revista dec 2016 - scoala10focsani.ro · Soarele se arat ă mai rar și f ără str ălucirea de...

Muguri și flori – revistă de crea

Anul IX, nr. 18 – decembrie 2016

Oricine își dorește să aibă succes: fie în

sau în carieră. Dar știm, oare, ce este succesul? spre scuces? Succesul este o stare reflectată Succesul înseamnă cunoaștereaîncrederea în acestea și este direct proporpasiunea pentru atingerea lui. Succesul poate fi în mâinile oricdacă oportunitățile oferite sunt valorificate indifereinamică, la fel neîncrederea sau speran Cei ce îl obțin sunt cei ce nu cred întrîncercare nu se dau bătuți. Sunt cei ce ce văd în fiecare zi o nouă șanstransformând-o într-o treaptă spre vârf. Un vârf privit cu ochii larg deschiși cu sinceritate. De multe ori uităm pentru ce luptorizont. Nu trebuie să uităm să ne batem pentru idealurile noastre, chiar dacîn lumea asta a concurenței și a puternică, să nu cedăm la primul erăzbatem ca să ajungem acolo unde ne Consider că toată această luptmaterii la școală, și pe care le considereste o aplecare asupra domeniului IT, le facem cu drag și în mod confinanciară de care avem atâta nevoie în zilele noastre. Evolubuna dozare a capacităților ne pot duce acolo sus, pe culmea succesului. Movârf sunt destule: școală, liceu, facultate sau mastere. Toate contribuie din plin la înfviselor noastre. Dar degeaba înveajungi în vârf. Unii sunt născuți școală ai avea, tot trebuie să munce „Rețeta succesului: studiazăpregătește-te pe când alții se joac

de creație și cultură a Școlii Gimnaziale „Duiliu Zamfirescu” Foc

decembrie 2016

1

Rețeta succesului

ă succes: fie în școală, în viață, în familie

ce este succesul? Și ce presupune calea

reflectată atât în interior, cât și în exterior. șterea calităților personale, dar și

i este direct proporțional cu munca depusă și

Succesul poate fi în mâinile oricărei persoane, dacă este dorit, căutat și urmile oferite sunt valorificate indiferent de obstacole. Superficialitatea îi este

, la fel neîncrederea sau speranța dobândirii lui doar prin noroc. in sunt cei ce nu cred într-o ușă închisă, iar dacă nu o pot deschide din prima

i. Sunt cei ce vin și a doua oară, mai pregătiți și cu cheia la ei. Sunt cei șansă, cei ce știu să aprecieze fiecare reușit

ă spre vârf. Un vârf privit cu ochii larg deschiși, cu mintea antrenat

m pentru ce luptăm în viață și lăsăm ca timpul să se scurgă ne batem pentru idealurile noastre, chiar dacă

a luptei pentru un trai mai bun. Îndârjirea noastrm la primul eșec, la prima greutate ieșită în cale, și să încerc

ajungem acolo unde ne-am propus. ă luptă începe încă din copilărie, când ne orient

i pe care le considerăm importante în a asigura viitorul nostru ca adult. Deeste o aplecare asupra domeniului IT, și celelate arii curriculare sunt la fel de bune

i în mod conștiincios. Numai procedând astfel ne vor asigura stabilitatea de care avem atâta nevoie în zilele noastre. Evoluăm rapid și numai perseveren

ilor ne pot duce acolo sus, pe culmea succesului. Modalit, liceu, facultate sau mastere. Toate contribuie din plin la înf

viselor noastre. Dar degeaba înveți bine și ești premiant, dacă îți lipsește puterea de luptți să fie campioni, fiecare pe domeniul său de activitate, dar oricât

muncești transpirând pentru a ajunge cel mai bun. ă atunci când alții dorm; muncește când ceilal

ii se joacă; visează în vreme ce alții doar își doresc.” William A.Ward

Prof. Liliana-Alina Agherghinei, director adjunct

Editorial

colii Gimnaziale „Duiliu Zamfirescu” Focșani

și urmărit consecvent, nt de obstacole. Superficialitatea îi este

nu o pot deschide din prima i cu cheia la ei. Sunt cei șită, oricât de mică, și, cu mintea antrenată

ă se scurgă așa, fără un ne batem pentru idealurile noastre, chiar dacă nu este atât de ușor

pentru un trai mai bun. Îndârjirea noastră trebuie să fie ă încercăm continuu să

când ne orientăm asupra unor m importante în a asigura viitorul nostru ca adult. Deși

i celelate arii curriculare sunt la fel de bune, atâta timp cât tiincios. Numai procedând astfel ne vor asigura stabilitatea

și numai perseverența și dalități de a ajunge în

, liceu, facultate sau mastere. Toate contribuie din plin la înfăptuirea te puterea de luptă ca să

u de activitate, dar oricâtă ti transpirând pentru a ajunge cel mai bun.

te când ceilalți lenevesc; .” William A.Ward

Alina Agherghinei, director adjunct

Muguri și flori – revistă de creație și cultură a Școlii Gimnaziale „Duiliu Zamfirescu” Focșani


2

Toamna

Frunze ruginii Cad pe casă zi de zi. Cade bruma în grădină, Oare cine-o fi de vină?

Pleacă-n stoluri păsărele: Grauri, berze, rândunele Și-ale păsări călătoare, Cine le alungă, oare?

Pere zemoase, mere dulci, Struguri parfumați și nuci, Toate ni le dăruiește doamna... Ați ghicit, copii? E TOAMNA!

Dragoș Mățăuanu – cl. I A Îndrumător prof. Silvia Grigore

Zâna Toamnă

Coșuri pline cu de toate: Mere, pere, struguri, nuci, Abia poți să le mai duci... Așa-s toamnele, bogate!

Își îmbracă hainele: Rochii galbene și roșii, Pantofiori portocalii, În păr, frunze ruginii: Toată, e o frumusețe! Abia așteptăm să vii!

Maria Coman – cl. I A Îndrumător prof. Silvia Grigore

Cățelușul meu

Am un cățeluș micuț Și e tare jucăuș. L-aș lua cu mine-n casă, Însă mama nu mă lasă. O căsuță i-am făcut Și e tare mulțumit. Nu-l mai ninge, nu-l mai plouă, Are o căsuță nouă!

Gabriel Grigore – cl. I A Îndrumător prof. Silvia Grigore

Toamna Natura posomorâtă își ascunde chipul sub un văl de nori și privește cu tristețe la copacii goi și la florile uscate. Covor arămiu de frunze s-a așternut pe trotuare, în parcuri și păduri. Păsările călătoare au plecat în stoluri spre țările calde. Soarele se arată mai rar și fără strălucirea de odinioară. Toamna este, însă, zâna recoltelor bogate. Ea umple hambarele cu grâne și cămările cu fructe și legume. Frigul, ploaia și vântul sunt prietenii toamnei. Noi, copiii, încă ne mai gândim la zilele de vară când ne jucam. Totuși, toamna are farmecul ei, este frumoasă și bogată.

Sofia Muscalu – cl. I A Îndrumător prof. Silvia Grigore

Adevărata bogăție A fost odată o familie înstărită care avea un fiu. Într-o zi, tatăl băiatului s-a hotărât să-l ducă într-o călătorie pentru a-i arăta cât de bogați sunt ei și felul în care trăiesc oamenii simpli. După câteva zile de mers, au poposit la o fermă săracă unde gazdele i-au primit cu drag. A doua zi, după ce și-au luat rămas bun, tatăl își întrebă fiul: - Ei, fiule, cum ți s-au părut oamenii la care am

stat? Ai văzut ce săraci sunt ei față de noi? - Am văzut că noi avem un câine, iar ei au patru.

Noi avem un motan leneș și gras, iar ei au două pisici cu pui mici și niciun șoarece. Noi avem becuri în grădină, ei au stelele nopții. Noi avem o bucată de pământ înconjurată de un gard înalt, ei au toată câmpia ce se întinde până la orizont. Noi avem servitori care ne privesc cu răceală, ei îi servesc pe alții. Noi ne cumpărăm mâncarea, iar ei și-o cultivă, noi avem ziduri înalte să ne păzească proprietatea, ei au prieteni care îi ocrotesc. La auzul acestor vorbe, tatăl rămase gânditor. Fiul adăugă:

- Îți mulțumesc, tată, că mi-ai arătat cât de săraci suntem!

Adevărata bogăție nu este dată de bunurile pe care le ai, ci de ceea ce este în sufletul tău.

Mara Brianna Dospinoiu – cl. I A Îndrumător prof. Silvia Grigore

Muguri – debuturi...



3

Fructele toamnei Toamna are fructe dulci: Struguri, prune, mere, nuci. Toate astea mie-mi plac Cât de multe-n coş încap. În cămară, la bunica, Nu mai e loc de nimica. Fructele s-au adunat În borcane, la iernat. Maria Tudose - cl. a III-a C Îndrumător prof. Nadia Lefter Brumărel Într-o noapte întunecată, A venit neanunțată Toamna cea prea colorată Cu vânt și ploaie înarmată. Frunzele au căzut treptat, Că bruma le-a schimbat. Păsările au plecat, Căci frigul le-a alungat. Plâng copacii părăsiți Se simt tare oropsiți, Doar hambarele sunt pline Atunci când brumărel vine! Andrei Ungureanu - cl. a II-a C Îndrumător prof. Anca Sava

Toamna Sunt acum struguri şi mere, Dar nu mai sunt rândunele. Multe flori sunt veştejite, Frunzele-s îngălbenite. Iar pomii rămân goi. S-a dus vara de la noi. Păsărelele-au plecat, Frunzele s-au scuturat.

Anisia Bangu - cl. a II-a D Îndrumător prof. Gina Pricope

Toamna Vara s-a sfârşit, Toamna a venit. Mândră şi bogată, Peste ţara toată. Frunzele se ofilesc Şi copacii se golesc Şi formează-ncetişor Un covor multicolor. Dragoş Manolescu - cl. a II-a D Îndrumător prof. Gina Pricope

Toamna A venit acum şi toamna S-au copt strugurii în vii, Carele sunt mari şi pline, Urcă spre gospodării. Pretutindeni oameni harnici Roade-mbelşugate adună, Înfrăţindu-se în muncă Şi cântând de voie bună. Simona Pavel - cl. a II-a D Îndrumător prof. Gina Pricope

Toamna Frunzele s-au veștejit Căci, iată, toamna a venit. Cârduri de cocori, în zbor, Se grăbesc spre țara lor. Dar e zi cu soare încă, Muncitorii se silesc Treaba lor să o sfârșească Și apoi să se-odihnească. Au intrat cu toții-n case Căci lucrul și-au terminat Și-a pornit o ploaie rece Peste satul întunecat.

Monica Hagiu – cl. a IV-a D Îndrumător înv. Alexandra Abeaboeru



4

Sfărșit de toamnă

Oare ninge, oare plouă, De e câmpul plin de rouă? Stoluri iuți de rândunele Zboară până sus, la stele!

Cale bună, călătoare! Zbor spre miază-zi, ușoare! Căci acuma se arată Recea toamnă supărată.

Eva Maria Nedelcu – cl. a IV-a D Îndrumător înv. Alexandra Abeaboeru

Bunica mea Când îmi amintesc de bunica, trăiesc mai multe sentimente: de drag, de dor, de tristețe, dar și de bucurie. Bunica mea era o femeie draguță, scundă, slabuță, cu parul nins de trecerea anilor, cu ochii calzi și buni. Era blandă, blajină și simpatică. De câte ori mă vizita, eram foarte fericit pentru că mă răsfăța cu mandarine, dulciuri și, uneori, cu jucării și hăinuțe. Îmi cânta, îmi spunea povești și poezii, iar eu eram atras de ochelarii ei, pe care mă străduiam de fiecare dată să-i iau de pe nas... O îmbrățișare sau un buchet de flori din partea mea era pentru ea un alint pentru suflet. Mi-aș dori să fie și astăzi lângă mine, să mă bucur de bunătatea și duioșia ei.

Ioan Cezar Panaite – cl. a IV – a A Prof. Monica Merloiu

Bunica Bunica mea este un om curajos. Ea, chiar dacă e în vârstă, are părul încă tânăr. E un om iubitor de animale. Are câteva găini și, în fiecare zi, se trezește de la șase dimineața pentru a se asigura că ele sunt hrănite. Ochii ei căprii încălzesc sufletul oricui. Ar face orice ca să ne știe sănătoși și fericiți. O ajută pe mama la treburi, mai ales în grădină îi place să lucreze. Niciodată nu spune că nu se poate. Face tot posibilul să se poată... Toată săptămâna se duce la verișorii mei cei mici să îi plimbe și să îi ajute la teme. Așa e bunica mea pe care o iubesc atât de mult.

Ana-Maria Bărbosu - cl. a IV-a A Îndrumător prof. Monica Merloiu

Bunica Unele dintre amintirile mele cele mai prețioase sunt legate de vacanțele petrecute la bunicii mei, în sătucul lor de la poalele munților. Acolo era mereu, și este încă, o atmosferă caldă și primitoare. Bunica mea, micuță, firavă, cu ochi căprui, este veșnic în mișcare și harnică precum o albină. Are grijă de toți și nu se plânge niciodată. Oricât ar fi de obosită, mereu are timp de o mâniere, de un alint, de un sfat sau să se joace cu mine. În bucătăria bunicii miroase întotdeauna a ceva bun: a cozonac, a placinte și a gutui coapte. La serbările mele, preșcolar și apoi școlar fiind, o căutam cu privirea prin mulțime, știind ca este prezentă și nu mă dezamăgea niciodată. Cele mai frumoase sărbători de iarna le-am petrecut la bunicii mei, cu tradițiile, obiceiurile specifice acestui colț de rai și cu foarte multă dragoste. Sunt mai bun datorită grijii cu care mă înconjoară bunica mea și mă simt protejat știind că ea se roagă pentru mine. Te iubesc, bunico!

Darian Nastase – clasa a IV-a A Îndrumător prof. Monica Merloiu

Bunica Bunica mea are părul alb, parcă nins de iernile ce au trecut peste ea, iar ochii verzi, de culoarea smaraldului, te privesc cu căldură și duioșie. Este frumoasă, blândă și foarte iubitoare. Deși firavă și micuță de statură, nimic nu-i stă în cale atunci când își propune să facă ceva sau să ajute pe cineva. Harnică și darnică, totodată, și-a crescut cu mult drag nepoții, învățându-i ce este respectul, ce e bine și ce e rău și niciodată nu s-a supărat pe noi, oricâte năzbâtii am făcut... Bunica ne așteaptă mereu în prag, iar zâmbetu-i larg îi luminează fața senină când noi, cei mici, îi deschidem poarta. Așa a fost dintotdeauna și așa îmi voi aminti mereu de ea.

Alexia Trifan – cl. a IV-a D Îndrumător înv. Alexandra Abeaboeru



5

Un prieten de nădejde Eu sunt Darius, un băiat obișnuit din clasa a II-a D. Să vă spun despre mine? Nu, mai bine să vă povestesc despre prietenul meu, Blanco. El nu e un copil, ci un cățel. Unul destul de mare şi pufos, cu blană roșcată şi urechi care îi atârnă ca două baieri de căciulă. A apărut în familia mea înainte de a veni eu pe lume, aşa că aş putea spune că îi sunt un fel de frate mai mic. El este îngăduitor cu mine: mă lasă să-l călăresc, să-l trag de urechi, iar el îmi dă lăbuța drept mulțumire când îi ofer un biscuit. Uneori îmi place să spun că suntem doi prieteni: un copil şi un moş de cățel. Blanco este bătrân deoarece a împlinit treisprezece ani. Mami spune că viața cățeilor trece mai repede, aşa că am cautat în cărți cât mai multe curiozități despre prieteni noştri de nadejde, pentru a-l putea ajuta. Astfel am aflat că sunt zeci de rase de câini, pe toată suprafața pământului, că sunt de mărimi diferite, că dacă hrăneşti un câine câştigi un prieten pentru toată viața. Eu am un astfel de prieten pentru toată viața... Cât despre bunul meu Blanco ... aş dori ca fiecare copil să iubească, să ocrotească şi să înțeleagă faptul că a oferi dragoste şi atenție unui prieten necuvântător înseamnă o inimă mare şi plină de frumusețe.

Darius David - cl. a II-a D Îndrumător prof. Gina Pricope

Ghicitori Din moși-strămoși lăsate Și de copii cântate, În seara Crăciunului Vestesc Nașterea Domnului.

(colindele) Sub brad lăsate, Frumos împachetate, De spiriduși făurite, Cu sute, cu mii, Pentru cei mai buni copii!

(cadourile) Maria Stoian – cl. I A

Îndrumător prof. Silvia Grigore

Noapte de iarnă A sosit, în sfârșit, iarna. Fulgi ușori și albi ca diafanele aripi ale fluturilor au obosit jucându-se pe cerul ca cenușa, iar Crăiasa Zăpezii a țesut pe fiecare geam, cu grijă, flori de gheață. Soarele palid s-a luptat în van să mai încălzească pământul. Învins, a coborât spre apusul vinețiu, plănuind ca în ziua ce urmează să își ia revanșa. Copacii dantelați de promoroacă așteaptă încremeniți ca vreun pictor de ocazie să imortalizeze pe pânza sa acest peisaj de vis. Degeaba. Nimeni și nimic, om, câine ori glas, nu mai tulbură tabloul înghețat al iernii. Liniștea deplină și nemișcarea absolută au cucerit pământul. Noapte bună!

Denisa Deaconescu – cl. a IV-a D Îndrumător înv. Alexandra Abeaboeru

Cartea, prietena mea Cartea e cea mai bună prietenă a unui copil. Atunci când o citeşti parcă te duce într-o altă lume, o lume a poveştilor. Ea îţi umple imaginaţia şi te relaxează când eşti obosit. Cartea te învăţă şi lucruri noi. Fiecare carte a fost scrisă de o persoană, un scriitor. Acel scriitor a scris-o, a rescris-o, până a ajuns la rezultatul dorit. Apoi a găsit o firmă care s-o tipărească şi s-o publice. Ea ajunge apoi în universul cărţilor, librăria, un loc minunat unde toate cărţile stau aliniate pe rafturi şi privesc. Unele, mai puţin citite, aşteaptă câte un copil care să le deschidă. Altele, de multe ori citite, se odihnesc liniştite. Există multe tipuri de cărţi. Cu basme sau poezii pline, cu poveşti, povestiri sau descrieri, unele pentru adulţi, altele pentru copii. Orice cărţi ar deţine, biblioteca este şi va rămâne prietena copiilor. Ca oricine, cărţile au şi ele o rugăminte: să le trataţi cu respect, să nu le rupeţi şi să nu le mâzgăli ţi. Ele vă vor mulţumi.

Alexandra Eremia - cl. a II-a D Îndrumător prof. Gina Pricope




decembrie 2016

6

Îndrumător prof. Daniela Gavril


tor prof. Daniela Gavrilă




decembrie 2016

7

La cules Este toamnăeste mare veselie. Toateste la cules de struguri. Mama, tata, Anto foarte harnici. Ei umplu cocoş cu ciorchini mari, aurii parfumaţi. Eu şi Mădă numiar bunica, în timp ce cânta „ Bun e vinul ghiurghiuliu”, rcoşurile în benă În curând va curge mustul duşi parfumat.

Alessia Panaite

Îndrumător prof. Daniela Gavril


La cules ste toamnă. La noi, la vie

este mare veselie. Toată familia este la cules de struguri.

Mama, tata, Anto şi Mati sunt foarte harnici. Ei umplu coş după

cu ciorchini mari, aurii şi

ă ă numărăm coşurile, iar bunica, în timp ce cânta „ Bun e vinul ghiurghiuliu”, răstoarnă

urile în benă. În curând va curge mustul dulce

Alessia Panaite – cl. a II-a B

tor prof. Daniela Gavrilă



8

Toamna Plâng în grămadă, flori de nalbă şi flori de mărgărint, în braţele celui mai darnic anotimp, toamna. Ea face trecerea de la căldură la frig. Dimineţile şi serile sunt mai răcoroase, iar miezul zilei este încălzit cu greu de soarele palid. Acesta încearcă cu toată puterea să-şi trimită razele pe pământ. Cerul poartă nori grei ca de plumb. Frunzele copacilor seamănă cu un multicolor covor, plin de nuanţe vesele şi frumoase. Copacii au rămas singuri şi goi. Numai veşnicia brazilor împodobeşte poalele munţilor. Păsările călătoare şi-au făcut un ultim rond, plecând spre ţările de soare pline. Din ce în ce mai des, plânge cu lacrimi de ploaie rece şi pătrunzătoare. Livezile ne-au umplut lăzile cu prune brumării, gutui parfumate şi gălbui ca puful puişorilor, nuci gustoase şi mere aurii. Grădinile ce nu demult erau pline cu roşii ca focul şi ardei zâmbăreţi, acum par ruginite de vălul argintiu al brumei. Ador acest anotimp care m-a adus pe braţele sale în această lume mirifică.

Elena Golea – cl. a V-a A Îndrumător prof. Daniela Sporea

Plouă

Afară plouă și e frig, Toți copiii stau în casă Și visează doar la joacă, Vor să plece norul aprig.

Iată-i cum se plâng tot timpul, Privesc afară cu ochi triști, La distracție li-i gândul, Vor s-alerge iar prin miriști.

Plouă, plouă, tot mai plouă, Câmpul este plin de rouă, Toți copiii stau în casă, Vremea rea tot nu îi lasă.

Mario Croitoru – cl. a VII-a D

Îndrumător prof. Anișoara Pițu

Brumar Sunt o pasăre cernită Tristă sunt şi părăsită. Cuiburile sunt pustii Zarea-i fără ciocârlii. Eu sunt ploaia rece, deasă Negura ce-n văi se lasă. Eu sunt cerul plini de nori Bruma ce omoară flori. Sunt o frunză ruginită Peste dealuri rătăcită. Eu sunt codrul care plânge Vântul ramurele-mi frânge. Eu sunt vântul lui Brumar Când sosesc, e vai şi-amar, Spulber tot ce e pe drum Unii spun că-s vânt nebun.

Andrei Mateescu – cl. a V-a A Îndrumător prof. Daniela Sporea

Cum vede furnica universul uman

Pe o frunză cam micuţă Se afla o furnicuţă. De trei nopţi nu s-a culcat Având o-ntrebare-n cap.

- Cum e lumea de sus, oare? Poate-i largă ca o mare, Poate-i mică și pitică. Oh, aş vrea să fiu voinică!

Gata! M-am decis pe dat`! Spune harnica furnică. Se hotârî să pornească În lumea mare, omenească.

-Și voi merge la şcoală. Rechizite o să-mi iau. Ascultătoare eu voi fi, Nota zece voi primi!

... și flori – confirm ări



9

Acestea fiind spuse, Furnica o luă la drum. Voioasă cântând pe cărare Porni către lumea mare.

Ajungând la şcoală, Drept în prima bancă Repede s-a aşezat Cu caietele pregătite.

Iata! Vin copii cu nerăbdare Să vadă ce învaţă azi, La şcoala lor cea mare Ar vrea să facă haz.

Dar sărmana furnicuţă Strivită era să fie De-un caiet de geografie Azvârlit de o fetiţă. -Hei copile, tu nu vezi? Că erai să mă striveşti? Uite-te sunt eu mai mică, Dar sunt tare, va să zică.

Dar fetiţa n-asculta, Era atentă la altcineva. -Cred că am avut noroc Că nu m-a zdrobit de tot.

Ameţită și obosită Se gândi într-o clipită Că la ea în muşuroi Viaţa este mai de soi.

Și spre casă se porni Dar îndată se şi opri, Căci în față-i, dup-un colţ O privea un monstru pufos.

Și alergând ca să scape Căzu ea din nou pe spate Iar, cu greu, când se ridică Două dealuri cu şireturi remarcă.

Speriată, ea fugi Cât putu și nu se-opri În muşuroi, de bună seamă: -Vai! Ce grea e viaţa umană!

Diana Obreja – cl. a V-a A Îndrumător prof. Daniela Sporea

Suflet curat

Suflet curat și minunat E mama mea, și numai ea Îmi face zilele frumoase, Iar gîndurile neguroase Le ține ea și mă ferește De toate relele, și este Mai iubitoare decât toate Și mai frumoasă decât, poate, O floare! Sunt mândră că e ea Mămica mea, și tot așa Aș vrea și eu să se fălească Cu fata ei, când o să crească. Eu o iubesc și mă iubește De infinit de ori și este Un suflet cald, iar eu doresc, Mămica mea, să-ți mulțumesc!

Indra Diaconu – cl. a VII-a D Îndrumător prof. Anișoara Pițu

Sunt roman!

Sunt român și mă mândresc, Pe plaiurile ce trăiesc. Sunt roman și bine-mi pare, România-i ca o floare. Țară bună,oameni buni, Obicei de la străbuni, Avem țara ca o stea, De drag să trăiești în ea. Îmi iubesc graiul și glia, Să trăiască România!

Alexandru Stoican – cl. a VII-a D Îndrumător prof. Anișoara Pițu

Roagă-te!

Nu uitați să vă rugați, Domnului să v-adresați Cu multe gânduri de bine, Cu tristeți sau amărăciune... Nu uitați să-I mulțumiți Pentru lucrul ce-liubiți, Pentru traiul bun sau rău, C-așa a vrut Dumnezeu. Nu uita să crezi în El, Chiar de-orfan te simți mereu! Roagă-te de bunătate, De-ajutor și de de toate!

Alexandra Bahnă – cl. a VII-a B Îndrumător prof. Marcela Ghiuță



Inelele fermecatesau

despre Narnia Totul a început într-o zi oarecare, când un băiat cu hainele murdare a ajuns în grLa început am râs de el, dar, dupădeoarece am ajuns buni prieteni. Într-o după-amiază, am intrat în camera unchiului său, care se considera vrînceput am crezut că ne aflăm întroarecare, dar, când scaunul s-a întors brusc cu un scârțâit care a răsunat în toată camemică lumină ștearsă se putea vedea rânjetul bărbatului nebun, care ne privea cu satisfacși cum avea de gând să ne foloseascexperimentele lui, n-am mai avut aceeaPe o masă, din fața lui, se aflau patru inele. Douverzi și două galbene. Apoi s-a auzit o voce răgușită: - Vrei și tu un inel, fata mea? întrebce, un zâmbet imens i se formă pe faîndreptat către acea masă și-am atins unul dintre inele, după care, am căzut într-un somn adânc. Când am deschis ochii am observat capă. Da, în apă. Dar era o apcentimetri, în care-ți puteai vedea reflexia foarte limpede. M-am așezat pe iarbă, iar, dupjumătate de oră îmi văd prietenul iela fel ca mine. -Acele inele erau de vină, cu ele venim plecăm din alte lumi, spuse băiatul. Urmeazmă. M-a apucat de mână și m-a tras întrde apă. După vreo zece minute, am realizat cnu mai era nimic în jurul nostru, iar tot ce se auzea era un glas frumos, cântând o mece în ce mai tare. La început, suna foarte sinistru, dar, după, a devenit foarte melodios. Odatmelodia au început să apară niște copaci, puiarbă, să apară animale. Ne-am întors realizat că cel care cânta este un leu. Când nevăzut, s-a îndreptat spre noi și ne - Bun venit în Narnia! ne-a spus leul cu o voce groasă. Priveam uimiți către toate lucrurile din jurul nostru. Natura, neafectată de om, animalele bucuroase. Atunci am înțeles că acele inele ale unchiului te ajutau să călătorești prin lumi. Dupce ne-am luat adio de la leu, ne-am pus inelele si


decembrie 2016

10

Inelele fermecate

Narnia o zi oarecare, când un

iat cu hainele murdare a ajuns în grădina mea. La început am râs de el, dar, după, am regretat,

oarece am ajuns buni prieteni. , am intrat în camera

u, care se considera vrăjitor. La ăm într-o cameră

a întors brusc cu un ă camera, iar dintr-o

se putea vedea rânjetul rbatului nebun, care ne privea cu satisfacție ca

ne folosească în am mai avut aceeași idee.

a lui, se aflau patru inele. Două a auzit o voce

i tu un inel, fata mea? întrebă, în timp ă pe față. M-am

am atins unul dintre un somn adânc.

chis ochii am observat că mă aflu în . Dar era o apă de 20 de

i puteai vedea reflexia foarte ă, iar, după vreo

d prietenul ieșind din apă,

, cu ele venim și ăiatul. Urmează-

a tras într-un ochi vreo zece minute, am realizat că

nu mai era nimic în jurul nostru, iar tot ce se auzea era un glas frumos, cântând o melodie din ce în ce mai tare. La început, suna foarte sinistru,

, a devenit foarte melodios. Odată cu ște copaci, puțină

am întors și am cel care cânta este un leu. Când ne-a

și ne-a privit lung. a spus leul cu o voce tre toate lucrurile din ă de om, animalele ă acele inele ale

ști prin lumi. După am pus inelele si

într-o fracțiune de secundunde am plecat. Am ieșit din camertoate întrebările unchiului. Odată ajunși acasă, am hotdoar pentru noi totul.

Alexandra Mogda Îndrumător prof. Pompilia B

Călătoria vie Viitorul pentru mine prezintsfârșit, plină de obstacole un loc neașteptat. Unii știu unde va duce aceastcălătorie, dar alții sunt îngroziacesteia. Viitorul este călătoria supremcălătorii nu i-am dat prea multhotărât că este mai bine stimpului să mă conducăneregretabilă. Când era mica eram întrebatlumea: ,,Ce vreau sa devin când voi fi mare?”, iar răspunsurile mele erau unele amuzante sens, precum prințesă, cântChiar și atunci mă întrebam de important viitorul. Încă nu sunt hotărâtă de ceea ce vreau sVreau doar să intru la un liceu cât mai bun, unde să învăț cât mai bine, pentru a ajunge la o facultate bună. Atât știu ccălătoria vieții. Unii sunt îpărinți, ceea ce nu mi se pare prea bine. Uneori stau și mă uit la cerul de plub, gândindu-mă la viitor. Atunci mintea mea se golește și îmi dau seama cgândesc la asta... Adulții spun că viitorul este impoau trecut peste etapa în care au trebuit sdestinația acestei călătorii. Nu oricine reușește să ridice valul nepe gândul: ,,Ce îmi doresc de la cvieții?”. Această întrebare este ca o problemgrea la matematică, pe care unii reurezolve, dupa multă gândire. Eu o să aștept să văd ce îmi ofertrecerii timpului...

Teodora LazÎndrumător prof. Marcela Ghiu


iune de secundă eram în camera de șit din cameră, ignorând

rile unchiului. , am hotărât să ținem ascuns

Alexandra Mogda - a VI-a A tor prof. Pompilia Bărbosu

toria vieții iitorul pentru mine prezintă o călătorie fără

de obstacole și care te va duce într-știu unde va duce această

ii sunt îngroziți de alegerea

toria supremă a vieții. Acestei am dat prea multă importanță. Am

este mai bine să las adierea trecerii conducă spre o călătorie

Când era mica eram întrebată de aproape toata lumea: ,,Ce vreau sa devin când voi fi mare?”,

spunsurile mele erau unele amuzante și fără ă, cântăreață și altele...

întrebam de ce este atât de

ă de ceea ce vreau să devin. intru la un liceu cât mai bun, unde

cât mai bine, pentru a ajunge la o știu că îmi doresc de la

ii. Unii sunt împinși de la spate de i, ceea ce nu mi se pare prea bine.

ă uit la cerul de plub, la viitor. Atunci mintea mea se

i îmi dau seama că este o prostie să mă

viitorul este important, dar ei au trecut peste etapa în care au trebuit să aleagă

torii. ă ridice valul neștiinței de

pe gândul: ,,Ce îmi doresc de la călătoria întrebare este ca o problemă

, pe care unii reușesc să o gândire. ăd ce îmi oferă adierea

Teodora Lazăr – cl. a VII-a B tor prof. Marcela Ghiuță



Anticariatul Astrul roșu în obraji, zâmbea peste oraprăfuit. Era cam toamnă, parcă El, Soarelemai avea aceeași căldură. Frunzuligalbene se dezlipeau de crengi învelind castanele deja căzute. Într-o grădiniță plină de stejari aleîmprejmuită cu un mic găanticariatul își deschise ușa din lemn de nucCum urcai pe cele trei trepte joase, dmiros vechi, însă, îndată ce intrai în încputeai să vezi ce urma, căci rafturi cu cpână-n tavan. Nu priveam mii desingură, ce aducea alături file de peste mțări. O carte în care fiecare panginlumea basmului, fie că dădeai de împfie de Feți-Frumoși, fie de cai năzdrfete preafrumoase. Știți voi ... o casemănătoare cu „Și v-am spus povestea acare te așteptau aventuri interesante, fapte mărețe și chiar personaje ciudate. „Toateși nouă-s toate'', cam așa și cu anticariatul vechi de decenii, unde cărți cu file ciuruite de rvor să-și desfășoare cuvintele ca îaur . Aici slovele se contopesc, spărgând trupuri ... ajung în inimă - trebuie citite cu ochiul minpentru a fi înțelese. Deschid o carte ... file de praf cu miros de poveste se ridicălumină. Decorul se sparge când aud vocea anticarului care mă invita să-i cunosc prietenii treisprezece cărți proptite pe un raft diferit, mai fin și mai lucios decât toate celelalte. Erau câteva dintre diamantele anticariatului. Cu teamă le-am atins, le-am răneînțelese mă mângâiau și îmi alinau dorina lectura ceva cu adevărat special. Ceea ce a fost cu adevărat misterios era cădispăruse; ușa era închisă... Deși imi era teamm-am așezat pe scăunelul de lângăînceput să citesc. Cu uimire, am descoperit că în carte era vorba despre viața mea... Era de necrezut. Cine e autorul? Și de unde știe totul despre miuitat că rămăsesem în locul magic, care mi se părea straniu. La sfârșitul cărții scria: ''Cautcheia! Arunc-o în foc! ''


decembrie 2016

11

Anticariatul zâmbea peste orașul ă El, Soarele, nu

. Frunzulițe pe jumătate galbene se dezlipeau de crengi și alunecau,

de stejari aleși și un mic gărduleț verde,

a din lemn de nuc. ase, dădeai de un

ce intrai în încăpere, nu ci rafturi cu cărți urcau

n tavan. Nu priveam mii de cărți, ci una turi file de peste mări și ecare pangină te invita în

deai de împărați vestiți, ăzdrăvani sau de

i voi ... o carte am spus povestea așa '', în

u aventuri interesante, fapte naje ciudate. „Toate-s vechi

u anticariatul vechi i cu file ciuruite de războaie

oare cuvintele ca într-un lan de

ărgând trupuri ... trebuie citite cu ochiul minții,

. Deschid o carte ... file de ă și dansează în

. Decorul se sparge când aud vocea i cunosc prietenii -

i proptite pe un raft diferit, mai oate celelalte. Erau

intre diamantele anticariatului. am răsfoit... cuvinte

i îmi alinau dorința de rat special. Ceea ce a fost

at misterios era că vânzătorul și imi era teamă,

unelul de lângă tejghea și am

ă în carte era vorba a mea... Era de necrezut. Cine e

tie totul despre mine? Am și sesem în locul magic, care mi se

ii scria: ''Caută

Am început să răscolesc totul, era îcarte de pe raftul lucios, de fapt, ce cartecutie secretă. Aprind focul în micul colțul dinspre răsărit al înccheia ruginită; închid ochii înconjurată de decorul îmbietor de la început. Anticarul zâmbește și zice cu ce a ta ! ''... Lumea e diferită ... Lumile sunt diferitnu e doar una singură, ci mii secrete și oamenii ce le păzesc cu loialitate

Marinela Roibu Îndrumător prof. Pompilia B

O întâlnire special

Nisipul fin îmi dansa sub t

duios al valurilor oceanului, îmi mângâia auzul. În fața mea stăteau o fatparcă mă așteptau. M-am anisip, iar fata, a început svieții ei. Am aflat ca o chema Karana , iar pe prietenul ei necuvântător îl chema Rontu Aru, ceea ce înseamnă ,,Fiul lui Rontuemoție vocea caldă a Karapovestea ei, a unei fete care nu niciodată încrederea in propriile for Nevoită să părăsească satul, în care trfamilia ei, aceasta se întoarse pentru afrațiorul pe care îl uitase, dar a rlocuiască cu el, în casa lor. Fratele sau, Ramo, este ucis de câinii siar Karana învață să trăiascăsingură. Încercam să-mi imaginez cum mdescurcat dacă aș fi fost eu în locul ei Mă uitam la ea, cu lacrimi în ochi, dar ea îmi spunea că nu este tristă, căpe vidre, delfinii și focileadevărată familie pentru ea. Mipoate găsi bucuria în lucrurile cele mai simple. „-Miruna! Miruna!”, am auzit vocea mamei care mă trezea. Atunci am realizat ca era doar un vis. Un vis, în care eu eram pe Insula Delfinilor Albaștri.

Miruna Elena DasÎndrumător prof. Pompilia B


scolesc totul, era în a XIII-a carte de pe raftul lucios, de fapt, ce carte?! era o

. Aprind focul în micul șemineu din rit al încăperii; arunc acolo

; închid ochii și... mă trezesc de decorul îmbietor de la început.

i zice cu căldură '' Cărticica

... Lumile sunt diferite, căci ă, ci mii și mii de locuri

i ce le păzesc cu loialitate. Marinela Roibu – cl. a VIII-a B

tor prof. Pompilia Bărbosu

O întâlnire specială...

isipul fin îmi dansa sub tălpi. Cântecul

oceanului, îmi mângâia auzul. teau o fată și un câine, care

am așezat lângă ei, pe nisip, iar fata, a început să-mi spună povestea

ii ei. Am aflat ca o chema Karana , iar pe ător îl chema Rontu Aru, ul lui Rontu”. Ascultam cu

a Karanei și descopeream povestea ei, a unei fete care nu și-a pierdut

încrederea in propriile forțe. ă satul, în care trăia cu

familia ei, aceasta se întoarse pentru a-și lua care îl uitase, dar a rămas să

cu el, în casa lor. Fratele sau, Ramo, este ucis de câinii sălbatici,

ăiască și să supraviețuiască mi imaginez cum m-aș fi

fi fost eu în locul ei. uitam la ea, cu lacrimi în ochi, dar ea îmi

ă, că-l are pe Rontu Aru și i focile-elefant care erau ca o

familie pentru ea. Mi-a explicat că si bucuria în lucrurile cele mai simple.

, am auzit vocea mamei care

Atunci am realizat ca era doar un vis. Un vis, în care eu eram pe Insula Delfinilor

Miruna Elena Dascălu – cl. a VI - a A tor prof. Pompilia Bărbosu



Cititul - pasiunea mea Ori de câte ori am ocazia, aleg o carte din biblioteca mea, aprind veioza şi mcanapeaua împânzită de multe personaje. Din ce în ce, simt că zbor şi încep sspre un tărâm nou , necunoscut, pe care o sstrăbat cu fiecare filă citită din carte, însînceput are o poartă care trebuie deschisPrima oară poarta mi s-a deschis aratândulume frumoasă şi nouă pe care nu am mai putut să o las. Intrată, o auzeam pe tanti Malerga cu băţul după Nică, pe Fram care se simţea trist şi singur în lumea cea rece, pe Dorothy care ajunsese acasă la unchiul ei sau pe Heidi, fericită cu Clara după ceva timp, o gaură neagră maceastă lume fermecată şi imaginarreală. Voi ajunge iar în acest tărâm, croindudrum nou şi voi deschide acea poartnouă călătorie, cu alte personaje…

Simona Tronaru Îndrumător prof. Pompilia B

Eu sunt un fluture Eu sunt un future venit din amintire,Sunt un semn dulce-al primăverii,Un dor aprins în drumul devenirii,Când oamenii își spun „E iarna rece!". Eu sunt un future venit din amintire,Născut în caldul anotimp al iubirii,L-am făcut fericit pe cel care m-a zDansând în zborul meu spre infinit. Eu sunt un future venit din amintire,Pe față îmi vezi zâmbetul curat, Iar pe spate, aripile-mi vii și frumoaseCare împrăștie culori nemaivăzute. Dar, uite, a venit și anotimpul receȘi toți fluturii au plecat… Eu voi rămâne, însă, o amintire Caldă în sufletele voastre.

Ioana-Alessia Cernica Îndrumător prof. Ani


decembrie 2016

12

pasiunea mea ri de câte ori am ocazia, aleg o carte din

biblioteca mea, aprind veioza şi mă afund în de multe personaje.

i încep să călătoresc râm nou , necunoscut, pe care o să-l

din carte, însă ea la care trebuie deschisă.

a deschis aratându-mi o pe care nu am mai putut

, o auzeam pe tanti Mărioara care , pe Fram care se

i singur în lumea cea rece, pe la unchiul şi mătuşa

lara şi Peter. Însă, neagră mă scotea din i imaginară în lumea

râm, croindu-mi un i voi deschide acea poartă spre o

torie, cu alte personaje… onaru – cl. a V-a D


Eu sunt un future venit din amintire, verii,

Un dor aprins în drumul devenirii, i spun „E iarna rece!".

amintire, scut în caldul anotimp al iubirii,

a zărit Dansând în zborul meu spre infinit.

Eu sunt un future venit din amintire,

i frumoase ăzute.

i anotimpul rece

Alessia Cernica – cl. a VII-a D tor prof. Anișoara Pițu

Eu și cei cinci prieteni ai mei

Dorothy și cu mine suntem bune prietene. Era o zi de varși călduroasă, iar noi ne jucam în grîmpreună cu Toto. Deodată, mătușa și unchiul lui Dorothy neanunțat că vine furtuna și trebuie spivniță. Toto, ascultător, Eu și Dorothy ne-am dus duprămas acolo. Ne simțeam ca întrînceput să plutească și care neținut. În fața noastră a apărut o zânam ajuns în Oz, iar, dacă vrem sacasă, trebuie să mergem în orala Vrăjitorul Oz. Am pornit luând-o prin lanul de grâu.ne-am întâlnit cu o sperietoare de ciori care,după ce ne-a aflat povesteasă-i ceară vrăjitorului să-am pornit cu toții, când am trecut de lanul de grâu, am ajuns într-o păduriceîntălnit cu Omul de Tinichea.cu noi, după ce a aflat cădin Oz, deoarece voia o inim După mult timp de mersDupă ce ne-a aflat poveștile tuturorcu noi la Vrăjitorul Oz, deoarece vcuraj. Am bătut mult drum pânSmaraldelor și până când am am întâlnit cu foarte mularătat drumul spre oraș. Când am ajuns la palatam tras de clopot și ușile sintrat și ne-am întâlnit cu Vr Fiecare i-a cerut câte ceva:Omul de Tinichea i-a cerut o inimsperietoarea de ciori i-a cerut creier. Fiecare a primit ce a cerut întoarcem în Kansas, ne-am luat rei și le-am zis că nu o să-i uitplăcere să-i ajutăm.

Andreea Serghi Îndrumător prof. Pompilia B


i cei cinci prieteni ai mei

locuim în Kansas și Era o zi de vară frumoasă

iar noi ne jucam în grădină

i unchiul lui Dorothy ne-au și trebuie să ne ducem în

tor, s-a dus în camera lui. am dus după el. Speriate, am

eam ca într-un balon care a care ne-a dus într-un alt

ărut o zână care ne-a zis că dacă vrem să ne întoarcem

mergem în orașul Smaraldelor

o prin lanul de grâu. Acolo cu o sperietoare de ciori care,

a aflat povestea, a vrut să vină cu noi, i dea creier. După ce-

când am trecut de lanul de o pădurice, în care ne-am

lnit cu Omul de Tinichea. A venit și acesta ce a aflat că mergem la Vrăjitorul

o inimă. mult timp de mers, am întâlnit un leu.

știle tuturor, a venit și el deoarece voia să îi ceară

tut mult drum până în orașul când am ajuns, pe drum ne-

am întâlnit cu foarte mulți oameni care ne-au Când am ajuns la palat,

șile s-au deschis. Noi am am întâlnit cu Vrăjitorul din Oz. a cerut câte ceva: leul i-a cerut curaj,

a cerut o inimă și a cerut creier.

Fiecare a primit ce a cerut și, înainte să ne am luat rămas bun de la i uităm și că ne-a făcut

Andreea Serghi – cl. a V- a D




Apolodor la mare Cum stătea Apolodor Întins pe plaja mărilor Scufundat in gros nisip A văzut o fată-n slip. Îndrăgostit e-Apolodor De-acea pinguină a visurilor S-a aranjat foarte rapid Netezindu-și fiecare rid. Și-a așezat mica frizură Și și-a luat o mină dură Șmecherindu-se nițel Nepăsându-i de ceilalți de fel. A fugit cu niște flori La fata ce făcea furori. S-a îmbrăcat și elegant, Punându-și chiar și un colant. Și-a pus și ochelari de soare Căci așa dă bine la mare! Și-ascultă muzică rap Și cu căștile-n urechi. Mergând țanțoș pe faleză Își aranja a lui freză Urma să-și întâlnească diva Și era emoționat într-una. Transpirând din ce în ce Nu-și mai găsea o liniște Şi respira îngreunat Și era leoarcă de transpirat. Când, în sfârşit, a întâlnit-o, Dintr-o privire a plăcut-o. Așa grăsuț, curat, atrăgător El le era drag tuturor. Ei prieteni au rămas, pe veci. Iar în ținuturile lui reci Și și-au făcut un mare iglu Ceva mai mare ca un tigru. Acest pinguin din Labrador Din marele cuceritor, Cel pururea îndrăgostit A trăit fericit și mulțumit

Codruț Popovici Îndrumător prof. Daniela Sporea

Exerciții de versifica


decembrie 2016

13

Popovici – cl. a V-a A tor prof. Daniela Sporea

Apolodor la

A fost cândva un pinguinApolodor era numit,El s-a mutat la Căci voia ca să

Bucuros e Apolodor,C-o să-nvețe cu drag Colegii o să-i cunoascMulte fete-o să

Abia ajuns nou în clasPutea să o dovedeascDe ce-i cu-adevSă scrie el la dictare.

Apolodor emoSă nu greșeascDeja ajunse renumitCă nu se-ncurca nici un pic.

Profesoara l-a remarcatȘi de îndată l-a notat,La olimpiade sPremiul cel mare l

Colegii îl apreciau,Numele mereu i„Apolodor este cel mai tareStrigau ei în gura

Pinguinul fericit ePentru aceste laude,Inima lui în piept bOchii în cap îi str

De la școală a plecat,Înspre casă s-a îndreptat,Când părinții iPe loc el le-a și povestit.

Mai târziu, Apolodor Avu succes ca tenor,Școala 10 l-a îndrumatSpre-o carieră de neuitat.

Elena Golea Îndrumător prof. Daniela Sporea

ții de versificație cu... Apolodor


la Școala 10

A fost cândva un pinguin, Apolodor era numit,

a mutat la Școala 10 ci voia ca să învețe.

Bucuros e Apolodor, țe cu drag și spor,

i cunoască o să-ndrăgească.

Abia ajuns nou în clasă, dovedească, adevărat în stare

scrie el la dictare.

Apolodor emoții-avea șească lecția,

Deja ajunse renumit ncurca nici un pic.

a remarcat a notat,

La olimpiade s-a dus, Premiul cel mare l-a adus.

Colegii îl apreciau, Numele mereu i-l strigau, „Apolodor este cel mai tare!”

gura mare.

Pinguinul fericit e Pentru aceste laude, Inima lui în piept bătea, Ochii în cap îi străluceau.

ă a plecat, a îndreptat,

ții i -a întânlit și povestit.

Apolodor succes ca tenor,

a îndrumat o carieră de neuitat.

Elena Golea – cl. a V-a A ător prof. Daniela Sporea

ie cu... Apolodor



Apolodor și jucăușul Kitty Din balcon, eu mă uitam Nisipul fin, eu îl vedeam. Iar Apolodor, trecea Pe turiste le vrăjea Se arunca, se bălăcea, Pe turiste le plăcea! Când mergeam și eu agale Mi-a apărut Apolodor în cale -Maria, să nu stai prea mult la soareDacă nu-ți pui pălarie, Chiar și fără melodie Capul sigur o să doară. Eu te rog să te protejezi Ca să te bronzezi! Stai sub umbreluță Ca să rămâi blonduță! -Măi, Apolodor, El este Kittyșor, Un fermecător, galben puișor! Papagal vestit, Mare renumit! El mă înveselește Și mă fericește! Eu la mare l-am luat Și în apă l-am scăldat. Bucuros, nevoie mare, S-a uscat singur, la soare. S-a bronzat un pic de tot Cu o pată la mijloc. Apolodor e tare fericit, Că pe Kitty l-a întâlnit Și l-a sărutat și l-a mângâiat Și împreună s-au jucat. Când, deodată, sus pe cer A apărut un vulturel El la Kitty se uita Și-a rămas vrăjit așa! Se gândea, se prefăcea Cum să ajungă la inima sa. Să-l răpească, să-l vrăjească Sau să-l tăvălească!


decembrie 2016

14

mult la soare!

Kittyșor, peruș vestit, Imediat a și fugit! S-a ascuns sub umbreluță Și pe cap și-a pus nisip Ca să nu fie de găsit. Apolodor a fost uimit, Și înmărmurit ! Că el a găsit mijloc de salvare Și de apărare. Vulturel a fost păcălit, De Apolodor cel vestit! Și el a plecat în zare, Cu multă supărare! Iar eu m-am liniștit Și-am adormit.

Maria Francesca ÎmpÎndrumător prof. Daniela Sporea

Povestea lui Apolodor

La școală, Apolodor,Cu glasul lui de tenor,Are lecția învățatGata să o spună-

Dar pinguinul cântFrumos și foarte isteS-a gândit să facăȘi să mestece o gum

Doamna s-a cam supȘi la Școala 10 lSă învețe civilizatȘi să fie corectat.

Apolodor s-a supus,La Școala 10 s-a dusSă învețe și mai bineCum să se poarte în lume.

Ceea ce el nu știaȘi nici pe departe nu intuiaCă fratele lui din LabradorI-era mare-admirator!

Ioana Dogaru -Îndrumător prof. Daniela Sporea


sit mijloc de salvare

Maria Francesca Împăratu – cl. a V-a A ător prof. Daniela Sporea

Povestea lui Apolodor

, Apolodor, Cu glasul lui de tenor,

țată, -îndată.

Dar pinguinul cântăreț, i foarte isteț, ă facă o glumă

mestece o gumă.

a cam supărat coala 10 l-a mutat.

e civilizat fie corectat.

a supus, a dus

i mai bine se poarte în lume.

știa nici pe departe nu intuia fratele lui din Labrador

admirator!

- cl. a VI-a C tor prof. Daniela Sporea



Apolodor în Sahara Pentru că se prăpădea de dor Faimosul tenor, Apolodor, Porni cu mult elan spre Pol, Spre fraţii lui din Labrador. Apolodor s-a rătăcit Şi în Sahara a nimerit. Şi se-ntreba nedumerit Cât din drum a ocolit. Nu înţelegea cu nici un chip, Cum sa fie aici numai nisip. Părea c-a fost aici un munte, Dar nu ştia nici el prea multe. Bietul nostru pinguin, Voia să sară în bazin. Văzuse el un fel de bambus, Dar era de fapt un cactus. Atunci și-a amintit Că un prieten l-a sfătuit: „Să nu uiţi, Apolodor, În cactus găseşti apă uşor.” Când o frunză a luat Pe loc s-a şi înțepat Dar mai mult s-a speriat Căci repede s-a vindecat. Şi, mergând el prin pustiu, A găsit într-un târziu, O micuţă oază, Aproape cât o vază. Chipul i s-a luminat Când în apă a intrat Mult s-a bucurat Dar din deşert n-a scăpat. A stat el ce a stat Până când s-a-ntunecat Apoi la drum a plecat La fel de îngândurat. Începuse să se răcorească Vântul pietrele să prăpădească.


decembrie 2016

15

Bine că avea Apolodor Două cojoace în ajutor. Un trecător l-a observat Şi a exclamat mirat: „Vai, un pinguin! Sahara e un chin!” Apolodor l-a aprobat Şi apoi s-a pus pe cântat. Prin versuri el i-a povestit Cum în Sahara a nimerit. Apolodor a fost ajutat, Spre circ înapoi a plecat. Acasă când a sosit Toţi i-au urat: „Bine-ai venit!”

Alexandra Barbu Îndrumător prof. Daniela Sporea

Apolodor

Astăzi, la biologie,Fără ca ruşine sApolodor cânta ca un tenorÎn timpul orelor. A fost mereu Darel n-avea nicio treabNu să scadăNu-nţelegea ce i se spune! Iar la ora de francezEl răspundea în Chiar nimic nuDar nici nu- La istorie nuAșa de leneșNici teme nu îParcă nimic nu Apolodor era exploratorȘi el venea din Labrador,El apa, frigul leLa şcoală N

Ștefan Repede Îndrumător prof. Daniela Sporea


ai venit!”

Alexandra Barbu – cl. a V-a A ător prof. Daniela Sporea

zi, la biologie, şine să-i fie,

Apolodor cânta ca un tenor În timpul orelor.

mereu scos tablă, avea nicio treabă:

scadă...nu s-adune... elegea ce i se spune!

Iar la ora de franceză spundea în engleză,

Chiar nimic nu-înţelegea, -l interesa!

La istorie nu-nvăţa, a de leneș era!

Nici teme nu îşi făcea nimic nu-și dorea!

Apolodor era explorator i el venea din Labrador,

El apa, frigul le-adora, ă N-ARE CE CĂUTA !!!

tefan Repede – cl. a V-a C ător prof. Daniela Sporea



Un fluture venit din amintire

Eu sunt un fluture venit din amintireSunt cel ce va aduce fericire, Un gând ce pururea va-însenina Cu dulcea lui aripă, inima. Un fluture cu pelerina purpurie, O amintire dragă din copilărie Atât de incredibilă și de frumoasă,Cu visuri împlinite, luminoasă!

Anamaria Mățăuanu – cl. a VI-a BÎndrumător prof. Anișoara Pițu

Eu sunt... Sunt o pasăre albastră, Printre frunze abia mă simt, Stau cu ele ca-ntr-o glastră Până razele se sting.

Iar natura îmbătrânește Ca un pom de mult uitat, Este mândra țesătoare A covorului roșcat.

Rațe, gâște și cocori Se adună către nori, Și își iau ,,La revedere “ Apoi pleacă în tăcere.

Și miresmele de toamnă Se revarsă de pe dealuri, Parcă ar fi un pumn de rouă Care cade-ncetișor.

De îndată vin copii Pe cărări întortochiate, Se-ntâlnesc cu toți la scoală Amintindu-și despre vară.

Iar acum, eu, cea albastră, Mă îndrept spre zări senine, Purtând roi de gânduri pline Pentru vara ce-a trecut.

Andrei CarpÎndrumător prof. Daniela Sporea

Eu sunt ...


decembrie 2016

16

Un fluture venit din amintire

Eu sunt un fluture venit din amintire

ă,

a B

Andrei Carp – cl. a V-a A tor prof. Daniela Sporea

Pasărea albastră

Sunt o pasăre albastră,Veselă și curioasă Și stau seara la fereastrăCa să pot privi spre ea:

O ființă – ncântătoareCu roșii plete, arămii,Cu o rochie din basmeSună-n glasuri de copii O văd cum se apropieCu un coș mare-ncărcatUnde aduce bogăție Celor ce au adunat.

Zburatoarea călătoare-Bucuroasă c-a venit, Suparată-i la plecare Că nu va sta pe-aici.

Ioana Rusu Îndrumător prof. Daniela Sporea

Toamna Sunt o pasăre albastrPoposind in țara voastrȘi-astă noapte am simToamna rece c-a sosit! Dragii mei, eu văLa cules de rod sporit:Prumb, fructe și legumeCă la iarnă vă prind bine ! În timp ce munciEu vă cânt ca amatorPrin grădini, vii Unde-i veselie mare! Și când frigul s-Spre țări calde voi porni.Eu cu drag mă voi întoarce,Când timp bun aici s

Traian Ro

Îndrumător prof. Daniela


rea albastră

tră,

i stau seara la fereastră, pot privi spre ea:

Cu o rochie din basme, n glasuri de copii.

d cum se apropie ărcat

-i

Ioana Rusu –cl. a V-a A ător prof. Daniela Sporea

re albastră țara voastră

noapte am simțit a sosit!

Dragii mei, eu vă invit La cules de rod sporit:

și legume ă prind bine !

munciți cu spor, cânt ca amator

dini, vii și ogoare i veselie mare!

-o înteți ri calde voi porni.

ă voi întoarce, Când timp bun aici s-o face.

Traian Roșcan – cl. a V-a A ător prof. Daniela Sporea



Pasărea albastră Sunt o pasăre albastră, Unii îmi spun că-s măiastră. Îmi place să zbor prin toamna sihastrAceasta este bucuria noastră.

Toamna nu-i aşa de rea, Daca vezi frumosul din ea. Ea cu nimic nu se poate asemăna,Este unică în lumea mea.

Corul păsărilor este cântecul toamneiEle cântă după placul doamnei. Oricât de frig le poate fi, Ele nu se dau în lături, să ştii!

Chiar dacă florile s-au uscat, Veselia nu a plecat! Toate viețuitoarele s-au jucat Și împreună au cântat.

Până vor începe să cadă fulgii de nea,Toamna cu noi va sta. Doar eu, o pasăre albastră, Voi mai cânta pe la vreo fereastră...

Ingrid Diaconu – cl. a V a A Îndrumător prof. Daniela Sporea

Eu sunt... Eu sunt un fluture venit din amintire,Un vis frumos ce astăzi e realitate,Un semn de bună vestire, O insulă de puritate. Eu sunt un fluture venit din amintire,O dorință de mult spusă, Un cocon smuls din amorțire, O jucărie, o păpușă. Eu sunt un fluture venit din amintire,O soră de mult așteptată, O blândă privire, O dorință neuitată...

Monica Goleanu Îndrumător prof. Ani


decembrie 2016

17

zbor prin toamna sihastră,

ăna,

este cântecul toamnei,

fulgii de nea,

mai cânta pe la vreo fereastră...

tor prof. Daniela Sporea

Eu sunt un fluture venit din amintire, e realitate,

Eu sunt un fluture venit din amintire,

Eu sunt un fluture venit din amintire,

Monica Goleanu – cl. a VI-a B

tor prof. Anișoara Pițu

Rime albastre Sunt o pasăre albastrFiință cu glas măiastru,Sunt colorată ca cerulCare-și ascunde misterul. Mă tot lupt și-am săVersurile să le-adunÎntr-un cântec fermecatPentru cei ce n-au aflat. Ei cu greu, cu greu încearcUrmătorul pas să-l treacChiar dacă nu e ușor,Vom triumfa pe viitor.

..........................................

Până la urm-am reuAm dovedit: scrisul nuȘi astfel șansa n-am ratat,Și poezia a rimat!

Ianis Mihai Dumitru Îndrumător prof. Daniela Sporea

Pasărea albastră Dac-aș fi o pasăre albastrȘi-aș cânta ca o mare mAș pleca în zbor cu familia meaAtunci când aș vedea cAș zbura cât e ziua de lungCa plictiseala să nu mCăci drumul până în Tare mai este lung, mAș fura,în drum un strugure dulceIar suratele să nu măCă le sperii de le zboarȘi le transform chiar șÎn țările calde noi neAvând rezerva de strugure dulceGreutăților le-om face faSă rezistăm până la noua cas

Codruț Popovici

Îndrumător prof. Daniela Sporea


Rime albastre

re albastră ăiastru,

ca cerul i ascunde misterul.

am să ajung, adun

un cântec fermecat au aflat.

Ei cu greu, cu greu încearcă, l treacă. șor,

Vom triumfa pe viitor.

..........................................

am reușit, Am dovedit: scrisul nu-i un mit.

am ratat,

Ianis Mihai Dumitru – cl. a V-a A ător prof. Daniela Sporea

albastră

re albastră cânta ca o mare măiastră,

pleca în zbor cu familia mea vedea că vine toamna.

zbura cât e ziua de lungă, nu m-ajungă, ă în țările calde

Tare mai este lung, măi frate! fura,în drum un strugure dulce

ă-ncurce le sperii de le zboară penele,

i le transform chiar și-ncremene. rile calde noi ne-om duce

Având rezerva de strugure dulce om face față ă la noua casă.

ț Popovici – cl. a V-a A ător prof. Daniela Sporea



Fata cu cercel de perl de Tracy Chevalier În cartea „Fata cu cercel de perlChevalier este prezentată povestea de viunei fete, pe nume Griet; autoarea surprinde ideea că nu ai nevoie de școală pentru a fi artist. Poți fi analfabet, dar să înțelegi jocul culorilor armonia nuanțelor. Din cauza situației financiare a familiei sale a greutăților cu care se confruntforțată să spijine familia, după ce tatîn urma unui accident la serviciu munci pentru a le oferi un trai mai bun. Astfel, la vârsta de numai saisprezece ani este nevoitaccepte o slujbă modestă, drept slujnicfamilia unui pictor renumit,Vermeer, ppe părinții și pe sora sa mai mică. Îi este greu la început să munceascei,care erau catolici și să trănecunoscuți, fapt pentru care atunci când este trimisă la cumpărături prin piameargă singură, astfel având câteva momente de libertate. Face tot posibilul să nude muncă, reprimându-și pornirile învățând să aștepte și să fie precautpăstrează personalitatea, fără a împrumuta din obiceiurile casei și fără a încerca săale sale. Slujba ei este una obositoare fiind nevoispele și să calce rufele, să gătescăși să dea cu mătura prin casă, iaratentă la cei opt copii ai familiei, dar cea mai mare obligație pe care o are este satelierul pictorului. Aceasta nu este o munctocmai ușoară, fiindcă trebuia să facfără să miște ceva de la locul lui, astfel încât snu-l deranjeze pe artist. Deși este epuizatmuncă, nu se plânge, nici de condierau impuse, fiind nevoită să doarmcu o pictură a răstignirii lângă pat să-și viziteze familia doar o dată pe sduminica. Ea știe că răsplata va veni prin

Ex libris


decembrie 2016

18

Fata cu cercel de perlă de Tracy Chevalier

n cartea „Fata cu cercel de perlă” de Tracy povestea de viață a

autoarea surprinde ă pentru a fi artist.

elegi jocul culorilor și

iei financiare a familiei sale și ilor cu care se confruntă, Griet este

ă ce tatăl ei a orbit în urma unui accident la serviciu și nu mai putea munci pentru a le oferi un trai mai bun. Astfel, la vârsta de numai saisprezece ani este nevoită să

, drept slujnică pentru familia unui pictor renumit,Vermeer, părăsindu-i

muncească pentru ă trăiască printre

i, fapt pentru care atunci când este turi prin piață,preferă să

astfel având câteva momente de ă nu-și piardă locul

i pornirile și replicile și fie precaută. Își ă a împrumuta din

a încerca să le impună pe

Slujba ei este una obositoare fiind nevoită să ătescă, să facă curat

iar, uneori, să fie la cei opt copii ai familiei, dar cea mai

ie pe care o are este să facă curat în atelierul pictorului. Aceasta nu este o muncă

ă facă curat, însă te ceva de la locul lui, astfel încât să

și este epuizată de , nu se plânge, nici de condițiile care îi

ă doarmă în pivniță, ă pat și având voie ă pe săptămână,

splata va veni prin

recompensă financiară, astfelpărinții. Timpul pe care îl petrece fo apropie de pictor, iar aceasta descopera culorilor și pânzelor de care se îndrChiar dacă nu era o fată școlitși scrie numele ei, are un spirit de artistsă înțeleagă tehnica pictorialchiar îi prepară unele culori de care are nevoie, între cei doi creându-se o relasă-și împărtășescă unul celuilalt sentimente, chiar dacă fata avea o relacu un fiu de măcelar, pe nume Pieter. În timpul petrecut ca slujnimoare, iar aceasta ajunge sVermeer într-un tablou pentru Van Ruiven, care era atras de ochii mari ai acesteia. Pictura este intitulată „Fata cu cercel de perleste prezentată într-o ipostazsurprins-o în timp ce spăla geamurile din atelier, cu capul întors peste umăr se citește frică dar și surprindere. În pictură, artistul o surprinde pe adevGriet pe care a cunoscut-o el,turban galben și albastru, iar în urechi nicercei de perlă, ceea ce slujnicele nu obisă poarte Din imaginea pe care o surprinde artistul, nu rezultă originea ei: ea putea fi oricine, o femeie simplă sau o regingăurească singură urechile, demare chin pentru ea, numai sVermeer și să finiseze pictura. Îpozează pentru tablou, fata petrece mai mult timp singurconcentrându-se numai asupra ei. Această pictură aduce multpictorului devine geloasăpictat-o niciodată, iar astfel Griet decide sdin acea casă și să înceapăde acea familie. Ajunge sPieter și să devină soție de mavea înclinații artistice. Renunță la iubirea ei pentru pictor care avea deja întemeiată o familie, creândupropria ei familie fericitălumea culorilor și a artei.

Iulia Serghi Îndrumător prof. Daniela Sporea


ă, astfel putând să își ajute

Timpul pe care îl petrece făcând curat în atelier de pictor, iar aceasta descoperă o lume

i pânzelor de care se îndrăgostește. școlită, știind numai să-

i scrie numele ei, are un spirit de artistă. Ajunge tehnica pictorială a lui Vermeer și

unele culori de care are nevoie, se o relație strînsă și ajung

unul celuilalt sentimente, fata avea o relație la fel de strânsă și

celar, pe nume Pieter. În timpul petrecut ca slujnică, sora lui Griet,

moare, iar aceasta ajunge să fie pictată de un tablou pentru Van Ruiven, care

era atras de ochii mari ai acesteia. Pictura este „Fata cu cercel de perlă”, în care Griet

o ipostază în care pictorul a ăla geamurile din atelier, ăr și cu o privire în care

i surprindere. artistul o surprinde pe adevărata

o el, purtând pe cap un i albastru, iar în urechi niște

, ceea ce slujnicele nu obișnuiau poarte Din imaginea pe care o surprinde

ginea ei: ea putea fi oricine, sau o regină. Este nevoită să-și

ile, deși acesta este un mare chin pentru ea, numai să-l mulțumească pe

finiseze pictura. În timp ce , fata are prilejul de a

petrece mai mult timp singură cu pictorul, el se numai asupra ei.

aduce multă suferință, soția pictorului devine geloasă fiindcă pe ea nu a

, iar astfel Griet decide să plece înceapă o nouă viață, departe

de acea familie. Ajunge să se căsătorescă cu e de măcelar, chiar dacă ea

la iubirea ei pentru pictor care avea o familie, creându-și și ea

ă și unită, departe de

Iulia Serghi – cl. a VII-a C ător prof. Daniela Sporea



Raportul autor – narator cititor în ,,Fata cu cercel de perla” de Tracy Chevalier

Romanul ,,Fata cu cercel de perla”, scris de Tracy Chevalier este un roman inspirat din realitate, raportul dintre realitate construit foarte atent. Romanul scris la persoana întâi are ca naratorpersonaj pe Giret, care, pe deasupra, este personajul principal. Ea este obligatîmprejurări să se angajeze servitoarepictorului Johanes Vermeer - tatal nu-și mai putea întreține familia: ,,Mîndepărtat de casa noastră ducânduîntr-un șorț” . Ca slujnică, ea trebuia streburi casnice, dar cel mai important era sșteargă atelierul pictorului de praf, fceva de la locul lui. Cu toate ca avea multe treburi, reușește să își găseascmomente de libertate, atunci când se duce la cumpărăături și încearca din răsputeri sa paticul. Lui Giret îi plăcea să stea îera mai aproape de atelierul lui Vermeer mai avea tabloul cu scena răstignirii deasupra patului, care o facea să se trezeascdecăt când se culca. Giret, fiind personajul principal al romanului, este cea mai bine caracterizată, atât fizic, cât moral. Ea se remarca prin faptul căochii mari, căprui și pătrunzatori, cu pși cârlionțat. Purta mereu o bonetdeoarece nu se cuvenea ca slujnicelor svadă părul. Portretul ei moral o surprinde îipostaza de tânără ageră la minte, stși pe situațiile din jurul ei. Astfel, ea reuînțeleagă tehnica picturala a lui Vermeer gestioneze emoțiile față de persoanele din jurul ei. ,,Fata cu cercel de perla” este un roman modern, având drept caracteristici narapersoana întâi, autenticitatea trprezent și subiectiv care aduce sus privirea cititorului, în universul citadin olandez al secolului al XVII-lea.

Ștefan Bolboceanu Îndrumător prof. Daniela Sporea


decembrie 2016

19

– personaj - cititor în ,,Fata cu cercel de perla”

de Tracy Chevalier

omanul ,,Fata cu cercel de perla”, scris de Tracy Chevalier este un roman inspirat din realitate, raportul dintre realitate și ficțiune fiind

i are ca narator-Giret, care, pe deasupra, este și

ul principal. Ea este obligată de se angajeze servitoare în casa

tatal ei orbise și ine familia: ,,M-am

ându-mi lucrurile , ea trebuia să facă

treburi casnice, dar cel mai important era să pictorului de praf, fără a deranja

u toate ca avea multe ăsească și câteva

ând se duce la ăsputeri sa păstreze

în atic deoarece e atelierul lui Vermeer și nu

stignirii deasupra se trezească mai obosită

Giret, fiind personajul principal al romanului, ă, atât fizic, cât și

Ea se remarca prin faptul că era înaltă, cu trunzatori, cu părul roșcat

urta mereu o bonetă pe cap deoarece nu se cuvenea ca slujnicelor să li se

tretul ei moral o surprinde în la minte, stăpână pe ea

. Astfel, ea reușește să ehnica picturala a lui Vermeer și să-și

de persoanele din jurul

l de perla” este un roman modern, având drept caracteristici narațiunea la

enticitatea trăirii, timpul duce sus privirea

n universul citadin olandez al

eanu – cl. a VII-a C tor prof. Daniela Sporea

„Fata cu cercel de perlde Tracy Chevalier

Mesajul cărții „Fata cu cercel de perlreferire la faptul ca dragostea impune regulinecesită sacrificii. Există momente când trebuie să taci numai pentru a rpersoana pe care o admiri. Griet face tot posibilul de a rde Johann Vermeer, un pictor celebru din Olanda. Știe că munca lui necesitmaximă și este dispusă de a poza pentru picturile lui foarte mult timp. De asemeneatehnica lui de a picta, dar șa culorilor: „Dar culorile, frumoasele, rchinurile pe care le înduram ca sfăceam. Am ajuns să îndrmaterialelor aduse de el de la spiplumb, roibă, masicot. Îmi plstrălucitoare și de pure erau culorile pe care le obțineam. Am învățat că,fin materialele, culoarea ieGrăunțele brute de roibă se transformau întrpulbere fină, roșie și strălucitoare cu ulei de in, într-o vopsea plinfaci culoarea asta și celelalte culori era o adevarată magie.". Titlul romanului, „Fata cu cercel de perldovedește că până și o slujniccercei scumpi, chiar dacă stfoarte tare. Vermeer decide csău, Griet trebuie să își perforeze urechile. Ea acceptă neștiind că o durere usaduce mai aproape de pictor.lacrimile, Johann își duse degetele „uși pe maxilar, a urmărit linia feobraz, apoi cu degetul mare acare țâșneau din ochi." Așadar, deși cei doisentimentele puternice unul famotiv i-a ținut aproape, ARTA.

Simona Toea Îndrumător prof.Daniela Sporea


Fata cu cercel de perlă” de Tracy Chevalier

ii „Fata cu cercel de perlă" face referire la faptul ca dragostea impune reguli și

Există momente când trebuie taci numai pentru a rămâne aproape de

persoana pe care o admiri. Griet face tot posibilul de a rămâne aproape

de Johann Vermeer, un pictor celebru din munca lui necesită concentrare

ă de a poza pentru picturile lui foarte mult timp. De asemenea, este vrăjită de

și de lumea pânzelor și

frumoasele, răscumpărau toate chinurile pe care le înduram ca să ascund ceea ce

ă îndrăgesc măcinatul materialelor aduse de el de la spițer - oase, alb de

, masicot. Îmi plăcea să văd cât de de pure erau culorile pe care le

, dacă măcinam foarte area ieșea mai intensă. ă se transformau într-o ălucitoare și, amestecate

o vopsea plină de lumină. Să i celelalte culori era o

Fata cu cercel de perlă" i o slujnică poate purta niște

, chiar dacă stăpâna sa s-ar înfuria foarte tare. Vermeer decide că pentru tabloul

i perforeze urechile. Ea o durere usturătoare o va

aduce mai aproape de pictor. Văzând-o că îi dau i duse degetele „ușor pe gât ărit linia feței până sus pe

obraz, apoi cu degetul mare a șters lacrimile

i cei doi nu și-au dezvăluit sentimentele puternice unul față de celalalt, un

inut aproape, ARTA.

Simona Toea – cl. a VII-a C ător prof.Daniela Sporea



20

Griet - treptele devenirii Mesajul romanului „Fata cu cercel de perlă”, de Tracy Chevalier face referire la concepția scriitoarei despre legătura dintre viață și artă: până și un om din rândul celor săraci poate câștiga respectul unei persoane importante a societății. Griet este o tânără olandeză de 16 ani,care împinsă de nevoile familiei ei modeste, pleacă și munceste ca slujnică la familia faimosului pictor Johannes Vermeer. Începe cu treburile gospodărești: spălatul și netezirea hainelor,cumpărăturile de la piață și curățenia casei. În atelierul lui Vermeer, aceasta se confruntă cu o sarcină ciudată: trebuie să facă curat în așa fel încât să nu schimbe locul obiectelor pe care le șterge de praf; fiecare lucru trebuie să rămână fix la locul stabilit de pictor, altfel riscă să modifice tabloul acestuia. Pe lângă treburile casnice, tânăra îl ajută pe artist să își fabrice culorile. Griet își exprimă interesul pentru pictură, chiar dacă era neșcolită, știind doar să-și scrie numele. Ea îi captează atenția pictorului prin maniera ei misterioasă și calmă, iar el îi răspunde curiozităților și îi prezintă tehnici de pictură, dar și cum să privească dincolo de simpla culoare a unui obiect. Acest mesaj este purtat și de titlul însuși: „Fata cu cercel de perlă”. Acesta numește unicul tablou în care Griet pozează, pictată fiind de artistul olandez. Tabloul a fost cerut de van Ruijven, cel care cumpără operele lui Vermeer. Acesta a cerut-o pe Griet să fie personajul tabloului deoarece era „ochioasă”. Slujnica nu vrea să accepte să fie pictată pentru a nu ridica suspiciuni asupra relației pe care o avea cu Vermeer, dar nu are curajul să refuze. Pentru a poza, Griet își acoperă părul „sălbatic” cu două materiale: unul galben, iar altul albastru, formându-se un turban și își face singură găuri în urechi cu scopul de a purta perlele soției pictorului, fără ca aceasta să știe. Fata petrece ore bune alături de Vermeer care o pictează. Așadar, respectul și devotamentul se pot instala și între două persoane care fac parte din clase sociale diferite.

Maria Seceleanu – cl. a VII-a C Îndrumător prof. Daniela Sporea

Aticul – un creuzet sufletesc „Fata cu cercel de perlă” de Tracy Chevalier este o carte în special despre dragoste, puterea de a aprecia arta și de a vedea-o ca un pictor, dar și despre maturizarea unei fete, care este și personajul principal. Devenirea ei este fascinantă. Griet, personaj principal, este o fată inteligentă. Din păcate, tatăl ei a orbit după o explozie și nu mai câștigă banii pe care îi aveau înainte. Acum fratele ei se duce să muncească la fabrica care poate exploda oricând. Toate acestea au dus la sărăcirea familiei și ea este forțată să devină slujnică la o familie cunoscută a unui pictor renumit – Vermeer. Griet se îndrăgostește de Vermeer, așa că locul de muncă modest devine atractiv și nu vrea să-l piardă. Așa că ea își reprimă pornirile și criticile. Griet primește ca nou dormitor aticul, care este mai plăcut decât primul dormitor aflat la subsol. Ea mai primește sarcina de a face piața unde îl cunoaște pe Pieter. Griet folosește aceste două lucruri simple ca prilej de libertate. Nu se plânge de efortul și durerile fizice, știind că va fi răsplătită. Stând foarte mult cu Vermeer, Griet îi înțelege tehnica picturală. Griet este îndrăgostită de acesta, dar nu depășește limita decenței admirative. Este tristă pentru că sora ei se îmbolnăvește și moare, o antipatizează pe Catherina, soția pictorului, și are multe sentimente puternice și variate, dar Griet reușește să și le stăpânească pe toate. În casa pictorului, Griet reușește să se maturizeze foarte mult într-un timp foarte scurt.

Ștefan Pușcașu – cl.a VII-a C Îndrumător prof. Daniela Sporea



21

,,Fata cu cercel de perla" de Tracy Chevalier

În cartea ,,Fata cu cercel de perla " de Tracy Chevalier, este vorba despre dragostea sortită eșecului dintre Griet, o slujnică, și pictorul Vermeer, stăpânul ei. Cei doi s-au întâlnit prima dată acasă la aceasta. Vermeer a fost foarte surprins de tehnica lui Griet de a separa legumele după culori, astfel încât a angajat-o într-un final. În ciuda faptului că Griet a întâmpinat probleme în integrarea în familia pictorului (Maria Thins, soacra lui; Catharina, soția pictorului și reacțiile negative ale unor copii din familie), ea a reușit să reziste. Pe parcusul povestirii, aceasta își descoperă o nouă latură sau pasiune, pictura, aceasta transformându-se mai târziu într-o atracție pentru Vermeer (cât timp făcea curat în atelierul lui). Ea a învățat cum să sfărâme culorile și cum să privească ,,lumea de afară" cu mai multă atenție. Peste cîteva luni, van Ruijen (omul care îi cumpăra picturile și îi alegea lui Vermeer ce tematica sa aiba urmatorul tablou), îi cere acestuia o nouă pictura înfățișând-o pe Griet. În timp ce era pictată, fata și-a dat seama că-l iubește pe Johannes, deoarece el stătea ore în sir uitându-se la „muză” într-un anumit fel care îi plăcea, dar și pentru că a lăsat-o să poarte cerceii de perlă ai nevestei sale, riscându-și astfel căsnicia. Cum unele cărți nu au un final fericit, nici aceasta nu face excepție: Catharina a aflat despre pictura cu Griet, a dat-o afara din casă, urmând luni grele pentru familia Vermeer. După zece ani, Griet se întoarce în vechea casă unde a lucrat, de unde afla că domnul Vermeer s-a prăpădit din cauza datoriilor și că acesta i-a lăsat moștenire printr-un testament, cerceii de perlă pe care i-a folosit în portret. Griet a învățat multe în casa Vermeer și s-a maturizat de asemenea, înțelegând pe deplin diferența dintre dragoste și admirația pentru pictor.

Oana Raducan – cl. a VII-a C Îndrumător prof. Daniela Sporea

Griet Griet era o fată ca oricare alta până când tatăl ei a suferit un accident în urma căruia a rămas fără vedere. Familia fetei a sărăcit, iar Griet a fost nevoită să devină slujnica familiei Veermer. Acolo aceasta este tratată urât de către Catharina, soția pictorului Veermer. Griet învață să aștepte și să fie precaută în cazurile în care Catharina vroia ca aceasta să

muncească în plus, pentru a nu-și periclita locul de muncă. Deși înconjurată de străini și de indatoriri în casă, aceasta își rezervă timpul liber de a merge singură în piață la cumpărături, dar și păstrând aticul și făcând tot posibilul ca Maria Thins și Catharina să o lase să doarmă acolo, având libertate deplină noaptea,

scăpând de tabloul cu răstignirea și fiind mai aproape de pictorul Veermer. Deși este epuizată, nu se plânge, nici nu fuge de la familia Veermer, pentru că știe ca își ajuta familia. La un moment dat, pictorul Veermer are destula încredere în Griet și o lasă pe ea să-i pregătească culorile. Din păcate, sora mai mică a fetei se îmbolnăvește de ciumă și moare, Griet trece peste un momentul acesta cu greu, dar sora ei va rămâne mereu în sufletul ei. Griet îl cunoaște pe Pieter fiul, cu care trăiește o adevărată poveste de dragoste în urma căreia cei doi se căsătoresc și ajung să formeze o familie împreună cu cei doi copii ai lor.

Luca Văsie – cl. a VII-a C

Îndrumător prof. Daniela Sporea



Nicole Negulescu

Reporter: De-a lungul anilor, ai obperformanțe la matematică, biologie Dintre toate, care este cea mai importantce? Nicole: Consider că toate concursurile olimpiadele la care am participat au avut un rol important deoarece am învățat de la fiecare cceva: concursurile și olimpiadele de matematicm-au ajutat să înțeleg mult mai bine aceastmaterie care, pentru mulți, este destul de grea, iar cele de biologie și chimie m-au fși mai mult că voi ajunge ceea ce miR: Care crezi că este cheia succesului?N: Pentru mine cheia succesului reprezintperseverența și încercarea de a fi în comparație cu ceilalți, ci cu ceea ce ai fost tu înainte. R: Ai modele pe care vrei să le urmezi N: Nu am niciun model pe care sdeoarece niciodată nu mi-a plăcut sca și altcineva, îmi place să fiu unicR: Crezi că ceea ce studiezi acum te va ajuta pe viitor, la ceea ce îți dorești să devii?N: Da, deoarece îmi doresc săveterinar și pentru această meserie am nevoie de biologie și chimie, iar matematica mordonez mai bine gândurile. R: Ca orice elev, presupun că și tu ai trecut prin evenimente grele la școală, dar șfrumoase.Dintre toate, care ar fi cele mai importante? N: Unul dintre cele mai importante momente a fost când am luat premiul al II-lea la olimpiada de biologie, chiar dacă la început mică nu am trecut la națională, început să mă simt mândră că dintre ateu am fost pe locul doi. Alt moment special a fost când am primit, la sfârșitul clasei VIIcheia școlii de la șefii de promoție de anul trecut.R: Ce semnifică pentru tine concursurile extrașcolare?

Interviul edi ției


decembrie 2016

22

Nicole Negulescu – ambiția performanței

a lungul anilor, ai obținut , biologie și chimie.

Dintre toate, care este cea mai importantă și de

toate concursurile și re am participat au avut un rol

at de la fiecare câte i olimpiadele de matematică eleg mult mai bine această

este destul de grea, au făcut să cred

voi ajunge ceea ce mi-am propus. este cheia succesului?

Pentru mine cheia succesului reprezintă ncercarea de a fi și mai bun, nu

i, ci cu ceea ce ai fost tu

le urmezi în viață? Nu am niciun model pe care să-l urmez

cut să încerc să fiu fiu unică.

ceea ce studiezi acum te va ajuta pe devii? ă devin medic

meserie am nevoie de iar matematica mă ajută să-mi

i tu ai trecut prin i prin momente

Dintre toate, care ar fi cele mai

Unul dintre cele mai importante momente a lea la olimpiada

nceput mi-a părut rău , între timp am dintre atâția elevi

. Alt moment special a șitul clasei VII-a,

ie de anul trecut. pentru tine concursurile

N: Aceste concursuri, pentru mine, au un rol destul de important deoarece mă ajută să nu-mi mai fie teamă de orice test și să am mai multă încredere în mine. R: Ce îți dorești să faci în viitor?N: Pentru început îmi doresc sbun, ca apoi să plec la facultate unde consider că sunt mult mai multe oportunități. R: Din câte am observat, ai o fire foarte ambițioasă și ești exigentprioritatea ta este activitatea personală. Adevărat? N: Da, pun școala pe primul loc pentru cfoarte important pentru mine sbune și să-mi îmbogățesc cunodespre faptul că sunt exigentconsider că este un lucru rperfecționistă și îmi doresc sce-mi propun. R: Se apropie sfărșitul gimnaziului. Ai vrea stransmiți ceva, pe final? N: Aș vrea să mulțumesc doamnei învne-a călăuzit primii pași în viaprofesorilor că ne-au suportat viață, învățăndu-ne ce șColegilor mei le urez succes la examen îndeplinească tot ce își doresc. O saceastă școală și de cei pe caaici, dar îmi doresc să țin legei. Nu voi uita niciodatăȘcoala 10. R: Îți mulțumesc pentru timpul acordat!N: Mulțumesc și eu! Interv iu realizat de Daria Vasilescu,


Aceste concursuri, pentru mine, au un rol destul de important

de orice

n viitor? Pentru început îmi doresc să ajung la un liceu

plec la facultate în străinătate sunt mult mai multe

Din câte am observat, ai o fire foarte ti exigentă cu tine însăți;

prioritatea ta este activitatea școlară, apoi situația

coala pe primul loc pentru că este foarte important pentru mine să obțin rezultate

esc cunoștințele. Cât sunt exigentă cu mine, nu

este un lucru rău deoarece eu sunt mi doresc să excelez în tot ceea

itul gimnaziului. Ai vrea să

umesc doamnei învățătoare că și în viața de școlar și

au suportat și pregătit pentru știu ei cel mai bine.

Colegilor mei le urez succes la examen și să li se i doresc. O să-mi fie dor de

i de cei pe care i-am cunoscut in legătura cu mulți dintre ă cât de specială este

umesc pentru timpul acordat!

iu realizat de Daria Vasilescu, cl. a VIII-a A



Câte ceva despre....altceva!

Avoir 14 ans en Europe-Drumul către cunoa

„Educația este ceea ce rămâne duptot ceea ce ai învățat la școală.”

(Albert Einstein)

Proiectele sunt, în general, menite s

scoată din plictisitoarea rutină zilnicanoste activități cotidiene cu care ne obiconstituie până la urmă zona noastrproiectele devenind astfel mici provoc Suntem puși în dificultate când trebuie sfacem asftel de lucruri practice. Cel puprisma unui elev de clasa a VIînseamnă ceva deseori destul de obositor, ce include mult timp de gândire și ore în lucru, ore care ar fi fost dedicate temei pentru geometrie sau pentru limba românschimb de mărețul „proiect”. Însă până la urmă, ne izbim de ele des. Ba avem nevoie de note, iar profesorii ne dau ca temă realizarea unui proiect, ba pentru aprofundarea unei lecții facem proiecte acestea intră în rutina noastră, dacatunci măcar săptămânală... Am ajuns într-un stadiu în care neoarecum să facem și lucruri practice la Însă, chiar și așa, există lucruri care ne pot


decembrie 2016

23

Câte ceva despre....altceva!

Avoir 14 ans en Europe tre cunoaștere-

mâne după ce ai uitat Albert Einstein)

roiectele sunt, în general, menite să ne

ă zilnică. Acele i cotidiene cu care ne obișnuim

zona noastră de confort, proiectele devenind astfel mici provocări.

i în dificultate când trebuie să cruri practice. Cel puțin din

VI-a, proiectele ceva deseori destul de obositor, ce

și ore în șir de lucru, ore care ar fi fost dedicate temei pentru geometrie sau pentru limba română,ocupate în

, ne izbim de ele des. Ba avem nevoie de note, iar profesorii ne dau ca

realizarea unui proiect, ba pentru ii facem proiecte și astfel

ă, dacă nu zilnică,

un stadiu în care ne-am obișnuit i lucruri practice la școală.

lucruri care ne pot

scoate cu adevărat din obiimportant și mai diferit dteme pentru școală. O adevăacesta am avut oportunitatea sunei astfel de provocări. Ceva mult mai „mare” decât activitățile cu care eram obiproiect internațional. Când limba română ne-a spus despre aceastrămas oarecum mirați deoarece nu neimaginat vreodată că vom avea ocazia sîntr-un lucru recunoscut confirmat că vrem să participstăm pe gânduri. De fapt, era un concurs. Un concurs internațional inițiat de o asociaparteneriat cu mai multe institutipuri de departamente. Concursul presupunea crearea unui site pe internet pe care le avem, să încărcfiecare categorie necesarpricipală fiind „Les femmes oubliees d’histoire(„Femeile uitate de istorie”).noastră și lăsați-vă părerile în comenthttp://franco-romanian-friendship.emonsite.com/ Marele nostru noroc a fost cinvitație la începutul lunii octombrie, altfel probabil că și acum am fi fost afundamonotonia generală creatăInvitația a venit din partea unei Montesquieu, iar noi am acceptat bucurocolaboratori pe parcursul acestui proiect, ce avea să se încheie la jumătea lunii aprilie. Ne-am apucat de treabă, la început nesiguri pe ceea ce aveam de făcut, darce mai încrezători. Astfel am încmateriale despre noi, despre oradespre tradițiile noastre șlucruri necesare pentru site. Mai mult decât atât, am făcut cunoștință (în mediul online, desigur☺) cu elevii din Fran2-3 ani decât noi, ne-am întoată durata defășurării proiectului, iar ceea ce e și mai important este că legătura. Am descoperit multe lucruri noi multe activități interesante, cu scopul de a strânge cât mai multe informaAm încercat să facem totul cât mai bine posibil pentru a ne ridicăm la nivelul celorlal


rat din obișnuință, ceva mult mai i mai diferit de banalele proiecte,

. O adevărată provocare! Anul acesta am avut oportunitatea să intrăm în jocul

ări. Ceva mult mai „mare” ile cu care eram obișnuiți. Un

Când profesoara noastră de a spus despre această temă, am

ți deoarece nu ne-am vom avea ocazia să intrăm

un lucru recunoscut și peste hotare. Am participăm fără ca măcar să

De fapt, era un concurs. Un concurs iat de o asociație din Franța în

parteneriat cu mai multe instituții și diferite tipuri de departamente. Concursul presupunea crearea unui site pe internet și în funcție de ideile

încărcăm materiale pentru fiecare categorie necesară site-ului, tema

Les femmes oubliees d’histoire” („Femeile uitate de istorie”). (Vedeți munca

părerile în comentarii: friendship.emonsite.com/

Marele nostru noroc a fost că am primit o ie la începutul lunii octombrie, altfel

i acum am fi fost afundați în creată de lucruri obișnuite.

ia a venit din partea unei școli din Franța, i am acceptat bucuroși să fim

colaboratori pe parcursul acestui proiect, ce avea tea lunii aprilie.

ă, la început nesiguri pe cut, dar, pe parcurs, din ce în

tori. Astfel am început să facem materiale despre noi, despre orașul nostru,

iile noastre și despre multe alte lucruri necesare pentru site. Mai mult decât atât,

ă (în mediul online, ) cu elevii din Franța. Deși mai mari cu

am înțeles de minune pe rii proiectului, iar ceea ce e ă și acum mai păstrăm

Am descoperit multe lucruri noi și am făcut i interesante, cu scopul de a

formații pentru proiect. facem totul cât mai bine posibil

ăm la nivelul celorlalți



24

participanți din concurs. Am tras tare de noi; noiembrie, decembrie, ianuarie, februarie, martie și prima jumătatea a lunii aprilie au fost luni de „foc” cum s-ar zice. Timpul nostru liber aprope că era împărțit în mod egal: prima parte pentru temele pentru școală și cea de-a doua parte pentru materialele de care aveam mare nevoie pentru site. În ciuda faptului că am depus, cu toții destulă muncă, au fost niște luni de care cu siguranță o să ne fie dor (chiar dacă în unele seri ne culcam la 1 noaptea ca să terminăm materialele și temele pentru a doua zi) și chiar dacă nu vom câștiga marele premiu, experiența câștigată pe parcursul acestui an este cu mult mai valoroasă decât orice alt premiu pe care l-am fi putut câștiga vreodată. Intenționăm să participăm și anul următor, cu speranța că vom reveni cu forțe proaspete și vom face o treabă mult mai bună decât anul acesta. „Cred că a fost o experiență foarte bună deoarece ne scoate de pe cărarea noastră, așa cum obișnuiește doamna profesoară să spună, adică să ne provoace la lucruri mai interesante decât ce facem noi în mod obișnuit. Provocările sunt întotdeauna bune pentru minte pentru că o deschid și spre alte căi de gândire.”- Indra Diaconu, clasa a VII-a D „Pentru mine acest proiect a fost o experiență foarte interesantă prin care am socializat cu elevii unei școli din Franța. Cu ajutorul acestui proiect mi-am dezvoltat capacitatea de a vorbi în limba engleză, creativitatea și cunoștințele pe care le aveam despre țara în care locuiesc. Am vizitat locuri în care nu am mai fost până acum și mi-am făcut prieteni noi. Mi-ar plăcea să repet această experiență.”- Andreea Ene, clasa a VII-a D Acesta a fost doar începutul. Am dat de „gustul” acestei provocări și nu ne vom opri aici. Am avut nevoie doar de o simplă scânteie, un impuls, pentru a aprinde focul. Un foc care sperăm să nu se stingă prea curând și să-l ducem departe, cât mai departe. Acum avem un obiectiv: să dăm ce e mai bun din nou ca să ajungem cât mai sus. Cel mai sus!

Gabriela Porumb – cl. a VII-a D Îndrumător prof. Anișoara Pițu

Invita ţie la fotbal Sunt Crăciun Radu şi practic fotbalul de patru ani. Am ales acest sport, inspirându-mă de la Lionel Messi. Pentru a avea rezultate notabile, este nevoie de forte multă muncă la antrenamente‚ îndemânare, spirit de echipă, multă determinare‚ curaj şi atitudine pozitivă. Eu vă recomand acest sport, fiind o permanentă provocare şi izvor de prietenii noi. Alătură-te şi tu marii familii a sportului, indiferent din ce categorie face parte: fotbal, tenis, handbal, baschet, dans, badminton, volei, judo şi multe altele. Astfel vei trăi experienţe de neuitat, vei creşte sănătos şi te vei dezvolta armonios!

Radu Crăciun – cl. a III-a C Îndrumător prof. Nadia Lefter

O prăjitur ă de LECȚIE Ingredientele acestei prăjituri sunt: o carte de mate de 100 de pagini, un profesor exigent, un copil ce ar dori (mai mult sau mai puțin) să ia foc școala (!) și niște părinți cicălitori. Pentru decor se pot adăuga niște unchi, bunici, mătuși, purcel, cățel etc. Modul de preparare este următorul: - Se ia copilul și se pune în aceeași oală cu profesorul și cartea. - Se lasă la foc mare pentru a fierbe mintea copilului timp de 4-5 ore. - După, se scoate și se pune la un birou alături de niște părinți băgați în priză, care să-l cicălească. Atenție! Mulți amatori fac următoarea greșeală: lasă copilul după fierbere la răcit (la televizor). - Corect este să îi ia cu totul creierul foc, ca mai apoi să fie certat pentru unele scăderi de temperatură din oală. - După 6 ore de prăjit se scoate din birou și se aruncă pe un pat de lecturi. - Dacă în timpul celor 6 ore de prăjire, cerierul tot nu arde, se adaugă bunic, unchi, cățel, purcel etc...

Ştefania Ingrid Dan – cl. a VI-a A Îndrumător prof. Pompilia Bărbosu



Despre pasiuni şi hobbyBaletul

Baletul este un gen de dans artistic, care a luat naştere în Franţa, în secolul al XVreginei Caterina de Medici. Baletul a inspirit dintotdeauna oamenii, care l-au perceput ca pe o scenă dintr-un film. Această frumoasă artă a fost consideratmai mult decât un sport prin care îdezvoltarea corpului. Prin balet învexprimarea nonverbală a trăirilor interioare, învăţăm ce este eleganţa. Dintotdeauna am adorat eleganţbalerinelor. Sunt atat de graţpasionalea tunci când păşesc pe scenscena ar fi de gheaţă, iar ele ar fi nigingaşi care plutesc în aer. Aşa am visat şi eu să fiu o micuţăîn prezent sunt în anul III la o şcoal Acolo am descoperit ce înseamnaceasta artă. Admiraţia publicului atunci când tscenă, te înalţă şi te îndeamnă sămai înalte culmi. Vă invit şi pe voi să păşiţi în lumea povesă descoperiţi această minunată artă

Sara PoroşnicuÎndrumător prof. Nadia Lefter


decembrie 2016

25

i hobby-uri...

aletul este un gen de dans artistic, care a luat al XV-lea , la curtea

Baletul a inspirit au perceput ca pe o

a fost considerată mereu mai mult decât un sport prin care îţi şlefuieşti

i. Prin balet învăţăm ăirilor interioare,

Dintotdeauna am adorat eleganţa şi delicateţea balerinelor. Sunt atat de graţioase şi de

esc pe scenă, de parcă iar ele ar fi nişte fulgi

fiu o micuţă balerină, iar şcoală de balet.

Acolo am descoperit ce înseamnă cu adevărat

ia publicului atunci când te afli pe o ă să ajungi pe cele

i în lumea poveştilor, ă artă -BALETUL. nicu - cl. a III-a C

tor prof. Nadia Lefter

Un vis implinit Într-un început de primavaflat că în orașul meu se organizeazpentru o școală de actorie la care visez sde foarte mult timp. În ziua aceea, vremea mi se pca de obicei. Norii și ploaia parcmă necajească, spunându-mi Am pășit greoi pe scările joase ale teatrului, ținând în mână doar foaia cu textul meu. Am fost primită într-o salscaune învelite în catifea, cu și o scenă luminată de șase Erau mulți participanți în salvârsta apropiată de a mea. Îtexte complicate, unele scrise de Caragiale, altele de care nu auzisem pânăumilită privind cele trei strofe de Eminescu pe care le țineam în mână. Preselecția a început, iar emoce în ce mai intense. Întrrândul meu. Am pășit timid pe scenîn ochii exigenți ai directoarprimul rând. Privirea ei rece mcutremur. M-a rugat să încep. Am respirat adâși am început să recit. M-persone care mă priveau care mă făcea să luminez ca o stea pe cerul nopții. Pe alții, asta i-ar fi îm-a făcut să mă simt ascultatrecitatul uitându-mă la spectatorîn toate felurile care îmi veneau îidentificând zâmbetele de pe fețele lor. La sfârșit, directoarea s-a ridicat în picioare aplaudând cu un entuziasm care m-a făcut să înțeleg că am reușit. Nu voi uita niciodată nevoie de un reflector ca s

Georgia David Îndrumător prof. Daniela Sporea


Un vis implinit un început de primavără dușmănoasă, am

ul meu se organizează preselecții de actorie la care visez să intru

n ziua aceea, vremea mi se părea mult mai rece ploaia parcă urmăreau să

mi că nu voi reuși. ările joase ale teatrului,

doar foaia cu textul meu. o sală uriașă, cu multe

n catifea, cu draperi sclipitoare șase reflectoare puternice. ți în sală, majoritatea de

de a mea. Își repetau multele texte complicate, unele scrise de Caragiale, altele

ână atunci. M-am simtit cele trei strofe de Eminescu pe

ia a început, iar emoțiile deveneau din ntr-un final, a venit și

it timid pe scenă uitându-ma i ai directoarei care statea în

Privirea ei rece m-a făcut să mă ă încep. Am respirat adânc

-am uitat la toate acele priveau și apoi la reflectorul luminez ca o stea pe cerul

ar fi îngrozit, dar pe mine simt ascultată. Am continuat

la spectatori și gesticulând în toate felurile care îmi veneau în minte,

faptul că, uneori, este nevoie de un reflector ca să-ți lumineze calea.

Georgia David – cl. a VII-a C

ător prof. Daniela Sporea



26

Măștile tradi ționale

Prezența obiceiurilor și

tradițiilor transmise din generație în generație în rândul oamenilor contribuie la instalarea sărbătorilor de iarnă, așa cum se cuvine în case, dar mai presus, în inimile românilor de pretutindeni. Una dintre cele mai importante tradiții ce dăinuie din vremea strămoșilor este colindatul cu măști. Acest obicei se bucură de o popularitate deosebită în rândul poporului nostru, impresioneză prin autenticitatea dovedită în timpul reprezentațiilor. Farmecul acestei datini se concentrează la nivelul unor accesorii – cheie, numite măști populare. Personificând spirite ale strămoșilor sau elemente ale naturii, acestea reprezintă „o lume fantastică, izvorâtă din gândirea societății tradiționale românești”. Jocurile cu măști se desfășoară în anumite momente ale anului sau cu ocazia unor evenimente definitorii pentru viața omului, având ca rol alungarea spiritelor rele. Printre puţinele judeţe din ţară, Vrancea duce tradiţia mai departe an de an. Astfel, la Nereju, măştile sunt confecţionate din timp. Peste an, acestea se lăsau în încăperi răcoroase presărate cu levănţică pentru a nu fi mâncate de molii. La realizarea acestor măşti se folosesc blănuri de oaie, de capră, lemne de arin şi coarne de vită sau berbec. Conform cercetărilor, judeţul nostru este singurul unde se mai păstrează obiceiul priveghiului cu măşti. Coordonaţi de doamna profesoară Ostafi Olga, elevii şcolii noastre au reinterpretat aceste măşti populare, păstrând însă originalitatea lor. Participanţii la acest proiect, au realizat mulaje din plastilină, fiecare având expresii şi trăsături ale feţei diferite. Prin tehnica „papier mâche", s-au realizat straturi din hârtie amestecată cu aracet. O dată uscate şi întărite, acestea au fost îndepărtate de pe suprafaţa mulajului, obţinându-se astfel o mască. Pentru a fi finalizată, masca a fost pictată, i s-au atașat „plete”, după creativitatea fiecăruia. Roadele muncii elevilor pot fi admirate la expoziţia organizată în incinta şcolii.

Maria Seceleanu – cl. a VII-a C Îndrumător prof. Olga Ostafi



Pour ceux qui aiment...

L’harmonie de l’automne

Dansent les feuilles d’automne Comme un vol d’oiseaux. Danse le vent d’hiver Comme un court grêle.

Venez tous, ramassons dans le vergerTous les fruits bons à manger! Venez tous,crions l’harmonie, Tout l’univers est plein d’énergie!

Maria Toma -Îndrumător prof. Roxana Stoian

A Different K ind of Santa Claus It was Christmas Eve four years ago. In a small town covered in snow, there was an orphanage full of children. Among them there was a smart little boy called Kevin who was 5 years old. It was the third time that he was celebrating Christmas in that place with his friends around a plastic Christmas tree. That year was a little different…Even though he liked that holiday, Kevin felt lonely as some of his friends had left. They had been adopted so he was sad. That was his biggest wish for Christmas: to find a loving family and to feel loved. That was also what he had written to Santa. That night he couldn’t sleep. He felt strange as if something unexpected was going to happen but he didn’t know exactly what. Kevin was sitting in front of the window looking at the stars. He was thinking about all those happy children who were celebrating Christmas surrounded by a family, with a big Christmas tree and so many presents. That image made him cry and he wished he had got a family for Christmas. Then he noticed a shooting star in the sky. And the star twinkled!... On Christmas morning Kevin got up early to see the gifts from Santa. He wasn’t sure that Santa Claus could get him what he had wished for. Entering the living room he saw a couple waiting in a corner. That seemed strange as there


decembrie 2016

27

Pour ceux qui aiment... English

dans le verger

Tout l’univers est plein d’énergie! - cl. a VIII-a B

tor prof. Roxana Stoian

ind of Santa Claus t was Christmas Eve four years ago. In a

small town covered in snow, there was an orphanage full of children. Among them there was a smart little boy called Kevin who was 5

It was the third time that he was celebrating Christmas in that place with his friends around a

stmas tree. That year was a little different…Even though he liked that holiday, Kevin felt lonely as some of his friends had left. They had been adopted so he was sad. That was his biggest wish for Christmas: to find a loving

was also what he

That night he couldn’t sleep. He felt strange as if something unexpected was going to happen but he didn’t know exactly what. Kevin was sitting in front of the window looking at the

all those happy children who were celebrating Christmas surrounded by a family, with a big Christmas tree and so many presents. That image made him cry and he wished he had got a family for Christmas. Then he noticed a shooting star in the

On Christmas morning Kevin got up early to see the gifts from Santa. He wasn’t sure that Santa Claus could get him what he had wished for. Entering the living room he saw a couple

That seemed strange as there

were no visits allowed during that time of the year. However, the two people were sitting

there and Kevin was surprised to see the beautiful lady smiling at him and calling his name. He went near them and they hugged him. That’s when he understood that his wish came true. He had a wonderful family and that was all he could ever want!

Iulia Serghi Îndrumător prof. Iulia Prescorni

Waiting for Santa Claus… Kerry, John and their three year old Lorelay - the perfect family which every person wishes to have. There weren’t quarrels, only peace and harmony. Until, one Christmas, they didn’t agree about a little thing, so John left his house nervously. Kerry tried to find him in all poscouldn’t be found. When, suddenly, the phone rang. They got terrible news: John had a car accident and more than that, he died. Kerry stayed strong, because she had Lorelay and she had to take care of her. The girl being little didn’t suffered so much and that is because her mother tried to cover the lack of her dad. Two passed, it was Christmas Eve and both Kerry and Lorelay were at mall. While Kerry was buying something for herself, Lorelay was looking at some toys. When Kerry wanted to paythings she bought, she noticed that her daughter was missing. She looked for her all over the place, but nothing. She told mall employers, then the police that her daughter haddisappeared. Again there was nothing. She remained alone and then she realised that this celebration brought her only troubles in life. She promised to herself that she would never celebrate Christmas again. One year later, on Christmas Eve, she didn’t decorate the Christmas tree and didn’t make any preparations for Christmasonly wanted to be alone. In the morning, when she woke up, a special present was waiting for her near the decorated tree: it was her daughter. “Was it a miracle or somebody couldn’t live with the idea that he destroyed someone’s life?” this is the question which Kerry thinks about every day. Mihaela Frunz

Îndrumător prof. Iulia Prescorni


were no visits allowed during that time of the year. However, the two people were sitting

there and Kevin was surprised to see the beautiful lady smiling at him and calling his name. He went near them and they hugged him.

’s when he understood that his wish came true. He had a wonderful family and that was all

Iulia Serghi – cl. a VII-a C tor prof. Iulia Prescornițoiu

Waiting for Santa Claus… erry, John and their three year old daughter,

the perfect family which every person wishes to have. There weren’t quarrels, only

Until, one Christmas, they didn’t agree about a little thing, so John left his house nervously. Kerry tried to find him in all possible ways. He couldn’t be found. When, suddenly, the phone rang. They got terrible news: John had a car accident and more than that, he died. Kerry stayed strong, because she had Lorelay and she had to take care of her. The girl being little

ed so much and that is because her mother tried to cover the lack of her dad. Two passed, it was Christmas Eve and both Kerry and Lorelay were at mall. While Kerry was buying something for herself, Lorelay was looking at some toys. When Kerry wanted to pay for the things she bought, she noticed that her daughter was missing. She looked for her all over the place, but nothing. She told mall employers, then the police that her daughter haddisappeared. Again there was nothing. She remained alone

ealised that this celebration brought her only troubles in life. She promised to herself that she would never celebrate Christmas again. One year later, on Christmas Eve, she didn’t decorate the Christmas tree and didn’t make any preparations for Christmas. She only wanted to be alone. In the morning, when she woke up, a special present was waiting for her near the decorated tree: it was her daughter. “Was it a miracle or somebody couldn’t live

with the idea that he destroyed someone’s life?” question which Kerry thinks about

Mihaela Frunză – cl. a VIII-a A tor prof. Iulia Prescornițoiu



28

Ce scriu dascălii noștri

Impactul chimiei asupra mediului înconjurător și a vieții cotidiene

Mai mult ca oricare știință a naturii, chimia este legată de tot ceea ce ne înconjoară. Materia aflată în jurul nostru se concretizează prin corpuri și substanțe care pot fi anorganice sau organice. Natura este un imens laborator chimic. În natură, unele transformări chimice s-au produs în milioane de ani: formarea zăcămintelor de cărbune, de țiței sau de gaze naturale. Materia vie este rezultatul celor mai complexe reacții chimice care au loc in organismele vii. Chimia a fost prezentă în viața oamenilor încă din perioada preistorică. De la interpretarea genezei Universului prin teoria Big Bang, la ințelegerea diversității culorilor și a mecanismelor biochimice din organismele vii și până la fabricarea unor materiale inteligente este doar un pas, în imensul progres științific, realizat de omenire. Mii de cercetători si-au pus viața în slujba științei. Cinci invenții din chimie care au făcut posibilă lumea modernă: 1) În anul 1928, Alexander Fleming descoperă penicilina. În ciuda eforturilor sale, Fleming nu a reușit să extragă penicilină utilizabilă. Abia în anul 1939, farmacistul Haward Florey si echipa lui de chimiști au găsit o cale pentru a purifica penicilina în cantități utilizabile. 2) În 1910, chimiștii Fritz Haber si Carl Bosch, combinau azotul cu hidrogenul obținând amoniacul, care a fost folosit ca fertilizator pentru culturi. 3) Polietilena – a fost o invenție accidentală. În anul 1898, chimistul Hans von Pechmann a descoperit o substanță ceroasă format din lanturi macromoleculare lungi. Metoda utilizată pentru a obține materialul plastic nu era foarte practică așa că, similar poveștii penicilinei, nici un progres nu s-a realizat o perioadă lungă de timp. În anul 1933 a fost descoperită o metodă complet diferită de a produce plasticul. 4) În anul 1930, chimistul Russel Marker, cautând metode de sinteză a unor hormoni a descoperit ca progesteronul se gaseste in

ignamul salbatic mexican. Pentu crearea pastilei contraceptive nu a mai fost decât un pas. 5) Ecranul plat (ecranul pe baza cristalelor lichide) a fost realizat datorită invenției unei molecule cunoscute sub numele de 5CB de către chimistul George Gray, în anul 1970. Derivatele 5C sunt utilizate în telefoane, computere, televizoare. 6) Prin descoperirea unor medicamente ca antibioticele, chimia a dat omenirii speranța în vindecarea unor boli ce păreau fără leac. Prin intermediul chimiei este posibilă diagnosticarea unor boli sau tumori. Realizand că resursele naturale sunt limitate, omul a căutat și a găsit prin procedee chimice, soluții pentru necesitățile vitale ale omenirii: - Sinteza îngrașămintelor chimice, a insecticidelor și a ierbicidelor a rezolvat criza alimentară. - Prelucrarea petrolului și a cărbunilor a rezolvat criza energetică. - Sinteza maselor plastice, a detergenților, a fibrelor artificiale și sintetice sau a materialelor de construcție a fost o alternativă la criza materialelor naturale. - Biocarburanții și extinderea automobilului electric sunt soluții pentru eonomisirea resurselor naturale și reducerea poluării aerului atmosferic. Chimia modernă a contribuit la creșterea calității vieții, dar are și efecte negative:

• Industria chimică a condus într-un ritm accelerat la poluarea planetei. Poluarea aerului, a solului și a apei dăunează vieții plantelor, animalelor și omului, dar mai mult poate duce la dispariția unor specii de viețuitoare.

• Industria alimentară ca si cea a produselor cosmetice folosesc o gamă largă de conservanți, unii dintre ei cu efecte negative asupra sănătății omului.

• Deșeurile radioactive și accidentele nucleare (Cernobil-1986) au efecte nocive asupra plantelor si viețuitoarelor.

• Bombele atomice distrug mii de oameni. • Drogurile pun în pericol viața atâtor tineri.

Dacă „viața reprezintă cea mai înaltă expresie a chimiei” (J. M. Lehn), atunci omul ar trebui să foloseasca chimia numai în slujba vieții.

Prof. Ana Cismaș



29

Rolul mediului familial ȋn viaţa copilului bâlbâit

Unul dintre factorii care joacă un rol

hotărâtor ȋn evoluţia bâlbâielii ȋl reprezintă atitudinea familiei faţă de copil. Cu cât copilul este mai mic, cu atât este mai dependent şi mai influienţat de către părinţi. Dacă comportamentul bâlbâitului nu este acceptat ȋn familie, oricare ar fi străduinţele depuse ȋn mediul şcolar, rezultatele acestuia nu pot fi ȋntru totul satisfăcătoare. Cooperarea cu părinţii are deci un rol deccisiv ȋn elaborarea unui plan terapeutic.cu toate că ȋn majoritatea cazurilor relaţiile dintre părinţi şi copilul bâlbâit sunt nesănătoase, aceştia nu pot fi făcuţi răspunzători de apariţia tulburării de vorbire. Adeseori părinţii săvârşesc anumite greşeli educative cum ar fi: observaţii, dojeni, pedepse sub diferite forme pentru dificultăţile de exprimare ale copiilor lor, tocmai din dorinţa acestora de a ȋnfrâna dezvoltarea bâlbâielii. În legătura care se stabileşte cu părinţii, important este faptul că aceştia să fie convinşi că atitudinea lor faţă de copil nu este totdeauna cea mai potrivită şi să ȋncerce măcar să o schimbe. Deoarece acestă tulburare de vorbire, bâlbâiala, angajează ȋntregul organism, ȋn mediul familial se va asigura igiena fizică necesară prin respectarea unui regim de viaţă stabilit de către un specialist. Pe lângă fortificarea organismului printr-un tratament medicamentos ca vitaminoterapia, se va asigura copilului bâlbâit ore regulate de somn liniştit ȋn camere bine aerisite. Se vor evita trezirile bruşte precum şi stările de agitaţie atât ȋnainte cât şi după orele de somn. Gimnastica de ȋnviorare ca şi plimbările şi jocurile petrecute timp de câteva ore ȋn aer liber ȋn decursul unei zile au un efect liniştitor. În anumite exerciţii fizice şi sporturi prea obositoare, copiii vor fi antrenaţi cu multă prudenţă. Un efect binefăcător ȋl are tratamentul fizioterapeutic sau balneoclimateric, efectuat numai sub ȋndrumarea şi controlul unui medic de specialitate. Dar chiar dacă la baza bâlbâielii ar fi o debilitate fizică, rolul de seamă ȋn vindecare ȋl deţin factorii psihici prin care se asigură ȋncrederea şi siguranţa de a săvârşi o acţiune. În mediul intim de viaţă al copilului trebuie să se

asigure liniştea şi calmul necesar ȋn organizarea funcţiilor verbale. Dezvoltarea armonioasă a vorbirii presupune ȋn mod necesar eliberarea de orice frică sau constrângere. Astfel, ȋn mediul familial trebuie evitate cu grijă toate conflictele care ar putea fi determinate de o severitate exagerată şi de nemulţumiri sau dezaprobări permanente. Pe lângă mediul strict familial, relaţiile cu prietenii de joacă şi cu vecinii trebuie să fie cât mai paşnice, lipsite de discuţii ȋn contradictoriu. Copilul bâlbâit are nevoie de multă afecţiune şi de ȋncurajare a conduitei sale. El trebuie atras spre comunicări spontane şi nu constrâns ȋn acest sens. Cu cât copilul este mai sensibil, cu atât suportă mai greu să fie dirijat ȋn permanenţă. De aceea, toate ȋncercările părinţilor de educare a pronunţării prin comenzi ca: „respiră ȋnainte de a vorbi” sau „gândeşte-te bine şi apoi pronunţă” paralizează spontaneitatea şi dorinţa de comunicare a copiilor. Compătimirea copilului bâlbâit de către părinţi şi scutirea lui de orice sarcini de răspundere este tot atât de dăunătoare ca şi severitatea exagerată. Copilul căruia i se trece cu vederea orice faptă nepotrivită şi i se ȋndeplineşte orice dorinţă numai din considerentul că este bolnav, foarte curând va ȋnvăţa să recurgă la „bâlbâială” ori de câte ori va dori să i se facă pe plac. Mai târziu, când va ajunge ȋn faţa unor situaţii cu adevărat dificile, obiceiul de a se refugia ȋn tulburarea de vorbire va frâna adaptarea normală la cerinţele unei vieţi sociale normale. O atitudine mai consecventă şi cu totul indiferentă faţă de ezitările copilului bâlbâit este cea mai sănătoasă. Modelul de exprimare al părinţilor, clar, format din propoziţii simple, ȋnchegate logic, cu intonaţia, accentul şi pauzele potrivite, este mijlocul cel mai eficient de ȋnlăturare a bâlbâielii. Toate persoanele care vorbesc ȋntr-un ritm prea rapid, ca şi nevrozaţii, influienţează ȋn mod negativ dezvoltarea copilului bâlbâit. Dacă ȋn familie nu se poate asigura liniştea necesară pentru dezvoltarea ulterioară a copilului la reȋntoarcerea sa ȋn mediul obişnuit, de cele mai multe ori pericolul de recidivă este inevitabil.

Prof. logoped Gheorghe Voinea



30

Cum să-ți faci copilul să citească? Cei mai mulţi şcolari spun astăzi: „Nu-mi place să citesc!”, „Nu-mi place nimic altceva decât cartea cu glume şi Jurnalul unui puşti!” sau „Nu-mi place, că cititul e plictisitor şi mai bine mă joc pe calculator!” ce-i de făcut? Toţi bombănim, îl criticăm pe cel mic de faţă cu alţii că nu citeşte. Dar poate că n-am fost niciodată cu el la librărie, poate nu ne-a văzut niciodată cumpărând cărţi, nu ne-a văzut niciodată citind, cum să-i cerem lui să citească? Una dintre cele mai importante competenţe pe care copilul trebuie să le dezvolte este cititul. Ca şi bunele maniere, cititul nu se învaţă teoretic, ci se învaţă prin exersare şi prin imitaţie. Iată câteva idei bune pentru a-l determina pe micul şcolar să citească. Putem să-i stimulăm pasiunea pentru lectură încă de la o vârstă fragedă, deoarece obiceiul se va înrădăcina bine în rutina lui zilnica, citindu-i micuţului în fiecare zi, ca un program, iar când va mai creşte să-i citim lucruri care să-i stârnească interesul şi să fie potrivit vârstei. Când copilul va învăţa să citească de unul singur, va fi curios să descopere singur înâmplări ştiute şi nemaiauzite, iar noi putem să-l încurajăm să faca acest lucru cumpărându-i cărţi care să-l atragă şi din punct de vedere vizual. Să citim şi noi. Să facem în aşa fel încât să ne vadă că citim, măcar din când în când. Să citim măcar cărţile pe care i le luăm lui, chiar dacă par „de copii” (sunt destul e interesante!) apoi să vorbim despre ele. Ce i-a plăcut, ce nu i-a plăcut, despre acţiuni şi personaje. Părinţii pot citi împreună dumincă în parc, cu câte o carte, o păturică, sandwichuri la iarbă verde. Măcar o oră. E suficient. Se cheamă că „am citit cu mama / cu tata” când îl va întreba doamna ce-a făcut în week-end. Să citim dintr-o carte care i-ar putea face plăcere copilului şi, când devine curios, să-i spunem doar părţile care să-l intrige şi să-l facă să citească singur. Să îmbinăm cititul cu mediile digitale. Înainte de a citi o carte putem să-i punem micuţului un documentar despre ea sau despre subiectul cărţii. O altă varianta sunt cărţile în format audio, pe care părinţii pot să i le pună să le asculte în maşină în timp ce-l duc

la şcoală, sau în plimbare. Dacă este nevoie putem să folosim inclusiv jocurile de la calculator pentru a stârni dragostea de lectură. În cazul în care copilului îi place să se joace pe computer instalăm jocuri care îl obligă să citească. Să facem din citit o experienţă completă. Dacă citeşte Heidi, de exemplu, să găsim împreună pe hartă locaţia geografică şi chiar să degustăm brânza elveţiană. Cel mai bun ascultător sau povestitor dintre şcolarii mici este acela căruia i s-a citit seara la culcare. Cititul înainte de culcare este un mod foarte bun de a-l obişnui pe cel mic cu lectura. În timp ce copilul mai vrea să întarzie culcatul cu cateva momente, puteti să-i citi ţi câteva povesti, să i le povestiţi, dramatizând şi imitând voci sau să-i oferiţi o carte în care să citească singur. Micuţul cititor ar putea refuza să citească singur întrucât pierde cele câteva momente pe care le petrecea împreună cu părinţii înainte de culcare. Când părinţii se duc la Mall, e bine să meargă şi copilul, să treacăi mai întâi pe la librărie. Are nevoie de un sfert de oră să-şi aleagă el o carte. La fel trebuie să facă şi adultul, să-şi cumpere cărţi împreună. Funcţionează la fel ca vacanţele cu părinţii, joaca cu părinţii, întăreşte legăturile. Această practică este bună măcar o dată pe lună, sigur o să-i placă să revină. Eventual o intrare la cofetărie unde va fi răsplătit şi cu nişte prăjiturele, să nu citească pe uscat. Cititul nu trebuie condiționat de răsplată, dar nici de pedeapsă. Aceste metode nu construiesc motivaţia internă de a a citi, pentru că, atunci când răsplata va dispărea, va dispărea şi dorinţa de citit. Atunci când citim, ar fi bine să discutăm cu copilul despre ce a citit, să căutăm să explicăm cuvintele pe care nu le-a înţeles, să ne povestească ce i-a placut, şi toate acestea nu ca o obligaţie ci în momenet de relaxare, în joc. Să citim amandoi aceaşi poveste, să ne completăm unul pe altul la povestit, povestire în lanț. Astfel, va fi pasionat de cele citite, va întelege și va memora pasaje cheie. Cel mai important lucru ar fi să renunţăm la prejudecăţi, să înţelegem că unele dintre cărţile copilăriei noastre ar putea să nu-i placă copilului şi că trebuie să-i cumparăm cărţi noi şi să ne „întinerim bibiloteca".



31

O metodă bună ar fi să îndeamnăm să-şi confectioneze propria carte, după modelul tipăririi cărţilor de la tipografie. Cu mai multe foi goale, care pot să fie si colorate, lipici si două catoane mai groase şi face o carte în care copilul să-şi scrie propriile poveşti. Sigur va face şi ilustraţii şi va fi mândru dacă cineva îi va citi cartea...

Prof. Daniela Gavrilă

Rolul grădini ţei în dezvoltarea limbajului la copilul pre şcolar

Pregătirea copiilor şi a tinerilor pentru viaţă înseamnă educarea lor în armonie cu principiile, normele şi idealurile poporului român. Grădiniţa, ca primã formã organizatã de învăţământ se preocupã de procesul instructiv-educativ în vederea pregătirii copiilor de 3-7 ani pentru societate, pentru şcoală. În etapa actualã, majoritatea copiilor de vârstã preşcolarã frecventează grãdiniţa beneficiind de un proces educativ organizat. În acest caz procesul formãrii vorbirii decurge mai uşor deoarece o atenţie deosebită se acordă dezvoltării capacitaţii de comunicare verbalã, pentru cã exprimarea verbalã este condiţia de bazã în formarea, în fixarea şi în diferenţierea noţiunilor, în transmiterea informaţiei. Urmare a strategiilor didactice utilizate în grădiniţã, copilul depăşeşte forma limbajului situativ şi îşi dezvoltã capacitatea de a folosi limbajul contextual. În procesul instructiv-educativ din grădiniţã, dezvoltatrea capacităţilor de comunicare ale preşcolarului ocupã un loc principal, limbajul fiind una din condiţiile esenţiale ale formãrii personalităţii copilului, ca şi ale asigurării necesarului şcolar. Prin întregul proces instructiv-educativ din grădiniţã şi îndeosebi prin activităţile specifice de cultivare a limbajului se perfecţioneazã vorbirea copiilor sub aspect fonetic, se lărgeşte sfera vocabularului activ şi pasiv, se consolidează formele corecte gramaticale. În grădiniţa de copii, prin planul de învăţământ este stabilitã o activitate specială care are ca obiectiv „educarea limbajului” , activitate ale cărei sarcini sunt continuate şi sporite în şcoală tot prin obiecte de învãţãmânt dinstincte:

educarea limbajului, limba şi literatura românã, compunere etc. În grădiniţã are loc prima „cultivare a limbii individului”, exercitându-se o influenţã dirijatã, organizată, planificată, bazată pe concluzii psihologice şi pe norme prestabilite, cu probleme, noţiuni şi sarcini gradate ca dificultate şi organizare in sisteme logice metodice. Cu cât sunt mai ştiinţific selectate, ordonate şi distribuite cunoştinţele, activitãţile şi exerciţiile şi cu cât existã o continuitate a demersurilor pedagogice în raport cu obiectivele majore ale dezvoltării şi educării limbajului şi ale studiului limbii, cu atât sporeşte eficienţa muncii de educare a vorbirii şi limbajului, de învăţare logicã, funcţională a gramaticii. Programa pentru Învăţământul Preşcolar urmăreşte prin conţinutul cunoştinţelor şi prin formele de activitate prevăzute la „Activităţi de educaţie a limbajului”, pregătirea preşcolarilor pentru receptarea fenomenului gramatical din şcoala primară, mai ales dezvoltarea efectivã a capacităţilor de comunicare verbalã, a limbajului. Cunoştinţele prevăzute la „Activităţi de educare a limbajului” sunt date într-o organizare concentric-cantitativă adăugându-se pe niveluri de vârstă corespondenţi ai aceleiaşi probleme abordate în grupa precedentă, prin sporirea gradului de organizare şi abstractizare a cunoştinţelor prevăzute pentru grupele mari ţinând seama de nivelul dezvoltării logice a preşcolarului. Se remarcă de asemenea faptul că problemele şi cunoştinţele destinate exerciţiului de educare a limbajului sunt urmărite în sfere concentrice pe niveluri de vârstă şi pe componente şi probleme ale ştiinţei limbii: planul fonetic, lexical, planul gramatical; fiecare parte de vorbire e reluată şi însoţită de precizări şi recomandări clare cu privire la cunoştinţele şi exerciţiile care se recomandă pe grupe de vãrstă. Întreaga acţiune de dezvoltare a vorbirii şi limbajului copilului preşcolar trebuie dirijatã şi modelată pas cu pas, pe baza ierarhizării obiectivelor pentru a putea atinge nivelul maxim al potenţialului fiecăruia. Astfel, la grupa mică se pune accent pe latura fonetică deoarece la aceastã vârstă sunt specifice deficienţele de pronunţare, ca urmare a dezvoltării insuficiente a analizatorului motor verbal, a aparatului fonator.



32

Elementul cel mai evident de învăţare este vocabularul. De extinderea lui depinde bogăţia şi precizia exprimării. Posibilităţile combinatorice ale cuvintelor sunt virtual infinite de aceea vocabularul trebuie învăţat în structuri diverse care sã asigure folosirea lui. Este inutilă învăţarea listei de cuvinte (nume de flori, animale, îmbrăcăminte etc.) dacă nu se poate spune nimic despre ele. De aceea, criteriul tematic de selectare a vocabularului va fi combinat cu criteriul frecvenţei şi al disponibilităţii (posibilitatea de folosire în multe situaţii şi capacitatea combinatorică). Formarea deprinderilor de exprimare corectă constituie un proces intensiv şi de durată care nu se poate face decât în condiţiile unui învăţământ activ bazat pe metode şi procedee eficiente. Activităţile de educaţie a limbajului, a vorbirii corecte,având în vedere importanţa deosebită care i se acordă în întregul sistem de învăţământ ocupă un rol prioritar, iar obiectivele urmărite se înfăptuiesc atât prin activităţile special organizate în acest scop, cât şi prin toate celelalte activităţi instructiv-educative din grădiniţă. La 3 ani copiii au un vocabular sărac, se exprimã într-un limbaj cu frecvente dezacorduri între subiect si predicat. Dezvoltarea vorbirii sub aspect fonetic, lexical, semantic şi gramatical se realizeaza aşa cum prevede şi programa atât prin modalităţi specifice dezvoltării vorbirii: lecturi după imagini, convorbiri, povestiri, jocuri didactice etc, cât şi prin intermediul întregului program de activitate din grădiniţã.

Profesor consilier şcolar Lucica Drãstaru

Matematica poate fi învăţată cu plăcere?

Pentru a putea răspunde argumentat la această întrebare ar trebui să ştim, înainte de toate, cum arată în viziunea elevilor o oră de matematică la care participă cu plăcere. Rîspunsurile au fost variate: ,,Eu prefer orele în care facem multe exerciţii şi probleme!” a răspuns o elevă, „tare” la mate. ,,Îmi place când construim modele din hârtie!....când folosim calculatorul!” .... Cei mai mulţi elevi din clasă, indiferent de performanţele lor şcolare la această disciplină, au răspuns că

abia aşteptă să înceapă ora de mate în care folosesc castane, pitricele şi alte materiale concrete. E firesc, le place să se joace! ar spune orice cadru didactic. Într-adevăr firesc, dacă nu uităm să ne raportăm la particularităţile de vârstă ale şcolarului mic şi dacă avem în vedere un principiu fundamental la această vârstă -principiul intuiţiei – conform căruia copilul are nevoie să manipuleze obiectele, să acţioneze pe baza lor pentru a-şi forma reprezentările. Ar trebui reflectat mai adânc asupra faptului că performanţa şcolară şi cu atât mai mult cea din viaţa de zi cu zi nu se măsoară în calificative, ci în dezvoltarea interioară! Până în momentul în care se va simţi sigur pe el şi va renunţa la utilizarea materialelor concrete, inclusiv a propiilor degete, copilul ar trebui să aibă la îndemână o numărătoare, 10 castane, 100 nasturi viu coloraţi şi un infinit de sâmburi de......răbdare din partea noastră. Raportându-ne şi la răspunsurile elevilor despre cum arată o oră de matematică în care învaţă cu plăcere, am putea concluziona că devine imperios necesar ca printre cifre, concepte abstracte şi algoritmi de calcul să se strecoare acele elemente, atractive şi utile în egală măsură, care realizează punţi de legătură cu experienţa de zi cu zi a elevilor, elemente denumite în literatura de specialitate resurse materiale sau mijloace de învăţământ. O activitate nu poate deveni performantă doar prin utilizarea unor resurse materiale variate şi atractive dacă nu intervin şi schimbări în concepţia metodologică a celui care le foloseşte. Nu doar prezenţa sau valoarea resurselor materiale contribuie la prezentarea conţinuturilor matematice într-o formă accesibilă, ci mai ales abilitatea cu care acestea sunt integrate în lecţie prin raportare la experienţele de viaţă ale elevilor, la interesele acestora. Astfel, întorcându-ne la întrebarea Matematica poate fi învăţată cu plăcere?, am putea afirma că cele mai multe puncte câştigate în ochii copiilor sunt în favoarea orelor în care matematica capătă sens pentru aceştia, îi înţeleg utilitatea, iar prin folosirea jocurilor matematice, a interacţionării și colaborării în timpul lucrului în grup, matematica va deveni, cu siguranţă, o păcere!

Prof.înv. primar Anca Diana Sava



33

România, stat suveran şi independent

Făurirea statului naţional unitar în 1918 a creat României posibilităţi largi de a se manifesta în viaţa internaţională, fiind preocupată de menţinerea păcii şi a unui climat de destindere şi cooperare interstatală. Acest lucru s-a datorat prezenţei la conducerea diplomaţiei Bucureştilor a unor oameni politici de anvergură precum: Ion I.C. Brătianu, Take Ionescu, Ion G. Duca, Nicolae Titulescu şi Grigore Gafencu. Aceştia au urmărit recunoaşterea dreptului la unitate naţional–statală a României ca operă a poporului român. Sistemul tratatelor de pace (1919–1920), departe de a fi perfect şi echitabil pentru toate statele, consfinţea victoria principiului naţionalităţilor şi al autodeterminării naţionale la scară internaţională. Referindu-se la aceasta chestiune, Nicolae Titulescu spunea: “ Europa trebuie să se obişnuiască a considera creaţiile politice ieşite din Marele Război ca realităţi în continuă creştere care nu mai cer nimănui dreptul de a trăi şi care, în orice împrejurare, nu se vor lăsa înăbuşite niciodată.“ În timpul lucrărilor forumului păcii din capitala Franţei (1919–1920), diplomaţii români s-au împotrivit intereselor marilor puteri care veneau în contradicţie cu cele ale ţărilor mici şi mijlocii. Considerând că în materie de independenţă nu există state mari şi state mici, Ion I.C.Brătianu aprecia că “ statele mici nu au interese limitate, doar influenţele lor sunt limitate. “ Pentru România, sistemul tratatelor de pace de la Paris reprezenta o probă de încercare a credinţei faţă de idealul păcii, o bază de reglementare a raporturilor internaţionale. Astfel, Ion G.Duca declara unui corespondent al ziarului “Journal des Debats“ că “România are ţeluri esenţialmente paşnice. Unitatea ei naţională fiind desăvârşită, ea nu mai cugeta decât să se întărească în graniţele ei actuale şi să trăiască în bune relaţiuni cu toţi vecinii.“ Astfel, politica externă a României din perioada interbelică va gravita în jurul unui obiectiv fundamental: consolidarea statului naţional unitar.

Prof . Nicoleta Cojocaru

Colaborarea dintre şcoală şi familie, sub semnul reuşitei

micului şcolar După cei şapte, mai nou, şase ani de acasă, şcoala are un rol primordial în educaţia copiilor. Educaţia este o acţiune la care îşi dau concursul şcoala, familia, întreaga societate. Colaborarea între toţi factorii educaţionali, în primul rând, între şcoala şi familie, este stringentă. Şcoala nu-şi poate realiza pe deplin sarcinile, mai ales cu elevii care rămân în urmă la învăţătură, dacă nu se cunosc condiţiile familiale de muncă şi viaţă ale copiilor. Apoi, o serie de aspecte ale comportamentului elevilor, absenţe, disciplină, mod de reuşită la învăţătură, etc., nu se pot cunoaşte şi rezolva în modul cel mai eficient fără contactul cu familia. Părinţii nu pot cunoaşte p deplin psihologia copilului lor dacă nu află şi modul lor de comportare în condiţiile şcolare. Activitatea de acasă este o continuare a activităţii pedagogice de la şcoală şi invers – activitatea de la şcoală este o continuare a celei de acasă.. Întregul proces de educaţie şi mai ales de instrucţie se realizează atât la şcoală, cât şi acasă. După cum spunea Maria Montessori, „Copilul care se naşte nu intră într-o ambianţă naturală, el intră în civilizaţie.” Şcoala colaborează cu familia în domeniul învăţării elevului, în domeniul comportamentului, al dezvoltării lui fizice, intelectuale, morale şi estetice, în domeniul deprinderilor şi priceperilor de muncă, iginico-sanitare, al activităţilor libere, angajării copilului în diferite domenii de activitate în afara clasei şi în şcoală. La şedinţele cu părinţii se discută pe larg despre modul în care aceştia îşi pot ajuta copiii în învăţarea lecţiilor, dar, mai ales în controlul temelor de acasă.. Copilul nu trebuie să vină la şcoală cu temele nefăcute. De acea, părinţii trebuie să cunoască cum se controlează temele şi cum poate fi ajutat copilul în cazul în care întâmpină unele greutăţi în realizarea lor. Totodată, părinţii trebuie să cunoască dacă copilul lor are o comportare corectă faţă de învăţătoare şi colegii de clasă, dacă purtarea lui pe stradă şi în alte locuri este corespunzătoare.



34

Rolul familiei în educaţia copilului nu încetează la vârsta şcolarizării. Este greşită concepţia unor părinţi, de felul: „l-am dat la şcoală, înveţe-l dascălul”. Şcoala şi dascălul nu pot suplini cu totul lipsa de preocupare a unui părinte. Efortul educativ îşi găseşte eficienţa dorită atunci când între cei doi factori, şcoală şi familie, există o conlucrare în interesul educării copilului. Din experienţa pe care am avut-o până în prezent, am remarcat că există familii care se mândresc cu atitudinea lor severă faţă de copii. Severitatea este necesară, dar cu măsură, altfel, copilul creşte timorat de gândul pedepsei, începe să mintă şi se îndepărtează de părinţi. Am avut cazuri de copii care începeau să plângă când luau calificative de „Bine” sau „Suficient”, spunând că vor fi bătuţi şi pedepsiţi acasă. Mai gravă este situaţia când părinţii sunt împărţiţi în tabere, (unul sever, altul „avocat”, sau unul „cloşcă” şi altul „uliu”). Nici într-un astfel de climat familial nu se realizează o educaţie sănătoasă. La polul opus familiei severe se întâlneşte familia permisivă, familie în care toţi se învârt în jurul poftelor copilului. Un astfel de copil ca ajunge egoist, pentru că în familia sa el a cunoscut numai drepturi, nu şi îndatoriri. Cu aceşti copii se lucrează foarte greu şi devin dificili, deoarece ei cred că şi la şcoală vor avea parte de aceleaşi privilegii. Pentru ca relaţia dintre şcoală şi familie să fie cât mai apropiată şi să-l ajute pe micul elev să se încadreze mai uşor în procesul de învăţământ, am implicat direct părinţii în activităţile de consiliere şi orientare desfăşurate în afara orelor. De asemenea, părinţii au venit cu idei de realizare a unor activităţi extraşcolare: am conceput împreună trasee pentru excursii, am vizitat diferite obiective propuse de ei, am organizat concursuri sportive la care au fost prezenţi şi părinţii, am pregătit măşti şi costume pentru carnaval în colaborare, am ţinut în faţa părinţilor serbări care au permis acestora să vadă manifestările elevilor, rezultatul muncii lor, trăirile şi comportamentul acestora. Astfel, părinţii se simt utili şi prezintă mai mult interes pentru şcoală. Colaborarea devine una apropiată şi bogată în conţinut, nicidecum una protocolară.

Vizitele făcute la domiciliul elevilor sunt momentele în care se realizează o cunoaştere amănunţită a împrejurărilor de viaţă pe care le trăieşte copilul, a valenţelor pozitive şi negative ale mediului asupra „eului” copilului. Unii părinţi nu au mai avut copii în şcoală. Pentru ca rolul lor de supraveghetori să fie mai uşor şi să-i ajute pe copii să se integreze rapid în procesul de învăţământ, la lectoratele cu părinţii am prezentat teme axate pe rolul familiei în educarea şcolarului mic. „Relaţia dintre copii şi părinţi”, „Ce trebuie să ştie părinţii”, „Ce este activitatea de învăţare”, „Cum învăţăm mai uşor”, „Debutul şcolar”, „Modelul familial”, „Condiţiile de mediu pentru pregătirea lecţiilor”. La clasa I, şcolarul învaţă sub influenţa impulsurilor adulţilor; dorinţa sa de a se adapta statutului de şcolar se naşte şi sub influenţa dorinţei de a-i bucura pe părinţi sau de a nu-i supăra şi a-şi atrage o sancţiune din partea lor. Treptat intervine în motivaţie învăţătoarea, prin rolul psihologic pe care-l joacă în raport cu copiii. Ea trebuie să fructifice această deschidere a personalităţii şcolarului mic spre trebuinţa de a cunoaşte, pentru a-i cultiva ataşamentul faţă de şcoală şi învăţătură. Fiecare copil este unic în felul său, este o minune irepetabilă şi ar fi păcat ca prin acţiunea noastră să uniformizăm aceste individualităţi. Personalitatea şcolarului este în formare, deoarece este rezultatul unei evoluţii lungi, care are loc în primul rând, în condiţiile interacţiunii cu mediul social. Învăţătorul este şi va rămâne „izvorul viu” al unei vieţi deloc uşoare, cu multe „cărări întortocheate”, pe care are misiunea de a-şi conduce elevii spre ţintă, spre reuşită.

Înv. Rădulescu Giorgeta



Divertisment

Elevii sunt înțeleși greșit...

Elevul nu copiază, el se documenteazElevul nu citește bilete, se informeazElevul nu este neatent la ore, ci studiazînconjurător. Elevul nu greșește, el își încercă profesorul.Elevul nu chiulește, e nevoie de el înElevul nu doarme, ci reflectează. Elevul nu vorbește, el gândește cu voce tare.Elevul iubește școala, dar în timpul vacan

TONGUE TWISTERS

I wish you were a fish in my dish. I scream, you scream. We all scream for ice-cream! She sees cheese. My mom makes me muffins on Mondays.Cheap sheep soup. Purple paper pepper. Chicken in the car and the car can go.That is the way we spell Chicago. Sam’s sandwich’s in the sand. Purple paper pepper. Picky people pick Peter Pan Peanut butter.It is the peanut butter picky people pick.

1. What sort of dog doesn’t have a tail? 2. Why do birds fly to south in autumn? 3. What time is it when an elephant sits on 4. Why does a stork stand on one leg? 5. Which animal can jump higher than a house? 6. What travels around the world and stays in a corner? 7. What is white when it’s dirty and black w it’s clean? jump. 8. What have zebras got that no other animals 9. What is a bird after it is four days old? 10. If you drop a white hat into the Red Sea what does it come?

Pagină realizată


decembrie 2016

35

, el se documentează. te bilete, se informează.

este neatent la ore, ci studiază mediul

ă profesorul. nevoie de el în altă parte.

te cu voce tare.

coala, dar în timpul vacanței.

My mom makes me muffins on Mondays.

Chicken in the car and the car can go.

Picky people pick Peter Pan Peanut butter. It is the peanut butter picky people pick.

Viața școlarului ... ca

Biblioteca – Pe aici nu se trece!Catalogul - Dosarele X Colegii care nu suflă - Mizerabilii Dirigintele și elevii - Ali Baba Directorul - Inamicul publicDupa sedință, acasă - O noapte furtunoasElevii promovați - Am întâlnit Elevul la tablă – În lumea tăElevul întors de la tabla moartea Elevul silitor - Specie rarăExamenul de corigență – Marile Examenul supravegheat videocondamnat pe toți la moarteExtemporal – Lovitură fulgerFițuica - Te uiți și câștigi Foaia de teză - Albă-ca-ZăLipsa profesorului - O întâmplare extraordinarNota 10 – O dată în viață Nota 5 – Atingerea îngerilorNota 4 – Chestiunea zilei Olimpiada – Războiul stelelorOra de curs– Salvați de clopoOra de teză – Spionaj contra spionajProfesorul și elevul – Tom Ședința cu părinții - Stirile ProTvVacanța trecută – Pe aripile vântului

JOKES

1. What sort of dog doesn’t have a tail? a) A blackboard. 2. Why do birds fly to south in autumn? b) Wet. 3. What time is it when an elephant sits on your bed? c) A stamp. 4. Why does a stork stand on one leg? d) Because it’s too far to w5. Which animal can jump higher than a house? e) Five days old, of course!6. What travels around the world and stays in a f) It’s time to buy a new bed.

7. What is white when it’s dirty and black when g) All animals. A house can’t it’s clean? jump.

ras got that no other animals have? h) A hot dog. t is four days old? i) Because it falls if it lifts both legs.

10. If you drop a white hat into the Red Sea j) Baby zebras. what does it come?

realizată de bibl. Gabriela Harea și prof. Iulia Prescorniț


ca-n filme

Pe aici nu se trece!

Mizerabilii Ali Baba și cei 40 de hoți

Inamicul public nr.1 O noapte furtunoasă

Am întâlnit și români fericiți În lumea tăcerii

de la tabla - Omul care a văzut

Specie rară Marile speranțe

supravegheat video - Și atunci i-am i la moarte

fulgerătoare

Zăpada O întâmplare extraordinară

Atingerea îngerilor

zilei zboiul stelelor

i de clopoțel Spionaj contra spionaj

Tom și Jerry Stirile ProTv aripile vântului

d) Because it’s too far to walk. e) Five days old, of course! f) It’s time to buy a new bed.

g) All animals. A house can’t

i) Because it falls if it lifts both legs.

i prof. Iulia Prescornițoiu



À qui ressemble votre frère cadetLa petite Marie âgée de 5 ans répond:- À tout le monde: les yeux comme papa, les cheveux de maman, deux dents comme grandmère et la voix comme notre auto.ressembler à = a semăna cu

-Qu’est-ce qui est jaune, tout petit et fait «crac-Aucune idée ! -Un poussin qui mange des chipsun poussin = un pui de găină

Le petit chien m’a croqué les chaussures-On doit le punir. -Je viens de le faire déjà. J’ai bu son lait.punir = a pedepsi

-Mes voisins sont vraiment impossibles-Mon pauvre ami ! Ils ne te laissent pas dormir-À vrai dire, je ne dors pas. Je répète le solo de trompette que je dois jouer au concert dimanche prochain. frapper = a bătea CHARADES Mon premier est une lettre. Mon deuxième est un mois. Mon troisième est un animal dégoûtant.Mon tout est un appareil qui sert aux journal (Kaméra) Mon premier est le contraire de froid.Mon second est un chiffre. Mon tout est un vêtement. (Chaussettes) Mon premier est un prénom féminin.Mon second est une saison. Mon troisième est une sorte de jardin pour les plantes.Mon tout est une question d’âge. (Anniversaire)


decembrie 2016

36

POUR S’AMUSER EN FRANÇAIS

À qui ressemble votre frère cadet ? La petite Marie âgée de 5 ans répond:

À tout le monde: les yeux comme papa, les cheveux de maman, deux dents comme grandnotre auto.

* ce qui est jaune, tout petit et fait «crac-croc-croc» ?

Un poussin qui mange des chips !

* Le petit chien m’a croqué les chaussures !dit le petit Jean âgé de 5 ans à sa mère.

Je viens de le faire déjà. J’ai bu son lait.

* Mes voisins sont vraiment impossibles ! Toute la nuit ils frappent dans le mur……

! Ils ne te laissent pas dormir ! dors pas. Je répète le solo de trompette que je dois jouer au concert

Mon troisième est un animal dégoûtant. Mon tout est un appareil qui sert aux journalistes.

(Kaméra)

Mon premier est le contraire de froid.

(Chaussettes)

Mon premier est un prénom féminin.

Mon troisième est une sorte de jardin pour les plantes. Mon tout est une question d’âge.

(Anniversaire)

Prof. Roxana Stoian


À tout le monde: les yeux comme papa, les cheveux de maman, deux dents comme grand-

5 ans à sa mère.

! Toute la nuit ils frappent dans le mur……

dors pas. Je répète le solo de trompette que je dois jouer au concert

revista dec 2016 - scoala10focsani.ro · Soarele se arat ă mai rar și f ără str ălucirea de...

Documents

Transcript of revista dec 2016 - scoala10focsani.ro · Soarele se arat ă mai rar și f ără str ălucirea de...