certã”, ciracii literaturiiromâne, unii, au luat cuvântul ºi l-au folosit cusensul „neândoielnicã”, „sigurã”. George Cãlinescu„a sãrit în sus” ºi a spus cã respectivul op e de ovaloare îndoielnicã, de o oarecare valoare. Hibaconstã în faptul cã G. Cãlinescu avea în vederetermenul francez certain, e care, pus în faþa unuinume de lucru sau fiinþã, sau în faþa unui adjectiv,cum e cel de faþã, valoare, nu lat. certus, -a,-um.Demonstraþia comportã mai mult spaþiu ºi forþãdin partea mea, aºa cã vã trimit la DEX, dar ºi laLEXIS, sau mai comod la Sala Bibliotecii „Tata

Povestea vorbeiPovestea vorbeiPovestea vorbeiPovestea vorbeiPovestea vorbei


Oancea”, unde stau cuminþi cãrþile mele, mãritatecu Biblioteca sus numitã, cuscra mea, manageraGabriela ªerban stându-vã la dispoziþie, cãci eu,cât (mai) pot sã fac, fac, dar pentru cã, pe lângãcã am pãºit în al 17-lea lustru de viaþã, (pentrucine nu ºtie, un lustru înseamnã jumãtate dedeceniu), am încetat sã mai fac lingvisticã ºi faccalamburisticã, epigrame pentru uz familial (înaccepþiunea mea, familie înseamnã ºi prieteniicare mi-au mai rãmas); pe lângã aceastã stare degraþie, am avut un accident care m-a þinut douãsãptãmâni lungit în pat, doar cu un cadru, putân-du-mã miºca pentru anumite nevoi stringente.Aºa se face cã urmãtoarele ºase sãptãmâni mã potscula, aºeza cu partea inferioarã din toate punctelede vedere, pe pat, cu Lympy (maºina de scrisOlympia) pe birou, posturã în care am conceputacest Melanj cvasilingvistic, la sfârºitul cãruiasã pot spune de ce am zis aºa ºi nu altfeldemersului meu destinat publicaþiei Bocºa culturalã.

Sã-i fi spus – mã întreb retoric- Amestec….,cãci asta înseamnã în francezã melange ? Sã punfaþã în faþã termenul francez cu cel latin din carea fost împrumutat, sã pledez fãcând comparaþieîntre etimoane ºi termenii rezultaþi în urma preluãriie prea mult, aºa cã „arunc mâþa între câini” ºi îiprovoc pe cei care s-au descoperit pasionaþi detainele cuvintelor. ªi ca sã închei cu adevãrat, îiademenesc pe aceºtia punând drept þintã douãchestiuni, douã teme de studiu, pe care eu nu maiam vreme sã le tratez, deºi mã simt dator faþã decei care mi-au recunoscut competenþa de a mãsocoti slujbaº la Curtea Mãriei Sale Cuvântul.Chiar când eram coborât din ambulanþa spitaluluiºi depus în faþa casei de pe Nergãniþa 19, de undeam fost introdus în camera mea de unde îndreptacest mesaj spre cititorii Bocºei culturale, fiicamea lua din mâna poºtãriþei douã corespondenþe,al cãror conþinut îl divulg, fãcând parte dinrechizitoriu unde îmi pledez cauza. Expeditoareaunei cãrþi, cum am descoperit în una dincorespondenþe, venea de la Adelina Emilia Mihalidin Floreºtii Viºeului. Volumul se intituleazãToponimie maramureºeanã. Valea superioarãa Viºeului, Editura MEGA, Cluj – Napoca, 2015.Am înþeles din dedicaþia de pe carte cã i-am fostde folos în scrierea ei, cãci în Index autorumm-am gãsit citat de 16 ori. Cealaltã corespondenþãvenea de la cineva cunoscut, dar pe care nu-l maivãzusem din vremea când Filiala Reºiþa a Societãþiide ªtiinþe Filologice din România era des adus îndiscuþii, presa de specialitate, menþionând-o ºiafirmând cã este un exemplu de „descentralizare”;nu o datã doar au fost daþi ca exemplu filologiireºiþeni de atunci. Ca sã nu mai lungesc vorba,rãsfoiþi volumul semnat de Marcul Mihai Deleanu,Reºiþa filologicã, de unde am extras (cât p-aicisã scriu sustras) cele acordate mie ca membru deonoare al sus numitei S.ª.Fil.R., adãugând parteace mi se acorda, privind scrierile mele, participãrile

la reuniuni ºtiinþifice din þarã ºi strãinãtate (dincare numesc pe cea de la Zrenjaninul fosteiJugoslavii ºi Sorbona Eternei Franþe). Expediereacelei de a doua corespondenþe îmi cerea sã completezun chestionar amplu cu date privitoare la „lingvistulbãnãþean” Vasile Ioniþã pentru a fi cuprins înDicþionarul lingviºtilor bãnãþeni, proiectat sãaparã anul viitor. ªi tot anul viitor va apãrea laSuceava, Ediþia a doua a Enciclopediei Bucovinei,bucovinenii revendicându-mã ca fiind de-al lor. Nugreºesc, cãci „m-am nãscut într-un bordei” în PoianaDolhascãi, dar n-am venit la Reºiþa în anii foametei,ci mai devreme, fugind de ruºi, în 1944, trecândPrutul în sens invers de cum îl trecuse Mareºalul,Costache, tatãl meu, fiind cantonier la un cantonîntre Câlnic ºi Ezeriº. Chestionarul cercetãtoareide la Institutul de Cercetãri Lingvistice Bãnãþene„Titu Maiorescu”, Filiala Timiºoara, Doina BogdanDascãlu, îmi cerea sã completez în chestionarulexpediat ºi date privind pãrinþii, alþi descendenþi,precum ºi ascendenþii, de aceea mi-am permis sãextind acest final de articol. Renunþ însã sã-mi þincuvântul expunând cele douã subiecte provocatoare,rezervându-mi dreptul sã revin în numãrul viitoral „Bocºei culturale”.

Socotesc cã mi.am motivat opþiunea pentruun titlu precum cel dat demersului meu, rãmânândacelaºi fidel colaborator al Bocºei culturale ºiasigurându-i pe membrii Filialei Reºiþa a Societãþiide ªtiinþe Filologice, de fidelitate, chiar dacã n-ammai fost convocat la vreo manifestare ºtiinþificãsau de lucru a Filialei de douã decenii. Îmi exprimmâhnirea cã invitaþiile trimise Filialei, nominalizatecu identitatea mea, au fost (dez)onorate de unprofan în „toponimicuri”. Dar despre calamburisticãºi epigranisme, într-o altã colaborare….

Câlnic, 24 iunie, 2018Vasile Ioniþã

Ascund

ascund în palmãcuvântul ce respirãprin plãmânii dimineþii

***

Stau pe malulrâului cu sufletulprins de speranþadin lumea poeziei.

Iulian Barbu***

Luminae crinulinimii lui Iisus

***

þin în palmãcuvântulcând muzicarespirãprin plãmâniidimineþii


Mircea Rusnac

Vechi denumiri delocalitãþi

Dupã schimbarea graniþelor din 1919, darmai ales în perioada comunistã, o serie de localitãþibãnãþene au fost rebotezate, probabil cu intenþiade a avea o rezonanþã mai neaoºã, însã de celemai multe ori denumirile cãpãtate nu aveau niciolegãturã cu tradiþiile ºi cu trecutul lor.

Poate cel mai frapant este cazul oraºuluiOþelu Roºu, botezat astfel în 1948 datoritã faptuluicã vechiul sãu nume, Ferdinand, coincidea cu celal unui rege al României. În realitate, regele ºilocalitatea respectivã nu aveau nimic în comun,toponimul fiind mult anterior personalitãþii în cauzã.

Alte cazuri de asemenea „românizãri” aletitulaturilor au mai fost la unele localitãþi cudenumiri provenite din limbile celorlalte etnii aleBanatului. Astfel, Traunau a devenit peste noapteAluniº, Ogradena Nouã s-a transformat în BaiaNouã, Uisenteº a devenit Dumbrãviþa, Ciavoº –Grãnicerii, Tolvadia – Livezile, Ohaba Sârbeascã –Ohaba Românã, Lighet – Pãdureni, Medveº –Urseni.

Vechi denumiri considerate probabilimpudice au lãsat locul altora mai „decente”.Enumerãm: Bãseºti – Begheiu Mic, Maidan –Brãdiºoru de Jos, Armadia – Cireºu Mic,Goizeºti – Colonia Fabricii, Chizdia – Coºarii,Beºenova Veche ºi Nouã – Dudeºtii Vechi ºiNoi, Cacova – Grãdinari, Sâlha – Gruni, Crâjma– Mãgura, Valea Boului – Pãltiniº, Omor ºiOmoru Mic – Roviniþa Mare ºi Roviniþa Micã,Cârpa – Valea Timiºului.

Tot din motive de pudoare, trei localitãþidenumite Jidovin, Jãdani ºi Jadani au fostrebotezate Berzovia, Corneºti ºi Cruceni.

Nu ne este clar de ce Valea Mare a fostredenumitã Valea Bistrei. Probabil pentru cãmai existã ºi alte câteva localitãþi bãnãþenedenumite Valea Mare.

În sfârºit, în patru cazuri localitãþile auprimit numele unor personalitãþi care au vãzutacolo lumina zilei: Cãvãran a devenitConstantin Daicoviciu, Rudãria – Eftimie Murgu,Bujoru – Traian Vuia ºi Satu Mic – VictorVlad Delamarina.

Nu este de prisos sã amintim cã, înperioada interbelicã, Lovrin s-a numit RegeleFerdinand, iar Giarmata Vii – I.G. Duca.

O excepþie fericitã în acest sens oconstituie cazul comunei Coronini de pe ClisuraDunãrii. Ea a fost întemeiatã în secolul alXIX-lea de un grup de bufeni (olteni), cuacordul guvernatorului din acel timp al

Voivodinei ºi Banatului. Recunoscãtori, locuitoriiºi-au botezat aºezarea cu numele acestuia. Pesteun secol însã, comuniºtii i-au schimbat numele înPescari. Dar dupã 1989, prin referendum, sãteniiau hotãrât revenirea la numele lui Coronini, astfelîncât mãcar una dintre aceste nedreptãþi a fostreparatã.

În Banatul sârbesc a fost urmatã o politicãsimilarã, poate nu la fel de amplã. Aici cel maicunoscut caz este cel al oraºului principal, fostBecicherecu Mare, actual Zrenjanin. De asemenea,Franzfeld a devenit Kaèarevo, Karlsdorf – BanatskiKarlovac, Beodra – Novo Miloševo, Modoº – JašaTomiæ, Törökkanizsa – Novi Kne•evac, ToracuMare ºi Toracu Mic au fost unificate sub denumireade Begejci.

În acest mod, o componentã importantã aaerului bãnãþean tradiþional a dispãrut în modfortuit, prin simple decizii ale unor regimuri politicetrecãtoare. Dupã cum þinem sã precizãm, cazurilesunt cu siguranþã mai numeroase. Însã le-ammenþionat pe cele pe care le-am putut încã identifica,pentru ca mãcar prin aceste rânduri amintireaunui mod de viaþã tradiþional bãnãþean sã nudisparã.


Dragi fraþi români,

„Românul are o personalitate aleasã ºi frumoasã, un caracter înclinat spre bunã înþelegere, sprehãrnicie, spre simplitate, fiind iubitor de societatea omeneascã în care trãieºte, indiferent de prezenþaaltor suflete de altã origine naþionalã.

Românul nu iubeºte simþul discriminãrii rasiale ori religioase, dar þine mult la credinþa ºi sfântalui tradiþie avutã din pãrinþi ºi strãbuni!

Noi, Românii din Australia, dorim unire ºi iubire între toate comunitãþile româneºti trãitoare peaceastã Stea - Pãmântul, fiind Casa Mare, dãruitã de Dumnezeu tuturor Neamurilor Creaþiei Sale.Iubim Lumea precum ºi casa, masa ºi familia noastrã Româneascã!”

ªi bineînþeles aºteptãm ºi noi aceleaºi simþãminte frãþeºti de la lumea din jur!

Doamne ajutã!Ioan Miclau al Gepiului si Cringilei,

Biblioteca Mihai Eminescu, Australia

DIALOG ALB NEGRUDumnezeule Doamne, Dumnezeule Doamne. Doamne Dumnezeu, Doamne Dumnezeu, Dumnezeule

din Ceruri! Încep sã-i vãd faþa cât cuprinde întreaga încãpere în întuneric, dar nu e el. Mi s-a pãrutSã-l vãd venind, aº mai trãi o viaþã. O George! ªi plâng dupã pãrinþi; Doamne, Doamne, mamã ºi tatãdin ceruri. Lacrimile-mi curg, le simt doar eu în întuneric. Doamni, Doamni, micã ºi ticule! Sunt gataoricând. Totul e luminos, dar fãrã a fi aprinsã lumina.Lumina sunt eu.

Se deschide uºa ºi ea intrã râzând ºi se aruncã în pat. Eu stau respectuos pe scaun. Nu mã potîntinde de când mi-am rupt spatele. O cunosc, parcã de o viaþã. Sunt mai multe chipuri în unul. Areîn jur de 35 de ani, un neg între sprâncene. E îmbrãcatã într-un maieu alb ºi pantaloni treisferturinegri ºi râde. Ea îmi zice cã nu poate sã mai ºadã dincolo. O fi învizitã ºi s-a refugiat la mine în pat,s-a bãgat sub plapumã chicotind. Eu ºed ºi o las în pace. M-a deranjat din dialogul meu cu Dumnezeu.

Nu îþi poþi pune mintea cu tinerii din ziua de azi. Suntem în contrast ºi în contratimp, aproapediametral opuºi. Îmi par ºi foarte agresivi. Nu are sâni ºi nici labe, nu îmi aduc aminte sã fi vãzut.Cred cã sunt orb! Un miros de ouã clocite dã nãvalã peste meditaþia mea. O fi având probleme dedigestie? Poate cã a scãpat niºte gaze, mã gândesc. S-a dus tot respectul. Deodatã, tipa ridicã plapumacu picioarele ºi le vânturã râzând. Ce neobrãzatã! Adicã, þie îþi arde de joacã, iar eu mor aici. O privesccu coada ochiului, îmi place!!! Mã aºez uºor lângã ea, apoi încep ºi eu sã þopãi; îmi rãspunde „Lasã-mãîn pace!“, zvârcolindu-se cu un aer ºtrengãresc, chicotind provocator… Ne încleºtãm ca doi vârcolaci,ca doi scorpioni, eu s-o bat, ea sã mã iubeascã ºi dintr-o datã îmi scap degetele, pipãindu-i pãrþileintime. Nu îmi aduc aminte sã-i fi dat jos pantalonii. Îi place. Mã îmbrãþiºeazã languros, mãmângâie.Asta îmi dã curaj ºi sar din pat. Încep sã mã dezbrac pentru acþiune, sunt atât de înfierbântatcum de mult n-am mai fost. Clocoteºte sângele în mine, sunt extaziat pânã peste poate ºi încep a mãmiºca ritmic. Dupã câteva miºcãri, simt o durere groaznicã de spate. Suport, trec repede peste ea ºimã minunez, “cum de sunt îmbrãcat!“, gândindu-mã cã, parcã dormeam! Ei, dar cui îi pasã? îmi rãspundîn gând, cã învis omul, sufletele nu au vârstã ºi o cuprind cu braþele. E într-adevãr blândã ºi iubitoare.„Oare unde ai fost pânã acum?“ Mã face sã mã simt bine ºi calm. Îmbrãþiºaþi, pe acorduri diafane demuzicã cereascã începem a dansa baletul mângâierilor, iubire pãtimaºã, vulcanicã, un extaz de energiedãruit de Dumnezeu în creaþie. „Da, oare aºa a creat Dumnezeu Lumea?“ Oh, ce plini suntem!, exclamºi fierbinþeala creºte cu o intensitate nebunã ºi mã trezesc în lãcomie dupã aer. Abia mai respir.Pieptul mã apasã. Lupt sã nu mãsufoc. Sunt leoarcã!

O, Doamni, nu mã lãsa! Ce noroc cã m-am trezit. Mã ridic pe marginea patului ºi încerc sã iauo înghiþiturã de apã. Gâtul se închide ºi mã ºtranguleazã, tâmplele mi se umflã ºi se întunecã încettotul. Mã lovesc cu pumnii în piept ºi mã ridic în picioare. Dacã nu fac ceva, mã duc. Dintr-o datã sedeschid toþi muºchii ºi mã relaxez, alunecând pe vine în pat. O Doamne! „Cine va crede în mine vorscoate dracii, ºi dacã vor lua în mânã ºerpii, dacã vorbea ceva de moarte, nu-i va vãtãma; îºi vor punemâinile peste bolnavi ºi bolnavii se vor însãnãtoºi, apoi Isus s-a înãlþat ºi º-a aºezat la dreapta Tatãlui.”Marcu 16 cu 17,18,19.

S-a fãcut ziuã. Încã o zi ºi încã o dozã de Lirica! (medicament cu efect hipnagog pentru dureri)Ben Todica

REVISTÃ TRIMESTRIALÃ DE CULTURÃ · cu o mulþime de persoane, în cadrul unei întâlniri cu...

Documents

Transcript of REVISTÃ TRIMESTRIALÃ DE CULTURÃ · cu o mulþime de persoane, în cadrul unei întâlniri cu...