Investeşte în oameni!

FONDUL SOCIAL EUROPEAN

Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Axa prioritară 1 „Educaţie şi formare profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.5. „Programe doctorale şi post-doctorale în sprijinul cercetării”

Titlul proiectului: Burse doctorale si postdoctorale pentru cercetare de excelenta

Numărul de identificare al contractului: POSDRU/159/1.5/S/134378 Beneficiar: Universitatea Transilvania din Braşov

Partener:

Universitatea Transilvania din Brașov

Școala Doctorală Interdisciplinară

Departament: Literatură și studii culturale

Simona-Ioana CUCUIAN

Reviste studenţeşti în comunism:

Universitas/ Universitatea comunistă şi

Convingeri comuniste

Student Magazines in Romania During The

Communist Regime:

Universitas/ Communist University and

Communist Beliefs

Conducător ştiinţific

Prof.univ.dr. Virgil PODOABĂ

BRAȘOV, 2015

MINISTERUL EDUCAŢIEI ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE

UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV

BRAŞOV, B-DUL EROILOR NR. 29, 500036, TEL. 0040-268-413000, FAX 0040-268-410525

RECTORAT

COMPONENŢA

Comisiei de doctorat

Numită prin ordinul Rectorului Universităţii „Transilvania” din Braşov

Nr. 7478 din 03.09.2015

PREŞEDINTE: Prof. univ. dr. Ovidiu MOCEANU

Universitatea „Transilvania” din Brașov

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC: Prof. univ. dr. Virgil PODOABĂ

Universitatea „Transilvania” din Brașov

REFERENŢI: Prof. univ. dr. Alexandru CISTELECAN,

Universitatea „Petru Maior”, Târgu-Mureş

Prof .univ. dr. Caius DOBRESCU

Universitatea din Bucureşti

Conf. univ. dr. Adrian LĂCĂTUŞ

Universitatea „Transilvania” din Braşov

Data, ora şi locul susţinerii publice a tezei de doctorat: 27 noiembrie 2015, ora 10.00,

Aula Universităţii „Transilvania” din Brașov, str. Iuliu Maniu, nr. 41 A, sala U.II.3.

Eventualele aprecieri sau observaţii asupra conţinutului lucrării vă rugăm să le transmiteţi

în timp util, pe adresa bassetfilm@gmail.com.

Totodată vă invităm să luaţi parte la şedinţa publică de susţinere a tezei de doctorat.

Vă mulţumim.

3

CUPRINS

Pg.

teză

Pg.

rezumat

LISTA ABREVIERILOR .................................................................................... 8 7

ARGUMENT ...................................................................................................... 10 7

1. REVISTELE UNIVERSITAS/ UNIVERSITATEA COMUNISTĂ

ȘI CONVINGERI COMUNISTE ..................................................................... 13 9

1.1. Epoca ............................................................................................................. 13 9

1.2. Universitas (1969-1973)/ Universitatea comunistă (1973-1989) ................. 31 10

1.3. Convingeri comuniste (1974-1989) .............................................................. 98 15

1.3.1. Scurt istoric al sediului redacţional al Revistei

Convingeri comuniste ....................................................................................... 111 23

1.4. Mărturii ajutătoare ...................................................................................... 117 24

1.5. Un scurt subcapitol despre studenții străini din Republica Socialistă România

(1974-1989) ........................................................................................................ 123 26

1.5.1 „Vigilenţa faţă de studenţii străini“, un alt pretext al „organelor” de Securitate.

Cazul Augustin Ioan ........................................................................................... 137 26

1.5.2. Fascinaţia unui scriitor pentru mediul literaturii studenţeşti din capitală.

Cazul Marian Ilea ............................................................................................... 139 27

1.5.3. Marian ILEA: Era plin de tovarăşi ........................................................... 140 27

1.5.4. Cum am devenit scriitor ........................................................................... 143 28

2. CENZURA .................................................................................................... 146 28

2.1. Cenzura ........................................................................................................ 147 28

2.2. Istoria unui text de cursă lungă despre cenzură.

Cenzura noastră cea de toate zilele .................................................................... 153 28

2.3. La ce bun presa studenţească? ..................................................................... 155 29

2.4. Două tipuri de cenzură ................................................................................ 156 29

2.5. Sub „Direcţia presei şi tipăriturilor” ............................................................ 157 29

2.6. Să intrăm în câteva detalii! .......................................................................... 158 29

2.7. Cuvinte interzise, cuvinte persecutate ......................................................... 159 29

2.8. Lupta „corp la corp” cu cenzura .................................................................. 160 29

2.9. Tehnicile de „guerrilla” şi vulnerabilitatea cenzurii ........................................... 161 29

2.10. Concluzii de la Iași ..................................................................................... 163 29

3. ANONIMATUL, PSEUDONIMUL ŞI ANALIZA CASETEI REDACŢIONALE

(1974-1989) ÎN REVISTA CONVINGERI COMUNISTE ........................... 164 29

3.1. O posibilă grilă de lectură a presei studenţeşti ............................................ 164 29

3.2. Diplodocus sau debranşarea de sistem ........................................................ 166 30

3.3. Erotizarea subversivă a discursului oficial în Epoca Limbii de lemn.

Ars Amatoria ...................................................................................................... 172 31

3.4. „Inamicul impersonal”. Cazul Caius Dobrescu ........................................... 183 31

3.5. Pseudonime ................................................................................................. 185 32

4

4. INFORMAŢII, PSEUDOINFORMAŢII ŞI PROPAGANDĂ ÎN REVISTA

CONVINGERI COMUNISTE ........................................................................ 195 33

4.1. Definirea noţiunilor ..................................................................................... 195 33

4.2. Şabloanele limbajului de lemn în revista „Convingeri Comuniste” .......... 199 34

4.2.1. Limba de lemn – definire şi istoric ........................................................... 211 35

4.2.2. Limba de lemn în perioada comunistă ..................................................... 213 35

4.2.3. „Studenţia – un mozaic policrom” – varianta perfectă a limbii de lemn . 216 35

4.2.4. Ultima perioadă de dominaţie a sistemului comunist:

Cultul personalităţii ............................................................................................ 220 35

4.2.5. Limbajul politic în perioada comunistă – Ll ............................................ 229 36

4.3. Concluzii ..................................................................................................... 264 38

5. DIN REDACŢIE ÎN TIPOGAFIE. INTERVENŢII, ROLURI,

PROFESII ŞI UTILAJE .................................................................................. 269 39

5.1. O presă ruginită. La propriu ........................................................................ 269 39

5.2. Preludiu interbelic al clădirii de pe Brezoianu ............................................ 272 40

5.3. „Niţi cu ală, niţi cu ală:ăsta este Universul!”-deviza lui Luigi Cazavillan ............. 272 40

5.4. Naşterea palatului ........................................................................................ 273 40

5.5. Sfârşitul unei epoci ...................................................................................... 273 40

5.6. În căutarea Timpului pierdut... La propriu! ................................................. 274 40

5.7. Drumul sinuos al ideilor către public .......................................................... 275 40

5.8. Pagini înroșite .............................................................................................. 276 40

5.9. Politruci de toate felurile ............................................................................. 276 40

5.10. De aici s-a născut presa independentă ....................................................... 277 40

5.11. Presa underground ..................................................................................... 277 40

5.12. Retro la Cluj! ............................................................................................. 278 40

5.13. Concluzii ................................................................................................... 279 40

6. CENACLURILE VREMII .......................................................................... 280 41

6.1. Cenaclul de Luni ......................................................................................... 281 42

6.2. Cenaclul Universitas ................................................................................... 299 44

6.3. O linie directoare într-o posibilă definiţie de lucru:

solidaritatea de conştiinţă. .................................................................................. 302 48

6.3.1. Staney Fish şi „comunitatea interpretativă” ............................................. 309 48

CONCLUZII ..................................................................................................... 319 48

BIBLIOGRAFIE .............................................................................................. 321 51

REZUMAT SCURT (ROMÂNĂ/ENGLEZĂ) ............................................... 606 54

CV (ROMÂNĂ/ENGLEZĂ) ............................................................................ 607 55

Articole ştiinţifice publicate .............................................................................. 609 57

5

TABLE OF CONTENTS

LIST OF ABBREVIATIONS ............................................................................... 8 7

PREMISES . ....................................................................................................... 10 7

CHAPTER 1. UNIVERSITAS/ COMMUNIST UNIVERSITY

AND COMMUNIST BELIEFS MAGAZINES.. .............................................. 13 9

1.1. The Period ...................................................................................................... 13 9

1.2. Universitas (1969-1973)/ Universitatea comunistă (1973-1989) .................. 31 10

1.3. Communists beliefs (1974-1989) .................................................................. 98 15

1.3.1. Brief history of the editorial headquarters of the

Communist Beliefs Magazine ............................................................................. 111 23

1.4. Supporting testimonies ................................................................................. 117 24

1.5. A short sub-chapter about the foreign students in the

Socialist Republic of Romania (1974- 1989) ..................................................... 123 26

1.5.1"The Vigiliance towards foreign students", another pretext of the

Secret Services. Augustin Ioan case .................................................................... 137 26

1.5.2. The fascination of a writer with the student literature medium

in the capital city. Marian Ilea case ..................................................................... 139 27

1.5.3. Marian ILEA:It was full of comrades ....................................................... 140 27

1.5.4. How I became a writer .............................................................................. 143 28

CHAPTER 2. THE CENSORSHIP1 ................................................................ 46 28

2.1. The censorship .............................................................................................. 147 28

2.2. History of a long lasting text on censorship. Our daily censorship .............. 153 28

2.3. What's the student press good for? .............................................................. 155 29

2.4. Two types of censorship ............................................................................... 156 29

2.5. Under the "Direction of press and publishing" ............................................ 157 29

2.6. Let's go into details! ..................................................................................... 158 29

2.7. Forbidden words, persecuted words ............................................................. 159 29

2.8. Wrestling censorship .................................................................................... 160 29

2.9. "Guerrilla" techniques and vulnerability of censorship ............................... 161 29

2.10. Conclusions from Iasi ................................................................................. 163 29

CHAPTER 3.ANONIMITY, PSEUDONIME AND EDITORIAL TEAM ANALYSIS

(1974-1989) OF COMMUNIST BELIEFS MAGAZINE .............................. 164 29

3.1. A potential key to lecturing the student press ............................................. 164 29

3.2. Diplodocus or disconnection from the system ............................................. 166 30

3.3. The subversive erotization of the official discourse in the

Wooden Language Epoque. Ars Amatoria ......................................................... 172 31

Pg.

teză

Pg.

abstract

6

3.4. "The Impersonal Enemy". Caius Dobrescu Case ......................................... 183 31

3.5. Pseudonims ................................................................................................... 185 32

CHAPTER 4. INFORMATION, PSEUDOINFORMATION AND PROPAGANDA

IN THE COMMUNIST BELIEFS MAGAZINE ............................................ 195 33

4.1. Defining the notions ..................................................................................... 195 33

4.2. The patterns of the wooden language in "Communist Beliefs" ................... 199 34

4.2.1. Wooden Language - definition and historic .............................................. 211 35

4.2.2. The Wooden Language during the comunist period ................................. 213 35

4.2.3. "Student years - a policromic mosaic" - the perfect version

of the wooden language ....................................................................................... 216 35

4.2.4. Last period of the communist system domination: the personality cult .............. 220 35

4.2.5. The political language in the communist period – Ll ................................ 229 36

4.3. Conclusions .................................................................................................. 264 38

CHAPTER 5. FROM THE EDITORIAL HEADQUARTERS TO THE

PRINTING HOUSE. INTERVENTIONS, ROLES, PROFESSIONS

AND TOOLS ..................................................................................................... 269 39

5.1. A rusty press. Literally ................................................................................. 269 39

5.2. Interbelic prelude of the building on Brezoianu street ................................. 272 40

5.3. "Neither with that one, nor with that one: this is the Universe"

- Luigi Cazavillan's moto .................................................................................... 272 40

5.4. The birth of the palace .................................................................................. 273 40

5.5. The end of an epoque ................................................................................... 273 40

5.6. In Search of Lost Time...literally ................................................................. 274 40

5.7. The sinuous path of ideas to the public ........................................................ 275 40

5.8. Red pages ..................................................................................................... 276 40

5.9. All kind of politruks ..................................................................................... 276 40

5.10. This is where the independent press was born ........................................... 277 40

5.11. Underground press ..................................................................................... 277 40

5.12. Retro in Cluj ................................................................................................. 27 40

5.13. Conclusions ................................................................................................ 279 40

CHAPTER 6. LITERARY CLUBS OF THOSE TIMES .............................. 280 41

6.1. The Monday Literary Club ........................................................................... 281 42

6.2. Universitas Literary Club ............................................................................. 299 44

6.3. A leading direction in a possible work definition: solidarity of consciousness ...... 302 48

6.3.1. Staney Fish and the"interpretative community ......................................... 309 48

CONCLUSIONS ................................................................................................ 319 48

BIBLIOGRAPHY ............................................................................................. 321 51

SHORT SUMMARY (ROMANIAN/ENGLISH) ........................................... 606 54

CV (ROMANIAN/ENGLISH) ......................................................................... 607 55

Published scientific articles .............................................................................. 609 57

7

INTRODUCERE (Motto)

Motto-ul întregii teze stă sub semnul părţii Defulare din poemul Budila-Express de

Alexandru Muşina publicat în 1982. Am ales acest fragment ca motiv de pornire în cercetarea

de faţă cu funcţie introductivă din două motive: o dată pentru că profesorul Alexandru Muşina

mi-a propus această temă de cercetare doctorală înainte de a ne părăsi şi în al doilea rând pentru

că Budila-Express este o poezie cu valoare de manifest a cărei primă ediţie a fost publicată, cu

modificări impuse de cenzură, în volumul colectiv Cinci, Bucureşti, 1982. Muşina va include

Budila-Express în Antologia poeziei generaţiei ’80,Piteşti, 1993. Cariera acestei scrieri

înregistrează încă un episod, anume traducerea ei în limba franceză din iniţiativa Fundaţiei

Culturale „Royaumont” şi publicarea ei la Paris, în volum separat, în 1994.

LISTA ABREVIERILOR

Majoritatea abrevierilor ştiinţifice au fost preluate din Raportul Final Tismăneanu1

(2006) şi Dicţionarul limbii române de lemn de Aurel Sasu, iar cele inexistente până la

momentul scrierii prezentei lucrări legate de revistele studenţeşti: „Universitas”/

„Universitatea comunistă” şi „Convingeri comuniste” au fost denumite acum şi aici. Astfel,

pentru Revista „Universitas”, am folosit abrevierea UNIV, apoi, pentru momentul anului

1973, când titulatura revistei a fost schimbată cu „Universitatea comunistă”, am folosit

abrevierea UCO. La revista „Convingeri comuniste”, abrevierea COCO s-a născut din

documentarea asupra receptării din epocă a studenţilor. Practic, studenţii au eufemizat titlul

revistei Convingeri comuniste prin uzitarea poreclei „COCO”, estompând mesajul ideologic al

titlului. În LISTA ABREVIERILOR am marcat cu bold aceste noi abrevieri instrumentate de

mine cu moderaţie.

ARGUMENT

Argumentul lucrării de faţă se deschide cu motto-ul afirmaţiei poetului Florin Iaru din

Colocviul Naţional Universitar de Literatură Română Contemporană, ediţia a XII-a, Braşov,

15-16 mai, 2015, conform căruia „Nu era contracultură pentru că nu exista o libertate

editorială şi personală”în încercarea de a demonta speculaţiile terminologice cu privire la o

1Precizez că, în faza iniţială, am evitat să instrumentez Raportul Tismăneanu din 2006, deoarece aş fi produs un

compromis mai puţin ştiinţific şi o serie de contradicţii în interiorul discursului tezei, dată fiind analiza unor

texte din Revista Convingeri comuniste (nr 1 din 1974), în care istoricul Vladimir Tismăneanu subscria etapei de

tinereţe cu rolul de student comunist convins. Mărturie stau anchetele şi articolele sale intitulate cu litere mari

VIAŢA DE ORGANIZAŢIE: În luptă cu inerţia şi eseul politic: Spiritul revoluţionar pe care le comentez şi

reproduc parţial în capitolul I. 3. CONVINGERI COMUNISTE (1974-1989) . Lectura intensă a cărţilor şi a

textelor sale de pe http://www.contributors.ro/, a articolelor din Observator cultural, discuţiile cu coordonatorul

ştiinţific,dar, mai ales, numele unor experţi din componenţa Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii

Comuniste din România, m-au determinat să creditez Raportul Final ca fiind prima istorie acreditată ştiinţific

după căderea oficială a comunismului autohton.

8

serie de studii culturale asupra literaturii tinere publicate în comunism, termenul

contracultură devenind o modă de dezbatere a ultimelor două decenii.

De asemenea, Argumentul tezei porneşte de la semnalarea unui fenomen cultural

revuistic al presei studenţeşti din Bucureşti: situaţia incompletă a colecţiilor revistelor care fac

obiectul cercetării de faţă şi al receptării ignorante, superficiale, încorsetată încă de

prejudecăţi şi teamă de adevăr istoric.

Memoria comunismului se află depusă şi în aceste reviste studenţeşti aparent banale,

redundante, fără o prea mare semnificaţie. Poate doar puternic infuzate de text propagandistic

şi, la polul opus, de un prim marcaj literar. Din păcate, o cercetare detaliată a presei

studenţeşti bucureştene este inhibată şi îngreunată de starea incompletă a colecţiilor revistelor

Universitas/Universitatea comunistă şi Convingeri comuniste.

Am decis, într-o primă fază, să dau prioritate Argumentului2uneia dintre publicaţiile

studenţeşti alese spre cercetare tocmai pentru ca ochiul receptorului interesat de acest

fenomen să sesizeze ideea de implementare a literaturii studenţeşti şi câteva dintre

individualităţile care s-au detaşat la acea dată (‟69).

Cele câteva nume menţionate în acest Argument al revistei Universităţii din Bucureşti

reprezintă o mostră care ajută în timp la decantarea valorică asupra a ceea ce era numit „presa

de tineret”.O altă trăsătură a genurilor şi speciilor jurnalistice sub comunism o constituie

puternica perfecţionare a tehnicilor de ficţionalizare şi hiperbolizare. Autorii, „fără a mai

avea nevoie de faptele vieţii şi de documentare, au căpătat maladia metaforismului şi

automatismul de a vedea ce se vrea văzut.”3

Viaţa studenţească apărută în 1956 îşi multiplica forţa prin deschiderea de subredacţii

în ţară, iar peste 10 ani, Amfiteatru devenea prima revistă de cultură cerută de studenţi.

Contextul imediat învecinat este dat de apariţia cenaclurilor, sinonimă cu producţia de

literatură a optzeciştilor, de aşa-numita „generaţie în blugi”, de viaţă boemă, dar şi de

rafinarea a numeroase paliere ale cenzurii, de reacţii vehemente la orice ar fi presupus

constituirea unui grup, de cartelare severă, raţionalizare alimentară, lipsă de curent electric şi

apă caldă. Într-un astfel de context care ar trebui investigat mai întâi sociologic şi, mai apoi,

literar, revistele studenţeşti sub comunism apar ca un punct de fugă inert şi zonă de eliberare

defulatorie conştientă sau resemnată, oscilând între pusee de libertate şi acte creatoare

2Un prim Argument preluat din revista Universităţii Bucureşti, Universitas, 1969, nr.1, p. 9, revistă devenită în

1973, Universitatea comunistă. În Argumentul tezei de faţă explic doar două dintre numele studenţilor prezentaţi

care s-au impus la acea dată. Acest Argument este reprodus integral în capitolul: 1.2. UNIVERSITAS (1969-

1973)/UNIVERSITATEA COMUNISTĂ(1973-1989). 3Eugen Negrici, Literatura română sub comunism (1948-1964), Ed. Cartea Românească, 2010,p. 176

9

inaugurale. Mergând pe firul colecţiilor acestor reviste suntem puşi în situaţia de a compara

absurdităţile pe care propaganda oficială ni le-a spus cu literă de lemn despre „presa aservită

intereselor reacţionare ale burghezo-moşierimii” şi realitatea trăită şi mărturisită de către cei

care, au fost solidari întru cuvântul scris şi tipărit, la vârsta la care au simţit că pot muta

munţii din loc.

1. REVISTELE UNIVERSITAS/ UNIVERSITATEA COMUNISTĂ

ȘI CONVINGERI COMUNISTE

1.1. Epoca

În această primă secţiune a capitolului 1, este prezentat contextul istoric în care au

apărut cele două reviste studenţeşti centrale şi inserează un prim interviu documentar în

scopul cercetării cu Mircea Toma, realizat la începutul anului 2012, la Bucureşti, la sediul

agenţiei Active Wach, unul dintre fondatorii ziarului Academia Caţavencu, preşedinte al

Agenţiei de Monitorizare a Presei (AMP) şi preşedinte al Asociaţiei pentru Conservarea

Ariilor Protejate Biocultural Salvaţi Vama Veche care povesteşte despre „vina morală” a lui

Andrei Marga în perioada studenţiei sale la Cluj - Facultatea de Psihologie. La ora interviului

Andrei Marga era Preşedinte al Institutului Cultural Român. Chiar dacă generic, nu voi face o

trecere în revista din perspectiva istorică a perioadei în ansamblu, voi încerca să filtrez

evenimentele în primul rând din perspectiva evoluţiei socio-culturale. În primul rând, enumăr

cele mai importante publicaţii periodice ale UTM/UTC deoarece aceste periodice, care aveau

misiunea de a traduce pe înţelesul diferitelor categorii de tineri ideologia comunistă, „au fost

menţinute sub un control strict de către UTM şi PMR, fiind cenzurate sistematic”4. Despre

reforma în învățământ este un subsubtitlu care mi s-a părut obligatoriu de menţionat. Reforma

învățământului începe din 1948, cu decretul 175, prin care principalele obiective ale legii

învățământului promulgate la data de 3 august, erau: „formarea tinerilor în spirit comunist,

controlul strict al școlilor elementare, medii și superioare, prin suprimarea autonomiei

universitare, precum și asigurarea cadrelor pentru planul de industrializare, prin extinderea

învățământului tehnic mediu și superior”5

.Ceea ce reprezenta cu adevărat un lucru

extraordinar, dincolo de toate aceste limitări și constrângeri, era faptul că ponderea

muncitorească în rândurile studențimii rămânea extrem de redusă, baza reprezentând-o în

continuare clasa de mijloc și mediul rural. „În anul universitar 1956-1957, din cei aproape

500 de studenţi admişi la Politehnica din Bucureşti doar 9% erau de origine muncitorească,

4

Cf. Raportul Tismăneanu, apărut în 2006, elaborat de Comisia Prezidențială Pentru Analiza Dictaturii

Comuniste 5Monitorul Oficial, partea I-A, anul CXVI, nr. 177, marţi 3 august 1948, pp. 6322-6324; Maria Someşan, Mircea

Iosifescu, Legile din 1948 pentru reforma învăţământului, în Romulus Rusan (ed.), Anul 1948 –

instituţionalizarea comunismului, Bucureşti, Fundaţia Academia Civică, 1998, p. 440

10

la Facultatea de Medicină procentul fiind de 8%”6. Cu totul altfel stăteau lucrurile în așa-

numitul nou înființat învățământ adult, școlile de partid, unde ponderea proletarilor și a

țăranilor cooperatori era de peste 75%7. Presa este prima care cade pradă tăvălugului

comunist, ziarele democratice, sabotate inițial de tipografii comuniști, cu tiraje din ceîn ce mai

mici și cu difuzare incertă, sfârșesc prin a fi interzise: „La 12 februarie 1945 era publicată în

„Monitorul Oficial”Legea 102, Decret-lege pentru epurarea presei, care lovea direct în

publicaţiile partidelor democratice”8.Şi celelalte genuri culturale intră sub lupa comuniștilor.

Astfel, prin Legea nr. 265 din 1947, apar Ministerul Artelor, Direcția Generală a Teatrelor,

Direcția Generală a Muzicii şi Direcția Literelor și Manifestărilor Artistice Populare, care vor

îndruma și controla toate activitățile instituțiilor subordonate. În același an, 1947, se începe și

procesul condamnării tuturor formelor de cultură occidentală, cu ocazia Congresului Uniunii

Sindicatelor de Artiști, Scriitori și Ziariști. Singura metodă acceptată în creația artistică și în

jurnalism, rămâne realismul socialist. În 1977 se desființează Comitetul pentru presă și

tipărituri, instituția centralizată a cenzurii, cu scopul de a o implementa mai adânc, prin

înființarea de noi posturi de cenzori direct în edituri, în redacții și în toate celelalte medii

culturale. Instrucțiunile directe ale familiei Ceaușescu cu precădere în spațiul vizual, devin o

obișnuință. Foarte activ devenise rolul Securității care la indicația cenzurii, ancheta și

„soluționa” fiecare caz în parte. În anii ‟80, temele patriotice reflectate prinimnuri și omagii,

acaparaseră tot spațiul publicistic, acustic și vizual. Și pentru că aveau nevoie de un loc de

manifestare adecvat, s-a inventat „Cântarea României”, un festival de platitudini

pseudoartistice deschis tuturor mediocrilor care acceptau compromisul ideologic.

1.2. UNIVERSITAS (1969-1973)/ UNIVERSITATEA COMUNISTĂ(1973-1989)

Acest subcapitol identifică data de apariţie a revistei studenţeşti a Universităţii din

Bucureşti, prezentându-i design-ul, programul politic, dar şi rubricile,

editorialele/pseudoeditorialele de propagandă, paginile tematiceşi colegiile de redacţie.

Analiza/inventarierea la firul ierbii a ediţiilor „supravieţuitoare” sunt de asemenea un ritual

programatic care şi-a propus să obiectiveze/înregistreze/dateze ştiinţific şi să consemneze

aproape tot ce s-a produs ca text studenţesc sau articole aservite ideologic în paginile revistei

Universitas (1969-1973) devenită, ulterior, Universitatea comunistă.Totodată, această

prezentare a publicaţiei Universităţii bucureştene se realizează prin comparaţia în tandema

colecţiilor deţinute atât de Biblioteca Academiei Române, cât şi de Biblioteca Centrală

Universitară Carol I din capitală. Am introdus şi prezentat prin note de subsol detaliate

componenţa Colegiului de redacţie la stadiul originar al lansării publicaţiei studenţeşti datorită

6ANIC, fond CC al PCR, dosar nr. 113/1952, f. 26.

7ANIC, fond CC al PCR - Secţia Propagandă şi Agitaţie, dosar nr. 2/1966, ff. 210-211.

8Marian Petcu, Cenzura în România, în vol. Cenzura în spaţiul cultural românesc, Bucureşti, Editura

comunicare.ro, 2005, p. 71

11

prezenţei unor nume sonore şi totodată contradictorii precum Jeana Gheorghiu (Redactor-şef)

sau Zoia Elena Ceauşescu, aflată în postura de Redactor şef adjunct. Tipărită în culorile

albastru închis şi negru, elegant, publicaţia poartă deasupra, spre colţul paginii, în dreapta

titlului, sloganul scris cu litere mari „PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE UNIŢI-VĂ!” şi se

prezintă, sub titlul de culoarea albastru închis, drept„Organ al Comitetului UTC şi al

Consiliului AS - Universitatea Bucureşti revista studenţilor Universităţii Bucureşti”.

Însumează 20 de pagini, iar la stânga titlului se observă un fel de blazon heraldic, albastru,

scris circular cu litere romane: „UNIVERSITAS STVDIORVM BVCVRESTIENSIS”. Date

fiind simbolurile amprentate în acelaşi câmp circular, iconurile sunt mult mai apropiate de

ideea de sigiliu de familie domnească sau stemă a Principatelor Unite din 1859. Evidente sunt

şi caracteristicile care arată că sunt permise reprezentări numai ale elementelor generale9

pentru că în mijlocul acestor litere caligrafice se distinge o structură arhitectonică simplă,

universitară. Se identifică în acest blazon al Universitasului o întreagă istorie heraldică,

începând cu stema Unită a lui Mihai Viteazu şi terminând cu sigiliile din vremea lui Cuza şi

decoraţiile monarhiei. Deoarece acest icon va dispărea de pe prima pagină a revistei

studenţeşti bucureştene în perioada imediat următoare anului 1973 se poate presupune

concluzia că la origine revista studenţilor universităţii din Bucureşti nu a pornit „la luptă”

întocmai cu arsenalul simbolic al regimului comunist. Titlurile primei pagini sunt: „A

VOTA”, „Student în contemporaneitate” de Pavel Popescu, şi în chenar negru apare titlul

albastru „Tineri ai patriei noaste!” în ton cromatic cu cifra 3 a lunii Martie cu precizarea: „Din

Manifestul Frontului Unităţii Socialiste”. Şi pentru că programul politic al revistei, nu pare a

fi destul de evident (iar dacă este, se vrea şi rimat!), întâlnim poezia lui George Ţărnea, tot în

chenar negru, intitulată „Cântec de PATRIE”. Mergând pe firul colecţiilor, am marcat, atât cât

a fost permisibil, la ora actuală, ochiului cercetător, momentele de subordonare totalitară a

Universităţii din Bucureşti faţă de „Conducătorul” Nicolae Ceauşescu. De exemplu, arăt că nr.

1-2 (7-8) din octombrie-noiembrie 196910

este o ediţie mai mult decât istorică prin publicarea

pe pagina întâi a unei fotografii dominante din profila conducătorului Nicolae Ceauşescu, de

la balcon, cu mimică de „Adresare”, dintr-un unghi care surprinde şi minimalizează la nivel

terestru un grup de tineri animatori, clonaţi într-o simbioză de imagine cu pancarte

propagandistice. Hârtia revistei este velină iar la pagina a treia intitulată impozant „Vizita

CONDUCĂTORILOR DE PARTID ŞI DE STAT LA UNIVERSITATEA BUCUREŞTI”,

fotografiile faţadei Universităţii din Bucureşti sunt animate de cortegiul oficial coborând

treptele instituţiei. Printre aceste fotografi „epocale”, Adrian Năstase, publică în stânga

9Dicționar al științelor speciale ale istoriei, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1982

10Colecţia UNIVERSITAS, Biblioteca Academiei Române,Bucureşti.

12

paginii, alături de studentul Adrian Vlad (dreapta) textul cu titlul „Jurnal de boboc”11

La fel,

un alt exemplu este numărul 18 din 12 aprilie 1973 care păstrează blazonul cu deja

consemnatele caractere romane, se denumeşte sub titlul albastru UNIVERSITAS, cu noi

fonturi, mai evidente, drept organ al C.U.S.C.12

–UNIVERSITATEA BUCUREŞTI. Sloganul

Proletari din toate ţările, uniţi-vă!este mai mic din punctul de vedere al dimensiunii literelor.

Prima pagină a revistei păstrează chipul încrâncenat de revoluţionar al tovarăşului Nicolae

Ceauşescu, pus cinematografic în lumină(blitz). În fundalul său , într-un plan apropiat,

secund, se disting chipurile şi staturile unor „tovarăşi de nădejde” (un el şi o ea), supuşi unui

efect de estompare (blur) sau fade out13

care le diminuează importanţă, dar nu le alterează

prezenţa. Sub fotografie apare (pseudo)explicaţia: „Conducătorul Partidului şi al Patriei,

tovarăşul Nicolae Ceauşescu a onorat Universitatea noastră prin acceptarea titlului de

Doctor Honoris Causa decernat prin votul unanim şi entuziast al Senatului în neuitatele zile

cînd cu toţii, alături de întregul popor, sărbătoream cei 55 de ani de viaţă şi cei 40 de ani ai

săi, de luptă neobosită pentru cauza comunismului”14

.Pentru că această explicaţie foto îşi dă

singură valoarea unei insuficienţe a concreteţii jurnalistice se mai adaugă prin redundanţă, o

alta, cu valoare de camuflare a propagandei, mult mai în „termeni” şi cu un simptomatic efect

de picătură chinezească la nivelul receptării: „Clişeu inedit: momentul sosirii tovarăşului

Nicolae Ceauşescu la Universitatea Bucureşti, în ziua decernării titlului de Doctor Honoris

Causa”. Din 1973, ca o consecinţă a Tezelor din 1971, începând cu numărul 1(19), revista îşi

schimbă titlul în Universitatea comunistă, adresa, numărul de telefon, dar şi dimensiunea: din

format A3 devine format A4. Acest format mare apare într-o singură ediţie de culoarea maro-

roşcat (spre coniac) şi negru doar pentru a accentua schimbarea de titulatură. Evident, este

redus şi numărul de pagini, de la 20 la 8. În caseta dreptunghiulară, lunguiaţă, din colţul drept

de sus al primei pagini scrie italic: „Universitatea comunistă, anul VI, nr. 1(19), iulie 1973, -

special de vacanţă – B-dul Schitu Măgureanu nr. 52, camera 117, telefon: 15 31 22”. Sub

titlu „UNIVERSITATEA comunistă”15

scrie: Revista Consiliului Uniunii Asociaţiilor

Studenţilor Comunişti – Universitatea din Bucureşti, chenarul dreptunghiular este pe aceeaşi

linie de marcaţie paginară cu sloganul PROLETARI DIN TOATE ŢĂRILE, UNIŢI-VĂ!; în

colţul stâng al titlului se menţine sigla de tip emblemă cu litere romane reprezentând structura

clasică a unei clădiri universitare deasupra căreia apare scris „mai pe limba poporului”:

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI. Sub titlul revistei se menţine explicaţia: „Revista

Consiliului Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti – Universitatea din Bucureşti”. Hârtia

11

UNIVERSITAS, Nr. 1-2 (7-8) din octombrie-noiembrie 1969, p.3, Biblioteca Academiei Române. 12

Centrul Universitar al Studenţilor Comunişti 13

Estompare graduală (sens cinematografic) 14

UNIV., numărul 18 din 12 aprilie 1973, p.1, Biblioteca Academiei Române. 15

Universitatea - cu litere mari, comunistă - cu litere mici.

13

tipografică prezintă şi ea un gramaj mai consistent.Prima pagină prezintă cu litere

nemaîntâlnit de mari până acum,în revista studenţilor Universităţii din Bucureşti:

„CHEMAREA Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist, a Consiliului Uniunii

Asociaţiilor Studenţilor Comunişti şi a adunării reprezentanţilor brigadierilor adresată tuturor

uteciştilor, întregului tineret al patriei.”16

Această „impersonală” Chemare cu un puternic

caracter manipulator, rulează textual sub titlul revistei, centrat, cu litere accentuate, negru

îngroşate, următorul text propagandistic, aparent alarmant pentru o economie socialistă:

„Adresăm tuturor tinerilor, muncitori, ţărani, elevi, studenţi şi intelectuali fete şi băieţi,

chemarea ca integrându-ne organic în puternicul avânt creator al clasei muncitoare, al tuturor

oamenilor muncii, care întâmpină cu noi şi însemnate succese aniversarea zilei de 23 August

– să realizăm, prin acţiunile de muncă patriotică din acest an lucrări în valoare de 2,4 miliarde

de lei. Întreaga activitat de muncă patriotică a tineretuluiîn anul 1974 să o dedicăm viitorului

Congres al partidului şi aniversării a 30 de ani de la înfăptuirea insurecţiei naţionale

antifasciste armate, pagină glorioasă în istoria luptei comuniştilor a întregului nostru popor.

Unindu-ne eforturile, să contribuim în mod susţinut la înfăptuirea sarcinilor de producţie din

industrie, construcţii şi agricultură, din întreaga noastră economie socialistă, astfel încât pe

întregul cincinal să realizăm prin muncă patriotică economii în valoare de peste 11,6 miliarde

lei!”17

În colţul din partea dreaptă, alungit/mărit de această dată, faţă de standardul A3 cu o

palmă în plus, apare tipărit un citat din conducător: „Trebuie să antrenăm mai activ

studenţimea, să asigurămo participare mai largă a studenţilor şi a asociaţiilor lor la întreaga

activitate din institute şi universităţi.”18

NICOLAE CEAUŞESCU (cuvântarea cu privire la

dezvoltarea şi perfecţionarea învăţământului, rostită la Plenara C.C. al P.C.R. din 18-19 iunie

1973) Sub această CHEMARE în partea stângă apare o pictură celebră ochiului receptor al

epocii, semnată Sabin Bălaşa, reprezentând un grup diafan de studenţi, obedient aliniat, şi

parcă uniformizat idealist (oniric) în băncile unui amfiteatru universitar. În primul rând, se

observă un student cu o carte deschisă, iar din rândul al doilea se ridică „măreţ”, oarecum

distonant de impunător, cu alură profetică şi devotată, un chip efeminat ţinând mâna dreaptă

cu degetele întredeschise, la inimă, sugerând ideea de jurământ şi conturând chipul nevinovat

al unei vârste a idealurilor. În dreptul acestui desen, sunt încadrate în chenare aproape

asimetrice titlurile unor rubrici şi trimiterile către paginile revistei. La pagina 2 suntem trimişi

la rubrica blitz, la paginile 6-7 către NOTE din practica de vară. Modulul din mijloc se vrea

cu mult mai evident prin chenarul întrerupt prin jocul linie-punct – culoarea fiind identică cu a

titlului revistei şi literele sunt mari: „NOI, CARTEA ŞI VIAŢA ancheta revistei noastre” cu

16

Universitatea comunistă, anul VI, nr. 1(19), iulie 1973, p.1 17

idem 18

Nicolae Ceauşescu, cuvântarea cu privire la dezvoltarea şi perfecţionarea învăţământului, rostită la Plenara

C.C. al P.C.R. din 18-19 iunie 1973 în Univ. comunistă, anul VI, nr. 1(19), iulie 1973, p.1..

14

trimitere în paginile 4-5. Cel de-al treilea chenar/patrulater trimite în pagina a 6-a unde ni se

prezintă echipa de handbal Universitatea BUCUREŞTI . Sub Chemare, în josul paginii, apare

titlul: OPERATIVITATE, ENERGIE, PARTICIPARE ACTIVĂ (continuare în pag. a 2-a) iar

colţul de jos (dreapta) este ocupat de o fotografie reprezentând 3 tineri (2 fete şi un băiat)

mergând pe o potecă de munte în şir indian. Colţul stâng încadrează ţinuta de paginaţie a

revistei cu un chenar care anunţă în pagina a 3-a Dialoguri necesare cu prof. univ. dr. doc.

SOLOMON MARCUS. Burta19

primei pagini a revistei Universitatea comunistă este ocupată

de un text nesemnat intitulat „VACANŢA”. Pagina a doua publică rubrica Blitz, de-a lungul

paginilor 4 şi 5 se desfăşoară larg, aerisit, ancheta revistei intitulată: „NOI, CARTEA şi

VIAŢA”. Ancheta constă în mici texte despre relaţia dintre carte şi practică20

ale unor studenţi

precum Han Maria (Chimie), Ganta Ionel (Filosofie), Coposescu Silviu (Filosofie), Borţun

Dumitru (Filosofie), Victor Clocin (Slave), Midlner Tereza (Romanice) sau Daniela Alexe

(Biologie), prezidate de un citat central din cuvântarea la Conferinţa aIX-a de Nicolae

Ceauşescu21

, mixate cu citate din Mihai Eminescu, Miron Constantinescu, Henri Coandă sau

Nicolae Labiş. Sunt intercalate de asemenea şi fotografii pe această temă: tineri cu sapa în

mână îngijind copacii unui parc, tânăr electronist în faţa unui panou de transmisie, student

bilog la microscop, peisaj de iarnă cu tânăr pe creste înalte de munte sau fotografia cu tineri

fără de chip sau identitate care poate fi întâlnită şi în paginile revistei studenţeşti

Amfiteatru(1966).În stânga (jos) acestei fotografii apare un mic chenar în care scrie: „Ancheta

a fost realizată de redactorii: Doina Berghină22

, Minel Ghiţă, Iris Rădulescu, Constantin

Sorescu, Maria Tescaru, Aurelia Tomescu.” Paginile 6 şi 7 sunt acoperite cu Note din practica

de vară. Revista Universităţii din Bucureşti îşi anunţă cumva propria intrare în linie semantică

moartă cu acest format A4, în lumina clar-obscură a ideeii de „special de vacanţă” tipărită cu

nonşalanţa finanţată a automatismelor de propagandă. Semnalez de asemenea în Colecţia

revistei Universitatea comunistă un număr nedatat, albastru, dedicat Conferinţei Naţionale a

P.C.R. La pagina 2 avem de a face cu un interviu realizat de Adrian Severin, intitulat Dialog

19

Burta – folosit aici cu sens de jargou redacţional desemnând zona inferioară a primei pagini de ziar. 20

Obs.n.a. Sinonimia indusă: Viaţa înseamnă Practică în programul politic educaţional şi social al sistemului

comunist de învăţământ: ore obligatorii de muncă patriotică. 21

Nicolae Ceauşescu, din Cuvântarea la Conferinţa aIX-a: „SĂ ÎNŢELEGEŢI CĂ A FI COMUNIST, A FI

STUDENT COMUNIST ÎNSEAMNĂ A FI REVOLUŢIONAR, A FI ÎNTOTDEAUNA PENTRU TOT CEEA

CE ESTE NOU, A FI PERMANENT PENTRU ÎNLOCUIREA VECHIULUI CARE NU MAI CORESPUNDE

NECESITĂŢILOR, PENTRU REÎNNOIREA, PE BAZA MATERIALISMULUI DIALECTIC ŞI ISTORIC,

DECI PE CALE REVOLUŢIONARĂ, A SOCIETĂŢII. NOI CONSTRUIM SOCIALISMUL, SÎNTEM

REVOLUŢIONARI ŞI PERMANENT TREBUIE SĂ RĂMÎNEM REVOLUŢIONARI, DACĂ DORIM

VICTORIA COMUNISMULUI ÎN ROMÂNIA. ACEASTA CEREM NOI STUDENŢIMII,

INTELECTUALITĂŢII DE MÎINE A PATRIEI NOASTRE.”, Acest text scris cu majuscule apare şi în numărul

1 din anul 1974 al revistei Convingeri comuniste, în pagina Universităţii comuniste intitulată: NOI, CARTEA ŞI

VIAŢA se regăseşte în deschiderea paginilor de anchetă, cu litere mici,tuşate şi uşor înălţate. 22

Corect BERCHINĂ

15

cu tovarăşul Ghiţă Florea, secretar al COMITETULUI DE PARTID DIN UNIVERSITATE23

.

Din păcate, nu pot reproduce acest Dialog în cuprinsul lucrării, deoarece foile următoare ale

acestui număr de tip U.F.O., lipsesc până la pagina 7 unde apar câteva poeme scurte semnate

Elena Ştefoi şi Călin Vlasie („nu toamna, Şi ai şi tu umbră?” (la naşterea Mariei). Pagina 8

(ultima) pare să atenueze frustrarea primă cu Dialogul necitit al lui Adrian Severin prin titlul-

cap de pagină: Democraţia Socialistă o realitate dinamică a societăţii noastre semnat Dorin

Georgescu şi sub a cărui umbrelă apar Omagiu lui Steve Biko24

, iscălit de Vasile Poenaru25

şi

Studenţii noştri în viaţa internaţională. Atitudini şi semnificaţii de Adrian Severin.

Descrierea şi inventarierea numerelor din Colecţia revistei Universitatea comunistă

scoate la lumină texte nerecuperate semnate de Ion Stratan, Traian T. Coşovei, Matei Vişniec,

Radu Călin Cristea, Mariana Marin, Romulus Bucur, Bogdanu Ghiu, Cristi Popescu, Călin

Vlasie, Elena Ştefoi, Tudor Călin Zarojan, Mircea Cărtărescu, I. B. Lefter sau de reprezentanţi

ai Grupului de la Braşov: Simona Popescu, Marius Oprea şi Caius Dobrescu. De asemenea,

lucrarea Reviste studenţeşti în comunism: Universitas/Universitatea comunistă şi Convingeri

comuniste reproduce documente pe cale de dispariţie totală, texte semnate de Adrian Năstase,

Adrian Severin sau chiar studenta eminentă a lingvisticii româneşti, Rodica Zafiu,ce vor

lămuri, poate, multe paranteze incomode: politice, literare şi culturale.

1.3. CONVINGERI COMUNISTE (1974-1989)

Acest capitol prezintă cea de-a doua publicaţie studențească a cercetării, revista

Centrului Universitar din Bucureşti, Convingeri comuniste în principal din perspectiva

paradigmatică a Informaţiei, Pseudo-informaţiei şi a Propagandei, dar şi din unghiul analizei

tipologiilor auctoriale sau semnatare în paginile revistei. Încă din paginile de debut, revista îşi

justifică apariţia:

Revista „Convingeri comuniste” a apărut dintr-o nevoie obiectivă a

studențimii bucureștene, aceea de a-și face cunoscute realizările, proiectele și

problemele legate de procesul educației prin muncă și pentru muncă, idealurile sale

politice și aspirațiile sociale.

„Convingeri comuniste” va trebui să fie o revistă militantă, o revistă a

convingerilor tineretului studios, reprezentând atitudinea deschisă, angajată față de

marile probleme și realizări ale societății noastre socialiste, față de propriile probleme.

Propunându-și să sublinieze generosul efort creator, activitatea laborioasă,

maturitatea politică și ideologică a studenților din Capitală, revista C.U.A.S.C.B. va

trebui totodată să fie și un mijloc activ de eradicare a unor neajunsuri și lipsuri în

activitatea profesională26

.

23

Din păcate, nu pot reproduce acest Dialog al lui Adran Severin aici, deoarece foile următoare ale acestui număr

din Colecţia BCU lipsesc până la pagina 7 24

Steve Biko- student la medicină, activist antiapartheid, din Africa de Sud. 25

Vasile Poenaru-scriitor, traducător și lexicograf român, membru al Uniunii Scriitorilor din România. 26

Convingeri comuniste, 1974, nr. 1.

16

Tripla paradigmă: Informație, pseudoinformație și propagandă în revista Convingeri

comuniste îşi propune analiza în detaliu a revistei Convingeri comuniste(‟74) ca făcând parte

dintr-un Plan editorial al propagandei în revistele studenţeşti din România în comunism

(1956-1989)27

. Înainte de a trece la subiect, voi transcrie un text „justificativ” care apare în

chenar negru, ca tras la xerox, în ambele reviste înfiinţate în cadrul procesului de liberalizare a

vieţii studenţeşti din România, text justificativ diferit însă ca amplasare, datare şi ediţie:

Apariţia, succesivă sau simultană, a unui impresionant număr de reviste

studenţeşti de institut este – fără îndoială – un fapt de o deosebită semnificaţie în

viaţa noastră universitară. Pentru că, înainte de orice, aceste reviste, în ciuda tuturor

stângăciilor, inerente începutului, înseamnă un veritabil act de autocunoaştere a

studenţiei, de raportare prin scris, prin atitudine civică, prin angajare, la tradiţiile

valoroase studenţeşti, la munca eroică şi entuziastă a întregului nostru popor de

desăvărşire a României socialiste. Tocmai dată fiind această angajare nemijlocită şi

totală,noile reviste au datoria de a-şi propune un program explicit, de a şi-l face

manifest, de a şi-l realiza, pentru că oricât entuziasm sincer s-ar cheltui la primele

numere, revista are nevoie de o conştiinţă clară asupra propriei condiţii.

Această minimă observaţie făcută la o primă survolare a colecţiilor incomplete ale

revistelor cercetate întăresc argumentul privind ideea unui plan propagandistic rezolvat prin

seturi textuale greu de îngurgitat pentru receptorul actual. Cu alte cuvinte, aceste reviste au în

realitate un plan politic „de angajare (a studenţilor – n.a.)… la munca eroică şi entuziastă a

întregului nostru popor de desăvârşire a României socialiste.” Mai mult de atât, revistele

trebuie să propună un „program explicit, de a şi-l face manifest, de a şi-l realiza, pentru că

oricât entuziasm sincer s-ar cheltui la primele numere, revista are nevoie de o conştiinţă clară

asupra propriei condiţii.” Am marcat câteva cuvinte care defilează aparent inofensiv, logic şi

coerent, dar care, în esenţă, care conturează, în acelaşi timp, background-ul unei încă

viguroase limbii de lemn, amintind de o veche matrice sovietă şi de „hobby-ul” lui Stalin în a

schimba faţa lingvisticii româneşti, la începutul anilor ‟50, o dată cu publicarea în Pravda a

articolului Cu privire la marxism în lingvistică. În acord cu această intuiţe, scriitorul şi

profesorul universitar Caius Dobrescu explică:

„Revistele studenţeşti în general reprezentau, în pofida constrîngerilor de toate

felurile şi de toate gradele de stupiditate, cele mai libere publicaţii din România

ceauşistă. Din păcate, la centru, în Bucureşti, controlul era, cum am mai spus-o, mai

mare, şurubul ideologic mai strîns decît la Cluj, Iaşi, Timişoara. De aici şi titlul

sinistru, cu iz de anii ‟50, într-un peisaj al onomasticii publicistice care, de altfel, la

ora aceea era mai degrabă naţionalist ori, în cel mai bun caz, „cultural-patriotic”. Nu

ştiu care e explicaţia persistenţei acestei amprente staliniste (şi Casa de cultură a

27

Titlu publicat într-un articol ştiinţific din 2013.

17

studenţilor din Bucureşti purta numele Ministrului de Externe al lui Ghiţă Dej,

Grigore Preoteasa, victimă, în anii 50, a unui accident de avion). Mă întreb, cu umor

negru, dacă în anii 1980 această uşoară aură stalinistă nu era cumva un semn de

«disidenţă».

Bun, în esenţă – chiar dacă la Bucureşti lucrurile stăteau mai rău ca în altă

parte, totuşi presa studenţească era varianta cea mai liberală. Strategia epocii, pe care

ţi-o explicau clar cei mai vîrstinici, şaizecişti sau optzecişti bine-intenţionaţi

deopotrivă, era că trebuia să te străduieşti să publici (bun, fără compromisurile

numerelor omagiale şi a altor forme compatibile de colaboraţionism) fiindcă în felul

acesta aveai o anume protecţie în faţa partidului şi chiar a Securităţii.”

Ambele reviste studenţeşti au făcut parte din procesul de „primăvară bucureşteană”28

.

Numărul unu al revistei Convingeri comuniste apare în 1974 sub copertă lucioasă,

predominant roşie. Titlul sparge culoarea partidului cu litere groase albe amintind de structura

reconstrucţiei socialiste prin cartiere de blocuri în serie, sugerând totodată şi un plan spaţial

plafon. „Parcelată” prin linii roşii, pe un sector de fundal alb, apare scris cu litere mari groase

la fel de roşii: ORGAN AL CONSILIULUI UNIUNII ASOCIAŢIILOR STUDENŢILOR

COMUNIŞTI DIN CENTRUL UNIVERSITAR BUCUREŞTI. Pe verso, o altă dublă carte de

vizită, prizând cu o tautologie semantică: sub explicaţiile profetice ale lui Nicolae Ceauşescu

din29

Cuvântarea rostită la cea de-a IX-a Conferinţă a UASCR apare fotografia unui grup de

studenţi cu pancarta centrală şi centrată pe care scrie cu litere mari: Studenţimea

bucureşteană îmbrăţişează cu entuziasm amplul program elaborat de tovarăşul Nicolae

Ceauşescu privind ridicarea pe o treaptă superioară a conştiinţei socialiste. Citatul din

Cuvântarea tovarăşului, scris tot cu litere mari, are şi el o ţintă clară propagandistică, net

„superioară” mulţimii de studenţi:

…să înţelegeţi că a fi comunist, a fi student comunist înseamnă a fi

revoluţionar, a fi întodeauna pentru tot ceea ce este nou, a fi permanent pentru

înlocuirea vechiului care nu mai corespunde necesităţilor, pentru reînnoirea, pe baza

materialismului didalectic şi istoric, deci pe cale revoluţionară, a societăţii. noi

construim socialismul, sîntem revoluţionari şi permanent trebuie să rămînem

revoluţionari, dacă dorim victoria comunismului în românia. aceasta cerem noi

studenţimii, intelectualităţii de mîine a patriei noastre.30

Prima pagină a revistei scrie în întregimea ei, cu litere roşii, Cuvântul Prim-

secretarului Comitetului P.C.R. al Centrului Universitar Bucureşti, Conf. univ. 31

Augustin

Gârbea, intitulat cu caractere negre: „La început de drum”. Din paginile de istorie ale

Institutului PolitehnicBucureşti, aflăm că în anul 1973, Augustin Gârbea, cadru didactic la

28

Vezi Anexa I – O istorie orală a presei studenţeşti, interviu cu Ion Cristoiu. 29

prepoziţia este scrisă cu literă mare „Din” 30

Convingeri comuniste, nr. 1, 1974, copertă. 31

nume scris cu „â”

18

Institutul de Construcţii Bucureşti, a fost ales prim secretar al Comitetului de partid al

Centrului Universitar Bucureşti, deci cu un an înaintea apariţiei revistei Convingeri

comuniste. Proaspătul Prim-secretar scrie în La început de drum:

„Născută din ideea de a surprinde în paginile sale generosul efort creator,

preocupările şi pasiunile, problemele şi idealurile studenţimii, revista Convingeri

comuniste îşi propune, la început de drum, să fie o tribună deschisă tuturor studenţilor

din Centrul Universitar Bucureşti, găzduind în paginile ei o problematică variată,

tinzând să fie o oglindă fidelă a vieţii tumultoase din toate institutele, căminele,

cluburile, stadioanele studenţeşti. (...)îşi propune să urmărească cu atenţie efortul

studenţilor bucureşteni în activitatea profesională şi practică (...) Convingeri

comuniste va trebui să fie o revistă militantă, a convingerilor tineretului studios,

reprezentând atitudinea deschisă, angajată faţă de marile probleme şi realizări ale

societăţii noastre socialiste, faţă de propriile probleme. (...) Comitetul de partid va

sprijini revista în activitatea sa pe toate tărîmurile, urîndu-i la început de drum: Mult

succes!”32

Revin la ideea subliminală a textului justificativ: plan politic sugerat/servit/impus

tânărului student precum Tânărului leninist. Rodica Zafiu explică în cartea sa, Limbaj şi

politică, apărută în 2007 la Editura Universităţii din Bucureşti:

„Presiunea ideologiei (devenite obligatorii) se poate observa cu uşurinţă în

dicţionarele epocii comuniste: o serie de definiţii reflectau nu uzul sau norma

lingvistică, ci dogma ideologică. Controlul politic avea ca efect imediat vizibil

amplificarea definiţiei, din spaima de a nu lăsa nespus nimic din ce era obligatoriu, de

a nu scăpa de sub control niciun domeniu.”33

Studenţilor li se propune, aşadar, învăluit, dar ferm şi obligatoriu, gestionarea unui

singur tip depolitică. Un exemplu de prelucrare ideologică îl furnizează chiar termenul

politică. În DEX, ediţia din 1975(nemodificată până la căderea regimului; completată doar de

un Supliment, în 1988), definiţia principală a termenului e lungă, greoaie, stufoasă:

[politică] 1. formă de organizare şi de conducere a unei comunităţi umane, de

asigurare a unei ordini interne etc. în scopul obţinerii dominaţiei unei clase asupra

altora, al apărării intereselor economice ale clasei economiceşte dominante şi al

garantării securităţii externe; sferă de activitate social-istorică ce cuprinde relaţiile,

orientările şi manifestările care apar între clase, între grupuri sociale, între popoare

etc. în legătură cu promovarea intereselor lor, în lupta pentru putere etc.; orientare,

activitate, acţiune a unei clase, a unor grupuri sociale, a puterii de stat etc. în domeniul

conducerii treburilor interne şi externe; ideologie care reflectă această orientare,

activitate, acţiune (DEX 1975).

32

Convingeri comuniste, nr. 1, 1974, p.1. 33

Rodica Zafiu, Limbaj şi politică, Bucureşti, Edit.Universităţii, 2007.

19

Până în momentul de faţă, avem de a face cu prima carte de vizită a Revistei Centrului

Universitar Bucureşti, denumită, se pare, de ziaristul Stelian Moţiu34

, după opiniile unora -

contrazise cu vehemenţă de echinoxistul George Ţâra, la mijlocul anilor ‟70, drept Convingeri

comuniste, şi anume cu rama35

tuşată a unui sistem impus, frust şi limitat ca orizont de

aşteptare. Infirmitatea revistei nu era dată doar de titlul pompieristic şi de cele 25 de pagini

format A3 extins, ci şi de faptul că studenţii nu aveau nici un drept de apel. Totuşi, faptul că

revista avea hîrtie velină, în culori, trădează ideea că se dorea a fi reprezentativă pentru

utilitatea unui nou trand color al mijlocului de propagare a tinerei propagande. Era clar nevoie

de multă culoare strident ideologică.

Deşi sunt ferm convinsă că o asemenea cercetare nu trebuie să emită pretenții de

exhaustivitate, mai ales în situaţia colecţiilor incomplete, ilustrarea o voi face cu exemple, nu

cu inventarul integral. Şi totuşi pentru a detecta mecanismul ideologic din spatele revistei

Convingeri comuniste, voi încerca analiza în detaliu a primului număr şi inventarierea

autorilor sau pionilor sistemului UASCR.Cuprinsul primului număr al revistei Convingeri

Comuniste este datat în colţul drept al publicaţiei: Nr 1, Anul 1974, iar în stânga, sub titlu,

apare scris cu litere mari ORGAN AL CUASCB. La pagina 1 se găseşte, după cum am

comentat mai sus, Cuvântul - intro al Prim-secretarului Comitetului P.C.R. al Centrului

Universitar Bucureşti, Conf. univ. Augustin Gârbea, tipărit în roşu şi intitulat La început de

drum, iar pagina 2 este dedicată unui EVENIMENT: Seminarul internaţional „Studenții şi

securitatea europeană”- posibiltatea dialogului constructiv. Un eveniment nesemnat de

nimeni, ceea ce ne duce cu gândul la detectarea unei pagini „de serviciu”. Comentând despre

redacţia revistei Amfiteatru, criticul Mircea Martin mărturiseşte: „Adică nu vroiam să scriem

lucruri aservite ideologic şi, cu alte cuvinte, nici să colecţionăm, să aducem în redacţie

„stafii” publicate, texte de acest tip. Evident că existau poezii conotate, existau articole de

fond pe care nici nu ştiu cine le scria... existau aşa-numitele pagini „de serviciu”, dar în

majoritatea paginilor se afirmau studenţi şi tineri scriitori care, în câţiva ani, au ajuns nume

cunoscute”. Pagina 3 aduce în prim-plan INTERVIUL NOSTRU: De vorbă cu acad. RADU

VOINEA36

, rectorul Institutului Politehnic București, realizat de F.Tudose şi E. Șerbănescu37

.

34

Stelian Moțiu a devenit redactor-șef la Amfiteatru și Viața studențească fiind practic retrogradat, pentru că

înainte era secretar al UASCR și cred că, în această calitate, chiar secretar adjunct al UTC cf. Dinu Adam. 35

"When you put a frame around things, you intensify them. Experience without that frame is banal." (In

other words, context and interpretation are just about everything.),Stephan Kijak, codirector of the film

Cinemaniacs (2003), about art (from a 5/31/03 interview on NPR Sat. Morning Edition). 36

Radu P. Voinea - inginer român, profesor universitar, membru și fost Președinte al Academiei Române. Între

alte funcții politice, a fost membru alComitetului Central al Partidului Comunist din România. 37

Una dintre cele mai strălucit albite cariere, de la servitor al regimului comunist la diplomat în SUA, este aceea

a lui Eugen Şerbănescu.Altfel, scenarist şi dramaturg, originar din Giurgiu, redactor-şef adjunct la „România

liberă” (1996), analist politic, moderator TV; secretar de stat şi purtător de cuvânt al guvernului (1998), a fost

diplomat, consul general la New York şi Los Angeles în 2002.

20

Se înţelege printre rânduri că acest interviu este unul de tip lobbying în sistemul universitar.

Este poate ceea ce teoreticianul cultural Stuart Hall ar numi o abordare de tip negociere din

partea publicului în modelul de decodificare a comunicării. La pagina 4, o altă pagină de

„serviciu” se impune, gata convertită şi bolduită: ROMÂNIA XXX – CONGRESUL XI:

Studenţii bucureșteni răspund „PREZENT”. Pagina 5 urmează linia de glorificare a trecutului:

Tineretul studențesc şi insurecția naţională antifascistă din august ’4438

. Semnează M. Botea

şi apare o aşa-zisă fotografie de epocă pe care descifrăm sloganul: TRĂIASCĂ PARTIDUL

COMUNIST DIN ROMÂNIA şi un grup jovial de susţinători dintre care se observă doar un

copil în linia întâi. Lozinca fotografiei nu este suficientă şi imaginii i se mai atribuie şi nota

plurală explicativă cu valoare de tautologie şi pseudo-informaţie: „Studenții și elevii

bucureșteni își manifestă atașamentul față de Partidul Comunist Român în zilele lui august

1944.”

Pagina 7 ne plasează într-un cadran aproape extremist al ideologiei oficiale sincron cu

titlul: Ateismul – coordonată a umanismului socialist, semnat de F. Druță din care

reproducem un pasaj: „Evoluția lumii contemporane dovedește cu prisosință că statutul

existențial al omului contemporan este incompatibil cu feluritele modele religioase de

transfigurare a destinului uman. La fel de probat este faptul că ideologia religioasă este un

obstacol în calea progresului și că, există o opoziţie fundamentală între ideologia maxistă şi

cea religioasă.”39

În termenii lui Gheorghe Iova, acest citat ar propune şi, implicit, impune ceea ce se

numeşte „dublă închidere”40

. Din punctul meu de vedere ar fi vorba de o închidere multiplă,

nu doar dublă. În aceeaşi pagină apare şi textul sociologic Studentul şi societatea, semnat de

Aculin Cazacu41

, unul dintre protejaţii şi asistenţii sociologului Miron Constantinescu42

.

38

Convingeri comuniste, nr. 1, 1974, p. 5. 39

Convingeri comuniste, nr. 1, 1974, p. 7. 40

Gheorghe Iova (fragment interviu mai 2014) „Deci, tineretul era un obiect privilegiat. (...)Revistele studenţeşti

erau, din punctul de vedere al gândirii şi al organizării de atunci, erau chiar super-centrul. Ca dovadă că după ‟89

cei care au lucrat acolo s-au trezit că sunt elite. Incorect, dar din super-centru. (...)În mintea lor era asta. Să

cuprindă masele, viitorul. Viitorul trebuie să fie comunist. Şi s-a văzut că au reuşit pe deplin. Adică teza mea e

asta: până să dispară comuniştii nu ştiu dacă au făcut tot ce au lătrat ei, dar au îndoctrinat nişte oameni care au

putut să fie comunişti, cu atât mai mult cu cât au fost ei liberali, cu obligaţia de a cultiva identităţile

comunismului. Pentru că aceşti oameni nu pot fi altceva oricât timp trece. Ei asta sunt. Putem spune că poate

comunismul putea fi iertat pentru ce a făcut până în decembrie ‟89, dar pentru ce a făcut de atunci încoa‟ nu mai

are iertare. Te încântă? Problema e asta, a dublei închideri. (..)” 41

Aculin Cazacu a fost citat şi în cap. 1.2. Universitas/ Universitatea Comunistă, al prezentei lucrări.

[Universitatea Comunistă, Biblioteca Central Universitară Carol I, fascicol 2, nr. 2 (50), 1983, p.8] 42

Miron Constantinescu,cf.Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc

(IICCMER) a fost un intransigent stalinist, un locotenent fidel al Anei Pauker până în clipa când a înţeles că

aceasta căzuse în dizgraţia lui Stalin. S-a raliat urgent lui Dej, a participat cu entuziasm la scrierea documentelor

pentru Plenara din 26-27 mai 1952, care a consacrat prabuşirea celei cândva celebrate drept Pasionaria

Balcanilor. Miron era cel mai tânăr membru al Biroului Politic, fusese responsabil cu cadrele în perioada

cumplitelor verificari din 1949-1950, conducea cu mână de fier economia, era preşedintele Comitetului de Stal al

21

Aculin Cazacu, a primit în 1971 o bursa în Franţa unde a lucrat cu Pierre Bourdieu. Printre

altele, sociologul Aculin Cazacu participă şi la înfăptuirea tablei de materii a manualului

Educaţia ateist-ştiinţifică a pionierilor şi şoimilor patriei, scoasă de Organizaţia Pionierilor –

Consiliul Naţional, la Bucureşti, în 1984, sub îngrijirea prof. dr. Tudor Opriş. Iată tabla de

materii:

1. „Socialismul şi religia. Necesitatea unui spirit nou, finalizator în educaţia

materialist-ştiinţifică şi umanist-revoluţionară [conf. univ. dr. Aculin Cazacu]

2. Dinamica fenomenului religios în lumea contemporană [conf. univ. dr.

Aculin Cazacu]

3. Desalienare religioasă şi realizare umană [prof. univ. dr. Ion Tudosescu]

4. Importanţa cercetării fenomenului religios şi metodologia investigării lui

[prof. Stan Florea şi prof. Cornel Constantinescu]

5. Educaţia ateist-ştiinţifică prin activităţile desfăşurare de Organizaţia

Pionierilor [prof. Toma Mareş]

6. Educaţia ateist-ştiinţifică prin activitatea politico-educativă desfăşurată

de Organizaţia Şoimilor Patriei: modalităţi şi forme de realizare [prof. Toma Mareş]

7. Materiale audio-vizuale şi bibliografie selectivă în sprijinul educaţiei

ateist-ştiinţifice [prof. Toma Mareş]”

În pagina 8 din cuprinsul primului număr al revistei Convingeri comuniste apare prima

„anchetă”, intitulată VIAŢA DE ORGANIZAŢIE: În luptă cu inerţia, realizată de I. Enescu,

R. Stern şi V. Tismăneanu. Reproduc un scurt fragment:

„…o temă de maximă stringență: «Multilateralitatea – trăsătură fundamentală

a medicului societații socialiste», un referat competent, discuții aprinse, intervenții

binevenite din partea cadrelor didactice invitate. Referentul, Giavlete Petrișor, a

punctat cîtevadin trăsăturile a ceea ce el numea «filozofia profesiei medicale»:

dăruirea, pasiunea, onestitatea, generozitatea. Dincolo de exemplele istorice ilustrate,

se au în vedere problemele formării actuale ale studenților mediciniști, necesitatea

imbogățirii permanente a cunoștintelor. În luările de cuvînt ale studenților se respinge

categoric mentalitatea rutinieră, automulțumirea profesională și se arată că medicul, și

nu numai el, ci orice intelectual adevărat e «un student de cursă lungă». Ar mai fi

multe de spus depre această adunare de dezbateri, despre pasiunea organizatorilor ei,

despre părerile exprimate cu convingere și curaj. Sinetizînd însă, credem că putem

afirma că am asistat la o dezbatere eficientă.”43

Este subminată de la primă distanţă ideea de anchetă ca gen jurnalistic în textul

reprodus mai sus. Iar asocierea titulaturii preţioase de referent cu numele Giavlete Petrișor

este mai mult decît hilară (sau cine ştie?). Nu voi insista acum pe constructul acestei pseudo-

anchete de tip formă fără fond şi pe intenţia autorilor. O altă constatare factuală este că cel

dintâi student căruia i se acreditează spaţiu maxim de manifestare şi dublă prezenţă în primul

Planificării. Spre deosebire de Chişinevschi, Apostol, Chivu şi Borila, nu era unul dintre cei invitaţi de Dej la

agapele nocturne pe care le organiza la vila sa, la Snagov ori la Strandul CC. 43

Convingeri comuniste, nr.1, 1974, Bucureşti, p. 8.

22

număr al revistei este Vladimir Tismăneanu44

. Aceeaşi poziţie pare să o aibă şi Doru Mihail

Cristea, care publică în două pagini (numerele 12, respectiv 13) un reportaj intitulat Grozav

eşti... Grozăveşti şi...fără regie, la Regie, cu fotografii semnate I. Ştefan şi Cercel C. Trecând

peste jocul de cuvinte, reportajul este o primă reclamă mascată a unei subliminale comenzi

„de mai de sus”, sinonimă cu ceea ce numim „grija partidului faţă de tânăra generaţie”, şi

anume înfiinţarea de garderobe în cantinele studenţeşti. Demersul jurnalistic al lui Doru

Mihail Cristea este în totală contradicţie cu fotografiile. Imaginile arată când o studentă

îmbrăcată cu cojoc şi căciulă de blană stând la masa cantinei, când umeraşele goale ale

proaspăt înfiinţatei garderobe. Reporterul Doru Mihail Cristea întreabă: „De câţi ani mâncaţi

îmbrăcată?”. Studenta răspunde cu iniţiale: „De cinci ani.” Reportajul prizează cu absurdul şi

cu ficţionalizarea/camuflarea (in)voluntară a unei realităţi date. Potrivit teoreticianului

Steward Hall, receptorul unui asemenea reportaj s-ar putea concentra pe domeniul de aplicare

numit opoziție. Acest lucru înseamnă că un text este un potenţial creator, nu doar pasiv

acceptat de public, ci că cititorul interpretează semnificațiile textului în funcție de experiențele

lui individuale de fond, culturale și de viață. În esență, sensul unui text nu este inerent în

cadrul textului în sine, ci este creat în relația dintre text și cititor. Datorită unui background

solid al cunoaşterii condiţiilor mizere din cantinele şi căminele studenţeşti din perioada

comunistă, am fi poate îndreptăţiţi să ne imaginăm că studenta mânca îmbrăcată din cauza

frigului, dar, poate, şi de teama furtului. Aceste aserţiuni pot fi considerate slalomuri inutile în

subiectul tezei doctorale de faţă, ele putând cel mult trimite la viitoare idei de studii culturale

sau sociologice asupra fenomenului. La pagina 15 ne întâlnim din nou cu reporterul Eugen

Șerbănescu care semnează textul intitulat „Din amfiteatre spre viață”. După o lectură rapidă,

deducem că în aşa-zisul reportaj este vorba de etapa de practică, obligatorie în perioada

comunistă, pentru student, iar extensia din titlu spre viaţă este sinonimă cu spre/la strung.

Pagina 17 îşi marchează cuprinsul cu titlul revistei Alma Mater din Iaşi – singura acceptată în

provincie, alături de Echinox. Semnatar şi student participant este din nou Doru Mihail

Cristea, alături de George Adrian Paraschiv. Textul începe entuziast: „Oaspeți ai poeziei

ieșene, am trăit în aceste zile bucuria participării la Colocviul Național al presei

universitare”. La pagina 18, semnează la rubrica dedicată Teatrului, C. Antonescu cu titlul

„Bucătăria” – dublă premieră la studioul de teatru al I.A.T.C.şi Luminiţa Comşa cu „Valenţe

poetice în spectacolele Podului”.La Arte plastice, (pag. 19-20) R. Stern semnează articolul

intitulat Arta angajată între necesitate şi ideal. Artistului i se impune, aşadar, să construiască

44

http://www.observatorcultural.ro/Un-Homo-Sovieticus-Vladimir-Tismaneanu-(I)*articleID_28151- articles_

details.html

23

pe o platformă ideologică cu scop propagandistic.La pagina 21, apare secţiunea

LITERATURĂ, unde Al. Ronai semnează articolul „Despre literatura studențească”. Se

observă un ton laudativ la adresa poetului Dinu Adam. Acesta din urmă povestesteşte45

:

„După tezele din iulie 1972, parcă, s-au limitat debuturile literare - nu se mai

publicau debutanți, decît dacă erau cîștigători ai unor concursuri de debut organizate

de fiecare editură. Primul concurs a fost în 1973, la Editura Eminescu, și, la poezie, au

participat vreo 800 de volume. Am fost patru laureați atunci și volumul meu de debut

a apărut în 1974...Probabil că s-a scris în Convingeri comuniste despre mine...

probabil, pentru că eram unul dintre puținii studenți cu volume publicate, chiar dacă

eram student la Construcții....”46

Pe aceeaşi pagină cu Literatura se află şi Muzica, unde Arbore Stănculescu scrie

despre JAZZ. Pagina 22 este dedicată Sportului, iar pagina finală conţine rubrica Ultima Oră

sinonimă cu o amplă inventariere a grupelor fruntaşe. O altă observaţie ar trebui precizată.

Toate aceste reviste au fost create şi cu un scop clar propagandistic, iar „maeştrii” funcţiilor

de lumini roşii aveau obligaţia de a comuta textul de propagandă prin toate mijloacele posibile

astfel încât curentul ideologic să fie menţinut constant.Să fie flux!, cum s-ar zice într-o

manieră ironic, mai puţin ştiinţifică.

I.3.1. Scurt istoric al sediului redacţional al Revistei Convingeri comuniste

Pentru a contura un minim context a ceea ce însemna atmosfera studenţească, voi trasa

un scurt istoric al spaţiului în care îşi desfăşura activitatea redacţia „CoCo”. „Pentru că

studenţii numeau revista „Convingeri comuniste”, „CoCo”, dintr-odată s-a pierdut tot

mesajul ideologic. I-au spus aşa, într-un mod familiar, au îmblânzit-o, au adoptat-o şi şi-au

văzut de treabă.”, precizează criticul Mircea Martin47

într-un interviu acordat pe această temă

de cercetare. Sediul redacţiei Revistei Convingeri comuniste era la Casa de Cultură a

Studenților „Grigore Preoteasa”, din Calea Plevnei 61, un edificiu interbelic. Ideea construirii

unui local destinat studenţilor a apărut in paginile ziarului Universul(cotidian cu orientare

politică de dreapta cu cel mai mare tiraj din Romania interbelică - în jur de 200.000 de

exemplare pe zi). Stelian Popescu, patronul şi administratorul întregului trust Universul (avea

publicaţii adresate numai anumitor categorii, redacţii în majoritatea oraşelor mari şi una din

cele mai importante tipografii din capitală) a pornit la începutul anilor „30 o campanie de

strângere de fonduri în paginile ziarului central. Suma strânsă nu a fost de ajuns, dar pentru a-

şi onora promisiunea faţă de cititorii săi, Universula donat restul de bani. Locul ales nu era

unul întâmplător. Odată cu venirea lui Carol al II-lea pe tronul României, dezvoltarea

45

Dialog/interviu cu Dinu Adam realizat pe facebook la începutul anului 2015. 46

Convingeri comuniste, nr.1, 1974, Bucureşti, p. 21. 47

vezi cap. Anexe I.

24

urbanistică a Bucureştilor a cunoscut o intensificare semnificativă. Unul dintre proiectele

despre care se vorbea foarte mult la acea vreme era realizarea unei cetăţi universitare în zona

Eroilor - Grozăveşti, unde urmau să fie concentrate toate facultăţile şi căminele. Primul pas a

fost construirea Palatului Facultăţii de Drept, operă a arhitectului Petre Antonescu. În jur erau

deja Facultăţile de Medicină şi de Medicină Veterinară, iar lucrările urmau să se continue pe

locul unde azi este Parcul Operei (pe atunci era arena de fotbal a echipei Venus) şi Casa

Radio. Înscriindu-se în această urbanistică, locul Casei de Cultură a Studenţilor a fost ales pe

Calea Plevnei, aproximativ în spatele actualului Parc al Operei. Clădirea a fost realizată

dearhitectul Petre Antonescu, sub antrepriza inginerului Emil Prager, a fost inaugurată în

1937, sub numele de „Casa de cultură a studenţilor”. Totuşi, rolul pentru care fusese gândită

la începutul anilor 30 era de a fi (şi) cămin studenţesc, nu (doar) un spaţiu pentru activităţile

culturale ale studenţilor. În perioada 1957 - 1982, Casa de Cultură a Studenţilor a purtat

numele lui Grigore Preoteasa, lider comunist român mort în condiţii suspecte într-un accident

de avion pe aeroportul din Moscova. În anul 1956, prin hotărârea Consiliului de Miniştri,

clădirea devine Casa de Cultură Studenţească din Centrul Universitar Bucureşti, tutelată de

Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei. Primul director a fost Paul Popescu Neveanu, prof. univ.

dr., Responsabilul Catedrei de Psihologie de la Universitatea Bucureşti. În sediul Casei de

Cultură a Studenţilor din Bucureşti se afla şi sediul Uniunii Asociaţiei Studenţilor din

România, devenită, în 1972, Uniunea Asociaţiei Studenţilor Comunişti din România

(UASCR).Pe aici au trecut nume de rezonanţă ale culturii şi civilizaţiei româneşti şi

universale: Tudor Arghezi, Păstorel Teodoreanu, academician Grigore Moisil, Ion Vianu,

Arcadie Percec, Ion Hobana, Marin Preda, Tudor Gheorghe, Nicolae Manolescu, părintele

Galeriu, academician Virgil Cândea, Lucian Pintilie, Andrei Şerban, Johnny Răducanu, Alvin

Tofler, ambasadorul SUA la Bucureşti (în anii 1970) Harry Barnes jr. sau Sidney Geist,

Directorul Muzeului Gugenheim din New York, dar nici urmă de scriitori-studenţi debutanţi

care publicaseră literatură în Revista Convingeri comuniste.

1.4. MĂRTURII AJUTĂTOARE

Acest subcapitol este bazat în principal pe mărturii din volumul coordonat de Sorin,

Bocancea ,De la presa studenţească în comunism la presa postcomunistă, Edit. Institutul

European, apărut laIaşi, în 2014 şi prefaţat de Emil Hurezeanu.

25

După cum precizez în introducerea acestui subcapitol, Sorin Bocancea48

nu așteaptă

răspunsuri la toate întrebările enumerate (le-am selectat numai pe cele referitoare la perioada

revistelor studențești), ele constituind mai degrabă un fir călăuzitor, în masură să readucă în

memoria invitaților, episoadele relevante. Intervievații săi se numesc Alexandru Dobrescu,

Mihai Tatulici, Alexandru Călinescu49

, Dorin Popa, Sorin Antohi, Ștefan Mitroi, Doru

Tompea, Constantin Dumitru, Lorin Vasilovici, Dan Pavel, Zoltán Rostás și Petru Andea,

cărora li se adugă Liviu Antonesei și Doru Bușcu cu materialele menționate în discursul tezei.

Din mărturiile publicate, voi comenta câteva pasaje lămuritoare pentru spiritul epocii, fără a

avea pretenția că acestea sunt singurele relevante. Voi începe cu Alex Dobrescu50

și al său

capitol intitulat „Începuturile presei studenţeşti în România comunistă”, din care se detașează

fără echivoc pasajul în care autorul relatează cu o simplitate debordantă cum s-a înființat

prima revistă studențească. Voi completa mărturiile sincere ale lui Alex Dobrescu privind

actul de naştere al presei studenţeşti din România cu echipa redacţională de la acea oră şi

scurte secvenţe discursive din primul număr al revistei Alma Mater.

În continuare, autorul relatează două ciocniri cu cenzura, în perioada Convorbirilor

literare. Prima, din 1972, este legată de un articol critic la adresa volumelor semnate de Ion

Dodu Bălan, fost membru al C.C și Valeriu Râpeanu, fost director de editură. Critica fără

menajamente a celor doi, atrage sancționarea redactorului șef, Corneliu Ștefanache, care l-a

rândul lui o transmite mai departe. Episodul se încheie în spiritul compromisului intelectual al

vremii, în fața unei sticle cu vin, cu șeful sfătuindu-și subalternul, să fie mai „diplomat”.Din

confesiunile lui Alex Călinescu, un alt nume de primă mărime al jurnalismului studențesc

ieșean, reținem un episod inimaginabil, de referință pentru grotescul integrărilor forțate, prin

care cuplul prezidențial își dădea întâlnire cu marile personalități ale istoriei! Pentru

acuratețea și farmecul poveștii, reproduc în conţinutul lucrării pasajul integral. Revenind la un

ton mai serios, amintirile lui Dan Pavel51

descriu drama tânărului intelectual comunist, care

privește neputincios cum idealurile sale marxiste de prăbușesc unul câte unul. De la

profesorul de filosofie obligat să predea la țară constituție, istorie și economie politică la Viața

48

Sorin Bocancea, conferenţiar al Universităţii„Petre Andrei” din Iaşi, Facultatea de Ştiinţe Politice şi

Administrative. În afara unei bogate activităţi ştiinţifice începute din 2001, Sorin Bocancea a ținut, începând cu

anul 2002, cursuri în cadrul Facultăţii de „Ştiinţe Politice și Administrative” a Universităţii „Petre Andrei” din

Iaşi. 49

Alexandru Călinescu - profesor la catedra de franceză a Universităţii „Al. I. Cuza”(din 1968). Între 1972-1983

a condus revista Dialog, revistă studenţească de cultură a universităţii ieşene. 50

Alexandru Dobrescu a fost redactor la revista Cronica (1970-1971) şi redactor (1971-1990) şi redactor-şef

(1990-1995) la Convorbiri literare. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România. 51

Dan Pavel este filosof, scriitor, jurnalist şi consultant politic. A fondat revista 22 şi revistele academice de

ştiinţe politice Sfera Politicii şi Polis. A predate ştiinţe politice la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-

Napoca, iar în prezent este profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti.

26

studențeasca și Amfiteatru, drumul lui Dan Pavel trece prin coridoarele UASCR-ului.

Relatările lui Dan Pavel sunt importante și pentru faptul că a trăit în direct momente

importante, cum ar fi „debarcarea” lui Stelian Moțiu după „experiența vegetală” cu Ana

Blandiana, fuga lui Traian Ungureanu pentru care a garantat la intrarea acestuia în partid și

ulterior a trebuit să dea socoteală, iar mai spre sfârșitul perioadei episodul Marius Oprea,

despre ale cărui probleme cu Securitatea nu știa nimic. Prin aceste extrase, am încercat să

readuc în atenție problemele redactorilor în contextul politic al timpului, până unde se putea

ajunge cu libertatea de exprimare, cât de mari erau compromisurile. O analiza exhaustivă a

eseului „Cenzura noastră cea de toate zilele” semnat de Liviu Antonesei, se regăsește în

capitolul dedicat în teza doctorală de faţă. Nu pot încheia fără a menționa că, prefața culegerii

lui Sorin Bocanacea este semnată de Emil Hurezeanu, care face cu această ocazie în stilul său

succint și documentat, o scurtă istorie a comunismului din România.

1.5. Un scurt subcapitol despre studenții străini din Republica Socialistă România

(1974-1989)

Porneşte de la prozele lui Ioan Groşan, Lumea ca literatură. Amintiri, Editura Polirom,

2014, Eros în socialism(II). O troţkistă mexicană înfocată,a lui Ştefan Agopian cu

volumulScriitor în comunism (nişte amintiri), Editura Polirom, 2013, Oglinzi, pizdă şi azotat

de argint, p. 363 şi interviul cu Marius Oprea realizând o descriere documentară a ceea ce este

presupus ca fiind un fenomen exotic sau care a trasat o anumită doză a boemiei studenţeşti în

vremea comunismului. Prin această scurtă buclă, aparent deviantă de la subiectul propriu-zis

al cercetării mele, am pretenţia minimă sociologică şi jurnalistică de a veni în completarea

documentară a prozelor scrise de autorii menţionaţi , prin care se relatează, şi din unghiul unor

publicişti profesionişti, un context istoric52

cu care, vrând-nevrând, studenţii s-au intersectat în

acea epocă.

1.5.1 „Vigilenţa faţă de studenţii străini“, un alt pretext al „organelor” de

Securitate. Cazul Augustin Ioan

Acest subcapitol continuă mult mai aplicat pe subiectul tezei cu mărturii ale poetului

arhitect Augustin Ioan, membru al cenaclului Universitas, al cărui debut s-a produs în 1997 cu

volumul Gestica în Colecţia Cartea cea mai mică a revistei Convingeri comuniste. Locuind în

acelaşi cămin cu studenţii arabi, proaspeţilor studenţi români veniţi la Bucureşti pentru a

studia, li se reamintea anual, mai mult sau mai puţin dezinteresat, că trebuie să „fie vigilenţi“

52

Ioan Groşan, Lumea ca literatură. Amintiri, Editura Polirom, 2014. Vezi: Eros în socialism(I). Joia tineretului,

p.91;Eros în socialism(II). O troţkistă mexicană înfocată, p. 97; Eros în socialism(III). „Cântarea României” –

Cântare a Erosului, p. 105; Eros în socialism(IV). Top senzual la ţară, p.111.

27

cu străinii. Mărturie stă confesiunea arhitectului Augustin Ioan, originar din Tulcea, poet

format la cenaclul Universitas, condus de profesorul Mircea Martin, publicată în Antologia53

editată de MNLR din 2008. Am ales să reproduc această confesiune care vorbeşte despre

experienţa studenţească şi „pentru că de grupul braşovean se leagă de altfel şi episodul

bruftuluirii mele de către Securitate, pe care i l-am povestit şi lui Caius.“54

1.5.2. Fascinaţia unui scriitor pentru mediul literaturii studenţeşti din capitală.

Cazul Marian Ilea55

Poate că prezența la sfârşitul capitolului Epoca a unui text-interviu care ilustrează

autobiografic geneza și reperele cronologicale destinului literar numit Marian Ilea,poate părea

la prima vedere, o greșeală de editare sau cel puțin de poziționare…Deloc!Am ales special

acest scriitor – personaj-editor-jurnalist, deoarece el este manifest într-un univers paralel cu

cel concentrat în paginile revistelor care fac obiectul acestei cercetări, interacționând cu

artizanii de excepție, puțini la număr, ai acestora, care au gestionat prin inteligență și

determinare spațiul editorial, înainte şi după ceea ce ne-am obișnuit să numim Revoluție. L-

am ales sau el m-a ales și pentru că ilustrează de-a dreptul emblematic eșecul experimentului

comunist, care scapă printre degetele cenzurii un tânăr cu origini aparent sănătoase şi îi

permite să se dezvolte imprevizibil şi de-a dreptul inadmisibil în raport cu exigențele

doctrinare. De la amintirile deloc romanțate și suspect de clar evocate începând cu vârsta de

doi ani și un sfert,( să fie vreo ironie legată de vestita unitate 0215 ?), prins permanent între

vagonul de cenaclu din trenul de Cluj spre Bucureşti sau Baia Mare și vagonetul de mină,

Marian Ilea pare să își găsească împlinirea şi recunoașterea în epoca de după, în felul lui

complicat și revendicativ – aşa-zis naiv.

1.5.3. Marian ILEA: Era plin de tovarăşi

Acest spaţiu textual din interiorul lucrării propune un interviu consemnat de

subsemnata în baza unei proze scurte autobiografice a scriitorului Marian Ilea şi comprimă un

cvasibildungs roman al copilăriei în comunism. Interviul este fragmentat cu subtitluri în

funcţie de înaintarea în vârstă a prozatorului şi a experienţelor sale din copilărie. Memorabil

rămâne momentul în care pruncul din Ieud, în vârstă de 5 ani, ia calea Bucureştiului şi ajunge

la Comitetul Central:„Mă duc până la Gheorghiu-Dej să-mi dea apartament - i-am spus

controlorului.”

53

UNIVERSITAS A fost odată un cenaclu..., coordonator Mircea Martin, Editura Muzeul Naţional al Literaturii

Române, Bucureşti, 2008 54

idem, p.50. 55

Marian Ilea a absolvit Academia de Științe Economice din București. Senior editor la cotidianul Glasul

Maramureșului. A fost membru al Cenaclului Universitas.

28

1.5.4. Cum am devenit scriitor

Mult mai aproape de prezent, scriitura confesivă a lui Marian Ilea vorbeşte despre

slalomurile publicării, relaţia cu politicile editorialele ale anilor „80, premiile literare şi

tipologiile scriitoriceşti cu care s-a intersectat. Ulici, Petru Poantă, Iova, Gabriela

Adameşteanu, Cărtărescu sau Radu G. Ţeposu sunt câteva dintre numele literare care fac

deliciul unui context istoric relativ recent şi care trasează un background sincron cu atmosfera

literară a epocii în care au apărut şi revistele cercetate în lucrarea de faţă.

2. CENZURA

Păstrând un posibil brand al lucrării de faţă, acest capitol s-ar putea subintitula Cazul

Liviu Antonesei56

deoarece părţile în care se organizează aparţin jurnalistului şi omului de

cultură ieşean care a cedat în scop didactic drepturile de publicare în interiorul tezei.

Am ales ca acest capitol să debuteaze cu un motto constând din poemul În patria mea

din volumul Un taur în vitrina de piatră, publicat de Editura Adenium în 2013. Textul este

prezent în partea III. Antonevroze sau Păcatele capitale, şi a fost scris de autor în perioada

comunismului.

2.1. Cenzura

Explică termenul pornind de la cel mai recent studiu publicat în România - cel al

autoarei Liliana Corobca intitulat Controlul cărţii: cenzura literaturii în regimul comunist din

România, apărut în 2014.

2.2. Istoria unui text de cursă lungă despre cenzură.

Cenzura noastră cea de toate zilele

Are la bază corespondenţa subsemnatei cu prof. dr. Liviu Antonesei de la Iaşi, fiind o

formă documentară a acordării dreptului de autor asupra textului de cursă lungă despre

cenzură şi a contactului cu textul semnat de Liviu Antonesei şi al reîntâlnirii acestuia în

volumul coordonat de Sorin Bocancea, De la presa studenţească încomunism la presa

postcomunistă57

, prefaţat de Emil Hurezeanu, Edit. Institutul Cultural Iaşi, 2014.

În ceea ce privește experiența sa proprie, jumătate din poemele „Pharmakon-ului”

semnate Liviu Antonesei s-au pierdut pe drumul tiparului, sub atenta redactare a poetului-

cenzor Florin Mugur, care își luase rolul foarte în serios. În ultima parte a textului analitic

memorialistic, este prezentat procesul cenzurii din perspectiva ansamblului. De la

„Glissando” semnat Mircea Danieluc, trecând pe lângă „Cel mai iubit dintre pământeni” al lui

Marin Preda și ajungând la spectacolele de o zi după Caragiale şi Cehov, puse în scenă

56

Liviu Antonesei este scriitor, cercetător, publicist, politician democrat, actualmente retras din politică, profesor

universitar în Iași. 57

Institutul European, Iaşi, 2014

29

tendențios de Pintilie, Ciulei sau Tocilescu, întreaga cultură română era supusă

presiunii.Concluzia domnului Antonesei atrage atenția asupra acestei practici care transcede

epocile, astfel că poate redeveni oricând la fel de periculoasă pentru artă și spirit

2.3. La ce bun presa studenţească?

2.4. Două tipuri de cenzură

2.5. Sub „Direcţia presei şi tipăriturilor”

2.6. Să intrăm în câteva detalii!

2.7. Cuvinte interzise, cuvinte persecutate

2.8. Lupta „corp la corp” cu cenzura

2.9. Tehnicile de „guerrilla” şi vulnerabilitatea cenzurii

Toate aceste subtitluri enumerate, descrise cu măiestrie şi trăite de Liviu Antonesei,

preluate în interiorul lucrării de faţă au dus la titlul subcapitolului 2.10. Concluzii de la Iaşi

3. ANONIMATUL, PSEUDONIMUL ŞI ANALIZA CASETEI

REDACŢIONALE (1974-1989) ÎN REVISTA CONVINGERI COMUNISTE

3.1. O posibilă grilă de lectură a presei studenţeşti

Ca posibilă definiţie de lucru,am propus câteva linii directoare în detectarea unei grile

de lectură privind presa studenţească din anii comunismului târziu. Am apelat la un tip de

cazuistică-model identificată ca asemănare în interiorul revistelor cercetate: 1. Cazul Pessoa,

ca maestru al identităţii multiplicate, comparaţia fiind una eminamente tehnică şi formală,

nicidecum de fond, cazul pseudonimului DIPLODOCUS, sub care semnau în Revista Astra,

la începutul anilor ‟80, la două mâini, Alexandru Muşina şi, pe atunci, studentul Marius

Oprea, ca maeştri ai reformulării livreşti, ca de la mentor la discipol, grupul Ars Amatoria şi

declaraţia redactorului-şef al Convingerilor comuniste, Paul Nancă, iniţiatorul proiectului

Cartea cea mai mică, conform căreia: 1.

„Sau ce artificii mai făceam? Făceam suplimente de vacanță, pentru că

revista trebuia fatalmente să se vândă. Un fel de autoîntreținere ni se cerea. (...)Și-

atunci, fiind destul de greu să vinzi o revistă care se numea „Convingeri Comuniste”,

indiferent că înăuntru era leopardul, că pe primele pagini trebuia să scrii declarații

de susținere și adeziune și așa mai departe, pe care le secretam mai mult sau mai

puțin amuzându-ne și inventam studenți care declară și așa mai departe. 2. „Erau

cel puțin două aspecte ale problemei, unul – acesta, economic, că scriai mai multe

articole și era dubios să aibă aceeași semnătură și atunci se mai inventau niște

nume pur și simplu sau, în ultimă instanță, nume importante actuale și trecute,

prezente și viitoare, vorba aia, din ziaristică, erau obligați să scrie și texte de natură

politica pe care nu le semnau, se inventau nume pur și simplu, dar textele erau scrise

în redacție de respectivii ziariști.”

30

Aceste ultime două declaraţii ale lui Paul Nancă şi ale altor redactori-şefi care au dorit

să-şi păstreze anonimatul ar egaliza, submina, dacă nu, chiar anula termenii anonimat şi

pseudonim conform principiului de egalizare şi uniformizare a maselor din perioada

comunistă, precum în tablourile evanescente ale pictorului de curte Sabin Bălaşa.Acestea au

ajutat cred însă la o departajare a relaţiilor de asumare ideologică în raport cu textul: 1.

funcţie manipulatoare de tineri fabricanţi şi executanţi de formate linotip, sau de iluzii şi

idealuri conform programei P.C.R. 2. funcţie subversivă ludică drept „fantasmă sublimă a

autenticităţii care se rezolvă dincoace de realitate (sublimina).” 58

(cazul Ars Amatoria)

3. funcţie exorcizantă, de reinterpretare textuală, de evadare prin scris din sistemul oficial al

limbii de lemn59

(Ll), de fantasy în lumea genurilor şi speciilor literare. Această funcţie3, cea

exorcizantă, poate cea mai liberă literar şi mai profesionistă la nivel de debranşare de sistem

include cazul DIPLODOCUS60

, pseudonimul cu care Alexandru Muşina şi studentul Marius

Oprea semnau în pagina 14 a revistei lunare Astra. Înainte de a explica detaliat terminologia

de început a acestui titlu de capitol, plasat ca cercetare în interiorul unui teren textual născut în

comunism, mai exact, revista Centrului Universitar din Bucureşti, Convingeri

comuniste(1974), simt nevoia, poate ironică, de a apela la un citat din poetul portughez

modern Fernando Pessoa61

: „și toți cîți au fost sau cîți vor mai fi. Fii infinit precum

universul”62

.

3.2. Diplodocus sau debranşarea de sistem

Voi începe cu funcţia 3, cea exorcizantă şi poate cea mai liberă literar şi mai

profesionistă la nivel de debranşare de sistem. Aici, voi încadra cazul Diplodocus,

pseudonimul cu care Alexandru Muşina şi studentul Marius Oprea semnau în pagina 14 a

revistei lunare Astra. În numărul 1, anul XVII, din 1982, revista avea ca antet sloganul

propagandistic impus de regim: Proletari din toate ţările, uniţi-vă!, costa 3 lei, şi se

recomanda „Revistă politică social-culturală”. Colegiul de redacţie era alcătuit din Daniel

Drăgan (redactor-şef), Constantin Catrina, Ion Itu, Eftimie Modâlcă, Dumitru E. Popescu

(secretar de redacţie) şi Dan Tărchilă.

58

Jean Baudrillard, Sistemul obiectelor, Editura Echinox, Cluj, 1996 59

Ll = abrevierea noţiunii de Limbă de lemn 60

Diplodocus este numele unui gen de dinozaur sauropod de dimensiuni foarte mari. Diplodocus a trăit mai exact

acum 150-147 de milioane de ani într-o zonă din nord-vestul Americii actuale foarte populată cu dinozauri de

dimensiuni colosale. 61

Fernando António Nogueira Pessoa, cunoscut mai ales ca Fernando Pessoa, a fost un poet, eseist și scriitor

portughez modern, reprezentant al modernismului lusitan. Este considerat unul din cei mai importanți poeți

portughezi din toate timpurile. 62

În notele pe care Pessoa le-a scris Despre heteronimie în concepția ei generală, în ultimul paragraf face

următoarea precizare: „Niciodată nu sînt mai portughez ca atunci cînd mă simt diferit de mine - Alberto Caeiro,

Ricardo Reis, Álvaro de Campos, Fernando Pessoa, și toți cîți au fost sau cîți vor mai fi. Fii infinit precum

universul.”

31

3.3. Erotizarea subversivă a discursului oficial în Epoca Limbii de lemn63

. Ars

Amatoria

Motto: „Cele mai umoristice lucruri sunt cele interzise”64

(Mark Twain)

Cu mult mai prolific şi mai logeviv decât Diplodocus, pseudonimul colectiv Ars

Amatoria îmi pare a fi cel mai puternic paravan de subminare ludică a sistemului oficial

comunist. Voi face o analiză detaliată a ceea ce a însemnat grupul de umor studenţesc Ars

Amatoria, ţinând însă cont, poate, şi de faptul că încă nu există o istorie scrisă a acestuia, că

ea trebuie, în primul rând culeasă, din punct de vedere documentar. Voi porni în „Căutarea

autenticităţii (= a-ţi avea temeiul în tine însuţi)” pentru a explora, prin urmare dilemele

textuale ale „căutării unui alibi (= a fi altundeva)“. Voi plasa în acest câmp teoretic grupul de

umor Ars Amatoria, fondat la Cluj în anii 1974, considerându-l drept acea „fantasmă sublimă

a autenticităţii care se rezolvă dincoace de realitate (sublimina).“ Jean Baudrillard este

teoreticianul cultural care susţine această idee în cartea Sistemul obiectelor65

.Pentru a nu bloca

discursul în zona cuvântului „fantasmă”, lipsit de concreteţe şi, pe alocuri, oniric, voi spune că

majoritatea membrilor grupării provin din zonele concrete ale Transilvaniei şi Maramureşului:

regretatul critic Radu G. Ţeposu – cel care dă şi numele grupării, localitatea brăneană Șirnea,

prozatorul Ioan Groşan – Satulung, Maramureş, George Ţâra – Prundu Bârgăului, Bistriţa,

Lucian Perţa – Gâlgău, județul Sălaj, considerat de criticul literar Gheorghe Grigurcu, dar și

de regretații Laurențiu Ulici și Marin Mincu drept cel mai mare parodist din România,

scriitorul şi jurnalistul Emil Hurezeanu – Sibiu, eseistul şi criticul literar Ioan Buduca -

comuna Socodor, judeţul Arad, Ioan T. Morar – Şeitin, judeţul Arad, cooptat în grup mai

târziu, din cele spuse în interviu de Ioan Groşan66

.

3.4. „Inamicul impersonal”. Cazul Caius Dobrescu

Revenind la prima funcţie, care porneşte de la dubla declaraţie a redactorului-şef al

Revistei Convingeri comuniste, Paul Nancă, conform căreia 1. „se inventau studenţi care

declară” și, 2.:„atunci se mai inventau niște nume pur și simplu sau, în ultimă instanță, nume

importante actuale și trecute, prezente și viitoare, vorba aia, din ziaristică, erau obligați să

scrie și texte de natură politică, pe care nu le semnau, se inventau nume pur și simplu, dar

textele erau scrise în redacție de respectivii ziariști.” Vom numi această funcţie una de

inventică şi clonare onomastică în serie, activă în sfera noţiunii de anonimat şi mistificare.În

63

Lucrare cu acelaşi titlu susţinută la ediţia din 2015 a Colocviului Naţional Universitar de Literatură Română

Contemporană, ediţia a XII-a, Braşov, (15-16 mai 2015). 64

The funniest things are the forbidden. Notebook, 1879 65

Jean Baudrillard, Sistemul obiectelor, Editura Echinox, Cluj, 1996 66

Interviu cu Ioan Groşan, 30 aprilie 2015, la Boema 33, Bucureşti.

32

afara studenţilor de tip no name şi a fotografiilor lor, intenţionat realizate contre-jour sau din

spate, fără de chip şi fără identitate, conform corecturii67

lui Gheorghe Iova, au existat câţiva

studenţi care n-au scăpat „neinventaţi”. Unul dintre aceştia este profesorul şi scriitorul Caius

Dobrescu68

care îmi detaliază într-un interviu, la întrebarea: „Se poate vorbi despre cazuri de

mistificare a vreunui articol, de pseudoauctoriat?”

Bun, tu îmi pui întrebarea impersonal, neutru-ştiinţific, dar ştim amîndoi la ce

se referă. E vorba de faptul că, într-un număr din 1987, cred, al CoCo, s-a publicat

un pretins interviu luat mie şi soţiei mele de atunci, Georgeta. Acolo se puneau în

gura mea fraze dezgustătoare, mulţumiri adresate conducerii de partid pentru

condiţiile care ni s-au creat, ca să învăţăm şi să ne creştem copilul (fata mea, Noemi,

care avea pe atunci un an şi ceva, şi care, oricum, nu stătea cu noi în insalubrele

cămine Grozăveşti, dar, mă rog…). Îmi amintesc vag o frază de tipul: „vom şti să

răspundem partidului în viitor cu aceeaşi responsabilitate cu care ne tratează şi el

astăzi”. Frază care, mi-a explicat Dan-Silviu Boerescu, recunoscîndu-mi că el

fabricase interviul, era de fapt „cu fitile”, era o aluzie ironică bine ticluită…

La furia mea greu stăpînită, Boerescu şi Nancă au reacţionat cu surpriza cea

mai „inocentă”, de parcă niciodată nu le trecuse prin cap că te-ai putea simţi insultat

în modul cel mai oribil de faptul că ţi se pun asemenea cuvinte pestilenţiale în gură.

Cu Boerescu n-am mai vorbit de atunci. Nancă a susţinut că a încercat mai

tîrziu să strecoare o notă în care să se spună că a fost o greşeală şi că interviul nu era

dat de mine/noi, dar că n-a reuşit. Şi Nicolae Manolescu şi Mircea Martin au încercat

să facă să treacă în vreuna din publicaţiile literare onorabile o dezminţire, cît de

discretă, dar nu a fost chip.

Deci, morala fabulei este clară: dacă te amesteci în tărîţe, te mănîncă

porcii.”

În lipsa unor probe concrete acest subcapitol rămâne deschis cercetării şi

permanent sub imperiul titlului revelat al cărţii lui Caius Dobrescu: Inamicul

impersonal69

.

3.5. Pseudonime

În afara acestei strategii de ficţionalizare în presa studenţească a anilor „70,

subordonată Partidului şi a dictonului automat implementat: Noi muncim cu spor!, a existat o

întreagă listă de pseudonime care mai de care mai justificate: Nicolae Steinhardt, Ana

Blandiana, Mihai Novicov, Traian Radu Ungureanu alias TRU sau Florin Iaru.

67

Corectura s-a produs pe pagina mea de facebook Inner Resarch Gate destinată excusiv cercetării de faţă, în

momentul postării unei fotografii din revistele studenţeşti care întruchipa doi tineri fotografiaţi din spate (nu li se

vede chipul, doar părul), cu explicaţia: fără chip sau identitate. 68

Caius Dobrescu (n. 22 ianuarie 1966, Brașov) estepoet, eseist și romancier român. Este, totodată, profesor

universitar la filologia bucureștenă, specialist în teoria literaturii. 69

Caius Dobrescu, Inamicul impersonal, Paralela 45, Colecţia Deschideri, 2001.

33

4. INFORMAŢIE, PSEUDOINFORMAŢIE ŞI PROPAGANDĂ ÎN REVISTA

CONVINGERI COMUNISTE

4.1. Definirea noţiunilor

Dacă admit în mod empiric că revista Convingeri comuniste este un produs de presă

studențească și o exclud pentru o secundă din contextul ideologic al vremii, voi considera, în

primul rând, noțiunea de informație (fr. information, lat. Informatio) ca fiind prioritară și voi

admite definiția explicativă de bază care desemnează, conform Dicționarului Explicativ al

Limbii Române, sensul 1. Comunicare, veste, știre care pune pe cineva la curent cu o situație.

2. Lămurire asupra unei persoane sau asupra unui lucru; totalitatea materialului de informare

și de documentare; izvoare, surse. 3. Fiecare dintre elementele noi, în raport cu cunoștințele

prealabile, cuprinse în semnificația unui simbol sau a unui grup de simboluri (text scris, mesaj

vorbit, imagini plastice, indicație a unui instrument etc.). De asemenea, informația implică și

sensurile 4. referință, relație. (Ce ~ii îmi poți da despre ...?) 5. v. notă. 6. v. documentare. 7. v.

sursă. 8. v. indicație. Datorită virtuților sale cognitive, i. dobândește ample valențe filozofice,

contribuind la adâncirea înțelegerii procesului de reflectare. În concluzie, cuvântul informație

- preluat din latină (informatio) prin intermediul limbii franceze (information) - este

polisemantic, putând căpăta mai multe semnificații (uneori total diferite sau chiar

contradictorii), ce sunt determinate de domeniile și contextele foarte variate în care este

folosit. În afara înțelesurilor din limbajul comun, el are și alte sensuri, atribuite fie prin

definirea sa ca termen (științific sau tehnic), fie drept concept în cadrul unor ramuri ale

filosofiei sau al unor științe și tehnologii al căror obiect de studiu este informația. În 1937,

când norii războiului se adunau deasupra Europei, M. P. Charlesworth, publica un clasic

articol în care explica propaganda drept „producere de convingeri”sau „producere de bună

voinţă”70

. Cea mai mare parte a ceea ce în mod normal percepem ca artă de-a lungul întregii

perioade romane, poate fi considerată, de fapt, drept manifestări, mai mult sau mai puţin

directe ale propagandei. De la bun început, arta a servit, indiferent dacă scopul ei era sau nu

conştient formulat, la întărirea puterii şi reputaţiei persoanei care o finanţa sau o comanda,

întrucât fiecare operă de artă este purtătoarea unui mesaj. Conducătorii politici şi generalii

Romei erau prin tradiţie amatori, care, fără a fi lipsiţi în fond de abilitate, lăsau multe în

seama soartei. Faptul că propaganda nu era făcută de profesionişti care să stăpânească bine

conceptele teoriei nu ne scuteşte câtuşi de puţin de a analiza factorii implicaţi în folosirea

simbolurilor date: intenţiile persoanei care a comandat opera, intenţiile şi aşteptările

receptorului, precum şi poziţiile individuale şi sociale ale ambilor. „Alegerea simbolurilor nu

70

The Virtues of a Roman Emperor: Propaganda and the Creation of Belief , M. P. Charlesworth. The Raleigh

Lecture on History, 1937. From the Proceedings of the British Academy, Volume XXIII, p. 31. London: Milford,

1937.

34

este lăsată la discreţia funcţionarilor direcţiei poştei, ci reflectă programul politic al

sistemului” scrie Niels Hannestad71

.

4.2. Şabloanele limbajului de lemn în revista „Convingeri Comuniste”

Identifică şi analizează editoriale, poezii şi articole angajate din revista studenţească

Convingeri comuniste. Capitolul prezintă şi deconstruieşte la nivel morfo-sintactic şi

paradigmatic un motto angajat prin reproducerea poemului fără autor, intitulat Tineri la

tribună72

.Înşiruire de cuvinte bombastice parcă desprinse din discursul lui Caţavencu, „Tineri

la tribună” este o mostră de literatură aservită politic, de discurs a cărui formă se substituie

fondului. Un alt moment puternic amprentat ideologic din paginile revistei studenţeşti

Convingeri comuniste este următorul din pag. 3 a numărului 6 din 1989:

„CTITORII ALE EPOCII NICOLAE CEAUŞESCU

Ctitoriile unei Epoci de aur73

Sunt epoci în viaţa unui popor ce se constituie ca mari puncte de reper pe

care perspectiva istoriei le argumentează solicitându-şi parcă delimitările necesare

pentru o mai exactă definire a devenirii, a împlinirii unui destin, a voinţei colective a

unei naţiuni de a se înscrie cu demnitate în concertul uriaş al tuturor naţiunilor lumii.

(...)”

Ctitoriile unei Epoci de aur este un text de propagandă politică, un articol în care, în

termenii Limbii de lemn se prezintă „măreţele” realizări ale perioadei în care Partidul

Comunist a fost condus de Nicolae Ceauşescu. Este un pseudoeditorial în linia partidului,

culminat cu o dare de seamă a „realizărilor şi împlinirilor măreţe” universitare. Semnat, la

acea oră, de redactorul-şef al Revistei Convingeri comuniste, Paul Nancă, citim printre

rânduri, că, probabil au existat anumite presiuni venite de mai sus, mai ales, că această ediţie a

Convingerilor74

publică placheta Cartea cea mai mică,intitulată „Sevă a clipei”, cu studenţii

patriotici fictivi sau versificatori ocazionali: Polidor-Paul Roşcu, Diana Barbu şi Vasile

Speranţa. Toate aceste versuri sunt egalizate de aceeași marcă patriotică, stau sub semnul

fabricat al aceleiași „directive”, în sensul în care ridică problema unei degradări/epuizări

totale a unei astfel de draperii semantice care şi-a trăit din plin degradeurile roşii. În contextul

colecţiilor din mijlocul anilor ‟80 ale Revistei Convingeri comuniste, marea antinomie

semantică şi ireversibilă este dată de polii liricii, reprezentaţi la cel mai înalt nivel de Cristian

Popescu şi seria down/minoră, reprezentată de animatori ai aripii tinere precum Diana Barbu,

Vasile Speranţa75

, Polidor Paul-Roşcu sau Romeo Buşegescu cu funcţie de aparacici textuali

de serviciu.

71

Hannestad Niels: Monumente publice ale artei romane, II Ed. Meridiane, București, 1989, 233 72

Poezia angajată apare în Revista Convingeri comuniste însoţită de o fotografie reprezentând tineri care sapă

pământul, la muncă patriotică. O replică identică foto/text apare şi în Universitatea comunistă. 73

Convingeri comuniste, nr. 6, 1989, p. 3. (de fapt ultima ediţie existentă în colecţiile bibliotecilor din Bucureşti). 74

Convingeri comuniste, nr.6, 1989, Cartea cea mai mică,intitulată „Sevă a clipei”. 75

Posibile nume inventate

35

4.2.1. Limba de lemn – definire şi istoric

Originea sintagmei limbă de lemn este încă dificil de precizat, fapt observat de

majoritatea cercetătorilor care s-au dedicat studiului acestui fenomen lingvistic. Cu

aproximaţie, se apreciază că sintagma a apărut la mijlocul secolului XX, în limba rusă

(Ušakov, 1935 - dubovyi jazyk - „limbă de stejar”). Termenul există şi în poloneză,sub forma

dretwa mowa, alături de unele expresii populare ca: jèzyk popagandy („limbă de propagandă”)

şi jèzyk drzewny („limbă de copac/arbore”), în italiană - lingua di legno, în cehă - mrtvy jazyc

(„limbă moartă”) sau în maghiară - bukkfanyelv („limbă de fag”). Se poate observa faptul că

toate aceste variaţii ale sintagmei fac trimitere la un sens comun, acela de „încremenit”, „fix”,

„osificat”.

4.2.2. Limba de lemn în perioada comunistă

4.2.3. „Studenţia – un mozaic policrom”76

– varianta perfectă a limbii de lemn

„Într-o ţară în care învăţământul de 10 clase s-a generalizat iar cei de 12 clase

reprezintă o realitate evidentă pentru majoritatea tineretului, este firesc ca eşalonul

universitar să constituie mai mult cât o consecinţă logică - o necesitate a unui sistem

educaţional bine reglat şi orientat în sensul dezvoltării complexe, multilaterale a

societăţii. Epoca îşi cere studenţii ei - de unde extrema diversitate a profiturilor şi

specializărilor învăţământului superior, gradul înalt de pregătire asigurat şi integrarea

în triada „învăţământ – cercetare - producţie”, iar termenii epocii sunt reformulaţi din

mers de către aceşti studenţi, epoca devenind din schemă a relaţiilor sociale

catalizator al energiilor creatoare. Anii ce s-au scurs cu rodnicie de la Congresul IX al

Partidului Comunist Roman, Epoca „Nicolae Ceauşescu” au conturat din ce în ce

mai clar o asemenea relaţie de benefică interdependenţă între societatea de azi şi

detaşamentul ei de specialişti de mâine. Studenţimea română, ca întregul tineret de

altfel, s-a aflat dintru început în primele rânduri ale celor care au ştiut să asimileze

experienţa avangardei revoluţionare a patriei, a comuniştilor - exemplul personal al

tovarăşului Nicolae Ceauşescu fiind cel dintâi – şi să transpună în practică cu

devotament şi elan creator comandamentele noului tip de societate. (...)Între societate

şi studenţi se stabileşte o relaţie de perfectă concordanţă: societăţii multilateral

dezvoltate îi corespunde un student multilateral.”

4.2.4. Ultima perioadă de dominaţie a sistemului comunist: Cultul personalităţii

În acest segment periodic iau naştere şi cele două reviste studenţeşti, ‟69

(Universitas/Universitatea comunistă) respectiv „74, în cazul Convingerilor comuniste.

Fenomenul cultului personalităţii devine în epocă o modalitate internă de stabilire a ierarhiilor

actorilor politici. Formele pe care le îmbracă fenomenul cultului personalităţii sunt dintre cele

mai diverse.

76

Titlul unui articol publicat în revista Convingeri comuniste, semnat Romeo Buşegescu.

36

Sub un manifest intitulat 8 puncte de vedere77

semnat Marius Oprea apare printr-un

contrast evident de paginaţie şi semantică tematică, în aceleaşi pagini ale revistei Convingeri

comuniste, textul:

„MAI MULT RESPECT

Suntem un grup de studenți ai anului IV al Facultății de Energetică din cadrul

Politehnicii bucureștene. Am avut plăcerea - și asta n-o spunem ca să flatăm - să citim,

în ultimul timp, câteva din numerele revistei „Convingeri comuniste”, constatînd linia

ascendentă pe care s-a înscris această publicație. Remarcăm, îndeosebi, modul în care

redactorii revistei știu să se integreze în viața de zi cu zi a studențimii bucureștene,

subliniind deopotrivă realizările cu care ne mândrim și, atunci când e cazul,

neajunsurile – inerente în orice formă de activitate. (...)”

Şi în acest caz, limbajul de lemn camuflează realitatea, discursul îşi subminează

funcţia referenţială şi creează iluzia unei dezbateri, a respectării principiilor democratice.

Aparent, fiecare e liber să îşi exprime punctul de vedere: tânărul ziarist a sesizat derapajele

profesorilor, iar politehniştii sunt lăsaţi să îi apere. Mai mult decât atât, aceştia din urmă, ca la

şedinţele de partid, îşi asumă limitele – „Dincolo de justețea unor afirmații, față de care ne

angajăm să luăm imediat atitudine (remediind unele laturi ale activității noastre)”. De fapt,

intervenţia aparţine unei voci colective, care transformă în realitate celebra contradicţie din

textul lui Caragiale „o semnăm anonimă”.

4.2.5. Limbajul politic în perioada comunistă – Ll78

Pentru o analiză cu mult mai evidentă, am recurs la publicaţiile oficiale de tipul

Scînteia sau Romînia Liberă.

COCO„Include prima EDIŢIE SPECIALĂ literar-artistică * 90 *79

”, iar, de exemplu,

textul „Un semn de maturitate” are aparenţa unui text de graniţă între realitate şi ficţiune.

Pornind, ca romanul experienţei, de la propriile însemnări ale experienţelor revelatoare,

articolul de faţă se vrea un bilanţ al anilor de facultate. O sumă de afirmaţii banale descriu

experienţa studentului care (se) vede prin lentilele deformatoare ale propagandei comuniste.

Fiecărei luni i se asociază câte o experienţă cu valoare egală: fie este vorba despre practica în

agricultură, fie că se insinuează tema iubirii, tonul este acelaşi. Timpul curge la fel pentru toţi,

deşi autorul îşi dă seama de schimbări: „Anul universitar începe în fiecare an, dar cei care-l

încep sunt mereu alţii, mai maturizaţi, mai dornici să urce încă o treaptă pe scara cunoaşterii şi

a desăvârşirii profesionale, chiar şi profesorii sunt cu un an mai bătrâni şi mai înţelepţi. Aşa că

afirmaţia cu ciclitatea mi se pare superficială. Ce aţi zice de o repetare a faptelor din viaţa

77

„8 puncte de vedere”, Marius Oprea, Convingeri comuniste, 1986. 78

Ll = limbă de lemn 79

Convingeri comuniste, nr. 4-5, iulie 1988. Reproducere identică cu formatul revistei.

37

unui student într-o evoluţie în spirală?” Ieşirea din ciclicitatea ce frizează absurdul este însă

descrisă în termenii limbii de lemn („mai dornici să urce încă o treaptă pe scara cunoaşterii şi

a desăvârşirii profesionale”) şi a observaţiilor ce ţin de domeniul evidenţei (chiar şi profesorii

sunt cu un an mai bătrâni). Până şi adresarea directă către cititor face parte tot dintr-o strategie

a limbii de lemn care, în felul acesta, crede că este mai expresivă, mai convingătoare. Dacă

primul paragraf mai putea să fie salvat de, să-i spunem, naivitatea unui tânăr jurnalist din anii

comunismului, al doilea este semnul clar al aşezării în limitele limbajului propagandistic.

„Evoluţia în spirală” are drept declanşator Măreţul Partid, care a creat „minunatele condiţii de

studiu”şi care „a intuit încă de la începutul angajării ţării noastre pe drumul socialismului că

ştiinţa şi aplicarea roadelor ştiinţei constituie forţa motrice esenţială în drumul dezvoltării.”Un

asemenea fragment , alături de cel plasat în finalul articolului „oameni noi, înarmaţi cu cele

mai noi cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii, cu înalte trăsături morale, oameni pentru care idealul

comunist este o realitate perceptibilă prin puterea minţii lor” creează o lume utopică, a

Omului Nou, cu o existenţă perfectă.

O altă pagină din COCO, întăreşte structura unei limbi de lemn, greu de remediat:

„Convingeri Comuniste

NR. 1 – 1985

Tiparul: I.P. „Informaţia”

Colegiul de redacţie: Dan Deliu (redactor-şef), V. B. Ţânţăreanu, Liviu Podgornei

(redactori şefi-adjuncţi), Romeo Buşegescu (secretar responsabil de redacţie), George Baciu,

Roxana Bratosin, Daciana Daraban, Iulia Dumitrescu, Ovidiu Constantinescu, Cristina

Marinescu, Andrei Moroşanu, Gheorghe Moroşanu, Dan Văireanu.

ŞEDINŢE: Marţi, ora 18. FOTO: Petrică Miu, Sorin Mihăilescu.

Adresa redacţiei: Casa de cultură a studenţilor „Grigore Preoteasa”, str. Calea Plevnei nr. 61.

ROMÂNIA ÎN LUME

Participare – Dezvoltare – Pace

Consider că tineretul trebuie ascultat şi trebuie să aibă un cuvânt greu de

spus în organizarea vieţii sociale de mâine. Se cer create condiţii ca tineretul să poată

participa mai activ la viaţa socială, să-şi poată manifesta energia în direcţia

perfecţionării societăţii umane, a înfăptuirii de dreptate, libertate şi bunăstare a

întregii omeniri

NICOLAE CEAUŞESCU

ANUL INTERNAŢIONAL AL TINERETULUI

Participare, dezvoltare, pace

1985

Un loc deosebit de important îl ocupă în cadrul preocupărilor Partidului

Comunist Român, ale României socialiste, ale tovarăşului Nicolae Ceauşescu

problematica tinerei generaţii materializată prin multiple iniţiative şi acţiuni

constructive. Este vorba despre concepţia - profund umanistă şi revoluţionară,

38

fundamentată în mod ştiinţific - privind rolul şi statutul tineretului contemporan văzut

nu ca o simplă categorie socială, ci ca o forţă activă destinată promovării intereselor

şi aspiraţiilor tuturor tinerilor.

Concepţia profund novatoare a partidului, a tovarăşului Nicolae Ceauşescu

privind tânăra generaţie are ca statut, ca determinaţie esenţială, însăşi rolul activ,

implicarea plenară a tineretului patriei noastre în toate domeniile vieţii politice şi

social-economice. Având ca îndemn exemplul personal al Preşedintelui ţării şi

beneficiar a tot ceea ce s-a realizat şi se realizează în România pe coordonatele

societăţii socialiste multilateral dezvoltate, tineretul român este investit de partid, de

întreaga societate cu înalta misiune de a se implica ferm şi activ pe frontul muncii, al

învăţăturii şi al creaţiei pentru înflorirea continuă a patriei noastre, pentru viitorul de

pace şi independenţă al poporului român, al tuturor popoarelor. Aşa cum se arăta şi

în istoricul Raport prezentat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu la cel de-al XIII-lea

Congres al P.C.R., nu există realizări de preţ ale acestor, ani minunaţi, pe care îi

numim cu mândrie Epoca Ceauşescu, realizări în care să nu fie încorporată şi

investiţia de muncă,(...)”

Textul „Anul Internaţional al Tineretului”, semnat Dan Deliu, cu subtitlul absurd (la

momentul respectiv, o deviză mobilizatoare) „Participare, dezvoltare, pace”, este un text scris

în „cel mai curat” limbaj de lemn cu putinţă. Prima observaţie pe care o putem face este aceea

că textul se deschide prin citarea lui Nicolae Ceauşescu, vorbele sale fiind reperul suprem al

jurnalistului şi, implicit, al publicului său. Referinţele întertextuale se păstrează pe tot

parcursul articolului. Ca o veritabilă figură mitică, Nicolae Ceauşescu este prezentat în discurs

ca într-un rit de contagiune. Vorbele sale sunt reluate ca şi când ele ar da substanţă realităţii,

infuzând-o cu grija Creatorului pentru lumea pe care a imaginat-o. Este evident cultul

personalităţii care biciuieşte şi mai mult discursul public, şi aşa greu încercat de toate

obtuzităţile limbii de lemn. etc.

4.3. Concluzii

Ca şi în alte lucrări înscrise în acelaşi spectru tematic, cercetarea de faţă are final

deschis, relaţia dintre trecutul totalitar şi prezentul democratic putând fi exploatată în

continuare la nivelul limbajului jurnalistic şi nu numai. Zonele epurate/necontaminate rămân

astfel în revista studenţească Convingeri comuniste cele câteva pagini cu valoare de punct de

fugă literară în spaţiul receptării. Voi încheia acest capitol cu pagini de cronică de carte din

Convingeri comuniste, mai aproape de scopul informativ jurnalistic sau critic-literar,

necontaminate Ll, în defavoarea flagelului numit Limbă de lemn, dar şi cu textele poetice

publicate în pagina Atelier literar a revistei care trebuie contextualizate în raport şi în tandem

cu cenaclul Universitas coordonat de criticul Mircea Martin.

Poemele Simonei Popescu din pagina Atelier literar se regăsesc ca notă de subsol în

interviul pe care mi l-a acordat autoarea fiind publicate în Anexa I a lucrării de faţă. Reproduc

39

însă în discursul tezei poemul Televizorul al autoarei care a fost înroşit cu radicalitate de

cenzoriţa Olivia Clătici, fiind ulterior publicat parţial în revista Echinox. Acest text se

regăseşte în volumul Juventus publicat de abia în 1994, deşi multe dintre poemele conţinute,

cu mult mai subversive, sunt scrise înainte de 1990.

De asemenea, în lipsă de Cartea cea mai mică cu Cristian Popescu, trebuie evidenţiată

şi conservată pagina numărul 10 a Atelierului literar cu titlul Lumină pe... CRISTIAN

POPESCU80

în care Mircea Martin semnează cronica Poetul ca vatman, Dan-Silviu Boerescu

scrie textul Vitrina de familie Cristian Popescu şi Dana Cristescu semnează Arborele

genealogic. Voi reproduce în interiorul lucrării o Notă scrisă de Cristian Popescu şi textul

Caragiale, Gică Petrescu şi frizerii citit pe atunci de irecuperabilul autor la cenaclul

Universitas condus de Mircea Martin.

5. DIN REDACŢIE ÎN TIPOGRAFIE. INTERVENŢII, ROLURI, PROFESII ŞI

UTILAJE

Capitolul 5 face o descriere a tipografiilor din Bucureşti şi a profesiilor actante în

tipărirea acestor reviste studenţeşti. Ca sursă documentară stau interviurile realizate cu oameni

de presă precum Ion Cristoiu, Alexandru Ghiza, Paul Nancă şi Dan-Silviu Boerescu publicate

în capitolul Anexe I – O istorie orală a presei studenţeşti.

5.1. O presă ruginită. La propriu

…Prima dată te duceai la linotip81

, o maşină de scris uriașă, cu o cuvă de

plumb topit. Fiecare rând era imprimat pe muchia unei plăcuțe metalice. Paginatorii

erau experți ai cititului „în oglindă”. Lângă ei se afla bancul zețarilor82

, cu numeroase

sertare de tablă, în care se păstrau literele mari speciale sau elementele de grafică –

chenare, linii, acolade etc.”

povesteşte braşoveanul om de presă, Alexandru Ghiza.După linotip, urma paginarea83

pe o

placă de oțel, cu pozele făcute pe niște bucăți de zinc84

prin electroliză, calandrarea85

, adică

80

COCO, nr.3, mai 1987, p. 10. 81

linotíp n., pl. urĭ (engl. line, linie, și type, tip, tipar). Un fel de mașină tipografică în care literele, la fiecare

tipărire, se toarnă în rânduri din plumb topit, care apoi se topește și se întrebuințează iar pentru alt rând de litere. 82

zețár,zețari, s. m. Muncitor tipograf care culege manual literele în culegar după manuscris; culegător. – Din

germ. Setzer.Sursa: DEX '09 (2009) 83

paginatór, -oáre,paginatori, -oare, s. m. și f. Muncitor tipograf care face paginația (1) unui text cules. –

Pagina + suf. -tor.Sursa: DEX '09 (2009); paginatór ~oáre (~óri, ~oáre)m. și f. Tipograf specializat în

paginarea textelor culese. /pagina + suf. ~tor , Sursa: NODEX (2002) 84

zincografíe, (2, 3) zincografii, s. f. 1. Procedeu de tipar pentru ilustrații în care se folosesc clișee obținute prin

fotografiere și gravare pe plăci de zinc (uneori și de cupru, alamă, oțel etc.). 2. Atelier în care se execută clișee

prin zincografie (1). 3. Reproducere, ilustrație executată prin zincografie (1). – Din fr. zincographie.Sursa: DEX

'09 (2009)

40

imprimarea pe un carton moale a unui pozitiv al paginii de ziar și, în final, turnarea plăcilor,

urcarea lor pe rotativă86

și tipărirea propriu-zisă. În vremea comunismului, în capitală, dacă n-

aveai vreo rudă în tipografie, nu prea te puteai apropia de clădirile solemne ale Casei

Scânteii87

sau Informaţiei Bucureştiului (Casa Presei Libere, respectiv Palatul Universul88

)

vegheate atent de soldaţi ai trupelor de Securitate. Erau „întreprinderi de categoria zero”. Atât

revista studenţilor Universităţii din Bucureşti, Universitas alias Universitatea comunistă, cât

şi revista Centrului Universitar din Bucureşti, Convingeri comuniste, erau tipărite la I.P.

„Informaţia” şi costau când 2 lei, când 3 lei, în funcţie de suplimentele incluse, când

omagiale sau istorice, când magazinistice sau de vacanţă.

5.2. Preludiu interbelic al clădirii de pe Brezoianu

5.3. „Niţi cu ală, niţi cu ală: ăsta este Universul!” - deviza lui Luigi Cazavillan89

5.4. Naşterea palatului

5.5. Sfârşitul unei epoci

5.6. În căutarea Timpului pierdut... La propriu!

5.7. Drumul sinuos al ideilor către public

5.8. Pagini înroșite

5.9. Politruci de toate felurile

5.10. De aici s-a născut presa independentă

5.11. Presa underground

5.12. Retro la Cluj!

5.13. Concluzii

După 1990, lumea s-a schimbat cu o rapiditate de neimaginat. Au apărut și au dispărut

mii de ziare. Tirajele au crescut la sute de mii de exemplare, apoi s-au prăbușit complet. Au

trecut 30 de ani și presa imprimată pe hârtie a murit. Cuvântul scris este însă mai liber decât

85

calándru ~en. 1) Mașină cu cilindri rotitori prin care se trece un material flexibil pentru a-l subția, a-l netezi, a-

l imprima. 2) tipogr. Presă pentru imprimarea în relief a matrițelor (de stereotipie) și pentru satinarea hârtiei.

/<fr. Calandre,Sursa: NODEX (2002) (Dicționar enciclopedic, 1993-2009) 86

rotatív, -ă (< fr.) adj. 1. (Despre mișcări) Circular. 2. (Despre sisteme tehnice sau despre elemente ale acestora)

Care poate efectua o mișcare de rotație parțială; care are părți rotitoare. ♦ (Substantivat, f.) Mașină de înaltă

productivitate pentru tipărirea publicațiilor de tiraj mare, la care forma de imprimare și suprafața de presare

(printre care trece hârtia) sunt cilindrice; există r. pentru hârtie în coli și r. pentru hârtie în bobine. 87

Casa Presei Libere (cunoscută inițial drept Casa Scânteii) este o clădire situată în nordul orașului București. A

deținut recordul de cea mai înaltă structură din oraș între anii 1956–2007. Clădirea a fost concepută inițial sub

denumirea de Complexul Casa Scânteii, fiind ridicată în 5 ani (1952–1957). Construcția era destinată publicării

presei de stat și în special a ziarului Scînteia, „organ” al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român.

Antena de pe această clădire a susținut pentru o vreme, începând din 1956, emițătorul Televiziunii Române.

După anul 1989, Casa Scânteii a devenit cunoscută sub denumirea de Casa Presei Libere.. 88

Palatul Universul este o clădire din București, aflată pe strada Ion Brezoianu 23, în care a funcționat în prima

jumătate a secolului XX ziarul Universul. 89

Sursa: http://www.ziarulring.ro/stiri/14640/palatul-universul-centrul-presei-interbelice

41

oricând, iar accesul la orice fel de informație incredibil de rapid. „Între timp, am fost secretar

de redacție, redactor-șef și director la mai multe publicații scrise. Astăzi, cu un calculator și o

imprimantă pot face singur un ziar. Trebuie totuși să recunosc că marginile ușor zimțate ale

paginilor mari de hârtie, mirosul cernelii cu plumb și frumusețea literelor alese de zețar pentru

titlurile mari mi-au rămas pentru totdeauna în-tipărite în minte”, conchide Alghi.

6. CENACLURILE VREMII

Capitolul explorează două dintre principalele cenacluri ale vremii: Cenaclul de Luni şi

Universitas privite în tandem cu revistele studenţeşti cercetate. Motto-urile acestuia sunt:

…îmi părea o adunare de oameni încăpăţînaţi, care rezistă (prin cenaclu!). Un

spirit al catacombei comuniste, eroic şi trist, tragic şi prăfuit, mi se revela la

Universitas la fel erau şi întîlnirile noastre „particulare“ sau cele „oficiale“90

.

„Era un afiş pentru diverse manifestări studenţeşti care se desfăşurau în toată

ţara. Pe el scria CREŞTEM ODATĂ CU ŢARA! Era lipit pe uşa de acces la Cenaclul

din Tei. I-am pus cu tuş negru căciuliţă la primul a, am întărit codiţa la „t” şi a ieşit un

„ţ”accentuat. Deci, i-am făcut mici modificări cu diacritice şi a ieşit CREŞTEM

ODATĂ CU ŢÂRA!. L-am pus doar o singură dată când ştiamcă vin invitaţii la

Cenaclu, după-masa, la ora şase. Şi care cum au venit, s-au crucit. Alin Teodorescu,

sociologul, care frecventa cenaclul, a fost amuzat extraordinar şi de atunci, de câte ori

mă vede, îmi zice: Creştem odată cu Ţara/Ţâra! Da, deci era un slogan pe care el l-a

pus pe un afiş; erau o suită de manifestări studenţeşti care se desfăşurau în diverse

centre studenţeşti: şi la Costineşti şi în taberele studenţeşti, şi bineînţeles, şi în ştrandul

studenţesc (Complexul cultural-sportiv studenţesc Tei) din Bucureşti fiindcă acolo se

făceaumulte spectacole. N-a ajuns la Comitetul Central. N-a reclamat nimeni. A ajuns

doar ca poantă, la fel ca cea de la Predeal, unde cu ocazia unui F.A.C.S. (Festivalul

Artei şi Creaţiei Studenţeşti) am făcut un afiş cu motto-ul: «SARA Predeal, Buciumul

sună a GALE!» Pentru că erau Galele Amfiteatrului. Şi a prins foarte bine şi toată

lumea a întrebat: cine?. Domnul cu pricina!”91

.

„treizeci de spiţe se unesc în butucul unei roţi; Însă golul din centru îngăduie

folosirea” (Lao Tze, Tao The Ching)

O contextualizare minimalistă a mişcărilor cenacliere a anilor ‟70-‟80 o întâlnim chiar

în paginile revistei Convingeri comuniste cu titlul Condiţia cenaclurilor literare studenţeşti şi

supratitlu: generaţie şi creaţie, sub forma unei dezbateri semnate de regretatul poet optzecist

Gabriel Stănescu92

. Înaintea elaborării acestui capitol voi reproduce dezbaterea menţionată

deja mai înainte care montează efectele de seră ale câtorva dintre cenaclurile actante şi

90

Al. Muşina, Şi eu am simţit acel fior, Universitas. A fost odată un cenaclu..., coord. Mircea Martin, Ed. MNLR,

2008, p. 229. 91

George Ţâra - echinoxist. critic literar, membru al grupării Ars Amatoria, instructor cultural al Complexului

cultural-sportiv studenţesc Tei, coordonator revista Convingeri Comuniste, „coleg de dubă” cu poetul Mircea

Ivănescu, la Mineriadă. 92

Gabriel Stănescu-poet optzecist, eseistși editor românamerican.

42

prezintă principalii mentori şi conducători ai acestora, cu funcţie, la acea vreme, de autorităţi

literare. Nu însă fără a face un alt slalom pentru a trece în revistă o ipotetică istorie a

Cenaclului de Luni (1977-1983), fiind cel mai important nucleu optzecist, coordonat de

criticul Nicolae Manolescu.

6.1. Cenaclul de Luni

Acest cenaclu legendar a durat aproape 7 ani, funcţionând până în ‟83 când a fost

interzis din cauză de subversivitate, invocându-se aparent tot felul de motive „administrative

şi financiare“.

„Cenaclurile și cercurile literare, spunea secretarul general al partidului la

una din conferințele Uniunii Scriitorilor, trebuie să constituie o formă democratică de

analiză și dezbatere competentă a lucrărilor. Se impune ca ele să-și asume tot mai

mult răspunderea pentru formarea unei literaturi valoroase și să vegheze permanent

împotriva uniformizării, pentru diversificarea tot mai largă a scrisului, luptând însă

pentru un conținut superior și o limbă unică, limba concepției revoluționare despre

lume și societate, limba socialismului și comunismului”93

.

Se pare că limba unică şi conţinutul superior din discuţiile şi textele membrilor

Cenaclului de Luni nu s-au încadrat în grila de receptare a sateliţilor partidului, astfel că foarte

mulţi dintre scriitori s-au ales cu dosare de urmărire. Din Arhiva Fondului Informativ CNSAS

privind Dosare personale scriitori aflăm de o aşa-întocmită listă a Organelor de Securitate:

„Adrian Păunescu, Angela Nache, Marian Popa, Dorin Tudoran, Eugen Simion,

Ovidiu S. Crohmălniceanu, Eugen Suciu, Radu Săplăcan, Ioan Groşan, Nicolae Breban,

Gheorghe Iova, Mircea Nedelciu, Gheorghe Crăciun şi de Membrii Cenaclului de

Luni:Nicolae Manolescu, Călin Vlasie, Ioan Buduca, Doru Mareş, Viorel Padina, Alexandru

Muşină, Ion Bogdan Lefter, Ioan Nino Stratan, Mariana Marin”94

Cenaclul de Luni a fost un cenaclu literar al studenților din Centrul Universitar

București. Inițiat de Radu Călin Cristea95

și condus de Nicolae Manolescu, Cenaclul de luni a

reprezentat nucleul bucureștean al poeziei noii generații, numită și generația ’80 sau

generația în blugi. A fost înființat în anul 1977 și desființat în 1983 de secretariatul P.C.R. al

Universității București, care îl considera subversiv. Volumele colective emblematice ale

grupului au fost antologiile de poezie Aer cu diamante de Mircea Cărtărescu, Traian T.

Coșovei, Florin Iaru și Ion Stratan, publicată în 1982 și Cinci cu Bogdan Ghiu, Ion Bogdan

Lefter, Mariana Marin, Romulus Bucur și Alexandru Mușina, apărută în 1983. Deși s-a

considerat a fi un cenaclu dedicat aproape în exclusivitate poeziei, în ședințele sale au debutat

93

ACNSAS, Dosarul nr. 10962, volumul 4, fila 194. 94

Arhiva Fondului Informativ CNSAS, Dosare personale scriitori 95

Radu Călin Cristea - Critic literar, eseist. De asemenea, publicist şi analist politic.

43

sau și-au au citit textele și prozatori precum: Ioan Mihai Cochinescu, Gheorghe Crăciun,

Mircea Nedelciu, Sorin Preda, Cristian Teodorescu și alții.O parte dintre aceşti poeţi deja

debutaţi în volumele colective, mai sus menţionate, se vor regăsi în ediţii ale revistei

Convingeri comuniste din 1976 şi 1978, când Ion Stratan (Nino, cum îi spuneau cei apropiaţi)

era secretar de redacţie, iar Matei Vişniec semna grafica publicaţiei studenţeşti.

Filiera de publicare în paginile revistei studenţeşti este Cenaclul de Luni, acest lucru

devenind evident o dată cu numărul 4 din 1976 al Convingerilor, când Ion Stratan semnează

în pagina 13 un eseu despre Cenaclul de Luni şi, începând cu pagina 8, sunt publicaţi poeţi

care au făcut de-a dreptul o carieră literară în acest mediu cenaclier: Traian T. Coşovei, Ion

Stratan, Alexandru Muşina, Romulus Bucur şi Radu-Călin Cristea.

Voi reproduce şi comenta în cele ce urmează o parte dintre aceste poeme în ordinea

amplasării lor în paginile de mijloc ale revistei studenţeşti Convingeri comuniste pentru a

detecta absenţa oricărei minime aure ideologice aşa cum a sugerat, foarte grăbit în a trage

concluzii și a pune etichete, istoricul Adrian Majuru96

, mai puţin atent la analiza detaliilor, a

paradigmei poetice şi a contextului epocii. În altă ordine de idei, vârsta domnului Majuru, 47

de ani, i-ar fi permis o minimă cunoaștere a fenomenelor optzecist și post – optzecist, cu care

a fost aproape contemporan în perioada sa de formare intelectuală și la care, din păcate, nu a

avut acces sau poate că „nu a avut organ”, după o expresie celebră, pentru valorile literare

autentice. Revistele studențeștireprezentauun mijloc detransport pentru idei și creații literare,

aproape singurul, indiferent de deviza sub care apăreau sau de titlul publicațiilor.

Ex. 1: Mesajul Întîmplării97

este unul de la distanţă al liricii moderne fiindcă autorul

instrumentează/subminează cu succes tehnica personificării clasice, transformând-o în

tipologie dialogică. Astfel că astenia, stare hipertextualizată deja, în lirica de confesiune

clinică a corespondenţelor, legată de metosensibilitate şi spleen al alter ego-ului poetic devine

personaj actant: „Vine astenia de primăvară, îmbrăcată / În halat alb şi cu zîmbetul pe buze: /

„Prinţule Rozmarin, iată gondola / În care să vă odihniţi augustele oase” / Şi-mi întinse

mucegaiul argintiu / Pe care îl lasă maşinile de spălat / Ale cerescului nostru stăpîn. ”.

În acord cu demult apărutul vers liber (verse libre) şi gama lirică polifonică a unui

număr de poeți americani ai secolului al XX-lea, traduşi, la acea vreme, în limba română de

poetul sibian Mircea Ivănescu98

, incluzându-i pe T.S. Eliot, Ezra Pound, William Carlos

Williams,Yeats, Wallace Stevens, Auden, Crane ş.m.a.şi excelând, poate, cu lectura

96

Articol publicat în 11 aprilie 2010 în cotidianul.ro de către istoricul Adrian Majuru:

http://www.cotidianul.ro/convingerile-comuniste-ale-unor-democrati-de-azi-111917. Poetul Romulus Bucur

explică: „referirea la Majuru e neclară: n-am textele lui în față, dar îmi amintesc că ne acuză de conformare la

linia partidului; pe Stratan și Iaru chiar îi face politruci.(…)” 97

Întîmplare XIII, Alexandru Muşina (tipărit Muşină), Convingeri comuniste, nr.4 din 1976, p. 8. 98

Mircea Ivănescu - scriitor, poet, eseist și traducătorromân.

44

personajului central Henry99

din poemele lui John Berryman, la o prima lectură, poemul lui

Alexandru Muşina s-ar dovedi de o transparenţă dezinvoltă, mizând pe un imaginar al

relache-ului şi gratuităţii.

Cântul de leagăn este, de fapt, o (auto)ironie cinic alintată (copil prost) asupra

redirecţionării de mesaj tranzitiv către un univers plan, pseudovizionar, impus. Ghilimelele şi

câteva hiperbole ale epocii limbii de lemn (păsările pămîntului decolînd de prin pajişti,

seminţele cerului explodînd de căldură) dejoacă orice tip de incantaţie „de adormit copiii”.

La pagina 12100

, intitulată Omul în faţa viitorului îl regăsim şi pe Matei Vişniec în

caltate de reporter, semnând textul „Calitatea faptelor noastre”care operează cu întrebări în şi

despre sistem, fără a sugera deloc o minimă tentă de afiliere la dogma oficială impusă.

Colegiul de redacţie care se face „vinovat” de publicarea acestor serii de poeme era:

COLECTIVUL DE REDACȚIE: Ion CHERCIU, Ioana COLTOFEANU,

Radu Călin CRISTEA, Liliana DUMITRESCU (secretar responsabil de redacție),

Ioan LORINȚIU, Vasile MACOVICIUC (redactor șef), Octavian MARINESCU, ION

STRATAN (secretar de red.), Elena ȘTEFOI, Radu VIZITIU, Grafica: Matei

VIȘNIEC.

Tiparul: I.P. Informația

Bogdan Ghiu101

îşi aminteşte despre Cenaclul de Luni:

„Cenaclul de Luni şi, duminica, Junimea, al lui Ov. S. Crohmălniceanu, care

era mai potolit, mai de lucru, mai atelier şi care a rămas celebru în special ca cenaclu

de proză, dar toată lumea a trecut şi pe acolo. Am multe amintiri despre/din Cenaclul

de Luni, dar ar însemna să-mi scriu, aici şi acum, memoriile… Îmi amintesc însă că,

înainte să i se interzică redeschiderea în toamna lui 1983, membrii fondatori şi nucleul

central se gîndeau de mult să-l întrerupem, îşi jucase rolul istoric, apăruseră primele

cărţi, era deja al altora care voiau să primească acest certificat de trecere, de botez, de

acces în lumea literară, cenaclul devenise o instituţie informală, dar valul, foarte

amplu, al Generaţiei ‟80 gata, se sfîrşise… Şi îmi mai amintesc cum s-a declanşat

diabetul lui Florin Iaru sau cum l-am internat prima dată pe Ion Stratan…”

6.2. CENACLUL UNIVERSITAS

Mai aproape de anii ‟90, întâlnim în paginile revistei Convingeri comuniste aşa-

numiţii supravieţuitori: cenaclu Universitas, condus de Mircea Martin, „lansat la apă cu şase

luni înainte de a fi sabordat, prin lovituri, din câte ştiu, indirecte, Cenaclul de Luni” conform

spuselor102

lui Caius Dobrescu,cenaclul prozatorilor, Junimea, coordonat de Ov. S.

Crohmălniceanu, Cenaclul din Tei, condus de criticul Mircea Iorgulescu şi cenaclul „Al.

Macedonski” al A.S.E.-ului, îndrumat de Laurenţiu Ulici şi Toma Roman. Iată textul lui

99

Henry e personajul din The Dream Songs, 77 Dream Songs, primul volum de poeme al autorului(1964). 100

Convingeri comuniste,nr.4 din 1976, p. 12. 101

Interviul integral cu Bogdan Ghiu în capitolul Anexe I 102

Universitas, A fost odată un cenaclu..., coordonator Mircea Martin, Ed MNLR, 2008.

45

Gabriel Stănescu care nu pomeneşte în niciun minim sens de controversatul Cenclul de Luni.

Poate pentru că acest legendar cenaclu îşi încerca extensiile revigorante de continuitate

mascată propuse încă o dată de Radu Călin Cristea la Clubul Rapid şi, mai apoi, de „falanga

ardeleană”103

(George Ţâra, Ioan Buduca, Radu. G. Ţeposu şi Ioan Groşan) la Complexul

cultural-sportiv studenţesc Tei104

:

„Cenaclul literar este un laborator, un atelier cu ferestrele deschise spre lume,

în măsura în care aici se formează opţiuni ferme şi se desăvârşesc actualele şi

viitoarele potenţe creatoare. O agora, un loc geometric al spiritului însetat de real. Mai

mult, cenaclul literar este o familie spirituală în care gustul, rămâne nealterat prin

schimbul permanent de idei, prin raportarea la valorile apogeu, confirmate deja de

dinamica culturală. (...)”

Tema foarte serioasă a cenaclurilor literare continua astfel cu Universitas-ul coordonat

de profesorul Mircea Martin, care în perioada 1983 – 1990 devine un foarte important cadru

de manifestare și validare literară, în baza unor criterii estetice reale, confirmate de

recunoașterea ulterioară a multora dintre autorii care au debutat la etajul trei al clădirii din

strada Schitu Măgureanu. Importanța cenaclurilor din perspective analizei pe care o aplic

revistelor studențești derivă din faptul că acestea reprezentau aproape singura posibilitate de

publicare a textelor lecturate, apariția în volum fiind la acea data extrem de complicată.

Apărut ca urmare a inițiativei rectorului Universității din București Ioan Iovițu, după cum

povestește în Scurtă istorie din Universitas –A fost odată un cenaclu… autorul culegerii

Mircea Martin, acesta avea să devină în foarte scurt timp, locul de întâlnire al studenților

autori de poezie și proză, care se supuneau prin lectură unei critici democratice şi profund

estetice, departe de non-valoarea criteriilor ideologizate care guvernau literatura “oficială”. În

plus, se puteau transmite mesaje anti-sistem, desigur transpuse indirect în construcții literare

dintre cele mai diverse. Putem vorbi cu certitudine despre un spațiu al libertății de exprimare,

unde în fiecare vineri seara între șase și zece, se exersa o scriere literară autentică.Cristian

Popescu, Cătălin Ţîrlea, Radu Segiu Ruba, Ioan Es. Pop, Marian Ilea, Ramona Fotiade, Horia

Gârbea, Paul Vinicius, Lucian Vasilescu, Daniel Bănulescu, Gabriel Stănescu, Dinu Regman,

Traian Ungureanu, Dan Silviu Boerescu, la care se adăuga grupul de la Brașov format din

Caius Dobrescu, Marius Oprea, Sorin Matei, Simona Popescu și Andrei Bodiu sunt câțiva

dintre autorii care s-au regăsit în interiorul cenaclului, lista acestora fiind mult, mult mai

lungă. După interzicerea Cenaclului de luni condus de Nicolae Manolescu, mulți dintre

membrii acestuia, cum ar fi Traian T. Coșovei, Gheorghe Iova, Ion Bogdan Lefter, aveau să

103

falanga ardeleană - denumire dată de Mircea Cărtărescu 104

În acest sens vezi interviul realizat de subsemnata cu echinoxistul George Ţâra din Anexe I, la acea oră,

instructor cultural şi custode la Complexul cultural-sportiv studenţesc Tei .

46

participe activ la dezbaterile de vineri. Ulterior au existat polemici legate de apartenența unui

grup de scriitori la o generație sau alta, de preluarea unui program literar de la un cenaclu la

altul, însă documentarea si tratarea acestor aspecte, m-ar îndepărta foarte mult de tematica

lucrării.În ceea ce privește atmosfera din interiorul cenaclului, am reținut o descriere realizată

în maniera sa inconfundabilă, de poetul Alexandru Mușina, în cadrul volumului Universitas -

A fost odată un cenaclu : „ Era ca un film vechi şi trist, în care te trezeai că eşti şi tu actor.

Cenaclul avea vedetele sale - în primul rînd, de la un moment dat, Cristian Popescu - dar toţi

aveau un aer chinuit, kafkian, orwellian, cum vreţi să-i ziceţi. Simbolul cenaclului va deveni -

în timp - chiar Cristian Popescu: cu ochi verzi, exoftalmici, cu privirea fixă, cu o coamă de

păr (deja vag cărunt) prinsă într-un fel de coadă, cu faţa lui imobilă - o mască, deja. Cu

delicateţea sa lunecoasă, cu umorul lui sumbru şi familiar (familial) totodată, amestec de

exotic şi casnic (uneori mi-1 imaginam în halat şi papuci de casă ca pe Eminescu, dintr-o

fotografie a ultimilor ani)”105

.Despre modul abil în caredomnul Martin reușea să contracareze

cenzura și să le creeze confuzii informatorilor infiltrați, Andrei Bodiu punctează în același

volum:„ Ţin minte că la lecturile incomode de la cenaclu, Mircea Martin găsise o formulă

care dădea şah „urechilor“ pe care partidul şi Securitatea le trimitea la cenaclu. Spunea

Mircea Martin că poeţii de la Universitas scriu o poezie realistă şi angajată, răspunzînd, cu

întîrziere unui comandament politic din anii ’50. Că sensul angajării era diferit de cel cerut

de partid, profesorul se făcea, cu seninătate, că nu înţelege”

Cenaclul ridicase nivelul destul de sus, fapt confirmat de numeroasele premii cu care

Cristian Popescu, Daniel Bănulescu, Paul Vinicius, Andrei Damian, Horia Gârbea şi Ramona

Fotiade, se întorceau din taberele de creație care aveau loc varalaIzvorul Mureșului și Slănic

Moldova, de la Festivalul de poezie organizat la Sighetul Marmației sau de la Serile de poezie

de la Desești. În aceste incursiuni, membri cenaclului erau însoțiți de Laurențiu Ulici, pe care

Mircea Martin l-a avut alături în multe dintre momentele importante.

Au existat, povestește Mircea Martin în aceiași Scurtă istorie din debutul volumului

dedicat și două manifestări externe (externe Bucureștiului!), una mai restrânsă la Reșița cea de

a doua de mai mare amploare la Timișoara:

„La cea dintîi i-am luat cu mine pe Radu Ruba, pe Cristian' Popescu, pe

Marius Oprea şi pe Caius Dobrescu. Cred că s-au simţit bine acolo, înconjuraţi fiind

cu multă atenţie şi admiraţie, în cadrul Cenaclului Semenicul, de scriitorii

reprezentativi ai locului: Olga Neagu, Marcu Mihai Deleanu, Gheorghe Zincescu,

Octavian Doclin, Nicolae Sîrbu, Ioan George Şeitan, Iacob Roman etc.

105

UNVERSITAS A fost odată un cenaclu..., coord. Mircea Martin, Ed. MNLR, 2008, p.230.

47

Un impact considerabil mai mare l-a avut însă vizita la Timişoara unde, pe

lîngă Livius Ciocârlie, Cornel Ungureanu şi Viorel Marineasa, co-organizatori, au

venit să neîntîlnească şi să ne asculte numeroşi scriitori, profesori şi studenţi. Nu mai

ţin minte exact componenţa echipei; nu lipseau, în orice caz, Cristian Popescu,

Simona Popescu, Ramona Fotiade, Nicoleta Pavel, Fevronia Novac, Caius Dobrescu,

Marius Oprea. N-a lipsit, fireşte, Andrei Bodiu, care-şi făcea studiile acolo. Au fost

două întîlniri, una dimineaţa, la Casa Studenţilor, şi alta seara, la Casa Universitarilor.

Încurajaţi de succesul primei întîlniri şi de reacţiile spontane de încîntare ale colegilor

timişoreni, cenacliştii „mei“ s-au dezlănţuit (în sensul literal al cuvîntului) în timpul

reuniunii de seară. Nu-i mai recunoşteam, erau vizibil emoţionaţi şi supramotivaţi.

Fiecare a dat, adică a citit ce avea mai bun şi mai spectaculos, adică mai subversiv.

Mi-l amintesc pe Cristian Popescu, transportat şi transpirat, recitind, cu un fel de

disperată determinare, poeme pe care le ştiam la acea vreme numai eu şi încă foarte

puţini prieteni de-ai Iui: poemul cu „tovarăşul Popescu“ şi poemul cu „Gică Petrescu“.

Sala era electrizată: nu mai auziseră, nu mai citiseră aşa ceva. În aerul tensionat al

serii de atunci aceste nume răsunau ca şi cum ar fi fost pseudonime ale lui Ceauşescu.

Efectele acestor lecturi nu s-au simţit numai la Timişoara, ci şi la Bucureşti.

Impresia mea a fost că, după acest moment, supravegherea cenaclului s-a

intensificat.”106

Profesorul Mircea Martin face o referire și la arestarea și anchetarea celor trei dizidenți

ai grupului de la Brașov, Caius Dobrescu, Marius Oprea și Sorin Matei, acuzați de „complot

împotriva orînduirii socialiste“. În fapt a fost vorba de răspândirea unor manifeste în cadrul

Universității din București „...câte două la Arhitectură, la Litere, Istorie, Medicină... nu mai

știu exact. Era vorba acolo despre dezideologizarea universității, despre libertatea de

gândire... Chestii din astea, care pe noi ne afectau, presupun, mai tare decât frigul îngrozitor

din cămine, lipsa apei calde (sau a apei în general) ori ciolanele descărnate și salamul rînced

care se serveau la cantină (plus, în perioada Cernobîlului, foarte, foarte multă salată verde,

pe care probabil că nu mai vroia nimeni s-o cumpere, de frică)“, răspunde Caius Dobrescu în

cartea sa „Inamicul impersonal“107

, într-un interviu acordat Svetlanei Cârstan. Actul în sine a

impresionat, iar solidaritatea de grup a funcționat atât cât a fost posibil, remarcabilă fiind

atitudinea lui Mircea Nedelciu care a intervenit pe lângă Dumitru Radu Popescu, pe atunci

președinte al Uniunii Scriitorilor, insistând să se intereseze la Securitatea din Brașov de soarta

celor trei - spune Caius Dobrescu în „Inamicul impersonal“, în cadrul aceluiași interviu.

Evident posturile de radio occidentale în frunte cu Europa Liberă au comentat pe larg

evenimentul, exercitând o presiune constantă asupra regimului.

Ceea ce a contat însă cu adevărat în toți acei ani, a fost formarea unor autori cu o

calitate și vocație artistică remarcabilă și „chiar dacă, între timp, unii dintre cenacliştii

106

UNVERSITAS A fost odată un cenaclu..., coord. Mircea Martin, Scurtă istorie, p. 21, Ed. MNLR, 2008 107

Inamicul impersonal, Caius Dobrescu, Ed. Paralela 45, 2001.

48

Universitasului au „trădat“ literatura, cînd îi revăd, azi, în ochii fiecăruia dintre ei - chiar

cînd nu ne mai salutăm - citesc acea tristeţe (de apostat?) a celui care în „catacombe“, în

anii ’80, a participat la „cultul secret“ al valorii“108

– concluziona poetul Alexandru Mușina.

Multe dintre textele prezentate în primă audiție în cadrul cenaclului Universitas, s-au

strecurat in paginile revistelor Universitas/Universitatea comunistă şi îndeosebi, în

Convingeri comuniste unde, printre articole omagiale, angajamente și reproduceri ale

plenarelor de partid, au săpat încet și constant în prejudecățile și spaimele omniprezente. Le-

am analizat în capitolele dedicate fiecărei publicații în parte.

Interesant îmi pare cum în perioada interbelică, cenaclul însemna pur şi simplu mică

adunare de intelectuali109

, iar Lovinescu foloseşte singular latinismul: cenacular. Orientarea

contestatară, boemă și alternativă a idei de „grup” apare mult mai marcată decât cenacular110

,

de trăsătura instituționalizată. Dintr-o perspectivă istorică și comprehensivă, ar fi totuși

necesară o desingularizare prealabilă. „Presa studențească” și „literatura tinerilor” (denumiri

uzuale și cvasi-oficiale în epocă) aveau un statut aparte: „Aflate în centrul sistemului de

producție ideologică, presa și literatura constituiau canale de trecere între public și privat, în

ambele sensuri, iar tinerii, jurnaliști sau scriitori, reprezentau o miză datorită capitalului

temporal specific vârstei: fiind „viitorul”, puteau asigura reproducerea aparatului, dar și

amenința ordinea stabilită” confirmă prof. univ. dr. Mihai Dinu Gheorghiu de la

Departamentul de Psihologie, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei de la

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi.

6.3. O linie directoare într-o posibilă efiniţie de lucru: solidaritatea de conştiinţă

6.3.1. Staney Fish şi „comunitatea interpretativă”

CONCLUZII FINALE. CONTRIBUŢII ORIGINALE

Lucrarea de faţă, intitulată „Reviste studenţeşti în comunism: Universitas/

Universitatea comunistă şi Convingeri comuniste”, s-a constituit într-o primă cercetare

sistematică de amploare asupra presei studenţeşti din România în perioada comunismului

(1956-1989). Fără această survolare cu reale pretenţii de exhaustivitate, analitică, cvasiparţială

a Vieţii studenţeşti, a Amfiteatrului111

(Bucureşti), a Almei Mater/Dialog (prima revistă de gen

acceptată în provincie), a Opiniei studeneşti de la Iaşi, a Forumului studenţesc din Timişoara

sau a hipertextualizatei reviste Echinox de la Cluj -etapă care a consumat sistematic din

timpul alocat cercetării de faţă, n-aş fi putut sesiza mecanismul de manifestare editorială din

108

UNVERSITAS A fost odată un cenaclu..., coord. Mircea Martin, Al. Muşina, Şi eu am simţit acel fior p. 230,

Ed. MNLR, 2008 109

cenáclu f., pl. e (fr. cénacle, lat. cenáculum, d. cena, cină). Mică adunare de intelectualĭ.Sursa: Scriban (1939) 110

cenáclu (-le), s. n. – Reuniune de scriitori sau artiști. Fr. cénacle. – Der. cenacular, adj., latinism pe care l-am

găsit folosit numai de Lovinescu. Sursa: DER (1958-1966) 111

Prima revistă de cultură cerută de studenţi, acceptată în 1966 ca supliment al revistei Viaţa studenţescă.

49

epoca menţionată şi nici intui diferenţele zonale la nivel de Control politic. Nu am ţinut să fac

o introducere standard a acestei teme, cum ar fi fost, poate, adecvat din punct de vedere

ştiinţific, unei teze doctorale, tocmai pentru că aceasta ar fi vorbit despre o anchetă „fără

echipă” privind situaţiile colecţiilor incomplete ale acestor două reviste centrale şi despre

faptul că tema rămâne încă un subiect deschis cercetărilor viitoare,fiind încă neelucidată.

Prezentul studiu nu face decît să furnizeze un prim punct de vedere valid asupra subiectului,

punînd, totodată, într-o stare de echilibru opiniile contradictorii şi derutante ale unei zone încă

neexplorate asupra acestui subiect central cu dovezile textuale multiple şi vocile-documentare

abilitat intervievate.

Cu toate acestea, obiectivele centrale ale lucrării – acelea de a realiza o imagine

complexă a presei studenţeşti sub comunism din Bucureşti, de a salva un material publicistic

documentar pe cale de dispariţie totală şi de a clarifica, totodată, anumite percepţii deformate

asupra unui titlu precum Convingeri comuniste (ca singur suport/layer/marcaj permisiv

studentului literat) consider că au fost îndeplinite, cel puţin în faza incipientă a deschiderii

Cutiei Pandorei.

Deliciul probelor istorice o fac în anii studenţiei politicienii de talia lui Adrian Năstase

şi Adrian Severin, iar calitatea literară este fascinantă atât prin publicarea în paginile acestor

reviste a unor poeme libere şi inegalabile aparţinâd optzeciştilor Traian T. Coşovei, Ion

Stratan, Mariana Marin, Radu Călin Cristea, Alexandru Muşina, Romulus Bucur, Bogdan

Ghiu, Mircea Cărtărescu ş.a., dar şi a vârfului irecuperabil al nouăzecismului: Cristian

Popescu, sau a Grupului de la Braşov: Simona Popescu, Caius Dobrescu şi Marius Oprea.

Meritorii sunt însă şi tinerii scriitori din jurul Cenaclului Universitas, coordonat de criticul

Mircea Martin, dar mai ales proiectul-puseu editorial confecţionat: Cartea cea mai mică.

Iar dacă lucrarea de faţă are şansa de a reprezenta primul demers substanţial în

inventarierea infirmă112

şi analiza numerelor conservate din aceste două reviste studenţeşti din

Bucureşti, nu-şi arogă, nici pe departe, şi meritul de a fi ajuns în posesia unor adevăruri

absolute ori pe acela de a fi epuizat cu totul subiectul. În definitiv, orice tip de segment de

presă sau zonă textuală are calitatea de a genera o pluralitate de sensuri, actualizate la fiecare

nouă lectură şi diferite în funcţie de profilul şi de sensibilitatea fiecărui receptor în parte.

În vederea apropierii publicului zilelor noastre de înţelegerea presei studenţeşti din

perioada comunismului târziu schiţez o posibilă grilă de lectură.

Păstrând proporţiile, am propus aşadar câteva linii directoare într-o posibilă definiţie

de lucru în detectarea unei grile de lectură privind presa studenţească din anii comunismului

112

în sensul inexistenţei colecţiilor complete

50

târziu. Voi apela la un tip de cazuistică-model detectată ca asemănare în interiorul revistelor

cercetate: 1. cazul Pessoa, ca maestru al identităţii multiplicate, comparaţia fiind una

eminamente tehnică şi formală, nicidecum de fond, cazul pseudonimului Diplodocus, sub care

semnau în Revista Astra, la începutul anilor ‟80, la două mâini, Alexandru Muşina113

şi, pe

atunci, studentul Marius Oprea114

, ca maeştri ai reformulării livreşti, ca de la mentor la

discipol, grupul Ars Amatoria şi declaraţia redactorului-şef al Convingerilor comuniste, Paul

Nancă, iniţiatorul proiectului Cartea cea mai mică, conform căreia: 1. „Un fel de

autoîntreținere ni se cerea. (...)Și-atunci, fiind destul de greu să vinzi o revistă care se numea

„Convingeri Comuniste”, indiferent că înăuntru era leopardul, că pe primele pagini trebuia să

scrii declarații de susținere și adeziune și așa mai departe, pe care le secretam mai mult sau

mai puțin amuzându-ne și inventam studenți care declară și așa mai departe. 2. „Erau cel

puțin două aspecte ale problemei, unul – acesta, economic, că scriai mai multe articole și era

dubios să aibă aceeași semnătură și atunci se mai inventau niște nume pur și simplu sau, în

ultimă instanță, nume importante actuale și trecute, prezente și viitoare, vorba aia, din

ziaristică, erau obligați să scrie și texte de natură politică pe care nu le semnau, se inventau

nume pur și simplu, dar textele erau scrise în redacție de respectivii ziariști.”. La fel, Dan-

Silviu Boerescu mărturiseşte în interviul din Anexa I: „(...) cred că înaintea unui congres, ceva

în genul ăsta, sau nu știu cu ce ocazie, am făcut una, un fel de colecție, așa, de poezii

patriotice de la studenți. Dar ce era haios era că studenții ăia nu prea existau,[textile] erau

inventate de noi în redacție și scrise la mișto, cu nume absolut imaginare.”

Paradoxal este că tocmai aceste numere există nealterate în colecţia oficială a revistei

CoCo. Nu mă pot abţine să nu fac un aviz autoironic receptorului: „Crede, dar nu analiza!”

Aceste ultime două declaraţii ale lui Paul Nancă115

, ale lui Dan-Silviu Borescu116

şi ale

altor redactori-şefi care au dorit să-şi păstreze anonimatul ar egaliza, submina, dacă nu, chiar

anula termenii anonimat şi pseudonim conform principiului de egalizare şi uniformizare a

maselor din perioada comunistă, precum în tablourile evanescente ale pictorului de curte

Sabin Bălaşa. Ele ajută însă la o departajare a relaţiilor de asumare ideologică în raport cu

textul: 1. funcţie manipulatoare de tineri fabricanţi şi executanţi de formate linotip, sau de

iluzii şi idealuri conform programei P.C.R. 2. funcţie subversivă ludică drept „fantasmă

sublimă a autenticităţii care se rezolvă dincoace de realitate (sublimina).” 117

3.funcţie

exorcizantă, de reinterpretare textuală, de evadare prin scris din sistemul oficial al limbii de

lemn(Ll), de fantasy în lumea genurilor şi speciilor literare.

113

Alexandru Mușina- antologator, editor, eseist, publicist și poet român. A fost membru al Cenaclului de Luni. 114

Marius Oprea este un istoric, poet și eseist român, membru al Uniunii Scriitorilor din România. 115

Paul Nancă - managerul Fundaţiei Culturale Phoenix (vezi Anexe I, interviu integral) 116

Dan-Silviu Boerescu – redactor-şef adjunct al Revistei „Convingeri comuniste” 117

Jean Baudrillard, Sistemul obiectelor, Editura Echinox, Cluj, 1996.

51

BIBLIOGRAFIE

1. Agopian Ştefan, Scriitor în comunism (nişte amintiri), Editura Polirom, 2013.

2. Andersen, Hans Christian, povestea Hainele cele noi ale împăratului (1837).

3. Baudrillard, Jean, Sistemul obiectelor, Editura Echinox, Cluj, 1996

4. Berciu-Drăghicescu Adina, Ovidiu Bozgan, O istorie a Universităţii din Bucureşti (1864-

2004), Bucureşti, Editura Universităţii Bucureşti, 2004.

5. Bocancea Sorin, (coord.), De la presa studenţească în comunism la presa postcomunistă,

Edit. Institutul European, Iaşi, 2014, prefaţă de Emil Hurezeanu.

6. Burakowski, Adam, Dictatura lui Nicolae Ceauşescu 1965-1989. Geniul Carpaţilor,

Bucureşti, Ed. Polirom, 2011.

7. Charlesworth, M. P., The Virtues of a Roman Emperor: Propaganda and the Creation of

Belief ; The Raleigh Lecture on History, 1937; From the Proceedings of the British

Academy, Volume XXIII, p. 31. London: Milford, 1937.

8. Cohen, Abner, Two-dimensional Man: An Essay on the Anthropology of Power and

Symbolism in Complex Society, Routledge & K. Paul, Jan 1, 1974 - Power (Social

sciences) - 156 pages

9. Corobca Liliana, Controlul cărţii: cenzura literaturii în regimul comunist din România,

Cartea Românească, 2014.

10. Doboş Dănuţ, Ingerinţe în viaţa universitară românească 1944-1964, în Arhivele

totalitarismului, anul II, nr. 4, 1994.

11. Dobrescu Caius, Inamicul impersonal, Paralela 45, Colecţia Deschideri, 2001.

12. Durand Pascal, La censure invisible, Actes Sud, Arles, 2006.

13. Gheorghiu Mihai Dinu, Les Métamorphoses de l'agit-prop: les institutions de contrôl

des intellectuels par les partis communistes et leur transformations après 1989: le cas

des écoles de parti, Thèse de doctorat en sociologie, vol. 1 - 2, Paris: École des

HautesÉtudes en Sciences Sociales, 1997.

14. Gheorghiu-Dej Gheorghe, Articole şi cuvântări, ed. cit.

15. Groşan Ioan, Lumea ca literatură. Amintiri, Editura Polirom, 2014.

16. Groşan, Ioan, Eros în socialism(I). Joia tineretului; Eros în socialism(II). O troţkistă

mexicană înfocată; Eros în socialism(III). „Cântarea României” – Cântare a Erosului;

Eros în socialism(IV). Top senzual la ţară.

52

17. Halliday Fred, The Middle East in International Relations. Power, Politics, Ideology,

Cambridge, Cambridge University Press, 2012.

18. Hannestad Niels: Monumente publice ale artei romane, II Ed. Meridiane, București,

1989.

19. Hentea Călin, Enciclopedia propagandei româneşti, Editura Adevărul, 2012.

20. Ierunca Virgil, Fenomenul Pitești.

21. Kepel, Gilles, Muslim Extremism in Egypt. The Prophet and the Pharaoh, London,

University of California Press, 1993.

22. Krämer, Gudrun, Ägypten unter Mubarak: Identität und nationales Interesse, in:

Internationale Politik und Sicherheit, editat de Stiftung Wissenschaft und Politik

Ebenhausen, vol. 22, Baden-Baden.

23. Lifton, R.J., Thought Reform and the Psychology of Totalism: A Study of

"Brainwashing" in China, Norton (New York City), 1961

24. Martin, Mircea, (coord.), UNIVERSITAS A fost odată un cenaclu..., Editura Muzeul

Naţional al Literaturii Române, Bucureşti, 2008

25. Muller Florin, Politică şi istoriografie în România: 1948 - 1964, Cluj-Napoca: Nereamia

Napocae, 2003.

26. Munteanu, N.C., Manuscris (text) radiofonic 15.10.1986, HU OSA 300-60-1 Box 169.

27. Negrici Eugen, Literatura română sub comunism (1948-1964), Ed. Cartea Românească,

2010.

28. Negrici Eugen, Literatura română sub comunism, Bucureşti, Editura Fundaţiei PRO,

2003.

29. Nicolae Dan Fruntelată Gazetăria, viaţa şi dragostea mea, Editura RAWEX COSMOS,

2013.

30. Oprea, Marius, 8 PUNCTE DE VEDERE, în Convingeri comuniste (1986).

31. Orwell, George, 1991 [1949]: O mie nouă sute optzeci şi patru, trad. rom., Bucureşti,

Univers, cap. Appendix: Principiile Nouvorbei.

32. Petcu Marian, Cenzura în România, în vol. Cenzura în spaţiul cultural românesc,

Bucureşti, Editura comunicare.ro, 2005.

33. Tănase Stelian, Anatomia mistificării. Procesul Noica-Pillat, Bucureşti, Editura

Humanitas,1997.

34. Thom, Françoise, Limba de lemn, Ed. Humanitas, 2005.

35. Tismăneanu Vladimir, Carta stalinismului național – Declarația PMR din aprilie 1964.

36. Tismăneanu Vladimir, Spiritul revoluţionar, în Convingeri comuniste, nr. 1, 1974, pag.

10,

53

37. Troncotă Tiberiu, România comunistă. Propaganda şi cenzura,Bucureşti, Editura

Tritonic, 2006 coord. Sorin Bocancea, De la presa studenţească în comunism la presa

postcomunistă, prefaţat de Emil Hurezeanu,Edit. Institutul Cultural Iaşi, 2014.

38. Watts Larry L., Fereşte-mă, doamne, de prieteni. Războiul clandestin al blocului

sovietic cu România, Bucureşti, Publishing House RAO, 2012.

39. Zafiu, Rodica, Limbaj şi politică, Editura Universităţii din Bucureşti, 2007.

40. *** ACNSAS, fond Documentar, fișa nr. 18306, vol. 7, f. 24.

41. *** Colecţia Luceafărul

42. *** Colecţia Universitas, 1969-1989.

43. *** Colecţia Universitatea comunistă 1974-1989.

44. *** Dicționar al științelor speciale ale istoriei, Editura Științifică și Enciclopedică,

București, 1982.

45. *** Esthetics and the Theory of Signs, Journal of Unified Science 8, 1939, p. 141.

46. *** Foundations of the Theory of Signs, International Encyclopaedia of Unified

Science, vol. 2, Chicago 1938 şi Esthetics and the Theory of Signs, Journal of Unified

Science 8, 1939.

47. *** Gestica (Colecţia „Cartea cea mai mică“), 1997

48. *** Munca, 9.01.1972

49. *** Raportul Comisiei pentru Analiza Dictaturii Comuniste – Organizaţiile de masă:

Uniunea Tineretului Comunist

50. *** România Liberă, 26.01.1968,

51. *** Scânteia (cotidianul oficial)

52. *** Scânteia Tineretului 25.05.1984

53. *** Seria Torţionarii realizată de producătorul TVR, Lucia Hossu-Longin.

54. *** The funniest things are the forbidden. Notebook, 1879

55. www.observatorcultural.ro/Un-Homo-Sovieticus-Vladimir-Tismaneanu-(I)*articleID_

28151- articles_ details.html

56. www.romaniaculturala.ro/articol.php?cod=19956

57. www.ziarulring.ro/stiri/14640/palatul-universul-centrul-presei-interbelice

58. www.editura.mttlc.ro/carti/Liviu%20Ioan%20Stoiciu.%20CLP.pdf), 101 p.

59. www.vice.com/ro/read/am-cunoscut-autorii-tunurilor-de-presa-de-la-inceputul-anilor-

90-452.

60. www.vice.com/ro/read/am-cunoscut-autorii-tunurilor-de-presa-de-la-inceputul-anilor-

90-452

54

Conducător științific Doctorand

Prof. univ. dr. PODOABĂ Virgil CUCUIAN Simona-Ioana

REVISTE STUDENŢEŞTI ÎN COMUNISM:

UNIVERSITAS/ UNIVERSITATEA COMUNISTĂ ŞI CONVINGERI COMUNISTE

Rezumat

Cercetarea de faţă a avut ca scop realizarea în premieră a unei istorii a celor două reviste

studenţeşti centrale din comunism: Universitas (1969)/Universitatea comunistă (1973) şi Convingeri

comuniste (1974). Deşi au continuat să apară până în 1989, publicaţiile studenţeşti nu dispun de

colecţii complete în sistemul periodicelor din Bucureşti, fapt care a determinat îngreunarea unei

periodizări ştiinţifice a acestora. Din cauza lipsei unor alte studii pe această temă și a unor date

oficiale, s-a recurs la împletirea unor tehnici de istorie orală cu unele de sociologie literară, fişare şi

analiză aplicată în scopul realizării unei portretizări cât mai complete a publicaţiilor studenţeşti. În

acest scop, lucrarea de faţă abordează zonele de incidenţă contextuală în ceea ce a presupus facerea

revistelor studenţeşti: sedii redacţionale, tipografii, Cenzură, cenacluri, dar surprinde şi viaţa de

student în cămin sau boemă literară din perioada comunismului târziu. Astfel, lucrarea de faţă

inventariază secvenţialitatea acestor colecţii de revistă studenţească, mergând pe firul unei consistente

istorii orale a obiectului cercetat, delicat şi discutabil, totodată, în zona denumită „istorie recentă”. Din

punctul de vedere al cercetătorului, pot concluziona că aceste documente pe cale de dispariţie totală,

vor deschide multe paranteze incomode: literare, culturale şi politice.

Scientific Adviser Ph.D.C.

Virgil PODOABĂ, Ph.D. CUCUIAN Simona-Ioana

STUDENT MAGAZINES IN ROMANIA DURING THE COMMUNIST REGIME:

UNIVERSITAS/ COMMUNIST UNIVERSITY AND COMMUNIST BELIEFS

Abstract

The scope of our research has been to record, for the first time ever, a history of the two main

student magazines during communist times: Universitas (1969) /The Communist University (1973)

and Communist Beliefs (1974). Though both these magazines had been published until 1989, neither

possesses their entire collection of published issues – something which made their scientific

serialization a most cumbersome endeavour. Due to the scarcity of academic studies and official data

on the matter, we were obliged to use indexing and applied analysis techniques for the purpose of

assembling materials in which oral history techniques had been used with materials pertaining to the

field of literary sociology to enable as comprehensive a portrayal of these student publications as had

been available to be drawn. To this end, our research tackles areas of contextual incidence with regard

to everything that was entailed in the making of these student magazines i.e. their editorial

headquarters, their printing houses, the censorship or adjacent literary circles alongside a host of

instances of what was life like on student campuses or of the bohemian literary circles dating from the

latter stages of the communist era. Thus, this research makes an inventory of these magazines‟

remaining issues, sequencing them according to an oral history that is consistent overall in respect to

that most delicate and debatable subject that is being referred to as „recent history‟. From the

researcher‟s point of view, I can now conclude that all of these documents, that will disappear before

long, open a host of rather uncomfortable literary, cultural and political excursions.

55

CURRICULUM VITAE

Simona - Ioana DRAGNE (născută CUCUIAN)

Data / locul naşterii: 2 martie 1976, BRAŞOV; Număr de telefon: 0745028042

e-mail: bassetfilm@gmail.com

Studii: 1990 - 1994 – Colegiul Naţional „Andrei Şaguna” Braşov (Sociologie)

1996 - 2000 - Filologie (Română - Engleză), Universitatea „Transilvania” Braşov – licenţiată 2000, cu

lucrarea: Alcoolul în literatură. 2008 – 2010 Master Dramaturgie cinematografică. Scenaristică de Film şi TV

(Bucureşti – Facultatea de Arte „Hyperion” ) – clasa prof. Nicolae Corjos, 2008 – 2011 - Regie – clasa prof.

Ioan Cărmăzan 2012 – prezent – drd. Universitatea „Transilvania” Brasov – Creativitate şi inventică,

Departament: Literatură şi Studii Culturale. 2007: absolvent curs Simfest Tg. Mureş susţinut de experţi BBC si

documentarişti Sahia (Fischer); atestat de liber producător. 2010: cursuri şi workshop-uri de regie şi

scenaristică.

Experienţa profesională: 1994 - 1996 - profesor suplinitor de Limba şi literatura română – Şcoala Generală Crizbav, Braşov

1997 - 1999 - Cotidianul „Monitorul de Braşov”; redactor departamentul „Sanatate”; reporter special (turism,

monden, multimedia); coordonator campanii sociale implicând planuri de afaceri/subvenţii, în colaborare cu

reprezentanţi ai mass-media locale precum PRO TV, Radio Braşov - Mix FM , Pro FM privind leaganele de

copii, Maternitatea, aparatura medicală, implementarea programelor computerizate în scoli etc. cu research

pozitiv / iniţiative personale mediatizate; şef – departament „Sănatate”/ „Cultură”; corespondent „Curentul”;

2000 - redactor „Cuget Liber” Constanţa; 2001 - Cotidianul „Ziua de Constanţa”: redactor-şef -

Departamentele Cultură, Religie, Monden; colaborator principal al suplimentului „Litoral” editat de Ziua;

fecvente apariţii (anchete, reportaje, ştiri) în ediţia națională „ZIUA”, cu menţiunea ca în ultima perioadă

furnizam ştiri la zi din ambele zone (Constanţa, Braşov); organizare de vernisaje caritabile sponsorizate de

ZIUA/colaborare cu Departamentul de Publicitate Ziua în atragerea de noi clienţi/cititori/ parteneri

media/realizari de spoturi publicitare; Creative Manager & Brain Storming Coordinator - redactare de scenarii

pentru advertising pe piaţa cu lansare în perioada estivală; 2001 - 2002 - Assistant & Creative Manager -

Nordexim Coffee Services - partener „Elite” Bucureşti - divizia Working Places (suport publicitar, realizări

oferte, evenimente, baze de date, raportări săptămânale privind situaţia vânzărilor etc.)

2003 – 2004 – tehnoredactor Revista de publicitate săptămânală „Preţul Zilei” (editare text publicitar

standardizat, publicare revistă Internet, culegere baze de date, corectură etc.); redactor Departamentul Cultură

– Cotidianul Monitorul de Braşov (articole, ştiri, reportaje-eveniment, anchete etc. – feet-back: impact

mediatic important, recunoscut obiectiv). 2008 –2010 (Bucureşti) – colaborare cu producători TVR în vederea

realizării de making-off-uri festivaluri de teatru din ţară. 2010 – 2011 - PR Manager Şcoala de actorie Florin

Şerban.

Experienţa în domeniul media. Cinematografie. Literatură, teorie literară şi cod cultural aplicat la nivel

de imagine: 2007: realizarea la Săpânţa (Baia Mare) a unui film documentar cu titlul „Buloaia a lu’ Bulă”

difuzat de televiziunile zonale; implicare şi realizare de campanie TVR: “Artistul e profet în altă ţară” –

personalităţi intervievate Virgil Nemoianu (SUA) şi Marius Daniel Popescu (Elveţia); 2008: reporter/redactor

al emisiunii Jurnal Cultural (TVR Cultural); Realizator al emisiunii de cultură En Garde Cult (TV Info Arad,

Cluj – One TV); 2009; realizarea independentă a mediului-metraj de ficţiune Felinare inegale- New Pygmalion

în baza unui scenariu propriu care a constituit în 2010, alături de lucrarea teoretică Tema alcoolului în

cinematografie şi subiectul de disertaţie al Masterului în Scenaristică şi Dramaturgie de Film şi Televiziune

(2008-2010). Coloana sonoră a filmului este semnată A.G. Weinberger. Realizarea unui film (ecranizare a

romanului „Singurătatea...meseria mea”) care reface copilăria maestrului Johnny Răducanu în baza drepturilor

de ecranizare a cărţii mai sus amintite. 2012: realizarea filmului de scurt-metraj (PROMO) al proiectului

„Johnny, be ... Jazz!”; 2012: etapa finală a filmărilor pentru filmul documentar „Fecioreasca de la Rupea”,

scrierea scenariului.

Alte preocupări şi realizări: iniţiator, coordonator şi realizator al trupei de teatru de avangardă „Ideile Verzi

Dorm Furios” Braşov – coordonator ştiintific: Gheorghe Crăciun; îndrumător: Alina Ene; coautor volumul

„101 romane celebre” - Editura „Paralela 45” - drepturi autor pentru semnătura Simona-Ioana Cucuian; 2003

- 2004 - autor antologat în volumul „Antologia tinerilor prozatori braşoveni”, ediţie îngrijită de Andrei Bodiu,

Caius Dobrescu şi Alexandru Muşina

Premii: Selcţie la Festivalul Anonimul desfăşurat la Sf. Gheorghe (Dunăre), difuzarea filmului pe TVR 1;

Premiul I si II ptr. poezie - Săvârşin 2000, 2006; 1997: participare cu recomandare la Festivalul Tinerilor

Autori de la Berlin (Treffen Jungen Autoren); 1996,1997: Premiile Editurii „Polirom” la Concursul „Mihai

Eminescu" Iaşi.

56

CURRICULUM VITAE

Simona - Ioana DRAGNE (născută CUCUIAN) Data / locul naşterii: 2 martie 1976, BRAŞOV; Număr de telefon: 0745028042

e-mail: bassetfilm@gmail.com Education: 1990 - 1994 - National College "Andrei Saguna" Brasov (Sociology); 1996 - 2000 - Philology (Romanian - English), "Transilvania" University of Brasov - licensed in 2000 with the study: “The Alchool Imaginary in Literature” (maxim point); 2008 - 2010 Master Drama film. Screenwriting for Film and TV (Bucharest - Faculty of Arts "Hyperion") - prof. Nicholas Corjos, 2008 - 2011 – study in directing film – Departament of prof. John Carmazan ; 2012 - present - PhD. "Transilvania" University of Brasov - Creativity and Invention, dctoral Theme: “Student magazines under communist regime: Universitas/Communist University and Communist Beliefs” coordinated by Phd professor Virgil Podoabă – unitbv.ro POSDRU university-ship. August 2007 - graduate course SIMFEST Tg. Mureş, supported by experts Sahia BBC documentary (Fischer) - free certified producer; 2010 - participation in courses and workshops directing and screenwriting; Professional experience: 1994 - 1996 - substitute teacher of Romanian language and literature - School Crizbav, Brasov; 1997 - 1999 - newspaper "Monitor of Brasov":Editor department "Health"; Special Reporter (tourism, fashion, multimedia); Coordinating social campaigns involving business plans / grants, in collaboration with representatives of the local media and PRO TV, Radio Brasov - Mix FM, Pro FM on children swings, maternity, medical devices, implementation of computer programs in schools etc. with positive research / personal initiatives publicized; Head - Department "healthy" / "Reviews"; 2000: Editor "Free Cuget" Constanta; 2001: daily "Day of Constanta"; Editor in Chief Departments Culture, Religion, Gossip; collaborator main supplement "Seaside" published by Day; Are frequently appearances (surveys, reports, news) national edition "DAY", noting that in recent years provide daily news in both areas (Constanta, Brasov); Organization of exhibitions sponsored charitable Day / Day Advertising collaboration with the Department of attracting new customers / readers / partners media / advertising achievements; Creative Manager & Brain Storming Coordinator - writing scripts for advertising to market launch in summer – “Constanta Day”; 2001: Project Supporter - Support the development of Connex project with - contact: Ema Modoran (Project Manager); 2001 – 2002: Assistant & Creative Manager - Nordexim Coffee Services - Partner "Elite" Bucharest - Division Working Places (advertising support, achievements offers, events, databases, reports weekly on sales situation etc.); 2003 – 2004: typewriter weekly advertising magazine "Day Rate" (standard ad text editing, Internet magazine publishing, typesetting databases, proofreading, etc.); Editor Department of Culture - Daily Monitor Braşov (articles, news, reports, events, surveys, etc. - feet-back: significant media impact recognized objective); 2008-2010 (Bucureşti): 2008 - 2010 (Bucharest): Working with manufacturers in pursuit of making TVR-offs theater&music festivals in the country; 2010 – 2011: PR Manager Acting School Florin Serban. Experience in the media. Cinematography. Literature, literary theory and cultural code applied at the level of the image. 2007 - achieving the Săpânţa (Baia Mare) of a documentary film entitled "Buloaia of 'Bubble' “February-May 2008 - reporter / editor Cultural Diary - TVR Cultural (Bucharest); - Involvement and achievement TVR campaign: "The artist is a prophet in another country" - personalities interviewed Virgil Nemoianu (USA) and Marius Daniel Popescu (Switzerland); 2008 - reporter / editor Cultural Diary - TVR Cultural (Bucharest); TV show producer: En Garde CULT )TV Info Arad, Cluj – One TV); 2009: 2009 - achieving independent environmental fiction film “ Uncongruent Lanterns - New Pygmalion” based on a personal screenplay which was in 2010, with theoretical work in film topic of alcohol and Master's dissertation topic in Screenwriting and Dramaturgy of Film and Television (2008 -2010). The soundtrack is signed by A.G. Weinberger; A movie (or docudrama film adaptation of the novel "Loneliness ... my job") that restores childhood of maestro Johnny Răducanu; 2012: the film shorts (PROMO) project "Johnny, be ... Jazz"; 2012: the final stage of filming the documentary film "Fecioreasca from Rupea", wrote the Resume. Other concerns and achievements: Initiator, coordinator and producer of avant-garde theater troupe "Green ideas sleep Furious" Braşov - Scientific coordinator: Phd. George Crăciun, instructor: Alina Ene; Co-author of the book "101 famous novels" - Ed "Parallel 45" - right author for signature Simona Ioana Cucuian; 2003-2004: Copyright anthologized in the book "The anthology of young writers Brasov" edition edited by Andrew BODIU, Caius Dobrescu and Alexandru Musina Awards: Selection at Anonymous Film Festival from Danube Delta, broadcasting on National TV; Prize I and II for poetry - Săvârşin 2000, 2006; 1997: Participation by Young Authors recommendation Festival Berlin (Treffen Jungen Autoren); 1996, 1997: "Polirom" Publishing House awards at the "Mihai Eminescu" contest, Iasi.

57

Scientific articles:

a) published articles:

1. Traditional Folk Against Communism. Fecioreasca from Rupea: A Romanian

Traditional Dance which has Survived Communist Regime, in „Globalization, Intercultural

Dialogue and National Identity”, vol. 1, Editor: Iulian Boldea, Editura Arhipelag XXI,

Târgu-Mures, 2014

2. The Editorial of the Propaganda in the Network of Student Magazine, in „Journalism,

Communication, Context, Interdisciplinarity; Globalization and Intercultural Dialogue:

Language and Discourse”, vol. 3, Editor: Iulian Boldea, Editura Arhipelag XXI, Târgu-

Mures, 2014

3. Information, Pseudoinformation And Propaganda On „Communist Beliefs” Magazine,

in „Globalization, Intercultural Dialogue and National Identity”, vol. 2, Editor: Iulian

Boldea, Arhipelag Publishing House XXI, Târgu-Mureş, 2015

b) contributions to scientific conferences:

1. Discursive mechanisms of tradition descriptions in Transylvanian community.

Fecioreasca, a dance that has survived communism, presented at Contemporary

Tendencies in the Advancement of Research, March 10, 2014, Chisinau, Moldova.

2. Subversive erotization of official discourse in Wooden Language Era, presented at

National Academic Colloquium of contemporary Romanian literature, Brasov, May 15-16

2015, Faculty of Letters within „Transilvania” University of Braşov.