revista for]elor · PDF fileProcesele de comunicare sunt indispensabile pentru...

revistafor]elor terestreREVIST~ DE TEORIE MILITAR~ EDITAT~ DE STATUL MAJOR AL FOR}ELOR TERESTRE

FONDAT~ ÎN 1954 SUB TITLUL “REVISTA ARMELOR”

Anul LIVNr. 32008

Responsabilitatea integralã a asumãrii intelectuale a articolelortrimise redacþiei aparþine autorilor.

GRAFICA: Locotenent-colonel Dragoº [email protected]

COPYRIGHT:sunt autorizate orice reproduceri, fãrã perceperea taxelor aferente, cu condiþia indicãrii exacte a numãrului ºi a dateide apariþie a publicaþiei.

Cuprins

3iunie, 2008

Transformarea for]elor terestreFormarea ºi dezvoltarea capacitãþilor de conducere ale liderului militar 9Maior Sorin PANCU

Managementul birocratic ºi birocraþia militarã 19Maior Radu VODÃ

Strategii de realizare a politicii de securitate naþionalã la începutulsecolului XXI (2) 23Mariana ANCUÞ

Tactic` general`Psihologia supravieþuirii (2) 33Ionel IRIMIA

Optimizarea managementului instruirii forþelor pentru operaþii speciale 42Locotenent-colonel George CONSTANTIN

A.N.A. Training VII 50Locotenent Cristian TANASÃ

CUPRINS

Cuprins

Tactic` de specialitateContribuþia elementelor/ structurilor HUMINT, IMINT, EW & SIGINT în rãzboiul de comandã ºi control 59Colonel Niculae VOCHIN, locotenent-colonel Aurel ANDREI

Operaþiile speciale - între teorie ºi practicã 69Maior Doru-Constantin TOCILÃ

Evoluþia ªcolii Trupelor Aeropurtate Franceze 79Traducere ºi adaptare: Viorica GHEORGHE

Teatre de opera]iiSecuritatea supravegheatã a Balcanilor 87Benedict SÎRBU, Florin HULEA

Expansiunea fundamentalismului islamic (2) 100Mariana ANCUÞ

Trupele de Uscat ale SUA culeg informaþii culturale 109Kris OSBORNTraducerea ºi adaptarea: Locotenent-colonel ing. Daniel DIDULESCU,Gabriela NICULA

Domeniul dreptului internaþional privat ºi marile sisteme juridice (1) 114Mariana ANCUÞ

Logistic`Marketingul, contractãrile ºi achiziþiile - factor primordial în asigurarea cu bunuri ºi servicii 122Maior ing. Marius GHEORGHE

Echiparea militarilor din Regimentul 30 Gardã „Mihai Viteazul“ la ceremoniale militare ºi onoruri militare 128Locotenent Alexandru Raul GRIGORESCU

4 www.rft.forter.ro

Cuprins

Educa]ie, instruc]ie [i \nv`]`m#ntZiua Eroilor 138Colonel (rtr.) Constantin CHIPER

Eroul necunoscut 143Colonel (rtr.) Constantin CHIPER

Motivarea subordonaþilor pentru îndeplinirea misiunii 151Plutonier-adjutant Dorinel ªOFÎLCÃ

Pregãtirea personalului militar ºi civil din forþele terestre prin cursuri organizate în strãinãtate 159Cãpitan Mihail-Adrian Brãniºteanu

Standardizarea instrucþiei - între necesitate ºi imperativ 167Maior Gabriel ÞÂREA

Evaluarea soldaþilor voluntari la sfârºitul instrucþiei individuale - realitate sau reuºitã 173Maior Radu VEBERT

Minimizarea excluziunii absolvenþilor de pe piaþa muncii 177Maior Cornel NAE, sociolog Mihaela PETCU

Tehnic` militar` [i armamenteCompania Naþionalã Romtehnica S.A. ºi înzestrarea Forþelor Terestre 187Locotenent-colonel Dragoº ANGHELACHE

Batalionul de Poliþie Militarã din Regimentul 30 Gardã „Mihai Viteazul“. Tehnicã ºi posibilitãþi actuale 197Maior Marian FLOREAN, maior Sorin NICA

Alimentele modificate genetic - armã de distrugere în masã? 202Locotenent-colonel dr. chim. Gabriel ACHIM, maior dr. Daniel MOªTEANU

5iunie, 2008

Cuprins

Dragor de mine pe ºasiu de tanc, DMT 85 M1 207Locotenent-colonel Dragoº ANGHELACHE

Blindat uºor pentru teatrele de operaþii 212Maior Luigi-Mihail COJOCARU

Armele neconvenþionale ºi neletale 215Locotenent-colonel dr. chim. Gabriel ACHIM, maior dr. Daniel MOªTEANU

Semnal editorialPeregrin la porþile deºertului 225Locotenent-colonel Dragoº ANGHELACHE

Marina Românã 228Locotenent-colonel Dragoº ANGHELACHE

Frontiera 231Locotenent-colonel Dragoº ANGHELACHE

Viaþa militarã într-un spirit militar modern 234Locotenent-colonel Dragoº ANGHELACHE

„Curierul armatei“ de colecþie 237Locotenent-colonel Dragoº ANGHELACHE

6 www.rft.forter.ro

TRANSFORMAREAFOR}ELOR TERESTRE

9iunie, 2008

Formarea [i dezvoltareacapacitã]ilor de conducereale liderului militar

M odernizarea realã a armatei necesitã în modobligatoriu corectarea sistemului de achiziþio-

nare a competenþei militarului ºi, pentru aceasta, reproiec-tarea pe baze ºtiinþifice a întregului sistem al învãþãmântu-lui militar.

Reproiectarea învãþãmântului militar presupune înacest sens parcurgerea urmãtoarelor etape:

stabilirea cerinþelor operaþionale la care trebuie sãrãspundã viitorul militar;

stabilirea competenþelor necesare pentru îndeplini-rea cerinþelor operaþionale;

stabilirea conþinutului de învãþat ce asigurã achizi-þionarea competenþelor;

MAIOR SORIN PANCU

10 www.rft.forter.ro

stabilirea tipului de activitãþi didactice ce vor asi-gura dobândirea acestor competenþe;

stabilirea modalitãþilor de mãsurare ºi evaluare aachiziþiilor ºcolare.

Competenþa liderului militar presupune:pregãtire profesionalã;exercitarea funcþiilor conducerii:

- orientarea pentru realizarea listei cu cerinþele esen-þiale ale misiunii;

- orientarea pentru asigurarea protecþiei colectivului.Statutul de bun specialist într-un domeniu constituie

o garanþie pentru succesul în conducere. Conducerea este omeserie, una dintre cele mai grele, ce se cere învãþatã sis-tematic ºi organizat, într-un sistem de învãþãmânt.

Este adevãrat cã, din punct de vedere al caracteristi-cilor individuale ale personalitãþii, o persoanã poate sã fieînzestratã genetic mai mult sau mai puþin cu aptitudini deconducãtor. Important de reþinut este cã prin eforturi ºi re-petare se pot compensa lipsurile aptitudinale, dar asta nuexclude introducerea unui sistem ºtiinþific de selecþie acandidaþilor sub raportul potenþialului pentru conducere ºieducare.

Pentru liderul militar aflat pe primele trepte ale ie-rarhiei militare, competenþa pedagogicã este o condiþie obli-gatorie a eficienþei acþiunii, el trebuie sã fie în mãsurã sãinfluenþeze comportamentul subordonaþilor sãi.

Pregãtirea pentru conducere ºi educare a viitorului li-der militar presupune cã instituþia militarã primeºte unadolescent pe care trebuie sã-l transforme în militar, apoi înconducãtor ºi educator militar.

Transformarea Forþelor Terestre

11iunie, 2008

Competenþa liderului militar cuprinde trei secvenþe:specialist;conducãtor de structuri militare;educator militar.

Pentru aceasta, viitorul lider militar trebuie sã aibãurmãtoarele competenþe:

cunoaºte ºi este capabil sã respecte prevederile le-gale privind ducerea luptei;

este capabil sã organizeze ºi sã desfãºoare instruireastructurii, îndeplinind cerinþele operaþionale;

dispune de capabilitãþi privind motivarea subordo-naþilor, asigurarea unui climat corect, lipsit de tensiuni, deapreciere ºi evaluare obiectivã a subordonaþilor;

poate sã asigure relaþii funcþionale pe orizontalã ºipe verticalã.

Dintre competenþele necesare unui lider militar, esen-þiale sunt cele care reclamã capacitãþi de conducere, ceea cereprezintã o prioritate a procesului de instruire. Fiecare in-divid posedã într-un oarecare grad de dezvoltare predispozi-þii, înclinaþii ºi aptitudini care îi permit sã-ºi dezvolte capa-citatea de conducere.

Þinând cont de activitatea specific militarã, acesteaptitudini sunt generale ºi specifice.

Aptitudini generale:spiritul de observaþie;creativitatea;comunicarea;empatia;stabilirea de relaþii.

Formarea ºi dezvoltarea capacitãþilor de conducere ale liderului militar


Aptitudini specifice:influenþa autorizatã pentru formarea/perfecþionarea

ºi schimbarea stilului de conducere;folosirea sistemului informaþional;repartizarea sarcinilor ºi misiunilor;formarea unor structuri organizatorice;transformarea unui material în accesibil;evaluarea corectã;desprinderea esenþialului;stabilirea obiectivelor.

Procesul de instruire trebuie sã asigure, în primul rând,formarea capacitãþilor de conducere pe baza aptitudinilorexistente, apoi sã-l înarmeze pe viitorul militar cu metodeeficiente de conducere. Metodele de conducere sunt moda-litãþi de acþiune pentru realizarea obiectivului propus, suntlegitãþi ale activitãþii umane care prevãd succesiunea logi-cã, care implicã utilizarea diferitelor tehnici ºi instrumentepentru realizarea scopului propus.

Capacitãþile de conducere se pot grupa scolastic du-pã etapele de desfãºurare ale unui act decizional, dar trebu-ie sã reþinem cã sunt ºi capacitãþi comune tuturor acestoretape. Este complet greºit sã stabilim obiective parþiale: înmodulul l - un bun executant; în modulul 2 - un comandantde grupã/piesã foarte bun etc. Din acest moment nu ne pu-tem aºtepta ca militarul din primul modul sã fie preocupatde reflectarea la metodele de organizare folosite chiar asu-pra lui în desfãºurarea instruirii, nu va fi interesat în exer-sarea comenzilor ºi va primi orice misiune/sarcinã fãrã res-ponsabilitate faþã de propria formare.


13iunie, 2008

Din acest punct de vedere, instructorii trebuie sã fiepreocupaþi mai mult de modul în care aceºtia ºtiu sã folo-seascã cunoºtinþele acumulate decât de volumul acestora,de aici necesitatea creãrii permanente de situaþii care sã so-licite folosirea în condiþii mereu schimbate a acestora.

Rezolvãrile de situaþii ºi probleme sunt singurele cãide formare a capacitãþii de conducere. De aici, putem con-cluziona:

- Dorim un conducãtor plin de creativitate ? Trebuiesã-l obligãm sã restructureze cunoºtinþele sale în forme noiºi originale, sã-i asigurãm un climat de libertate, sã creãmîntre el ºi noi relaþii de încredere, sã-l stimulãm ºi sã-l mo-tivãm.

- Dorim un conducãtor care sã poatã stabili uºor rela-þii cu alþi militari ? Trebuie sã-l numim în funcþii diferite,sã-i dãm sarcini ce presupun colaborarea cu alte structuri,sã-l investim cu prerogative ce-i întãresc autoritatea etc.

- Dorim un conducãtor care sã poatã evalua corectrezultatul unei activitãþi ? Atunci trebuie sã-l antrenãm înexecutarea calculelor consumului de forþe ºi mijloace pebaza normativelor luptei moderne, sã facã parte din diferitecomisii, sã rezolve studii comparative pe variante etc.

Dupã cum se observã, în practica didacticã existã ooarecare dificultate în ceea ce priveºte stabilirea corectã aactivitãþilor ce vor fi executate pentru realizarea obiecti-velor operaþionale – deci, pentru formarea unor capacitãþi;pentru acest lucru trebuie experienþã, „puþinã“ gândire, stu-diu, consultare ºi, îndeosebi, pasiune ºi dãruire profesio-nalã.



Dacã proiectarea didacticã a unei activitãþi de învãþã-mânt se face în grabã, aceasta nu va fi finalizatã corespun-zãtor prin îndeplinirea obiectivelor - cãci acestea vor fi dinstart nerealist stabilite.

Procesele de comunicare sunt indispensabile pentruinfluenþarea educativã a militarilor, pentru realizarea coe-ziunii subunitãþilor, unitãþilor ºi marilor unitãþi, precum ºi acooperãrii dintre ele. Acestea demonstreazã cã liderul mili-tar trebuie sã stãpâneascã informaþia la un nivel adecvat ºisã o foloseascã ca orice altã resursã pe care o are la dispozi-þie. El trebuie sã fie un manager eficient al informaþiei, pen-tru a putea optimiza procesul comunicãrii în structura pecare o comandã.

Cunoaºterea se instituie ca o funcþie decisivã în struc-tura personalitãþii, motiv pentru care procesul cunoaºteriide tip didactic îºi propune sã susþinã în primul rând proce-sul de devenire, de dezvoltare/perfecþionare a personalitãþiiliderului. Educaþia instituþiei militare tinde sã formeze mi-litarul pentru:

a învãþa sã ºtie;a învãþa sã facã;a învãþa sã fie;a învãþa sã trãiascã împreunã cu alþii.

Aceste obiective conturate mai sus sunt unele dintredirecþiile principale de formare ale unui lider în devenire.Pornind de la sistemul unic tradiþional de instruire, acesteobiective trebuie îndreptate spre diversificarea învãþãmân-tului prin implementarea unor obiective operaþionale con-crete ºi mãsurabile.


15iunie, 2008

Din practica cotidianã cunoaºtem cã liderii militari,împreunã cu organizaþiile lor, se angajeazã într-o varietatemare de activitãþi de comunicare, prin vehicularea continuãa informaþiei atât pe verticalã, cât ºi pe orizontalã. În acestfel, informaþia se instituie ca un liant între conducerea ra-þionalã eficientã ºi atingerea scopului acþiunii/misiunii. Nu-mai un lider bine informat poate evalua realist evoluþia struc-turii militare pe care o comandã, în efortul ei pentru înde-plinirea misiunii primite. Calitatea comunicãrii la nivelulorganizaþiei militare îi permite liderului acesteia sã reducãincertitudinea ce planeazã asupra deciziilor sale, sã ia hotã-râri adecvate situaþiei concrete ºi sã optimizeze cooperareainterumanã ºi organizaþionalã.

De asemenea, liderul militar trebuie sã ºtie sã folo-seascã comunicarea, cu seva ei – informaþia, ca pe un pu-ternic factor motivaþional, pentru toþi membrii structuriimilitare, pentru cã militarul bine informat, indiferent de lo-cul ºi rolul sãu în structura organizaþiei, devine astfel ex-trem de eficient în îndeplinirea misiunii sale. Comunicareaîi permite liderului militar realizarea oportunã a feed-back-ului prin care el evalueazã înþelegerea corectã a mesajelortransmise sub formã de ordine, dispoziþii sau hotãrâri.

Pentru raportul comunicaþional specific organizaþieimilitare, gradul militar al liderului se aflã în fruntea listeiobstacolelor. Pe de o parte, ne simþim blocaþi, nu gãsim ar-gumentele necesare atunci când discutãm cu superiorii îngrad, iar pe de altã parte, suntem nerãbdãtori ºi pripiþi îndialog cu subordonaþii. De fapt, gradul militar ºi exercita-rea unei funcþii de comandã (ºi nu trebuie sã fie neapãrat ie-



rarhic superior) se aflã mai mult sau mai puþin sub influ-enþa a ceea ce psihologii numesc „sindromul puterii“.

Posibilitatea de a comanda un grup de oameni, indi-ferent de mãrimea lui, poate naºte, uneori, tendinþe autori-tare, mentalitãþi ,,superioare“ ºi comportamente cu accentde duritate. În ultimã instanþã, controlul ºi frânarea acestoratitudini sunt asigurate de standardul cultural al celui încauzã, care îi pot oferi premisele unui dialog neîngrãdit deorgolii sau dorinþa de a pãrea superior. Succesul comunicã-rii în organizaþia militarã depinde astfel, în mod decisiv, decomandantul acesteia, care trebuie sã fie un adevãrat mana-ger al sistemului comunicaþional al organizaþiei sale, iaracest lucru presupune un efort continuu din partea lui pen-tru acumularea de cunoºtinþe ºi formarea de deprinderi încomunicarea organizaþionalã ºi interpersonalã.

Cunoaºterea umanã se bazeazã pe numeroase obser-vaþii, conºtiente sau inconºtiente, privind interpretarea com-portamentului subordonaþilor. Aceasta cu atât mai mult cucât comportamentul militarului este permanent observat,pentru a se putea deduce ceea ce se considerã a fi adevãruldin spatele cuvintelor noastre. La întrebarea „de ce comu-nicãm într-o organizaþie?“ pot exista o multitudine de rãs-punsuri, câteva însã fiind unanim acceptate:

funcþiile managementului nu pot fi operaþionalizateîn lipsa comunicãrii; procesele de stabilire a obiectiveloroperaþionale, de realizare a concordanþei cu structura orga-nizatoricã, de armonizare a acþiunilor cu obiectivele iniþialeºi de eliminare a defecþiunilor, de antrenare a personaluluise bazeazã pe primirea ºi transmiterea de mesaje;


17iunie, 2008

comunicarea stabileºte ºi menþine relaþiile dintremilitari, influenþând pozitiv relaþiile interpersonale ºi cli-matul psihic din grup, asigurând gestionarea situaþiilor decrizã, aplanarea conflictelor ºi a tensiunilor;

comunicarea furnizeazã liderului/ºefului date des-pre starea sistemului ºi despre evoluþia situaþiei; prin feed-back-ul realizat, comunicarea relevã posibilitãþile de îmbu-nãtãþire a performanþelor individuale ºi generale ale organi-zaþiei;

aflatã la baza procesului de motivare, comunicareaface posibilã identificarea, cunoaºterea ºi utilizarea corectãa diferitelor categorii de nevoi ºi stimulente pentru orienta-rea comportamentului militarilor spre performanþã ºi satis-facþii;

tot comunicarea contribuie ºi la instaurarea relaþii-lor corecte ºi eficiente, de înþelegere ºi acceptare reciprocãîntre ºefi ºi subordonaþi, colegi, persoane din interiorul ºiexteriorul organizaþiei, asigurã menþinerea relaþiilor pe ori-zontalã dar ºi pe verticalã.

Liderul trebuie sã cuprindã în posibilitãþile sale deprocesare a informaþiei, dar ºi în cele acþionale, un ansam-blu coerent care sã-i permitã sã exercite întreaga gamã deatribuþii.

În ultima vreme existã strãdanii pentru a ,,construi”modelul teoretic al ofiþerului în general, precum ºi al celuice aparþine unei arme ºi/sau specialitãþi în ideea de a oferio imagine cât mai corectã a trãsãturilor esenþiale ce carac-terizeazã ofiþerul în raport cu sarcinile pe care le are deîndeplinit la începutul carierei - imagine utilã în proiecta-rea învãþãmântului pentru formarea ofiþerilor.



Între dimensiunile care statueazã personalitatea ofiþe-rului este ºi cea de educator. Trebuie observat însã cã lanivelul subunitãþilor, educator nu este doar ofiþerul, ci toþicomandanþii, militarii care au subordonaþi ºi rãspund deeducarea lor. Ei trebuie, pentru a fi eficienþi, sã cumulezetrãsãturile generale ale educatorului, sau parte din acestea,corespunzãtoare cerinþelor domeniului educaþional pe care-lgestioneazã. Preocuparea pentru a depista aceste coordona-te este în dezvoltare. De aceea, exigenþa, neîmpãcarea culipsurile ºi cu absenþa de la pregãtire, responsabilitateapentru ceea ce trebuie sã facã, rãspunderea pentru ceea cea fãcut, punctualitatea, prestanþa militarã, sociabilitatea,ataºamentul faþã de subordonaþi, încrederea în oameni -sunt însuºiri care trebuie sã aparþinã liderului militar.


19iunie, 2008

Managementul birocratic[i birocra]ia militarã

T ermenii birocrat, birocratic ºi birocraþie sunt, înmod clar, invective. Nimeni nu se autointitulea-

zã birocrat sau îºi defineºte propria metodã de managementca fiind birocraticã. Aceste cuvinte sunt folosite cu o cono-taþie peiorativã. Ele implicã întotdeauna o criticã dezapro-batoare a persoanelor, instituþiilor sau procedurilor. Nimeninu se îndoieºte cã birocraþia este în întregime dãunãtoare ºicã ea nu ar trebui sã existe într-o lume perfectã.

Este cunoscut faptul cã armata în întregime este unsistem birocratic, datoritã structurii sale strict ierarhice ºidatoritã regulilor impuse de numeroasele legi care regle-menteazã strict activitatea militarã.

MAIOR RADU VODÃ


Un semnificativ aspect al birocraþiei militare este re-prezentat de managementul resurselor umane. Structura depersonal, implicatã în gestionarea resurselor umane, a în-cercat (dupã anii ’90) sã-ºi schimbe mentalitatea de struc-turã „de cadre“ în manageri de personal, iniþiind pe parcur-sul a 10 ani o serie de acte normative în acest scop. Acesteaau debutat în anul 1995 cu intrarea în vigoare a Legii pri-vind Statutul Cadrelor Militare, ca mai apoi, la începutulanului 2000, sã se implementeze „Ghidului Carierei Mili-tare“, iar în anul 2002 activitatea de gestiune a resurselorumane sã fie reglementatã prin Instrucþiunea MRU 1/1,„Norme privind sistemul de gestiune a resurselor umane înarmata României“.

Cu toate modificãrile ºi completãrile ulterioare aleacestora, precum ºi cu încercãrile (de ultimã orã) de a mo-difica aceste acte normative, activitatea de personal estecriticatã de cele mai multe ori „pe la colþuri“ datoritã „se-cretomaniei“ cu care se înconjoarã ofiþerii de personal, înspecial în ultimii ani, în activitatea comisiilor de selecþie,promovare ºi încadrare în funcþii.

Datoritã procesului de restructurare a ArmateiRomâniei ºi implementãrii structurii piramidale a funcþii-lor, început prin anii ’98/’99, accelerat în ultimii ani din do-rinþa respectãrii angajamentelor asumate cu partenerii NATO,s-a accentuat reducerea drasticã a funcþiilor militare, înspecial a funcþiilor de ofiþeri, constatându-se o amplã com-petiþie pentru ocuparea funcþiilor, fapt relevat de activitateacomisiilor de selecþie care funcþioneazã la nivelul structu-rilor centrale ale categoriilor de forþe.


21iunie, 2008

Din dorinþa pãstrãrii transparenþei activitãþii ºi a ºan-selor egale de promovare în funcþii s-a redus simþitor ni-velul competenþelor de numire exercitate în domeniul re-surselor umane; astfel, comisiilor de selecþie de la nivelulcategoriilor de forþe revenindu-le competenþe de numireexercitate pânã la gradul de locotenent-colonel inclusiv, rã-mânând ca funcþiile de colonel sã fie ocupate în urma anali-zei comisiei de la nivelul Statului Major General, iar com-petenþa de numire pentru funcþiile de general sã fie în atri-buþiile preºedintelui României.

Ca urmare a acestui lucru s-a încercat implementareaunui program de gestiune unicã a resurselor umane (RMS),program preluat de la armata SUA care, din pãcate, a eºuatlamentabil dupã numai un an ºi jumãtate de la apariþie.Acest lucru a apãrut ca o necesitate, ca urmare a adoptãriiconcepþiei de „managementul carierei individuale“ (ICM),ca o componentã a managementului carierei, noþiune largrãspânditã în rândul armatelor membre NATO, prin care seîncearcã separarea politicii de personal de activitatea deexecuþie.

Acest model al managementului carierei individualepresupune existenþa a douã entitãþi distincte: o entitate cen-tralã pentru politici de personal ºi o entitate centralã de exe-cuþie - care vor opera bazate pe principiul asigurãrii ºanse-lor egale pentru toþi. Gestionaþi de o singurã entitate, toþioamenii care au ceva în comun vor beneficia de condiþiiegale de participare la competiþia evoluþiei în carierã. Prin-cipiul transparenþei este ºi acum aplicat în armata noastrã,dar prin acest model se încearcã accentuarea lui în viitor,

Managementul birocratic ºi birocraþia militarã


pentru ca toþi oamenii sã aibã acces la aceleaºi informaþiidespre promovarea în cariera militarã. Aceste dezideratenu pot fi puse în practicã fãrã existenþa unei baze: reþeauamilitar-funcþionalã.

Din pãcate, încã la trei ani de la lansarea acestor con-cepte manageriale, dupã numeroasele restructurãri care, înacest an, au avut loc chiar la nivel înalt (SMG ºi DMRU)cu aplicarea celor douã concepte - delimitarea politicii depersonal de execuþie -, încã nu dispunem de o bazã infor-maticã privind sistemul de gestiune al resurselor umane ºinici de un program informatic care sã funcþioneze optim.

Ca urmare a acestor fapte, birocratizarea manage-mentului resurselor umane continuã în acelaºi mod ca îna-inte de anii ’90, datoritã numãrului mare de informaþii ne-cesare în activitatea de gestionare a resurselor umane, da-toritã numãrului mare de niveluri ierarhice la care se ra-porteazã în timp lung informaþiile, datoritã numãrului marede hârtii care circulã între aceste structuri ierarhice.

Aceastã birocratizare a sistemului de resurse umanenu se raporteazã numai la evidenþa resurselor umane, ci ºila celelalte componente de selecþie, promovare, încadrare,trimitere la cursuri ºi pensionare.

Consider cã o „revoluþie“ în domeniu nu se poate facefãrã schimbarea mentalitãþilor ofiþerilor de personal, fãcân-du-i sã gândeascã ca niºte „manageri de carierã“, nu ca„ofiþeri de cadre“, prin aportul însemnat al IT-ului în dome-niu, precum ºi printr-o reþea informatizatã funcþionalã.


23iunie, 2008

Strategii de realizare a politicii de securitatena]ionalã la începutulsecolului XXI (2)(continuare din nr.1/2008)

C onform intereselor naþionale, pentru Româniacooperarea reprezintã cea mai bunã strategie de

securitate. Securitatea naþionalã a României se proiecteazãºi este transpusã în practicã de cãtre statul român prin poli-tica sa de securitate – parte a politicii generale – pe careacesta o desfãºoarã pe plan intern ºi extern. Securitatea na-þionalã se întemeiazã pe respectarea prevederilor Constitu-þiei ºi a legislaþiei în vigoare, a normelor general admise dedrept internaþional, precum ºi pe prevederile tratatelor lacare România este parte semnatarã.

Concepþia ºi conþinutul securitãþii naþionale a Românieise regãsesc în Strategia de Securitate Naþionalã, care defi-neºte interesele naþionale de securitate, precizeazã obiec-

MARIANA ANCUÞ


tivele ce conduc la protejarea ºi afirmarea acestor interese,evalueazã mediul internaþional de securitate, identificã fac-torii de risc din mediul intern ºi internaþional, traseazã di-recþiile de acþiune ºi principalele mijloace pentru asigura-rea securitãþii naþionale a României.

Securitatea naþionalã a României are ca obiective pri-mordiale:

promovarea ºi apãrarea intereselor fundamentaleale þãrii;

protejarea cetãþenilor români ºi garantarea dreptu-rilor fundamentale ºi a libertãþilor individuale ale acestora;

asigurarea libertãþii de acþiune a statului român înrelaþiile internaþionale, în condiþiile dinamicii care caracte-rizeazã mediul internaþional.

În Strategia naþionalã de securitate a României sespecificã: „Reconfigurarea relaþiilor dintre componentelespecifice ale securitãþii, precum ºi înþelegerea proceselordin sfera securitãþii mondiale ºi europene obligã statul ro-mân sã-ºi readapteze strategia proprie la evoluþiile mediu-lui de securitate, integrând-o într-o viziune sistemicã mailargã, pentru a-ºi spori capabilitatea de contracarare a ris-curilor ºi ameninþãrilor ce pot afecta interesele României”1.

Conjuctura internaþionalã, marcatã de intensificareafãrã precedent a terorismului ºi proliferãrii armelor de dis-trugere în masã, a dus la reevaluarea capacitãþilor de rãs-puns la ameninþãri neconvenþionale ºi la posibilitatea de acontribui efectiv la creºterea securitãþii spaþiului euro-atlantic.


25iunie, 2008

În vederea îndeplinirii scopului fundamental al apã-rãrii naþionale, politica de apãrare a României va fi orienta-tã pentru:

dezvoltarea profilului strategic al României în ca-drul NATO ºi UE;

reforma organismului militar pentru dezvoltareaunei capacitãþi de apãrare credibile, moderne ºi eficiente;

întãrirea controlului civil ºi democratic asupra for-þelor armate ºi a mecanismelor de realizare a acestuia, înconformitate cu principiile ºi valorile democraþiei constitu-þionale;

consolidarea statutului României de furnizor de se-curitate regionalã ºi globalã.

Obligaþiile României ca stat parte la tratatele interna-þionale de securitate, precum ºi modul cum vede statul ro-mân sã le înfãptuiascã sunt ilustrate tocmai în activitãþileregionale ºi globale la care ia parte începând încã din 1991.

Esenþial pentru români este modul cum aceste obliga-þii sunt îndeplinite fãrã a se aduce atingere valorilor funda-mentale ale statului ºi individului. Probabil de aceea sepoate observa cã România participã din plin la misiuni uma-nitare – operaþiunea UNOSOM II Somalia, DESERT STORM– ºi la misiuni de sprijin a pãcii – UNAVEM III Angola,MONUA Angola, SFOR Bosnia-Herþegovina.

Tot ca parte a obligaþiilor sale, România a contribuitla Catalogul de forþe civile al UE, cu aproximativ 650 deexperþi, în domeniul poliþiei, statului de drept, administra-þiei ºi protecþiei civile.

Strategii de realizare a politicii de securitate naþionalã la începutul secolului XXI


De asemenea, a însemnat ºi participarea la dezvolta-rea capacitãþilor europene de apãrare prin oferta de forþedestinatã UE, la elaborarea „viziunii pe termen lung” a UE(LTV), la dezvoltarea Agenþiei Europene de Apãrare (EDA),la BGs (grupuri tactice de luptã)/UE împreunã cu alte þãrimembre etc.

România contribuie la dezvoltarea grupurilor tacticede luptã ale UE prin participarea cu forþe destinate pentrucompletarea unor grupuri tactice, împreunã cu douã naþiunicadru.

Oferta româneascã include subunitãþi de infanterie,decontaminare NBC, CIMIC, PSYOPS ºi ofiþeri de stat-major.

Pentru perioada 2007-2010, România contribuie lagrupurile tactice de luptã ale UE dupã cum urmeazã:

la grupul tactic de luptã condus de Grecia (participãBulgaria, Cipru, Grecia ºi România) cu termen de activaresemestrul al II-lea 2007;

la grupul tactic de luptã condus de Italia (participãItalia, România, Turcia), cu termen de activare semestrul alII-lea 2010.

În cadrul tratatelor CFE ºi a Documentului de laViena, obligaþiile României se referã nu numai la respecta-rea prevederilor referitoare la stocurile de echipament mili-tar, ci ºi la inspecþiile care trebuie efectuate în statele pãrþiale tratatelor.

Angajarea armatei române în misiuni în afara terito-riului statului român ºi participarea la operaþii multina-þionale înseamnã, conform politicii externe, promovareapropriilor interese în plan extern.


27iunie, 2008

Relaþiile politico-militare din mediul regional ºi in-ternaþional, modificãrile care au loc, au determinat angaja-rea armatei în operaþii multinaþionale, din urmãtoarele mo-tive:

• România este la interferenþa mai multor zone de in-fluenþã;

• România se gãseºte între zone de instabilitate încare se desfãºoarã sau s-au desfãºurat conflicte armate, ne-soluþionate, ºi ca atare este consideratã factor de stabilitate;

• Prin integrarea în NATO se presupune cã Româniabeneficiazã de securitatea garantatã membrilor Alianþei. Înaceeaºi mãsurã, calitatea de membru presupune ºi asuma-rea obligaþiei de a fi prezentã cu forþe în teatrele de operaþii.

Regulile de angajare a Armatei Române în misiuniexterne trebuie sã aibã în vedere considerentele legale, sãfie o reflectare a dreptului internaþional ºi a legilor interne,precum ºi a politicii generale a statului. Angajarea forþelorse bazeazã pe urmãtoarele principii: operativitate, flexibili-tate, credibilitate, continuitate, supleþe, menþinerea capaci-tãþii de reacþie, specializare, anticipaþie ºi previzibilitate2.Concepþia angajãrii se concretizeazã în douã documente,unul cu caracter militar – Doctrina pentru operaþiile întru-nite multinaþionale, ºi unul cu caracter politic – Legeanr.42 din 15.03.2004 privind participarea forþelor armatela misiuni în afara teritoriului naþional. Legea condiþio-neazã tipurile de misiuni la care pot participa forþele arma-te: de apãrare colectivã, în sprijinul pãcii, de asistenþã uma-nitarã, tip coaliþie, exerciþii comune sau individuale, cere-moniale. Prevederile capitolului al II-lea din lege face o



distincþie clarã între misiunile de apãrare colectivã, în spri-jinul pãcii, de asistenþã umanitarã, tip coaliþie faþã de cele-lalte trei: exerciþii comune, exerciþii individuale ºi ceremo-niale.

Participarea României la misiuni în sprijinul pãcii ºide asistenþã umanitarã, la operaþii de stabilizare ºi de recon-strucþie, la iniþiative de cooperare regionalã a demonstrat cãþara noastrã este nu numai un consumator de securitate, ciºi un generator de securitate ºi stabilitate. Mai mult,România este prezentã cu forþe substanþiale în toate teatrelede operaþii. Sunt nenumãrate publicaþiile internaþionale ca-re scriu despre cum detaºamentele româneºti sunt la înãlþi-mea exigenþelor unor astfel de misiuni, cum au fost pre-gãtiþi ºi cum sunt conduºi.

Pe lângã aceste misiuni, forþele armate au mai parti-cipat la misiuni de observare. România a participat sau par-ticipã cu observatori în cadrul urmãtoarelor misiuni:UNMIKA din Kosovo, OSCE din Georgia, cu cinci moni-tori de frontierã, MONUC din Congo, cu 27 de observatorimilitari, UNMEE din Eritreea, cu opt observatori militari,MINUCI din Coasta de Fildeº, cu doi observatori militari,UNMIL din Liberia, cu trei observatori militari, UNAMAdin Afganistan, cu un observator militar3.

Pentru Afganistan, România a prezentat oferta de su-plimentare a contribuþiei sale la misiunea Forþei Internaþio-nale pentru Asistenþã de Securitate/ISAF cu un detaºamentde cercetare de nivel pluton (30 militari).

Tot în aceeaºi zonã, SUA a solicitat României sã par-ticipe la proiectul „Echipe pentru Reconstrucþia Provincii-


29iunie, 2008

lor”, deschis în provincia Kandahar. Oferta României a în-semnat trimiterea a 21 de militari din forþele terestre. Bata-lionul 281 Infanterie „Vulturii Îndrãzneþi” au îndeplinit 75de misiuni de patrulare, 20 de misiuni de escortã a convoa-ielor cu ajutoare umanitare ºi V.I.P., 20 de misiuni de con-trol al traficului ºi persoanelor, acordarea asistenþei medi-cale pentru un numãr de 4.800 localnici, 46 de acþiuni pen-tru stabilirea de contacte cu liderii locali, descoperirea a do-uã depozite cu armament ºi muniþie.

Putem observa cã, practic, din 1991, România a de-monstrat public implicarea sa activã în operaþiunile orga-nismelor internaþionale de asigurare ºi menþinere a securi-tãþii. Interesant este cã multe surse neoficiale afirmã, destulde rãspicat chiar ºi în aceste condiþii, cã România a fost unactor activ ºi înainte de 1989, zona în care s-a manifestatfiind însã indiscutabil cu mult mai mare ºi cuprinzând zoneîn care sunt state nemembre ale vreunui tratat internaþionalde securitate.

Începând din 1991 ºi pânã în 2005 România a partici-pat cu peste 10.000 de militari în misiunile de menþinere apãcii, cu un spectru variat de forþe: batalioane de infanterieºi geniu, spitale de campanie, poliþie militarã, capacitãþi detransport etc. Efortul financiar al României pentru susþine-rea numai a misiunilor forþelor terestre în Afganistan s-asituat în 2005 la un nivel de 76 milioane dolari SUA.

Note:1. Strategia naþionalã de securitate a României,

Bucureºti, 2007.



2. *** Doctrina pentru operaþiile întrunite multi-naþionale, aprobatã prin Ordinul ministrului apãrãrii,nr.M141 din 06.09.2001.

3. Gl.bg. Bejinariu Petru – Tezã de doctorat: Evoluþiariscurilor ºi ameninþãrilor la adresa securitãþii naþionaledin perspectiva integrãrii României în structurile de secu-ritate colectivã, Editura U.N.Ap., Bucureºti, 2005, p.269.


TACTIC~ GENERAL~

33iunie, 2008

Psihologia supravie]uirii(2)(continuare din nr.6/2007)

Reacþiile naturaleDe-a lungul secolelor, omul a fost capabil sã supra-

vieþuiascã multor schimbãri în mediul sãu. Abilitatea sa dea se adapta fizic ºi mental la o lume schimbãtoare l-a þinutîn viaþã, în timp ce alte specii din jurul lui au dispãrut înmod gradual sau au fost exterminate. Aceleaºi mecanismede supravieþuire care i-au þinut în viaþã pe înaintaºii noºtrine pot ajuta sã ne þinã în viaþã ºi pe noi. Totuºi, aceste me-canisme de supravieþuire care ne pot ajuta, de asemenea,pot acþiona împotriva noastrã, dacã nu înþelegem ºi antici-pãm prezenþa lor.

Nu este surprinzãtor faptul cã o persoanã obiºnuitã vaavea unele reacþii de naturã psihologicã într-o situaþie de

IONEL IRIMIA

Tacticã generalã

supravieþuire. Analiza unor reacþii interne majore pe care opersoanã le poate trãi cu factorii de stres menþionaþi ante-rior reprezintã o necesitate.

Frica. Frica este rãspunsul nostru emoþional înîmprejurãri periculoase pe care le credem cã au capacitateade a provoca moarte, rãni sau boalã. Acest rãu nu se lim-iteazã numai la daune de naturã fizicã. Ameninþarea laadresa integritãþii mentale ºi emoþionale a unei persoanepoate genera fricã în aceeaºi mãsurã.

Pentru militarul care încearcã sã supravieþuiascã, fri-ca poate avea o funcþie pozitivã dacã îl încurajeazã sã fieprudent în situaþiile în care caracterul temerar ar putea con-duce la rãnire.

Din nefericire, frica poate, de asemenea, sã imobili-zeze o persoanã. Frica o poate determina sã devinã atât detemãtoare, încât persoana respectivã va eºua sã îndepli-neascã activitãþile esenþiale de supravieþuire. Majoritateamilitarilor vor avea un anumit grad de fricã atunci cândsunt plasaþi într-un mediu nefamiliar ºi în condiþii potriv-nice. Nu existã nicio ruºine în asta. Fiecare militar trebuiesã se autoantreneze sã nu fie depãºit de frica proprie. Înmod ideal, printr-o instruire realistã putem sã dobândim cu-noºtinþele ºi deprinderile necesare pentru a creºte autoîn-crederea ºi, în acest mod, sã gestionãm frica.

Anxietatea. Anxietatea este asociatã cu frica. Deoa-rece este natural sã ne fie fricã, este, de asemenea, naturalsã trãim starea de anxietate. Anxietatea poate fi un senti-ment de neliniºte ºi de teamã pe care îl avem atunci cândîntâmpinãm situaþii periculoase (fizice, mentale ºi emoþio-

www.rft.forter.ro34

35iunie, 2008

nale). Atunci când este folositã în mod sãnãtos, anxietateane stimuleazã sã acþionãm pentru a finaliza sau cel puþinpentru a stãpâni situaþia ºi pericolele care ne ameninþã exis-tenþa.

Dacã nu am fost niciodatã neliniºtiþi ºi tensionaþi,probabil cã a existat puþinã motivaþie de a face schimbãri învieþile noastre. Militarul aflat într-o situaþie de supravieþui-re îºi reduce starea de neliniºte prin îndeplinirea acelor sar-cini care îi vor asigura posibilitatea de a scãpa cu viaþã dinacel calvar.

Pe mãsurã ce militarul îºi reduce starea de neliniºte,de asemenea, aduce sub control sursa acelei stãri reprezen-tatã de frica sa. În aceastã formã anxietatea este bunã; to-tuºi, anxietatea poate avea un impact devastator. Anxieta-tea poate sã copleºeascã un militar în momentul în care de-vine uºor confuz ºi are dificultãþi în gândire. O datã ceacestea se întâmplã, devine tot mai dificil pentru el sã facãraþionamente bune sau sã ia decizii rezonabile.

Pentru a supravieþui, militarul trebuie sã înveþe teh-nici de a-ºi calma stãrile de neliniºte ºi sã le þinã în zonaunde acestea ajutã, nu dãuneazã.

Frustrarea ºi supãrarea. Frustrarea apare atuncicând persoana întâmpinã mereu dificultãþi în încercarea dea atinge un obiectiv. Obiectivul supravieþuirii este de a rã-mâne în viaþã pânã când ajungeþi la o soluþie salvatoare saupânã când ajutorul poate ajunge la dumneavoastrã. Pentrurealizarea acestui obiectiv, militarul trebuie sã finalizezeunele sarcini cu resurse minime. În încercarea de a faceaceste sarcini este inevitabil ca ceva sã nu meargã prost.

Psihologia supravieþuirii


Acel lucru se va întâmpla dincolo de controlul militarului,iar acel lucru având drept mizã viaþa cuiva, amplificã oricegreºealã în termeni care privesc importanþa ei. De aceea,mai devreme sau mai târziu, militarii vor trebui sã facã faþãfrustrãrii atunci când câteva din planurile lor conduc cãtreprobleme. Un efect, consecinþã a acestei frustrãri, este su-pãrarea. Existã multe întâmplãri într-o situaþie de supra-vieþuire care pot frustra sau supãra un militar. Pierderea,deteriorarea sau uitarea echipamentului, vremea, terenulneospitalier, patrulele inamicului, limitãrile fizice sunt doarcâteva surse ale frustrãrii ºi supãrãrii. Frustrarea ºi supãra-rea încurajeazã reacþii impulsive, comportament iraþional,decizii insuficient gândite, iar în unele împrejurãri, o atitu-dine de a renunþa. Uneori, oamenii evitã sã facã un lucru pecare ei nu-l stãpânesc. Dacã militarul poate exploata ºi ca-naliza în mod adecvat intensitatea emoþionalã asociatã cusupãrarea ºi frustrarea, el poate acþiona în mod eficient, pemãsurã ce rãspunde la provocãrile supravieþuirii. Dacã mi-litarul nu-ºi concentreazã în mod adecvat sentimentele desupãrare, el poate risipi multã energie în desfãºurarea acti-vitãþilor care fac puþin pentru viitor, fie pentru ºansele salede a supravieþui, fie pentru soarta celor din jurul sãu.

Depresia. Este o persoanã rarã acela care într-adevãrnu a fost trist, cel puþin pentru o clipã, când s-a confruntatcu privaþiunile supravieþuirii. Pe mãsurã ce aceastã stare detristeþe se adânceºte, etichetãm sentimentul ca „depresie”.Depresia este strâns legatã de frustrare ºi supãrare. Persoa-na frustratã devine tot mai mult supãratã, pe mãsurã ce eºu-eazã sã atingã obiectivele propuse. Dacã supãrarea nu ajutã

Tacticã generalã

37iunie, 2008

persoana sã reuºeascã, atunci nivelul de frustrare devinemai mare. Un ciclu distructiv între supãrare ºi frustrarecontinuã pânã ce persoana devine vulnerabilã din punct devedere psihic, emoþional ºi mental. Atunci când o persoanãatinge acest punct, ea începe sã renunþe, iar focalizarea sase schimbã de la ideea „ce pot sã fac” la „nu se mai poateface nimic”. Depresia este o expresie a acestui sentiment,al lipsei de speranþã ºi neputinþã. Nu este nimic greºit în afi trist atunci când pentru o clipã vã gândiþi la cei dragi ºivã amintiþi cum este viaþa înapoi în „civilizaþie”. Aseme-nea gânduri, de fapt, vã pot da voinþa de a încerca mai pu-ternic ºi dorinþa de a trãi o zi mai mult.

Pe de altã parte, dacã vã lãsaþi scufundaþi într-o starede depresie, apoi ea poate sã vã stoarcã de energie ºi, maiimportant, vã poate slãbi voinþa de a supravieþui. Este im-portant ca fiecare militar sã reziste tentaþiei de a ceda în fa-þa depresiei.

Singurãtatea ºi plictiseala. Omul este o fiinþã socialã,iar asta înseamnã cã îi place compania celorlalþi. Foartepuþini oameni doresc sã fie singuri tot timpul. Existã o ºan-sã clarã de a fi izolat într-o situaþie de supravieþuire. Acestlucru nu este rãu. Singurãtatea ºi plictiseala pot scoate laivealã calitãþi pe care le-aþi gândit cã doar alþii le au. Gra-dul de imaginaþie ºi creativitate de care dispuneþi s-ar puteasã vã surprindã. Atunci când este necesar sã faceþi ceva, s-arputea sã descoperiþi unele talente ascunse ºi deprinderi pier-dute. Invers, singurãtatea ºi plictiseala pot fi o altã sursã dedepresie. Ca militar care supravieþuieºte singur sau împre-unã cu alþii trebuie sã gãsiþi modalitãþi pentru a vã menþine



mintea ocupatã în mod productiv. În plus, trebuie sã vãdezvoltaþi un grad de încredere în sine.

Vina. Împrejurãrile care vã conduc sã fiþi într-osituaþie de supravieþuire sunt uneori dramatice ºi tragice.Poate fi rezultatul unui accident sau unei misiuni militareunde au fost pierderi de vieþi. Probabil sunteþi singurul sauunul dintre puþinii supravieþuitori. În timp ce respiraþiuºurat cã sunteþi în viaþã, simultan s-ar putea sã fiþi îndur-erat de moartea altora, care au fost mai puþin norocoºi. Nueste ceva ieºit din comun pentru un supravieþuitor sã sesimtã vinovat cu privire la faptul cã a fost separat demoarte, în timp ce alþii nu au avut aceastã ºansã. Acest sen-timent, când a fost folosit într-o manierã pozitivã, a încura-jat oamenii sã facã tot posibilul sã supravieþuiascã, cu cred-inþa cã ei au fost lãsaþi sã trãiascã pentru unele scopuri maimari în viaþã.

Uneori, supravieþuitorii au încercat sã stea în viaþãpentru a putea duce mai departe munca celor uciºi. Indife-rent ce motiv vã daþi, nu lãsaþi sentimentul de vinã sã vãîmpiedice sã trãiþi. Cel aflat în viaþã, care abandoneazã ºan-sa de a supravieþui, nu realizeazã nimic. Un asemenea acteste cea mai mare tragedie.

Pregãtiþi-vã singuriMisiunea unui militar aflat într-o situaþie de supra-

vieþuire este sã rãmânã în viaþã. Dupã cum vedeþi, se treceprintr-o varietate de gânduri ºi emoþii. Acestea pot lucrapentru dumneavoastrã sau vã pot doborî. Frica, anxietatea,supãrarea, frustrarea, vina, depresia ºi singurãtatea, toate

Tacticã generalã

39iunie, 2008

sunt reacþii posibile la multitudinea de factori de stres obiº-nuiþi situaþiilor de supravieþuire. Aceste reacþii, atunci cândsunt controlate într-un mod sãnãtos, ajutã militarul sã-ºisporeascã ºansele de a supravieþui. Ele determinã pe mili-tar sã acorde mai multã atenþie pe timpul pregãtirii, sã-ºirevinã atunci când este înfricoºat, sã ia mãsuri care sã asi-gure subzistenþa ºi siguranþa, sã-ºi menþinã încrederea încamarazi ºi sã lupte împotriva handicapurilor mari.

Când supravieþuitorul nu poate controla aceste reacþiiîntr-un mod sãnãtos, ele îl pot aduce în impas. În loc sã sebazeze pe resursele sale interne, militarul va fi copleºit detemerile sale interne. În acest fel, militarul poate fi înfrântpsihologic, cu mult timp înainte de a fi doborât din punctde vedere fizic.

Reþineþi cã supravieþuirea este naturalã pentru oricineºi sã nu vã fie fricã de reacþiile dumneavoastrã naturaleîntr-o situaþie nenaturalã. Pregãtiþi-vã singuri sã depãºiþiaceste reacþii, astfel încât ele sã vã serveascã interesuluifundamental – sã rãmâneþi în viaþã. Acest lucru implicãpregãtire pentru a garanta cã reacþiile într-o situaþie desupravieþuire sunt productive, nu distructive.

În continuare sunt prezentate câteva recomandãripentru a vã ajuta sã vã pregãtiþi singuri din punct de vederepsihologic pentru supravieþuire. Prin studierea acestui arti-col ºi urmarea instrucþiei de supravieþuire vã puteþi dezvol-ta atitudinea de supravieþuitor.

Autocunoaºterea. Prin intermediul instrucþiei, famili-ei ºi prietenilor, încercaþi sã descoperiþi cine sunteþi cu ade-vãrat. Fortificaþi-vã cele mai puternice calitãþi, formaþi-le ºi



dezvoltaþi-le pe acelea care ºtiþi cã sunt necesare pentru asupravieþui.

Anticiparea fricii. Nu pretindeþi cã nu veþi aveanicio teamã. Gândiþi-vã la ceea ce ar putea sã vã înfricoºezecel mai mult, dacã sunteþi forþat sã supravieþuiþi singur.Antrenaþi-vã în aceste zone de interes pentru dumneavoas-trã. Obiectivul este nu de a elimina frica, ci de a dezvoltaîncrederea în abilitãþile dumneavoastrã de a funcþiona, înciuda sentimentului de fricã.

Fiþi realist. Nu ezitaþi sã faceþi o apreciere realã a si-tuaþiei. Vedeþi circumstanþele aºa cum sunt ºi nu aºa cumvreþi ca ele sã fie. Pãstraþi speranþele ºi aºteptãrile în acordcu estimarea situaþiei. Când intraþi într-o situaþie de supra-vieþuire cu aºteptãri nerealiste s-ar putea sã aºezaþi fundaþiapentru dezamãgiri amare. Urmaþi maxima: „Speraþi pentruce-i mai bine, pregãtiþi-vã pentru ce-i mai rãu”.

Adoptaþi o atitudine pozitivã. Învãþaþi sã vedeþipartea bunã a lucrurilor ºi un potenþial în orice. Cãutareapãrþilor bune ale lucrurilor nu numai cã susþine moralul, ci,de asemenea, este excelentã pentru exersarea imaginaþiei ºicreativitãþii.

Reamintiþi-vã care este miza. Reþineþi cã eºecul dea vã pregãti singur din punct de vedere psihologic pentru aface faþã unei situaþii de supravieþuire conduce la reacþiicum sunt: depresia, nepãsarea, neatenþia, pierderea încre-derii, luarea unor decizii slabe ºi renunþarea înainte cacorpul sã cedeze. Miza este propria viaþã ºi vieþile altoracare depind de dumneavoastrã sã vã aduceþi contribuþia.

Tacticã generalã

41iunie, 2008

Antrenaþi-vã. Prin instrucþia militarã ºi experienþelede viaþã începeþi sã vã pregãtiþi pentru a face faþã rigorilorsupravieþuirii. Demonstrarea deprinderilor în cadrul instruc-þiei vã dã încrederea de a depãºi nevoile care apar. Reþineþi,cu cât instrucþia este mai realistã, cu atât vor fi mai puþinemomente copleºitoare într-o situaþie de supravieþuire.

Învãþaþi tehnicile de management al stresului. Oa-menii aflaþi în situaþii stresante au un potenþial considerabilde a se panica, dacã nu sunt antrenaþi bine ºi nu sunt pre-gãtiþi psihologic pentru a face faþã oricãror situaþii care potapãrea. În timp ce nu putem controla mediul de supravie-þuire în care ne gãsim, stã în puterea noastrã sã ne contro-lãm reacþiile la diferite situaþii. Învãþarea tehnicilor de ma-nagement al stresului poate îmbunãtãþi în mod semnificativcapacitatea de a rãmâne calm ºi concentrat, pe mãsurã ceacþionaþi sã vã menþineþi în viaþã. Câteva tehnici bune cemeritã sã fie dezvoltate includ abilitatea de relaxare, abili-tatea de management a timpului, abilitatea de a perseveraºi deprinderile de restructurare cognitivã (abilitatea de acontrola modul în care vedeþi o situaþie). Reþineþi cã „voinþade a supravieþui” poate fi, de asemenea, consideratã ca„refuzul de a renunþa”.



Optimizarea managementului instruiriifor]elor pentru opera]iispeciale

LOCOTENENT-COLONEL GEORGE CONSTANTINapãrut în publicaþia „Paraºutiºtii“ nr. 23 (32) din 2007

Pe lângã multe alte sensuri - de ºtiinþã, artã, ac-þiune umanã, sistem etc. – ale înþelegerii con-

ceptului de management, marea majoritate a specialiºtilorîi atribuie acestuia ºi pe cel de profesie. Ca argument prin-cipal este statutul celui care conduce, potrivit cãruia, pen-tru a impune autoritatea sa asupra altora sunt necesare, con-comitent, cunoºtinþe, aptitudini ºi atitudini de un fel aparte,aspect care defineºte, de fapt, o profesie.

Profesionalizarea managementului instruiriiforþelor pentru operaþii speciale

Teoria managementului ºtiinþific fiind formatã dinprincipii, norme, reguli, metode, procedee ºi tehnici, indicã

43iunie, 2008

drumul pe care trebuie sã-l urmeze cel ce conduce pentru aavea succes în îndeplinirea obiectivelor specifice organiza-þiei. Cel ce se angajeazã pe acest drum este un profesionist.Mãsura în care el va avea succes depinde de modul în carea conºtientizat ºi s-a identificat cu unele valori care-i daufizionomia, profilul ºi competenþa de conducãtor eficient.Sau, altfel formulat, succesul depinde de „capacitatea, timpulºi efortul depus pentru a învãþa cum sã devinã mai speciali-zat în metodele de soluþionare a problemelor care survin“.*

În aceeaºi manierã se pune problema profesionali-zãrii managementului instruirii forþelor pentru operaþii spe-ciale. Este cert faptul cã un asemenea management nu esteceva ce aparþine unui ofiþer de stat-major ca o sarcinã supli-mentarã specializãrii lui, sau în urma mutãrii în structuraacestor forþe, ci aceasta reprezintã un gen de muncã pe careel o desfãºoarã pe baza unei pregãtiri teoretice ºi practiceamplã, profundã ºi complexã. Cel destinat sã proiecteze,planifice ºi organizeze managementul instruirii forþelorpentru operaþii speciale trebuie sã se încadreze, din punctde vedere profesional, în tripla ipostazã: de luptãtor în ca-drul acestor forþe (cu tot ceea ce presupune aceastã cali-tate); de instructor - sã poatã obþine rezultate eficiente înprocesul instruirii directe; de manager - atât din perspecti-va conceptualã a procesului managerial, cât ºi din perspec-tiva practicii conducerii, adicã de a avea capacitate de in-fluenþare. Profesionalizarea acestui tip de management ur-meazã un drum relativ lung, cu multe sacrificii fãcute în fa-voarea pregãtirii multidimensionale. Formele unei astfel depregãtiri trebuie îmbinate: cele individuale cu cele ce sedesfãºoarã într-un cadru organizat. Este foarte important ca

Optimizarea managementului instruirii forþelor pentru operaþii speciale


cei ce sunt chemaþi pentru aceastã profesie sã vinã în con-tact cu formele de pregãtire (în general cursuri) din arma-tele statelor NATO, unele dintre ele având o experienþã în-delungatã în domeniu. Numai din manuale ºi publicaþii nuse pot forma adevãratele abilitãþi necesare conducerii proce-sului instructiv desfãºurat în forþele pentru operaþii speciale.

Trebuie avut în vedere cã unui ofiþer de stat-major, pelângã cunoºtinþele ºi abilitãþile necesare sã conceapã ºi sãplanifice o operaþie întrunitã, îi vor fi necesare deprinderisã facã acelaºi lucru în situaþia operaþiilor speciale. De aicirezultã complexitatea pregãtirii manageriale a unui ofiþerde stat-major din forþele pentru operaþii speciale.

În opinia noastrã, existenþa unor forme de învãþã-mânt, structurate într-un sistem coerent, unitar ºi eficace,care sã formeze pe cei ce vor conduce procesul instructivdin forþele pentru operaþii speciale, atât ca luptãtori cât ºimanageri, este indispensabilã.

Optimizarea managementului sistemului deselecþie a viitorilor luptãtori

Resursa umanã este cel mai important element al in-struirii, ea asigurând inclusiv planificarea, gestionarea ºiutilizarea resurselor materiale ºi financiare. Astfel, selecþiapersonalului reprezintã, în opinia noastrã, cea mai impor-tantã fazã a procesului de instruire a luptãtorilor din cadrulforþelor pentru operaþii speciale.

Selecþia ºi formarea profesionalã se realizeazã prin formeale instruirii instituþionalizate, desfãºurate prin intermediul:

C.P.O.S. - selecþia ºi formarea profesionalã a luptã-torilor forþelor pentru operaþii speciale;

Tacticã generalã

45iunie, 2008

instituþiilor militare de învãþãmânt, din þarã ºi strã-inãtate;

dezvoltãrii profesionale a luptãtorilor din forþelepentru operaþii speciale;

programelor de instruire ºi asistenþã de tip „MobileTrainning Team“ - realizarea interoperabilitãþii cu struc-turile similare din armatele þãrilor membre NATO;

executãrii misiunilor.Sistemul de selecþie trebuie sã vizeze calitãþile mora-

le, profesionale, psihice ºi fizice, calitãþi care trebuie sã fieidentificate ºi evaluate în urma unui proces riguros, bazatpe metode ºi instrumente ºtiinþifice.

Obiectivitatea, corectitudinea selecþiei, aºezarea ei petemeiuri solide ale pregãtirii muncii ºi competenþei profe-sionale vor urmãri tocmai reducerea la minimum a even-tualilor nemulþumiþi, deoarece excesul unora în a se crede„buricul pãmântului“ ar putea sã aducã atingere chiar coe-ziunii organismului militar.

În opinia noastrã, în procesul selecþiei trebuie avuteîn vedere câteva categorii de caracteristici personale aleluptãtorului din forþele pentru operaþii speciale, care pot in-fluenþa, în perspectivã, modul de dezvoltare a individului,în cadrul programului instructiv:

caracteristici fizice: vârstã, înãlþime, greutate, pre-cum ºi raportul standardizat al acestora;

pregãtire: educaþie, experienþã, statut social;inteligenþã: judecatã, logicã, cunoºtinþe;personalitate: agresivitate, entuziasm, autoritarism;caracteristici de activitate: responsabilitate, iniþia-

tivã, perseverenþã;



caracteristici sociale: prestigiu, tact, disponibili-tate, abilitãþi de a comunica.

De asemenea, în managementul selecþiei viitorilorluptãtori, trebuie avute în vedere calificãrile pentru careaceºtia vor fi pregãtiþi în cursurile ce sunt organizate, ast-fel: pentru obþinerea calificãrii de comandant de detaºa-ment sau luptãtor în cadrul detaºamentului de forþe pentruoperaþii speciale poate participa orice ofiþer, absolvent alcursului avansat, fãrã sã aibã importanþã specialitatea ini-þialã sau categoria de forþe din care a fãcut parte, dar nu maiîn vârstã de 26 ani. Pentru subofiþeri, indiferent de speciali-tatea avutã iniþial, condiþia este sã nu aibã mai mult de 24ani. A doua condiþie constã în obþinerea licenþei medicale,atât de personal aeronautic, cât ºi de scafandru de luptã.

Mai trebuie specificat cã la selecþie pot participa ºisoldaþii ºi gradaþii voluntari, urmând ca aceºtia sã fie pri-miþi în rândul corpului subofiþerilor dupã absolvirea primeietape a cursului.

Fãrã îndoialã, pentru lãrgirea bazei de selecþie a vii-torilor luptãtori din forþele pentru operaþii speciale, este ne-cesarã fundamentarea unui adevãrat sistem de motivaþie.Nu pot fi cerute calitãþi ºi capacitãþi pe care un individ sãle îndeplineascã fãrã a i se face o ofertã tentantã în ceea cepriveºte viitorul sãu social.

De asemenea, trebuie avute în vedere cã astãzi ºi,mai ales în viitor, piaþa muncii tinde sã ofere un statutsocial din ce în ce mai tentant, fãrã ca un anume individ sãaibã calitãþi intelectuale, fizice ºi psihice ieºite din comun.

Apoi, trebuie sã se ia în seamã cã existã multe altestructuri organizate, mai mult sau mai puþin apropiate insti-

Tacticã generalã

47iunie, 2008

tuþiei militare, care cautã ºi selecþioneazã personal cu ase-menea calitãþi ºi capacitãþi similare celor enunþate anterior.Prin urmare, dacã se doreºte o bazã de selecþie mai largã,pentru a avea de unde alege, sunt necesare stimulente con-sistente. Blazonul unor astfel de forþe este tentant, dar nusuficient.

Concluzii1. Astãzi, mai mult ca oricând, existã o preocupare

furibundã pentru diversificarea formelor specifice a acþiu-nilor militare, ºi nu numai, pentru diversificarea operaþiilorºi constituirea de forþe destinate acestora, pentru moderni-zarea mijloacelor ºi tehnologiilor care sã þinã pasul noii ereîn care a intrat omenirea - era informaþionalã.

2. Cu certitudine, în era informaþionalã se vor ampli-fica ºansele fiecãrei comunitãþi de a profita de beneficiileunei pãci durabile, dar, cu aceeaºi certitudine, se poate afir-ma cã rãzboiul nu va dispãrea, ci, dimpotrivã, va cunoaºtenoi forme de confruntare, de beligeranþã.

3. Se dezvoltã, în continuare, noi concepte acþionaleºi se constituie, corespunzãtor acestora, structuri de forþecapabile sã desfãºoare acþiuni dincolo de frontiere, acþiunirapide, acþiuni întrunite. Dar, cea mai spectaculoasã evolu-þie dintre toate genurile de acþiuni militare, a avut-o ºi o areacþiunea specialã. Ea subsumeazã o gamã largã de operaþiispeciale desfãºurate de forþe constituite anume, antrenate ºipregãtite în baza unor sisteme de instruire, total diferite decele clasice.

4. Genul de rãzboi pe care îl pot purta aceste forþeeste foarte dependent de factorii intangibili ai luptei: forþã,



coeziune, inteligenþã, motivaþie, încredere, bogãþia resurse-lor, devotament emoþional, moral ºi iniþiativã individualã.

5. În domeniul operaþiilor speciale se identificã o gli-sare spre tehnologie a instrumentelor rãzboiului: armelesunt transformate în sisteme ºi conexiuni de date mobile.„Precizia“ ia locul „puterii de foc“ ºi acþiunile - ºoc, rapi-de, în grupuri mici, iau locul distrugerilor masive. Iar aicieste implicatã decisiv tehnologia înaltã a obþinerii ºi dise-minãrii informaþiilor.

6. Managementul procesului instructiv exprimã, înesenþa sa, relaþiile fundamentale, faptice, care se stabilescîntre cei ce proiecteazã, planificã, organizeazã ºi conducnemijlocit acest proces ºi cei care constituie obiectul instru-irii. Este o relaþie obligatorie pentru cei ce sunt angrenaþi înacest proces, instructori ºi instruiþi, la care se adaugã cei ceproiecteazã ºi planificã instruirea.

7. Specificul managementului procesului instructiv alforþelor pentru operaþii speciale decurge tocmai din specifi-cul obiectivelor pe care factorii de conducere strategicã lestabilesc, în momentul în care au decis înfiinþarea acestorforþe.

8. Fireºte, amintind un principiu de maximã generali-tate al managementului - concordanþa dintre obiective ºi re-surse -, se poate afirma cã, în principal, efortul de asigurarea resurselor multidimensionale, necesare procesului in-structiv, trebuie orientat spre dimensiunea umanã, având învedere cã experienþa în domeniu, în Armata României, nuprisoseºte.

Tacticã generalã

49iunie, 2008

9. „Preþul“ procesului instructiv al luptãtorilor dinforþele pentru operaþii speciale este, de regulã, enorm încomparaþie cu preþul altor procese instructive similare. Eleste, însã, acceptat datoritã valorii imense a obiectivelor cerevin acþiunilor desfãºurate de astfel de forþe în situaþii depace, crizã ºi rãzboi.

10. Cel puþin în cazul operaþiilor speciale, trebuie re-gândit aºa-zisul principiu al obþinerii victoriei cu resurseminime. Existã un prag al reducerii resurselor peste careîndeplinirea misiunii nu este afectatã. Concret, nu se pot în-deplini asemenea misiuni cu armament ºi tehnicã militarãtotal depãºite (fizic ºi moral).

11. ªi managementul unui asemenea proces instruc-tiv este costisitor. Pe de o parte, cei ce conduc trebuie sã de-pãºeascã stadiul unui luptãtor iar, pe de altã parte, aceºtiatrebuie sã posede abilitãþile manageriale corespunzãtoare.Ori, aceste abilitãþi se formeazã numai la indivizi care po-sedã unele calitãþi excepþionale, fundamente pe care segrefeazã aptitudinile de instructor ºi lider. Prin urmare, ase-menea oameni acceptã o asemenea profesie nu numai înbaza unor valori ce exprimã ataºamentul faþã de armatã ºinaþiune, ci, având convingerea cã li se va asigura un statutsocial decent.

Notã:* P.I. Barger, Procesul de conducere în conducerea

activitãþii economice, Bucureºti, 1970, p.6.



A.N.A. Training VII

LOCOTENENT CRISTIAN TANASÃapãrut în „Revista Infanteriei“ nr. 2 din 2007

În urma tragicelor evenimente din 11 septembrie2001, statele democratice ale lumii au consti-

tuit Coaliþia internaþionalã de combatere a terorismului ºiau declanºat, sub conducerea Statelor Unite ale Americii, ope-raþiunea „Enduring Freeedom“ pe teritoriul Afganistanului.Demonstrându-ºi vocaþia de þarã democratã ºi dorind toto-datã sã continue sã se afirme drept un furnizor de securi-tate, România ºi-a exprimat disponibilitatea de a se alãturaatât statelor membre ale Alianþei Nord-Atlantice, cât ºi ce-lorlalte þãri în acþiunea de eradicare a terorismului interna-þional, prin toate mijloacele, inclusiv cele militare.

La 24 ianuarie 2002, conducerea Operaþiunii „Endu-ring Freeedom“ a înaintat o solicitare oficialitãþilor române

51iunie, 2008

de a contribui la aceastã misiune. Misiunile la care partici-pã militarii români în cadrul Coaliþiei - OPERAÞIA ENDU-RING FREEDOM din Afganistan sunt: personal de stat-major, personal SOF, Detaºamentul „A.N.A. TRAINING“.În baza Hotãrârii Parlamentului României nr.12 din07.05.2003, Detaºamentul A.N.A. TRAINING participã laprocesul de constituire ºi operaþionalizare a noii Armate Na-þionale a Afganistanului (A.N.A.). Militarii români sunt orga-nizaþi pe echipe mobile de instrucþie (infanterie, tancuri ºimentenanþã) ºi, ulterior, echipe de instrucþie ºi de însoþire.

A.N.A. TRAINING (Afganistan National Army) aredrept scop instruirea, consilierea ºi însoþirea ofiþerilor ºisubofiþerilor Armatei Naþionale Afgane pe timpul planifi-cãrii, pregãtirii ºi executãrii misiunilor de menþinere a pãcii.

De fapt, pentru orice militar român care va participala o misiune în afara teritoriului României, misiunea cu-prinde douã perioade: pregãtirea pentru misiune ºi misiu-nea propriu-zisã, care se încheie cu repatrierea. Pregãtireapentru misiune, pentru Detaºamentul A.N.A. TRAININGVII, a cuprins trei etape: prima etapã – pregãtirea generalãa întregului detaºament, a doua etapã - pregãtirea pe spe-cialitãþi, iar a treia etapã – închegarea colectivului ºi testa-rea finalã.

Pe timpul pregãtirii generale ne-au fost prezentate in-formaþii generale despre Afganistan, teatrul de operaþii dinaceastã þarã (ameninþãri, riscuri), reguli de angajare, proce-duri de operare, mãsuri de prim-ajutor etc., am executat ºicâteva exerciþii tactice în diferite situaþii (ambuscadã, focizolat etc.).

A.N.A. Training VII


În cea de-a doua etapã, detaºamentul ºi-a continuatpregãtirea în garnizoanele de profil, iar echipa de instrucþieºi de însoþire (E.T.T.) a rãmas în Buzãu, unde ne-am formatºi perfecþionat lucrul în echipã al noului detaºament, de aacþiona ca un tot unitar în orice situaþie a teatrului de opera-þie. Astfel, am continuat pregãtirea prin exerciþii tactice câtmai complexe: traversarea zonelor periculoase, reacþie lacontact cu inamicul, ambuscadã ºi reacþia la ambuscadã,patrulare pe jos sau pe autovehicule, ºedinþe de tragere însituaþii deosebite.

Ce-a de-a treia etapã a cuprins finalizarea pregãtiriipentru misiune (cu ºedinþe de geniu ºi de reîmprospãtare acunoºtinþelor) ºi testarea finalã.

Misiunea propriu-zisã a început pe data de 28.10.2007,o datã cu plecarea primului eºalon din þarã. Eu am fãcutparte din cel de-al doilea eºalon ºi m-am mai putut bucurade câteva clipe petrecute împreunã cu familia. În Afganis-tan am descoperit o þarã foarte sãracã, marcatã de rãzboa-iele care au avut loc pe teritoriul ei. Cu toate cã populaþiaeste sãracã, cu copii desculþi, murdari ºi subnutriþi, sunt în-sã oameni mândri de þara lor, prietenoºi cu forþele Coaliþieiºi dornici sã schimbe în bine situaþia existentã. Dupã câte-va zile petrecute în capitala Kabul, unde am primit tot echi-pamentul necesar pentru executarea misiunii ºi ni s-au adusla cunoºtinþã ultimele informaþii legate despre aceasta, amfost dislocaþi în zona de S-E a Afganistanului. Aici am des-coperit cã militarii recrutaþi pentru A.N.A. au experienþaluptelor, au participat la rãzboaiele care au avut loc în ul-timii 25 de ani în Afganistan, ºi ne-am recãpãtat încrederea

Tacticã generalã

53iunie, 2008

cã putem asigura apãrarea þãrii împotriva riscurilor interneºi externe; în plus, pot desfãºura misiuni speciale, cum ar filupta împotriva drogurilor, misiuni antiteroriste ºi de men-þinere a ordinii în rândul populaþiei civile.

Totuºi, datoritã instruirii diferite (forþe sovietice, tali-bani, alte grupãri), a fost necesarã trecerea tuturor militari-lor printr-o perioadã de instruire de bazã.

Militarii A.N.A. executã instruirea în douã module,astfel: modulul I (perioada instrucþiei de bazã) se desfãºoa-rã pe o perioadã de douã la trei luni; modulul II (perioadainstruirii subunitãþilor) se desfãºoarã dupã constituirea ba-talioanelor sub conducerea ofiþerilor afgani ºi sub supra-vegherea echipelor E.T.T. (Embaded Training Team).

Principalele misiuni ale echipei din care am fãcutparte erau: observarea ºi supravegherea tuturor acþiunilorcompaniei; cooperarea cu ofiþerii companiei pe timpul pla-nificãrii, pregãtirii ºi execuþiei misiunii; participarea la mi-siuni împreunã cu A.N.A., culegerea de informaþii ºi reali-zarea comunicaþiilor în cadrul Coaliþiei; antrenarea coman-dantului de companie privind modul de acþiune, pentru ºi înluptã.

Având în vedere cã principalele forme ºi procedee deluptã ale talibanilor sunt: atacuri asupra liderilor locali,deschiderea focului direct asupra forþelor Coaliþiei, folosi-rea dispozitivelor explozive improvizate, atacuri cu maºiniºi motociclete-capcanã, rãpiri de persoane ºi chiar atacuriasupra bazelor militare, mi-am concentrat toate eforturileîn eliminarea acestor ameninþãri ºi creºterea încrederii po-pulaþiei în autoritãþi ºi în armata proprie.

A.N.A. Training VII


Pe întreaga perioadã a misiunii, am consiliat cinci co-mandanþi de companie A.N.A. în organizarea ºi desfãºura-rea activitãþilor de instruire ºi am participat la un numãr în-semnat de misiuni de însoþire. Misiunile pe care le-am exe-cutat au constat în general în: patrule de prezenþã, angaja-rea discuþiilor cu liderii locali, cercetarea unei zone, scoto-cirea unei clãdiri, puncte de control a persoanelor ºi autove-hiculelor, escortarea unui convoi.

A fost deosebit de important, pentru mine, cã partici-pam la aceste misiuni prin care arãtam populaþiei cã sun-tem alãturi de ei ºi îi sprijinim pentru reconstrucþia þãrii, ºiacordam ajutoare atât în îmbrãcãminte ºi încãlþãminte, câtºi rechizite ºcolare copiilor. La toþi ne era greu departe decasã, de familie ºi de cei dragi, însã simplul fapt cã îi aju-tam pe aceºti oameni sã îºi recapete încrederea în propriileforþe ºi „sã meargã mai departe“ ne dãdea puterea sã conti-nuãm misiunea încredinþatã.

Dupã ºase luni petrecute în Afganistan, a sosit mo-mentul întoarcerii acasã, la cei dragi, lãsând în urmã o im-presie bunã despre militarii români ºi România, ºi ducândcu noi amintirile plãcute ale acestei experienþe din teatrulde operaþii.

Consider cã a fost o experienþã utilã pentru mine, cãam învãþat foarte multe lucruri noi ºi cã mi-am testat capa-citatea de a organiza ºi desfãºura misiuni în teatrul de opera-þie, de a acþiona în condiþii de stres ºi efort prelungit, petimp de zi ºi noapte, indiferent de condiþiile meteo. În ace-laºi timp, mã bucur cã am cooperat cu militari din alte ar-

Tacticã generalã

55iunie, 2008

mate, reuºind sã îndeplinesc toate sarcinile ºi obiectiveleimpuse.

Pe viitor doresc sã îmi continui pregãtirea de specia-litate, sã fiu în pas cu tot ceea ce este nou ºi, la nevoie, sãîndeplinesc cu succes orice misiune din þarã sau din teatrelede operaþii.

A.N.A. Training VII

TACTIC~ DE SPECIALITATE

59iunie, 2008

Contribu]ia elementelor/structurilor HUMINT,IMINT, EW & SIGINT în rãzboiul de comandã [i control

GeneralitãþiÎn „Strategia de transformare a Armatei Românei“,

aprobatã de C.S.A.T. prin H.G. nr. 38/29.03.2007 privind„Informaþiile pentru apãrare“, se precizeazã cã scopul de-terminant al activitãþii de informaþii pentru apãrare „este ºiva rãmâne realizarea superioritãþii informaþionale prin obþi-nerea, prelucrarea ºi furnizarea de produse finite de infor-maþii (intelligence) cãtre autoritãþile decizionale naþionale,aliate ºi partenere.“

COLONEL NICULAE VOCHIN LOCOTENENT-COLONEL AUREL ANDREIapãrut în publicaþia „Paraºutiºtii“ nr. 23 (32) din 2007

„Nimic nu este mai demn pentru un general decâtstrãdania de a cunoaºte planurile inamicului“.

(Machiavelli)


În acest moment, forþele terestre au în organicã struc-turi specializate de informaþii ºi cercetare, structuri care sãasigure suportul informativ necesar operaþiilor în care aces-tea sunt/vor fi angajate. Misiunile, tehnicile, tacticile, pro-cedurile ºi sursele folosite pentru obþinerea informaþiilordiferenþiazã aceste structuri între ele, dar împreunã con-tribuie la realizarea „imaginii“ potenþialului adversar.

Sprijinul cu informaþii al activitãþilor C2WSprijinul cu informaþii este determinant în planifi-

carea, executarea ºi evaluarea oricãrei operaþii militare.Produsele de informaþii sprijinã pre-planificarea operaþiilorC2W asigurã analiza sistemelor de comandã-control ad-verse ºi determinã capabilitãþile rãzboiului de comandã-control ale acestuia. Aceste sarcini sunt realizate pentru aajuta la elaborarea planurilor, atât pentru operaþiile de atacasupra capabilitãþilor de comandã ºi control inamice, cât ºipentru operaþiile de protecþie a capabilitãþilor de comandãºi control proprii. În final, informaþiile furnizeazã indicatoriprivind eficacitatea executãrii acestor planuri. Multe dinmodalitãþile potenþiale de folosire a celor cinci elementedin planul C2W influenþeazã planul de culegere a informa-þiilor. Din acest motiv, trebuie sã existe o coordonare întreplanurile C2W ºi activitãþile de informaþii afectate, în ceamai mare parte sprijinul de informaþii pentru C2W fiindasigurat direct cãtre structurile/personalul care planificã ºiexecutã elementele acestuia. Oricum, toþi membrii celuleiC2W trebuie sã înþeleagã sursele ºi metodele sprijinului cuinformaþii, pentru a folosi pe deplin capabilitãþile structurii

Tacticã de specialitate

61iunie, 2008

de informaþii ºi a planifica protecþia C2 în funcþie de acelecapabilitãþi.

Sprijinul cu informaþii al activitãþilor C2W este re-zultatul culegerii, evaluãrii, analizei ºi interpretãrii tuturorinformaþiilor disponibile care vizeazã unul sau mai multeaspecte. Succesul celor responsabili pentru asigurarea spri-jinului cu informaþii depinde de cât de bine au înþeles in-tenþia comandantului ºi de rapiditatea cu care sprijinul in-formativ se adapteazã la schimbãrile de situaþii. Produselede informaþii ºi suportul necesar planificãrii ºi executãriiC2W includ:

1. Date pentru sprijinul C2W, date referitoare nu nu-mai la zona geograficã a potenþialului conflict, ci ºi supor-tul cu informaþii al activitãþii de protecþie a sistemelor C2proprii.

2. Estimãri ale potenþialelor sisteme C2 adverse (in-cluzând sprijinul cu informaþii al acestora), pentru a identi-fica sistemele C2 critice/vulnerabile, în funcþie de caracte-risticile instalaþiilor ºi personalului, precum ºi de rolul pecare îl au în sprijinirea capacitãþilor de conducere militareºi de obiectivele generale/specifice.

Estimãrile trebuie sã includã consideraþii referitoarela funcþiile diferitelor tipuri de sisteme C2 pe timpul diferi-telor etape ale operaþiilor militare, detaliile privind comuni-caþiile, informaþiile ºi sistemele de senzori adverse (cu de-talii privind modul de funcþionare atât pe timp de pace, câtºi pe timp de rãzboi), structura organizatoricã, interconec-tarea, procedurile ºi zonele/graficul de dislocare.

Contribuþia elementelor/ structurilor HUMINT, IMINT, EW & SIGINT în rãzboiul de comandã ºi control


3. Evaluãri ale vulnerabilitãþilor potenþialelor þinteC2 pentru a ajuta la identificarea ºi selecþia elementelor co-respunzãtoare ale C2W pentru angajarea acestor þinte.

4. Estimãri ale avantajelor obþinute în urma distruge-rii ºi/sau protejãrii (pentru valoarea informativã) sistemelorC2 inamice, pentru a sprijini procesul de selectare a þintelorprioritare de comandã ºi control.

5. Estimãri privind capabilitãþile C2 de atac ale ad-versarului, pentru a permite planificatorilor C2W sã eva-lueze vulnerabilitãþile sistemelor C2 proprii ºi aliate, sã stabi-leascã gradul de prioritate al mãsurilor de protecþie ºi þinte-le C2 adverse, prioritare pentru capabilitãþile de atac proprii.

6. Monitorizarea tuturor componentelor sistemelor C2adverse, a instalaþiilor comerciale/guvernamentale ºi jurna-listice ºi a „indicatorilor“ privind starea de spirit/moralultrupelor, comandanþilor etc. Aceste activitãþi de monitori-zare trebuie executate înainte, pe timpul ºi dupã desfãºura-rea operaþiilor militare.

7. Sprijinul de contrainformaþii (CI) al C2W includeinvestigarea, culegerea, analiza ºi producerea datelor des-pre serviciile de informaþii ºi securitate adverse/strãine, darºi date despre terorism. CI furnizeazã estimãri privind vul-nerabilitãþile adversarului la activitãþi de dezinformare exe-cutate de trupele proprii ºi propune serviciile de informaþiiºi securitate adverse/strãine de la care sã fie/pot fi culeseinformaþii în vederea exploatãrii, neutralizãrii sau distruge-rii þintelor.

8. Evitarea suprapunerii operaþiilor C2W cu cele deinformaþii sau contrainformaþii. Activitãþi simultane sau


63iunie, 2008

secvenþiale pot interfera cu activitãþile C2W dacã sincroni-zarea în timp ºi metodele folosite nu sunt atent corelate.Distrugerea capacitãþilor C2W poate afecta abilitatea de aexploata un anumit element de comandã-control advers saueficacitatea altor acþiuni ale C2W, cum ar fi operaþiile dedezinformare militarã.

9. Sprijinul protejãrii capabilitãþilor de comandã-control proprii, localizând ºi identificând sistemele ofen-sive (de atac) de comandã-control adverse.

Sprijinul cu informaþii al elementelorrãzboiului de comandã-control

Comunitatea de informaþii sprijinã fiecare dintrestructurile care planificã ºi direcþioneazã elementele C2W.Cerinþele aplicãrii sprijinului cu informaþii de cãtre ele-mentele C2W sunt urmãtoarele:

A. Sprijinul cu informaþii pentru planificareaOPSEC. Sprijinul cu informaþii necesar planificãriiOPSEC se concentreazã asupra capabilitãþilor ºi limitãrilorsistemului advers de culegere a informaþiilor.

Informaþiile specifice despre sistemul de informaþiiadvers necesare în planificarea ºi executarea efectivã aOPSEC includ: obiectivele de informaþii inamice; mijloa-cele, metodele ºi instalaþiile folosite de adversar pentru cu-legerea, procesarea ºi analiza informaþiilor; tendinþele indi-viduale ºi culturale care influenþeazã procesul de interpre-tare a informaþiilor.

Raportarea pe linie de contrainformaþii este necesarãpentru a aprecia eficacitatea mãsurilor OPSEC.



B. Sprijinul cu informaþii al PSYOP. Forþa operaþio-nalã inter-arme pentru operaþii psihologice (JPOTF) nece-sitã anumite grade de detaliere a sprijinului cu informaþii.Elementele esenþiale de informaþii pe care forþa operaþiona-lã interarme pentru operaþii psihologice (JPOTF) le solicitãîn scopul planificãrii ºi integrãrii efective a PSYOPS cu ce-lelalte elemente ale C2W sunt: arhitectura sistemului C4Iadvers, incluzând numere de telefon/fax ale centrelor decomandã ºi control ºi adresele reþelelor de date; studii pri-vind aspecte culturale ale anumitor þãri ºi grupuri þintã dincadrul acestora, incluzând programe radio/TV ºi personali-tãþi populare, publicaþii cunoscute, mecanismele controlu-lui politic, sãrbãtori importante ºi date istorice; informaþiicurente despre atitudinile grupurilor þintã, alianþe ºi com-portamente (determinarea auditoriului þintã ce poate aveacomportamentul necesar îndeplinirii obiectivelor operaþii-lor psihologice, identificarea structurilor de conducere dingrupurile þintã ºi a liderilor oficiali ºi neoficiali ai acestora,evaluãri privind influenþele asupra grupurilor þintã ºi/sau li-derilor lor, care sunt subiecþii ce pot fi manipulaþi prin me-tode PSYOPS pentru realizarea obiectivelor PSYOPS); oapreciere a impactului pe care PSYOPS îl poate avea asu-pra indivizilor din afara grupurilor þintã (cum ar fi partene-rii multinaþionali ºi populaþia din þãrile vecine).

C. Sprijinul cu informaþii asigurat acþiunilor militarede dezinformare. Acurateþea informaþiilor permite plani-ficatorilor dezinformãrii militare sã identifice ºi analizezeprejudecãþile ºi percepþiile adversarului. Pe timpul executã-


65iunie, 2008

rii operaþiilor de dezinformare, analiza informaþiilor pri-vind reacþia adversarului oferã planificatorilor mijloacelede mãsurare a succesului acþiunii de dezinformare în cursde executare ºi sã facã modificãrile care se impun sau sã in-tensifice acþiunea/ sã punã capãt acþiunii. Acelaºi tip de in-formaþii care sprijinã dezinformarea poate sprijini PSYOPSºi OPSEC. Sprijinul cu informaþii asigurat pentru acþiunilede dezinformare PSYOPS ºi OPSEC trebuie sã fie coordo-nat pentru a permite planificatorilor acestor elemente sã lu-creze în tandem, pentru a manipula percepþia adversaruluiasupra zonei de operaþii înainte, pe timpul ºi dupã desfã-ºurarea operaþiei. Estimãrile de informaþii necesare planifi-cãrii operaþiei de dezinformare sunt similare cu cele identi-ficate anterior pentru planificarea PSYOPS.

Cererile de informaþii necesare planificãrii operaþiilorde dezinformare includ: profilul celor mai importanþi lideriadverºi; studii care includ informaþii detaliate despre parti-cularitãþile culturale, religioase, sociale ºi politice ale þãriiºi zonei, precum ºi referiri la susþinerea militarã, economi-cã ºi politicã; analiza procesului inamic de luare a deciziei,a ºabloanelor ºi tendinþelor acestuia; informaþii curente pri-vind percepþia adversarului asupra situaþiei militare din zo-na de operaþii; evaluãri privind capabilitãþile ºi limitãrilesistemului advers de culegere a informaþiilor; informaþiicurente despre ordinul de luptã advers, incluzând estimãriprivind moralul, capabilitãþi ºi limitãri, istoricul unitãþilor,instruirea acestora etc.; informaþii privind dispunerea forþe-lor adversarului, modul de folosire a unor forþe proprii care



ar putea determina reamplasarea acestora; estimãri privindoperaþiile PSYOPS trecute ºi curente ale adversarului, acti-vitãþile de propagandã ale acestuia, precum ºi eficacitatealor; estimãri privind sistemele, în special cele de comuni-caþii ºi radiodifuziune, folosite de adversar pentru a obþinesprijinul populaþiei; estimãri privind capabilitãþile/limitã-rile serviciilor adverse de contrainformaþii ºi securitate îndetectarea operaþiilor de dezinformare sau sabotarea lor. Odatã ce operaþia de dezinformare a fost planificatã ºi apli-catã, trebuie colectate, evaluate, analizate ºi diseminate deplanificatori pentru a aprecia eficacitatea acestor categoriispecifice de informaþii. Asemenea estimãri trebuie sã evi-denþieze: manevrele de personal sau tehnicã ce au fost pro-babil datorate operaþiei de dezinformare; informaþiile pro-venite din toate sursele cu privire la reacþia adversarului laacþiunile de dezinformare.

Planificatorii dezinformãrii militare ºi personalul deinformaþii trebuie sã recunoascã dificultãþile ce pot sã apa-rã, în corecta apreciere a informaþiilor legate de reacþia ad-versarului ca urmare a dezinformãrii. Orice indicator anu-me sau grup de indicatori identificaþi ºi observaþi în spriji-nul dezinformãrii poate însemna cã adversarul: este indusîn eroare ºi rãspunde în maniera pe care dezinformarea mi-litarã ºi-a propus-o; recunoaºte acþiunile de dezinformareca atare ºi încearcã la rândul sãu sã ducã în eroare forþaîntrunitã, furnizându-i informaþii false; nu sesizeazã sau in-terpreteazã incorect dezinformarea, dar reacþioneazã în mo-dul anticipat de planificatorii acþiunii de dezinformare, deºi


67iunie, 2008

din motive care nu au legãturã cu ea; nu sesizeazã sau inter-preteazã incorect dezinformarea ºi nu reacþioneazã în ma-niera prevãzutã în planul acþiunii de dezinformare.

D. Sprijinul cu informaþii al rãzboiului electronic.EW depinde de informaþii provenite din toate sursele ºi fur-nizate în timp util. SIGINT (atât informaþiile rezultate dincomunicaþii, cât ºi informaþiile rezultate din emisii electro-magnetice altele decât comunicaþiile – derivate din produ-sele de informaþii, în particular bazele de date) poate fi fo-lositor planificatorilor EW. Situaþia electronicã ºi bazele dedate furnizeazã informaþiile primare care pot sprijini EW.Planificatorii EW din cadrul staff-ului întrunit al EW obþininformaþii despre þintele EW din situaþia electronicã ºi uti-lizeazã aceste informaþii, solicitând ºi altor structuri întru-nite sã execute misiuni specifice EW împotriva þinteloridentificate. Staff-ul întrunit al EW poate nominaliza celu-lei C2W þintele de comandã-control, pentru a le lua în con-siderare, a le include în lista principalã de þinte selectate.

E. Sprijinul cu informaþii în vederea distrugerii fizicea þintelor. Sprijinul cu informaþii în vederea distrugerii fi-zice a þintelor trebuie sã se axeze pe sprijinirea procesuluide identificare a þintelor. Produsele de informaþii în sprijin-ul identificãrii misiunii de distrugere fizicã includ: identifi-carea sistemelor de comandã-control adverse (incluzând in-formaþiile), a arhitecturii acestor sisteme ºi instalaþiilor pecare au fost amplasate; estimãri ale vulnerabilitãþilor siste-melor C2 adverse; identificarea mãsurilor de apãrare fo-losite pentru a proteja sistemele C2 adverse; culegerea in-



formaþiilor care poate ajuta la evaluarea pagubelor produse(BDA) þintelor C2 adverse.

Rolul informaþiilor în protecþia sistemelor decomandã-control

Mijloacele militare tradiþionale de apãrare, imple-mentate la nivelul componentelor, trebuie sã asigure pro-tecþie împotriva eforturilor adversarului de a întrebuinþadistrugerea fizicã ºi EW împotriva sistemelor C2 amice.Protejarea forþei întrunite împotriva OPSEC, PSYOPS ºidezinformãrii adverse depinde foarte mult de mãsurileluate de comunitatea de informaþii în sprijinul forþei întru-nite. Cu toate cã nu existã nicio modalitate prin care sã segaranteze cã mãsurile adverse privind OPSEC, PSYOPS ºidezinformarea militarã nu distorsioneazã percepþia coman-dantului forþei întrunite asupra câmpului de luptã, existãanumite mãsuri care pot fi luate în cadrul comunitãþii deinformaþii ºi care pot complica eforturile adversarului demanipulare a percepþiilor forþelor proprii. Aceste mãsuriinclud: instruirea analiºtilor de informaþii privind cunoaºte-rea metodelor dezinformãrii militare, luarea în considerare,pe timpul analizãrii informaþiilor colectate, a faptului cãacestea pot fi rezultatul dezinformãrii adversarului; apli-carea mãsurilor de securitate a informaþiilor; instruireaanaliºtilor de informaþii sã-ºi recunoascã propriile prejude-cãþi culturale ºi sã foloseascã proceduri analitice, care artrebui sã minimizeze impactul acestor prejudecãþi; coope-rarea cu structurile de contrainformaþii, prin intermediulcooperãrii active cu ofiþerul de contrainformaþii.


69iunie, 2008

Opera]iile speciale -între teorie [i practicã

„Today we see a bewildering diversity of sepa-ratist wars, ethnic and religious violence, coups d’etat,border disputes, civil upheavals, and terrorist attacks,pushing waves of poverty-stricken, war-ridden immi-grants (and hordes of drug traffickers as well) acrossnational boundaries. In the increasingly wired globaleconomy, many of these seemingly small conflicts trig-ger strong secondary effects in surrounding (and evendistant) countries. Thus a „many small wars“ scenariois compelling military planners in many armies to lookafresh at what they call <special operations> or <spe-cial forces> - the niche warriors of tomorrow“.

„Astãzi noi observãm o diversitate uluitoare de rãz-boaie separatiste, violenþe etnice ºi religioase, lovituri de

MAIOR DORU-CONSTANTIN TOCILÃ apãrut în publicaþia „Paraºutiºtii“ nr. 23 (32) din 2007


stat, dispute de frontierã, prefaceri civile, atacuri teroriste,valuri forþate de imigranþi loviþi de sãrãcie ºi rãzboaie(precum ºi hoarde de traficanþi de droguri) de-a lungulfrontierelor naþionale. În cadrul economiei globale aflateîn creºtere, multe dintre aceste aparent mici conflicteatrag efecte secundare puternice în þãrile învecinate (ºichiar îndepãrtate). Astfel, un scenariu de <multe rãzboaiemici> îi constrânge pe planificatorii militari din multearmate sã priveascã iarãºi cãtre ceea ce ei numesc <ope-raþii speciale> sau <forþe speciale> - asul din mânecã aloperaþiilor viitoare”.

În cele aproximativ douã decenii care au trecut de lacolapsul Uniunii Sovietice, conflictele armate ºi întrebuin-þarea forþei militare au depãºit varietatea de limite conven-þionale existente pânã în acel moment, cea mai mare partea specialiºtilor în domeniu confruntându-se cu natura siste-micã ºi strategicã a acestor transformãri ireversibile. Cutoate acestea însã, puþini dintre ei au acordat o atenþie deo-sebitã, cel puþin la fel de importantã, schimbãrilor ºi trans-formãrilor contextuale, în scopul cercetãrii ºi aprofundãriigamei ºi caracterului complex al operaþiilor speciale, pre-cum ºi al întrebuinþãrii forþelor pentru operaþii speciale(FOS) în acest tip de acþiuni militare.

Din punct de vedere istoric, „strategiile neortodoxe“nu au constituit un fenomen de noutate, rãzboiul de gherilãfiind pentru mult timp tactica folositã în acþiunile militareneconvenþionale, în relaþie antagonicã faþã de formele cla-sice de luptã ale rãzboiului convenþional. În acest context,termenul „asimetric“, „neconvenþional“ a avut tendinþa de


71iunie, 2008

a fi asociat cu grupurile de tip non-stat sau cvasi-stat, întimp ce termenul „regulat“, „convenþional“ - cu acþiunilemilitare desfãºurate de forþele armate profesioniste, perma-nente, ale guvernelor ºi actorilor politici. Totuºi, elementulde noutate ºi importanþã pentru operaþiile speciale la sfârºi-tul secolului XX ºi începutul secolului XXI îl reprezintãcreºterea extraordinarã a activitãþilor asimetrice ale forþelorregulate, în scopul asigurãrii efectelor strategice, folosindstilul neconvenþional.

În gândirea militarã occidentalã de la sfârºitul secolu-lui XX, operaþiile speciale sunt în cea mai mare parte defi-nite în contextul conflictelor militare convenþionale de ma-re intensitate, direct relaþionate de experienþa acþiunilor mi-litare importante, interstatale din secolul XX.

Astfel, Edward Luttwak defineºte operaþiile specialeca „acþiuni militare independente, pregãtite ºi conduse nu-mai de anumite forþe care opereazã în teritoriul inamicu-lui“. De asemenea, M.R.D. Foat defineºte operaþiile spe-ciale ca: „acþiuni neortodoxe...atacuri de o violenþã neobiº-nuitã, pregãtite ºi conduse în mod frecvent pe timp denoapte, care provoacã un efect nimicitor asupra inamicului:preferabil asupra obiectivelor de importanþã deosebitã pen-tru acesta“.

Totuºi, Maurice Tugwell ºi David Charters au obser-vat, în mod corect, cã „aceste definiþii sunt insuficiente,deoarece predecesorii lor nu au luat în considerare toate as-pectele. De regulã, operaþiile speciale contemporane suntîntreprinse în afara ariei de manifestare a rãzboiului con-venþional, în lipsa unui inamic bine definit, frecvent într-un

Operaþiile speciale - între teorie ºi practicã


teritoriu ce nu poate fi categorisit ca ostil (cel mult pericu-los) ºi nu întotdeauna acþiunile acestora implicã folosireaviolenþei armate“.

Astfel, cercetãrile ulterioare în acest domeniu au con-dus cãtre o finalitate remarcabilã, realizându-se probabilcea mai concisã definiþie a operaþiilor speciale care, deºi afost formulatã cu aproximativ trei decenii în urmã, a rãmasîn mod evident valabilã ºi pentru primul deceniu al secolu-lui XXI. În acest sens, specialiºtii defineau aceste operaþiica: „acþiuni de intensitate micã, clandestine, executate subacoperire sau la vedere ºi care în mod frecvent sunt carac-terizate printr-un grad ridicat de risc, având un caracterneortodox ºi fiind întreprinse pentru realizarea unor obiec-tive politice sau militare, ce intrã sub incidenþa politicii ex-terne“.

Acceptând toate aceste definiþii ale operaþiilor spe-ciale de la sfârºitul secolului XX se poate observa cã aces-tea variazã de la general la particular. Astfel, o definiþie însens larg, susceptibilã antecedentelor istorice, le descrie cafiind „acea clasã a acþiunilor militare (sau paramilitare)care iese de sub incidenþa zonei rãzboiului convenþional dinpunctul de vedere al perioadelor de timp clasice de ducerea conflictelor militare“.

Evoluþia ºi transformãrile conflictelor militare de laînceputul secolului XXI au condus la o reformulare a con-ceptului ºi naturii complexe a operaþiilor speciale sub as-pect doctrinar. Astfel, acestea sunt definite ca „...operaþii des-fãºurate în medii ostile, interzise acþiunilor militare conven-þionale sau instabile din punct de vedere politic, în scopul


73iunie, 2008

realizãrii obiectivelor militare, diplomatice, informaþionaleºi/sau economice, folosind capacitãþi militare pentru carenu existã necesitatea întrebuinþãrii forþelor convenþionale lascarã largã. De obicei, aceste operaþii necesitã capacitãþimilitare folosite sub acoperire, clandestine sau în condiþiide vizibilitate redusã. Ele pot fi desfãºurate independentsau în cadrul operaþiilor duse de forþele convenþionale saualte structuri guvernamentale, ºi pot include acþiuni execu-tate direct sau cu sprijinul forþelor indigene sau auxiliare.Operaþiile speciale diferã de operaþiile convenþionale dinpunct de vedere al riscurilor politice ºi militare, tehnicilorºi procedurilor operaþionale, modalitãþilor de întrebuinþarea forþelor, gradului de independenþã ridicat privind sprijinulforþelor proprii, precum ºi a relaþionãrii obligatorii în ceeace priveºte informaþiile detaliate la nivel operativ ºi surse-le indigene de procurare a acestora“.

Astfel, având stabilite aceste repere conceptuale aleoperaþiilor speciale, se poate analiza tipologia acestora subdouã aspecte:

a) din punctul de vedere al nivelului de ducere a acþi-unilor militare, acestea pot fi desfãºurate la nivel strategic,operativ sau tactic;

b) sub aspectul timpului necesar îndeplinirii obiec-tivului propus, îndeplinirea unei misiuni se poate realizaatât în cadrul unei singure operaþii, cât ºi ca parte a uneicampanii extinse de operaþii speciale.

Operaþiile Speciale desfãºurate la nivel strategic deli-miteazã FOS ca principale resurse de folosire a forþei mili-tare pentru implementarea obiectivelor politice stabilite de



factori decizionali la nivel naþional; în acest sens, acest tipde operaþii speciale, relaþionat în mod direct de factorul po-litic la nivelul cel mai înalt, are în mod evident ºi riscuripolitice, mult mai mari decât operaþiile speciale desfãºuratela celelalte niveluri de ducere a rãzboiului.

În aceastã idee, au existat exemple de operaþii specia-le la nivel strategic, cum ar fi încercarea FOS ale SUA dea elibera ostaticii americani din Iran, acþiunea Task ForceRanger de a-l captura pe generalul Aideed în cadrul misiu-nii UNOSOM II din Somalia sau neutralizarea rachetelorSCUD irakiene, desfãºuratã de FOS britanice ºi americaneîn Rãzboiul din Golf (1991).

În cadrul ultimului nivel de ducere a acþiunilor mili-tare sunt operaþiile speciale la nivel tactic care, în modobiºnuit, sunt desfãºurate ca parte a unui întreg pe scaramai largã a forþelor, pentru atingerea scopului politic. Aces-te acþiuni militare nu sunt în mod obligatoriu ºi direct rela-þionate de factorul politic la nivel naþional, însã ele sprijinãobiectivele la nivelul strategic sau operativ al factorilor ie-rarhici superiori. Exemple de operaþii speciale la nivel tac-tic includ raidul desfãºurat de FOS ale Forþelor Navale aleSUA (Seals) pe aerodromul PAITILLA în operaþia JustCause, operaþiile desfãºurate de lunetiºtii FOS ale SUA înSomalia sau operaþiile de dezinformare (Deception Opera-tions), pe timpul Rãzboiului din Golf.

Conexiunea dintre nivelul tactic ºi cel strategic deducere a operaþiilor speciale este reflectatã de nivelul ope-rativ. Astfel, acþiunile executate de FOS la nivelul operativsunt planificate ºi desfãºurate pentru a contribui la realiza-


75iunie, 2008

rea obiectivelor strategice. Campaniile pentru operaþii spe-ciale - cum ar fi operaþiile de contrainsurgenþã (COIN) -intrã în mod obiºnuit sub incidenþa operaþiilor desfãºuratela nivel operativ.

Perioada de desfãºurare a unei operaþii speciale asi-gurã un alt parametru distinctiv pentru delimitarea acestortipuri de operaþii. Pentru orice nivel de ducere a rãzboiului,operaþiile speciale îºi pot atinge obiectivele politice ºi mili-tare astfel: a) printr-o singurã operaþie, „coup de main“; b)printr-o serie de acþiuni, o campanie, care sã conducã la în-deplinirea obiectivelor. De obicei, operaþiile „coup de main“se desfãºoarã la nivel strategic, atât pentru sprijinirea poli-ticilor naþionale sau a strategiilor campaniilor militare, câtºi pentru asigurarea unui rezultat clar ºi decisiv: obiecti-vul/þinta este distrus(ã)/neutralizat(ã) sau ostaticii sunt eli-beraþi.

În mod particular, acest tip de operaþii sunt limitate laepisoade unice, singulare, fiind executate împotriva unorobiective de importanþã deosebitã sau sunt destinate pentrucâºtigarea unui avantaj într-o situaþie favorabilã, care poatesã ofere o ,,fereastrã“ îngustã, micã, pentru exploatareaoportunitãþilor ivite. Exemple de astfel de operaþii se regã-sesc în activitãþile desfãºurate de FOS ale SUA în încerca-rea de eliberare a ostaticilor din IRAN (1980), eliberareaostaticilor de cãtre comandourile israeliene în Entebbe,UGANDA (1976) , sau în încercarea FOS ale SUA de cap-turare a liderului somalez Mohamed Aideed, în cadrul Ope-raþiei UNOSOM II.



Operaþiile speciale de lungã duratã cuprind o serie deacþiuni desfãºurate în cadrul unei campanii, pentru atin-gerea scopului politic sau militar dorit. Aceste operaþii potfi desfãºurate deopotrivã în cadrul campaniilor strategice ºitactice. La nivel strategic, campaniile de operaþii specialepot avea atât caracter ofensiv, cât ºi defensiv.

Campaniile de operaþii speciale cu caracter ofensivpot include operaþii de cercetare specialã (strategicã), ceinclud misiuni în adâncimea dispozitivului inamic, aºa cumau fost acþiunile desfãºurate în Rãzboiul din Golf sau încadrul operaþiilor COIN desfãºurate de FOS franceze înAlgeria, de cãtre FOS australiene (Australian SAS) ºi ame-ricane (Navy Seals) în Vietnam, precum ºi operaþiile exe-cutate de British SAS în campania din Borneo (1963 -1966) sau în campania din Dhofar. Totodatã, campaniile deoperaþii speciale având caracter defensiv includ întrebuin-þarea FOS în adâncimea dispozitivului inamic, în scopuldezorganizãrii sistemelor C4I ºi al hãrþuirii forþelor adver-se, pe timpul retragerii din contact a forþelor proprii.

Încercând o sintezã a tuturor abordãrilor ºi delimi-tãrilor conceptuale prezentate anterior reiese cerinþa coagu-lãrii acestora într-o definiþie comunã, uniformã, relaþionatãîn mod direct de funcþionalitatea ºi înþelegerea aplicãriioperaþiilor speciale de cãtre factorii decizionali de la nivelnaþional, atât din punct de vedere conceptual, cât ºi funcþio-nal. Astfel, operaþiile speciale nu ar trebui înþelese ca niºteacþiuni punctuale executate de cãtre elemente special des-tinate (FOS) ci, mai degrabã, ca operaþii caracterizate prinsimplitate, subtilitate, imaginaþie ºi folosire raþionalã a vio-


77iunie, 2008

lenþei armate, care contribuie la realizarea obiectivelor po-litice ºi militare strategice la nivel naþional.

Bibliografie selectivã:1. Arquilla, John, From Troy to Entebbe: Special

Operations in Ancient and Modern Times, New YorkUniversity Press of America, 1996.

2. Asprey, R.B., War in the Shadows: The Guerrillain History, W. Morrow, New York, 1994.

3. Evans, Michael, From Kadesh to Kandahar:Military Theory and the Future of War, Naval War CollegeReview, vol.56, no.3, Summer 2003.

4. Basifivac, T.L., SEALS: UDT/SEAL Operations inVietnam, Boulder Colorado, Paladin Press, 1990.

5. McRaven, William H., Spec Ops. Case Studies inSpecial Operations Warfare, Navato, Presidio Press, 1995.

6. Dickens, Peter, SAS: The Jungle Frontier. The 2nd

Special Air Service Regiment in the Borneo Campaign,1963-1966, London, Arms and Armor Press, 1983.

7. Foot, M.R.D., Special Operations, The FourthDimension Resistance, Manchester University Press,Manchester, 1970.

8. Gray, C., Modern Strategy, Oxford University Press,New York, 1999.

9. Laqueur, W., Guerrilla Warfare: A Historical andCritical Study; Transaction Publishers, New Brunswick,1998.

10. Luttwak, E., A Systematic Review of „Commando“(Special) Operations 1939-1980, C&L Associates, Potomac,MD, 1982.



11. Tugwell, M., Charters, D., Special Operations andthe Threats to United States Interests in the 1980s.

Hugh Tovar & R.H. Shultz, Special Operations in USStrategy, National Defense University Press, WashingtonDC, 1984.

12. Vandenbroucke Lucien S., Perilous Options: Spe-cial Operations as an Instrument/US Foreign Policy, NewYork, Oxford University Press, 1993.

13. *** Joint Publication 3-05: Doctrine for JointSpecial Operations, 2003.

14. *** Joint Publication 1-02, Dictionary of Mili-tary and Associated Terms, 2001.


79iunie, 2008

Evolu]ia {colii Trupelor AeropurtateFranceze

L ucrarea L’ECOLE DES TROUPES AEROPOR-TEES, scrisã de Pierre Dufour*, prezintã evoluþia

ªcolii Trupelor Aeropurtate franceze începând cu 1936 când,la Istres ºi Pujaut, lângã Avignon, o mânã de pionieri co-mandaþi de cãpitanul Gaille, formeazã primii paraºutiºti aiarmatei franceze.

Dupã terminarea celui de-al doilea rãzboi mondial,formarea ºi instruirea Trupelor Aeropurtate (TAP) fac obiec-tul unei reglementãri ºi organizãri progresive.

La 16 aprilie 1946 este creat Centrul-ºcoalã al Tru-pelor Aeropurtate (CETAP), iar la 1 iunie 1947, acesta de-vine „prima“ ªcoalã a Trupelor Aeropurtate de la Idron, înapropiere de Pau. La l octombrie 1953, primind ºi misiunea

Traducere ºi adaptare: VIORICA GHEORGHEapãrut în publicaþia „Paraºutiºtii“ nr. 23 (32) din 2007


de bazã operaþionalã, capãtã numele de Bazã-ºcoalã a Tru-pelor Aeropurtate (BETAP) ºi se instaleazã în garnizoanade la Astra, dispunerea sa definitivã.

La 1 octombrie 1963 îºi pierde misiunea sa de bazãaeropurtatã în favoarea celei de bazã operaþionalã mobilãaeropurtatã (BQMAP), reluându-ºi denumirea de ªcoalaTrupelor Aeropurtate, pe care o pãstreazã ºi astãzi.

Naºterea unei ºcoliÎntr-o þarã în plinã reconstrucþie, cu resursele finan-

ciare mãsurate, era dificil a se crea o ºcoalã de tipul„Ringway“ unde, de altfel, paraºutiºtii francezi continuausã se formeze. Armata aerului deschisese la Lannion, subcomanda lui Château-Jobert, o ºcoalã de paraºutism, „caretrebuia sã funcþioneze pentru antrenamentul de salt al per-sonalului din trei armate“. Dar pentru colonelul Bourgoin ºiChâteau-Jobert aceastã soluþie n-avea sã fie decât una pro-vizorie: un centru de salt funcþiona la Toulouse-Balma, altulla Avord, apoi la Pau, în cadrul Regimentului 1 RCP; altelevor fi create sau reactivate la Philippeville în Algeria ºi laOujda în Maroc, în folosul Diviziei 25 DAP. Mai târziu,din cadrul Centrului CITAPI din Indochina vor apãrea cele-brele „Bawouans“ ºi CIP ale BEP ºi batalioanele coloniale.

Totuºi, dupã abandonarea proiectului de „Centru-ºcoalã de instrucþie ºi experimentare“, prezentat în aprilie1945, necesitatea creãrii unei adevãrate ºcoli a trupeloraeropurtate se face realmente simþitã.

Din februarie 1946, ªcoala de Paraºutiºti din Lannion,care brevetase 393 voluntari, este încet-încet, transferatã la


81iunie, 2008

Pau ºi instalatã în garnizoana de la Idron. De ce Pau? Ge-neralul de brigadã Hoquetis, care, la acea vreme era con-silier tehnic în cadrul Secþiei învãþãmânt a trupelor aero-purtate, aduce, ca soluþie de rãspuns în contextul dizolvãriiDiviziei 24 Aeropurtate, fuziunea elementelor sale cu celeale Diviziei 25 Infanterie. La 15 octombrie 1945, Divizia24 DAP era dizolvatã. Generalul Chomei (venit din Rezis-tenþã) a fost numit în fruntea Diviziei 25 DAP, creatã lunaurmãtoare.

La începutul lui noiembrie 1945, o vizitã la Lannion,unde comandantul Château-Jobert, fost SAS, crease o ºcoa-lã a paraºutismului - fãrã avion – îl convinge pe generalulChomei sã transfere aceastã micã unitate la Pau-Idron. Ante-rior, generalul Vigier concepuse proiectul de cumpãrare aîntregii vãi de la Luy din Bearn, între Idron ºi Pont-Long,ceea ce i-ar fi permis constituirea unui ansamblu coerent.

La Pont-Long, armata aerului instalase o ºcoalã deradio-naviganþi echipatã cu patru mici avioane-ºcoalã bri-tanice. Un Junker-52 a fost afectat la Pau pentru paraºu-tism, pe 1 iulie 1946.

Centrul de organizare ºi instrucþie a trupelor aeropur-tate (COITAP), destinat primirii ºi instruirii voluntarilorTAP, a fost creat pe 1 octombrie 1945 la Mont-de-Marsan.Pe de altã parte, la Pau, Regimentul 1 RCP a format, subcomanda cãpitanului Astorg, o grupã de salt care se antre-na pe terenul întins din faþa cazãrmii „Bernadotte“, în timpce salturile se efectuau la Pau-Uzein, dintr-un avion JU-52venit de la Bourget. Toate aceste motive, ca ºi condiþiilemeteorologice favorabile, ºtiute încã de la începuturile avi-

Evoluþia ªcolii Trupelor Aeropurtate Franceze


aþiei, fãceau ca garnizoana Pau sa devinã un centru naþio-nal de instruire a trupelor aeropurtate.

Aºadar, Centrul-ºcoalã al Trupelor Aeropurtate(CETAP) a fost creat la Pau, pe 16 aprilie 1946, sub co-manda colonelului Durand. El regrupa urmãtoarele elemen-te constitutive: Centrul COITAP de la Mont-de Marsau;ªcoala de Paraºutism de la Lannion; militari de toate gra-dele din Divizia 25 DAP care, din diferite motive, nu ºi-auputut urma unitãþile în Africa de Nord. Din acest punct devedere, centrul CETAP va juca rolul unui centru de rezer-viºti.

În timpul verii, Centrul CETAP a inclus ºi centrul deantrenament fizic militar ºi sportiv (CEPMS) de la Aire-sur-Adour, la care se va adãuga, puþin mai târziu, o ºcoalã deplanoare. Sunt create douã grupuri de instruire: unul laBayonne, altul la Tarbes. Pe 16 octombrie, colonelul Pommies,figurã legendarã a Rezistenþei, preia comanda centruluiCETAP. Printr-o notã ministerialã din 23 decembrie 1946,se defineºte, pentru prima datã, „statutul“ paraºutistului.

Efectivul paraºutist este clasat în trei categorii: per-sonalul cu brevet militar de paraºutist, creat pe 1 iunie 1946sau cu brevet de monitor creat pe 5 noiembrie, acelaºi an,voluntari în faza de instruire ºi personal nebrevetat. Breve-tul este atribuit dupã proba de opt salturi cu deschidereautomatã. Probele pentru brevetul de monitor cuprind, înplus, un examen tehnic ºi pedagogic, precum ºi douã salturicu deschidere comandatã.

În afara dreptului de a purta insigna, aceastã clasifi-care conferã paraºutistului o soldã specialã, precum ºi boni-


83iunie, 2008

ficaþii pentru servicii aeriene care sunt luate în consideraþiela avansare, decoraþii ºi drepturi de pensionare.

La 16 aprilie 1947, o nouã reorganizare provoacã trans-formarea centrului CETAP care nu-ºi pãstreazã decât ele-mentele proprii, în cadrul acestei noi organizãri din 1 iunie1947, centrul CETAP devenind ªcoala Trupelor Aeropur-tate, prin schimbarea denumirii. Fiecare GAP (grup aero-purtat), dispunând de propriul centru de salt, aparþine ºco-lii ºi se ocupã de învãþarea tehnicilor specifice aeropur-tatelor în cele trei domenii: salt, formare ºi transport aerian.ªcoala capãtã, astfel, o formã tricefalã pe trei instruiri ºiastfel ea trece, treptat, de la statutul de centru de instrucþiede specialitate a TAP, la cel de ºcoalã de aplicaþie a trupe-lor aeropurtate. Trupa era instruitã în centrul CES al GAP,pregãtire în plus fãceau doar cadrele din unitãþile de para-ºutiºti ºi personalul ºcolii care urma stagiul de brevetare.

Misiunile ºcolii sunt astfel definite: instruire ºi expe-rimentare. ªcoala trebuie sã breveteze toþi ofiþerii ºi sã for-meze monitorii de salt. Mai ales pregãtirea pentru luptaaeropurtatã consta în educaþia fizicã de specialitate ºi in-struirea „ºoc“. Ea se adreseazã, în principal, ofiþerilor ieºiþidin ºcoalã, ºefilor de secþiuni, subofiþerilor ºi comandan-þilor de companie. Instruirea „transport“ are ca scop fami-liarizarea cadrelor cu utilizarea avioanelor de transport ºiformarea plierilor ºi a instructorilor de paraºutare. Se studiaregulamentul de transport aerian al trupelor aeropurtate, amaterialelor ºi a hranei.

Evoluþia ªcolii Trupelor Aeropurtate Franceze


Experimentarea consta în studii ºi încercãri, în cola-borare cu Centrul de încercãri în zbor ºi Centrul de experi-mentare militarã aeronautic de la Mont-de-Marsan.

NOTÃ:* Pierre Dufour, L’école des troupes aéroportées, Ed.

Lavauzelle, 1996.


TEATRE DE OPERA}II

87iunie, 2008

Securitatea supravegheatã a Balcanilor

F ãrã îndoialã, punctul cel mai fierbinte al Balca-nilor este numit Kosovo. Despre aceastã provin-

cie s-a scris mult în presa europeanã, fapt datorat eveni-mentelor create în conflictul dintre etnii. De asemenea, pre-zenþa misiunii ONU din zonã prezintã interes pentru mass-media internaþionalã. În februarie 2008 provincia Kosovoîºi declarã independenþa, sperând ca implementarea aceste-ia sã se facã pe cale paºnicã, bazându-se pe istoria vechiiIugoslavii. Dar, care este istoria?

Rând pe rând, Slovenia, Croaþia, Bosnia-Herþegovina,Macedonia ºi Muntengru s-au desprins de „patria-mamã“,devenind state independente.

BENEDICT SÎRBUFLORIN HULEABrigada Specialã de Intervenþie „Vlad Þepeº“ a Jandarmeriei Române


Cea mai industrializatã ºi dezvoltatã republicã aFederaþiei Iugoslave, totodatã cea mai omogenã din punctde vedere etnic, Slovenia se desprinde lin din statul federalºi depãºeºte fãrã convulsii sociale ºi economice momentuldestrãmãrii Iugoslaviei. În condiþiile crizei pe care a traver-sat-o Iugoslavia la sfârºitul deceniului 9, Slovenia ºi Croaþiase pronunþã pentru restructurarea radicalã a Federaþiei, apoipentru independenþã, Slovenia fiind prima care introduce,în ianuarie 1989, apelativul „socialist“ din titulatura oficia-lã a republicii.

În urma Referendumului din 23 decembrie 1990,când 95% dintre votanþi se pronunþã pentru suveranitate,Slovenia îºi proclamã, la 25 iunie 1991, independenþa ºiobþine dupã o serie de ciocniri armate retragerea tuturorunitãþilor armatei federale iugoslave pânã la 26 octombrie1991. La 15 ianuarie 1992 independenþa Sloveniei esterecunoscutã de statele UE, la 22 mai 1992 este admisã laONU ºi la 14 mai 1993 în Consiliul Europei. Milan Kuèan,preºedinte din 1990-1992, este reales în 1997 pentru unnou mandat de cinci ani ca ºef al statului.

Aºadar, la 25 iunie 1991, Croaþia ºi Slovenia ºi-auproclamat independenþa, iar în ianuarie 1992 erau oficialrecunoscute de cãtre Comunitatea Europeanã. Era începu-tul sfârºitului pentru Federaþia Iugoslavã ºi debutul rãzboa-ielor etnice care vor desfigura spaþiul balcanic pe parcursulanilor ‘90. Aspiraþia croatã la independenþã a fost urmatã deo puternicã opoziþie din partea minoritãþii sârbe din regiu-nea Krajina, care ºi-au proclamat aºa-numita Regiune Auto-nomã Sârbã ºi ulterior Republica Sârbeascã a Krajinei.

Teatre de operaþii

89iunie, 2008

În criza care a dus la destrãmarea statului iugoslav(1989 - 1992) , comunitatea musulmanã se pronunþã pentruo Bosnie ºi o Herþegovinã independente. Parlamentul de laSarajevo proclamã la 3 martie 1992 (în absenþa reprezen-tanþilor sârbilor) independenþa Republicii Bosnia ºi Herþe-govina, care va fi recunoscutã la 6 aprilie 1992 de cãtrestatele UE ºi admisã la 22 mai 1992 în ONU.

Macedonia ºi-a obþinut independenþa fãrã vãrsare desânge. Aprobatã în proporþie de 95% prin Referendumuldin 8 septembrie 1991, independenþa este proclamatã în15 septembrie.

Muntenegru este ultima republicã iugoslavã rãmasãîntr-o uniune cu Serbia, aliatul sãu istoric, dupã rãzboaieledin anii ‘90. În aprilie 1992, cele douã þãri formeazã Repu-blica Federalã Iugoslavia, care devine în februarie 2003 ouniune flexibilã, numitã statul Serbia-Muntenegru. Darmuntenegrenii încep sã aibã aspiraþii de independenþã, iarla Referendumul din 21 mai 2006, 55,5% din populaþievoteazã pentru separarea de Serbia. Independenþa este pro-clamatã la 3 iunie 2006.

Kosovo n-a avut însã niciodatã statut de republicã încadrul Federaþiei, iar de acest lucru s-au legat sârbii în toþiaceºti ani.

În 1946, provincia Kosovo a fost integratã în Fede-raþia Iugoslavã a comunistului Iosif Broz Tito. Începutulsfârºitului este situat însã în 1987, când, cu ocazia uneivizite în Kosovo, Slobodan Miloºevici s-a erijat în apãrãtoral sârbilor din provincie. Doi ani mai târziu, Miloºevici arevizuit Constituþia sârbã, reducând simþitor autonomia pro-vinciei. În 1997, apãrea Armata pentru eliberare din Kosovo,



UCK, care s-a angajat într-o luptã de gherilã împotriva for-þelor sârbe. În februarie-martie 1998, forþele lui Miloºeviciau reprimat UCK ºi pe simpatizanþii acesteia. Peste 10.000de albanezi din Kosovo au fost uciºi atunci. Pe 10 iunie1999, constrâns de bombardamentele NATO, Belgradul ºi-aretras forþele din Kosovo, trecut sub protecþia ONU ºi acelor din NATO. A doua zi, în jur de 200.000 de sârbi aufugit de represaliile separatiºtilor albanezi.

Un nou episod extrem de violent s-a consumat înmartie 2004, când o serie de revolte anti-sârbe s-au soldatcu 19 morþi ºi peste 900 de rãniþi. La sfârºitul anului 2007,comisia de mediere ºi-a recunoscut neputinþa de a convingepãrþile sã accepte planul ONU pentru un Kosovo indepen-dent, sub supraveghere internaþionalã.

Putem reaminti cronologic (Nãstase, 2007), începândcu anul 1989, principalele incidente care au marcat evolu-þia politico-socialã a zonei Kosovo:

1989• preºedinþia iugoslavã declarã stare de urgenþã în

Kosovo ºi trimite forþe de intervenþie anti-rebeliune;• la adoptarea mãsurii se declanºeazã confruntãri

violente, în urma cãrora sunt omorâþi 20 de oameni.1990• ianuarie - ciocniri violente între poliþie ºi demon-

stranþii albanezi;• februarie - Iugoslavia trimite trupe, blindate, eli-

coptere, avioane de luptã ºi 2.000 de poliþiºti în Kosovo.Se anunþã cã pânã la sfârºitul lunii au fost uciºi 20 dealbanezi. Este instituitã starea de asediu;

Teatre de operaþii

91iunie, 2008

• iulie - parlamentarii etniei albaneze declarã inde-pendenþa provinciei. Serbia dizolvã Parlamentul de laPriºtina.

1991• începe rãzboiul din Bosnia;• Parlamentul Albaniei recunoaºte independenþa Re-

publicii Kosovo.1992• mai - scriitorul Ibrahim Rugova este ales preºedin-

tele republicii autoproclamate, în urma unui scrutin caresfideazã autoritãþile de la Belgrad;

• octombrie - pentru prima datã în ultimii trei ani li-derii etnicilor sârbi ºi albanezi se întâlnesc pentru convor-biri de pace.

1993• poliþia sârbã aresteazã aproximativ 30 de etnici

albanezi acuzaþi de pregãtirea unei rebeliuni armate.1995• iulie - un tribunal sârb condamnã 68 de albanezi la

opt ani de închisoare pentru tentativa de a crea o forþã depoliþie paralelã în Kosovo;

• august - autoritãþile sârbe populeazã Kosovo cucâteva sute de refugiaþi sârbi, atrãgând protestele lideriloralbanezi.

1996• Serbia semneazã o înþelegere cu liderii albanezi

pentru întoarcerea studenþilor albanezi la învãþãmântul destat, dupã un boicot de ºase ani al ºcolilor ºi facultãþilor;

• Armata de Eliberare din Kosovo (UCK) iese larampã, revendicând o serie de atacuri cu bombe.



1997• ianuarie - rectorul sârb al Universitãþii din

Priºtina este grav rãnit de explozia unei maºini-capcanã;• septembrie - oameni înarmaþi declanºeazã atacuri

nocturne asupra unor posturi de poliþie din zece oraºe ºisate kosovare. Creºte numãrul acþiunilor de gherilã ºi con-tinuã ciocnirile dintre poliþie ºi demonstranþi.

1998• februarie-martie - se anunþã cã zeci de oameni au

fost uciºi în urma unei operaþiuni a poliþiei sârbe împotri-va separatiºtilor albanezi din regiunea Drenica;

• Ibrahim Rugova nu þine cont de invitaþia la dialoga Occidentului ºi cere independenþa totalã pentru Kosovo;

• albanezii voteazã pentru un preºedinte ºi un Parla-ment nerecunoscuþi de Belgrad;

• aprilie - într-un referendum, 95% din sârbi se decla-rã împotriva unei intervenþii internaþionale în Kosovo;

• grupul de contact pentru fosta Iugoslavie voteazã,cu excepþia Rusiei, pentru noi sancþiuni asupraIugoslaviei;

• mai - trimisul american Richard Holbrooke media-zã un dialog între Rugova ºi Milosevici pentru gãsireaunei soluþii diplomatice în Kosovo;

• iunie - secretarul general al ONU, Kofi Annan,avertizeazã NATO cã are nevoie de mandatul Consiliuluide Securitate pentru o intervenþie în Kosovo;

• iulie - Franþa ºi Marea Britanie schiþeazã un pro-iect de rezoluþie care vizeazã încetarea focului în zona deconflict;

Teatre de operaþii

93iunie, 2008

• Consiliul de Securitate ONU voteazã în favoareaunei rezoluþii care sã opreascã focul ºi avertizeazã Belgra-dul cu „mãsuri adiþionale“ dacã nu se supune acesteia.NATO face primii paºi în vederea unei intervenþii militare.

1999• ianuarie - trupurile a 40 de albanezi sunt descope-

rite în localitatea Racak din sudul provinciei. Se emite ipo-teza unei execuþii în masã;

• 24 martie - NATO începe bombardamentul aerianasupra întregii Iugoslavii.

Secretarul general NATO Javier Solana întrerupebombardamentele. Consiliul de Securitate al ONU adoptãRezoluþia nr.1.244, salutând acceptarea unui acord politicde cãtre Iugoslavia, care include sfârºitul imediat al vio-lenþelor ºi retragerea rapidã a forþelor armate, poliþieneºtiºi paramilitare. Plasând Kosovo sub administrarea ONU,rezoluþia autorizeazã, de asemenea, înfiinþarea UNMIK ºidesfãºurarea unei forþe de menþinere a pãcii sub conduce-rea NATO (KFOR).

2001• Kosovo organizeazã primele alegeri generale de-

mocrate, câºtigate de Liga Democratã din Kosovo a luiRugova (LDK).

2002• Rugova este ales preºedinte al provinciei Kosovo,

iar Bajram Rexhepi devine prim-ministru.2003• octombrie – liderii sârbi ºi albanezi kosovari se

întâlnesc la Viena pentru primele discuþii de la sfârºitulconflictului din 1998 – 1999;



• decembrie – ONU stabileºte un set de standarde pecare Kosovo trebuie sã le îndeplineascã pentru lansareanegocierilor cu privire la determinarea statutului final în2005.

2004• 19 persoane sunt ucise ºi alte sute rãnite în trei zile

de confruntãri etnice – cele mai grave de la sfârºitul con-flictului din 1998-1999. Sute de case ºi zeci de monumentereligioase sunt afectate sau distruse în timpul acestor con-fruntãri în întreaga provincie.

2005• martie – Haradinaj demisioneazã din postul de

prim-ministru al provinciei Kosovo pentru a fi judecatpentru crime de rãzboi la Tribunalul Penal Internaþionalpentru fosta Iugoslavie (ICTY). Bajram Kosumi îl înlocu-ieºte în acest post.

2006• ianuarie – Preºedintele Rugova înceteazã din viaþã

în urma unui cancer de plãmâni la casa sa din Priºtina.Fatmir Sejdiu devine preºedinte luna urmãtoare;

• februarie – Încep la Viena negocierile directe cuprivire la statutul viitor al provinciei, sponsorizate deONU, între oficialii sârbi ºi kosovari. Negocierile suntconduse de trimisul Secretarului General ONU - KofiAnnan, fostul preºedinte finlandez Martti Ahtisaari;

• martie – Confruntându-se cu critici din partea pro-priului partid, Kosumi demisioneazã din postul de prim-ministru ºi este înlocuit de fostul comandant KLA - AgimCeku;

Teatre de operaþii

95iunie, 2008

• octombrie – Alegãtorii sârbi aprobã într-un refe-rendum noua Constituþie, descriind Kosovo ca parte ina-lienabilã a teritoriului þãrii;

• Muntenegru îºi declarã independenþa faþã deSerbia.

2007• februarie – Reprezentantul special al ONU, Martti

Ahtisaari, prezintã o propunere pentru viitorul statut alKosovo. Aceasta urmãreºte protejarea minoritãþilor koso-vare, acordând totodatã provinciei dreptul de a adera laorganizaþiile internaþionale ºi de a adopta simboluri naþio-nale;

• martie – Ahtisaari prezintã un raport Consiliului deSecuritate al ONU. El declarã cã Belgradul ºi Priºtina nupot ajunge la un acord ºi cã independenþa supravegheatãde comunitatea internaþionalã este singurul rãspuns pen-tru Kosovo;

• aprilie – Consiliul de Securitate al ONU începe dis-cuþiile asupra Planului Ahtisaari, care este acceptat deliderii albanezi, dar respins de Belgrad.

• iulie – Un proiect de rezoluþie al Consiliului deSecuritate bazat pe Planul Ahtisaari este suspendat dincauza opoziþiei Rusiei;

• august – O „troicã“ de mediatori reprezentând UE,Statele Unite ºi Rusia lanseazã o nouã rundã de discuþiiasupra statutului provinciei Kosovo.

2008• ianuarie - Consiliul de Securitate al ONU se întru-

neºte pentru a discuta despre Kosovo, dar membrii sãi



continuã sã aibã pãreri împãrþite cu privire la aceastãchestiune;

• ianuarie - Miniºtrii de externe ai UE discutã des-pre o misiune pe care intenþioneazã sã o trimitã în Kosovo.

Cu toate acestea, Kosovo îºi proclamã independenþala 17 februarie 2008, scoþând în stradã mii de oameni pen-tru a sãrbãtori. Statele Unite recunosc aproape imediatindependenþa noului stat, urmatã de mai multe state, pre-cum: Germania, Austria, Franþa, Marea Britanie, Letonia,Italia, Danemarca, Estonia, Albania, Afganistan, Turcia,Senegal, Australia ºi Taiwan. Numãrul celor care au recu-noscut independenþa a ajuns pânã la 43.

Cum era de aºteptat, au fost ºi þãri care nu au recu-noscut independenþa Kosovo. Dintre acestea amintim:Azerbaidjan, Cipru, Georgia, România, Republica Moldova,Spania, Sri Lanka, Vietnam.

Mass-media europeanã nu rãmâne insensibilã la acesteveniment. Proclamarea independenþei Kosovo se regãseº-te pe prima paginã a ziarelor strãine din data de 18 februa-rie 2008. „The Economist“ atrage atenþia cã cel mai noustat pe harta Europei riscã sã devinã dependent de misiu-nile internaþionale ºi sã se transforme într-un protectorat alUniunii Europene, iar „International Herald Tribune“ con-siderã cã anunþul independenþei provinciei Kosovo mar-cheazã dezmembrarea finalã a fostei Yugoslavii.

Cotidianul sârb „Blic“ remarcã faptul cã premierulVojislav Kostunica a subliniat cã Belgradul nu va recu-noaºte niciodatã „falsul stat“ ºi a etichetat declaraþia deindependenþã „o umilinþã“ pentru Uniunea Europeanã. „TheGuardian“ aminteºte cã Serbia a fost tot timpul susþinutã de

Teatre de operaþii

97iunie, 2008

Rusia, care a legat independenþa Kosovo de diverse pro-bleme, de la amplasarea scutului american anti-rachetã înEuropa, pânã la viitorul altor regiuni secesioniste. „Uniu-nea Europeanã va fi supusã unui test, iar capacitatea aces-teia de a trata pe plan militar sau politic cu noul stat ar pu-tea fi incertã“ - noteazã „The Guardian“.

„Moscow Times“ citeazã un comunicat al Ministe-rului de Externe rus prin care cere ONU ºi misiunii NATOîn Kosovo sã anuleze decizia autoritãþilor de la Priºtina.„USA Today“ aminteºte cã preºedintele american GeorgeBush considerã cã statutul Kosovo trebuie reglementat înbeneficiul stabilitãþii Balcanilor, însã atrage atenþia cã ad-ministraþia de la Washington nu a comentat imediat „anun-þul istoric“ fãcut de Priºtina.

Publicaþia portughezã „Publico“ menþioneazã cã ºe-ful diplomaþiei portugheze, Luis Amado, a recunoscut cãUniunea Europeanã a dat de înþeles cã „statutul final alKosovo este independenþa“. „The Times“ noteazã cã celmai tânãr stat european a divizat Uniunea Europeanã ºi vada ocazia Rusiei sã îºi foloseascã dreptul de veto pentru caprovincia Kosovo sã nu fie admisã în rândul OrganizaþieiNaþiunilor Unite.

În acest moment, provincia Kosovo riscã sã se con-frunte cu multiple crize de o complexitate deosebitã, iar po-ziþia geopoliticã a provinciei reclamã acordarea unei atenþiideosebite urmãtorilor factori de risc:

eventualã crizã de naturã economicã, prin prismarefuzului Serbiei de a mai continua efectuarea de plãþi încontul datoriei provinciei Kosovo, de aproximativ 1,3 mili-arde dolari; este posibil ca datoritã acestei eventuale crize



în regiune sã se amplifice criminalitatea economico-finan-ciarã;

eventualã crizã a locurilor de muncã, în acest mo-ment ºomajul fiind de cca. 57% în rândul tinerilor;

eventualã crizã de naturã energeticã, în situaþia încare Serbia va refuza sã participe la asigurarea de surse denaturã energeticã;

eventualã crizã demograficã, prin tranzitul masiv alpopulaþiei de etnie sârbã, când distribuþia populaþiei va ge-nera probleme de evidenþã controlatã de autoritãþi ale popu-laþiei;

acutã crizã socialã ºi etnicã datoratã problemelordintre entitãþile etnice din regiunea Kosovo;

eventualã crizã identitarã prin declararea unilitaralãa independenþei. Vor fi foarte importante, în gestionareaacestor situaþii, recunoaºterile oficiale politice asupra statu-tului provinciei Kosovo, de cãtre majoritatea statelor euro-pene, inclusiv de cãtre statele vecine, dar ºi de cãtre coali-þiile internaþionale;

declaraþia unilateralã de independenþã riscã sã ge-nereze în viitorul apropiat evenimente care vor accentuainstabilitatea politicã ºi economicã a Serbiei;

riscul colateral ca sã se tensioneze relaþiile socialedintre populaþia macedoneanã ºi etnicii albanezi din Mace-donia;

riscul ca, datoritã escaladãrii violenþelor ºi a gradu-lui crescând al naþionalismului din Serbia, Uniunea Euro-peanã sã nu mai acorde atenþie integrãrii Serbiei în comu-nitatea sa ºi, prin aceastã atitudine, sã o izoleze politic ºieconomic, investiþiile strãine putând fi grav afectate.

Teatre de operaþii

99iunie, 2008

Pânã la executarea efectivã a noii misiuni judiciare ºide poliþie a UE în Kosovo – misiunea EULEX va avea ne-voie de ajutorul KFOR pentru a gestiona eventualele crizecare pot apãrea în zonã, mai ales dupã intrarea în vigoare aConstituþiei din Kosovo. Putem afirma cã regiunea Kosovoeste vulnerabilã la acte de tip terorist sau la acþiuni de tipcrimã organizatã, la traficul ilegal (de orice naturã ), la spã-larea de bani etc., regiunea rãmânând principala zonã care„exportã“ criminalitate organizatã în Europa.

Bibliografie selectivã:A. Andreescu, N. Radu, Organizaþiile teroriste. Con-

ceptualizarea terorii vs. securitatea europeanã, EdituraArtprint, Bucureºti, 2008.

T. Frunzeti, I. Panait, P. Duþã, Organizaþiile interna-þionale ºi problema balcanicã. Studiu de caz: Kosovo, Edi-tura Tehno Media, Sibiu, 2008.

Horia C. Matei ºi autorii, Enciclopedia Europei, Edi-tura Meronia, 2005.

A. Nãstase, Kosovo – între trecut ºi viitor, FundaþiaEuropeanã Titulescu, Bucureºti, 26 aprilie 2007.

T. Valasek, The EU in Kosovo: Learning to go, Centerfor European Reform Bulletin, United Kingdom, 25 Fe-bruary 2008.

E. Vucheva, EU Struggle to Reach Common Positionon Independent Kosovo, EU Observer, Bruxelles, 18 Fe-bruary 2008.

http://www.balkantimes.comhttp://www.titulescu.org



Expansiunea fundamentalismuluiislamic (2)(continuare din nr.1/2008)

MARIANA ANCUÞ

Omenirea, în general ºi lumea democratã, în spe-cial, riscã astfel sã cadã în capcana conflictului

civilizaþiilor ºi al religiilor, atât de mult dorit de lumea inte-gristã, dacã se continuã confundarea islamismului cu fun-damentalismul islamic.

Chiar dacã germenii acestui conflict existã ºi sunt ali-mentaþi copios de cãtre integriºti, marile democraþii (SUA,Europa, Australia, Japonia etc.) trebuie sã aibã capacitateade a gestiona acest început de crizã, astfel încât lupta sãrãmânã deschisã pe domeniul strict terorist, religiile, cu ex-cepþia celor ce genereazã sau alimenteazã fanatismul inte-grist, rãmânând în responsabilitatea zeitãþilor ce le pãsto-resc.

101iunie, 2008

Posibile scenarii integriste ºi vulnerabilitãþieuropene

Miºcarea fundamentalist-radicalã, denumitã ºi inte-gristã, se deosebeºte de Islam (islamismul rãspunde cu mij-loace religioase tuturor problemelor sociale ºi politice, si-multan cu instaurarea integritãþii dogmelor). Miºcarea inte-gristã este angajatã adesea prin mijloace violente, în cuce-rirea puterii politice în stat ºi reducerea religiei la numaicâteva precepte extremiste.

În faþa pericolului rãspândirii fundamentalismuluiislamic, precum ºi a proliferãrii terorismului, cele mai mul-te vulnerabilitãþi prezintã continentul european, de altfelatât de atractiv datoritã, în primul rând, standardului ridicatde viaþã.

Câteva scenarii posibile nu aduc deloc liniºtea ci,dimpotrivã, menþionarea lor este menitã sã punã în acþiuneinstinctele de apãrare ºi acþiunile factorilor responsabili.Asemenea scenarii au în centru câte un exemplu – Egiptulºi Turcia, precum ºi contexte adiacente.

Astfel, o eventualã cãdere a Egiptului în mâinile uneiconduceri fundamentalist-islamice, asemãnãtoare celei dinSudan, ar putea afecta securitatea internaþionalã. De aceea,interesul Europei este acela de a pãstra EGIPTUL în afarainfluenþei grupãrilor fundamentaliste.

Din perspectiva contextului, scenariul cel mai defa-vorabil, cu cele mai sumbre situaþii probabile pentru þãrileeuropene ar putea fi venirea la putere a organizaþiilor fun-damentaliste islamice în Algeria, Maroc, Tunisia ºi Egipt.

Expansiunea fundamentalismului islamic


Totodatã, Europa este ºi trebuie sã fie îngrijoratã deexpansiunea ideilor fundamentaliste în TURCIA, unde vic-toria Partidului Prosperitãþii (REFAH) în alegerile locale,precum ºi rezultatul ultimelor alegeri prezidenþiale suntpercepute ca un sprijin popular al ideilor integriste. Con-textul este însã mai larg ºi face ca multe þãri europene cudemocraþie avansatã sã fie îngrijorate de încercãrile de pe-netrare în þãri cu populaþie minoritarã sau majoritarã mu-sulmanã ca Bosnia, Albania ºi unele state din fosta URSS,a fundamentalismului islamic.

Din analiza contextualã mai atentã se estimeazã cã oeventualã ascensiune a integrismului în Africa ar duce la omigrare a populaþiei din unele þãri nord-africane ºi din Ori-entul Mijlociu, în special din clasele de mijloc, spre þãrilesud-europene. Totodatã, se apreciazã cã populaþia musul-manã din Europa, care dispune de un nivel de trai scãzut,ar putea fi stimulatã ºi uºor convertitã la integrism de cãtreun eventual succes al fundamentalismului islamic în nordulAfricii.

În luna septembrie, pe un site Al-Qaeda, Ayman al-Zawahiri, numãrul doi în ierarhia acestei organizaþii, a lan-sat ideea „necesitãþii“ curãþirii nordului Africii de franceziºi spanioli. Cum? Fireºte cã prin acþiuni teroriste de intimi-dare, descurajare ºi înspãimântare.

O altã preocupare a þãrilor europene este cauzatã depericolul ca, în condiþiile proliferãrii armelor de nimicire înmasã, unele din aceste mijloace sã ajungã în mâinile fanati-cilor integriºti.

Teatre de operaþii

103iunie, 2008

De fapt, în concepþia fundamentaliºtilor islamici, în-treaga lume musulmanã trebuie sã aibã o concepþie ideolo-gicã unicã ºi sã dispunã de mijloace adecvate (structuriorganizatorice, organe de conducere centralizate ºi mijloa-ce militare, inclusiv nucleare) care sã-i permitã sã fie pepicior de egalitate cu Uniunea Europeanã ºi SUA.

Potrivit aceleiaºi concepþii, ISRAELUL ar trebui sãdisparã ca stat, iar TURCIA sã devinã un stat cu o conduce-re fundamentalist-islamicã, apt sã preia conducerea acesteimiºcãri în Europa.

Evaluare, atitudini ºi mãsuri de contracarareTendinþa de extindere a miºcãrii fundamentalist-isla-

mice a condus la luarea în considerare a acestui pericol lanivelul þãrilor europene ºi NATO, propunându-se diferitemãsuri pentru prevenirea ºi combaterea acestui fenomen.

Cu toate acestea, se manifestã încã o lipsã de coe-renþã ºi unitate în atitudinea occidentalã faþã de pericolulfundamentalist-islamic, majoritatea þãrilor europene ºi SUAfiind preocupate, în prezent, de interese imediate, scãpânddin vedere rezolvarea problemei fundamentalismului isla-mic, în ansamblu, ºi, o datã cu ea, poate ºi a terorismului deaceastã facturã.

Se apreciazã cã, deºi în ultima perioadã fenomenulfundamentalist a luat o amploare îngrijorãtoare, fiind consi-derat unul dintre cele mai mari pericole la adresa pãcii, caºi în cazul altor miºcãri extremiste, dupã o anumitã perioa-dã de ascensiune, acesta se va atenua pânã la eliminareatotalã, întrucât modelul de societate propus de cãtre ideolo-gii integriºti este anacronic ºi nu oferã soluþii viabile.



Pe plan economic, fundamentalismul islamic nu dis-pune de o concepþie clarã, care sã corespundã cerinþelordezvoltãrii unei economii moderne, deoarece principiilepromovate în acest domeniu sunt de tip feudal ºi inope-rante.

La nivel social, conceptul califatului, pe care se ba-zeazã integrismul islamic, presupune o structurare strictã ºirigidã a societãþii, care contravine tendinþelor fireºti dedemocratizare a vieþii politice.

Considerându-se îndreptãþite sã foloseascã orice mij-loace pentru atingerea scopului propus, grupãrile funda-mentaliste favorizeazã extremismul ºi terorismul, ceea cecreeazã suspiciuni, rezerve ºi chiar respingerea lor de cãtrepopulaþie ºi opinia publicã internaþionalã, determinândautoritãþile sã întreprindã mãsuri represive.

Atitudinea retrogradã a fundamentaliºtilor în uneleprobleme de importanþã internaþionalã, cum ar fi procesulde pace în Orientul Apropiat, determinã luãri de poziþie ºimãsuri de contracarare din partea statelor interesate, inclu-siv cele europene, ºi a organizaþiilor internaþionale, precumºi intensificarea cooperãrii în acest scop.

Pe de altã parte, în mãsura în care autoritãþile con-fruntate cu fundamentalismul islamic vor dovedi o maimare deschidere cãtre democratizare, se va crea posibilita-tea partidelor de opoziþie sã se afirme în viaþa politicã, limi-tându-se în acest mod aria de acþiune a organizaþiilor deinspiraþie integristã ºi conducând, totodatã, la departajareaacestora.

Teatre de operaþii

105iunie, 2008

Tendinþa unor lideri fundamentaliºti de a polariza lanivel zonal sau chiar la o scarã mai mare miºcãrile integris-te, precum ºi rivalitãþile interne, vor duce, de asemenea, înperspectivã, la slãbirea capacitãþii de acþiune a acestora ºia fenomenului fundamentalist în ansamblu.

Acþiunile coaliþiei antiteroriste conduc la slãbirea po-tenþialului terorist generat de fundamentalismul islamic,dar aceasta nu înseamnã cã pericolele vor fi total anihilate.

O observaþie trebuie însã fãcutã: în afara mijloacelormilitare distructive, coaliþia internaþionalã va trebui sã cau-te ºi alte soluþii mai puþin distructive sau chiar paºnice,pentru a înlãtura cauzele ºi nu efectele acþiunilor teroriste.În acest caz efectele vor dispãrea de la sine. O misiunegrea, spre binele umanitãþii, vor avea, în acest sens, lideriiCoaliþiei. Rãzboiul împotriva terorismului va fi, cel maiprobabil, un rãzboi al minþilor, un rãzboi de tip „soft“, ºi nuunul pur al armelor.

O perioadã lungã de timp fundamentalismul islamicva reprezenta un pericol major la adresa omenirii. Scurtareaperioadei va depinde de modul în care lumea civilizatã vaºti sã gestioneze aceastã crizã, folosind întreaga gamã demetode ºi mijloace la dispoziþie, ºi nu neapãrat numai caleamilitarã care induce în conºtiinþa colectivã mondialã ideearãspunsului la violenþã, prin violenþã.

Concluzii ºi aprecieri privind terorismul inter-naþional

1. Oricât de mult ar fi dezagreat terorismul, comuni-tatea internaþionalã trebuie sã înþeleagã cã existenþa ºi „evo-



luþia“ lui sunt legate de însãºi existenþa ºi evoluþia omenirii,pe care a însoþit-o de-a lungul devenirii ei. Tãria terorismu-lui este datã de urã, intoleranþã, fanatism religios, poziþiageograficã a unor state cu potenþial terorist ridicat, precumºi de resursele umane ºi materiale de care dispun. Acesteavantaje permit ca, cel puþin în urmãtorii 10-15 ani, orga-nizaþiile teroriste sã îºi diversifice ºi intensifice activitãþile,urmãrind sã-ºi extindã acþiunile în întreaga lume, chiardacã împotriva lor luptã o largã coaliþie internaþionalã pu-ternicã. O recrudescenþã mai mare o vor avea acþiunile tero-riste de naturã fundamentalist-islamicã.

2. Comunitatea internaþionalã nu a ajuns la un con-sens asupra definiþiei terorismului. Definirea acestui flagel,în funcþie de interese geo-politice, economice, ideologicesau de orice altã naturã oferã posibilitatea fenomenului însine de a-ºi perfecþiona formele, metodele, mijloacele, pre-cum ºi de a-ºi ascunde adevãrata faþã sub masca bunelorintenþii ºi la adãpostul unor entitãþi dispuse sã ofere spaþiide pregãtire, resurse materiale ºi chiar umane.

3. Deºi a luat o amploare îngrijorãtoare, fiind consi-derat unul dintre cele mai mari pericole la adresa pãcii,apreciem cã, dupã o anumitã perioadã de ascensiune, tero-rismul se va atenua pânã la eliminarea totalã, întrucât mo-delul de societate propus de cãtre ideologii integriºti esteanacronic ºi nu oferã soluþii viabile. Acest lucru va depindeînsã ºi de o schimbare de atitudine din partea coaliþiei anti-teroriste în ce priveºte redirijarea eforturilor de pe direcþiaînlãturãrii efectelor, pe direcþia înlãturãrii cauzelor feno-menului terorist, concomitent cu folosirea unor mijloace

Teatre de operaþii

107iunie, 2008

nonviolente, care sã conºtientizeze factorii generatori deterorism de necesitatea unei schimbãri.

4. Având în vedere evoluþia procesului de pace dinOrientul Mijlociu ºi declaraþiile de ultimã orã ale liderilorstatelor-pivot din regiune (Iran, Israel, Siria, Arabia Sau-ditã, Liban etc.) se contureazã concluzia cã regiunea vacontinua sã rãmânã un adevãrat „focar“ al terorismuluiinternaþional, cu sprijinul statelor recunoscute ca fiindsponsori ai terorismului. Focare teroriste vor continua sãexiste în nordul Africii (Sudan, Egipt, Algeria, Libia), înTurcia, în þãrile din nordul Caucazului ºi chiar în Europa(Bosnia-Herþegovina, Albania, Kosovo ºi Macedonia), cuposibilitãþi de extindere în orice moment. Asupra Iranului,Siriei ºi Coreei de Nord ºi chiar Myanmarului (Birmaniei)se impun mãsuri urgente, de o amploare pe mãsura peri-colului pe care ele îl reprezintã pentru pacea, democraþia,stabilitatea ºi poate însãºi existenþa vieþii pe Pãmânt.

5. În urmãtoarea perioadã, pericolul ca organizaþiileteroriste sã apeleze la mijloace de acþiune neconvenþionalece aparþin sferei nuclear-biologice va creºte, cu atât maimult cu cât, la aproximativ 17 ani de la destrãmarea blocu-lui sovietic, controlul asupra fostului arsenal militar alURSS este deosebit de deficitar.

6. Migraþia ilegalã se va amplifica ºi va face tot maimulte probleme Europei în identificarea potenþialelor ele-mente teroriste. Putem afirma cã Europa este supusã peri-colului islamizãrii într-o mãsurã mai mare decât orice altãzonã a lumii occidentale.



7. În actualul context, SUA, ca lider al coaliþiei anti-teroriste, nu vor precupeþi niciun efort pentru rãspândireademocraþiei de tip occidental ºi asigurarea respectãrii drep-turilor omului, atât în Orientul Mijlociu ºi Asia, cât ºi înorice alt loc de pe glob unde se impune.

8. Pe plan intern, România nu se confruntã în acestmoment cu un fenomen terorist, pentru þara noastrã inami-cul numãrul unu rãmânând crima organizatã, în strânsã co-nexiune cu corupþia. Cu toate acestea, acþionând preventiv,þara noastrã trebuie sã ia în calcul pericolul terorist ºi sã în-treprindã, prin organele specializate, mãsurile ce se impunpentru descoperirea ºi contracararea oricãror acþiuni de fac-turã teroristã care i-ar putea afecta siguranþa naþionalã.Riscul producerii unor evenimente teroriste pe teritoriulRomâniei a crescut o datã cu instalarea pe teritoriul þãriinoastre a primelor baze militare aliate. Eforturile Românieiîn lupta împotriva terorismului trebuie sã se înscrie în efor-tul general al adversarilor puternici ai terorismului (SUA,Marea Britanie, Germania, Franþa, Rusia etc.), sens în carese impune o intensã cooperare în domeniu, la nivel regionalºi mondial, cooperarea în domeniul militar rãmânând prio-ritarã.

Teatre de operaþii

109iunie, 2008

Trupele de Uscat ale SUA culeg informa]iiculturale*

Pe mãsurã ce Trupele de Uscat ale SUA adaugãrolurilor sale principale ºi operaþiile post-

rãzboi, ºefii categoriilor de forþe modificã atât instrucþia câtºi doctrina, pentru a scoate în evidenþã culegerea de „infor-maþii culturale“ ºi diseminarea acestora cãtre noile reþelede câmp de bãtãlie ale categoriilor de forþe.

Lansat la sfârºitul lui februarie 2008, Manualul deCâmp 3-0 al Trupelor de Uscat ale SUA scoate în evidenþãoperaþiile de stabilitate, o misiune ce era cândva o idee multprea târzie pentru a mai putea afecta operaþiile dar care, în

KRIS OSBORNTraducerea ºi adaptarea: LOCOTENENT-COLONEL ING. DANIEL DIDULESCU,GABRIELA NICULA

*Titlul original: U.S. Army Taps CulturalIntelligence


prezent, suprasolicitã forþele de coaliþie desfãºurate atât înIrak, cât ºi în Afganistan.

„Dacã ne întoarcem în anul 2001, vorbeam, pe atunci,despre operaþii de luptã urmate în mod secvenþial de «ope-raþii altele decât rãzboiul» sau cum le vom fi numit noiatunci. Ceea ce am ajuns sã realizãm, prin experienþã, înprimul rând, este cã cele douã nu pot fi separate“, a spusgeneralul William Wallace, care conduce Comandamentulpentru Doctrinã ºi Instrucþie al Trupelor de Uscat ale SUA(TRADOC – Army’s Training and Doctrine Command) dinFort Monroe. „Pe mãsurã ce ne-am maturizat ideile, nu ne-aluat prea mult timp sã recunoaºtem cã avem nevoie de omai bunã înþelegere a culturii ºi o mai bunã apreciere aaspectelor umane ale teatrului în care operãm“.

Militarii angajaþi în misiuni contra-insurgenþã au ne-voie sã înþeleagã conjunctura tribalã, etnicã, religioasã ºieconomicã a zonei, a precizat Wallace. Acest lucru se în-tâmplã deja, în mare parte, prin experienþa brutalã a zone-lor de rãzboi.

„Am discutat cu tineri cãpitani, locotenenþi ºi ser-genþi care înþeleg complexitãþile ºi interconexiunile dintreeconomie, guvern, triburi ºi etnii la un grad atât de înalt în-cât în urmã cu cinci sau ºase ani nu aº fi crezut cã e posi-bil. Astãzi, avem tineri care înþeleg toate acestea, le înþelegimportanþa ºi complexitatea“- a menþionat Wallace.

Însã Trupele de Uscat se strãduiesc sã facã mai mult,în special în sfera instrucþiei. De exemplu, oficialii de laJoint Readiness Training Center din Fort Polk solicitã maimultã interacþiune între militarii ce se instruiesc ºi instruc-

Teatre de operaþii

111iunie, 2008

torii lor care joacã roluri de „cetãþeni locali“ pe timpul des-fãºurãrii repetiþiilor misiunilor concrete ce urmeazã a fiexecutate de cãtre militarii americani în teatrele de operaþii,a spus Rickey Smith, care conduce Army CapabilitiesIntegration Center, Forward.

Categoria de forþã (Trupele de Uscat ale SUA) a cre-at, de asemenea, Echipe de Teren Umane (Human TerrainTeams - HTTs) de câte cinci militari fiecare, experþi cultu-rali ºi academici care ajutã unitãþile de infanterie de nivelbrigadã sã interacþioneze cu localnicii.

„Human Terrain Teams combinã experienþa militarãcu cunoºtinþele de antropologie culturalã. Aceºtia sunt indi-vizi care au studiat diverse regiuni ale lumii ºi care înþeleginter-relaþionãrile culturale ºi, în acelaºi timp, sunt oamenicare pot da direct sfaturi competente comandanþilor despreceea ce trebuie sã facã ºi, mai ales, ceea ce nu trebuie sãfacã în zona lor de operaþii“, a spus Wallace. „Unii dintreei sunt (aici e vorba de membrii echipelor de teren umane)academicieni civili, cum ar fi antropologi care deþin titlulde doctor, precum ºi militari rezerviºti care s-au oferit sã fievoluntari în cadrul acestor echipe“ de teren, expuse, în modcert, celui mai înalt risc.

Dupã desfãºurarea primei echipe HTTs în Afganistanîn februarie 2007 ºi a altor cinci echipe în Irak în vara tre-cutã, Trupelor de Uscat li s-au cerut sã asigure mai multeechipe, a spus generalul Wallace.

„Acestea au fost foarte bine acceptate ºi au fost demare succes în locurile unde au fost desfãºurate. În fapt,cererea pentru Human Terrain Teams a ajuns sã depãºeascã

Trupele de Uscat ale SUA culeg informaþii culturale


limitele“ - a spus Wallace. „La aproximativ 30 de secundedupã ce jurnalele de ºtiri au anunþat cã avem disponibileunele dintre aceste echipe, iar altele se gãsesc în procesulde instrucþie, am primit un formular de nevoi operaþionaledin partea generalului Odierno (general-locotenent RaymondOdierno, ºeful Comandamentului Central al Statelor Uniteale Americii) pentru încã 22 de echipe“.

Potrivit oficialitãþilor din trupele de Uscat ale SUA,în prezent sunt desfãºurate cinci echipe: patru în Afganis-tan ºi una în Irak, cuprinzând oameni de ºtiinþã din dome-niul ºtiinþelor sociale, manageri din domeniul cercetãrii ºti-inþifice ºi câþiva specialiºti în tehnologia informaþiei.

În timp ce actualul numãr de echipe rãmâne bine de-terminat, Trupele de Uscat ale SUA vor sã adauge peste 20de echipe, pânã în anul 2015, pe lângã unitãþile desfãºuratede la nivel brigadã ºi, în jos, pânã la nivel companie.

Succesul echipelor HTTs în Irak ºi Afganistan a în-curajat ºi alþi comandanþi americani sã ia în considerareadãugarea propriilor lor echipe HTTs, a menþionat o înaltãoficialitate a Trupelor de Uscat ale SUA.

Echipele HTTs au prevenit deseori conflictul prin gã-sirea unor cãi de comunicare ºi rezolvarea problemelor dinzonele tribale ºi au realizat o mai mare înþelegere culturalã,au spus Wallace ºi alte oficialitãþi din Trupele de Uscat aleSUA.

Pentru moment, echipele HTTs au redus atacurilemilitare în Afganistan cu pânã la 60% în anumite zone, aspus maiorul Michael Kenfield, un purtãtor de cuvânt alTRADOC. „Într-un sat din Afganistan, talibanii au lansat

Teatre de operaþii

113iunie, 2008

rachete ºi au folosit focul aruncãtoarelor din interiorul satu-lui împotriva unei baze de operaþii înaintate a SUA. EchipaHTTs a mers în sat ºi a vorbit cu conducãtorii tribali“ - aspus Kenfield.

Conducãtorii au menþionat cã ei doresc, de fapt, sãvadã cât mai mulþi militari americani ºi ai Coaliþiei antite-roriste în satul lor. Dupã ce ºi-au exprimat îngrijorãrile,atacurile au încetat, a spus Kenfield.

Aceste echipe HTTs sunt instruite sã foloseascã re-þelele de câmp de luptã dezvoltate ale Trupelor de Uscat aleSUA. „Reþeaua te ajutã sã obþii o imagine de ansamblu,panoramicã, o înþelegere de ansamblu a situaþiei din teren,deoarece reþeaua îþi asigurã ºi surse de informaþii externe“-a menþionat Wallace. „Acestea ar putea fi captarea unorimagini video de la un UAV (avion fãrã pilot) aflat în apro-piere, ar putea fi informaþii provenite de la un analist gu-vernamental care a gãsit ceva pentru dumneavoastrã sau arputea fi cineva care, prin intermediul reþelei, furnizeazã in-formaþii“ de la o altã echipã HTTs.

Generalul de infanterie marinã Anthony Zinni, fostºef al Comandamentului Central al SUA, ºi-a arãtat admi-raþia pentru noua propensiune spre culegerea de informaþiiculturale.

„Am fost de trei ori în Somalia ºi în multe alte locuri“,a spus Zinni. „Întotdeauna noi am strigat sus ºi tare cã nuavem informaþiile culturale de care este nevoie. Noi nu amavut niciodatã înainte de plecare în misiune informaþiile ne-cesare despre infrastructura socialã ºi despre infrastructuraeconomicã a zonei în care desfãºuram operaþiile ordonate“.

Trupele de Uscat ale SUA culeg informaþii culturale


Domeniul dreptuluiinterna]ional privat [i marile sistemejuridice (1)

MARIANA ANCUÞ

„Lumea se schimbã. O simt în apã“ - spunea J.R. Tolkienîn trilogia sa, Stãpânul Inelelor. În ziua de azi nu mai estenevoie sã privim apa, este destul sã privim în jurul nostru.Fenomenul globalizãrii, al schimbului ºi transformãrilorculturale, al integrãrii supranaþionale ne este cunoscut tutu-ror. Dar un viitor jurist trebuie sã ºtie sã se orienteze atât îndreptul sãu naþional, dar ºi în marile sisteme juridice inter-naþionale. Sã recunoascã trecerea unei idei juridice de la unsistem la altul, sã ºtie sã analizeze ºi sã aplice normelejuridice corecte, þinând cont de diversele metode juridice.

Putem porni de la cea mai veche definire a dreptului,aceea cã este „tehnica convieþuirii în societate“ ºi putem

115iunie, 2008

ajunge la cea datã de Codul penal rus: „Dreptul este un sis-tem de raporturi sociale care serveºte interesele clasei do-minante ºi, în consecinþã, este sprijinit de o forþã organiza-tã, adicã de stat“. Dar fiecare din aceste definiþii se schim-bã în funcþie de materia adiacentã care le guverneazã: eco-nomic, politic, diplomatic etc.

Tot aºa putem spune cã dreptul recepteazã noþiunileºtiinþifice (tratatul lui Tordesillas) ºi este schimbat de des-coperirile ºtiinþifice (descoperirea tiparului, tiparniþei etc.).

Întotdeauna juriºtii au studiat dreptul dintr-un punctde vedere european, pentru cã europenii nu au vãzut nou-tatea ºi diversitatea celorlalte culturi, ci au vãzut doar o in-ferioritate, ceva ce trebuia distrus, sau în cel mai bun caz,ceva ce trebuia asimilat. Compararea drepturilor din acestesisteme, mai ales faptul cã în ziua de astãzi politica ºi drep-tul par sã devinã pãrþi ale unui întreg numit multinaþiona-lizare, este obligatorie, ca ºi acordarea unei atenþii mãriteanumitor sisteme juridice, mai ales unuia numit drept isla-mic. Un drept strãvechi, devenit paria din cauza unei mino-ritãþi violente.

Etnocentrismul juridic a luat naºtere prin impunereasistemului european, datoritã colonialismului ºi dezvoltãriieconomice, în þãri care erau subdezvoltate economic, prinurmare erau considerate inferioare.

În lungul drum al dezvoltãrii dreptului au existat do-uã constante: factorul uman ºi noþiunea de proprietate. Înfiecare din fazele dezvoltãrii dreptul a rãmas ansamblul re-gulilor privind transferurile proprietãþii, în mod non-violentsau violent. Societatea evoluând, se realizeazã o departa-

Domeniul dreptului internaþional privat ºi marile sisteme juridice


jare a ansamblului de reguli, pe de o parte fiind raporturileîntre indivizii care acþionau în sfera transferurilor, iar pe dealtã parte fiind raporturile între indivizi ºi puterile suprain-dividuale. Astfel se realizeazã distincþia dintre dreptul pu-blic ºi dreptul privat.

Sistemele juridice europene actuale sunt consideratea fi derivate din dreptul roman, ca urmare a transformãriloreconomice ºi culturale cu care acesta s-a confruntat de-alungul secolelor, ºi putem vorbi de trei ipostaze: prima eta-pã (rãzboiul lui Hannibal) - care a introdus noþiunea de ju-decãtor (praetor), a doua etapã (235 d. Hr.) - care a fãcutdin dreptul romano-elen un drept universal ºi ultima etapã(perioada bizantinã) - care introduce noþiunea de sistem.

Profesorul Losano spunea cã „În cursul istoriei lor se-culare, marile sisteme juridice ajung la un moment în carevaloarea elasticitãþii lor se întoarce împotrivã, sub formã deincertitudine a dreptului: adaptarea la situaþiile socio-eco-nomice antitetice provoacã adopþia unor dispoziþii ºi eleantitetice, în timp ce continuitatea dispoziþiilor deja inutileîntunecã perceperea clarã a normelor încã valide“.

Practic, astfel de circumstanþe fac ca alte sisteme dedrept sã se cristalizeze, sã capete formã clarã: sistemul en-glez, sistemul islamic etc.

O componentã importantã a acestui sistem a fost im-portarea unor drepturi din sistemele considerate barbare ºicazul dreptului germanic este unul crucial, mai ales cã celedouã sisteme aveau cel puþin patru caracteristici majore dediferenþiere:

natura autonomã a dreptului, nedictat de nimeni -rege sau Dumnezeu;

Teatre de operaþii

117iunie, 2008

oralitatea dreptului, prin folosirea unor formulesimple de transmitere;

organizarea familialã;prevalarea legãturii de sânge pe linie maternã.

În condiþiile în care dreptul germanic însemna drep-tul vandalilor, al burgunzilor ºi goþilor, este lesne de înþelesinfluenþa avutã asupra unui sistem aflat deja în schimbare.Drepturile germanice occidentale înseamnã dreptul france-zilor, al bavarezilor, al saxonilor, al anglo-saxonilor ºi allongobarzilor. Dacã anglo-saxonii au respins dreptul ro-man, este evident cã alegerea a presupus orientarea cãtreun sistem germanic, adaptându-l la realitãþile sociale ºieconomice existente.

Din epoca bizantinã, trecând la Renaºtere ºi la Ilumi-nism, raporturile dintre privaþi se modificã, compilaþia jus-tinianã fiind legatã în mod logic de uzanþele comercialeaflate în dezvoltare ºi de codurile civile. Ulterior, o partedin acestea devin parte a dreptului civil, dar schimbareacontinuã a societãþii, a actorilor acesteia face ca atât drep-tul civil cât ºi comercial sã rãmânã diferite în privinþaobiectului ºi a tribunalelor, dar sã posede în comun sursa.

Începutul secolului XX a însemnat, istoric ºi politicvorbind, puternice miºcãri pentru crearea statelor naþiona-liste, ceea ce a condus la o cercetare intensã a trecutului, ºimai ales a celui bazat pe dovezi palpabile, prin urmare, stu-dierea dreptului. Au existat puternice polemici împotrivadreptului roman sau în favoarea dreptului naþional, rectegermanic sau cel conservator, sau împotriva codificãrii(dreptul napoleonian), toate acestea fãcându-se în termenijuridici.



Ca excepþie, au existat norme de drept care nu numaicã au supravieþuit în afara Bizanþului dar care, pur ºi sim-plu, au migrat cãtre nord-est, în zona rusã ºi de acolo cãtreOrient, sub o formã religioasã la început, ulterior capãtândo formã juridicã.

Codurile aflate în prezent în vigoare se bazeazã peprincipiul unitãþii lingvistice, adicã pe faptul cã indiviziieliberaþi de orice suveranitate se vor reuni întotdeauna con-form criteriului unitãþii lingvistice. Normal cã statele nuvor renunþa la identitatea statalã, la propria suveranitate ºi,prin urmare, se poate vorbi de o asociere pe baza dreptu-rilor vamale, a unei pieþe comune. Cu toate acestea, reuni-rea statelor într-unul singur, multieuropean, nu poate con-duce decât la crearea unui drept multinaþional sau supra-naþional.

Având în vedere dreptul public european, existãdeseori cazuri în care intermedierea juridicã, alegerea uneinorme conflictuale într-o anumitã materie devine un procesîndelungat ºi dificil, mai ales în domeniile dreptului inter-naþional public ºi privat.

Într-o definiþie restrânsã, dreptul internaþional privateste acea ramurã a dreptului intern care reglementeazã ra-porturile dintre cetãþeni ºi strãini sau între strãinii prezenþipe teritoriul unui stat.

Un capitol aparte îl ocupã însã raporturile dintre stateluate ca un întreg: comunitãþile pe care le reprezintã suntasemãnãtoare cu cele ale oamenilor care nu sunt subordo-naþi niciunei structuri superioare ºi, prin urmare, conflicteledin acest domeniu se pot rezolva doar prin metode primi-

Teatre de operaþii

119iunie, 2008

tive. Cu toate acestea, avem drept administrativ internaþio-nal, drept comercial internaþional etc.

În ceea ce priveºte materia dreptului internaþionalprivat, este important de menþionat cã, deseori, un stat arereglementãri sau norme care privesc un alt stat, respectivun individ din alt stat.

Aceste norme devin mai „vizibile“, dacã putem spu-ne aºa, în cazul conflictelor militare, a revoluþiilor sau arãzboiului. Toate implicã o dereglare a ordinii socio-econo-mice ºi juridice dintr-un stat. Societatea evolueazã ºi dese-ori o revoluþie produce schimbarea sistemelor sale într-unritm ameþitor. Cazul statului sovietic este cel mai pregnantexemplu, trecerea unui stat de mii de ani conservator într-unaltul comunist fãcându-se în mai puþin de douã decenii.

Apariþia dreptului internaþional referitor la rãzboi, adreptului militar pentru timp de pace ºi a dreptului militartradiþionalist - toate sunt influenþate de mediul în care suntaplicate. De exemplu, în Germania existã definirea de „ce-tãþeni în uniformã“ tocmai pentru a arãta cã dreptul militareste legat de dreptul civil, respectiv de cel internaþional pri-vat.


LOGISTIC~


Marketingul, contractãrile[i achizi]iile - factor primordial în asigurareacu bunuri [i serviciiMAIOR ING. MARIUS GHEORGHE

M arketingul, contractãrile ºi achiziþiile constituieo verigã importantã a sistemului achiziþiilor pu-

blice, prin care se realizeazã joncþiunea între necesitãþileobiective de produse ºi servicii pe care trebuie sã le asigureo autoritate contractantã ºi satisfacerea solicitãrilor benefi-ciarilor acestora. Totodatã, reprezintã ºi o componentã debazã a aprovizionãrii, ce se desfãºoarã într-un flux continuu,ca urmare a cererilor de materiale/ordine de asigurare, peparcursul unui an, pentru repunerea sau menþinerea în starede operativitate a tehnicii din înzestrarea structurilor subor-donate sau arondate Bazei Logistice, precum ºi pentru con-stituirea unor stocuri-tampon de materiale necesare pregã-tirii misiunilor ulterioare din teatrele de operaþii.

123iunie, 2008

În cadrul sistemului de achiziþii implementat înMinisterul Apãrãrii, un rol important îl are Baza Logisticã,structurã care a fost creatã pentru a degreva parþial sau totalunitãþile luptãtoare ºi cele în curs de operaþionalizare, de obunã parte a sarcinilor pe linie logisticã: aprovizionarea,transporturile, mentenanþa ºi asigurarea tehnicã.

Compartimentul intern specializat din cadrul autori-tãþii contractante, prin intermediul birourilor de marketingºi contractãri, respectiv achiziþii, realizeazã în sistemulachiziþiilor publice joncþiunea dintre necesitãþile de produ-se ºi servicii ale beneficiarilor ºi ofertele operatorilor eco-nomici prin crearea ºi actualizarea unei baze de date cu po-tenþialii furnizori/prestatori, cu specificaþiile tehnice aleproduselor/serviciilor lansate pe piaþã de cãtre aceºtia, pre-þurile practicate în vederea determinãrii unei valori estima-te corecte a produselor ºi serviciilor necesar a fi achiziþio-nate, iniþierea, organizarea ºi desfãºurarea procedurilor deachiziþii cu respectarea legislaþiei în vigoare, atribuireacontractelor sau încheierea acordurilor-cadru.

Formularea unei definiþii a sistemului în ansamblulsãu întâmpinã o dificultate specialã atunci când este vorbade a defini noþiuni care fac parte din gândirea curentã. Onoþiune proprie numai unui anumit domeniu specializat sepoate defini în termenii domeniului respectiv. Sistemulpoate fi definit insistând asupra finalitãþii acestuia, vãzut cao cauzalitate dirijatã: „un sistem este o mulþime de elemen-te distincte, grupate între ele cu o anumitã finalitate“.

Ca sistem, poate fi definitã orice secþiune a realitãþiiîn care se identificã un ansamblu de fenomene, obiecte,

Marketingul, contractãrile ºi achiziþiile - factor primordial în asigurarea cu bunuri ºi servicii


procese, concepte, fiinþe sau grupuri interconectate printr-omulþime de relaþii reciproce, precum ºi cu mediul înconju-rãtor ºi care acþioneazã, în comun, în vederea realizãriiunor obiective bine definite. Mulþimea relaþiilor între com-ponentele unui sistem, precum ºi a relaþiilor între compo-nente ºi ansamblu formeazã structura sistemului. Mulþimeacaracteristicilor unui sistem, la un moment dat, determinãstarea sa.

Sistemul mai poate fi definit drept „observarea unuiansamblu de elemente (pãrþi) în interacþiune, capabile sãfuncþioneze, care se organizeazã ºi transformã energia ma-terialã ºi informaþionalã pentru atingerea unor finalitãþi,dintre care una este menþinerea propriei sale organizãri subdenumirea genericã de elemente ce pot cuprinde corpurifizice, procese, fenomene, informaþii etc”.

În cadrul interacþiunilor sistemului cu mediul exteriorse pot pune în evidenþã intrãrile (efectul în sistem al relaþii-lor cauzale din mediu) ºi ieºirile din sistem (efectul relaþii-lor cauzale din sistem asupra mediului).

Sistemul achiziþiilor publice reprezintã o parte a rea-litãþii juridico-economico – tehnicã a societãþii româneºti.

Sistemul achiziþiilor publice desemneazã totalitatearegulilor ºi acþiunilor referitoare la cheltuirea banilor publici,în care cererea lansatã de organismele de interes public seîntâlneºte cu oferta propusã de un operator economic ºicare se realizeazã prin intermediul marketingului, contrac-tãrilor ºi achiziþiilor.

Între elementele componente ale sistemului intervinrelaþii specifice atingerii scopului general. În cadrul siste-

Logisticã

125iunie, 2008

mului, elementele componente interacþioneazã între ele,condiþionându-se, potenþându-se sau anihilându-se unelepe celelalte.

Elementele componente ale sistemului sunt:autoritatea de reglementare;autoritãþile contractante;operatorii economici;supraveghetorii sistemului.

Relaþiile care se stabilesc între elementele sistemuluisunt, de regulã:

de comerþ, unde o parte solicitã sã cumpere produ-se, servicii ºi lucrãri ºi cealaltã sã le vândã;

de suport, unde o parte solicitã sprijin pentru apli-carea regulii jocului ºi cealaltã îl oferã;

de supraveghere, unde o parte aplicã regula joculuiºi cealaltã verificã aplicarea corectã a acesteia;

de înfãptuire a dreptãþii, unde partea lezatã îºi valo-rificã un drept pe calea acþiunii în instanþã.

Regula jocului este creatã de autoritatea de reglemen-tare ºi constã în normele aplicabile de cãtre birourile demarketing, contractãri ºi achiziþii în procedurile de atri-buire a contractului de achiziþie publicã.

În condiþiile actuale, acþioneazã factori care conducla creºteri alarmante ale costurilor logistice, generate demãrirea complexitãþii sistemelor ºi încorporarea tehnologi-ilor de vârf, atât la realizarea acestora, cât ºi în funcþionarealor, concomitent cu alocarea unor resurse financiare tot mailimitate, consecinþã a creºterii inflaþiei ºi acutizãrii restric-þiilor bugetare.



Aceastã situaþie genereazã paradoxul numit „dilemaeconomicã actualã“, a cãrei rezolvare ar fi luarea în consi-derare a urmãtoarelor tendinþe moderne:

flexibilitatea ºi adaptabilitatea marketingului, con-tractãrilor ºi achiziþiilor, practicate de autoritatea contrac-tantã, în contextul dinamicii sistemului achiziþiilor publice;

un management cât mai eficient al resurselor dispo-nibile;

analiza riguroasã a întregului ciclu de viaþã a unuisistem (produs) achiziþionat, în special la cel la care cos-turile logistice necesare duratei lui de serviciu (utilizare)depãºesc cu mult costurile asociate cercetãrii-dezvoltãrii ºifabricaþiei (construcþiei);

necesitatea evidenþierii costurilor totale pe întregciclul de viaþã al unui sistem (produs) ºi reducerii (eficien-tizãrii) celor de naturã logisticã, devenite preponderente.

Aceste constatãri ºi tendinþe actuale lãrgesc conside-rabil sfera logisticii moderne, care trebuie sã încorporezenecesitãþile de sprijin logistic pentru toate fazele (etapele)ciclului de viaþã al unui sistem (produs), începând cu celede stabilire a scopurilor funcþionale, de cercetare, proiecta-re, fabricaþie, continuând cu perioadele de serviciu (între-buinþare) ºi terminând cu casarea.

Ideea esenþialã în marketing, contractãri ºi achiziþiieste de a oferi beneficiarilor valoare, aceastã abordare ba-zându-se pe douã principii: prin primul se admite cã bene-ficiarii solicitã produse/servicii competitive, dorind dobân-direa prin intermediul autoritãþii contractante a celor caresunt percepute a oferi valoarea cea mai bunã; prin al doilea,

Logisticã

127iunie, 2008

beneficiarii nu doresc produse/servicii doar de dragul aces-tora, ci cu scopul satisfacerii nevoilor tehnice (sã corespun-dã specificaþiilor tehnice) sau economice (sã coste cât maipuþin), dar cel mai probabil combinaþia celor douã.

Valoarea unui produs/serviciu este datã de capaci-tatea acestuia de a satisface combinaþia celor douã nevoi.

Deºi în aparenþã organizarea ºi desfãºurarea procedu-rilor de achiziþie pare simplistã, prin intermediul marketin-gului, contractãrilor ºi achiziþiilor realizate în mod eficient,în practicã, autoritãþile contractante se confruntã cu situaþiicomplexe, ce apar încã de la iniþierea procedurilor, cândeste foarte dificil de identificat ºi de stabilit cu exactitatetipurile de produse/servicii ce urmeazã a fi achiziþionate,din cauza multitudinii de tipuri de repere/servicii ºi a diver-sitãþii acestora, precum ºi din cauza faptului cã beneficiariinu transmit specificaþiile tehnice în totalitate, iar pentruanumite tipuri de produse/servicii, cantitãþile mici ce trebu-iesc achiziþionate sau valoarea financiarã redusã a acestoranu trezesc interesul potenþialilor ofertanþi, fapt ce deter-minã neasigurarea anumitor produse/servicii, determinândrepetarea procedurilor de achiziþie ºi prelungirea termenu-lui în care trebuiau asigurate.



Echiparea militarilor din Regimentul 30 Gardã„Mihai Viteazul“ la ceremoniale militare[i onoruri militare

LOCOTENENT ALEXANDRU RAUL GRIGORESCU

Istorie ºi tradiþii

Uniforma este omniprezentã în societatea contempo-ranã. Aceasta a urmat îndeaproape evoluþia societãþii, fiindinfluenþatã de diferiþi factori de naturã economicã, politicãºi culturalã.

Nicicând în istoria omenirii, uniforma nu a cunoscuto mare diversificare ca în zilele noastre. Uniforma militarãeste poate cea mai reprezentativã dintre toate ºi, din pãcate,deºi studierea acesteia constituie o ºtiinþã auxiliarã a isto-riei militare, ea s-a aflat prea puþin în atenþia cercetãtorilor.

Lucrãrile de specialitate elaborate, foarte puþine, atâtpe plan internaþional cât ºi naþional, ating fie perioade ºi

129iunie, 2008

þãri europene cu tradiþii, fie uniformele de campanie. Înceea ce priveºte uniforma de ceremonie, aceasta a fost tra-tatã tangenþial, în cadrul unor studii mai ample, de aceea,acest modest demers, fãrã a avea pretenþia de a trata ex-haustiv subiectul, încearcã sã umple un gol ºi sã punã înluminã frumuseþea uniformei unitãþilor de gardã, ale cãruidemn urmaº este Regimentul 30 Gardã „Mihai Viteazul“.

Uniforma este definitã în Dicþionarul Explicativ alLimbii Române ca fiind „îmbrãcãminte croitã dupã un anu-mit model ºi purtatã în mod obligatoriu de membrii unorinstituþii (armatã, ºcoalã etc.)“, însã valenþele ºi semnifica-þiile acesteia transced aceastã definiþie.

Uniforma militarã reprezintã, în primul rând, o formãde comunicare, cel care o poartã, fãrã a emite el însuºi unmesaj, transmite un discurs, stabilit prin regulamente ºinorme.

În fapt, principalele funcþii ale uniformei militaresunt:

modalitate de diferenþiere a unei categorii sociale;mijloc de impunere a autoritãþii (de descurajare) ºi

a ierarhiei;„carte de identitate“, în cazul gradelor militare; ºi evident, ceea ce este comun tuturor uniformelor,

adeziunea la un scop ºi mod de viaþã specific.Uniforma a fost creatã în conformitate cu cerinþele

practice (utilitatea fiecãrui element), nefiind exclusã latu-ra esteticã. Orice uniformã în ansamblul ei, dar ºi fiecareelement în parte, este astfel conceput încât sã rãspundãstandardelor estetice ale fiecãrei epoci, urmãrind îndea-

Echiparea militarilor din Regimentul 30 Gardã "Mihai Viteazul" la ceremoniale militare ºi onoruri militare


proape ºi preluând elemente „la modã“ din vestimentaþiacivilã.

Ulterior, orice accesoriu militar a început sã aibã as-pectul unui obiect de podoabã, iar în cele din urmã, stilizatºi fastuos conceput, ºi-a pierdut în totalitate funcþia utilitarãiniþialã.

În acest secol, infanteria constituie cea mai reprezen-tativã armã din punct de vedere cantitativ; în toate arma-tele, unitãþile de infanterie denumite „de gardã“ erau maibogat îmbrãcate decât cele din regimentele de „linie“. Înaceastã situaþie se regãsea ºi „Batalionul de Gardã Repu-blicanã“, continuatorul tradiþiilor Batalionului 1 Tiraliori,înfiinþat la 1 iulie 1860, prin Ordonanþa nr.63 a domnitoru-lui Alexandru Ioan Cuza, astãzi Regimentul 30 Gardã„Mihai Viteazul“.

Comparând stilul uniformelor armatelor europeneprezentate în diferite lucrãri, uniforma de ceremonie aRegimentului se identificã cu stilul francez ºi pãstreazã unspecific naþional: preluarea culorilor drapelului naþional.

Aceastã uniformã are originile în reforma începutã înanul 1845 în Armata Românã. Dupã 1859 România intrãpe adevãrata cale de modernizare. Acest progres este dato-rat unor bãrbaþi deosebiþi, domni proveniþi din rândul arma-tei - Alexandru Ioan Cuza, Carol I - care au înþeles necesi-tatea înnoirii armatei; astfel a luat naºtere strãbunicul uni-tãþii de gardã - „Batalionul 1 Tiraliori“.

De atunci, uniforma de ceremonie a suferit modifi-cãri succesive în cinci etape evolutive ce corespund schim-bãrilor la nivel politic ºi cultural care au avut loc în þarã. Pe

Logisticã

131iunie, 2008

fondul uriaºelor transformãri economice, politice ºi socialece au avut loc în societatea româneascã dupã 1989, armataa cunoscut un proces profund de restructurare ºi recuperarea valorilor tradiþionale.

Este deosebit de important sã subliniem urmãtorulaspect: cunoaºterea costumului militar naþional, exemplude eleganþã militarã, element specific, tradiþional româ-nesc, trebuie sã fie un motiv de mândrie naþionalã.

Uniforma de ceremonie stabilitã prin „Regulamentulprivind descrierea uniformei“ din 1934 a constituit princi-pala sursã de inspiraþie pentru specialiºtii care au realizatuniforma de ceremonie a Brigãzii de Gardã, în anul 1990.Astfel, în acelaºi an, specialiºti ai Muzeului Militar,Studioului de Arte Plastice al Armatei ºi ComandamentuluiLogistic au creat o nouã uniformã de ceremonie, menitã ailustra tradiþia unitãþilor de gardã ºi, totodatã, de a realiza ouniformã reprezentativã pentru noua imagine a ArmateiRomâne.

Actuala uniformã de ceremonie, îmbrãcatã de mili-tarii Regimentului 30 Gardã „Mihai Viteazul“, este unadintre cele mai elegante ºi rafinate din spaþiul european,preluând elemente tradiþionale brodate într-o formã moder-nã, fãrã a afecta solemnitatea ºi prestigiul acesteia prin or-namentare excesivã. Consider cã, deºi aflatã în uz de o pe-rioadã relativ scurtã de timp, aceasta a devenit emblemati-cã pentru Armatã ºi chiar pentru statul român.

Nu întâmplãtor, aceastã uniformã a fost purtatã pen-tru prima oarã cu ocazia sãrbãtoririi Zilei Naþionale aRomâniei, la data de 1 Decembrie 1990.



Principalele elemente ale uniformei de ceremoniesunt:

chipiu din stofã bleumarin; partea lateralã are obandã de culoare galbenã deasupra cãreia se fixeazã tresecirculare ºi verticale. În faþã se monteazã o cocardã tricolo-rã, iar deasupra se fixeazã un meriºor roºu;

cãciulã neagrã de blanã model „Mihai Viteazul“, cutoate accesoriile chipiului;

tunicã bleumarin la un rând de nasturi, cu epoleþi cufranjuri sau trefle (simple pentru soldaþi, gradaþi voluntariºi ofiþeri cu grade inferioare, duble pentru ofiþeri cu gradesuperioare ºi triple pentru generali), eghileþi aurii (dublipentru cadre ºi simpli pentru soldaþi ºi gradaþi voluntari),ecuson cu emblema Regimentului pe mâneca stângã, paftade mânecã având trei ornamente metalice aplicaþii metali-ce sau broderie, guler de culoare roºie pânã la cusãturaumãrului, spatele fiind galben, iar în cazul ofiþerilor supe-riori, cu broderie;

centurã fir din mãtase, cu pafta metalicã avândºtanþatã stema României;

cizme negre, pantofi sau ghete;pantaloni de cizmã gri cu dublu lampas pentru ca-

dre ºi simplu pentru soldaþi ºi gradaþi voluntari, pantalongri pentru pantofi;

manta bleumarin pentru iarnã, la douã rânduri denasturi, având aceleaºi accesorii ca ºi tunica;

sabie cu mâner în formã de cap de leu, pentru ofi-þeri, cu garda din trei ramuri ºi dragon terminat cu un ciu-cure cu fir metalic aurit, realizate de Solingen.

Logisticã

133iunie, 2008

Norme de echipare – eforturi ºi speranþeEchiparea militarilor în Regimentul 30 Gardã „Mihai

Viteazul“ cu uniformã de ceremonie se face conform L 4/3,cu norma 1 pentru ofiþeri, subofiþeri ºi maiºtri militari, iarpentru soldaþii ºi gradaþii voluntari conform normei 11.Echiparea se realizeazã în procent de 100% pentru perso-nalul încadrat în batalioanele care executã misiuni de cere-moniale ºi onoruri militare, ºi 50% pentru personalul mili-tar încadrat în comandament.

Anul 2008 a adus vântul schimbãrii. Datoritã desfã-ºurãrii Summit-ului NATO în Bucureºti ºi vizitei preºedin-telui american (întâmpinat cu onoruri militare pe aeropor-tul din localitatea Kogãlniceanu), s-a reuºit echiparea apeste 90% din personalul destinat executãrii misiunilor deceremoniale ºi onoruri militare, dupã ani de demersuri fãrãsucces. Prin eforturi depuse de Comandamentul LogisticÎntrunit, s-a reuºit confecþionarea chipiurilor, mantalelor,tunicilor, pantalonilor ºi achiziþionarea centurilor fir dinmãtase, în timp record. Astfel, Regimentul ºi-a confirmat lanivel internaþional, prin modul de prezentare, unicitatea ºiperformanþa.

Noile modificãri normative, conform ordinului deechipare pentru uniforma de ceremonie – cu referinþã lascurtarea duratei de folosinþã a uniformei ºi accesoriilor –sunt în ton cu reforma în curs de realizare la nivelul Arma-tei României. Mai sunt de remediat însã destule deficienþe.

Norma 11 nu este coroboratã cu R.G.-4 privind furni-zarea uniformei „categorii de forþe“, prin faptul cã regula-mentul prevede portul a trei uniforme aparþinând celor trei



categorii de forþe, respectiv infanterie, aviaþie ºi marinã,uniforme necuprinse în normele pentru echiparea persona-lului care încadreazã batalioanele ce îndeplinesc misiuni deceremoniale ºi onoruri militare.

Datoritã slabei încadrãri ºi numãrului mare de activi-tãþi, norma potrivit cãreia echiparea cu þinutã de ceremoniea personalului militar care încadreazã comandamentul sãfie la nivelul de 50% din efectiv, pune în pericol desfãºura-rea în bune condiþii a misiunilor specifice Regimentului.Astfel, în condiþii deosebite se pot executa misiuni de cere-moniale ºi onoruri militare de nivel mic, în absenþa batali-oanelor, care presupunem cã ar desfãºura misiuni pe terito-riu sau în alte locaþii.

Normele în vigoare nu prevãd decât portul unei sin-gure uniforme de ceremonial militar. Existenþa unei man-tale de protecþie împotriva frigului pe timp de iarnã, insufi-cientã pentru temperaturi extrem de reduse, inexistenþaunei mantale de protecþie pentru executarea misiunilor spe-cifice în condiþii de precipitaþii pe timp de varã (au existatmisiuni desfãºurate la -27OC dar ºi la +60OC la nivelul solu-lui pe aeroport), achiziþionarea unui singur tip de încãlþã-minte - gheata - precum ºi materialul din care sunt confec-þionaþi pantalonii ºi tunica la un singur rând de nasturi,impun luarea mãsurilor pentru realizarea uniformei de ce-remonial militar conform anotimpului.

Lipsa agenþilor economici specializaþi care ar puteaconfecþiona þinute sau elemente de þinutã de ceremonie s-aresimþit mai ales dupã anul 2002, când pe o perioadã demai bine de cinci ani nu s-a realizat aprovizionarea cu uni-

Logisticã

135iunie, 2008

forme de ceremonie – în condiþiile în care L 4/3, pentru nor-ma 11 prevede durata de serviciu pentru elementele de þi-nutã de ceremonial între 1 ºi 3 ani, în funcþie de articol –fapt ce a determinat o uzurã excesivã atât a uniformelor deceremonie distribuite militarilor Regimentului 30 Gardã„Mihai Viteazul“, cât ºi a rezervei.

În mod sigur, se resimte lipsa fondurilor alocate pen-tru achiziþionarea elementelor de þinutã de ceremonial ºi aaccesoriilor prin care s-ar putea realiza retuºarea detaliilor,cum ar fi: dotarea gãrzilor de onoare cu mãnuºi albe de pie-le fie ºi necãptuºite, nichelarea sãbiilor de ofiþer (care seridicã la costul de 2.000 RON bucata), schimbarea treflelorcu epoleþi cu franjuri conform noilor specificaþii, precum ºiînlocuirea elementelor decorative cu fir aurit oxidate, mo-dificarea aspectului ºi greutãþii mantalelor bleumarin pen-tru iarnã prin scurtare ºi, nu în ultimul rând, realizarea con-tractelor cu firme specializate pentru întreþinerea uniformeide ceremonial militar.

Cu toate acestea, lipsurile ºi greutãþile întâmpinatede-a lungul timpului nu au împiedicat niciodatã Regimen-tul sã îºi îndeplineascã misiunile la nivel foarte bun, urmã-rind îndeaproape excepþionalul.


EDUCA}IE,INSTRUC}IE

{I |NV~}~M@NT


Ziua Eroilor

COLONEL (RTR.) CONSTANTIN CHIPERVicepreºedinte al Consiliului Director Central al Asociaþiei Naþionale „Cultul Eroilor“

D upã încheierea rãzboiului pentru întregire stata-lã ºi eliberare naþionalã, pe întregul teritoriu al

României se aflau ostaºi români înhumaþi, care cãzuserã ladatorie.

Conducerea statului român a emis Decretul-Legenr.715 din 14 ianuarie 1919, prin care s-au expropriat tere-nurile unde erau îngropaþi ostaºii morþi în rãzboiul de între-gire a neamului românesc, amenajându-se cimitire ale eroilor.

De asemenea, statul român a adoptat mãsura înfiinþã-rii Societãþii Mormintelor Eroilor Cãzuþi în Rãzboi (în bazaDecretului nr.4.106 din 12 septembrie 1919), cu statut de

„Neamul este etern prin Cultul Eroilor“(Nicolae Iorga)

139iunie, 2008

persoanã juridicã, având nobilele misiuni de a îngriji, înfru-museþa ºi pãstra mormintele ºi operele comemorative derãzboi realizate, de a descoperi noi morminte ale ostaºilorcãzuþi pentru patrie, de a aduce îmbunãtãþiri cimitireloreroilor ºi de a organiza ceremoniale religioase ºi militare lamormintele eroilor.

Guvernul României, prin Decretul-Lege nr.1.693 din20 aprilie 1920, a aprobat propunerile Bisericii OrtodoxeRomâne ºi ale Ministerului de Rãzboi de a se sãrbãtori înfiecare an Ziua Eroilor, în ziua când se sãrbãtoreºte Înãlþa-rea Domnului Iisus Hristos la ceruri.

Societatea Mormintele Eroilor era condusã de Minis-terul de Rãzboi (dupã demobilizarea armatei ºi trecerea eila statutul de pace, la data de 1 aprilie 1921 s-a reînfiinþatMinisterul Apãrãrii Naþionale) ºi de Biserica Ortodoxã Ro-mânã. Societatea ºi-a desfãºurat activitatea sub aceastã de-numire pânã la data de 31 mai 1927, când, în conformitatecu prevederile Legii asupra mormintelor de rãzboi dinRomânia, decretatã cu nr.1.699, ºi-a schimbat denumirea înSocietatea Cultul Eroilor. Aceastã lege a fost revãzutã ºicompletatã, promulgându-se, la 27 iulie 1940, Legea Regi-mului Mormintelor ºi Operelor Comemorative de Rãzboi.

În virtutea acestor legi, în perioada interbelicã, Socie-tatea Cultul Eroilor a centralizat în cimitirele definitive aleeroilor, osemintele a 200.000 de eroi români ºi strãini, carese aflau în morminte izolate sau grupuri de morminte rãz-leþe; a repatriat din ºi în strãinãtate rãmãºiþele a peste 1.500eroi, pe baza convenþiilor stabilite; a construit 106 cimitiremilitare definitive ºi 14 mausolee; s-au asimilat morminte-

Ziua Eroilor


le de rãzboi ºi cele ale ostaºilor ºi civililor cãzuþi în timp depace în luptele pentru apãrarea graniþelor, a ordinii publiceºi a siguranþei de stat.

Societatea „Cultul Eroilor“ ºi-a schimbat denumirea,în anul 1940, în Aºezãmântul Naþional „Regina Maria“pentru Cultul Eroilor, care a desfãºurat activitãþi organiza-torice ºi educative sub conducerea Patriarhiei Bisericii Or-todoxe Române ºi a Ministerului de Rãzboi, pânã la data de29 mai 1948, când a fost desfiinþat.

În perioada 1949-1950, activitatea de îngrijire a mo-numentelor ºi cimitirelor eroilor ºi de omagiere a eroilor s-adesfãºurat de cãtre Ministerul Apãrãrii Naþionale, adminis-traþiile locale, cadrele didactice din ºcoli ºi preoþii din ca-drul parohiilor.

Ministerul Apãrãrii Naþionale a aprobat unui grup decadre active sã înfiinþeze, în anul 1990, Secþia pentru valo-rificarea tradiþiilor militare ºi a patrimoniului istoric-mili-tar, cãreia i s-a alãturat un grup de ofiþeri în rezervã ºi re-tragere, împreunã înfiinþând, în anul 1991, Comitetul Na-þional pentru Restaurarea ºi Îngrijirea Monumentelor ºiCimitirelor Eroilor, care a cãpãtat personalitate juridicãprin Hotãrârea Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureºti, nr. 664,din data de 19 noiembrie 1991.

Încã de la înfiinþare, Comitetul Naþional pentru Res-taurarea ºi Îngrijirea Monumentelor ºi Cimitirelor Eroilor apreluat obiectivele ºi activitãþile fostului Aºezãmânt Naþio-nal pentru „Cultul Eroilor“. Comitetul a funcþionat sub pa-tronajul Ministerului Apãrãrii Naþionale ºi a PatriarhieiBisericii Ortodoxe Române. În toate judeþele þãrii s-au în-

Educaþie, instrucþie ºi învãþãmânt

141iunie, 2008

fiinþat comitete judeþene, municipale, orãºeneºti, comunaleºi sãteºti.

La data de 30 mai 1995, prin Legea nr.48, Parlamen-tul României a proclamat sãrbãtorirea Zilei Eroilor în ziuacare se sãrbãtoreºte Înãlþarea Domnului Iisus Hristos laCeruri.

Cu prilejul celei de a treia Conferinþe Naþionale aComitetului Naþional pentru Restaurarea ºi Îngrijirea Mo-numentelor ºi Cimitirelor Eroilor, din ziua de 28 noiembrie1997 s-a hotãrât schimbarea denumirii Comitetului Naþio-nal, în Asociaþia Naþionalã „Cultul Eroilor“.

La data de 20 octombrie 2004 s-a desfãºurat cea de aV-a Conferinþã Naþionalã a Asociaþiei Naþionale „CultulEroilor“, care a adoptat noul statut ºi a hotãrât înfiinþarea lanivel central a Consiliului Director Central ºi a ConsiliilorDirectoare la sectoarele capitalei, la judeþe, municipii, ora-ºe ºi comune.

În colegii naþionale, licee, grupuri ºcolare ºi ºcoli ge-nerale îºi desfãºoarã activitatea un mare numãr de Cercuriale „Cultului Eroilor“, care sunt conduse de Asociaþiile„Cultului Eroilor“. Sarcinile acestora constau în partici-parea la îngrijirea monumentelor ºi a cimitirelor eroilor, laceremonialurile militare ºi religioase organizate la acesteacu prilejul Zilei Eroilor ºi a altor sãrbãtori naþionale, pre-cum ºi organizarea ºi desfãºurarea unor acþiuni de cunoaº-tere a eroismului strãbunicilor ºi bunicilor noºtri în lupteledesfãºurate împotriva intervenþioniºtilor strãini.

Sãrbãtorindu-ne în calitate de creºtini, cinstim cu res-pectul cuvenit pe strãbunicii, bunicii ºi pãrinþii noºtri, care

Ziua Eroilor


nu ºi-au precupeþit viaþa pentru ca poporul român de sor-ginte latinã sã dãinuiascã în spaþiul carpato-danubiano-pontic.

Cu prilejul Zilei Eroilor ºi a Înãlþãrii la Ceruri aFiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos, ne înclinãm cu smere-nie frunþile în faþa strãbunilor care au fãurit poporul românºi au apãrat cu preþul vieþii lor fruntariile þãrii, în epocile:veche, medie, modernã ºi contemporanã.


143iunie, 2008

Eroul necunoscut

I deea identitãþii unui simbol al eroismului naþionala izvorât din dorinþa de a imortaliza pe cei care s-au

jertfit în Primul Rãzboi Mondial ºi îºi are punctul de pleca-re, se pare, în Belgia. Prin hotãrârea Parlamentului francezdin 1920, soldatul necunoscut francez din Primul RãzboiMondial a fost înmormântat la 28 ianuarie 1921, sub Arculde Triumf. La data de 22 octombrie 1922, Parlamentul fran-cez declara ziua desemnãrii Soldatului Necunoscut francezca sãrbãtoare naþionalã. Ca o coincidenþã, fãrã nicio legãtu-rã cu cele ce se petreceau în Franþa, în Anglia avea loc oceremonie identicã, de înhumare a simbolului eroismuluienglez, adus de pe fostul front franco-belgian ºi înmormân-tat în Catedrala Westminster. Exemplul acestor þãri a fosturmat de Portugalia, Italia ºi SUA.

COLONEL (RTR.) CONSTANTIN CHIPERVicepreºedinte al Consiliului Director Central al Asociaþiei Naþionale „Cultul Eroilor“


În anul 1921, sub impulsul consacratei tradiþii occi-dentale, ºi în România s-a adoptat ideea alegerii unui erounecunoscut, ca simbol unic de omagiere a jertfei ºi erois-mului naþional. Pentru aceasta a fost constituit, sub preºe-dinþia generalului Gorski, sub-ºef al Marelui Stat Major ºisecretar general al Ministerului Apãrãrii Naþionale, un co-mitet care avea drept sarcinã studierea chestiunii aduceriiEroului Necunoscut, prevãzându-se încã de atunci ca Mã-rãºeºtii, locul grelelor lupte din vara anului 1917, sã fie lo-calitatea de desemnare a eroului (ostaºului) necunoscut.

Ministerul Apãrãrii Naþionale a cerut Societãþii „Mor-mintele Eroilor Cãzuþi în Rãzboi“, organizaþie înfiinþatã dininiþiativa sa ºi a Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române, înbaza Decretului-Lege nr.502, din 27 februarie 1919, ºi aOrdinelor Ministerului de Rãzboi nr.3.790 ºi 4.256 din anul1919, sã studieze urgent alegerea Eroului Necunoscut ºi sãse facã propuneri în aceastã privinþã.

Este de reþinut cã, în baza Decretului-Lege din 22 apri-lie 1920, s-a hotãrât ca serbarea anualã pentru comemo-rarea eroilor cãzuþi în rãzboi sã se facã în ziua ÎnãlþãriiDomnului Iisus Hristos, care a fost decretatã ca SãrbãtoareNaþionalã.

Ministerul Apãrãrii Naþionale, împreunã cu ceilalþifactori responsabili ai þãrii, prin Programul dat publicitãþiila 11 mai 1923, hotãrau ca data desfãºurãrii funeraliilor na-þionale sã fie 14-17 mai, iar în privinþa locului înhumãriiEroului Necunoscut, se opta pentru terasa „Cuza Vodã“ dinfaþa Muzeului Militar Naþional amplasat în Parcul Carol.

Pentru stabilirea Eroului (Ostaºului) Necunoscut sepreciza alegerea acestuia dintre cele zece sicrie aduse la


145iunie, 2008

Mãrãºeºti, din locurile în care luptele au fost mai crâncene:Raºoviþa (jud. Gorj) de pe frontul de la Jiu, Bãlãria (jud.Vlaºca) pentru luptele date în apãrarea Bucureºtiului,Azuga (jud. Prahova) pentru luptele duse în vederea apãrã-rii Vãii Prahovei, Topraisar (jud. Constanþa) de pe frontulDobrogei, Mãrãºti, Mãrãºeºti, Oituz ºi Târgu Ocna (jud.Bacãu) de pe frontul Moldovei, Chiºinãu (Basarabia), Ciucea(jud. Cojocna) de pe frontul transilvãnean.

În scopul desemnãrii Eroului (Ostaºului) Necunoscutau fost fãcute sondaje în liceele militare din Iaºi, Craiova,Chiºinãu ºi Mãnãstirea Dealu, fiind ales cel mai bun elev(orfan de rãzboi), în persoana elevului Amilcar Sãndulescu,din clasa I a Liceului Militar „D.A.Sturdza“ din Craiova.Acesta era nãscut în localitatea Mãdulari, comuna Beica,jud. Vâlcea, la 20 februarie 1911, fiind al treilea copil alfamiliei învãþãtorului Constantin Sãndulescu ºi al MarieiSãndulescu.

La data de 14 mai 1923, dupã încheierea Te Deum-ului religios în Biserica „Buna Vestire“ din Mãrãºeºti, ele-vul Amilcar Sãndulescu a ales Eroul (Ostaºul) Necunoscut,oprindu-se în dreptul sicriului nr. 4, pe care a pus mâna,exprimându-se cu cuvintele: „Acesta este tatãl meu“. Înge-nunchind s-a rugat: „Doamne, Dumnezeul meu, ai în pazãpe toþi eroii neamului ºi pe tatãl meu (…)“.

La solemnitate au participat ministrul de rãzboi, ge-neralul de divizie Gheorghe Mãrdãrescu, ÎPSS MitropolitulMoldovei, Pimen, Episcopul de Roman, Niculescu, Episco-pul Militar de Alba Iulia, Teculescu. Lor li s-au mai adãu-gat generali, ofiþeri ºi militari în termen, prefecþii de Putna,

Eroul necunoscut


Tecuci ºi Bacãu, deputatul Florea Eftimescu º.a. Osemin-tele ostaºilor necunoscuþi depuse în cele nouã sicrie au fostînhumate în Cimitirul din Mãrãºeºti. Spre searã, cortegiul,alcãtuit din întreaga asistenþã, a condus sicriul Eroului Ne-cunoscut la Gara Mãrãºeºti, într-o trãsurã trasã de ºase cai.

În dimineaþa zilei de 15 mai 1923, ora 7:00, trenul-cortegiu purtând vagonul-platformã cu sicriul Eroului Ne-cunoscut, acoperit cu tricolorul þãrii, încadrat de douã plat-forme pline cu coroane de flori, a fost tras în faþa peronuluiGãrii Mãrãºeºti. Cetãþenii ºi ºcolarii din localitate au depusflori proaspete. Episcopul militar Teculescu, împreunã cuprefectul Georgescu ºi cu diaconul Zamfirescu au oficiatslujba religioasã. Fanfara Regimentului 50/60 InfanterieFocºani a intonat marºul „Pentru General“ ºi trenul a por-nit spre Bucureºti. În garnitura trenului au fost incluse ºivagoanele necesare gãrzilor de onoare ale drapelelor, cleru-lui, ofiþerilor ºi militarilor în termen, care însoþeau EroulNecunoscut.

Trenul mortuar a oprit în fiecare staþie de pe traseu,poposind mai mult în gãrile principale, unde s-au oficiatslujbe religioase ºi s-au depus coroane de flori, fãrã a seþine cuvântãri: Focºani (25 minute), Râmnicu Sãrat (25 mi-nute), Buzãu (25 minute), Ploieºti (55 minute). Garnitura aajuns la Bucureºti la ora 16:00, fiind întâmpinatã, într-oatmosferã de mare sãrbãtoare, de cãtre autoritãþi, cler, elevi,invalizi, orfani, vãduve de rãzboi, gãrzi de onoare. Sicriul afost depus la Biserica „Mihai Vodã“ (situatã pe dealul cuacelaºi nume), pentru pelerinajul publicului, pe întreagaduratã a zilei de 16 mai.


147iunie, 2008

În ziua de 17 mai, fiind ziua Înãlþãrii Domnului IisusHristos, înscrisã în calendarul Creºtin Ortodox, pe întregteritoriul þãrii se serba Ziua Eroilor. Dis-de-dimineaþã, unpublic numeros a umplut strãzile capitalei, îndreptându-sespre Biserica „Mihai Vodã“, pentru a însoþi cortegiul cuEroul Necunoscut spre locul de veci din Parcul Carol I.

Dupã slujba religioasã, oficiatã de Episcopul MilitarTeculescu împreunã cu alþi preoþi ºi finalizatã cu „VeºnicaPomenire“, sicriul cu osemintele Eroului Necunoscut - pur-tat de aceiaºi cavaleri ai Ordinului „Mihai Viteazul“ care îlcoborâserã din tren în Gara de Nord (locotenent-colonelulinfanterist Marinescu, locotenent-colonelul artilerist IonelDragalina, maiorul de cavalerie Niculescu ºi cãpitanul devânãtori de munte Anton Teodorescu), având în spate patruplutonieri decoraþi cu Medalia „Virtutea Militarã“ clasa I -a fost aºezat pe afetul de tun ce aºtepta în faþa bisericii,împodobit ºi învãluit în tricolor. Concomitent, trupele au datonorul, iar muzica a intonat „Imnul Sacru“. Cortegiul s-adeplasat spre Parcul Carol I pe strãzile: Mihai Vodã, CaleaVictoriei, Bulevardul Carol I, Splaiul Domniþa Bãlaºa,Bulevardul Regina Maria, Strada 11 Iunie.

În întâmpinarea Eroului (Soldatului) Necunoscut ausosit Regele Ferdinand I, însoþit de întreaga familie. Regelel-a salutat cu buzduganul dãruit de locuitorii capitalei, timpîn care regina s-a închinat, privind coºciugul cu ochii înlã-crimaþi.

În acordurile corului de elevi de la Seminarul „Nifon“,ceremonia religioasã din parc a fost susþinutã de Mitropoli-tul Primat, Miron Cristea (patriarh dupã 1926) ºi de Mitro-

Eroul necunoscut


politul Moldovei, Pimen, înconjuraþi de Episcopul Triteanude Roman, Episcopul Ilarie Teodorescu al Constanþei, Epis-copul militar Justin Teculescu.

La sfârºitul slujbei, Regele Ferdinand a rostit un me-morabil discurs, impresionând profund asistenþa:

„Cu cununi de laur erau întâmpinaþi în vechime biru-itorii sub arcuri de triumf ºi tot cu cununi de laur se cin-steau mucenicii credinþei mântuitoare. Cununa de laur ce-þiaduce întâiul Rege al României Mari, þie, ostaºului fãrã nu-me, care întrupezi, de acum ºi pânã în veac, jertfa sutelorde mii de vieþi închinate pe altarul patriei pentru mãrirea ºiunitatea naþionalã, este ºi cununa muceniciei ºi cununa bi-ruitorului. Toatã suflarea româneascã, în clipa aceasta, îºiîndreaptã gândurile patriotice spre tine, simbolul jertfei ºial vitejiei; toþi ochii lãcrãmeazã, toate inimile bat, acum,pentru cei iubiþi ai lor, cari, singuri sub cerul lui Dumnezeu,sau în vitejia luptelor, au închis ochii departe de orice mân-gâiere. Iar înaintea locaºului tãu de veci se închinã azi, cuadâncã recunoºtinþã, Þara întreagã, cãci fãrã nume fiind,eºti al neamului întreg.“

Regele Ferdinand I a decorat apoi Eroul Necunoscutcu Medalia de aur „Virtutea Militarã“ clasa I, aºezând-o lamijlocul sicriului, între cascã ºi lauri. Ion Brãtianu, preºe-dintele Consiliului de Miniºtri, i-a adus omagiul guvernu-lui. În cadrul aceleiaºi ceremonii, Eroului Necunoscut Ro-mân i-au conferit distincþii de onoare SUA, Franþa, Anglia,Italia, Belgia. Clerul a oficiat „Veºnica Pomenire“. Au ur-mat douã minute de reculegere (aºa s-a procedat pe tot cu-prinsul þãrii, ca un suprem omagiu ºi adânc respect închi-


149iunie, 2008

nat maselor de anonimi români care s-au jertfit pentru ocauzã sfântã).

Eroul Necunoscut a fost coborât în mormânt cu aju-torul unor frânghii roºii din mãtase de cãtre cei patru cava-leri ai Ordinului „Mihai Viteazul“, timp în care muzica in-tona „Imnul Sacru“, iar tunurile din turnul lui Vlad Þepeºau tras 101 salve, onorând jertfa supremã a celui ce avea sãsimbolizeze de acum înainte eroii patriei. S-au depus co-roane de flori din partea românilor ºi ambasadelor stateloraliate. Ceremonia înhumãrii Eroului (Ostaºului) Necunos-cut s-a finalizat cu defilarea prin faþa mormântului a trupe-lor, a regelui ºi a tuturor oficialitãþilor.

Finalul ceremoniei (ora 13:30) a oferit asistenþei untablou zguduitor, prin a sa înduioºare: o vãduvã însoþitã decele trei fiice orfane de rãzboi s-au apropiat de groapã ºi audepus flori pe mormântul Eroului Necunoscut, îngenun-chind, plângându-ºi soþul ºi tatãl, înmuind ochii asistenþeicu lacrimi.

La sfârºitul solemnitãþii, rãmânea în Parcul Carol I(redenumit Parcul Libertãþii în perioada anilor 1950-1990)Mormântul Eroului Necunoscut Naþional, la început unmormânt simplu, acoperit cu o placã din beton, deasupracãreia i-a fost aºezatã provizoriu o placã din ipsos cu epita-ful:

„† AICI DOARME †FERICIT ÎNTRU DOMNULOSTAªUL NECUNOSCUTSÃVÂRªIT DIN VIAÞÃÎN JERTFA PENTRU UNITATEA

Eroul necunoscut


NEAMULUI ROMÂNESC.PE OASELE LUI ODIHNEªTEPÃMÂNTUL ROMÂNIEI ÎNTREGITE.= 1916 – 1919 = ”.

Elevul Amilcar Sãndulescu, „fiul“ Eroului (Ostaºu-lui) Necunoscut, a terminat anul ºcolar ca elev fruntaº ºi ºefal clasei a 2-a. Conducerea Liceului „D.A.Sturdza“ l-a re-compensat cu un sejur la Marea Neagrã, trimiþându-l înStaþiunea Techirghiol. Spre profundul regret al celor care l-aucunoscut, Amilcar Sãndulescu s-a înecat în Lacul Techir-ghiol, în dupã-amiaza zilei de 28 iulie 1923. La miezulnopþii valurile l-au aruncat pe mal. A fost înmormântat, cumare durere, în Cimitirul Sineºti din Craiova.

Compozitorul I.Vlãduþã, inspector general al Muzici-lor Militare, a creat Imnul Eroului Necunoscut, pe versurileZoiei Angelescu din Iaºi.

Simbolul eroismului naþional, Eroul Necunoscut afost strãmutat la Mãrãºeºti, la data de 22 decembrie 1958,ºi apoi a fost readus în Bucureºti, în Parcul Carol I, în ziuade 25 octombrie 1992.

Cu prilejul Zilei Eroilor ºi al altor sãrbãtori naþionaleºi religioase, avem datoria moralã sã-i pomenim pe strãbu-nicii, bunicii ºi pãrinþii noºtri, participanþi la luptele de apã-rare a gliei strãmoºeºti.


151iunie, 2008

Motivarea subordona]ilor pentru îndeplinirea misiunii

Conþinutul ºi natura motivaþiei Motivaþia, din punct de vedere managerial este legatã

de natura relaþiilor umane, fenomen complex care semnifi-cã faptul cã oamenii care sunt mulþumiþi, în acelaºi timpsunt ºi productivi.

Termenul provine din verbul „ moveo, movere“, careîn limba latinã se traduce prin a miºca, a pune în miºcare.Cu timpul, sensul a evoluat, însemnând ceea ce îndeamnãsau determinã o persoanã sã acþioneze într-un anumit fel;cauza care influenþeazã sau tinde sã influenþeze voinþa uneipersoane.

Motivaþia reprezintã totalitatea motivelor sau mobi-lurilor, conºtiente sau nu, care determinã pe cineva sã efec-tueze o anumitã acþiune sau sã tindã spre anumite scopuri.

PLUTONIER-ADJUTANT DORINEL ªOFÎLCÃ


În teoriile comportamentului organizaþional, motiva-þia apare ca o forþã ce energizeazã, orienteazã ºi sprijinãcomportamentul uman. Din perspectiva organizaþiei milita-re înseamnã cã motivaþia:

este o forþã ce impulsioneazã pe membrii acesteiasã se comporte într-un anumit mod;

orienteazã comportamentul personalului spre un anu-mit scop;

necesitã o perspectivã sistemicã asupra forþelor in-trinseci individului uman ºi celor aparþinãtoare mediuluisãu pentru a o înþelege.

Din punctul de vedere al managementului organiza-þiei militare, motivaþia înseamnã abilitatea cadrelor de con-ducere din structurile acesteia de a crea un mediu în caresubordonaþii pot ºi vor sã realizeze rãspunsurile solicitate.Ea apare astfel ca fundament dar ºi mãsurã a succesuluiunui proces managerial.

Motivaþia poate fi înþeleasã ca o succesiune logicã aunor componente cum sunt: nevoi, comportamente, scopuri,feed-back etc.

Aºa cum rezultã în orice moment, componenþii orga-nizaþiei militare sunt purtãtorii unui complex de nevoi, do-rinþe ºi aºteptãri. Dacã ele sunt prezente, indivizii se gãsescîntr-o stare interioarã de dezechilibru, fapt ce poate cauzacomportamentul motivat de scopurile respective. Ei recep-teazã feed-back-ul comportamentului motivat, atât dinspresine, ca urmare a evaluãrii rezultatului, cât ºi dinspre alþii.Astfel, feed-back-ul confirmã sau infirmã satisfacerea ne-voii.


153iunie, 2008

Un rãspuns pozitiv îl aduce, temporar, într-un echili-bru cu el însuºi, echilibru caracterizat de satisfacþia împli-nirii de sine, în timp ce unul negativ îl menþine, în conti-nuare, în dezechilibru.

Modelul prezentat, deºi simplu, demonstreazã carac-terul ciclic al motivaþiei, determinat de continua cãutare aacelui echilibru interior prin intermediul satisfacerii nevoi-lor, dorinþelor, aspiraþiilor etc. Cu alte cuvinte, o acþiuneeste eficientã atunci când capacitãþile individului sunt sus-þinute de motivaþie.

Comportamentul uman este rareori întâmplãtor. Eleste orientat spre scopuri specifice sau stimulente ale me-diului. Aceasta nu înseamnã cã obiectivele controleazãconduita. Scopurile sunt atractive numai pentru cã motiva-þiile satisfac individual oamenii. Un comportament umaneste determinat de motivaþiile sale, pe câtã vreme obiecti-vele care sunt exterioare individului îi oferã acestuia opor-tunitatea de a-ºi satisface aceste motivaþii.

Toate acþiunile cadrului de conducere trebuie sã aibãla bazã cunoaºterea efectivã a modului în care subordonaþiise comportã ºi se schimbã realmente, ºi nu modul în care ardori el ca aceºtia sã se comporte. Modul în care subordona-tul înþelege ºi acceptã sã dea ceea ce poate, diferã foartemult, atât faþã de sine, cât ºi faþã de cerinþele conducãtoru-lui. Astfel, el poate proceda în mai multe moduri:

poate realiza sarcina încredinþatã cantitativ, iar ca-litativ sã o asigure la limita inferioarã;

poate îndeplini sarcina în condiþii bune, atât canti-tativ cât ºi calitativ;

poate lucra numai supravegheat în permanenþã;

Motivarea subordonaþilor pentru îndeplinirea misiunii


poate lucra ºi fãrã a fi supravegheat sau controlat. Mecanismul de bazã al motivãrii îl constituie satisfa-

cerea necesitãþii ºi a dorinþelor personale ale fiecãrui indi-vid. De aici rezultã cã, orice comportare sau acþiune indi-vidualã are cauzele sale. Oamenii îºi orienteazã energiile,acþiunile, comportamentul cãtre atingerea obiectivelor ofe-rite de mediu.

Motivarea cu succes a subordonaþilor se bazeazã maimult pe o filozofie managerialã, decât pe aplicarea uneitehnici date. Faptul important îl constituie atitudinea ca-drului de conducere faþã de subordonaþi, dar ºi reacþia aces-tora la aceastã atitudine.

Pentru a mobiliza oamenii nu existã mijloace forma-le: este necesarã înþelegere, încredere ºi bunãvoinþã faþã decerinþele ºi dezideratele lor. Cei care pot ºi doresc sã lucre-ze mai bine trebuie ajutaþi, mizând pe pornirea lãuntricã aoamenilor de a gãsi satisfacþia în propria lor muncã.

Componentele motivaþiei Din studiul comportamentului uman s-a ajuns la con-

cluzia cã motivaþia este alcãtuitã din douã mari categorii deelemente:

A. MotiveleAcestea sunt resimþite ca expresie a nevoilor ºi aºtep-

tãrilor umane. Ele sunt personale, interne ºi, de regulã, cre-eazã anumite tensiuni.

Nevoile, în general, definesc lipsurile pe care un indi-vid le resimte la un moment dat.

Aºteptãrile reprezintã credinþele indivizilor în exis-tenta unor ºanse ce pot fi obþinute printr-un anumit nivel alefortului ºi al performanþei.


155iunie, 2008

Realizarea unei motivaþii eficace necesitã cunoaºte-rea sistemului de nevoi ºi aºteptãri ale personalului. Cores-punzãtor diversitãþii nevoilor existã nenumãrate posibilitãþide clasificare ºi caracterizare a lor, astfel:

a) nevoi primare (fizice, de bazã): hranã, somn, adã-post, aflate la baza cerinþelor vieþii ºi a cãror satisfacere asi-gurã supravieþuirea omului. Virtual, acestea sunt universaleprintre oameni, dar intensitatea de manifestare este diferitãde la un individ la altul;

b) nevoi secundare (sociale). Deoarece þin de aspira-þiile psihice ºi intelectuale, ele sunt mai puþin explicite.Multe dintre ele se dezvoltã la maturitate: stima de sine,simþul datoriei, autoafirmarea etc.

Nevoile îmbracã forma obiectivelor pe care indiviziiºi le propun pentru anumite perioade: obþinerea hranei, lo-cuinþei, prestigiului, celebritãþii etc. Pentru a-ºi realiza aces-te obiective, individul este dispus sã-ºi asume anumite sar-cini ºi responsabilitãþi.

B. Factorii motivaþionali sau stimulenteleAceste componente ale motivaþiei sunt externe indi-

vizilor deoarece fac parte din mediul creat de cadrul deconducere, în scopul orientãrii ºi încurajãrii subordonaþilorspre o activitate performantã.

În funcþie de natura lor, de posibilitatea de a împlinianumite categorii de nevoi, se pot identifica:

stimulente economice: salarii, prime, participareala profit, facilitãþi pentru obþinerea diverselor bunuri mate-riale (credite pentru locuinþe, automobile etc.);

factori motivaþionali intrinseci: satisfacþia munciiprestate, interesul faþã de postul ocupat, carierã etc.;



factori motivaþionali relaþionali: satisfacþii legate deprietenie, munca în grup, dorinþa de afiliere ºi de statutsocial.

Identificarea nevoilor individuale ºi cuplarea acesto-ra cu categoriile de stimulente care pot oferi satisfacþie sub-ordonaþilor este una din situaþiile în care se evidenþiazã ma-nagementul ca artã. Motivaþia corect realizatã dã naºtereperformanþelor dorite atât de individ cât ºi de organizaþiamilitarã, generând nu numai bunãstarea individului, ci ºisentimentul de utilitate, valoare profesionalã, prestigiu etc.

Rolul motivaþieiMotivaþia este esenþialã în activitatea psihicã ºi în

dezvoltarea personalitãþii deoarece:– este primul element cronologic al oricãrei activitãþi,

cauza ei internã;– semnalizeazã deficite fiziologice ºi psihologice (ex:

foamea semnalizeazã scãderea procentului de zahãr dinsânge sub o anumitã limitã, în vreme ce trebuinþa de afili-ere este semnalizatã de sentimentul de singurãtate);

– selecteazã ºi declanºeazã activitãþile corespunzã-toare propriei satisfaceri ºi le susþine energetic (trebuinþade afirmare a unui elev declanºeazã activitãþi de învãþare,participare la concursuri);

– contribuie, prin repetarea unor activitãþi ºi evitareaaltora, la formarea ºi consolidarea unor însuºiri ale perso-nalitãþii (interesul pentru muzicã favorizeazã capacitateade execuþie a unei lucrãri muzicale).


157iunie, 2008

La rândul ei, personalitatea maturã funcþioneazã caun filtru pentru anumite motive: cele conforme orientãrii eigenerale sunt reþinute, cele contrare sunt respinse.

Formele motivaþieiFormele motivaþiei grupeazã circumstanþele, modali-

tãþile ºi mijloacele de naturã diversã prin care organizaþiamilitarã ºi, respectiv, cadrele de conducere influenþeazã ºiorienteazã comportamentul subordonaþilor.

A. Motivaþia pozitivã ºi negativãClasificarea pune în valoare efectele laudei ºi recom-

penselor faþã de cele ale dojanei ºi ameninþãrii. Motivaþia pozitivã constã în relaþionarea directã ºi

proporþionalã a rezultatelor obþinute ºi a comportamentuluipromovat (rãspunsul la apeluri, valoarea soluþiilor, niveluliniþiativelor etc.) cu satisfacþiile personale.

Marea diversitate a structurilor psiho-intelectuale uma-ne face ca satisfacþia sã fie perceputã diferit de la individ laindivid. Satisfacþia depinde de felul de a fi, a gândi, a con-cepe rostul ºi valorile vieþii, de fiecare în parte.

Motivaþia negativã este generatã de folosirea unorfactori motivaþionali aversivi. Deºi reprezintã un tip primi-tiv de motivaþie, bazat pe ameninþare, pedeapsã, blam, eatrebuie totuºi inclusã cu anumite precauþii în instrumen-tarul motivaþional al cadrului de conducere.

B. Motivaþia intrinsecã ºi extrinsecãAceste forme ale motivaþiei au fost identificate prin

raportarea la provenienþa sursei care le genereazã. Motiva-



þia intrinsecã (directã) este generatã fie de surse interne su-biectului motivaþiei (nevoile ºi trebuinþele sale), fie de sur-se provenite din activitatea desfãºuratã. Caracteristica aces-tei motivaþii constã în obþinerea satisfacþiei prin îndeplini-rea unei acþiuni adecvate ei.

Motivaþia extrinsecã (indirectã) este generatã de sur-se exterioare subiectului sau naturii activitãþii lui. Ea poatefi sugeratã sau impusã de alte persoane sau de concursuride împrejurãri favorabile sau nu. Se întâlneºte în cazul pro-movãrii pe un post considerat doar ca sursã de venituri.

C. Motivaþia cognitivã ºi afectivãAceste forme sunt legate de unele trebuinþe imediate

ale indivizilor. Motivaþia cognitivã este legatã de nevoia dea ºti, de a cunoaºte, de a fi stimulat senzorial. Se manifestãsub forma curiozitãþii faþã de nou, de inedit, de complexi-tate, ca ºi prin toleranþa faþã de risc. Denumirea este datã depreponderenþa proceselor de cunoaºtere ºi înþelegere. Îºigãseºte satisfacþia în a explica ºi rezolva ca scopuri în sine.

Motivaþia afectivã este determinatã de nevoia omuluide a obþine recunoaºterea celorlalþi ºi de a se simþi bine încompania lor. În organizaþia militarã poate apãrea, spreexemplu, sub forma acceptãrii unor sarcini ºi posturi dindorinþa de a nu fi considerat incapabil sau rãu intenþionat.

Cunoaºterea acestor forme ale motivaþiei oferã cadre-lor de conducere din organizaþia militarã posibilitatea cone-xãrii corecte a trebuinþelor, intereselor ºi aspiraþiilor cu fac-torii motivaþionali adecvaþi.


159iunie, 2008

Pregãtirea personaluluimilitar [i civil din for]ele terestre prin cursuri organizate în strãinãtate

C onform prevederilor legale ºi reglementãrilor spe-cifice în vigoare, personalul militar ºi civil din

Ministerul Apãrãrii poate fi trimis la cursuri în strãinãtate,în limita locurilor stabilite de comun acord cu parteneriistrãini ºi stipulate în planurile anuale de relaþii internaþio-nale. Aceste locuri se obþin prin concurs ºi cu aprobarea mi-nistrului apãrãrii, aºa cum precizeazã art. 1 din Ordinul mi-nistrului apãrãrii nr. M.20 din 14.02.2002 privind „Partici-parea personalului militar ºi civil din Ministerul Apãrãrii ladiferite forme de pregãtire în strãinãtate ºi utilizarea ulte-rioarã a acestuia”, principalul act normativ ce reglemen-teazã aceastã activitate în armata românã.

1. Cadrul generalAnual, aproximativ 180 de absolvenþi, atât cadre mi-

litare, cât ºi din rândurile personalului civil contractual din

CÃPITAN MIHAIL-ADRIAN BRÃNIºTEANU


forþele terestre sunt beneficiarii unor diverse forme de pre-gãtire în strãinãtate, îndeosebi cursuri (de carierã ºi de ni-vel), seminarii, programe de cercetare, studii de masterat,doctorat etc. Deºi aceste tipuri de activitãþi sunt organizateîn peste 20 de state, principalul program de pregãtire princursuri în strãinãtate se deruleazã în cooperare ºi cu spriji-nul substanþial al partenerilor americani. Programul IMET(International Military and Education Training) reprezintãaproximativ jumãtate din numãrul total de cursuri în strãi-nãtate ºi necesitã aproximativ 2/3 din totalul fondurilor alo-cate pentru acest tip de activitãþi.

O imagine foarte comprehensivã a activitãþii de pre-gãtire a personalului forþelor terestre prin cursuri organiza-te în strãinãtate este prezentatã în tabelul privind situaþiadin anul 2007.

Din cele 174 de cursuri, seminarii, stagii de pregãtire,masterate etc., 35 au fost cursuri de carierã (sau au fost echi-valate cursurilor de carierã), iar restul au constituit cursuride nivel.

Situaþia numericã a absolvenþilor unei forme destudii organizatã în strãinãtate în anul 2007


Nr. crt. ÞARA Ofiþeri M.M./

Sof. P.C.C. TOTAL

1. Canada 14 0 / 0 3 17

2. Cehia 7 0 / 2 0 9

3. Finlanda 1 0 / 0 0 1

4. Franþa 5 0 / 0 1 6

5. Germania 21 0 / 1 2 24

6. Grecia 1 0 / 0 0 1

161iunie, 2008

2. Selecþia candidaþilorPlanificarea, organizarea ºi desfãºurarea procesului de

selecþie a participanþilor la cursuri organizate în strãinãtateeste o activitate extrem de complexã, de al cãrui succes de-pinde în mare mãsurã bilanþul pregãtirii prin cursuri orga-nizate în strãinãtate. Rolul determinant în acest proces îlare selecþia iniþialã, adicã identificarea candidaþilor dintrecare, în urma concursului de verificare, va fi nominalizatparticipantul la curs.

Responsabilitatea selecþiei iniþiale revine comandan-þilor/ºefilor unitãþilor în care este încadrat personalul pro-pozabil pentru a participa la o formã de pregãtire în strãinã-

Pregãtirea personalului militar ºi civil din forþele terestre prin cursuri organizate în strãinãtate

Nr. crt. ÞARA Ofiþeri M.M./

Sof. P.C.C. TOTAL

7. Iordania 8 0 / 11 0 19

8. Irlanda 2 0 / 0 0 2

9. Israel 1 0 / 0 0 1

10. Italia 9 0 / 0 0 9

11. Japonia 1 0 / 0 0 1

12. Norvegia 1 0 / 0 0 1

13. Olanda 4 0 / 2 0 6

14. Serbia 2 0 / 0 0 2

15. Slovacia 1 0 / 0 0 1

16. Spania 1 0 / 0 0 1

17. SUA 37 0 / 14 16 67

18. Suedia 1 0 / 0 0 1

19. Turcia 2 0 / 0 0 2

20. Ucraina 1 0 / 0 0 1

21. Ungaria 2 0 / 0 0 2

TOTAL 122 0 / 30 22 174


tate. Dincolo de condiþiile stricte din fiºa cursului ºi proce-durile specifice de promovare a propunerilor cãtre eºaloa-nele superioare, rãmâne esenþialã alegerea pe care coman-dantul direct o face. Oricât de complex ºi riguros este pro-cesul de selecþie, rezultatul sãu va fi, invariabil, determinatde calitatea candidaþilor propuºi de la nivel unitate. Un actde normalitate în derularea acestui amplu ºi complex pro-ces este acela ca rolul decisiv sã revinã comandanþilor/ºefilor de unitãþi, întrucât cunosc cel mai bine personaluldin subordine, pregãtirea ºi potenþialul de dezvoltare alacestuia, precum ºi nevoile de pregãtire ale unitãþii.

Baza de selecþie trebuie sã asigure participanþii lacursuri în strãinãtate, cu prioritate din unitãþile incluse înForþa Dislocabilã sau nominalizate pentru a executa misi-uni în teatrele de operaþii (65% din absolvenþii din 2007).Doar 35% dintre cursanþi au fost selecþionaþi din Forþele deGenerare/Regenerare - pentru a asigura rezerva de personalnecesarã înlocuirii/completãrii cu personal a unitãþilor dinForþa Dislocabilã.

Datoritã îmbunãtãþirii ºi extinderii procesului de învã-þare a limbilor strãine - în general ºi a limbii engleze - în spe-cial, în cele nouã centre înfiinþate în cadrul forþelor terestreîn acest scop, începând cu anul 2003 (un Centru Principal ºiopt Centre Secundare), numãrul ºi nivelul cunoscãtorilor delimba englezã a crescut continuu, lãrgind astfel baza de se-lecþie pentru cursurile în strãinãtate ºi a diminuat, totodatã,necesarul de pregãtire prin cursuri de limba englezã organi-zate în strãinãtate (care erau mult mai costisitoare).

Procesul de selecþie este îngreunat de numeroºi fac-tori, atât interni cât ºi externi. În ceea ce priveºte factorii


163iunie, 2008

interni, în contextul amplului proces de restructurare aarmatei române - în general ºi a forþelor terestre – în spe-cial, atât selecþia participanþilor la cursuri organizate înstrãinãtate, cât ºi valorificarea pregãtirii acestora întâmpinãdificultãþi din cauza modificãrilor dese a statelor de organi-zare (ºi implicit a situaþiei de personal a unitãþilor), a numã-rului mare de militari/structuri/unitãþi angrenate în misiuniîn teatrele de operaþii (dislocate sau aflate în pregãtire învederea dislocãrii) etc.

Principalii factori externi care îngreuneazã procesulde planificare ºi desfãºurare a selecþiei sunt: lipsa unor oferteanuale ferme ºi definitive ale partenerilor strãini (care împie-dicã realizarea unei proiecþii reale a posibilitãþilor de pre-gãtire prin cursuri în strãinãtate pentru anul urmãtor), trans-miterea unor oferte incomplete (care nu includ perioadaexactã de desfãºurare, toate criteriile specifice de participa-re sau echivalarea cursului), transmiterea tardivã a unoroferte (termenul pânã la care se solicitã comunicarea unuiparticipant este insuficient pentru desfãºurarea selecþiei) etc.

Selecþia candidaþilor este un proces care s-a perfecþio-nat continuu în ultimii ani, devenind performant ºi eficient.Luând ca exemplu anul 2007, este foarte elocvent faptul cãtoþi participanþii la cursuri în strãinãtate din cadrul forþelorterestre au absolvit formele de pregãtire la care au fost tri-miºi, adicã o ratã de promovabilitate de 100% (în condiþii-le în care la unele cursuri rata medie de promovabilitate co-municatã de organizator este ºi de 25 – 30%). În plus, aproxi-mativ 15% dintre absolvenþi au primit distincþia de „honourgraduate” sau similar.



3. Valorificarea pregãtirii absolvenþilorÎntrucât numãrul de absolvenþi ai unei forme de pre-

gãtire organizatã în strãinãtate este relativ redus (în princi-pal din cauza costurilor ridicate pe care acestea le implicã),valorificarea cunoºtinþelor acumulate de cursanþi este extremde importantã. Astfel, s-a urmãrit cu prioritate implicarealor în activitãþi bilaterale/multilaterale, organizate în þarã încooperare cu diverºi parteneri strãini (în special cu SUA),constând în exerciþii multinaþionale de pregãtire în comun,grupuri de lucru (workshop), echipe mobile de pregãtire(MTTs - Mobile Training Teams), informãri, elaborãri dedocumente specifice, participãri la sesiuni ºtiinþifice etc.Elocvent în acest sens este tabelul cu astfel de activitãþi dinanul 2007.

Situaþia centralizatoare cu activitãþile desfãºuratede absolvenþii cursurilor în strãinãtate în anul 2007

Documentele ºi materialele de specialitate aduse deabsolvenþii cursurilor organizate în strãinãtate au fost pre-


Nr.crt.

Categoriade personal

TOTALabsol-venþi

ACTIVITÃÞI DESFÃªURATE

Infor-mãri

Elabo-rãridocu-mente

Sesi-uniºtiin-þifice

Detaºãriactivitãþibilate-rale

Apli-caþiitac-tice

Artico-le/Pu-blicaþii

Alte acti-vitãþi

1. Ofiþeri 121 62 28 2 23 17 3 21

2.Maiºtri militari/subofiþeri

0 / 30 9 5 4 11 1 1

3. P.C.C. 22 5 8 11

4. Studenþi 1TOTAL GENERAL

174 76 41 2 27 28 4 33

165iunie, 2008

zentate în cadrul activitãþilor de pregãtire a personalului, aufost incluse în bibliotecile unitãþilor ºi, alãturi de rapoarteleºi propunerile participanþilor, constituie un bogat fond depregãtire a personalului.

În acest scop, în cadrul Statului Major al ForþelorTerestre existã Biroul Experienþã Acumulatã care analizea-zã, sintetizeazã ºi gestioneazã informaþiile ºi documenteleprezentate de absolvenþi ºi, pe baza lor, se elaboreazã mã-surile concrete de utilizare a acestora în cadrul procesuluide instrucþie (în cadrul unitãþilor în care sunt încadraþi sauca instructori în cadrul ºcolilor de aplicaþie subordonateforþelor terestre).

Un alt aspect esenþial în valorificarea cunoºtinþelordobândite de absolvenþii unei forme de pregãtire în strãinã-tate este promovarea acestora în funcþie. De exemplu, dincele 174 de cadre militare ºi civili care au absolvit diferiteforme de pregãtire în strãinãtate în anul 2007, 47 au fostpromovaþi în funcþii (majoritatea în cadrul eºaloanelor su-perioare) ºi/sau avansaþi în grad.

Absolvenþii cursurilor de carierã în strãinãtate au avutprioritate la promovare pentru a se valorifica la maximuminvestiþia forþelor terestre (umanã ºi financiarã). Un exem-plu elocvent în acest sens îl constituie numirea în funcþii deconsilieri ai comandantului la nivel batalion sau brigadã atuturor absolvenþilor cursurilor Sergeants Major Academy,din Statele Unite ale Americii.

Toþi absolvenþii diferitelor forme de pregãtire orga-nizate în strãinãtate sunt introduºi în baza de date a StatuluiMajor al Forþelor Terestre ºi sunt selecþionaþi cu prioritatepentru a încadra posturi în comandamentele NATO, pentru



a participa la misiuni individuale în teatrele de operaþii (ob-servatori militari, funcþii în comandamentele NATO saualiate din Afganistan, Irak sau Balcani etc.), precum ºi pen-tru a participa ca instructori în cadrul unor instituþii de în-vãþãmânt ale partenerilor strãini. Astfel, 67,5% din perso-nalul militar care a încadrat posturi NATO în anul 2007 aabsolvit cel puþin o formã de pregãtire în strãinãtate (dintrecare 18,6% chiar în anul 2007).

Absolvenþii cursurilor în strãinãtate au contribuit lacreºterea nivelului de pregãtire a unitãþilor incluse în ForþaDislocabilã, prin mutarea unora dintre ei în unitãþi neopera-þionalizate (pe raportul personal de participare la curs, par-ticipanþii specificând cã sunt de acord ca dupã absolvire sãfie mutaþi într-o unitate din Forþa Dislocabilã).

În concluzie, personalul militar ºi civil din forþele te-restre care a absolvit o formã de pregãtire organizatã înstrãinãtate ºi-a îmbogãþit nivelul de cunoºtinþe generale ºide specialitate ºi constituie, alãturi de ceilalþi participanþi lamisiuni/posturi NATO, o sursã bogatã ºi utilã de cunoºtin-þe, în procesul integrãrii forþelor terestre române în structu-rile NATO.

Participarea personalului la studii în strãinãtate a avutun impact pozitiv în procesul de pregãtire a unitãþilor ºi ma-rilor unitãþi din forþele terestre, asigurând nu numai ridicareanivelului de pregãtire militarã generalã ºi de specialitate aacestora, dar ºi transferul de experienþã ºi familiarizarea ce-lorlalte cadre militare cu principiile, procedeele ºi standar-dele folosite de cãtre armatele þãrilor membre NATO ºi/ sauale altor þãri partenere.


167iunie, 2008

Standardizarea instruc]iei - între necesitate [i imperativ

A daptarea capacitãþilor acþionale proprii ºi trans-formarea acestora, în perspectiva unor modali-

tãþi comune de acþiune - a devenit o precondiþie intrinsecãa succesului efortului colectiv. Astfel, interoperabilitateaconstituie elementul indispensabil pentru planificarea ºiconducerea unor acþiuni unitare, convergente, de integrareºi multiplicare a capabilitãþilor individuale ale forþelor par-ticipante.

Atingerea ºi menþinerea interoperabilitãþii forþelor na-þionale cu cele ale statelor aliate/partenere reprezintã scopulfinal al activitãþii de standardizare.

Realizarea scopului standardizãrii – interoperabilita-tea – nu este nici pe departe un proces încheiat, simplu sau

MAIOR GABRIEL ÞÂREA


pentru care existã un „model verificat”, care o datã aplicatconduce sigur la atingerea obiectivului.

Având în vedere participarea tot mai activã a parte-nerilor ºi a altor naþiuni care nu sunt membre NATO, înoperaþii conduse de Alianþã, capacitatea de a acþiona în co-mun trebuie sã reflecte cât mai bine noile realitãþi operaþio-nale. Totodatã, diversificarea ameninþãrilor ºi recentele evo-luþii ale mediului de securitate determinã creºterea influ-enþei factorilor destabilizatori la adresa securitãþii naþionalea României ºi, implicit, necesitatea extinderii procesului depregãtire spre zone considerate netradiþionale, cum ar fiapãrarea antiteroristã ºi împotriva proliferãrii armelor dedistrugere în masã, lupta împotriva criminalitãþii transfron-taliere, migraþiei ilegale ºi traficului de fiinþe umane.

Complexitatea mediului operaþional de dupã încheie-rea „Rãzboiului Rece” ºi, implicit, impactul sãu asupra noiistrategii NATO, au readus în atenþia aliaþilor cerinþa acutãde a îmbunãtãþi nivelul de interoperabilitate a forþelor. Ast-fel, învãþãmintele reieºite în urma acþiunilor comune au scosîn evidenþã tendinþa componentelor naþionale de a acþionadiferit, aºa cum, de fapt, s-au instruit. Concluzia logicã afost cã interoperabilitatea a avut de suferit datoritã formã-rii, prin instruire, a unor deprinderi specifice naþionale, iarstandardizarea instrucþiei la nivelul întregii alianþe a deve-nit o necesitate.

Noua viziune privind instruirea armatelor Alianþei arela bazã principiul potrivit cãruia instrucþia este o „repetiþie”pentru acþiunea realã, iar repetând în acelaºi fel (standardi-


169iunie, 2008

zat) este ca ºi cum s-ar repeta împreunã, iar aceasta va ducela îmbunãtãþirea interoperabilitãþii.

Însuºindu-ºi noua orientare privind conceperea ºi des-fãºurarea activitãþii de instruire a forþelor, statele membreNATO au sprijinit elaborarea unui document comun„NORME privind INSTRUCÞIA, EXERCIÞIILE ºiEVALUAREA ÎN NATO – MC 458/2001“, care sã „aducãla acelaºi numitor”, prin standardizare, instrucþia armateloraliate.

La aceastã datã, în cadrul Alianþei, standardizarea in-strucþiei nu este încã realizatã, dar se considerã cã pasul de-cisiv s-a fãcut. Îndeplinirea acestei complexe ºi deosebit dedificile iniþiative intrã în responsabilitatea nou creatuluiAllied Command Tansformation ºi a Agenþiei NATO pen-tru Standardizare.

Cerinþele de standardizare a instrucþiei sunt declaraþiifãcute de Comitetul de Standardizare a Instrucþiei sau de ocomisie a acestui organism ºi exprimã ce trebuie standardi-zat în orice domeniu (de instrucþie, dotare echipament afe-rent, proceduri etc.) ºi ce nivel trebuie atins în standardi-zare. Obiectivele de standardizare sunt exprimate printr-odeclaraþie exactã asupra a ceea ce trebuie standardizat încadrul unei cerinþe, de exemplu: standardizarea procedee-lor (modul de acþiune) utilizate de militari ºi structurile mi-litare pentru îndeplinirea unor sarcini specifice; standardi-zarea modului de utilizare a echipamentelor militare indi-viduale sau colective etc.

Desfãºurarea cu eficienþã a activitãþii de standardi-zare a instrucþiei va implica adoptarea ºi/sau adaptarea ºi

Standardizarea instrucþiei - între necesitate ºi imperativ


implementarea standardelor specifice NATO. Adaptareastandardelor NATO constã în modificarea acestora, astfelîncât sã se elimine efectele negative datorate deosebirilorexistente la aceastã datã între forþele naþionale ºi cele aleAlianþei (dotarea cu echipamente militare, valoarea fondu-rilor alocate pentru instrucþie, baza materialã a instrucþiei,experienþa combativã etc.). În acest sens, se vor avea învedere, pe de o parte, posibilitãþile ºi interesele proprii, iarpe de alta, cerinþele NATO privind standardizarea instruc-þiei. Pentru a nu se crea incompatibilitãþi între forþele alo-cate pentru NATO ºi celelalte forþe naþionale, standardiza-rea „tip NATO” va fi aplicatã tuturor forþelor armatei noastre.

Standardizarea în domeniul instrucþiei nu se poate rea-liza independent de standardizarea în celelalte domenii ºiinterconexiunile aferente sistemului militar.

Activitatea de standardizare a instrucþiei cuprinde for-mularea cerinþelor ºi obiectivelor, elaborarea/revizuirea, avi-zarea, aprobarea ºi implementarea acestor standarde ºi sedesfãºoarã pe cele douã fluxuri complementare („de jos însus” ºi „de sus în jos”).

Aceste cerinþe de standardizare a instrucþiei formu-late „de jos în sus” ºi „de sus în jos” stau la baza elaborãrii„Programului de standardizare a instrucþiei“.

Prioritãþile în domeniul standardizãrii vor fi perma-nent corelate cu procesul de planificare a apãrãrii naþionale,cu „Sarcinile ºi Cerinþele Militare de Interoperabilitate aleNATO“ ºi cu planurile de implementare a noii structuri deforþe a Armatei României. În stabilirea prioritãþilor se vaurmãri realizarea interoperabilitãþii, cu accent pe capabili-


171iunie, 2008

tãþile de susþinere a operaþiilor multinaþionale, respectiv co-manda ºi controlul, comunicaþiile, logistica ºi instruirea.

Pentru eliminarea definitivã a decalajului faþã de sta-diul în care se aflã standardizarea în Alianþã, prin accepta-rea tuturor documentelor NATO de standardizare promul-gate, nu este suficientã doar „partea teoreticã”, respectivimplementarea cerinþelor în manuale ºi instrucþiuni. Efortulprincipal, în perioada urmãtoare, trebuie sã se axeze pe pro-gramele majore de înzestrare ºi pe alocarea fondurilor afe-rente. De exemplu, nu se poate vorbi de integrare în siste-mul JISR, fãrã sistemul de luptã individual avansat/SLIA,iar pentru realizarea acestuia în cantitate suficientã (numai)pentru efectivele puse la dispoziþia NATO, efortul finan-ciar este imens.

Alte cerinþe, deosebit de importante pentru acþiunileduse în câmpul de luptã modern/integrat, se referã la capa-bilitãþile de stabilire a situaþiei forþelor proprii în timp realsau aproape real – Blue Force Awareness, crearea imaginiioperaþionale comune pânã la nivel grupã – Common Opera-tional Picture ºi, aºa cum se afirma anterior – la capabilitãþide ducere a acþiunilor într-un mediu integrat în reþea –NATO Network Enabled Capability.

Nevoile de înzestrare aferente acestor cerinþe le vomvedea în urmãtorii ani, dar cu siguranþã primii paºi au fostdeja fãcuþi prin identificarea echipamentelor esenþiale, de-mararea de programe de înzestrare ºi prospectarea pieþelorinternaþionale.

La aceastã orã, realizarea din punctul de vedere prac-tic al standardizãrii este o problemã de înzestrare ºi se în-

Standardizarea instrucþiei - între necesitate ºi imperativ


tinde pe o perioadã de cel puþin zece ani. Pânã atunci, neinstruim standardizat... dar fãrã echipamentele aferente, iarcelor existente le efectuãm mentenanþa aºa cum putem.

Prin varietatea resurselor implicate, prin consecinþelegenerate în toate domeniile de activitate, standardizarea re-prezintã un proces de duratã, cu un caracter deosebit decomplex. Imperativul, pentru moment, îl reprezintã doarcalitatea resursei umane. Necesitatea încã aºteaptã.


173iunie, 2008

Evaluarea solda]ilor voluntari la sfâr[itulinstruc]iei individuale -realitate sau reu[itã

E valuarea este un concept polisemantic. În nume-roasele sale sensuri se reflectã procese, relaþii,

etape ºi tehnici variate, având ca gen proxim o etapã a pro-cesului educaþiei, instrucþiei ºi managementului, alãturi depredare, învãþare, ºi care presupune precizarea, aplicarea ºiconºtientizarea unor criterii de apreciere ºi standarde de re-ferinþã.

În sistemul militar, necesitatea evaluãrii se poate ra-porta la constatarea nivelului realizãrii scopurilor ºi obiec-tivelor instrucþiei, conºtientizarea militarilor asupra nivelu-lui reuºitei la sfârºitul perioadei de pregãtire ºi validareastrategiei de concepere, desfãºurare ºi realizare a obiecti-velor ºi acþiunilor, în contextul managementului educaþio-

MAIOR RADU VEBERT


nal pentru luarea deciziilor de reglare ºi corecþie a procesu-lui instructiv.

Perioada instrucþiei de bazã se încheie cu verificareatuturor militarilor voluntari, în scopul evaluãrii nivelului decunoºtinþe acumulate ºi deprinderi formate la toate catego-riile ºi disciplinele de instrucþie, în raport cu obiectivele ºistandardele stabilite.

Etapele evaluãriiDin practica evaluãrii propriu-zise ce se desfãºoarã în

Batalionul 1 Instrucþie Caracal s-au conturat patru etape derealizare a activitãþii.

Prima etapã – verificarea ºi controlul obiectivelor -este precedatã de precizarea conþinutului tematic ºi stabili-rea performanþelor aºteptate, îndeplinind o funcþie consta-tativã.

Etapa a doua – mãsurarea ºi notarea rezultatelor –are rol de cuantificare a rezultatelor ºi se exprimã în ter-meni cantitativi (note) sau descrieri comportamentale, printehnici statistice (nivelul de adaptare a militarului la rigo-rile serviciului militar).

Etapa a treia – aprecierea ºi valorizarea (sau evalua-rea în sens restrâns) – permite înlãturarea erorilor ºi formu-larea de judecãþi obiective asupra rezultatelor, prin anali-zele variate realizându-se o diagnozã a evoluþiei în atinge-rea obiectivelor, îndeplinirii atribuþiilor operative, cât ºi anivelului de adaptare la rigorile serviciului militar. În aceas-tã etapã se apreciazã, în mod restrâns, calitatea (raportulîntre rezultatele obþinute ºi cele aºteptate) ºi eficienþa pro-


175iunie, 2008

cesului de instrucþie (raportul între rezultatele ºi practicainstruirii sau utilizarea resurselor).

Etapa a patra – decizia de reglare a instruirii - areo valoare predictivã ºi oferã posibilitatea formulãrii de so-luþii ºi recomandãri în scopul îmbunãtãþirii tehnicii de eva-luare, cât ºi de cerinþe ºi proiecte pentru atingerea unor per-formanþe superioare în desfãºurarea întregului proces deinstrucþie.

Percepþii, observaþii ºi propuneriÎntreaga activitate de evaluare este perceputã de cãtre

militari ca un examen, rezultatele obþinute fiind influenþatede factorii exteriori de stimulare în pregãtire, dar ºi de fac-torii de stres care apar în special în încheierea oricãrei peri-oade educaþionale, ca urmare a apropierii de atingerea unuiobiectiv personal.

Din experienþa acumulatã s-a dedus cã, de multe ori,notarea militarilor a fost incorectã în raport cu aºteptãrilelor, fapt determinat de starea moralului acestora pe timpulverificãrii, dar ºi de elementele subiective în mãsurare (apre-cieri generale, raportarea la etalon - cel mai bun militar,competenþe inegale faþã de subiecte).

Astfel, dacã un militar a obþinut rezultate foarte bunepe parcursul întregii perioade de instrucþie la majoritateadisciplinelor, datoritã emoþiilor care apar pe timpul evaluã-rii se poate induce o stare de interiorizare ºi blocare carepoate afecta memoria. Rãspunsurile în acest caz sunt stere-otipe, mediocre, rezultatul obþinut fiind sub nivelul cunoº-tinþelor acumulate ºi al deprinderilor formate în procesul deinstrucþie.

Evaluarea soldaþilor voluntari la sfârºitul instrucþiei individuale - realitate sau reuºitã


În acest sens s-au luat mãsuri de eliminare a tuturorfactorilor ce ar putea genera teama de examen ºi rigiditateaîn exprimare, prin renunþarea la unele metode de interpre-tare calitativã (diferenþele între militari ºi grupuri de mili-tari, raportate la colectiv), utilizarea unor mijloace de co-municare care sã permitã dezinhibarea militarului ºi crea-rea condiþiilor participative a acestuia la un nivel maxim depregãtire.

Þinând cont de specificul militar, se impune renunþa-rea la acordarea notelor (care uneori nu reflectã exact capa-citatea psihico-moralã, fizicã ºi intelectualã a militarilor ºicreeazã departajãri artificiale) ºi notarea acestora la sfârºi-tul evaluãrii cu Admis/Respins.

Concluzia finalã a activitãþii de evaluare este aceeacã rezultatul fiecãrui militar, ce va fi trecut în „Fiºa cu re-zultatele obþinute la verificarea de la sfârºitul perioadei in-strucþiei de bazã“, trebuie sã reflecte realitatea ºi sã fie îndeplinã concordanþã cu rezultatele obþinute la sfârºitul fie-cãrui modul.

Pentru realizarea unor condiþii eficiente de desfãºura-re a evaluãrilor viitoare, se are în vedere selectarea riguroa-sã, pe criterii de competenþã a instructorilor de la subuni-tãþi, precum ºi monitorizarea permanentã a modului de des-fãºurare a instrucþiei ºi gradului de realizare a obiectivelorstabilite, pe etape de pregãtire.

Prin grija compartimentului cu atribuþii în acest sensse urmãreºte diversificarea conþinutului verificãrii, prin con-stituirea ºi aplicarea de probe standardizate pentru realiza-rea performanþei ca nivel superior al realizãrii obiectivelor,al pregãtirii teoretice ºi practice.


177iunie, 2008

Minimizarea excluziuniiabsolven]ilor de pe pia]a muncii

R eforma, ca proces specific tranziþiei unei socie-tãþi de la o structurã la alta, ca rezultat al unei

crize socio-economice ºi culturale, presupune înrãutãþireatemporarã a condiþiilor de trai, care induce o „prãpastie“ în-tre aºteptãrile ºi ºansele de îndeplinire a acestora, prin exer-citarea unei anumite profesii. Astfel cã, în perioada de tran-ziþie, pe fondul unei sãrãciri pe toate planurile, se accen-tueazã dependenþa socialã a individului. În mediul militaraceastã dependenþã este evidentã întrucât cadrele militarenu au posibilitãþi sã-ºi creeze alte surse de venit decât retri-buþia alocatã.

Trecerea de la cariera militarã de lungã duratã la ceade scurtã duratã nu mai reprezintã o stabilitate profesionalã

MAIOR CORNEL NAESOCIOLOG MIHAELA PETCU


pentru membrii sãi, un cadru sigur de menþinere profesio-nalã ºi, prin urmare, nu mai poate inspira sentimentul de si-guranþã, de protejare a propriului statut socio-profesional ºichiar a vieþii personale.

Procesul de restructurare presupune renunþarea la ve-chile obiºnuinþe ºi crearea unor deprinderi noi, însuºirea denoi cunoºtinþe ºi a unor noi comportamente profesionale,care sã aibã ca rezultat realizarea unei activitãþi performan-te. Însã, la majoritatea cadrelor militare, adaptarea la noilestructuri este foarte dificilã, mai ales din perspectiva cogni-tivã.

Transformarea cerutã de restructurare este foarte greude obþinut în condiþiile în care între noile structuri ºi noilemodele atitudinal – comportamentale, tiparele de gândire ºiacþiune impregnate în conºtiinþa cadrelor militare se prefi-gureazã o discrepanþã, o lipsã de adecvare accentuatã deabsenþa mijloacelor, resurselor materiale ºi financiare, ne-cesare îndeplinirii obiectivelor restructurãrii.

Reducerea efectivelor armatei, pe de o parte, ºi crea-rea mecanismelor pentru operaþionalizarea carierei de scur-tã duratã, pe de altã parte, atrag dupã sine necesitatea con-ceperii ºi punerii în aplicare a unui sistem de reconversie apersonalului militar profesionalizat ºi de sprijin pentru pla-sarea pe piaþa civilã a muncii.

Întocmirea unei strategii viabile de dezvoltare în do-meniul reconversiei sociale nu se poate realiza fãrã a seavea în vedere principiile cadru de susþinere a dezvoltãriicapitalului uman: educaþia ºi formarea profesionalã iniþialãºi continuã.


179iunie, 2008

În acest sens, o pregãtire profesionalã continuã a mai-ºtrilor militari ºi a subofiþerilor vine ca o idee salvatoare încazul restructurãrii ºi reconversiei sociale pe care urmeazãsã o parcurgã posibilele cadre militare disponibilizate. Punc-tul de plecare al pregãtirii continue a maiºtrilor militari ºi asubofiþerilor îl reprezintã cunoºtinþele asimilate ºi deprin-derile formate de la începutul carierei militare a acestora ºipânã în prezent. Pregãtirea continuã constã în înmagazi-narea de noi concepte, noþiuni, tematici specifice anumitorcalificãri profesionale, în acord cu realitatea cererii califi-cãrilor pe piaþa muncii ºi cu posibilitatea realizãrii acesto-ra în cadrul pregãtirii postliceale, având ca tip de pregãtireînvãþãmântul cu frecvenþã redusã sau învãþãmântul deschisla distanþã.

Subofiþerii din forþele terestre au o mare diversitatede arme ºi, implicit, de specialitãþi militare. Pentru toate ar-mele ºi specialitãþile militare trebuie gãsite acele calificãriprofesionale echivalente nivelului de pregãtire care, prinnatura lor, sã aibã o legãturã cât mai realã cu activitateaspecificã subofiþerului.

Astfel, potrivit H.G. nr.530/30.05.2007 pentru modi-ficarea H.G. nr.844/2002 privind aprobarea nomenclatoa-relor calificãrilor profesionale pentru care se asigurã pregã-tirea prin învãþãmântul preuniversitar, ªcoala Militarã deMaiºtri Militari ºi Subofiþeri a Forþelor Terestre„BASARAB I“ va fi în mãsurã sã ºcolarizeze, în cadrulprocesului de desfãºurare a învãþãmântului militar cu frec-venþã redusã, subofiþeri din forþele terestre la armele/cali-ficãrile prezentate în tabelul nr.1.

Minimizarea excluziunii absolvenþilor de pe piaþa muncii


Tabelul nr. 1: armele/calificãrile subofiþerilor

Durata pregãtirii postliceale pentru subofiþeri trebuiesã fie de doi ani, având patru semestre, prin cursuri cu frec-venþã redusã sau la distanþã, conform „I.M.-3/6, Concepþiade formare, dezvoltare profesionalã ºi utilizare a subofiþeri-lor ºi maiºtrilor militari în Armata României“, art.9, alin.(5), litera b.

Învãþãmântul deschis la distanþã ºi cel cu frecvenþãredusã prezintã numeroase avantaje, în special pentru cei


Nr.crt.

Arma/Serviciul Calificarea profesionalã(H.G.nr.530/2007, anexa nr.4)

1.

InfanterieIntendenþãVânãtori de munteParaºutiºtiCercetarePoliþie militarã

Tehnician coordonator activitãþicomerciale

2.

Artilerie ºi RacheteRachete ºi Artilerie A.A.AutoTancuriGeniuNBC

Tehnician tehnolog mecanic

3.

Rachete ºi ArtilerieAntiaerianãComunicaþii ºi InformaticãRadiolocaþie

Tehnician electronist-echipamentede telecomunicaþii

4.

IntendenþãAdministraþie LogisticãStat-major

Asistent de gestiune

5.Stat-major ºi conducerecentralãAdministraþie

Tehnician echipamente de calcul

181iunie, 2008

care au nevoie sã se pregãteascã ºi mai târziu în cariera mi-litarã, dar nu pot participa fizic la cursuri, fie din cauza dis-tanþei, fie a programului la locul de muncã.

Învãþãmântul la distanþã este definit ca un cumul deforme de instruire, în care cursantul nu se aflã sub suprave-gherea continuã sau imediatã a cadrelor didactice, dar be-neficiazã de acþiunile de planificare, orientare, îndrumare ºiconsiliere din partea unei instituþii de învãþãmânt postlice-al. El are o componentã de instruire independentã ºi auto-nomã, realizatã prin mijloace moderne de comunicare: ma-teriale de studiu tipãrite, tehnici audio ºi video interactive,tele-cursuri, tehnologii de învãþare mediate de calculatorsau reþele de calculatoare etc., permiþând autoinstruirea ºiautoevaluarea cursanþilor.

Învãþãmântul cu frecvenþã redusã reprezintã o formãintegratã de învãþãmânt, având caracteristici comune atâtcu sistemul tradiþional, cât ºi cu sistemul de învãþãmânt ladistanþã ºi se adreseazã persoanelor care nu se pot încadraîn orarul de învãþãmânt al cursurilor de zi. Totodatã, învã-þãmântul cu frecvenþã redusã reprezintã o formã flexibilãde învãþãmânt, care oferã cursanþilor posibilitatea de a-ºiadministra propriul proces de învãþare în program comasat,în cadrul instituþiei de învãþãmânt organizatoare ºi se ca-racterizeazã prin:

a) înlocuirea parþialã a orelor de predare prin studiuindividual;

b) comunicarea informaþiilor educaþionale prin mediisuport multiple, specifice ºi învãþãmântului la distanþã;

c) întâlniri periodice între cadre didactice/instructoriºi cursanþi pentru desfãºurarea activitãþilor practice obliga-



torii, prevãzute în planurile de învãþãmânt (seminarii, labo-ratoare, lucrãri practice, lucrãri de curs, proiecte).

Conþinutul formal al învãþãmântului militar se schim-bã în funcþie de politicile ºi practicile de reorganizare ºirestructurare a armatei. Existã, negreºit, între conþinuturileînvãþãmântului, de la o perioadã la alta, un patent care sepoate explica, dar nu înlãturã amprenta originalã a uneiperioade sau alta.

Învãþãmântul militar parcurge aceleaºi etape de mo-dernizare ca ºi învãþãmântul românesc. Prin obiectiveledidactice, prin organizarea ºi structurarea programelor, în-vãþãmântul militar asigurã atât exigenþele profesiei militareîn evoluþia carierei militare, cât ºi integrarea absolvenþilorsãi în viaþa civilã.

ªcoala Militarã de Maiºtri Militari ºi Subofiþeri aForþelor Terestre „BASARAB I“ ocupã un loc distinct înstructura învãþãmântului militar, fiind singura instituþie deînvãþãmânt postliceal din forþele terestre care asigurã for-marea ºi pregãtirea profesionalã a maiºtrilor militari ºi sub-ofiþerilor necesari atât forþelor terestre, direcþiilor centrale,cât ºi altor beneficiari din sistemul naþional de securitate,apãrare ºi ordine publicã, precum ºi beneficiarilor externicu care sunt încheiate protocoale în acest sens.

Conform Legii învãþãmântului (nr.84/1995), învãþã-mântul militar în întregul sãu devine parte integrantã a sis-temului naþional de învãþãmânt, iar efectul este benefic,deoarece studiile militare sunt recunoscute de MinisterulEducaþiei, Cercetãrii ºi Tineretului. Certificatul eliberat deºcoala militarã oferã fiecãrui absolvent protecþie socialã,


183iunie, 2008

prin posibilitatea ocupãrii unui loc de muncã în viaþa civilã,în situaþia în care, din diferite motive, pãrãseºte sistemulmilitar, conform specializãrii postliceale, corespunzãtoarefiecãrei arme ºi specialitãþi.

Astfel, în perspectivã, maiºtrii militari pot opta pen-tru forma de pregãtire profesionalã, învãþãmânt la distanþãsau învãþãmânt cu frecvenþã redusã, pentru una din specia-lizãrile din nomenclatoarele calificãrilor profesionale, pre-zentate în tabelul nr.2.

Tabelul nr. 2: armele/calificãrile maiºtrilor militari


Nr.crt. Arma/Serviciul Calificarea profesionalã

(H.G. nr. 530/2007, anexa nr.5)

1.

Artilerie ºi RacheteGeniuTancuriAuto

Maistru mecanic

2.

Rachete ºi ArtilerieAntiaerianãComunicaþii ºiInformaticã

Maistru electronist

3. Geniu Maistru pirotehnist

4. Intendenþã

Maistru confecþii îmbrãcãminteMaistru confecþii încãlþãminteMaistru pentru produse fãinoaseºi panificaþieMaistru în industria alimentarã fer-mentativã

5. ConstrucþiiMaistru construcþii civile, industri-ale ºi agricoleMaistru instalator în construcþii

6. Cãi ferate

Maistru mecanic pentru utilaje deconstrucþii ºi terasamenteMaistru la construcþii de cãi ferate,drumuri ºi poduri

7. Apãrare NBC Maistru pentru tehnologia chimicãanorganicã


Având în vedere complexitatea reorganizãrii ºi re-structurãrii Armatei României, consilierea ºi orientarea ca-rierei maiºtrilor militari ºi subofiþerilor reprezintã unul dindezideratele schimbãrii actuale. Consilierea carierei mai-ºtrilor militari ºi subofiþerilor reprezintã o punte de legãturãîntre lumea educaþiei ºi piaþa civilã a muncii, ajutându-i sãse cunoascã pe sine, sã-ºi cunoascã obiectivele parcursuluiprofesional, exigenþele ºi ofertele muncii, precum ºi modulîn care se pot forma ºi pregãti continuu.

De asemenea, mondializarea ºi integrarea europeanãduc, pe de o parte, la noi deschideri ºi oportunitãþi de dez-voltare a carierei, dar, pe de altã parte, amplificã presiuneaconcurenþei ºi mãresc exigenþa în ceea ce priveºte compe-tenþele profesionale ale viitorilor candidaþi la ocuparea pos-turilor oferite pe piaþa civilã a muncii. Considerãm oportunca întregul program de dezvoltare profesionalã a maiºtrilormilitari ºi subofiþeri din forþele terestre, prin cursuri de cari-erã ºi nivel, precum ºi pentru reconversia socialã ºi obþine-rea calificãrilor profesionale compatibile cu sistemul civilsã fie atributul ªcolii Militare de Maiºtri Militari ºi Subofi-þeri a Forþelor Terestre „BASARAB I“ - Piteºti.


TEHNIC~ MILITAR~

{I ARMAMENTE

187iunie, 2008

Compania Na]ionalãRomtehnica S.A. [i înzestrarea For]elor Terestre

C ompania Naþionalã Romtehnica S.A. este ostructurã de coordonare a Ministerului Apãrãrii

care presteazã servicii de import ºi de export pentru Minis-terul Apãrãrii ºi pentru alte instituþii care acþioneazã în do-meniul apãrãrii naþionale, siguranþei naþionale ºi ordinii pu-blice. A fost creatã în anii 1950, la început ca o entitate des-tinatã în exclusivitate importului pentru Ministerul Apãrãrii,ulterior devine, ca urmare a dezvoltãrii industriei de apãra-re, ºi o entitate care exportã produse din nomenclatoareleacestei industrii. Pentru a înþelege mai bine funcþionarea ºi,implicit, derularea contractelor pentru achiziþia de tehnicãºi echipamente necesare Forþelor Terestre Române, directo-rul companiei, domnul Aurel-Victor Nemeº, a fãcut un scurtistoric ºi a expus succint organizarea companiei.

LOCOTENENT-COLONEL DRAGOº [email protected]


Organizarea Companiei Naþionale Romteh-nica S.A.

Începând cu anul 2001, Romtehnica a fost transfor-matã în companie naþionalã, societate pe acþiuni, acþionarunic fiind statul român prin Ministerul Apãrãrii. Structurade conducere la nivel strategic este formatã din AdunareaGeneralã a Acþionarilor, compusã din persoane învestite deministrul apãrãrii pentru a exercita conducerea strategicã acompaniei. La nivel tactic este condusã de Consiliul deAdministraþie format, de asemenea, din specialiºti în dome-niul comerþului exterior ºi operaþiuni economico-financia-re. Un membru al Consiliului de Administraþie este din ca-drul Ministerului de Finanþe, fiind ºi un numãr de cenzoricare verificã activitatea companiei. Directorul general alcompaniei este numit de cãtre AGA ºi este ºi preºedinteleConsiliului de Administraþie al companiei. Conducereaoperativã se exercitã de cãtre directorul general, care nu-meºte, la rândul lui, directorii de profil ce rãspund de di-recþiile din companie.

La începutul anului 2007, potrivit hotãrârii AGA,compania a dobândit o nouã structurã organizatoricã adap-tatã la cerinþele prestãrii unor servicii de calitate pentruMinisterul Apãrãrii. Astfel, Direcþia pentru Import a fostorganizatã pe trei servicii, dedicatã importului pentru forþeleterestre, pentru forþele aeriene ºi pentru forþele navale, iarDirecþia Vânzãri, Agenþia de Valorificare a Romtehnicii, afost de asemenea reorganizatã, în sensul creãrii unui servi-ciu valorificãrii la export, unul la intern a produselor Minis-terului Apãrãrii ºi un serviciu care valorificã la export pro-

Tehnicã militarã ºi armamente

189iunie, 2008

duse din industria de apãrare. De asemenea, în cadrul servi-ciului de valorificare la export a produselor în administra-rea Ministerului Apãrãrii existã ºi o activitate de marketing,care se ocupã cu promovarea produselor din ministerul nos-tru ºi industria de apãrare, prin participarea la expoziþii in-ternaþionale, prin publicitate în presã, pe website-ul Rom-tehnica, prin oferire directã cãtre partenerii tradiþionali aicompaniei.

Cu ocazia realizãrii noilor structuri organizatorice s-acreat un compartiment special în serviciul de managementachiziþii cu personal tânãr, care a fost angajat din afaraMinisterului Apãrãrii, ºi care a preluat fazele premergãtoaresemnãrii ºi derulãrii contractelor de import. „Procedurilesunt prevãzute în contractul de import, potrivit Ordonanþeide Urgenþã a Guvernului nr. 34/2005“, explicã directorulcompaniei, „respectiv faza de atribuire a contractului deimport, care necesitã crearea unui dosar foarte clar cu res-pectarea unor norme legislative prevãzute în ordonanþã atâtîn ceea ce priveºte transmiterea anunþului de publicare amodalitãþii de atribuire a contractului de achiziþie, cât ºi de-rularea în continuare a licitaþiei respective. Noua structurãdin Romtehnica a preluat aceastã parte de organizare a atri-buirii urmând ca, ulterior, dupã ce contractul a fost atribuit(de cãtre o comisie care nu este a companiei noastre), nego-cierea ºi derularea acestuia sã se desfãºoare în cadrulDirecþiei de Import din cadrul Romtehnica. Credem cã, înacest fel, vom contribui la realizarea unui proces cât maitransparent ºi, totodatã, în conformitate cu reglementãrilelegale în acest domeniu al achiziþiilor publice“.

Compania Naþionalã Romtehnica S.A. ºi înzestrarea Forþelor Terestre


Cadrul legal în care acþioneazã Romtehnica este sta-bilit prin Hotãrârea de Guvern nr. 738 din 2001, unde seprecizeazã obiectul de activitate, modul de administrare ºide conducere al companiei. În ceea ce priveºte cadrul rela-þional în Ministerul Apãrãrii, acesta este reglementat princontractele încheiate cu Departamentul pentru Armamenteîn vederea achiziþiilor destinate Ministerului Apãrãrii ºiComandamentul Logistic Întrunit pentru valorificarea laintern ºi extern a produselor din administrarea MinisteruluiApãrãrii. Domnul Nemeº preciza cã Romtehnica nu pri-meºte fonduri bugetare ºi întreaga sa activitate se desfãºoa-rã pe bazã de autofinanþare ºi autoadministrare. Totodatã,activitãþile pe care le desfãºoarã trebuie sã fie realizate înaºa fel încât sã aducã profit companiei, potrivit celor preci-zate în mod expres în hotãrârea de guvern menþionatã ante-rior. Întreg personalul Romtehnica este civil, iar anul 2008constituie o trecere de la o generaþie care a obþinut rezultaterelativ importante în cadrul structurii în activitãþile de ex-port ºi import anterior desfãºurate – generaþia de dinaintede 1990 – ºi, pe cale naturalã, personalul nou care a venit încompanie, pe bazã de concurs, de evaluare, pe care domnuldirector îl apreciazã ca fiind personal tânãr ºi de perspec-tivã.

Directorul Romtehnica preciza cã activitatea pe careo desfãºoarã compania se bazeazã pe un buget de venituriºi cheltuieli aprobat de cãtre ministrul apãrãrii ºi este fun-damentat pe comenzile primite din partea Departamentuluide Armamente ºi pentru ceea ce Comandamentul LogisticÎntrunit apreciazã cã ar putea valorifica în anul respectiv.


191iunie, 2008

Orice activitate de achiziþie sau de valorificare din compa-nie se desfãºoarã numai pe aceastã bazã, respectiv pe co-menzi clare de încheiere a unui contract de achiziþie în carese precizeazã foarte clar care este firma care a parcurs pro-cesul de adjudecare conform legislaþiei în vigoare. Toateprocedurile se desfãºoarã în cadrul structurilor beneficiare,la iniþierea acestora, începând de la generarea specificaþieitehnice a caietului de sarcini ºi pânã la faza de finalizare acontractului de import, respectiv a contractului de exportsau a celui de valorificare la intern. Potrivit domnului Nemeº,Romtehnica nu are nicio atribuþie în domeniul stabiliriispecificaþiei tehnice, la stabilirea fondurilor aferente achi-ziþionãrii unor produse sau în evaluarea unor produse carese valorificã la extern ºi la intern.

Fondurile obþinute de Romtehnica prin valorificareala intern a produselor din administrarea MinisteruluiApãrãrii sunt în exclusivitate utilizate de cãtre minister cafonduri extrabugetare. Ele sunt la dispoziþia Direcþiei Finan-ciar-Contabile pentru a fi utilizate conform dispoziþiei or-donatorului principal de credite. De asemenea, Romtehnicadesfãºoarã activitãþi de sponsorizare a acþiunilor ºtiinþificedin cadrul structurilor Ministerului Apãrãrii prin susþinereaunor simpozioane, manifestãri ºtiinþifice în þarã ºi în strãi-nãtate pentru structurile care au nevoie de un astfel de spri-jin ºi, de asemenea, sponsorizeazã acþiuni umanitare solici-tate de personalul armatei.

Contractele derulate în beneficiul SMFTÎn anul 2007 au fost derulate 18 contracte de import

produse ºi servicii în favoarea SMFT, în valoare de circa



40 milioane de dolari, dar relativ la volumul valoric al tu-turor contractelor derulate de Romtehnica în acel an, elereprezintã o pondere de numai 3,2%. Dintre produsele ºiserviciile importate în 2007 necesare SMFT pot fi menþio-nate: staþii Harris, pistoale Glock, arme de asalt, arme indi-viduale, sisteme ºi subsisteme de comunicaþii, servicii deinstruire, acceptanþã ºi mentenanþã. În acelaºi an s-au ex-portat produse de o valoare relativ micã, circa 140.000USD, în condiþiile în care creºterea exporturilor din exis-tentul Ministerului Apãrãrii în anul respectiv a fost de 2,4ori mai mare faþã se exportul realizat cu un an în urmã.Deci, în condiþiile creºterii exportului valoric într-o ponde-re deosebit de semnificativã, cel din SMFT a fost relativredus. „Modalitatea de lucru actualã trebuie înþeleasã ºiprin prisma reorganizãrilor care au avut loc în cadrul arma-tei române – explica domnul director Nemeº –, în sensul cã,o serie de depozite din cadrul categoriilor de forþe au trecutla Comandamentul Logistic Întrunit. Ca urmare, în respec-tiva structurã, care este interfaþa noastrã cu Ministerul Apã-rãrii, se regãsesc ºi alte produse care au fost transferate înurma mutãrii unor depozite în subordinea acestei structuri“.

Romtehnica are, cu Statul Major al Forþelor Terestre,un contract pentru derularea operaþiunilor de donaþii fãcutede cãtre armata SUA cãtre aceastã categorie de forþe. „Va-lorificarea la intern – preciza directorul Aurel Victor Nemeº– a cunoscut o creºtere semnificativã din punct de vederevaloric ºi, din suma încasatã de cãtre ComandamentulLogistic Întrunit în 2007 pentru vânzarea unor bunuri din


193iunie, 2008

administrarea Ministerului Apãrãrii, cota care aparþine Sta-tului Major al Forþelor Terestre este reprezentatã de 15,8%din totalul sumei încasate“. În ceea ce priveºte principaleleproduse care au fost exportate în 2007, respectiv armamentde infanterie, domnul Nemeº considerã cã aici „problemaeste complicatã deoarece echipamentul de infanterie care aconstituit principalul produs solicitat la export, o parte aputut fi exportat direct în teatrele de operaþii, prin interme-diul unor parteneri externi, dar cele care au fost destinatepieþei civile, au trebuit sã treacã prin industria de apãrare,în vederea unor operaþiuni de demilitarizare ºi de conver-sie, pentru a corespunde cerinþelor“. Ca urmare, o mareparte din export a fost blocatã de lipsa de capacitate de pro-ducþie a industriei de apãrare ce trebuia sã prelucreze aces-te echipamente în vederea livrãrii lor la export. „În prezent,în urma discuþiilor avute cu factorii de decizie din Minis-terul Apãrãrii, rezultã cã nu mai existã capacitãþi în struc-tura ministerului care sã preia respectivele echipamente învederea realizãrii operaþiunii de conversie ºi/sau modifi-care, inclusiv de punere a acestora într-o formã comercialã,adicã de recondiþionare cu mijloace minime a celor caresunt de categoria I. Aceasta este o mare problemã cu carene confruntãm în prezent deoarece, în acest timp au locmutaþii majore în industria de apãrare, fiind în curs de pri-vatizare, iar singura uzinã abilitatã sã execute astfel de ope-raþii, traverseazã, în acest moment, o perioadã dificilã înceea ce priveºte sporirea capacitãþii de producþie“ - explicadomnul Nemeº.



Deºeurile care ne sufocã unitãþileUn alt impediment pe care-l simþim în continuare în

majorarea volumului fizic ºi valoric al produselor din în-zestrarea Statului Major al Forþelor Terestre este cel al in-cluderii în valorificare a costului dezmembrãrii pentru pro-duse cum ar fi: transportoare blindate, tancuri, vehicule detractare a tehnicii de luptã. Directorul Romtehnica detaliasituaþia explicând cã, în prezent, potrivit prevederilor lega-le, costul dezmembrãrii acestora nu se deduce din costurilevalorificãrii la intern. Aceasta se constituie în piedicã pen-tru eventualii cumpãrãtori care, potrivit aceloraºi prevederilegale, sunt nevoiþi sã efectueze dezmembrarea în unitãþilemilitare deþinãtoare, cu utilajele lor, nu ale unitãþii, dupãdesenele pe care categoriile de forþe trebuie sã le punã ladispoziþie. Plãþile pe care trebuie sã le facã sunt la valoareadeºeurilor care ar fi deja în stare dezmembratã. Aceste cos-turi sunt foarte mari, potenþialii cumpãrãtori nu sunt deacord sã le suporte, ºi constituie o piedicã în valorificare.„S-au efectuat nenumãrate intervenþii ºi se cautã cãi ºi mij-loace pentru introducerea în actele normative în vigoare, cuprecizarea potrivit cãreia costul dezmembrãrii sã fie scosdin costul valorificãrii ºi, în acest fel, cumpãrãtorii sã îºipoatã amortiza cheltuielile cu dezmembrarea, iar ofertanoastrã sã fie mai atractivã“ - încheie directorul Aurel-Victor Nemeº.

De asemenea, evaluarea deºeurilor pentru valorifi-care la intern ºi la extern nu þine cont întotdeauna de ofer-ta pieþei. „Noi acþionãm ca orice societate preponderent co-mercialã, în funcþie de cerere ºi ofertã“ - explicã domnul


195iunie, 2008

Nemeº, „altfel nu întotdeauna oferta noastrã corespundecererii de pe piaþã. Iar ceea ce oferim la un moment dat,inclusiv din stocurile SMFT – în principal piese de schimbpentru vehicule atipice, care nu mai existã pe piaþã defoarte mult timp – nu mai sunt preluate de eventualii cum-pãrãtori, deoarece nu au posibilitatea sã le valorifice“.

Potrivit detaliilor oferite de directorul Romtehnica,numai în cursul anului 2007, 3.118 poziþii scoase la vânza-re de cãtre SMFT, reprezentând aproximativ 60% dintr-untotal de 6.753 de poziþii, au fost piese de schimb. Iar dinacestea au fost achiziþionate doar 481 de poziþii, ceea cereprezintã o pondere deosebit de redusã. „Nu ai cum sãvinzi în anul 2007 piese de schimb pentru autocamioaneUral sau Bucegi“ - concluziona domnul Nemeº, chiar dacã,într-o primã fazã, piaþa a arãtat interes faþã de astfel devehicule. Listele respective sunt înaintate la Romtehnica,se parcurg toate procedurile precizate în H.G. 1.470/2005dar, dupã parcurgerea procedurilor, acestea se întorc laComandamentul Logistic Întrunit, unde trebuie luate altemãsuri privind casarea sau distrugerea, ori pentru a fiscoase total din înzestrare.

Domnul Nemeº preciza cã, la începutul anului cu-rent, Consiliul Naþional de Apãrare a Þãrii a aprobat o listãcu foarte multe produse care urmeazã a fi scoase din înzes-trare întrucât sunt atipice, nu mai corespund actualei înzes-trãri a armatei ºi nici nu mai este asiguratã o bazã de piesede schimb. O parte dintre ele vor fi casate sau valorificate,iar altele vor fi distruse în alte moduri. În ceea ce priveºtemuniþia, se parcurg unele etape, la capãtul cãrora se aflã



delaborarea, deoarece muniþiile devin periculoase în depo-zitare. În momentul de faþã, pentru delaborarea muniþiei,structurile abilitate au depus propuneri de alocare a unorfonduri pentru a fi delaborate de cãtre agenþi economici dinindustria de apãrare. Domnul Nemeº nu a precizat ºi în cemãsurã propunerile au fost aprobate iar procesul de delabo-rare poate începe, însã a spus cã Romtehnica dispune departeneri care s-au oferit sã efectueze aceste operaþii pentruanumite categorii de muniþie, prin preluarea acesteia ºidelaborarea în alte þãri: „Suntem în curs de a finaliza listeleîmpreunã cu Comandamentul Logistic Întrunit ºi a ni setransmite datele necesare pentru contractele cu aceºti par-teneri. Deci existã interes la unele firme strãine pentruefectuarea acestor operaþiuni privind muniþiile“ - a încheiatdomnul Nemeº.


197iunie, 2008

Batalionul de Poli]ie Militarãdin Regimentul 30 Gardã„Mihai Viteazul“. Tehnicã [i posibilitã]iactuale

P arte componentã a Brigãzii 30 Gardã ºi Protocol„Mihai Viteazul“ pânã în anul 2001, a Brigãzii

122 Logistice pânã în anul 2006 ºi a Regimentului 30 Gar-dã „Mihai Viteazul“ în prezent, Batalionul de Poliþie Mili-tarã executã misiunea, putem spune istoricã, de pazã a unorobiective importante din structurile centrale ale Ministeru-lui Apãrãrii.

Denumit pânã în anul 2006 Batalion de Pazã, iar din2006 Batalion de Poliþie Militarã, unitatea a executat pre-ponderent misiuni de pazã, control acces, intervenþie, con-trol tehnic antitero ºi supraveghere operativã prin sistemulintegrat de securitate, la unele dintre cele mai importanteobiective militare, inclusiv M -100. De asemenea, a execu-

MAIOR MARIAN FLOREAN MAIOR SORIN NICA


tat misiuni de pazã ºi protecþie a delegaþiilor oficiale petimpul cât acestea s-au aflat în sediul Ministerului Apãrã-rii, ridicându-se permanent la înãlþimea rãspunderii misiu-nilor încredinþate.

Prin importanþa deosebitã a acestor misiuni ºi efec-tivele angrenate permanent în îndeplinirea acestora, unita-tea a reprezentat o componentã majorã atât a Brigãzii 30Gardã ºi Protocol „Mihai Viteazul“, cât ºi a Brigãzii 122Logistice ºi ulterior a Regimentului 30 Gardã „MihaiViteazul“.

În prezent, Batalionul Poliþie Militarã/Regimentul 30Gardã executã urmãtoarele misiuni principale:

paza ºi apãrarea a zece obiective importante cugrad 0, 1 ºi 2 de securizare din garnizoana Bucureºti;

controlul accesului persoanelor ºi autovehiculelorla un numãr de ºapte obiective militare;

intervenþia la obiective cu grad zero de securizare; supraveghere operativã prin sistemul integrat de se-

curitate;control tehnic antitero la sediul Ministerului

Apãrãrii;misiuni pe linie P.S.I. la trei obiective militare;instruirea generalã ºi de specialitate a tuturor cate-

goriilor de personal pentru executarea misiunilor de pazã,control acces ºi intervenþie;

executarea tragerilor cu armamentul de pe tehnicade luptã;

participarea cu efective ceremoniale ºi onoruri mili-tare.


199iunie, 2008

Îndeplinirea acestor misiuni implicã o foarte bunã in-struire a militarilor batalionului, precum ºi o mare abilitateºi implicare a cadrelor din comenzile subunitãþilor privindorganizarea, planificarea ºi executarea lor. Chiar dacã une-ori efectivele avute la dispoziþie au fost insuficiente, acestaspect nu a afectat procesul de instrucþie, militarii demon-strând o mentalitate de adevãraþi profesioniºti, punând peprimul plan MISIUNEA ºi îndeplinirea acesteia, indiferentde privaþiunile ºi greutãþile întâmpinate.

Funcþionarea în bune condiþii a batalionului constã înechilibrul între misiunile încredinþate, pe de o parte, ºiefectivele avute la dispoziþie, calitatea personalului, cali-tatea actului de comandã ºi tehnica necesarã, pe de altã par-te. În anumite perioade, acest echilibru a fost afectat princreºterea numãrului de misiuni, în condiþiile în care statulde organizare ºi efectivele avute la dispoziþie pentru înde-plinirea misiunilor au rãmas la acelaºi nivel sau chiar auscãzut. De asemenea, calitatea personalului a avut de sufe-rit în momentul trecerii la serviciul militar bazat pe volun-tariat, datoritã faptului cã, nevoia acutã de personal a dus laangajarea unui numãr mare de militari, fãrã a fi luate în cal-cul toate calitãþile ºi aptitudinile necesare unui militar pen-tru a putea îndeplini misiuni de o asemenea importanþã.Aceste calitãþi ºi aptitudini se referã în principal la:

capacitãþi intelectuale suficient de dezvoltate, caresã asigure atât acumularea de cunoºtinþe teoretice, dar maiales transpunerea oportunã a acestora în practicã, atuncicând situaþia o impune;

Batalionul de Poliþie Militarã din Regimentul 30 Gardã "Mihai Viteazul". Tehnicã ºi posibilitãþi actuale


capacitatea de a se adapta rapid la o situaþie nouapãrutã ºi de a acþiona eficient, cu respectarea legilor ºiregulamentelor militare;

capacitate ridicatã de efort fizic prelungit;disponibilitate pentru lucrul în ture, coroboratã cu

disponibilitatea de a îndeplini misiuni la orice orã din zi saudin noapte (24 ore din 24);

abilitatea de a corobora atitudinea corectã în rela-þiile cu superiorii ºi alte persoane cu care intrã în contact,cu atitudinea regulamentarã conform atribuþiilor funcþiona-le, regulamentelor militare ºi legilor þãrii;

aptitudini fizice ºi psihice dezvoltate;cunoºtinþe avansate de lucru cu mijloacele informa-

tice pentru îndeplinirea atribuþiilor în cadrul sistemului in-tegrat de securitate;

deþinerea permisului categoria B ºi C, precum ºi abrevetului de mecanic conductor TAB este un avantaj;

cunoaºterea tehnicilor de autoapãrare ºi a elemen-telor de bazã privind lupta antiteroristã;

acuitate vizualã ºi auditivã dezvoltatã. În aceeaºi ordine de idei, la acest dezechilibru a con-

tribuit ºi calitatea actului de comandã, afectatã prin faptulcã pe perioade lungi de timp unele subunitãþi de nivel com-panie nu au fost încadrate cu comandanþi de companie titu-lari. Este dificilã coordonarea unei subunitãþi de cãtre unofiþer care nu are suficientã experienþã, având ca ajutoaredoi subofiþeri, în condiþiile în care subunitatea, prin naturamisiunilor, este „împrãºtiatã“ în jumãtate de Bucureºti, cucel puþin o treime din efectiv aflatã permanent în serviciuºi douã treimi în recuperare.


201iunie, 2008

Pentru îndeplinirea misiunilor, batalionul este dotatcu tehnicã auto ºi de luptã, incluzând autoturisme ARO,autocamioane, autospeciale ºi T.A.B.C.-uri. Menþinereaacestora în stare de operativitate implicã un efort deosebitdin partea celor care le gestioneazã ºi din partea celor carele utilizeazã, având în vedere faptul cã ne confruntãm culipsa pieselor de schimb. O parte din tehnica auto din do-tarea batalionului, în special autoturismele ARO ºi auto-specialele, este veche, având nevoi mari de reparaþii pentrua putea fi menþinutã în stare de funcþionare. Este necesarãînlocuirea acesteia cu tehnicã performantã, care prin func-þionarea la parametri normali, sã ajute la executarea în bu-ne condiþii a misiunilor. De asemenea, este necesarã dota-rea batalionului cu mijloace auto ºi materiale specifice poli-þiºtilor militari: autovehicule inscripþionate cu însemnelepoliþiei militare ºi dotate cu mijloace de avertizare opticã ºiacusticã; veste antiglonþ; cãºti din kevlar; staþii radio; tom-fe; spray-uri iritant-lacrimogene etc. – toate acestea fiindmijloace ºi materiale deficitare la aceastã datã.

Dincolo de toate aceste neajunsuri, pe parcursul tim-pului, subunitatea, unicã în Armata României prin struc-tura de organizare ºi misiunile încredinþate, ºi-a îndeplinitºi, în mod cert, îºi va îndeplini în continuare menirea pen-tru care a fost creatã ºi menþinutã în cadrul unei unitãþi deelitã a Armatei Române – Regimentul 30 Gardã „MihaiViteazul“.

Batalionul de Poliþie Militarã din Regimentul 30 Gardã "Mihai Viteazul". Tehnicã ºi posibilitãþi actuale


Alimentele modificategenetic - armã de distrugere în masã?(1)

LOCOTENENT-COLONEL DR. CHIM. GABRIEL ACHIMMAIOR DR. DANIEL MOªTEANU

A cum câþiva ani se vorbea de arme genetice cuefect de masã, de tipul alimentelor, din care se

extrãgeau anumiþi aminoacizi, proces în urma cãruia aces-tea devin toxice. La fel se vorbea de inserarea în genomulunor animale sau plante, folosite ca hranã, a unor gene dela bacterii sau viruºi producãtoare de boli grave, fapt ce ardetermina ca organismul respectiv sã producã toxine, une-ori chiar mortale pentru om. Ceea ce vom prezenta în con-tinuare seamãnã din ce în ce mai mult cu un astfel de sce-nariu...

Când mergem la cumpãrãturi, câþi dintre noi se uitãpe etichetele produselor? Câþi dintre noi chiar sunt atenþi laprodusele pe care le aruncã în coºul de cumpãrãturi? Apa-

203iunie, 2008

rent, dacã nevoia ne împinge de la spate, poate sã scrie ºipericol de intoxicare pe ele cã tot le cumpãrãm. În rest, maiaruncãm un ochi pierdut din când în când, pentru cã am totauzit de E-uri periculoase ºi încercãm sã le evitãm.

Totuºi, mai puþin la îndemâna cunoºtinþelor noastreeste problema alimentelor modificate genetic, poate ºi pen-tru cã am crescut cu legume de la þãrani, ne facem cumpã-rãturile în pieþe ºi pentru cã nici nu este un subiect prea am-plu vehiculat în presã. Un fapt care a intrat în atenþia opi-niei publice a fost protestul celor de la Greenpeace, în faþaunui Carrefour, prin care aceºtia încercau sã atragã atenþiaasupra faptului cã hypermarket-ul comercializa produse pea cãror etichetã nu era menþionat faptul cã provin din orga-nisme modificate genetic.

ªi totuºi, ce sunt alimentele modificate genetic?Alimentele modificate genetic sunt produse din orga-

nisme (Genetically Modified Organisms - GMO) al cãrorADN a fost alterat prin procese de inginerie geneticã.

Alimentele modificate genetic sunt produse ce au ca-litãþi nutritive similare sau, uneori, chiar mai bune decât ce-le obþinute prin metodele clasice. „Noile alimente“ sunt re-zultatul ingineriei genetice. O genã este un fragment dincadrul moleculei de acid dezoxiribonucleic - ADN ºi esteresponsabilã de o anumitã trãsãturã a organismului (cum arfi grupa sanguinã).

Cum se obþin alimentele modificate genetic?Genetica este ºtiinþa ce a dominat sfârºitul secolului

XX ºi, fãrã îndoialã, va domina ºi acest secol. Deºi rezul-

Alimentele modificate genetic- armã de distrugere în masã?


tatele experimentelor genetice au dat naºtere la multe dis-cuþii contradictorii, nu putem sã nu þinem cont de marilerealizãri ale geneticii, ce au culminat cu proiectul de cartarea genomului uman. Posibilitatea de a insera gene de la ospecie în genomul altei specii a fost punctul culminant alîntregii dezvoltãri a acestei ramuri a ºtiinþei. Cea mai uti-lizatã tehnicã de modificare a identitãþii genetice a organis-melor vii este tehnologia ADN-ului recombinat.

Aceastã metodã constã în prelevarea de la organis-mul donor a genei care ne intereseazã ºi introducerea eiîntr-o moleculã de ADN strãin (de exemplu, cel al uneibacterii sau virus), pe care o vom numi vector purtãtor.Apoi, urmeazã etapa inserãrii întregii molecule de ADN ces-a format astfel, în molecula ADN a organismului gazdã.

În continuare se cultivã/înmulþeºte celula în care semanifestã noile gene ºi apoi se selecteazã produsul care neintereseazã. Acest produs este greu de controlat, deoarecegenele nu funcþioneazã izolat, ci interacþioneazã unele cualtele ºi, dupã cum se ºtie, organismul uman are zeci de miide gene ºi dacã luãm în calcul ºi faptul cã indivizii suntentitãþi distincte, atunci ne putem da seama cã aceeaºi genãpoate avea efecte diferite de la un organism la altul.

Primul produs obþinut prin aceastã tehnicã ºi destinatvânzãrii a fost o versiune modificatã genetic a unui hormon- BST somatotropina - care stimuleazã producþia de lapte lavaci. Acest produs s-a realizat prin inserarea genei pentruBST la bacterii, o metodã similarã fiind folositã ºi în expe-rimentul pentru obþinerea insulinei. În urma acestei reali-zãri a apãrut ºi întrebarea dacã acest hormon influenþeazã


205iunie, 2008

doar animalul sau ºi consumatorul? Experimental s-a dove-dit cã o injecþie cu BST creºte producþia de lapte cu 15-20%.

Cercetãtorii canadieni, ce se ocupau cu introducereape piaþã a noilor alimente modificate genetic, au constatatcã 30% din ºobolanii care au primit o dozã crescutã de BSTau produs anticorpi, ceea ce înseamnã cã BST-ul a ajuns încirculaþia sanguinã. Abia dupã opt ani de la realizarea aces-tor studii, s-a reuºit oprirea utilizãrii acestui hormon înCanada.

De asemenea, existã o controversã ºi în ceea ce pri-veºte calitatea laptelui produs de vacile tratate cu BST.Conform Raportului Uniunii Europene, administrarea deBST stimuleazã producerea unui hormon (IGF-1 insulingrowth factor), care atunci când este secretat în cantitãþimari în lapte, stimuleazã dezvoltarea þesuturilor maligne (acelulelor canceroase). Folosirea acestui hormon a fost aso-ciatã ºi cu o creºtere relativã a apariþiei cancerului la sân ºiprostatã (Report on Public Health Aspects of the Somato-trophin, European Union - 15 martie 1999).

Cele mai cunoscute alimente modificate sunt: soia,porumbul, grâul, uleiul din seminþe de bumbac. Scopul fi-nal este acela de a îmbunãtãþi organismul existent prin im-portul de gene sau prin repoziþionarea genelor deja existen-te pe lanþul de ADN; în cazul plantelor, vorbim de creºterearezistenþei la erbicide ºi a cantitãþii de vitamine ºi minerale.Unele plante sunt mai rezistente la frig, aºa cã de ce sã nufie toate rezistente la frig? Altele rodesc de mai multe oripe an, aºa cã de ce nu am avea mai multe recolte pe an dinorice plantã?

Alimentele modificate genetic- armã de distrugere în masã?


Bibliografie:• The Gale Encyclopedia of Genetic, Blachford,

New York, 2002.• G.Roºu, V.Roºu, Mic dicþionar de chimie, Editura

Niculescu, Bucureºti, 1999.• Compton’s Encyclopedia 2000. • ENCARTA Science Encyclopedia 2000.• Revista Science & Vie, nr.1.082/2007.• Revista ªtiinþã ºi Tehnicã, nr.1/2008.


207iunie, 2008

Dragor de mine pe [asiu de tanc, DMT 85 M1

La solicitarea Statului Major al Forþelor Teres-tre, prin Departamentul pentru Armamente al

Ministerului Apãrãrii, Uzina Mecanicã Bucureºti a realizatdragorul de mine pe ºasiu antitanc DMT 85 M1, cu care sãse asigure realizarea sprijinului de geniu a unitãþilor dinaceastã categorie de forþe. Astfel, dragorul poate participala executarea misiunilor pentru: cercetarea porþiunilor deteren minat, executarea ºi lãrgirea culoarelor în terenulminat, deminarea parþialã sau totalã a terenului pentru mi-siuni generale ºi specifice la pace, situaþii de crizã ºi rãzboi.

Dragorul de mine pe ºasiu de tanc DMT 85M1 esteun produs derivat al tancului românesc mijlociu TR-85M1„BIZON”, fiind destinat pentru a desfãºura o serie de misi-



uni specifice. ªasiul purtãtor, agregatul energetic, instalaþiade propulsie-suspensie ºi alte sisteme importante sunt simi-lare cu cele ale produsului de origine, asigurând aceleaºiperformanþe recunoscute pentru vehiculele de luptã blin-date pe ºenile (capacitate de protecþie pentru echipaj ºi in-stalaþii, mobilitate, performanþe dinamice).

Pe lângã acestea, dragorul de mine prezintã o serie desisteme ºi instalaþii speciale.

Turela fixã oferã o protecþie balisticã nivel 2 ºi esteechipatã cu aparaturã opticã zi/noapte pentru observareacâmpului de luptã.

Apãrarea apropiatã este realizatã cu ajutorul unei plat-forme telecomandate de tragere, echipatã cu armamentuºor ºi cu posibilitãþi de executare a focului atât ziua cât ºinoaptea, graþie camerei termale montate. Pe acest tip deplatformã pot fi montate arme calibru est sau NATO (vest).

În cele douã variante realizate, muniþia folositã estesimilarã cu cea a armamentului secundar montat pe produ-sul de bazã (TR 85M1). În plus, ambele sisteme au posibili-tãþi de dare a focului în mod electric, precum ºi sistem deprimã armare la distanþã (pirotehnic ºi/sau electromecanic).

Dispozitivul de dragare mecanic (plug) este desti-nat neutralizãrii minelor de presiune antitanc îngropate saudispuse la suprafaþã, în condiþii de totalã siguranþã. Adân-cimea de dragare este controlatã cu ajutorul unui sistem deacþionare hidraulic, fiind configurabilã în funcþie de situa-þia tacticã (caracteristicile terenului, tipurile de ameninþareetc.). Sistemul este structurat pe trei secþiuni principale,care pot fi comandate separat. Pentru misiuni speciale, în


209iunie, 2008

lotul sistemului sunt livrate o serie de accesorii (pentru cu-rãþarea rapidã a cãilor rutiere, pentru tãierea rãdãcinilor dearbuºti etc.). Acest produs este similar, din punct de vedereal construcþiei ºi al performanþelor, cu produsele utilizatede cãtre alte armate NATO.

Dragorul electromagnetic este destinat neutralizãriiminelor cu acþiune electromagneticã, prin generarea unuicâmp magnetic-þintã falsã la o distanþã de 6 m în faþa vehi-culului. De regulã, se foloseºte împreunã cu dragorul me-canic.

Macaraua asigurã autonomia totalã a vehiculului,putând fi folositã atât la manevrarea diferitelor elementeale vehiculului blindat, precum montarea-demontarea plu-gului, cât ºi pentru diferite intervenþii tehnice sau genistice.Sarcina maximã este de 6,5 t/3,8 m ºi este comandatã dinexterior.

Dispozitivul de marcare a culoarului deminat esteun sistem pirotehnic cu comandã electricã ºi are rolul de adelimita zonele (culoarele) dragate, acþionarea fãcându-sedin interior. Este similar cu cel montat pe autospecialele decercetare NBC sau de geniu.

Instalaþia de avertizare la iluminarea laser este ovariantã derivatã a sistemului SAILR, existent pe tanc,acoperirea câmpului de 360O fãcându-se cu ajutorul a patrublocuri de senzori dispuºi pe pãrþile laterale ale vehiculului.Aceastã instalaþie lucreazã în regim integrat cu o instalaþiede lansare grenade fumigene, în vederea mascãrii vehicu-lului.

Dragor de mine pe ºasiu de tanc, DMT 85 M1


Sistemul de comunicaþii este realizat printr-o vari-antã a staþiei PANTHER 2000 V, varianta K1 prezentândaceleaºi caracteristici tactico-tehnice.

Instalaþia de climatizare constituie un element denoutate pentru aceastã familie de produse, încadrându-se întendinþa generalã de mãrire a nivelului de confort în inte-riorul maºinilor de luptã. Instalaþia asigurã atât funcþia derãcire, cât ºi de încãlzire, în funcþie de necesitãþi.

Sistemul de protecþie NBC este similar cu cel de peTR 85M1.

Instalaþia de stins incendiu, cu câteva modificãri,este aceeaºi cu cea folositã pe produsul de origine, fiindstructuratã pe douã entitãþi independente: camera de luptãºi camera energeticã.

CARACTERISTICI TACTICO-TEHNICE:Masa totalã: 43 t.Motor: Diesel, 8 cilindri, 860 CP.Viteza de deplasare: 62 km/h.Panta longitudinalã: 32O.Panta transversalã: 17 O.Raza de viraj nepericuloasã: 65 m.Lãþimea ºanþului antitanc traversat: 2,8 m.Adâncimea de dragare: 300 mm.Viteza de dragare: 7-12 km/h.Lãþimea porþiunii dragate: 3.900 mm.Sarcina maximã a macaralei: 6,5 t.


211iunie, 2008

ARMAMENTPlatforma telecomandatã de tragere, echipatã cu

camerã termalã.Posibilitãþi de echipare:- mitralierã cal.7,62 mm sau 12,7 mm (est);- mitralierã cal.7,62 mm sau 12,7 mm NATO;- dare electricã a focului;- mecanism pentru prima armare cu comandã elec-

tricã;- instalaþie lansare grenade fumigene.

Dragor de mine pe ºasiu de tanc, DMT 85 M1


Blindat u[or pentru teatrele de opera]ii

MAIOR LUIGI-MIHAIL [email protected]

În perioada 3-4 iunie, Statul Major al ForþelorTerestre a gãzduit un stand de prezentare a ve-

hiculului blindat uºor DINGO 2. Pe parcursul acestor zile,standul a fost vizitat de cãtre ºeful Statului Major al Forþe-lor Terestre, general-locotenent dr. Teodor Frunzeti, perso-nal de specialitate din cadrul acestui eºalon ºi din struc-turile subordonate, de ºeful Departamentului pentru Arma-mente din cadrul Ministerului Apãrãrii, general-maior dr.inginer Ion-Eftimie Sandu, precum ºi de cãtre o delegaþie aComisiei pentru apãrare ºi siguranþã naþionalã a SenatuluiRomâniei, din care au fãcut parte senatorii Mihail Popescuºi Karoly-Ferenc Szabo.

213iunie, 2008

DINGO 2 este relativ recent intrat în dotarea Bundes-wehr-ului (Forþelor Armate Germane) ºi, potrivit relatãrilorspecialiºtilor firmei producãtoare - Krauss-Maffei Wegmann- prezenþi la aceastã activitate, vehiculul a trecut cu succesexamenul dur al teatrului de operaþii, rezistând la explozii-le dispozitivelor improvizate, frecvent întâlnite pe ruteledin Afganistan, unde Germania participã cu trupe la misiu-nea Forþei Internaþionale de Asistenþã pentru Securitate(ISAF).

Pentru a ne forma o imagine de ansamblu asupra per-formanþelor acestui mijloc de luptã, reprezentanþii firmeiproducãtoare au pus la dispoziþia publicului vizitator câte-va date tehnice importante. Astfel, DINGO 2 dispune de:

un numãr de locuri pentru nouã persoane (coman-dant, mecanic conductor ºi ºapte luptãtori);

putere: 20 CP/tonã;lungime: maximum 6 m;lãþime: maximum 3 m;înãlþime: maximum 2,4 m;vitezã maximã pe ºosea: 100 km/h;pantã maximã: longitudinalã 30 grade, transversalã

17 grade;autonomie: 500km;motor Mercedes-Benz pentru vehicule militare, de

218 CP, Euro 3;propulsie 4x4, traverseazã vaduri de 1,2 m adân-

cime;suspensie independentã tip UNIMOG;posibilitate de scoatere din împotmoliri cu ajutorul

unui cabestan;

Blindat uºor pentru teatrele de operaþii


instalaþie automatã pentru stins incendiul;protecþie împotriva radiaþiilor nucleare, atacului cu

arme chimice ºi bacteriologice; protecþie balisticã prin blindaj la carcasã ºi sub roþi,

nivel 2-3, la cele mai înalte standarde NATO.DINGO 2 poate fi transportat în teatrele de operaþii

pe aeronave militare de transport tip C 130 Hercules, C 160Transall, C 17 Galaxy ºi A 400 M.

Costurile de întreþinere ale acestuia sunt relativ mici,iar componentele sale respectã standardele europene defabricaþie.

Vehiculul DINGO 2 este modular construit, fapt ce îipermite posibilitatea de a fi echipat cu sisteme de arma-ment ºi alte mijloace sau alte facilitãþi solicitate de clienþi.


215iunie, 2008

Armele neconven]ionale[i neletale

Profundele transformãri care au loc pe scena politi-co-militarã internaþionalã, diversificarea continuã

a fenomenelor de crizã, menþinerea instabilitãþii la nivel re-gional ºi subregional, proliferarea armelor de distrugere înmasã NBC, a tehnologiilor ºi materialelor nucleare, a arma-mentelor ºi mijloacelor letale neconvenþionale, accesul uneorinecontrolat la acestea, amploarea fenomenului terorist ºipreocuparea sporitã de perfecþionare a acþiunilor acestuiape plan mondial, amploarea comerþului ilicit cu muniþii ºimateriale radioactive, cu agenþi biologici ºi chimici, deter-minã o viziune nouã asupra apãrãrii NBC, ca mãsurã deasigurare a operaþiilor militare ºi de protecþie a forþelor pen-

LOCOTENENT-COLONEL DR. CHIM. GABRIEL ACHIM MAIOR DR. DANIEL MOªTEANU


tru evaluarea pericolelor, consecinþelor ºi efectelor de masãce pot fi produse de unele acþiuni ostile, necontrolate sauaccidentale.

Cea de-a treia caracteristicã a viitorului câmp deluptã este strâns asociatã noilor forme de agresivitate pecare luptãtorul trebuie sã le impunã (ºi sã le facã faþã) înluptã, în condiþiile unui refuz în creºtere al opiniei publiceºi al factorilor politici de sacrificare a vieþilor. Sunt motiveserioase pentru care în armatele moderne se fac cercetãriasidue pentru punerea la punct a armamentului neletal, adap-tat din ce în ce mai mult stãrilor de non-rãzboi ºi non-pace(lasere orbitoare, radiaþii izotropice, arme cu infrasunete),precum ºi pentru apariþia în forme perfecþionate a arma-mentului ,,ecologic’’, în mãsurã sã nu cauzeze pagube me-diului: aparaturã de bruiaj, arme laser etc.

Armele neconvenþionale, într-o accepþiune mai largã,sunt acele arme sau acþiuni care au ca urmare, pe de o par-te, pierderi mari de vieþi omeneºti, iar pe de altã parte, maridistrugeri materiale sau mutaþii geoclimatice, ecologice,genetice etc., dar sunt ºi arme care în ultimã instanþã, încazul unui conflict, au ca scop limitarea pierderilor umanela minimum posibil.

Din aceste puncte de vedere armele neconvenþionalese clasificã în:

arme neconvenþionale letale;arme neconvenþionale cu efecte imprevizibile;arme neconvenþionale neletale sau non-letale.


217iunie, 2008

Armele neletale sau non-letale (N.D.T. – NonLethal Disabling Tehnologies)

Sunt sisteme funcþionale integrate ce pot oferi facto-rilor de decizie sau celor ce se aflã în linia întâi, atât dindomeniul aplicãrii legilor, cât ºi din cel militar, o alterna-tivã la armele de foc ºi de distrugere în masã utilizate înprezent. Ele au fost concepute iniþial pentru a stopa feno-menul terorist, a controla grupãrile radicale, cartelurile tra-ficanþilor de droguri ºi organizaþiile internaþionale ale cri-mei organizate, adicã sã acþioneze acolo unde folosirea ar-melor clasice, convenþionale este fie ineficace, fie inopor-tunã.

Din aceastã categorie prezentãm în continuare câtevadintre armele ce pot fi folosite pe câmpul de luptã ºi caredeja existã în dotarea unor armate, urmând ca în articoleleviitoare sã diversificãm aceasta cu noi tipuri ºi categorii detehnologii ºi armament neconvenþional.

Personnel Halting and Stimulation Response(PHaSR)

Cu un design futurist, Personnel Halting and Stimu-lation Response (PHaSR) are aceeaºi greutate ca ºi o mitra-lierã M60 încãrcatã, aproximativ 9 kilograme, dar, în loc degloanþe, foloseºte raze laser care îi afecteazã agresoruluivederea, nepermiþându-i sã vadã sursa luminii laser. Efec-tul poate fi comparat cu cel al razelor solare puternice.

Armele neconvenþionale ºi neletale


Active Denial System (ADS)Active Denial System (ADS) este o armã neletalã cu

energie direcþionatã. Potrivit firmei Raytheon, realizatoa-rea acesteia, este vorba de un puternic emiþãtor de undemilimetrice utilizat la dispersarea, dezarmarea ºi asigura-rea controlului asupra unei mase de oameni înarmaþi. Prin-cipiul de funcþionare se bazeazã pe direcþionarea spre þintãa unei radiaþii electromagnetice, cu o frecvenþã de 95 GHz,efectul fiind circular, pe o razã de 500 m – de 17 ori maimare decât al oricãrei alte arme neletale. Undele acþioneazãasupra moleculelor de apã din stratul superior al epidermei,pe care le încãlzeºte la aproximativ 55 grade C, provocândo puternicã senzaþie de arsurã. Noua tehnologie urmeazã sãintre în dotarea armatei americane în maximum trei ani.Prototipul are forma unui emiþãtor dreptunghiular de di-mensiuni mari, care poate fi montat pe un vehicul militar


219iunie, 2008

de tip Humvee. Razele termice pot pãtrunde prin haine,însã nu pot penetra zidurile, temperatura proiectatã fiind deaproximativ 50 de grade Celsius. Jurnaliºtii care s-au oferitvoluntari în timpul exerciþiilor demonstrative efectuateîntr-un poligon din statul american Georgia au descris sen-zaþia ca fiind similarã cu cãldura dintr-un cuptor încins,greu de suportat. Experþii militari susþin cã efectele suntinofensive.

Impulsuri electromagnetice nenucleare Acest tip de impulsuri au fost testate cu un emiþãtor

de 1 GW montat pe o remorcã de 18 roþi ºi sunt destinate

Armele neconvenþionale ºi neletale


distrugerii sistemelor electronice neprotejate (atât civile câtºi militare). O altã sursã este arma electromagneticã care,prin explozia unei încãrcãturi, creeazã un impuls electro-magnetic asemãnãtor celui produs de explozia nuclearã.

Armele cu impuls electromagnetic sunt arme de dis-trugere electronicã în masã, ce pot viza o mare varietate deþinte. Folosirea acestui tip de arme produce blocarea totalãa oricãrui sistem vizat ce conþine componente electronice.Deoarece armele cu impuls electromagnetic pot cauza dis-trugeri pe zone mai mari decât armele convenþionale, dinpunct de vedere tactic se pot realiza economii substanþialeîn ceea ce priveºte raportul forþã-mãrime la un anumit nivelde daune produse.


221iunie, 2008

Apãrarea împotriva armelor cu impuls elec-tromagnetic

Cea mai eficientã metodã este plasarea întreguluiechipament electronic sau de tehnicã de calcul într-o incin-tã conducãtoare din punct de vedere electric (cuºcã Fara-day). Totuºi, majoritatea acestor echipamente trebuie sãcomunice între ele ºi sã fie alimentate de la o sursã de ener-gie electricã. Aceste puncte de intrare electricã ar puteaînsã permite energiei de trecere sã intre în incintã ºi sãprovoace daune. Comunicãrile ºi transferurile de date nece-sare pot avea loc însã prin fibre optice. Totuºi, problemaalimentãrii la reþeaua electricã rãmâne un risc.

Bibliografie:1. Schellhardt, Don, An Agenda For Real National

Security, PRIORITY ONE, The 21 Century POPULIST,17 July 2003.

2. National Security Agency (NSA) SpecificationNo.73/2A: Specification for Foil RF Shielded Enclosure,NSA, 15 Nov. 1972.

3. Kopp, Carlo, The Electromagnetic Bomb, Weaponof Electronic Mass Destruction, RAAF Air Power StudiesCenter, USA, 1996.

4. Frank Morales, The War at Home, Covert ActionQuarterly, spring /summer 2000. US Army Field Manual19.

5. Revista ªtiinþã ºi tehnicã, nr. 1/2008.

Articol


6. Anderberg, Maj.Gen. Bengt & Wolbarsht, Dr.Myron L. (1992), Laser Weapons: The Dawn of a NewMilitary Age, New York, Plenum Press.


SEMNAL EDITORIAL

225iunie, 2008

Peregrin la por]ile de[ertului

D in pãcate, nua fost aniver-

sare, în ultimii ani, încare sã nu vãrsãm o la-crimã pentru un camaradcãzut la datorie. Anulacesta l-am petrecut pecamaradul nostru, sublo-cotenentul (mi-este greusã-i spun post mortem)Ioan (nume de martir)Grosaru, stins mult preadevreme ºi mult prea de-parte de casã. A fost ucis



în Afganistan, de explozia unei mine improvizate, plantatãde insurgenþi.

Este trist când afli despre calitãþile unui om abiaatunci când se petrece de pe aceastã lume. Este trist cândun camarad îþi rãmâne doar în amintire ºi doar între coper-tele unei cãrþi, aºa cum este acum poetul Ioan Grosaru.Pentru cã în ziua Sfântului Gheorghe i-a fost lansat, la se-diul Statului Major al Forþelor Terestre, cel de-al treilea vo-lum de poezii „Peregrin la porþile deºertului“.

Câteodatã, hazardul aranjeazã evenimente într-o în-lãnþuire greu de acceptat. Tocmai scrisesem, în numãrultrecut al revistei, o recenzie la un volum intitulat „Poeziipremoniþionale“. Printr-un tainic joc al întâmplãrii, primapoezie din volumul poetului Grosaru care mi s-a aºternutsub ochi se numeºte Setea. Sã fi fost o premoniþie a poetu-lui ce urma sã treacã atât de repede pragul cel mare? Po-sibil. Mie însã mi-ar plãcea sã o consideraþi un dar din par-tea camaradului nostru, proaspãt înrolat în armata de din-colo.

Menþionãm cã, dacã Editura Militarã ne va da accep-tul, vom posta întreg volumul pe website-ul „Revistei for-þelor terestre“. Ar fi pãcat ca atâta sensibilitate sã rãmânãdoar între copertele unui volum, citit doar de câþiva iniþiaþi.

SETEA (Ioan GROSARU)

„Mi-atâta sete de cuvânt, mi-e seteAdu-mi paharul amãrui sã-l beau

Semnal editorial

227iunie, 2008

Cãci cale lungã de bãtut mai esteªi e târziu iubito, nu mai stau.

Sã-mi pui un pic de-argilã în mâncareCã drumu-i lung ºi nu-i bãtãtoritªi îmi va creºte din stomac o floare,Din ochi oceanul necãlãtorit.

Mi-e sete de ruginã, de ruineDe apa clocotitã în paharSã laºi durerea sã pãtrundã-n mineCând sunt îngenunchiat lângã altar.

Mã iartã înc-o datã de trãdareDe dorul nopþii voi zbura o clipãApoi sã dorm un ceas cu fiecareªi sã visez cã-mi creºte o aripã”.

Peregrin la porþile deºertului


Marina Românã


Cu o punctua-litate pe

care numai cei obiºnuiþicu mânuirea sextantului opot atinge ºi menþine, amprimit la redacþie cea mairecentã apariþie a publi-caþiei camarazilor noºtride la þãrmul PontuluiEuxin, revista „MarinaRomânã“.

229iunie, 2008

Imaginile surprinse într-o manierã profesionistã în-cântã ochiul cu „Ochiul flotei“, vinovaþi de aceastã încân-tare fiind redactorul-ºef, cãpitanul inginer Mihai Egorov(ca o dovadã cã un ziarist complet mânuieºte cu aceeaºiuºurinþã atât principiile managementului de presã, cât ºicondeiul sau declanºatorul aparatului de fotografiat),Olivia Bucioacã ºi Bogdan Dinu.

Ce aflãm de la camarazii noºtri marinari? Cã au fostîn miezul evenimentelor pe timpul întrunirii ºefilor statelordin Alianþa Nord-Atlanticã („Diplomaþie publicã laConstanþa“, p.12). Trecând peste evenimentul care a þinutprimele pagini ale presei de pe întregul mapamond, aflãmcã la început de martie s-a desfãºurat runda a doua a viziteinavei americane USS San Jacinto în compania fregateiRegina Maria, concretizatã în 24 de ore de exerciþii navalecomune (p.8). Dupã cum se ºtie, militarii din forþele teres-tre care acþionau în cadrul KFOR au fost înlocuiþi de cãtrecamarazii din infanteria marinã. O relatare despre ceea ceînseamnã prezenþa militarã româneascã în spaþiul sud-vestbalcanic este semnatã de dr. Oana-Cristiana Popa, ambasa-dor extraordinar ºi plenipotenþiar al României în Kosovo(p.17). Aflãm, în reportajul de la paginile 22-23, cã evaluã-rile nu sunt activitãþi specifice doar unitãþilor noastre, ci ºicelor din Marina Militarã. Astfel, la jumãtatea lunii martie,la sfârºitul modulului instrucþiei operaþionale de bazã, cor-veta Amiral Petre Bãrbuceanu (260) a fost evaluatã, la cheuºi pe mare, de cãtre o echipã a Centrului de Instruire prinSimulare ºi Evaluare al Forþelor Navale, nava fiind prezen-tatã, de altfel, ºi în posterul pe care redacþia îl oferã colec-þionarilor la jumãtatea publicaþiei. Nu lipsesc articolele în

Marina Românã


care sunt prezentate activitãþi internaþionale, sportive (v-aþiputea închipui cã marinarii se descurcã la fel de bine pe ta-tami ca ºi pe punte?), file din istoria marinei ºi apariþii edi-toriale.

Vã recomandãm, aºadar, o publicaþie militarã intere-santã, echilibratã, care-ºi menþine nivelul de profesiona-lism de la prima pânã la ultima paginã.

Semnal editorial

231iunie, 2008

Frontiera

C amarazii de lapoliþia de fron-

tierã ne-au trimis un nounumãr al publicaþiei „Fron-tiera“.

Prezentatã, ca deobicei, într-o þinutã gra-ficã profesionistã, revis-ta cautã sã introducã ci-titorii în cotidianul poli-þiºtilor de frontierã. Con-statãm astfel cã la bunadesfãºurare a SUMMIT-



ului NATO din anul acesta ºi-au adus contribuþia ºi colegiinoºtri în uniformã bleumarin. Mai mult, parcurgând pagi-nile 16-21 constatãm cã sintagma „de veghe la fruntariileþãrii“ nu este doar o figurã de stil. Aflãm astfel cum „fron-tieriºtii“ din Botoºani, Maramureº, Iaºi ºi Timiº au dat ogrea loviturã contrabandiºtilor cu þigãri, în timp ce la vamaBechet poliþiºtii doljeni au depistat un autoturism furat. Pepiaþa drogurilor de mare risc a mai fost anihilatã o reþea detraficanþi care acþiona în judeþul Maramureº, în zona Sighet,Valea Viºeului, Poienile de Sub Munte. Dacã amintim cãpoliþiºtii de frontierã bihoreni au trecut la capitolul „reali-zãri“ destructurarea a încã o reþea de traficanþi de migranþi,avem deja imaginea a ceea ce înseamnã cotidian în viaþacamarazilor noºtri de pe graniþã.

Menþionãm reportajul realizat „La marginea Dunãrii“,la Inspectoratul Judeþean al Poliþiei de Frontierã Cãlãraºi,de cãtre Iulian Puicã ºi ªtefan Andreescu (pag.10-13), întimp ce Iulia Botezatu informeazã despre exerciþiile SASIale Serviciului de Acþiuni Speciale ºi Intervenþie din Poliþiade Frontierã. Aflãm astfel cã „în acest context, s-a produso premierã, respectiv realizarea unui exerciþiu de supraveg-here transfrontalierã între România ºi Bulgaria“.

Terorismul este un fenomen care þine paginile oricã-rei publicaþii cu profil militar. Nu este de mirare cã ºi cole-gii de la poliþia de frontierã cautã sã demonteze ºi sã înþe-leagã fenomenul, dovadã cã documentarul „Terorismul înceasul al 12-lea, fãrã câteva minute“ (pag. 22-23), semnat dechestor general de poliþie prof. univ. dr. Anghel Andreescuºi comisar-ºef Nicolae Radu, a ajuns la al treilea episod.

Semnal editorial

233iunie, 2008

O interesantã analizã asupra depresiei ºi suiciduluivãzute ca fenomene îngrijorãtoare pentru societatea noastrã(pag. 28-29) – care a fost, de altfel, tema unui simpozion deprofil organizat la IJPF Mehedinþi – ºi ºtirile sportive înche-ie publicaþia colegilor de la poliþia de frontierã.

Frontiera


Via]a militarã într-un spirit militarmodern


T rustul de Presãal Ministerului

Apãrãrii ne-a fãcut osurprizã, livrându-ne do-uã publicaþii siameze:„Viaþa militarã“ ºi „Spi-rit militar modern“. Nucomentãm cât de fericitãsau cât de nefericitã afost ideea colegilor de laTrust – bãnuim cã auavut temeiuri serioasepentru a opta pentru o

235iunie, 2008

astfel de formulã – ºi vã reþinem atenþia asupra câtorvatitluri. Reportajul „Tãcerea din spatele ºarpelui“ care des-chide revista, realizat de locotenentul Constantin Piºtea,într-o misiune din teatrul de operaþii a Batalionului 812 In-fanterie „ªoimii Carpaþilor“ se continuã cu o translaþie cã-tre sud-est, la Hyderabad, India, în articolul „Dragostea numoare“. Locotenentul Piºtea încearcã (ºi reuºeºte) sã taie„în felii subþiri o bucatã de Indie aºa cum aþi vedea-o plim-bându-vã cu tuc-tuc-ul – fascinantul taxi pe trei roþi – carereprezintã cea mai bunã cale pentru a strãbate rapid un oraºindian“.

Din India facem un salt de aproape o jumãtate de glob,tocmai în emisfera vesticã, unde maiorul Florin ªperlea neprezintã „Chipurile Americii“. Atingem orizontul literar,purtaþi prin „Palatul viselor“ lui Kadare de cãtre CristinaNedelcu, gãsim o filã de dicþionar cu cineaºtii militari(Augustin Mosoia) realizatã de Viorel Domenico, iar pagi-nile curg firesc cu bijuteriile fotografice ale fotoreporteru-lui Eugen Mihai.

La capsã se rãstoarnã totul. Rotim publicaþia la 180de grade, pentru a citi un „Fals tratat de trimis la plim-bare...“, semnat de maiorul Florin ªperlea ºi acesta esteprimul contact cu revista siamezã, „Spirit militar modern“.Dãm paginile pânã la coperta a IV-a (sau coperta I, fiecaredupã preferinþã) ºi trecem în revistã câteva titluri:„Considerente privind climatul psihologic“, realizat de uncolectiv de autori; „Cunoaºterea profilului de maturitate“ –locotenent-colonel Dãnuþ Cãldãraru; „Moralul trupelor castare de fapt“ – o dezbatere iniþiatã de maiorul Vasile Dinu,

Viaþa militarã într-un spirit militar modern


reprezentantul naþional cu relaþiile publice în Irak ºiîncheiem la rubrica „Bivuac“, cu articolele „Spionii creie-rului“ ºi „Sindromul Vietnam“, realizatã de colonelul înrezervã Benone Neagoe.

Semnal editorial

237iunie, 2008

„Curierul armatei“ de colec]ie

C olegii de la„Curierul ar-

matei“ au încercat sãabordeze ºi alt stil de pu-blicaþie. Astfel, cu oca-zia înfiinþãrii Diviziei 1Infanterie „Dacica“, aulansat un supliment bi-lingv (românã ºi engle-zã) de colecþie, sub for-mã de broºurã.

Prin suplimentulrealizat, s-a dorit, în pri-



mul rând, evidenþierea faptului cã înfiinþarea noii mari uni-tãþi a însemnat doar schimbarea unei denumiri ºi, aºa cumse prezintã în editorialul semnat de comandantul diviziei,general-maior Nicolaie Dohotariu, s-a realizat o „Schim-bare de concept – de la «teritorial» la «dislocabil»“. O scur-tã incursiune în istoria contemporanã jaloneazã drumul par-curs „De la Armata 1 la Divizia 1 Infanterie «Dacica»“,urmatã de un interviu realizat de locotenent-colonelulFlorentin Paraschiv cu comandantul Brigãzii 282 Meca-nizatã, general-maior Cãtãlin Tomescu.

Realizatorii au gãsit o cale ineditã de a prezenta uni-tãþile diviziei: prin reportaje apãrute în publicaþia „Curierularmatei“. Este un demers pe care-l apreciem a fi pe cât deoriginal pe atât de percutant, mai ales pentru eventualii citi-tori strãini, întrucât îºi pot face o imagine mult mai apro-piatã de realitate (în ceea ce priveºte instruirea ºi misiunileexecutate) decât din înºiruirea unor date statistice inserateîn prezentãrile powerpoint.

În încheiere, îi felicitãm pe ziariºtii publicaþiei bucu-reºtene pentru produsul realizat într-un timp record ºi spe-rãm ca suplimentul „Curierului...“ sã nu fie doar o apariþiemeteoricã, aºteptând totodatã o recidivã cu mai multã origi-nalitate. Succes, prieteni!

Semnal editorial

revista for]elor · PDF fileProcesele de comunicare sunt indispensabile pentru...

Documents

Transcript of revista for]elor · PDF fileProcesele de comunicare sunt indispensabile pentru...