Fondurile necesare editării si distribuirii revistei „Betel pentru copii si adolescenţi”, ajunsă în prezent la 4.500 de exemplare, se constituie din donaţii din ţară şi străinătate. Cei care doresc să sprijine această lucrare pot depune bani în contul Bisericii lui Dumnezeu Apostolică Arad, deschis la BCR Arad, având codul IBAN: RO 37RNCB 1200000 135260001.

VămulţumimînNumeleDomnuluiIsus! Colectivulredacţiei

ISSN: 1583-2589

pag. 3 Deladorinţelaîmpliniri–Învăţătorulpag. 4-5JimElliot–Prelucrare, Beny Boariu pag. 6 „Căutaţi în carteaDomnului (Proverbe 21-31) şi citiţi!Niciunadintreacesteanuvalipsi...”– Daniel Pălincaşpag. 7Proverbele1-10delaAlaZ–Eliab DorinÎnvaţăsăcunoştioamenii (Proverbe14,15)•Dupăfaptăşirăsplată(Proverbe14,15)–Iosif N.pag. 8DinRamseslaSilo–Naomi şi Marapag. 9Ţintaporuncii– Denisa AtudoroaeÎmpăratulMesopotamiei– Eugen TomuşVerifica-ţicunoştiinţele– Florin Dobrepag. 10Eva–Predicatorulpag. 11Mulţumesc,Doamne!–Larisa Atudoroaepag. 12Aşteptarea–Rebeca Dagăupag. 13Oviaţădebiruinţe,dar,lasfârşit,biruită–Adina Oroianpag. 14Introducerebiblicăpag. 15Atenţielaformareaprieteniilor!–Iosif Ancapag. 16 Tom,miculorfanpag. 18Răspunsuri,Întrebăripag. 19Lăcomia-Geloziapag. 20Anotimpurileşifarmeculcreaţiei

Ce oameni, trăit-au!

Aş mai zăbovi cu talpa picioruluipeste pământulpe care călcat-a pasul străbunilor.Să plâng sub umbra copacilor,sub careosteniţi de truda vieţii,odihniră o clipă,în clipa trecerii lor.

Aş mai da glas pământului,pământului care tăcut primit-a sângele sfânt.Şi cenuşa încă nerisipită a rugurilorsă-mi cânte,ce dor şi ce inimipurtat-au ai mei, în trupurizdrobite de-al prigoanelor vânt.

Aş mai curma tăcerea rece-a temniţelor.Şi zidurile înnegritede suferinţele trecutului, să-mi depene din caierul vremiicântecul de dor şi Dumnezeu,în care se stinseră,luminile curate-a Cerului.

Dar mai mult de orice mi-ar spune orcinepe treptele nevăzute ce urcă spre cer,aş vrea să urc şi eu umil, uitând de lumepe urme de luminăce-au răsăritdincolo de ruguri şi ger.

Ce oameni, o, ce oameniTrăit-au pe pământ peste care-acum eu calc!

AdiMura

3

Editorial

De la dorinţe la împliniri

Se spune despre un om, care în lăcomia lui de a ajunge bogat, a vrut ca toate lucrurile din casa lui să se transforme în aur. În timp ce îşi dorea să vadă totul sclipitor şi-a dat seama că dacă şi pâinea şi celelalte alimente vor deveni aur va muri de foame. El a renunţat la dorinţa lui, bucuros că ea n-a fost împlinită. Dar voi, în ce raport de împlinire a dorinţelor vă aflaţi? Dacă s-ar realiza tot ce v-aţi dori aţi fi fericiţi? Am exclus din start dorinţele (vizibil) rele, căci „cine urmăreşte răul este atins de el” (Provbe 11:27). „Iată cel rău pregăteşte răul, zămisleşte fărădelegea şi naşte înşelăciunea: face o groapă, o sapă şi tot el cade în groapa pe care a făcut-o. Fărădelegea pe care a urzit-o se întoarce asupra capului lui...” (Psalmii 7:15,16). Luăm în calcul numai dorinţele aparent bune, dar cu sesizarea: „Toate căile omului sunt curate în ochii lui, dar cel ce cercetează duhurile este Domnul” (Proverbe 16:2). Evreii spun că Dumnezeu nu ascultă rugăciunea drumeţului, pentru că el tot timpul îşi doreşte să fie timp frumos, caz în care, după secetă ar urma foametea şi apoi moartea. Între timp la Dumnezeu sosesc şi rugăciunile agricultorului, care cere ploaie. Oricum Dumnezeu, în înţelepciunea şi bunătatea Lui, ştie ce are de făcut. Viaţa voastră poate fi comparată cu o sumă de bani (din care abia aţi început să cheltuiţi), cu care intraţi într-un supermagazin, care vă atrage cu o mulţime de produse, dintre care unele mai interesante (pentru voi), iar altele ce n-aţi vrea să le cumpăraţi, dar tata şi mama v-au dat o listă cu ceea ce aveţi nevoie. Ce veţi alege să cumpăraţi? Am aflat deasemenea, că un copil căruia îi plăcea mult să se joace a dorit când va fi mare să-şi petreacă, tot timpul disponibil, participând la diverse jocuri. După ce a crescut mai mare, a înţeles că dacă ar face aşa ar îmbătrâni fără folos. Voi ce orar de activităţi vă propuneţi? Ce ore din programa şcolară, ce discipline aţi vrea să modificaţi? La ce oră vreţi să mergeţi dimineaţa la şcoală? Ce vă place mai mult să faceţi după masa? Vă propun să discutaţi toate aceste probleme cu profesorii şi rudeniile care au reuşit să devină oameni de caracter în viaţă. Ascultaţi-le sfatul, altfel nu veţi afla la timp ce trebuie să faceţi şi vă va părea rău mai târziu. La fel, viaţa mai poate fi comparată cu prezenţa într-o mare bibliotecă, de unde puteţi împrumuta diverse cărţi şi alte materiale după dorinţa voastră sau după fişa de lecturi ce aţi primit-o de la şcoală. Cu ce vă veţi întoarce acasă? Pentru a vă ajuta să ştiţi ce să cumpăraţi iată un fragment dintr-o listă de necesităţi, concepută în colaborare cu mai mulţi oameni de seamă, specialişti în diverse domeni: un plic de tămâie pentru rugăciuni (Apocalipsa 5:8), pâinea cea de toate zilele (Matei 6:11), apă de izvor (Proverbe 16:22), diverse fructe (Genesa 1:29;2:16), ceva lemne pentru o jertfă vie (Genesa 22:6,7; Romani 12:1), un coş unde să puneţi cuvinte potrivite (Proverbe 25:11), o pernă pe care să vă puteţi culca la timp şi să aveţi somn dulce (Psalmii 4:8) şi apoi vedeţi ce bani vă mai rămân. Când mergeţi la bibliotecă să vă amintiţi mai întâi de cărţile lui Moise (Tora), Luca (evanghelia şi volumul întâi al istoriei Biserici) şi Pavel (epistolele). Aveţi grijă şi de manualele şcolare şi nu uitaţi de revista Betel, iar dacă mai rămâne timp de lectură, vorbiţi cu părinţii.

Învăţătorul

4

Toţioameniimariaufostmicimaiîntâi

Acestecuvinteaufostscrisedeuntânărde22deani,întimpulultimuluiandefacultate,pe când toţi cei de vârsta lui încercau dinrăsputeri,caşi înziuadeazi,săcâştigeceeaceoricumnupotsăpăstreze :viaţa,ocarierăstrălucită, o poziţie bună în societate, pentruadevenioameni „mari”.Ela renunţat lacenuputeapăstra, laviaţa lui,şiacâştigatceeacenu va pierde niciodată: adevărata viaţă, căciDomnulIsusspuneaînMatei10:39„Cineîşivapăstraviaţa,ovapierde;darcineîşivapierdeviaţapentruMine,ovacâştiga“.

Jim s-a născut în anul 1927, fiind cel de-al treilea copil al familiei Elliot. Tatăl lui era evanghelist, iar mama absolvise facultatea de medicină. După ce s-au mutat în Portland, Oregon, ea şi-a deschis un cabinet unde îi trata pe cei bolnavi. Cei patru copii au fost duşi la biserică şi la Şcoala Biblică pentru copii, de la vârsta de şase săptămâni. „Nu cred că-i dăunează vreunui copil să stea liniştit într-o adunare a adulţilor, lucrul acesta este benefic pentru nervii lor, pentru stăpânirea de sine, spunea Clara, mama copiilor. Tatăl le citea copiilor zilnic din Scriptură, căutând să le arate că Gloria lui Hristos este mai presus de orice şi să-i crească în învăţăturile Lui. Astfel, fiecare copil a auzit de timpuriu chemarea lui Isus, şi s-a pregătit să-L urmeze. La vârsta de şase ani, într-o seară pe când se întorceau de la biserică, Jim i-a mărturisit mamei lui: „Acum, mama, Domnul Isus poate veni oricând doreşte. Poate lua cu El întreaga noastră familie, fiindcă şi eu sunt mântuit”. Părinţii le spuneau că sunt mult mai răspunzători în faţa Domnului de faptele lor, de vreme ce L-au primit ca Domn şi Mântuitor al vieţii lor. „Să nu credeţi că veţi putea ascunde ceva, numai pentru că aţi putut să ne ascundeţi nouă, le spunea mama lor. Dumnezeu ştie şi El pedepseşte în felul Său”. Astfel Jim a început să împărtăşească micilor săi prieteni ceea ce credea el despre mântuire, „predicându-le” din leagănul de pe pajişte. Copiii îndrăgeau natura. Iarna obişnuiau să coboare în tobogan povârnişul muntelui Hood, vara ieşeau pe coasta colţuroasă a Oregonului, sau vizitau vechiul cămin din Washington al familiei Luginbuhl, unde alergau pe covorul de iarbă al dealurilor, săreau în căpiţele de fân şi uneori aveau voie să pască oile sau să hrănească mieii. Părinţii îi duceau la târguri, îi învăţau să planteze pomi, să cultive legume, să crească animale şi luau parte la toate bucuriile lor. Fiecare copil avea pasiunile lui. Jim construia modele de nave şi avioane, colecţiona timbre şi citea mult. Se ocupa mult de gospodărie, şi de asemenea îi plăcea foarte mult să deseneze.

În 1941 a intrat la Liceul Politehnic Benson, unde şi-a ales ca specialitate desenul tehnic. Deasupra teancului de cărţi de şcoală, avea de obicei o Biblie mică şi era de ajuns să fie înconjurat de doi-trei colegi pentru a o deschide şi pentru a începe să vorbească. Întotdeauna se ruga înainte de a lua masa şi nu pierdea nici un prilej de a vorbi oamenilor despre Isus. Când în toamna anului 1945 Jim s-a înscris la Colegiul Wheaton, planurile lui de viitor erau clare. Înainte de toate se încredinţase cu totul lui Dumnezeu, acceptând şi disciplina pe care acest lucru o implica. ”Nici un ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii dacă vrea să placă celui ce l-a înscris la oaste” (2Timotei 2:5). Acest lucru înlătură din capul locului multe probleme şi lucruri „bune”, pentru a face loc celor care-l ajutau să ajungă mai aproape de ţelul său. Alţi studenţi neavând un ţel precis, urmăreau adesea multe alte scopuri mărunte care se iveau în cale. Colegii lui au remarcat faptul că Jim avea un ţel unic, bine definit. Îndemnul adresat surorii lui, Jane, la începutul celui de-al doilea an de facultate, este foarte bun de reţinut pentru toţi copiii şi adolescenţii: „E bine să începi fiecare zi citind din Cuvânt şi rugându-te. Bunyan avea dreptate: «Ori păcatul te va îndepărta de această carte, ori această carte te va îndepărta de păcat». Pentru că acum eşti liceană, ar fi bine ca de la bun început să împarţi tractate evanghelice celor pe care-i întâlneşti. În tramvai, învaţă pe de rost pasaje din Scriptură. Foloseşte fiecare minut. Timpul e scurt pentru că trece atât de repede”. În primii doi ani de facultate, Jim a devenit conştient de implicaţiile poruncii Domnului Isus de a merge şi a predica Evanghelia în toată lumea. Şi-a dat seama că această poruncă îi este adresată direct. Astfel a început să facă planuri în ce priveşte activitatea misionară în străinătate, oriunde l-ar fi trimis Dumnezeu. Primul pas l-a făcut în vara anului 1947, mergând în Mexic împreună cu un prieten din facultate, ai cărui părinţi erau misionari acolo. Întorcându-se în Oregon, după experienţele care le-a trăit pe câmpul de misiune, Jim a fost convins că Dumnezeu îl cheamă ca misionar în America Latină. A înţeles atunci că niciodată nu va putea să se mulţumească cu viaţa creştină „obişnuită”. Inima lui se îndrepta spre cei care nu auziseră niciodată despre mântuire. Pentru a se pregăti de misiune, deşi avea un orar mai încărcat ca oricând, Jim socotea că timpul petrecut lângă Biblie îi era vital. Şi-a făcut obiceiul de a citi o oră înainte de micul dejun din Vechiul Testament, câteva minute la amiază din Psalmi şi seara din Noul Testament. Din 18

Jim Elliot“Nu este nesăbuit cel care renunţă la ceea ce nu poate păstra,

pentru a câştiga ceea ce nu are cum să piardă!”

5

Toţioameniimariaufostmicimaiîntâi

ianuarie 1948 a început să-şi noteze într-un carneţel tot ce învăta astfel. După ce citea, medita şi scria, Jim se cufunda în rugăciune. Avea liste cu numele celor pentru care se ruga, o listă pentru fiecare zi a săptămânii, şi uneori, dacă timpul petrecut singur era prea scurt, se ruga în drum spre campus, unde lua micul dejun, sau în timp ce stătea la coadă în sala de mese. În clipele libere din cursul zilei se ruga pentru oamenii aceia, sau învăţa pe de rost versete din Biblie, pe care le ţinea în buzunar, scrise pe mici cărţi poştale. Păstra aceste „fişe” până când se rupeau, şi uneori, din acest motiv trecea drept antisocial, pentru că se întâmpla deseori să prefere aceste „fişe” şi listele de rugăciune în locul taifasului cu colegii. Uneori studia psalmii împreuna cu vreun coleg. După absolvire, Jim s-a întors acasă la părinţii lui, unde a încercat să îşi dea seama de locul unde îl cheamă Dumnezeu ca misionar. A participat timp de zece săptămâni împreună cu câteva sute de viitori misionari sau misioari întorşi acasă, la nişte cursuri despre analiza şi studierea limbilor tribale care nu au o formă scrisă, cum să-şi formeze un cod pe baza căruia să le poată scrie şi analiza. Aici a luat legătura cu un misionar care lucra de mai mulţi ani printre indienii checiua, în Ecuador şi care totodată i-a spus despre tribul Auca, un trib complet străin de civilizaţie, care respinsese orice contact cu albii, omorând cu suliţele lor lungi pe oricine încerca să se apropie sau să pătrundă în teritoriul lor. Acum, Jim avea de ales între Ecuador sau India. Astfel, a hotărât ca timp de 10 zile să se roage lui Dumnezeu pentru a primi un răspuns clar. Dumnezeu a răspuns rugăciunilor lui, iar după cele 10 zile, a concluzionat că locul unde Dumnezeu îl cheamă ca şi misionar este Ecuador. Asfel, condus de mâna lui Dumnezeu, Jim pleacă spre Ecuador împreună cu Pete Fleeming, un vechi prieten şi tovarăş de misiune, se stabilesc în Quito, mai întâi la dr. Tidmarsh, misionarul tribului Checiua, iar apoi la o familie de băştinaşi, unde învaţă spaniola timp de 5 luni. După tot acest timp, pornesc spre Shandia, staţia misionară unde vor rămâne pentru un timp, ca să lucreze cu indienii checiua. Însă, datorită ploilor abundente, râul pe malul căruia era construită misiunea, a crescut şi a ieşit din albie, măturând totul în cale şi distrugând casa misiunii. Jim se întoarce în Quito, unde se căsătoreşte cu Betty (Elisabeth Elliot), iar apoi pleacă în Puyupungu, un nou punct de misiune, unde era nevoie de cineva care să înceapă o şcoală pentru cei 15 copii ai şefului de trib. În 1955, într-o zi de septembrie, Jim a primit vestea că McCully, un alt misionar din zonă, împreună cu Nate Saint, au descoperit din avion nişte case ale indienilor Auca la câteva minute de zbor depărtare de staţia misionară Arajuno. Din acel moment, Jim începe să îşi facă planuri cum să ajungă la aceşti oameni, care nu auziseră despre Christos.

* * *

„Aduceţi-vă aminte de mai marii vostri, care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa” (Evrei 13:7). Am privit la copilăria şi adolescenţa lui Jim, iar în numărul anterior la cea a lui Nate Saint, pilotul şi colegul de misiune al lui Jim. Acum, potrivit cu îndemnul Scripturii, să ne uităm cu băgare de seamă şi la sfârşitul vieţii acestor misionari. După ce au fost descoperite acele sate ale indienilor auca, lucrurile au început să se deruleze relativ repede. Cei 5 misionari din Ecuador: Jim Elliot, Pete Fleeming, Nate Saint, Roger Youderian, misionar la indienii jivaros şi Ed McCully s-au unit într-o echipă care a început să facă planuri de a ajunge în contact cu indienii auca. Astfel, au stabilit că Jim şi Ed, împreună cu Nate, pilotul, să lase cadouri din avion oamenilor din satele pe care le descoperiseră, pentru a putea lega o prietenie cu aceşti sălbatici, iar mai apoi sperau să poată lua contact terestru cu ei. Pentru început, indienii s-au arătat deschişi şi primeau cadourile, ba mai mult le-au dat şi ei cadouri misionarilor. Astfel, după un timp, cei cinci au hotărât că a sosit timpul să se apropie de ei pe uscat, nu doar pe calea aerului. Aşadar, pe data de 4 ianuarie, misionarii au aterizat pe o fâşie de nisip, pe malul unui râu aproape de satul indienilor şi au început pregătirile în vederea întâlnirii lor cu indienii. Şi într-adevăr indienii au venit: o femeie mai bătrână, una tânără şi încă un adolescent, pe care l-au denumit George. Însă două zile mai târziu, duminică, 8 ianuarie 1956, oamenii pentru care Jim se rugase timp de şase ani, au ieşit din junglă, înarmaţi cu suliţe, ucigându-l pe el şi pe colegii lui. Mulţi dintre cei care au auzit de moartea lor au spus: „Ce pierdere de vieţi omeneşti…”. Însă cei cinci misionari nu au căutat să îşi păstreze viaţa, ci şi-au dat viaţa pentru ca alţii să aibă adevărata viaţă. Ei au trăit şi au murit cu un scop. Astăzi, tribul Auca este în mare parte creştin. Cei care odată au luat viaţa misionarilor, au ajuns să ducă ei înşişi adevărata Viaţă, pe Isus Christos şi să predice Evanghelia celorlalte sate şi triburi din jur. „Nu este nesăbuit cel care renunţă la ceea ce nu poate păstra, pentru a câştiga ceea ce nu are cum să piardă”. În fiecare moment renunţăm sau câştigăm ceva…dar depinde la ce renunţăm, căci în funcţie de aceasta vom câştiga sau vom pierde … BenyBoariu,

Prelucraredupă„UmbraCeluiAtotputernic”,deElisabethElliot.

6

CăutaţiîncarteaDomnului

Căutaţi în cartea Domnului (Proverbe 21-31) şi citiţi!Niciuna dintre acestea nu va lipsi!

1. Iată scopul cărţi Proverbele: „Pentrucasă-ţipui_____________în_____________,vreausăte____________euastăzi,da,pe_____________”.

2. Cât de important şi de bine este să ne punem încrederea în Domnul vom înţelege din textele următoare: - „darcelceseîncredeînDomnulestesăturatdin___________________”. -„darcelceseîncredeînDomnuln-aredecesăse_________________”. -„El(Dumnezeu)esteun_______________pentruceiceseîncredînEl”.

3. Ascultând de înţeleptul Solomon să spunem şi noi NU următoarelor fapte(dorinţe): - „Nufiprintrececebeau_________________________”. -„Nuteîmprietrenicuomul_______________________”. -„Nuvorbiînchipuşuraticîmpotriva________________”. -„Nutebucuradecăderea_______________________”. -„Nutegrăbisăteieila__________________________”. -„Nutefăliciziuade____________________________”. -„Nuteînsoţicuomuliutede_____________________”.

4. Aranjând versetul în ordinea lui corectă vom afla cât de minunat este să avem prieteni după voia lui Dumnezeu: „dulci,untdelemnul,unui,inima,pline,dragoste,de,tămâia,Cum,de,înveseleşte,şi,prieten,aşa,sfaturile,de,sunt;”

5. Indicaţi prin săgeţi cui i se atribuie sau la cine corespund următoarele caracteristici: -stârneştecerturi; -omulbogat; -aprindecearta; -omulmilostiv; -secredeînţelept; -omulînţelept; -esteplindeputere; -omulmânios; -vafibinecuvântat; -omulchibzuit; -vedenenorociaşiseascunde; -omulgâlcevitor;

6. Să completăm versetele şi luăm seama bine la faptele celui neprihănit, căci „cineumblă” în neprihănire, găseşte mântuitrea: -„darcelneprihănitdăfără____________________”. -„esteobucuriepentrucelneprihănitsăfacăceeste______________”. -„daromulfărăprihanăîşiîmbunătăţeşte_______________________”. -„căcicelneprihănitdeşapteoricadeşise_____________________”.

7. Gândindu-ne la părinţii care ne-au născut, cresc şi ne iubesc, să completăm versetele şi să luăm aminete la felul cum le putem răsplăti: -„Fiule,dacă-ţivafiinima_________________,inimameaseva_______________;şilăuntrulmeuseva____________,când________________talevorspuneceeste________________”. -„Cine___________înţelepciunea,___________petatălsău”. -„Tatălcelui_______se________şicelcedănaştereunui_________se_________”.

8. Să vedem care sunt însuşirile celui rău sau a celor răi şi vorba înţeleptului: „şinudorisăfiicuei”: - „Când se înmulţesc cei răi, se înmulţeşte şi ____________”. - „Oameniidedaţilarăunuînţeleg____________________”. -„luminacelorrăise_______________________________”. -„darceirăiseprăbuşescîn________________________”. -„Sufletulceluirăudoreşte__________________________”. -„Celrăuiaoînfăţişare____________________________”. -„Căcicelcefacerăuln-areniciun___________________”.

9. Citind cartea Proverbe împreună, am înţeles că înţelepciunea lui Dumnezeu ne oferă mai mult decât ne imaginăm şi ne dorim. Să completăm versetul iar apoi s-o cerem de la Tatăl nostru care este bun şi o dă cu mână largă: „Totaşa,şiînţelepciuneaeste___________pentru___________: Dacăovei_______________,aiun______________şinuţisevatăia___________”.

10. La sfârşitul cărţii PROVERBELE LUI SOLOMON în care am văzut şi am descoperit că înţelepciunea este un izvor din care curge tot mai mult pe măsură ce bei din el, versetul care rămâne de completat să fie un adevăr pentru noi şi să aducă în inimile noastre dorul pentru a învăţa din Cuvântul lui Dumnezeu: „M-amuitat___________________şicu__________________şiam__________________învăţăturădinceam_____________________”.

DanielPălincaş

7

CăutaţiîncarteaDomnului

Proverbe 1-10 de la a la Z 1. Vestit de gura înţeleptului 2. Este înfurit de gelozie 3. Va veghea, împreună cu priceperea 4. Chibzuinţa este ___________________ celui înţelept 5. Frica de Domnul __________________ începutul înţelepciunii 6. Este bucuria tatălui său 7. Nebunia este o femeie _____________ 8. Dacă este prins, trebuie să dea înapoi înşeptit 9. Păzeşte-o mai mult decât orice 10. Este trimis la furnică să înveţe 11. Au o valoare mai mică decât înţelepciunea 12. Răspândeşte bârfeli 13. Umblă pe cărarea nevinovăţiei 14. Operaţie efectuată de înţelepciune în pregătirea mesei 15. Este în inima omului nelegiuit 16. Vine peste unii ca un hoţ 17. Numeşte-o prietena ta 18. Să privească drept 19. Numărul de stâlpi prelucraţi de înţelepciune 20. Păzeşte sfaturile ___________________ 21. _________ învăţătura, n-o lăsa din mână 22. Acolo strigă înţelepciunea 23. Sunt umplute de înţelepciune 24. Sunt lungite prin ascultarea de părinţi

Eliab Dorin

Învaţă să cunoşti oamenii (Proverbe 14, 15)

1. îşi zideşte casa _________________________. 2. glumesc cu păcatul _________________________. 3. crede orice vorbă _________________________. 4. se teme şi se abate de la rău _________________________. 5. este îngâmfat şi fără frică _________________________. 6. este încet la mânie _________________________. 7. dispreţuieşte învăţarea tatălui său _________________________. 8. este bucuria tatălui său _________________________. 9. nebunia este bucuria lui _________________________. 10. caută ştinţa _________________________.

DuPă faPtă şi răsPlată (Proverbe 14, 15)

1. casa celor răi _________________________. 2. plin de răutate _________________________. 3. cei proşti _________________________. 4. cei răi _________________________. 5. se teme de Domnul _________________________. 6. oriunde se munceşte _________________________. 7. un răspuns blând _________________________. 8. părăseşte cărarea _________________________. 9. urăşte mustrarea _________________________. 10. cel lacom de câştig _________________________.

IosifN.

8

CăutaţiîncarteaDomnului

Din Ramses (Egipt) la Silo (Canaan)(Călătoriile poporului Israel)

Notaţi (după caz, alternativ) o activitate specifică locaţiei menţionate sau locul de popas al evreilor:

Ramses - ________________________________________________________________ ; _____________________________________ - primul popas;

Etam - __________________________________________________________________ ;

_____________________________________ - spaima şi strigătul după ajutor la Domnul;

Mara - __________________________________________________________________ ;

____________________________________ - loc cu 12 izvoare şi 70 de finici;

Pustia Sin - ______________________________________________________________ ;

____________________________________ - apa din stâncă;

Sinai - __________________________________________________________________ ;

___________________________________ - prepeliţele şi „mormintele lăcomiei”;

Haţerot - ________________________________________________________________ ;

____________________________________ - raportul iscoadelor şi urmările lui;

Muntele Hor - ____________________________________________________________ ;

____________________________________ - şerpii înfocaţi şi şarpele de aramă;

Beer - __________________________________________________________________ ;

____________________________________ - înfrângerea lui Sihon;

Edrei - _________________________________________________________________ ;

____________________________________ - cazul Balaam;

Ghilgal - ________________________________________________________________ ;

____________________________________ - împărţirea ţării prin sorţi;

Sihem - ________________________________________________________________ .

Naomi & Mara

9

CăutaţiîncarteaDomnului

Ţinta poruncii 1. Primul fiu al Bilhei 2. Slujnică din casa Mariei, mama lui Ioan Marcu 3. Fiu al Ţeruiei omorât de Abner 4. Locul unde se găsea Solomon când a cerut înţelepciune 5. Denumire simbolică a Ierusalimului (nume feminin) 6. Proroc şi judecător în Israel 7. Nu era pom, dar a î nflorit într-o noapte (neart.) 9. Numele primei cetăţi de pe pământ 10. Împărat al lui Iuda

DenisaAtudoroae

A-B Impăratul Mesopotamiei 1. În ţara Havila se găseşte___________________. 2. Isus a zis: „Eusunt__________oilor” 3. Evanghelistul Vechiului Testament. 4. Fiul lui Ner. 5. Pavel i-a urat sănătate în Romani. 6. Simon şi Elima erau_______________________. 7. Alt nume dat lui Daniel. 8. Se presupunea că-l va moşteni pe Avraam. 9. Administrator în ţinuturile Taanac şi Meghido. 10. Proroc pe timpul lui David. 11. În el au aşezat filistenii chivotul Domnului. 12. A poruncit reîntoarcerea evreilor din robie.

EugenSamuelTomuş

Verifică-ţi cunoştinţele din a VII-a carte a VT

1. ______________ au zărit un om ieşind din cetate, are le-a arătat drumul pe unde să intre în cetate. 2. Zebul era ________________ al cetăţii Sihem pe vremea lui Abimelec. 3. Lui i s-a spus: „Domnulestecutineviteazule” 4. Ioas tatăl lui Ghedeon era din familia lui _______ 5. Locuitorii din _______________ au fost pedepsiţi cu spini din pustie si cu mărăcini 6. Ghedeon bătea grâu în.......................... 7. __________________nu au izgonit pe locuitorii din Bet-Semes 8. Efraimiţii nu puteau pronunţa corect cuvântul ________________ 9. Israel a ajuns foarte __________________din pricina lui Madian. 10. Ghedeon s-a coborât în tabăra lui Madian cu un ____________________

FlorinDobre

A

1

2

3

4

5

6

7

8

9

B

A

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

B

C

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

M

10

Predicapentrucopii

TEXT: Genesa 2:18-3:24

CONTEXT: În grădina Edenului, într-o frumuseţe de nedescris trăia Eva alături de Adam. Aşa până într-o zi când, a cedat în faţa Ispititorului (diavolului), căci imediat

au fost judecaţi de Dumnezeu şi alungaţi din Eden, datorită păcatului.

1. Genesa 3:1-6 „Şarpele era mai şiret decât toate fiarele

câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii:«Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: «Să numâncaţi din toţi pomii

dingrădină?Femeiaarăspunsşarpelui:«Putemsămâncămdinrodultuturorpomilordingrădină».Dardesprerodulpomuluidinmijloculgrădinii,

Dumnezeuazis:«Sănumâncaţidinelşinicisănuvăatingeţideel,casă numuriţi». Atunci şarpele a zis femeii: «Hotărât, că nu veţimuri! dar

Dumnezeuştiecă,înziuacândveţimâncadinel,visevordeschideochiişiveţificaDumnezeu,cunoscândbineleşirăul».Femeia....Aluat,deci,dinrodul

luişiamâncat;...şibărbatulamâncatşiel.” Diavolul a venit cu viclenie, după cum spune proverbul: „şarpele nu este

periculospentrucămuşcă,cipentrucăseascundecândvreasămuşte”. Satan (alt nume al diavolului) a început prin a pune la îndoială Cuvântul-porunca sfântă: „oareazisDumnezeucuadevărat?” Femeia a răspuns (eu cred că era mai bine să nu răspundă,

dar în general copii şi în mod special fetele se abţin foarte greu să nu dialogheze) cu corectitudine şi multă prudenţă afirmând inviolabilitatea hotărârii divine şi chiar nevoia

păstrării distanţei de păcat, o zonă tampon, de siguranţă (v.3). La un asemenea refuz ne-am fi aşteptat ca Diavolul să cedeze, el însă a schimbat tactica, lansând o reclamă

şi afişând o imagine pe monitorul „computerului” Evei. Efectul a fost maxim şi rezultatul ispititorului atins. Eva a călcat porunca, fapt pentru care s-a ales cu pedepse imediate şi

îndepărtate (Genesa 3:16; 23-24). 2. Genesa 3:5-6 „«DarDumnezeuştiecă, înziuacândveţimâncadinel,visevordeschideochiişiveţificaDumnezeu,cunoscândbineleşirăul».Femeiaavăzutcăpomulera

bundemâncatşiplăcutdeprivit,şicăpomuleradedoritcasădeschidăcuivamintea.Aluat,deci,dinrodulluişiamâncat;...şibărbatulamâncatşiel”.

Promisiunea diavolului a fost extraordinară: „veţificaDumnezeu”- fiinţă pe care Eva o ştia şi o privea cu atracţie şi admiraţie iar cunoaşterea cu pricina, era o altă puternică provocare. Observaţi că nimic nu părea rău intenţionat, în afară de neascultarea poruncii. Câtă asemănare între Eva şi voi copii şi adolescenţi, a căror curiozitate este un mediu foarte favorabil pentru ispite. Începând cu jocuri pe telefon, continuând cu altele pe computer şi filme până la droguri, toate conţin promisiuni grozave. Nu uitaţi însă, că din aceste promisiuni nu a rămas decât o privire, un gust nou şi dureri repetate legate de condiţii de viaţă nefavorabile. Păstraţi-vă curiozitatea în limitele ascultării şi fiţi încredinţaţi că Dumnezeu şi Biblia nu interzic lucrurile bune, aşa cum Adam şi Eva puteau gusta din toţi pomii din grădină după plăcere. 3. Genesa 3:12-16 „Omularăspuns:«Femeiapecaremi-aidat-ocasăfielângămine,eami-adatdinpomşiammâncat»...Femeiii-azis:«Voimărifoartemultsuferinţaşiînsărcinareata;cudurereveinaştecopiişidorinţeletalesevorţinedupăbărbatultău,iarelvastăpânipestetine»”. Într-o altă ordine de idei, greşeala Evei a constat, în acţiunea ei independentă de Dumnezeu şi voia Lui şi faţă Adam. De aceea a fost pus apoi Adam să o controleze. Dorinţa de a face cum vreţi, nu cum este scris sau cum vă cer părinţii este iarăşi ceva provocator pentru voi. O, ce bine era dacă Eva nu acţiona cum a crezut ea că este bine! Dar voi veţi accepta să fiţi ca Domnul Isus, care era supus lui Iosif şi Maria şi totodată lui Dumnezeu, chiar şi când a crescut mai mare. Nu uitaţi, că de la Eva şi până la voi, porunca ascultării este urmată de binecuvântări, iar neascultarea de blestem.

Predicatorul

11

Adolescenţa„Cineaducemulţumirecajertfăacelamăproslăveşte” (Psalmul 50:23)

Cred că acest subiect este foarte important, pentru că mulţumirea, din nefericire, este neînţeleasă şi prea puţin practicată. În general oamenii sunt nemulţumiţi cu starea materială pe care o au şi doresc să facă tot ce pot să achiziţioneze cât mai mult, dar nici atunci nu sunt mulţumiţi. Oare cum priveşte Dumnezeu când ne vede nemulţumiţi cu toate că avem mai mult ca mulţi alţii? Haideţi copii să încercăm să-i mulţumim Domnului chiar pentru cele mai neînsemnate lucruri. Să aducem zilnic jertfa mulţumirii. Să lăsăm să rodească în noi mulţumirea şi vom avea o viaţă mult mai fericită şi senină. Să ne imaginăm cum ar arăta o lume în care domneşte mulţumirea? Nu-i aşa că ar fi frumos şi Domnul ar privi cu mai multă bucurie spre noi? Pentru înţelegerea trăirii cu mulţumire şi rostirea cuvintelor de mulţumire în rugăciune către Dumnezeu şi faţă de părinţi sau alţi oameni prezint o viziune a unui om. Care a visat că era în cer împreună cu un înger. El a relatat următoarele: Amtrecutprintr-ocamerămare în care lucraumulţi îngeri. Îngerulghidmi-aarătatprimasecţiuneşiazis: „Acestaeste departamentul PRIMIRI”. Aici se primesctoatepetiţiileexprimateprinrugăciuni.Amprivitînjur,toţiîngeriierauextremdeocupaţicusortareapetiţiilorsositedintoatecolţurilelumii.Amrămasimpresionat. Apoi am trecut printr-un coridor şi amajuns la al doilea departament. Atunci îngerul aspus:„AcestaestedepartamentulAMBALARARE ŞI LIVRARE. Aici, binecuvântările solicitate deoamenisuntprocesateşitrimisecelorcarele-aucerut”.Amobservatcâtdeocupaţierauşiaceştia.Eraumulţiîngerişitotuşimuncaerafoartegrea,dea împacheta toate binecuvântările cerute, decareeranevoiepepământ. În fine, în cel mai îndepărtat punct alcoridorului,eraouşăspreocamerăfoartemică.

Spre surpriza mea acolo era un singur îngerşi nu prea avea multe de făcut. „Acesta estedepartamentul CONFIRMĂRI DE PRIMIRE”mi-aspusîngerul.Euamîntrebat:„Şicumsefacecăeatâtdepuţindelucruaici?” „E foarte trist...”asuspinat îngerul,. „daroamenii, imediat ce primesc binecuvântărilecerute,uităsămaitrimităconfirmareadeprimire;foartepuţinifacasta”„Şicumsetrimiteconfirmareade primire a unei binecuvântări”? l-am întrebatpe înger. „Foarte simplu”, mi-a răspun, „trebuiedoar să spui: „Mulţumesc, Doamne”. L-ammai întrebat pe înger: „Dar ce anume trebuieconfirmat?”Elarăspuns:„TotceeaceseprimeştedelaDumnezeu” Adaug şi o statistică motivatoare pentru cine vrea să mulţumească: „Dacă ai mâncare în frigider, haine cu care să te îmbraci, un acoperiş deasupra capului şi un loc unde să dormi, eşti mai bogat decât 75 % din oamenii din această lume. Dacă azi dimineaţă te-ai trezit mai mult sănătos decât bolnav, eşti mult mai binecuvântat decât mulţi oameni care nu ştiu dacă vor supravieţui acestei zile. Dacă nu ai trăit frica războiului, singurătatea închisorii, teroarea torturii sau durerea de a muri de foame, eşti mai presus decât 700 milioane de persoane din această lume. Dacă poţi merge la biserică fără teamă de persecuţie, arest, tortură şi moarte... eşti de invidiat şi eşti mai binecuvântat decât 3 miliarde de oameni din lume. Dacă părinţii tăi trăiesc şi sunt credincioşi, eşti un caz rar. Şi acum, copii, să nu uitaţi! Departamentului CONFIRMĂRI DE PRIMIRE aşteptă de la voi un: Mulţumesc, Doamne!...

LarisaAtudoroae

12

Adolescenţa

Când Elly, o fetiţă de şase ani, primi vestea venirii bunicilor ei peste două luni,, a fost bucuroasă încât întreaga zi uitase de orice altceva şi o ocupase desenând felicitări de bun venit pentru ei. Ea nu-i mai văzuse niciodată dar părinţii le-au povestit mereu cu drag şi respect despre ei şi ea ştia totodată că ei vor aduce fiecăruia un cadou special. Zilele treceau foarte greu pentru Elly. În fiecare zi desena sau improviza câte ceva pentru bunici şi aproape la fiecare întâlnire cu mama sa o întreba aceleaşi lucruri: „Cât mai este până vine bunica?”; „De ce nu vine mai repede?” ; „Ce vor face dacă vor pierde avionul?” ; „Oare nu se vor răzgândi?” şi multe alte întrebări referitoare la bunicii mult aşteptaţi. Elisabeta, mama lui Elly, era în bucătărie, curăţând ceapă pentru a face mâncare şi Elly intră în bucătărie. – Mamă, de ce plângi? o întrebă Elly îngrijorată, şi ţie îţi este dor de bunica? Mama zîmbi. – Draga mea, lacrimile se datorează cepei pe care o curăţ pentru mâncare. – A, da, observă Elly. Mamă, de câte ori va trebui să mai dormim până vor veni bunicii? Mama zâmbi, gândindu-se a câte-a oară a răspuns la această întrebare. –Dragă,doar osăptămânăa trecutdecând am primit vestea venirii bunicilor. Ei vorajungepesteolunăşitreisăptămâni,adicăcinzecidezile,decimaidormimdecinzecideori. –O,mamă,eaşademult,dardacămăgândesc,credcăemaibinedecâtieri,cândmi-aiziscămaisuntcinzecişiunadenopţi. Aşteptareaeraatât degreapentruElly,căînfiecareziserugapentrucatimpulsătreacămairepedeşisăajungăbuniciiÎiarătamameiceamaidesenatpentrubunicişi îipuneaaceleaşiîntrebărilacaremamasesăturasesărăspundă. Zileletrecură,deşifoartegreupentruEllyşi veni ziua când bunicii trebuiau să sosească.La aeroport aumers împreună cu toată familia.Tata îl ţineapeJeremyah înbraţe, iarpe lângăeisejucauJanetteîmpreunăcuJack.Ellystăteacumintelângăpărinţiei.Simţeacuminimaîibate

cu putere şi un sentiment de bucurie îi inundafiinţasimţindoemoţieputernică, gândinduse laîntîlnireacarevaurma. Aşteptarea ei părea obositoare, deşi plăcută, dar bucuria împlinirii ei a dovetit că s-a meritat. Elly s-a străduit să fie cuminte în timp ce işi aştepta bunicii în dorul ei de a-i vedea, a-i îmbrăţişa şi a le arăta dragostea ce o simţea pentru ei, dar noi cum aşteptăm pe Mirele nostru Isus? A fost un timp când mă intrebam dacă întradevăr fac şi eu parte din MireasaSa, dacă îl aştept cu dor şi am fost conştientă că nu sunt suficient de pregătită. Mă simţeam slabă în rugăciunile mele şi rece în relaţia pe care o aveam cu El. Dar citind Cuvântul Lui am putut să trec peste toate ispitele, căci mă ştiam copilul Său, eram sigură că El mă iubeşte şi doreşte să mă apropii mai mult de El. Acum îl rog să mă ajute să fiu biruitoare, să pot respinge provocările lumii şi zi de zi să fiu atrasă de El. Astfel îl aştept gandindu-mă la fericita zi când îl voi întâmpina pe norii cerului. Mă gândesc la ceea ce va urma şi mă văd cu El în veşnicia fericită ce ne aşteaptă. Tu cum îl aştepţi pe Mirele minunat – Domnul Isus Hristos? „ŞI DUHUL ŞI MIREASA ZIC: VINO! ŞI CINE AUDE SĂ ZICĂ: VINO! SI CELUI CE ÎI ESTE SETE SĂ VINĂ ; CINE VREA SĂ IA APA VIEŢII FĂRĂ PLATA!” „CEL CE ADEVEREŞTE ACESTE LUCRURI, ZICE: DA, EU VIN CURÂND. AMIN! VINO DOAMNE ISUSE!” (Apocalipsa 22: 17,20).

RebecaDagău

13

Statutulmoralşispiritualalcreştinului

Cu aproximativ trei mii de ani în urmă un sol al lui Dumnezeu anunţa o femeie: „....vei naşte unfiu, ...acest copil va fii închinat luiDumnezeu din pântecele mameilui şi el va începe să izbăveascăpe Israel dinmâna filistenilor!” Ce făgăduinţă minunată din partea Domnului pentru o familie fără copii! Ce onoare pentru un copil, să şti că eşti al Domnului înainte să te fi născut. Ar fi un motiv în plus, să spui ca David: „Telaudcăsunt o faptură aşa de minunată,...pe când nu eram decât un plodfără chip, ochii tăi mă vedeau;şi în cartea Ta erau scrise toatezilele care îmi erau rânduite, maiînaintedeafiifostvreunadinele” (Ps 139:14-16). Cum preţuim noi faptul că ne-am născut într-o familie credincioasă sau harul că Domnul ne-a chemat la El, încă de mici, ca să ne biencuvnteze? Tratăm, ca Esau, cu indiferenţă, acest har, această binecuvântare? Ce atitudine avem faţă de planul pe care L-a facut Domnul cu privire la noi? Dorim să ştim voia Lui cu privire la noi? Ştim la ce ne-a chemat şi în ce domeniu trebuie să-i slujim? Suntem oare conştienţi de responsabilitatea pe care o avem înaintea Domnlui pentru că suntem închinaţi Lui? Tânărul de care ne vom ocupa în următoarele rânduri ştia... dar a tratat cu neglijenţă chemarea divină şi cu nepăsare sfaturile părinţilor şi atras de pofta ochilor a avut un sfârşit tragic. În loc să se scrie despre el ca despre Ştefan: „aadormit” (Fapte7:60b) s-a scris: „amuritîmpreunăcufilistenii” (Judec 16:30). În urma unei biruinţi asupra filistenilor omorând o mie de oameni cu o falcă de măgar el se roagă Domnului pentru ai da apă dintr-o stâncă, pentru că n-ar fi vrut, spunea el: „sămor de sete şi să cad în mâinile celor netăiaţiîmprejur?” şi cu toate acestea a murit împreună cu ei. Biblia nu ne precizează nimic despre etapa copilăriei ci direct tinereţea sa. Cât timp a stat în părtăşie cu cei ce iubeau pe Domnul cel rău nu a avut putere asupra lui. Începutul căderii lui a fost

când a coborât la Timna. Aceasta a fost prima lui cădere după care au urmat încă două cea din urmă fiind... (fatală). „Samsons-acoborât laTimnaşiavăzutacoloo femeie din fetele filistenilor” (Judecători 14:1). E păcat oare să vezi? Dar după ce a văzut-o a dorit-o, i s-a legat inima de ea şi a luat-o căci i-aplăcut. Părinţii lui au încercat să-l oprească şi i-au zis: „Nu este nici o femeie între întrefetele fraţilor tăi şi în tot poporulnostru....?” Samson nu ascultă sfatul părinţilor; ar fii fete dar... mie de aceasta îmi place! Apoi ospăţul care a urmat a fost ca la filisteni: şapte zile ....ghicitori...(iubeşte oare Domnul neadevărul...?). Şi această căsnicie s-a destrămat

după terminarea ospăţului. Ce folos că a facut ce i-a plăcut că apoi a fost silit să plece de la ea. Robit de pofta ochilor a doua ispită îl doboară la Gaza, iar a treia coborâre a fost în valea Sorec. Atenţie cei ce coboară sunt expuşi pericolului de a cădea! Aici la Dalila şi-a pierdut sufletul, în loc să fi rămas la părinţii lui în ascultare, după prima cădere. El coboară din nou şi din nou. Nici aici nu a găsit linişte pentru suflet, „fiindcăeaîlnecăjeaşi-lchinuiaînfiecarezicustăruinţeleei,sufletulis-aumplutdeoneliniştedemoarte” (Jud 16:16). Niciodată departe de Domnul nu poţi fii un om liniştit căci pacea se afla doar lângă Tatăl Ceresc. Aici cu sufletul şi trupul prins de ispită, nerezistând insistenţelor ei, şi-a vîndut secretul. După ce i-a fost tăiat părul a pierdut puterea, a pierdut pe Domnul, care l-a părăsit. Finalul acestui tânăr: rob la filisteni, orb, învârtind la râşniţă şi apoi murind împreună cu ei. Dumnezeu să păzească sufletele copiilor şi tinerilor şi să le dea nu numai o viaţă încununată de biruiţi ci şi un sfârşit biruitor. Iar pe steagul biruinţei să scrie „afăcutlegamântcuochii” şi l-a păstrat. Toţi să putem spune în ziua aceea „Iatăvăd cerurile deschise şi pe fiul Omului stând înpicioareladreaptaluiDumnezeu” (Fapte 7:56).

AdinaOroian

14

IstoriaBisericii

D. PerioaDa cuceririi canaanului (iosua).

a) Ţara a fost invadată după trecerea Iordanului, dinspre răsărit (cucerit sub Moise), străpunsă prin mijloc (Iosua 1-5), supusă prin campania militară din sud şi apoi din nord (Iosua 6-12) şi distribuită prin sorţi celor nouă seminţii şi jumătate (Iosua 13-24). b) Iosua – urmaşul lui Moise (Iosua 11:15,23).

E.Perioadajudecătorilor(Judecători,Rut,1Samuel1-8;aprox..400deani).

a) A fost marcată de ciclurile: păcat - opresiune – eliberare - linişte (apostazii şi treziri spirituale şi naţionale –Judecători 2:10; 3:10). b) Judecătorii erau lideri militari, administrativi şi politici ce respectau şi chiar restaurau sistemul teocratic preoţesc – levitic de la Cortul Întâlnirii din Silo (doar Eli a fost şi judecător şi mare preot (Judecători 3-16; 1 Samuel 1-8). c) Scrierile oferă şi alte evenimente - specifice anarhiei - din interiorul seminţiilor lui Israel (Judecători 17-21; Rut).

F.PerioadaRegatuluiUnit(1Samuel9-31;2Samuel;1Regi1-11;1Cronici;2Cronici1-9;Psalmi;Proverbe;Eclesiastul;CântareaCântărilor;aprox.120deani).

a) Înălţarea şi căderea lui Saul (1 Samuel 13:13-14; 15:10-35). b) Triumful lui David ca împărat teocratic (2 Samuel 1-10); Necazurile lui ca om nechibzuit (2 Samuel 11-20); Evaluarea lui David sub disciplina teocratică (2 Samuel 21-24). c) Ipostazele lui David: păstor (1 Samuel 16:1-13), soldat (17), refugiat (18-31), suveran (2 Samuel 2-5), păcătos (11), om de stat cu totale pasiuni spirituale pentru Templu (1 Cronici 18-29). d) Solomon: încoronarea (1 Împăraţi 1-2), înţelepciunea (3), domnia păcii (4), zidirea şi inaugurarea Templului (5-8), bogăţia şi familia (9-11). e) Psalmii (cântece acompaniate muzical), exprimă cine e JHWH şi ce face El. Autori: David - 75, fii lui Core - 10, Asaf — 12, Heman, Etan, Moise — 1, Solomon — 2, alţi autori. Subiecte: devoţiune, penitenţă, răzbunare, laudă (Hallel), mesianici. f) Proverbele (zicale concise care cuprind înţelepciune; un mod de a învăţa adevărul; maxime; comentarii despre viaţa în domeniul social, spiritual şi moral; ghid pentru trăirea unei vieţi cu succes (Proverbe 1:1-9; 2:10-22; 3:13-26). g) Eclesiastul — o cercetare a vieţii şi deşertăciunii ei când nu depinde de Dumnezeu ci de om — pesimism, eşec (Eclesiastul 2:4-17). 10 deşertăciunii (Eclesiastul 2:15-16, 19-21,26; 4:4,8,16; 5:10; 6:9; 7:4; 8:14). h) Cântarea Cântărilor — cea mai disputată carte din punct de vedere al interpretării (1 Regi 4:32).

G.Perioadahaotică(1Regi12-24;2Regi;2Cronici10-36;Obadia,Ioel,Iona,Naum,Amos,Osea,Mica,Isaia, Ţefania, Habacuc, Ieremia, Plângerile luiIeremia;aprox.anii970–560î.e.n.). Au fost şi alte

cărţi necanonice despre împăraţii lui Israel şi Iuda, precum şi scrieri ale altor prooroci pe parcursul celor 39 de împăraţi.

a) În 1 şi 2 Regi — acţiunile se petrec în jurul tronului; în 1 şi 2 Cronici apar sub perspectivă preoţească şi Templul este mai central ca tronul. b) Apostazia de după dezbinare (1 Împăraţi 12:25-33; 16:29-34), a sfârşit în robia asiriană – 722 î.e.n. (2 Împăraţi 17). c) Reformele din Regatul de Sud sub Asa, Iosafat, Ezechia, Iosia, au fragmentat perioada de pasiune idolatră, care a dus în final la pierderea independenţei naţionale şi nimicirea vieţii spiritual – religioase de la Templu din Ierusalim, cu deportări în 606 (Daniel 1), 597 (2 Împăraţi 24), 586 (2 Împăraţi 25). d) Profeţii şi temele cărţilor lor • Obadia – nimicirea Edomului. • Ioel – judecata şi mântuirea Domnului în ziua Lui. • Iona – măreţia îndurărilor Domnului şi îngustimea intenţionată a omului. • Naum – nimicirea Ninivei. • Amos – judecata iminentă a lui Israel pentru corupţia morală şi nedreptatea socială. • Osea – dragostea neschimbătoare a lui Dumnezeu ce aduce judecata şi restaurarea. • Mica – prima şi a doua venire a lui Mesia. • Isaia: partea întâi (1-39) - o imagine a Vechiului Testament – istorie şi păcat în Israel (1-12) şi în alte popoare (13-39); partea a doua (40-66) - o imagine a Noului Testament – începe cu Ioan Botezătorul şi se sfârşeşte cu imaginea noului pământ şi cuprinde: JHWH şi idolii neamurilor (40-48), despre Mesia (49-57), reabilitarea poporului (58-66). • Ţefania – marea mânia a Domnului şi răscumpărarea din ziua Lui. • Habacuc – evidenţa sfinţeniei divine judecând pe Iuda prin Babilonul cel stricat. • Ieremia – o carte pe subiecte, necronologică, care prezintă răzvrătirea finală a lui Iuda (călcarea legământului a adus o pedeapsă potrivit cu anii sabatici nerespectaţi – Ieremia 25:8-14) şi îndepărtarea din ţara legământului, prezentând evenimente istorice de la Iosia la Zedechia, întrerupte de profeţii. De la Ieremia 39:8 – a început vremea neamurilor. • Plângerile lui Ieremia – a fost scrisă după intrarea în robie, în stil acrostih.

H.Perioadacaptivităţii(Ezechiel,Daniel).

a) Ezechiel – părintele iudaismului a profeţit pentru iudei iar Daniel (la palat) pentru neamuri Ezechiel 2:1-10; Daniel 7:1-21). b) Ezechiel – profetul viziunilor cereşti (Ezechiel 1-10; 40-48), a profeţit în mijlocul robilor evrei despre israeliţi (Ezechiel 1-24) şi neamuri (Ezechiel 25-37), iar apoi despre restaurarea Israelului (Ezechiel 38-48). c) Daniel a slujit aproximativ 70 de ani sub şase regi babilonieni şi doi persani, văzând nimicirea Asiriei, Israelului, Iudeii, Babilonului, Egiptului, având imaginea instaurării împărăţiei veşnice (Daniel 2:44). •••>

15

Înţelepciunepentruînţelepţi

Atenţie la formarea prieteniilor!

„Zi înţelepciunii:«Tu eşti sora mea!»

şi numeşte priceperea prietena ta”(Proverbe 7:4)

A avea o soră, presupune părinţi şi un cămin unde se convieţuieşte. Tot la fel pentru a avea o soră-înţelepciunea, alta-bunătatea, un frate-bunul simţ, altul-gândul bun, este necesară compania acestor virtuţii sfinte sub îndrumarea părinţilor fizici şi spirituali. De la ei poţi să asculţi relatări despre aceste caracteristci ale lui Dumnezeu şi ale sfinţilor care au însoţit oamenii în diverse activităţi ale vieţii. A avea ca prietenă priceperea înseamnă a căuta să citeşti cărţi-în primul rând Biblia, din care să înveţi cum să te comporţi, cum să te împrieteşti cu băieţi, respectiv fete, care sunt serioşi şi de caracter, căci „depărtareaderău,estepricepere” (Iov 28:28). Fereşte-te să audiezi sau să vizionezi ce recomandă surorile gemene răutateaşi nebunia, care au înşelat pe mulţi băieţi şi fete. Nu sta împreună cu cel ce vrea să-ţi fie frate-furtişagul..., nu-l primi în curte nici dacă vine şi îţi aduce un telefon mobil de ultimă generaţie. Care este avantajul creşterii într-un mediu înţelept şi păstrării într-o zonă departe de rău, de păcat? Înţelepciunea a fost cea dintâi chemată la apel când a creat Dumnezeu cosmosul, de aceea : „Fericedeomulcaregăseşteînţelepciunea,şideomulcarecapătăpricepere!Căcicâştigulpecare-laduceeaestemai bun decât al argintului,şivenituladusdeeaestemai de preţ decât aurul;eaestemai de preţ decât mărgăritarele,şitoatecomoriletalenusepotasemuicuea.Îndreaptaeiesteoviaţălungă;înstângaei,bogăţie şi slavă.Căileeisuntniştecăiplăcute,şitoatecărărileeisuntniştecărăripacinice.Eaesteun pom de viaţăpentruceiceoapucă,şiceiceoausuntfericiţi” (Proverbe 3:13-18). Priceprea este arta practicării înţelepciunii, căci „ştiinţa sfinţilor este priceperea” (Proverbe 9:10). Ea este iscusinţa de a lua decizii corecte; capacitatea de a monotoriza şi păstra sub control orice activitate, intuiţia de a cunoaşte finalitatea oricărui lucru. Reţineţi! aici nu este vorba despre obligativitatea rămânerii în pocăinţă ci de propria voastră opţiune: „zi”-adică defineşteţi tu alegerea; „numeşte”-convinge-te pe tine şi rămâi ferm în deciziile luate. „Zi” cum vrei, dar nu uita că aşa cum zici aşa o să ţi se zică! Aşa a zis Solomon şi când a făcut aşa a fost înţeleptul Solomon, dar dacă vei zice „nebuniei”, sora mea -veţi purta acelaşi nume de familie. Vă doresc un nume bun, care este mai de dorit decât o avere (Proverbe 22:1).

IosifAnca

I.Perioadapostexilică-aîntoarcerii(Ezra,Neemia,Estera,Hagai,Zaharia,Maleahi).

a) Întoarcerea evreilor din exil s-a făcut sub Zorobabel – 536 (42360 de evrei şi 7337 de sclavi) (Ezra 1-2), Ezra – 456 (Ezra 8), Neemia – 445 (Neemia 2). b) Ezra – reconstrucţia Templului – amânată pentru aprox. 15 ani (1-6), reforma – trezirea spirituală (7-10), constituirea sinagogii (7:10). c) Neemia – rezidirea cetăţii Ierusalimului (Neemia 1-7), reînnoirea legământului (Neemia 8-10), alte reforme (Neemia 11-13). d) Estera – grija continuă a Domnului pentru Israel chiar în robie şi diaspora, dovedită în: — marea primejdie a exterminării evreilor (Estera 1-5) — marea eliberare şi înălţare a iudeilor (Estera 6-10) e) Hagai – problema priorităţii construirii Templului – binecuvântarea. f) Zaharia – nevoia de finalizare a Templului şi pregătirea pentru venirea lui Mesia. g) Maleahi – bunătatea lui Dumnezeu faţă de Israel şi nemulţumirea lor arogantă, indiferenţa faţă de: dragostea divină (Maleahi 1), Lege (Maleahi 2), mesagerii Domnului (Maleahi 3), judecată (Maleahi 4).

•••>

16

Pilde

Într-o odaie mică şi sărăcăcioasă, din podul unei case situate într-o mahala a unui mare oraş, trăia un băiat orfan, cu numele Tom. Părinţii lui muriseră de mulţi ani şi l-au lăsat în grija unei rude bătrâne, pe care băiatul a numit-o mama-mare. Tom se născuse olog şi în tot timpul vieţii sale a suferit mult. Cât i-a fost cu putinţă, mai făcea câte o treabă la cineva, ca să câştige ceva bani. Dar foarte curând după moartea părinţilor lui n-a mai putut să părăsească patul din podul casei, unde i s-a dat să stea. Când trăia mama lui, ea l-a învăţat să scrie şi să citească, dar aceasta fiind creştină numai cu numele, nu i-a vorbit despre Domnul Isus. De multe ori, iarna s-a dus şi la adunare, dar mai mult ca să se încălzească lângă soba din sală. Răvăşit de frig, ostenit şi flămând cum era, abia era în stare să ia aminte la cele ce se spuneau acolo. Când a venit însă vremea să zacă singur în odăiţa lui şi-a adus aminte de câte un cuvânt pe care l-a auzit atunci şi, încet-încet, s-a născut în el dorinţa să afle cât mai mult despre acele lucruri dumnezeieşti şi, dacă s-ar putea, să aibă o Biblie care să fie a lui. Într-o zi a rugat-o pe mama-mare să-i facă rost de o Biblie. Bătrâna i-a spus cu ton batjocoritor că ea nu-şi bate capul cu acestea. Şi apoi, pentru ce i-ar trebui o Biblie? Tom a rămas foarte întristat că nu putea să ajungă să obţină Cartea dorită. Totuşi dorinţa nu i-a părăsit sufletul, ci dimpotrivă, l-a înflăcărat tot mai mult. Într-o zi, Tom zăcea ca de obicei în patul lui, când deodată a auzit paşi repezi urcând pe scară. În clipa următoare iată că lacob, singurul prieten pe care-l mai avea pe lume, a intrat în odaia sa. – Bine te-am găsit, Tom! strigă Iacob foarte mişcat. Am găsit serviciu în alt oraş. Mâine plec şi am venit să-mi iau rămas bun de la tine. Apoi s-a aşezat pe marginea patului, ştergându-şi sudoarea de pe frunte. Vestea aceasta nu-l bucura deloc. Dacă nici Iacob nu mai era, atunci nu mai avea pe nimeni care să mai dea pe la el câteodată. – Ţi-am adus un dar frumos, spuse Iacob. Uite, Tom, îţi aduc aici o hârtie de 100 de lei. Nu-i aşa că ai să cheltuieşti aceşti bani numai atunci când vei avea mare nevoie de ei? – O, Iacob, tu eşti aşa de bun! spuse Tom mişcat. Uite, acum, acum am neapărată trebuinţă de ei. – Adevărat? Şi pentru ce anume? – Ca să-mi cumpăr o Biblie. – O Biblie? Deci aşa! Cine a mai auzit vreodată ca un băiat sărac să dea atâţia bani pe o Biblie! Săptămâni şi luni de zile au trecut până să strâng ban cu ban această sumă. – Dragă Iacob, nu te supăra! se rugă sărmanul băiat. Uite, tu pleci şi eu am să fiu şi mai singur ca până acum. De aceea doresc atât de mult o Biblie. Te rog, cumpără-mi una şi adu-mi-o repede, căci nu departe de aici locuieşte un om care vinde Biblii. – Dar, Tom, ce vrei să faci cu ea? Întrebă prietenul profund nemulţumit că banii lui, adunaţi cu atâta trudă, urmau a fi cheltuiţi pe un astfel de lucru. Tu nici n-ai fost la şcoală şi acum vei putea să înţelegi ce scrie acolo, în Biblie? – Se poate, Iacob. Dar am o dorinţă aşa de mare după o Biblie! Ştii tu pentru ce? Cred că îţi aduci aminte cum am fost amândoi de câteva ori la adunare. Acum vreau să ştiu dacă oamenii aceia au spus adevărul despre Domnul Isus. Acest lucru îl pot afla numai din Biblie. Te rog, Iacob, cumpără-mi o Biblie care să-mi fie, din partea ta, un dar de frumoasă amintire. Prin aceasta mă vei face foarte fericit. – Ei bine, Tom, atunci am să mă duc să-ţi cumpăr una. Dar Iacob nu se grăbea. El dorea să împlinească rugămintea prietenului său, însă pe faţa lui se vedea bine că nu o făcea cu voie bună. A plecat, coborând scara mult mai încet decât o urcase. Totuşi era băiat bun la suflet, aşa că până să se întoarcă cu Biblia, i-a pierit nemulţumirea. Bucuria şi recunoştinţa lui Tom erau fără margini pe când strângea Cartea la piept, de aceea zise prietenului său:

– Acum sunt fericit. Ce bine ai făcut, Iacob, că ai strâns aceşti bani pentru mine! Puţin după aceea, Iacob şi-a luat rămas bun de la prietenul său şi de atunci nu s-au mai văzut pe acest pământ. Dacă ar fi ştiut Iacob ce comoară preţioasă va ajunge Cartea Sfântă pentru prietenul său, s-ar fi simţit răsplătit cu prisosinţă pentru jertfa pe care o făcuse. De atunci Tom nu se mai plictisea; nu se mai simţea singur şi părăsit. După multă citire şi cercetare a cunoscut calea mântuirii prin Domnul Isus şi a găsit la El iertare de toate păcatele şi viaţa veşnică. Ce-i mai păsa lui acum că era singur şi părăsit de oameni în odăiţa întunecoasă? El avea pe Domnul Isus. Ce-i trebuia mai mult? Acum inima lui Tom ardea de dorinţa să spună şi altora despre Domnul Isus. „Nusecuvinesăţinnumai pentru mine aceste lucruriminunate”, spunea el. Dar cum putea el, un biet olog, să ducă mai departe aceste binecuvântări, când nu putea nici măcar să se dea jos din culcuşul lui? Se gândea însă întruna la aceasta şi în cele din urmă i-a venit un gând. Pentru aceasta trebuia să facă rost de un creion şi de puţină hârtie albă. Ce bucuros a fost când a avut în mână hârtia şi creionul! Tăia frumos hârtia bucăţi mici şi pe fiecare foaie scria

17

Pilde

cât putea mai bine câte un verset din Biblie. Deasupra, pe fiecare foaie, mai adăuga: „Trecătorule,te rog să citeşti!” şi arunca foiţele în stradă prin fereastră. Avea speranţa că una sau alta dintre foile lui va fi luată de cineva şi va ajunge astfel un mijloc de a spune şi altora despre Domnul Isus şi despre mântuire. Trecuseră câteva săptă-mâni de când făcea acest lucru, din iubire şi cu multă rugăciune dar fără să audă ceva despre foiţele lui. Într-o seară, câţiva paşi s-au auzit urcând pe scară. Un domn în vârstă şi bine îmbrăcat a intrat în odaie, l-a salutat frumos şi s-a aşezat lângă patul lui. –Tu eşti acela care arunci pe fereastră foiţe cu versete din Biblie? a început străinul. – Da, răspunse Tom, şi o rază de bucurie i-a inundat faţa palidă. Aţi auzit despre cineva care a luat vreuna de pe jos? – Da, chiar eu am ridicat aseară una şi mi-a făcut mult bine. – Cred, fiindcă ştiu cât este plin de putere Cuvântul lui Dumnezeu, răspunse Tom. – Eu am venit, spuse domnul acela, ca să-ţi mulţu mesc. – Nu mie. Eu nu pot decât să scriu. Dumnezeu este Acela căruia trebuie să-I mulţumiţi.

– Eşti fericit în această lucrare pentru Hristos? – Mai fericit decât sunt acum nici n-aş putea să fiu vreodată pe pământ. Durerile pe care le am în spate sunt câteodată mari de tot, dar nu pot să-mi ia bucuria care m-a cuprins. Cu cât mai mare va fi fericirea mea când voi vedea pe Domnul Isus, căruia am vrut să-i slujesc prin slabele mele puteri! Dumneavoastră aveţi multe prilejuri ca să-I slujiţi, nu e aşa? – Ah, copile, cu părere de rău trebuie să spun că până acum n-am folosit aceste prilejuri. Dar, cu voia lui Dumnezeu, de acum înainte va fi altfel. Căci aseară când am trecut pe aici, tocmai a căzut una din foiţele tale. Am luat-o şi am citit pe ea cuvintele: „Câtesteziuă,trebuiesălucrămlucrărileCeluicem-atrimis;vinenoapteacândnimeninumai poate să lucreze” (Ioan 9.4). Am simţit că parc-aş fi primit o înştiinţare de-a dreptul din cer. Cuvintele acestea m-au deşteptat dintr-un somn lung, de ani de zile, şi m-au silit să cad în genunchi; în această noapte n-am găsit odihnă până nu mi-am cerut iertare Domnului Isus, al cărui sânge mi-a spălat păcatul. Da, copilul meu, de douăzeci şi doi de ani mărturisesc că şi eu cred în Domnul Isus, dar a fost o credinţă mai mult cu capul, nu cu inima. N-am trăit pentru Domnul meu. Cercetând însă şi aflând astăzi cine este acela care aruncă astfel de foiţe pe fereastră, am fost aşa de ruşinat, încât m-am hotărât ca, întorcându-mă acasă, să lucrez şi eu pentru Domnul. Lacrimi de bucurie curgeau pe obrajii slabi şi ofiliţi ai băiatului. – Este prea mult, prea mult! şopti el. – Dar acum, spune-mi, băiete, spuse vizitatorul uitându-se cu milă de jur împrejur în odăiţa sărăcăcioasă, cum ai făcut rost de hârtia de care ai nevoie? – O, n-a fost atât de greu. Am vorbit cu mama-mare despre aceasta şi am rugat-o să-mi dea mai puţin lapte dimineaţa ca să aibă cu ce să-mi cumpere hârtie. Trebuie să ştiţi, domnule, că eu nu voi mai avea mult de trăit. Un doctor

care m-a văzut a spus că o mai duc cel mult două sau trei luni. O răceală şi s-a sfârşit cu mine. Şi atunci, ce sunt câteva picături de lapte pe care le jertfesc pentru Domnul meu, care Şi-a dat viaţa pentru mine? Ce fericiţi trebuie să fie acei oameni care pot să-I dea mult! Ochii vizitatorului s-au umplut de lacrimi. Un oftat adânc i-a ieşit din piept. Cine cunoaşte pe Domnul Isus trebuie să-L şi iubească; şi cine-L iubeşte nu poate să stea fără să lucreze pentru El. Negreşit că, fără dragoste, nu merge. – Ai dreptate, Tom. Dar acum să vorbim ceva despre tine. Cea dintâi lucrare a mea pentru Domnul Isus trebuie să fie aceasta: să-ţi fac viaţa mai plăcută, atât cât stă în puterile mele. Ce ai spune dacă te-aş duce într-un cămin pentru copii ologi? Acolo ai avea o bună îngrijire, ai putea să te bucuri văzând florile şi pomii şi auzind păsările cântând. Ochii obosiţi ai ologului priveau faţa iubitoare a vizitatorului. După un timp oarecare, băiatul a răspuns: – Vă mulţumesc. Am auzit despre astfel de cămine. Aş vrea însă să nu mă duc acolo. Mi-e teamă să nu mor în belşug, când Domnul Isus a murit pe cruce în chinuri. Lucrurile de care-mi vorbiţi ar putea să mă atragă prea mult. Mai bine rămân aici să aştept pe Domnul Isus şi să fac lucrarea aceasta pentru El, până va veni ca să mă ia acasă. Este, într-adevăr, o bucurie mare pentru un băiat ca mine să aibă siguranţa că în vecii vecilor va fi la El sus. Vizitatorul era foarte mişcat de aceste cuvinte. Ele îi răscoleau adâncul inimii şi-i arătau mai mult decât oricând deşertăciunea vieţii pe care a trăit-o. – Bine, dragul meu, a spus el atunci cu o linişte greu ascunsă, vei rămâne aici, dar voi avea grijă să primeşti o hrană bună şi hârtie cât vrei, toată viaţa ta. Iar acum, înainte de plecare, aş avea o rugăminte: să te rogi acum pentru mine. Spunând aceste cuvinte, omul acela voinic a îngenuncheat lângă patul ologului şi, abia stăpânindu-şi plânsul, şi-a acoperit faţa cu mâinile. Tom a început să tremure când a auzit pe acest domn

(continuareaînpagina19)

18

„Cândafostde12ani...L-augăsitînTemplu...ascultându-i

şipunându-leîntrebări”(Luca

2.42,46)

Răspunsuri

Întrebări

Vă aşteptăm răspunsurile până la data de 31.05.2007pe adresa redacţiei

Din UR (HalDea) laGOSen (eGipt)

s-a născut, Haran, prima locaţie în Canaan, între Betel şi Ai, probleme cu Faraon, între Betel şi Ai, a zidit un altar, valea Şave, cazul Abimelec-Sara, Beer Şeba, moartea Sarei, Gherar, jurământul Isaac-Abimelec, Padan Aran, jurământul Laban-Iacov, Mahanain, binecuvântarea lui Iacob, Sucot, un alta,r din nou în Canaan, Betel, întâlnirea cu Isaac, Beer-Şeba, aşezarea în Egipt.

RăspunsuRi la întRebăRiledin număRul pRecedent:

1. Daniel;2 Samuel 6:1-11;7. David (I Împăraţi 1);8. Agar (Genesa 21); I Împăraţi 3; Iochebed (Exodul 2); 10. Iosua (Zaharia 3)

1. Enumeraţi neamurile lăsate de Dumnezeu pentru a încerca pe copiii lui Israel 2. Cine a omorât 70 de oameni pe aceeaşi piatră? 3. Care proroc şi-a făcut coarne de fier? 4. Care au fost oamenii cărora li s-au schimbat numele? 5. Care om valora cât 10000 de oameni? 6. Care oameni au fost vindecaţi de Domnul Isus de orbire? 7. Amintiţi un miel din Vechiul Testament şi „unul” din Noul Testament căruia nu trebuia să i se zdrobească nici un os. 8. Ce localităţi în care a misionat Domnul Isus sunt menţionate în Evanghelie? 9. Cum defineşte Biblia următorii termeni: „credinţa”, „Evanghelia” şi „dragostea”? 10. De câte ori apare în Apocalipsa cifra şapte şi în ce expresii?

împăRatul salemului - MelHiseDec

Mara, Elim, lepra, Hiram, Imineu, Sardes, Emaus, Dorca, Eden, Chis

apeRe-se baal - IERUBAAL

Iuda, Eutih, Naomi, urechea, Barnaba, altar, Avram, Lida

pRoveRbe 11-20 de la a la Zaverea, bătăile, certuri, Domnului, economiseşte, femeia înţeleaptă, hotărâri dumnezeieşti, inima, înţelepciunea, judecata, leneşul, martorul, neprihănirea, ochii Domnului, priceput, rodul, smerenia, ştiinţa, tigaia, ţine, ursoaica, vinul, zilele.

au fost pRemiaţi:

DenisaAtudoroae,EsteraAnistoroaei,MarianaAnistoroaei,DianaBoariu,FlorinDobre,CostelFelea,RoanaMeseşan,MariaRusu,ElenaStan,ŞtefanStan,SamuelTomuş

Paginile care intră în concurs: 6, 7, 8, 9

lăcomie

Dorinţa de câştig care nu se satură niciodată,este mai rea decât săracia cea mai mare,

căci creşterea lăcomiei aduce creşterea dorinţelor.

Inima neliniştită din pricina lăcomiei dupa cinstiri,înoată în mai multe valuri, decât corabia pe ocean.

Cine râvneşte la bunul altuia,pierde şi pe al său,

căci lăcomia îl va abate din drum.

Pământule cu-a tale laturiPe om de toate poţi să-l saturiDar n-ai avut nicicând puterePe om să-l saturi de avere!

Omul lacom de avere şi fără dorinţe sfinte este ca unul care aduce nisip în pustiu în schimbul izvoarelor.

GeneRoZitate

Generozitatea este acea atitudinecare face posibilă înţelegerea cu uşurinţă

a punctului de vedere al altuia.

Generozitatea nu înseamnă nici renunţare şi nici slăbiciune, ci aplecare în faţa nevoilor altora.

O generozitate nu se povesteşte,fără dorinţa de a o repeta,

şi a simţi profund nevoia de a înlocuicuvântul prin faptă.

Să învăţăm din generozitatea naturii şi să vedem această mână binevoitoare a lui Dumnezeu.

Generozitatea divină înseamnă mântuire,iar un om mântuit are toate motivele

să fie întotdeauna generos.

„...altul, caRe economiseşte pRea mult,nu face decât să săRăcească”

pRoveRbe 11:24b

„unul. caRe dă cu mână laRGă,ajunGe boGat”

pRoveRbe 11:24a

străin cerându-i să facă un astfel de lucru. Când l-a văzut însă cu capul plecat şi suspinând înăbuşit, a prins curaj. Ceva din strălucirea cerească s-a aşezat pe faţa lui palidă şi cu un glas în care se simţea o adâncă cinstire a Domnului, a început: „DoamneIsuse,ştiucăTuneasculţi.îţimulţumesccăaitrimisaicipeacestdomn,casămă încurajeze în lucrareamea. ÎţimulţumescpentruCuvântulTău,pecarel-amscrispehârtie,căaadusrodpentruTine.Şiacum,DoamneIsuse,Tuvezicâtesteeldetrist,căînanii trecuţin-a lucratdestulpentruTine.Terugămacumsă-lajuţicaînzilelecevorurmasănu-şimaipiardăvremea,cisăseducălaceilalţioamenibogaţişisălespunăcăeinuTeiubesc,dacănulucreazăpentruTine.Şiîţimaimulţumescsipentrutoatăhârtiaşimâncareapecaremileveidacâtvoimaitrăi.Dacăvrei,mailasă-măaicipepământ,casăscriupentruTineversetedinBiblie.Şibinecuvânteazăşipeacestdomncareesteaşadebuncumineşiajută-lsăfacăîntotdeaunavoiaTa.Amin!”„Amin!” a răsunat şi de pe buzele celui ce îngenunchease acolo. Apoi vizitatorul s-a sculat şi şi-a luat rămas bun de la tânărul său prieten. Înainte de a părăsi oraşul a luat măsuri ca băiatul să nu ducă lipsă de nimic şi s-a întors acasă cu o inimă fericită şi cu hotărârea fermă de a trăi de atunci înainte pentru Domnul Isus. Şi, prin harul Domnului, s-a ţinut de această hotărâre. O viaţă cu totul nouă a început în casa lui. După un timp a zidit chiar o casă de adunare pe pământul lui

(continuareadinpagina17)Tom, micul orfan

şi aducea în ea sătenilor vestea bună despre Domnul Isus. Câteodată, vorbind celor care veneau să-1 asculte despre păcatul nepăsării, le istorisea despre acest olog prin care şi el a fost vindecat de nepăsare. Aceasta mişca mult pe ascultători şi a fost pentru mulţi o binecuvântare. Din când în când mai primea câte o veste despre starea săracului, dar fericitului, olog. A mai trăit el câtva timp, însă la sosirea iernii, când zăpada a acoperit pământul cu haina ei albă, a venit vestea că băiatul a adormit pentru a fi la Domnul Isus. Aceeaşi poştă a mai adus şi un pachet mic, în care se afla preaiubita şi mult întrebuinţată lui Biblie. Ea a fost păstrată ca o scumpă amintire din partea celui adormit. Ba mai mult, cel mai tânăr fiu al casei a citit şi el în acea Carte preţioasă. A citit şi scurtele însemnări scrise pe marginea Cărţii şi care dovedeau că băiatul olog avusese o credinţă vie şi luminată. A citit de asemenea şi dorinţa celui plecat, ca această Carte Sfântă să ajungă şi pentru altcineva tot atât de Bun Prieten, cum i-a fost lui. Pe prima pagină era scris: „AceastăCarteSfântăestecelmaibunprietenpentruoricine,cumafostşipentrumine”. Toate acestea au mişcat adânc pe acel tânăr şi l-au făcut să se predea în totul Domnului; şi când a plecat mai târziu, să lucreze pentru Domnul Isus şi să ducă şi altora vestea despre El, a luat cu sine şi acea Biblie.

El va despărţioile la dreapta...

caprele la stânga.

Mi-a bătut la uşă primăvara...

„Oricât de lungă este iarna, primăvara îi va urma sigur.”

„Primăvara este atunci când simţi că ai chef să fluieri chiar dacă ai un pantof plin de noroi.”

„Iubesc primăvara oriunde, dar dacă aş putea alege, aş întâmpina-o mereu în grădină!”

„Vara este în capul meu, dar eterna primăvară este în inima mea.”

„Primăvara este prima dată recunoscută de plante şi apoi de oameni.”

„Dacă ar fi să-mi trăiesc încă o dată viaţa, aş începe primăvara devreme şi aş sta aşa până târziu în toamnă când frunzele cad.”

„Florile sunt cel mai dulce lucru pe care l-a creat Dumnezeu, dar a uitat să le dea şi suflet.”

„Primăvara este o reflexie a grădinii sufletului nostru.”

„Primăvara îşi face propria declaraţie, atât de tare şi de clar, încât grădinarul pare să fie doar unul dintre multele ei instrumente, şi nu compozitorul.” „Cine poate să reziste sentimentului de bucurie şi de fericire de care eşti animat atunci când participi la renaşterea naturii?”

„Prefer să am mai degrabă trandafiri pe masă decât diamante la gât.”

„Oricât de bătrâni şi neputincioşi am fi, întotdeauna vom aştepta cu nerăbdare primăvara.”

„Când timpul este pregătit pentru anumite evenimente, acestea apar în diferite locuri sub forma violetelor care ies la lumină să întâmpine venirea primăverii.”

„Unde înfloresc florile există şi speranţă.”

„Primăvara nu ar fi primăvară fără cântecul păsărelelor.”

Vă doresc o primăvară plină de bucirii!

Adresa la care ne puteţi contacta pentru abonamente,răspunsuri la întrebări, articole, sugestii, reclamaţii este:

„Revista Betel”, Calea Aurel Vlaicu, Nr. 121-125, Arad, cod 310365, România,

Tel./Fax: 0257 272477, Mobil: 0740 437777, 0746 046080sau rev_betel@yahoo.com

Colectivul de redacţie:Învăţătorii „Şcolii biblice pentru copii «Betel»”