continut rev mai 2014 - scoala10focsani.ro fileMuguri _i flori revist de creacie _i cultur a ^colii...

Muguri şi flori – revistă de creaţie şi cultură a Şcolii Gimnaziale „Duiliu Zamfirescu”Focşani

1

Anul VII, nr. 13 – mai 2014

Editorial Criza de încredere

Școala este pentru toți copiii locul unde apar primele mari provocări ale vieții. Copilul este, de multe ori, prins la mijloc între autoritatea părinților și cerințele școlii. Deși nu sunt profesori, unii dintre părinți contestă deciziile și prestațiile dascălilor înscriindu-se într-un curent de implicare, uneori greșit înțeleasă, ce se manifestă în multe domenii ale existenței societății. Printre erorile comise de către unii dintre cei mai plini de ardoare părinți se află aceea de a interveni în activitatea profesorului. Nu cred că sunt mânați de intenții distructive, dar, fără să-și dea seama, aceștia critică și formulează direcții alternative, încercând să se poziționeze în locul dascălului. Și asta n-ar fi încă prea mult dacă aceste aprecieri nu s-ar face în diverse situații în care este prezent și copilul. Mai mult, uneori lecțiile de pedagogie date de către părinți profesorilor au loc de față cu copilul. Psihologii spun că această atitudine este profund greșită. Pierderea încrederii copilului în dascălul său este o consecință cu urmări negative asupra formării acestuia pe termen lung. De asemenea, relația, uneori agresivă, dintre profesori și părinți, este întreținută de către cei care au început să se raporteze la sistemul de învățământ ca niște patroni, invocând impozitele plătite de ei, aceștia fiind nimeni alții decât părinții. Ei uită că orice salariat plătește taxe și impozite indiferent de forma de proprietate a angajatorului (privat sau de stat). Încrederea în slujitorii școlii nu este singura care are de suferit. Poate mai mult este zdruncinată încrederea în produsele școlii pentru că ele nu sunt căutate pe cât s-ar dori pe piața muncii. Nu este vorba doar de pregătirea, uneori inadecvată nevoilor pieței, dar și de șansele reduse pe care le au absolvenții în a fi angajați, pentru că nu există o ofertă rezonabilă de locuri de muncă. Printre soluțiile amelioratoare ale acestor probleme, una importantă, poate chiar primordială ar fi valorizarea la un alt nivel a învățământului de către factorii de decizie, nu doar la nivel declarativ. S-ar stimula intrarea și menținerea in sistem a unor tineri de valoare. În prezent, tinerii sunt, în mare parte, doar pasageri prin învățământ. Stau până la prima ocazie de a găsi un loc care să le asigure o existență cel puțin decentă. Și nu cred că sunt de condamnat. Să fii dascăl este o vocație, dar asta nu determină latura materială. Problema pregătirii revine școlii, iar cea a preluării produselor ei revine economiei care trebuie să fie capabilă de aceasta. Dacă admitem că există o criză în învățământul romănesc, din cauze multiple, nu putem să rupem totuși școala de restul societății. Criza școlii este în primul rând materială și de încredere și în unele cazuri, cred că izolate, morală. Bine ar fi ca școala să devină un vector de antrenare a societății pe o cale ascendentă. Dar pentru asta îi trebuie acordată încredere și susținere, inlusiv materială. Rezultatele investițiilor în învățământ nu pot aduce roade imediate, pe termen scurt, dar ele nu trebuie amănate, pentru că ar afecta negativ întreaga societate pe termen lung.

Prof. Laurențiu Țibrea

http://www.pdfcomplete.com/cms/hppl/tabid/108/Default.aspx?r=q8b3uige22


2


Muguri – debuturi

Dulce Primăvară Azi soarele strălucește, Și zăpada se topește! De acum a venit iară Dulcea noastră primăvară. Ghiocei și toporași Sunt voioși, chiar și gingași. Ei anunță toți, în cor, Că e primăvara lor. Bunicul, bătran, privește, Cum ogorul înverzește. Este foarte încântat, Va fi iar un an bogat!

Denisa Ionela Lupoaie - cl a II-a D Îndrumător prof. Vasilica Moraru E primăvară ! Primăvara! Primăvara! E frumos și cald afară, Ghioceii au înflorit Și iarba a răsărit. Mieii zburdă pe imaș, Zboară mii de fluturași Sus spre cerul însorit. Primăvara a sosit! Vrăbiuțe stau pe ram. Le privesc și eu pe geam: Una mică, dolofană Se cearta c-o coțofană. Fetițe și băieței Înalță spre cer zmei. Fac o mare gălăgie Pe uliți și pe câmpie. Andreea Daria Cirimpei - cl. a II-a D Îndrumător prof. Vasilica Moraru

Vestitorii primaverii

Baba Iarna a trecut, Cu cojoacele ei grele Și-n văzduh au apărut Vestitorii primăverii. Pe la cuiburi ei revin, Dor le-a fost de casă! Mult au mai călătorit Ca s-ajungă acasă.

Larisa Maria Racovițeanu- cl. a II-a D Îndrumător prof. Vasilica Moraru

Primăvara

Cu alai de păsărele, Fluturași și floricele, Primăvara a sosit Și copaci-au înflorit! Pământul s-a încălzit, Haina nouă a primit. Soarele e mai voinic, Iar cerul e însorit.

Uite-un grup de păsărele, Vesele și frumușele! De când nu le-am mai văzut! Doamne, ce mult a trecut!

Ciprian Andrei Merloiu- cl. a II-a D Îndrumător prof. Vasilica Moraru

Iepurașul de Paște Astăzi Paștele-a venit, Cu iepurașul cel iubit. Ne-a adus un coș cu ouă Pe care le-a-mpărțit nouă. Roșii, toate sunt vopsite Gata să fie ciocnite Și-mpreună am strigat: Azi, Hristos a Înviat!

Alexandru-Andrei Ilie – cl. I A Îndrumător prof. Monica Merloiu



3


În livadă Este o zi frumoasă de primavară. Toată familia a pornit spre livada bunicilor pentru a-i ajuta la curaţenia de primăvară. Cum am ajuns acolo am stabilit ce munca va face fiecare. Astfel, tata va tăia crengile uscate, mama va aduna ramurile cazute, eu voi vopsi pomii şi voi sădi flori parfumate. Cei doi căţei ne vor aduce uneltele necesare... Aşa am muncit toată ziua în livadă şi nu ne-am dat bătuţi până seara târziu, pentru a le uşura munca bunicilor. La sfârşitul zilei, toţi suntem mulţumiţi de rezultatele muncii noastre, iar când am ajuns acasă, bunicii ne aşteptau cu bucate gustoase şi aburinde. Denis Paraschivoiu–cl. a III-a Step by Step

Îndrumător prof. Anca-Adriana Ilie Ghiocelul argintiu Ghiocelul argintiu A ieșit de sub zăpadă. Norii s-au mai risipit, Iarba a-nceput să crească. Eu,de la fereastra mea, Privesc cu uimire afară: Pomii toți au înflorit, În sfârșit, e primăvară!

Andra Saragea – Cl. a III-a Step by Step Îndrumător prof. Anca-Adriana Ilie

Draga și frumoasa primăvară

Zilele friguroase de iarnă au trecut.Ghioceii albi și frumoși au ieșit de sub zăpadă, parcă sunt niște clopoței sunând că primăvara a sosit. În anotimpul acesta s-au alăturat alte flori frumoase și au venit păsările călătoare pentru anotimpul lor preferat. Fluturii zboară nestingheriți pe deasupra covorului multicolor de flori. Soarele cu razele sale calduroase și blânde mângâie crengile înmugurite ale copacilor. În tot acest tablou vin și copiii bucuroși și veseli. Când este primăvară copiii pot să facă orice: să danseze, să cante și multe alte jocuri

interesante. Încetul cu încetul se face seară. Copiii se despart și se duc acasă ca să se pregatească pentru urmatoarea zi. Aceasta zi a fost frumoasă, distractivă, iar noi nu vom uita niciodată că draga și frumoasa primăvara ne-a dăruit-o!

Amalya Cotea – cl. a III-a Step by Step Îndrumător prof.Anca-Adriana Ilie

Lumea florilor Într-o seară frumoasă de primăvară citeam despre minunata lume a florilor. Toate florile aveau o frumusețe a lor. Curând am adormit fermecată de somnul ce-mi mângâia pleoapele. Mă trezesc într-o lume unde locuitorii erau flori. După felul lor, acestea aveau ocupații diferite: brândușele erau farmaciste, crizantemele erau crainice, trandafirii lucrau în industria apărării împotriva buruienilor, iar macii lucrau în domeniul divertismentului, înveselindu-i pe toți cu glumele lor. Duminica toate florile se adunau și dansau o horă a păcii și frăției, a recunoștinței față de apă. În iureșul creat, culorile se amestecau, se combinau și ceea ce rezulta era un alb strălucitor care te amețea. Ghiocelul a scuturat deodată din cap și un clinchet cristalin m-a făcut să mă dezmeticesc. Am privit nedumerită în jur și am văzut cum ceasul meu deșteptător, în formă de floare, îmi anunța dimineața la fel de strălucitoare ca hora din vis.

Sara Necula – cl. a IV-a E Îndrumător prof. Petria Dolia

Primăvara

Cînd vine primăvara Sunt tare bucuroasă Căci este cald afară Și nu mai stăm în casă. Copacii înfloresc, Albinele roiesc, Afară ne jucăm, Frumos noi ne distrăm.

Adela Buică – cl. I A Îndrumător prof. Monica Merloiu



4


Hai la școală! E prima zi de școală Și toți pășim grăbiți, Cu flori frumoase-n mână, Noi suntem fericiți. La Doamna noi privim Și ne reamintim Că ea cu drag ne-nvață Să știm de toate-n viață. Alexandru Micu – cl. I A Îndrumător prof. Monica Merloiu Prietenul meu Cățelușul meu, Lăbuș, Are nasul ca de pluș, Ochișorii de mărgele Și-o blăniță din inele. E prietenul meu drag Care mă așteaptă-n prag La bunicii mei, la curte, În sătucul lor de munte. Acolo-i mare bucurie Poveste de copilărie Cu mult iubitul meu cățel, Pretenul cel mai fidel. Darian Năstase – cl. I A Îndrumător prof. Monica Merloiu Primăvara Primăvara cea frumoasă Ne-a bătut azi în fereastră Să ieșim și noi afară Să ne-arate o comoară. Ghioceii-s înfloriți, Dornici să fie iubiți, Păsărele ciripesc, Norii, ploi calde vestesc. Elena Spănțulescu – cl. a IV-a C Îndrumător prof. Pina Lazăr

Primăvara De câteva zile zăpada se topește. Păsărelele se aud prin parcul din fața casei. Soarele mângâie copăceii. Ei au început să deschidă ochișorii. Mugurașii se umflă, semn că Doamna Primăvară este aproape. Primăvară, noi te așteptăm cu drag!

Rareș Mircea – cl. I A Îndrumător prof. Monica Merloiu

Tablou de primăvară Vin cocorii-n stol pe seară, Se-ncălzește iar afară. Rândunelele-și fac cuibul Ca s-alunge de tot frigul. Mierla cântă iar în crâng, Păsări multe vin, se strâng, Zboară-n soare, ciripind, Pomi, din somn, vesel trezind. Toate florile zâmbesc Prin poieni ce înverzesc. Gâzele se tot adună Parcă împletind cunună. Soare, zâmbet pe pământ, Veselie, joc și cânt, Primăvară, tu ne dai O clipă de colț de Rai! Elena Diaconu – cl. I A

Îndrumător prof. Monica Merloiu

Primăvara Primăvara a sosit, Plaiul tot a înverzit, Aerul s-a încălzit, Rândunelele-au venit. Ghioceii cei frumoși `Nalță capul, arătoși, Iar albinele - o mie!- Zboară pe-ntinsa câmpie.

Lăcrămioara Balosin-cl. a IV-a Step by Step

Îndrumători prof. Nuța Anghel prof. Gina Pricope



5


Primăvara Primăvara a sosit, Iepurașul n-a venit, Dar și când o să sosească, Copiii o să-l iubească.

Soarele zâmbește iară, În văzduh, albina zboară. Pe pământ a înflorit Ghiocelul mult iubit. Uite, vine primăvara! Hai, copii din toată țara, S-o primim cu bucurie În joc, plini de veselie. Cezar Panaite – cl. I A Îndrumător prof. Monica Merloiu

Ghiocelul Micul ghiocel apare, Inimos, ca de-obicei. A sosit și primăvara: Azi e cald în toată țara! Peste tot apar vioi Scuturând din clopoțel. Prin zăpadă se zăresc, Nici nu-i mai deosebesc!

Diana Sporea – cl. a IV-a C Îndrumător prof. Pina Lazăr

O zi de neiutat Într-o zi de septembrie cu vară târzie am trăit cea mai fericită întâmplare din viața mea pentru că am plecat cu părinții într-o excursie de vis la Disneyland, la Paris. E de înțeles, era chiar ziua mea de naștere... Surprizele s-au ținut lanț, de cum am pășit în lumea de basm a parcului de distracții. Am luat masa într-un restaurant unde mă așteptau personajele lui Disney cu un tort de ciocolată. Am luat autografe de la Cenușăreasa, am dansat cu Pluto, iar seara am admirat un frumos foc de artificii. A fost o zi minunată.

Andreea Voitețchi – cl. a IV-a A Îndrumător înv. Giorgeta Rădulescu

Mama Câteodată mă gândesc Că nu aș vrea să mai cresc, Mai bine-aș rămâne-așa, Să nu-mbătrânească mama. Mamă, uneori ești tristă, Ochii-ți plâng și sufletul te doare, Dar de-aș avea putere mare, Ți-aș șterge necazul c-o suflare.

Mereu îmi zici: „fetița mea dulce” Și nu mai ai vreme să te culci, Îmi veghezi somnul noapte de noapte Și-mi aranjezi viața ca într-o carte. Când am să cresc, am să-ți aduc de toate, Și pe o bancă, una lângă alta, Îți voi citi povestea noastră dintr-o carte! Miruna Dascălu – cl. a III-a C Îndrumător prof. Luminița Lalu

Bunica mea Am și eu o bunicuță, Tare mai este drăguță, Are-un suflet uimitor Și un glas fermecător. Mă iubește, mă răsfață, Îmi dă tot ce vreau în viață, Eu îi dăruiesc o floare, Dar este de ajuns, oare? Pe buna s-o respectăm, Nicicând să n-o supărăm. Pentru mine-i un model Și-aș dori să fiu la fel. Anii trec, se duc și dacă Vei fi slabă și bătrână, Vei rămâne-ntotdeauna Bunicuța mea cea dragă. Bianca Ștefan – cl. a III-a B Îndrumător prof. Silvia Grigore



6


Ghiocelul Pe câmpie, mititel, Șade, ca un clopoțel, Nins de felul lui, îl știți, Toți îl vreți și îl iubiți.

Scumpul nostru ghiocel, Ce ne-am face fără el? Primăvara n-ar veni Dacă el nu ar vesti. Prin zăpadă uite-l, vezi Căpușorul cum își scoate? Nu îți vine să crezi Cum de reînvie toate!

Estera Iancu – cl. a IV-a C Îndrumător prof. Pina Lazăr

Prietena mea, primăvara A venit din nou primăvara. Cu soarele cel strălucitor, cu florile multicolore, cu cerul cel senin, puzderia de gâze, iarba cea catifelată și cu păsările ce ne încântă auzul cu trilurile lor, primăvara cea dragă reînvie natura. Cine, oare, nu se bucură de venirea primăverii? Cine nu se bucură de albul imaculat al ghioceilor, de parfumul zambilelor, de albastrul cerului senin, de verdele crud al ierbii, de dansul fluturilor sau de râsul copiilor care se joacă ? Primăvara este prietena mea preferată căci ea este veselă ca mine.

Oana Răducan – cl. a IV-a C Îndrumător prof. Pina Lazăr

Toamna Mie îmi place toamna pentru coloritul ei bogat. Natura întreagă seamănă cu paleta unui pictor. Frunzele copacilor verzi, galbene, arămii sau roșii zâmbesc. Soarele nu arde, ci aduce o căldură plăcută, iar copiii se bucură că se întorc la școală. În livezi, oamenii adună mere, pere, prune, nuci, gutui, iar viile sunt pline de struguri parfumați care-și așteaptă culegătorii. Privesc cu regret zborul păsărilor către alte zări, dar știu că se vor întoarce la primăvară.

Andrei Mateescu – cl. a II-a A Îndrumător prof. Vasilica Mircea

Primăvara veselă Anotimpul florilor parfumate și gingașe a sosit pe neașteptate. Soarele dulce cântă printre crengile amorțite ale copacilor. Prin văzduhul limpede ca lacrima, păsările zboară vesele înspre razele aurii, grăbindu-se să-și dreagă vocile în deschiderea balului de primăvară. Prin pomi, primele frunzulițe s-au deschis spre lumina cerului, ca niște ochișori verzi. Mai apoi, ei și-au schimbat veșmântul în floricele albe sau roz. Iarba a prins colț fraged și nou. Milioanele de flori cheamă cu miresme dulci zburdălnicia copiilor, dar și amintirile vârstnicilor. Peste câmpie se aude zumzetul albinelor, iar pâraele primăverii curg vesel la vale. Mii de fluturi colorează bolta albastră cu aripile lor diafane. Pe pământ, florile îți încântă simțurile cu miresmele lor minunate. Primăvara cea veselă te îndeamnă să trăiești, să visezi și să speri că visele frumoase se îndeplinesc.

Anelia Oltenescu – cl. a III-a C Îndrumător prof. Luminița Lalu

Vacanța de vară Vacanța de vară se apropie cu pași repezi. Toți copiii o așteaptă cu bucurie, după un an școlar obositor. Unii merg cu familia la mare sau la munte, alții la bunici. Și eu merg la bunici pentru că îi iubesc foarte mult și îmi place să petrec cât mai mult timp alături de ei. În curte, fluturi în mii de culori zboară din floare în floare. Livada de caiși și cireși ne cheamă să gustăm din fructele sale. Glasul vesel al păsărelelor se amestecă cu acela al copiilor care se joacă pe ulițele satului. Ne plimbăm cu bicicletele, facem concursuri și legăm noi prietenii. Zilele lungi, frumoase și calde de vară nu ajung pentru a ne ostoi dorința de joacă, dar mai găsim timp și pentru citit și câteva probleme la matematică... Știu că vacanța de vară va trece pe nesimțite și, ca toate lucrurile bune, se va termina prea repede.

Ianis Dumitru – cl. a II-a A Îndrumător prof. Vasilica Mircea



7


Grădina Zoo Astăzi este o zi deosebită pentru că mi-am propus să fiu în mijlocul animalelor care formează familia Grădinii Zoo. Este un loc minunat unde vezi pe veverița Vivi cum țopăie de pe o ramură pe alta, în timp ce ursulețul Martinică se joacă. M-am împrietenit cu țestoasa Izi, cu elefantul Didi, cu vulpea Foxi și lupul Nero pe care îi cunoșteam din poveștile citite. Continuîndu-mi plimbarea prin parcul zoo observ animale vesele sau triste,care încearcă să uite de libertatea pierdută. Am înțeles ce simt acestea și de ce unele nu suportă nici măcar privirile curioase ale vizitatorilor. Cu toate acestea, Grădina Zoo este un loc minunat care te ajută să cunoști și să iubești animalele sălbatice.

Ioana Stănculea – cl. a III-a B Îndrumător prof. Silvia Grigore

Pădurea primăvara Păsările pe cer zboară, Este dulcea primăvară. La viață se trezește iară Pădurea de la noi din țară.

Păsările-n zbor ușor Se-ntorc la cuiburile lor. Copacii din pădurea deasă Scăpat-au de iarna geroasă.

Ghiocelul a-nflorit, Primăvara a vestit. Marile păduri din țară Iubesc dulcea primăvară.

Adrian Harea – cl. a IV-a C Îndrumător prof. Pina Lazăr

Dumnezeu Dumnezeu ne miluiește, Însă El ne și iubește Și ne apără de-orice Fiindcă are putere.

Dumnezeu, milos, ar vrea Bunătate să ne dea, Multă, multă sănătate, Iar noi să-L cinstim în toate.

Delia Tulbure – cl. a IV-a Step by Step Îndrumători prof. Gina Pricope, Nuța Anghel

Bunica Bunica se uită în gol pe fereastra deschisă. Mă apropii ușor de ea, dar scârțâitul obraznic al podelei îmi trădează prezența. Se-ntoarce către mine brusc, iar eu văd în privirea ei dorul de copilărie. Încerc să mi-o închipui fetiță mică, râzând și fugind printre copacii din grădină. Atunci, părul ei era galben ca soarele și îi cădea rebel peste ochii albaștri și vioi. Aceeași ochi albaștri mă privesc acum cu o dragoste imensă. Mă cuprinde în brațe, mă leagănă ușor, așa cum făcea când eram mic. La pieptul ei cald este așa de bine și mă simt departe și ocrotit de tot răul din lume. O privesc cu atenție și văd că ochii ei rupți, parcă, din seninul de mai, sunt umezi. -De ce ai plâns, bunico? -N-am plâns. M-am uitat prea mult spre soare... Nu s-a uitat spre soare. A plâns. Și-a plâns anii tinereții trecute... Își șterge pe furiș ochii și scutură din cap ca și cum ar vrea să alunge în uitare amintirile unei copilării de demult. Acum se uită la mine și zâmbește dulce unei alte copilării, prezente, reale și extrem de solicitante... E așa de bine să fii nepotul bunicii mele!

Mario Turcu – cl. a III-a C Îndrumător prof. Luminița Lalu

Prietena mea Într-o zi ploioasă și urâtă stăteam în camera mea și îmi făceam temele pentru a doua zi. Deodată, un mieunat se aude de sub pat. Era Biscuite care se ascundea și mă invita la joacă. Se apropie de mine, pășind domol pe pernuțele ei moi în care se ascund niște gheruțe tare ascuțite. Se alintă pe lângă mine așteptând să fie mângâiată. Mă privește inocentă cu ochii ei verzi și rotunzi. Nu mai rezist și îi mângâi ușor blana moale și mătăsoasă. Bucuroasă că mi-a captat atenția, își întețește „atacul” cel drăgălaș și reușește fără mare greutate să mă facă să las temele ca să mă joc cu ea. Ce fericită sunt că este prietena mea dragă!

Iulia Serghi – cl. a IV-a C Îndrumător prof. Pina Lazăr



8


Bradul

Dinspre casa mea se vede Un brad falnic și înalt. E bogat, cu mii de conuri Care, însă, s-au uscat. Copăcelu-acesta al meu Mândru, frumos ca un zeu Rămâne verde mereu C-așa dat-a Dumnezeu. El e preferatul meu Și va rămâne mereu. Îl privesc mereu cu drag Când ies în al casei prag. Andra Șchiopu – cl. a IV-a C Îndrumător prof. Pina Lazăr

Săniuța Săniuța mea cea dragă Fuge tare, nu-i de șagă! Străbate munții de nea Și mă duce-n zbor cu ea. Nu este așa de mare, Dar are tălpi lucitoare. Am și radio la ea, Ea e limuzina mea!

Melek Erdogan – cl. a IV-a C Îndrumător prof. Pina Lazăr

Pădurea Pădurea a-nviat, în sfârșit, Și toți copacii iar au înflorit. Stoluri imense se întorc din zare Și peste tot e veselie mare.

Ciocănitoarea, doctorul pădurii, E parte din miracolul naturii. Cu pui, ursoaica mare și frumoasă Își caută mâncare pentru masă.

Și căprioarele cu iezi zglobii Se-adună de pe-ntinsele câmpii. Pădurea mare, verde și umbroasă Le este iar ocrotitoare casă.

Florin Cîrjică – cl. a IV-a C Îndrumător prof. Pina Lazăr

De vorbă cu un fulg de nea Este prima zi din vacanța de iarnă. Părinții mei au plecat la cumpărături, iar eu am rămas acasă, privind pe fereastră ninsoarea ce se pornise ca din senin. Zăpada s-a așternut cu repeziciune, iar eu am ieșit afară, la joacă. Deodată, un fulg gingaș s-a oprit în palma mea și, cu un glas subțire, mi-a spus: -Te rog, nu strânge pumnul, fie-ți milă! -Bine, dar spune-mi povestea ta! -Desigur. Pe când eram un copilandru, regele Crivăț m-a ales să fiu conducătorul armatei de fulgi de nea. Am reușit să-i strâng pe toți frații mei în cel mai mare și mai pufos nor și am patrulat pe deasupra întregii țări. Regele nostru ne-a trimis aici și ne-a ordonat să ocrotim natura de gerul aspru al iernii. Așa am ajuns eu în palma ta. Știu că viața mea va fi scurtă, așa că te rog să mă așezi alături de curajoșii mei războinici, să ne ducem misiunea la bun sfârșit. Am suflat ușor peste el și fulgul de nea a ajuns pe pământ, lângă frații săi.

Răzvan Bărbosu – cl. a IV-a C Îndrumător prof. Pina Lazăr

Omul de zăpadă Este o dimineață fruguroasă de iarnă. Tot orașul este acoperit cu o plapumă sclipitoare de nea. Merg în parc să mă joc cu prietenii mei. În jur plutesc mii de steluțe argintii. Rareș și Mihai mă așteptau deja și aveau obrajii roșii de la vântul cel tăios. Ne-am hotărât să ridicăm un om de zăpadă. Rareș aduce o cratiță veche, roșie, iar Mihai niște cărbuni și o creangă uscată. Eu aveam deja pregătit un morcov pe care mama mi-l dăduse să-l ronțăi. Nu știa ea ce rol va avea morcovul, până la urmă... Plini de veselie, am muncit cu spor și din mâinile noastre a ieșit o frumusețe de om de zăpadă care ne privea ironic și amuzat, totodată. Ne despărțim fericiți și hotărâți ca mâine să ne întâlnim din nou pentru o-i aduce o pereche amicului nostru de zăpadă.

Vlad Ivan – cl. a III-a B Îndrumător prof. Silvia Grigore



9


Primăvara Prima fiică a anului cu rochia de lumină, căldură și verdeață a acoperit natura. Miroase a verde și a proaspăt. Soarele aruncă lumina dulce. Mingea galbenă strălucitoare a cerului alintă mugurii cruzi de vată ai copacilor. Covorul poaspăt și mătăsos al ierbii este inundat de bobițe străvezii de rouă în care se oglindește soarele. După joaca mănunchiurilor de raze de aur, mugurii înfloresc și devin splendoarea primăverii. Ciripitul cristalin al păsărilor și zborul lin al fluturilor cu aripi pudrate cu praf de veselie stăpânesc zările senine. Zilele mai lungi sunt pline de viață, veselie, parfum și multă, multă culoare. Ah, natură, ce fericită ești!

Colectivul clasei I C Îndrumător prof. Alina Coarcă

O zi la Brăila Este o duminică de martie, cu cer limpede și azuriu. Încântați de frumusețea soarelui de primăvară, părinții mei au hotărât să mergem la Brăila, să admirăm Dunărea, dar și să vizităm Grădina zoologică. Tot drumul, fratele meu și cu mine nu am avut astâmpăr. Priveam pământul reavăn, dezghețat, peste care pășeau elegant berzele în căutarea hranei. Petice verzi de iarbă se iveau ici-colo peste imensitatea pustie. Am ajuns, în sfârșit, la Zoo. Este un loc foarte impresionant, unde poți vedea iaci, capre, ponei, bivoli, urși, dar și lei și tigri.Dintr-unul din adăposturi și-a făcut apariția un animal neobișnuit. Parcă era un bătrânel supărat pentru că i-am stricat somnul cu gălăgia noastră. Cu ochii mici și negri, cu nasul cârn, a început să ne adulmece prin gard. Brusc, s-a ridicat pe picioarele din spate și a apucat bucata de covrig pe care i-o întinsesem printre zăbrele. Apoi a făcut un lucru care ne-a uimit: s-a întors cu covrigul până la castronul cu apă, la- înmuiat și apoi l-a mâncat! Am aplaudat cu entuziasm isprava ratonului care s-a dovedit insensibil, totuși, la aprecierile noastre...

Am plecat apoi să ne plimbăm pe faleză. Liniștită și tăcută, Dunărea curge neabătută mai departe, spre mare. Dacă ar putea vorbi, câte povești ne-a putea spune de pe meleagurile pe care le-a străbătut! Înserarea s-a așternut pe nesimțite, iar vapoarele au început să-și aprindă luminile. Un tablou feeric de lumini și umbre s-a dezvăluit privirilor noastre. Ne-am întors acasă fericiți de toate câte văzusem, cu promisiunea de a reveni curând.

Andreea Ene – cl. a IV-a D Îndrumător prof. Daniela Gavrilă

În grădină Pe la începutul verii, pe când toate ființele pământului au înțeles că vara deja s-a instalat, am mers în grădină să văd ce fac frunicile și greierii. Pe potecuță iarba era ca peria, de un verde intens și reflecta strălucirea soarelui. Din mușuroi, o furnică negricioasă își mișcă antenele, curioasă, și se îndreaptă nervoasă spre greierele ce se ascunsese sub o frunză: -Hai cu mine, că nu-mi văd capul de treburi. Vara trece repede și la toamnă iar vei veni la ușa noastră. Spre surprinderea mea, greierele a ascultat-o și au plecat împreună să adune mâncare. Îi priveam nedumerit și parcă mă simțeam rușinat că l-am judecat greșit pe greieraș.

Florinel Mihalcea – cl. a IV-a D Îndrumător prof. Daniela Gavrilă

Ghiocelul În grădina mea cea mică Am găsit o floricică Cu petalele micuțe Albe și foarte drăguțe. Floricica mea drăguță E un ghiocel. Este mic, plăpând și vesel Și îl cheamă Norocel. Mama mea e bucuroasă Când mă vede că-i aduc Această floare frumoasă Și mă sărută cu drag.

Mădălina Moldoveanu – cl. a IV-a C Îndrumător prof. Pina Lazăr



10


Săniuța mea Pe deal coboară sania mea Ca nimeni altcineva. E unică-n lumea asta Și o cheamă Alunecoasa.

Ea mă duce până-n zare Peste deal, peste hotare Și nu face zgomot mare Pe zăpada albă, rece. E cea mai frumoasă-n lume, (Are chiar și un prenume!) Dar ce-i mai frumos la ea, Nu-i niciuna ca a mea!

Rafaela Mihăică – cl. a IV-a C Îndrumător prof. Pina Lazăr

Bradul Brăduleț scump, brăduleț Ce-ai crescut așa semeț, Ai coroana unui zeu Și puterea unui leu. Tu ai conuri frumușele, Te-ai împodobit cu ele. Păduricea-i mama ta Căci tu ai crescut în ea.

Teodor Manolescu – cl. a IV-a C Îndrumător prof. Pina Lazăr

Dumbrava bântuită Este primăvară. Razele jucăușe ale soarelui se strecurau jucăușe printre crengile copacilor înfloriți din dumbravă. Iarba prinsese deja colț fraged și mii de gâze mișunau de colo-colo. Mă plimbam agale printre copacii tineri când, o voce misterioasă mă avertiză: „Ai grijă! Dumbrava aceasta este bântuită. Întoarce-te de unde ai venit!”Am privit curioasă împrejur, dar n-am văzut pe nimeni. Mi-am continuat drumul crezând că totul a fost doar în mintea mea. Totul în jurul meu strălucea în mod nefiresc, parcă. Mirosul florilor, cântecele suave ce străbăteau plafonul de crengi mă fermecau. O veveriță roșcată mi-a sărit fix în

brațe și mi-a făcut cu ochiul. Nu-mi venea să cred ce se întâmplă. Deodată, cerul s-a întunecat și o furtună puternică s-a abătut asupra copacilor tineri. Sub puterea vântului își aplecau crengile până la pământ. Împreună cu veverița mi-am ascuns într-o scorbură și cred că am adormit. Am visat că în jurul meu s-au adunat tot felul de făpturi de pe altă lume și au încins o horă cântând ciudat, într-o limbă pe care n-o mai auzisem niciodată. Copacii se transformau în uriași, păsările erau, de fapt, lilieci, iar florile își scuturau petalele flămânde. Una dintre făpturile nepământene m-a tras afară din scorbură și m-a prins în horă. Am fost obligată să dansez până am căzut din picioare de oboseală. În cădere m-am lovit ușor la umăr și am deschis ochii mari. Eram pe iarbă, lângă o salcie, iar soarele îmi lucea în păr. A fost vis, a fost realitate? Răspunsul să mi-l dați voi. Eu am rămas cu o amintire ciudată și nu am mai intrat niciodată singură în dumbrava bântuită.

Flavia Mihăilă – cl. a IV-a D Îndrumător prof. Daniela Gavrilă

Colegul meu Lângă mine, coleg de bancă Stă, timid,un băiețel. Este foarte frumușel Și e un elev model. Are ochișori micuți Care sunt foarte drăguți. Mustăcioară el nu are (Poate când va fi mai mare!). Claudiu el se numește Și mereu ne dovedește Că istoria îi place – Este foarte perspicace! Din Științe ne citește Și mereu ne lămurește. Întotdeauna îmi zâmbește Căci pe mine mă-ndrăgește...

Maria Seceleanu – cl. a IV-a C Îndrumător prof. Pina Lazăr



11


Bunica mea Bunica mea este ființa cea mai dragă, ea îmi este alături zilnic și este îngerul meu păzitor pentru că mă iubește și mă veghează permanent. Bunica mea este de statură potrivită, are ochii căprui, gura mică și expresivă. Este o persoană blândă, harnică, generoasă, inteligentă, iubitoare și mereu veselă. Mă simt mândră și extrem de norocoasă că este bunica mea și-i mulțumesc pentru tot ce face pentru mine. Când vin de la școală mă întâmpină cu un zâmbet și o îmbrățișare, mă întreabă ce note am luat, apoi mă ajută la lecții, dacă se întâmplă să întâmpin dificultăți. Seara, după antrenament, adorm liniștită după sărutul ei de „noapte bună”. Când voi fi mare și ea va avea nevoie de ajutor, îi voi fi alături și o voi iubi întotdeauna. Aș vrea să fie sănătoasă, fericită și să mă pot bucura de ea cât mai mulți ani de acum înainte. Buni, te iubesc!

Larisa Dumitrache – cl. a III-a B Îndrumător prof. Silvia Grigore

În tabără Vara trecută am fost într-o tabără de engleză la Cheile Grădiștei, un loc desprins, parcă, din povești. Aerul tare de munte și răcoarea de dimineață te făceau să simți o mare bucurie că te afli pe acele meleaguri. În fața hotelului, pajiștea se întindea verde și te îmbia la joc. Panorama era absolut încântătoare. Munții împăduriți își ascundeau piscurile în ceață și te invitau la drumeție. Într-una din excursiile noatre am descoperit o poiană plină de margarete din care ne-am făcut cununițe. Activitățile din tabără erau creative și distractive totodată. Tot ce făceam era din plăcere. Fără să depun eforturi deosebite am învățat multe lucruri interesante care, cu siguranță, îmi vor folosi mai târziu.

Zilele au trecut ca vântul, iar la plecare m-am despărțit cu greu de acel loc minunat și de profesorii noștri. Voi reveni cu plăcere acolo oricând și vă sfătuiesc să vizitați și voi acel loc superb. Categoric, vă va fascina!

Gabriela Porumb – cl. a IV-a D Îndrumător prof. Daniela Gavrilă

Albinuța

Primăvara a sosit, Stupul este îngrijit De-un prisăcar iscusit Și de-albine folosit. Albinuța lucrătoare Ajută la preparare Cu rețeta ei secretă: Mierea va ieși perfectă!

Albinuțele trudesc, Împreună se zoresc Să ne dea la fiecare Mierea cea îmbietoare.

Diana Geană – cl. a III-a B Îndrumător prof. Silvia Grigore

Pădurea

Pădurea mea de lângă casă Este mare, foarte deasă. În ea multe poți găsi: Animale, păsări – mii!

Ieri m-am dus la o plimbare Și-a fost bucurie mare Pentru că m-am relaxat, De probleme am uitat.

Am hrănit și păsărele, Am cules și floricele. Ce bine m-am mai distrat, Și-am rămas și împăcat!

Robert Alecu – cl. a IV-a C

Îndrumător prof. Pina Lazăr



12


Prietenul de la fereastră Într-o frumoasă zi de primăvară m-a trezit un zgomot nefiresc. Părea o mână care bate în geam. Era bunul meu prieten, caisul. Când m-am apropiat de fereastră, l-am văzut gătit cu flori roz, frumos mirositoare. -De ce te-ai gătit așa? -E sărbătoare, a venit primăvara. Mulțumesc că m-ai curățat de uscături.M-am împodobit pentru balul primăverii. Vino și tu! Bucuros, am ieșit în grădină unde caisul m-a primit sub o ploaie de petale delicate.

Octavian Fechete – cl. a IV-a A Îndrumător înv. Giorgeta Rădulescu

Revederea Este vară, iar vacanța de-abia a început. Câteva săptămâni le voi petrece la bunici. Razele jucăușe ale soarelui m-au trezit încă din zori, iar ciripitul vesel al păsărelelor m-a deșteptat de-a binelea. Bunicii trebăluiau deja prin curte, iar eu, casă-i ajut, am plecat la magazinul din sat să cumpăr pâine. Pe drum am trecut pe lângă casa bunicii prietenei mele, Maria. Mi-am amintit de râsul ei vesel, de jocurile noastre, de secretele pe care le împărtășeam și mi-am dat seama că n-o voi mai revedea pentru că ea se mutase cu părinții într-o altă țară. Într-o doară, îmi arunc privirea peste gard și o siluetă subțire îmi zâmbește cu ochii de altădată. Era prietena mea, pe care n-o mai văzusem de trei ani. Râsete și lacrimi s-au împletit când ne-am îmbrățișat cu toată bucuria neașteptată a revederii. M-a însoțit până la magazin, apoi până acasă la bunici și am petrecut fericite toată dimineața, povestindu-ne câte se întâmplaseră pe durata cât nu ne văzusem. Am plănuit în detaliu toată perioada cât vom fi împreună și ne-am despărțit abia după ce i-am oferit o cunună de flori culesese din grădina bunicii. Seara s-a așternut ușor peste sat, iar luna a apărut cu alaiul său de stele, luminând bolta întunecată. Am adormit fericită cu gândul că voi petrece o vacanță minunată alături de prietena mea cea mai bună.

Rebeca Tofan – cl. a IV-a A Îndrumător înv. Giorgeta Rădulescu

Sfânta zi de Paște Era o zi frumosaă de primăvară. După atâtea zile posomorâte și ploioase, în care cerul parcă plângea durerile și patimile lui Iisus, acum ieșise soarele, strălucind bucuros în fața victoriei vieții. În acest an am hotărât să petrecem Sfintele Paști la bunici, alături de întreaga familie. După ce am luat Sfânta Împărtășanie, am ciocnit ouă roșii și am ieșit afară să mă joc cu verișoarele mele.S-au adunat mulți copii în curtea bunicilor și glasuri vesele răsunau de peste tot.Abia la ora prânzului ne-am mai liniștit și am intrat în casă să ajutăm și noi la pregătirea festinului de Paște. Masa a devenit neîncăpătoare când am început să aducem toate bunătățile pregătite: ouă roșii, friptură de miel, sarmale, drob, cozonac, prăjituri. Cu atâtea bucate alese, e de înțeles că prânzul a durat foarte mult și a fost presărat cu râsete și voie bună. Cei mai fericiți au fost bunicii că ne-au văzut pe toți în jurul lor. A fost cea mai frumoasă zi de Paște și îmi doresc să mergem și anul viitor la bunici.

Darina Popa - cl. a IV-a A Îndrumător înv. Giorgeta Rădulescu

Prietenul de la fereastră A sosit primăvara. Păsările se întorc din țările calde. Soarele a revenit în forță și ne încălzește cu razele sale dătătoare de viață. Într-o dimineață am auzit o bătaie în geam. Era piersicul neînflorit, foarte supărat. -De ce ești așa de necăjit? l-am întrebat. -Pentru că ceilalți frați ai mei au crengile curate, pline deja de flori parfumate, iar eu arăt așa cum mă vezi! -Eu îți promit că te voi îngriji, îți voi aduce apă și vei fi și tu la fel ca ei. -Dar, oare, mai e timp? Zâna Primăvară nu mă va aștepta pe mine... -Nu-ți pierde răbdarea! Razele soarelui te vor mângâia și pe tine și mugurii ți se vor deschide. M-am ținut de cuvânt, iar peste câteva zile piersicul s-a umplut de flori rozalii.

Alexandra Marin – cl. a IV-a A Îndrumător înv. Giorgeta Rădulescu



13


... și flori – confirmări Primul capitol al vieții Când spui „copilărie" te gândeşti la libertate, la inocență, la viață fără de griji, la joacă, la o viață minunată. Copilăria este perioada în care timpul stă în loc. Stă pentru ca tu să vezi cât de frumoasă e privirea drăgăstoasă a mamei. Stă pentru a avea timpul necesar să-i înțelegi pe cei mari. Stă pentru ca tu să vezi cât de luminat e cerul. Stă pentru a deprinde mersul pe valurile vieții. Stă pentru a înțelege limbajul jucăriilor de pluş. Stă pentru a-ți deprinde aripile să înveți să zboare. Stă pentru ca tu să înfloreşti. Stă pentru ca tu să-ți dai seama că poți atinge norii. Stă pentru ca tu să vezi cât de simplu este să fii copil. Stă pentru ca tu să înțelegi că totul e permis în această lume. Stă pentru ca tu să fii sigur că poți pleca spre o altă perioadă a vietii. Şi, dintr-odată el începe să se scurgă. Atunci ne arată cât de extraordinar e să te vezi reuşind. Atunci vezi că nu mai e nimeni care să te țină de mână în fiecare dimineață. Atunci îți dai seama că eşti pe cont propriu şi că doar prin muncă poți reuşi. Atunci înțelegi că, după lungi exerciții, înțelegi, în sfârşit, problema la matematică, atributul la gramatică, teoria la fizică, că în sfârşit, poți reuşi într-o lume ale cărei legi nu ar fi înțelese dacă n-ar fi fost un timp al aşteptării, copilăria. „Timpul este doar fluviul din care pescuiesc oamenii." (Henry David Thoreau)

Ioana Dincă – cl. a VII-a C Îndrumător prof. Daniela Sporea

Eternitatea Ce înseamnă, de fapt, eternitatea? Poate doar un lucru ce va rămâne tot timpul o enigmă? Sau e un lucru lesne de înţeles? Când încerc să-i dezleg taina, mă încurc în milioanele de ani ce parcă nu se mai sfârşesc. Dar dacă… totul s-ar opri? Ce s-ar întâmpla? Va rămâne un gol? Sau pur şi simplu, NIMIC? Astfel de întrebări mă chinuiau într-o seară. Făceam teme, dar mintea nu mi-era la acea lecţie. Mă holbam dincolo de paginile goale ale unui caiet. În timp ce meditam cu creionul în mână, am realizat că desenasem ceva: o tânără precum un înger. Părul ei des era alb ca laptele. Iar expresia ei blândă mă făcea să cred că desenasem o fiinţă cerească. Spre uimirea mea, fata a început o plimbare prin caietul meu. -Am un răspuns la întrebarea ta. Afirmaţia ei m-a surprins. Cum putea ea să-mi cunoască gândurile? -Vezi tu, nici eu nu am înţeles acest lucru la vârsta ta. Acum, după o viaţa întreagă, am descoperit răspunsul veşnicia reprezintă, pur şi simplu, milioanele de ani ce au dăinuit şi vor dăinui în continuare. Deşi aceasta pare că are o definiţie propriu-zisă, nimeni n-o va putea înţelege vreodată pe deplin.

Miruna Carp – cl. a VI-a A Îndrumător prof. Daniela Sporea

Timpul Maniaci ce devorează timpul Aleargă pe strada sură, Dorind cu ardoare s-ajungă la chioșcul din colț Unde vânzători ambulanți, Cu suflete de alabastru, Oferă ieftin clipe, minute, ore Învelite în pânză.

Pe marginea bulevardului îmbrățișat de raze, Un poet se joacă cu timpul. El a cumpărat eternitatea de la chioșcul Unde suflete albastre Vindeau scump bătăi de inimi Învelite în cuvinte.

Alexandra Herghelegiu – cl. a VIII-a B Îndrumător prof. Daniela Sporea



14


Acolo... Pe plaiuri `nalte unde brazii tac Şi unde veveriţe mici şi curioase fac Mii de mătănii zeului alunelor, Acolo s-au adunat obiceiurile păgânelor. Acolo, mii de amintiri ale vieţii Bântuie prin desişul tulbur` al ceţii. Acolo, unde totul e oprit în loc, Nu mai există urmă de copil sau joc. Acolo unde nu sunt idei poznaşe, Acolo unde se dezvăluie stâncile golaşe, Acolo stă pitită şi inima mea, Care în curând de tristeţe va crăpa.

Paula Apetrei – cl. a VI-a A Îndrumător prof. Daniela Sporea

Maturitatea Când eram un biet copilaș, mă gândeam că aș vrea să mă fac mare cât mai repede. Vroiam să am calculatorul personal-universul meu sacru. Dar acum zic: ,,La ce mă puteam gândi și eu!'' Când mă plimb acum, mă uit în jur și văd ce se întâmplă. Tot ceea ce văd este o mulțime de copii, jucându-se în aer liber. cu bicicleta sau cu rolele, ca și mine, cândva. Când îi văd mă trece un fior de fericire, dar și de tristețe. Fericirea vine că încă mai pot vedea copii, distrându-se armonios ca într-o familie, iar tristețea vine din faptul că eu am trecut de acest pas al vieții și că mă îndrept spre o nouă viață. Maturitatea înseamnă mai multe responsabilități și mai puțină joacă. Acest mesaj este pentru copiii de pretutindeni: „Lăsați electronicele și jucați-vă afară! Distrați-vă! Copilăria nu va mai dura mult. Într-o zi o să vă întrebați cum timpul a trecut așa repede. Mai bine profitați de copilărie pentru că ea este trecătoare ca un gând plutind pe un val al mării, scufundându-se apoi în apusul veșnic”.

Rareș Matișan - cl. a V-a A Îndrumător prof. Daniela Sporea

Liniște! Este vineri. Îmi pregătesc bagajul pentru mâine. Am decis să stau o zi sau două în inima pădurii. Nu vor merge părinții pentru că am crescut și, în plus, ei au multă treabă la serviciu. Despre bloc, nu mai zic nimic! Viaţa la bloc este absolut chinuitoare! În fiecare dimineață este oprit curentul, după-amiaza când vin, este foarte frig, apoi, în fiecare noapte, nu pot să dorm și din cauza asta am dureri mari de cap! Ştiu eu de ce! Sunt trezită la trei noaptea, doar pentru că vecinul de lângă mine este certat de nevastă. Din cauza lor nu pot să dorm şi ajung mereu obosită la şcoală! Azi este ziua cea mare, plecarea! De-abia aştept să ajung! Acum văd atâtea noi culori…! Peisajul e magnific! Această privelişte nu se compară cu cea de la oraș. La mine în cort sunt un sac de dormit, mâncare, o lanterna și un ceas, dar tehnologie nici un pic! Cum adică, să vin în pădure ca să butonez pe telefon, în loc să aud ciripitul păsărelelor sau să fac drumeții?! Imediat s-a făcut seară. Pe măsură ce se întuneca, se făcea mai frig. Totuși, îmi spuneam că, în sfârșit, pot să mă culc fără să fiu trezită în toiul nopții de vecinii mei! Din păcate, m-am înșelat! După câteva minute, o bufniță începu să mă calce pe nervi! Ba începea, ba se oprea din cîntat! Dar, stai, nu s-a terminat ,,spectacolul”, un lup singuratic s-a alăturat bufniței! Iar felul cum urla îmi amintea de vecinul de lângă mine certându-se cu nevasta... În plus, vântul a început să șuiere destul de sinistru printre ramurile de deasupra cortului și, brusc, am simțit că mi-e tare dor de părinți... A fost o noapte obositoare! Nu am putut să dorm, deloc! Doar am stat cu ochii deschiși și mă uitam la ceas. Prin urmare, nici aici nu pot să dorm?! Tot frig şi gălăgie, iar de curent pentru un pic de tehnologie – nici vorbă?! Are cineva un sfat şi pentru mine???

Izabela Lupu – cl. a VI-a A Îndrumător prof. Daniela Sporea



15


O călătorie în timp Odată, când mă plimbam pe stradă, am observat un copil foarte ciudat, îmbrăcat în haine țărănești. Acest copil nu prea știa unde se află. Eu l-am întrebat: -Cum te cheamă? -Ion, dar mi se spune Nică. L-am luat cu mine acasă și l-am învățat cum funcționează televizorul, calculatorul si telefonul mobil. Au trecut câteva săptămâni de când l-am cunoscut pe Nică. Voiam să îi arăt câteva din operele sale, dar am văzut că nu mai aveam nici o carte scrisă de Ion Creangă. Nimeni nu știa nimic de opera „Amintiri din copilărie”. L-am dus pe Nică la un savant și i-am spus tot ce s-a întâmplat. Acesta mi-a spus: -Eu am construit o mașină a timpului, pe care am testat-o aducându-l pe Nică în timpul nostru. Rupându-l din epoca sa, nimic din ceea ce a însemnat el atunci nu există. Ca să îl avem din nou pe Ion Creangă, va trebui să îl trimit pe Nică în timpul său, dar nu-și va mai aminti ceea ce a învățat aici. Într-o clipă, Nică a dispărut din fața ochilor noștri și s-a întors înapoi în timpul său. Mi-a părut însă rău că nu putea să-și amintească tot ceea ce l-am învățat.

Răzvan Dumitrache – cl. a VI-a D Îndrumător prof. Lazăr Fănuță

Dragostea se spulberă... În zori m-a trezit sărutarea trimisă pe-o rază de soare de buna și credincioasa mea prietenă, Primăvara. De când eram doar un mic bobocel inocent, aceasta a avut grijă să mă scoată la timp de sub plapuma țesută din milioane de steluțe de argint în care am fost îngropat pe parcursul domniei Crăiesei de Zăpadă, să-mi încălzească căpușorul fragil și alb ca spuma laptelui cu atingerile sale parfumate și tămăduitoare. Nu mi-a venit a crede când prințesa mea dragă și-a făcut apariția pe iarba verde și umedă a câmpiei în care locuiam, doar pentru a-mi vedea buna dispoziție de ghiocel ce își făcuse loc în inima mea odată cu sosirea ei de peste mări și țări, munți, dealuri și câmpii.

Primăvara a decis să-mi facă o surpriză și să-mi aducă o tovarășă cu care să pot petrece timpul, fără a mai fi îngrijorată că mă simțeam singur în lipsa ei. În fața ochilor mei și-a făcut apariția cel mai frumos clopoțel de cristal, cu buze roșii ca focul și ochii blânzi ca ai unui mielușel. Când Primăvara ne-a lăsat o clipă singuri am luat ghiocica de mână și am invitat-o să danseze alături de mine. Neputând să mă refuze, am pornit spre ringul de dans și astfel am petrecut toată seara, călăuziți de lumina blândă a lunii. Atunci m-am apropiat ușor de petalele ei, pentru a-i dezvălui dragostea mea printr-un sărut, când, o umbră întunecată s-a lăsat peste corpul meu fragil, strivindu-l. Deodată, o mână uriașă a apărut ca din senin și a răpit-o pe fata visurilor mele. Nu mai puteam face nimic. Simțeam deja cum ghearele morții mă cuprindeau și o lacrimă s-a prelins pe petalele mele fine din mătase, în amintirea sufletului pereche pe care nu îl voi mai revedea, până la momentul reîntâlnirii veșnice.

Ana Maria Tofan – cl. a VI-a A Îndrumător prof. Daniela Sporea

Leul și câinele A fost un câine care se plimba într-o pădure fără nicio grijă. Un leu, văzându-l, își spuse: „Vai, ce apetisant pare câinele acela! Cred că mi-am găsit prânzul. Yammy!” Câinele îl văzu şi se gândi să-l păcălească cumva ca să nu fie mâncat. - Îmi e atât de foame! Nu mi-a ajuns tigrul acela. Brusc, leul se răzgândi, căutându-şi altă masă. Un corb, văzând tot ce s-a întâplat, s-a dus la tigru să îi spună adevărul. Acesta s-a înfuriat şi a pornit cu pasărea pe urmă-i să-l pedepsească pe mincinos. Câinele, vâzându-i venind, se gândi la un nou plan. - Unde o fi corbul acela? L-am trimis acum cinci minute să–mi aducă tigrul ca pe tavă! Auzind acestea, vărgatul a fugit cât l-au ținut picioarele. Morala: Nu câştigă cel mai puternic, ci cel mai deştept.

Andra Burgă – cl. a VI-a C Îndrumător prof. Pompilia Bărbosu



16


Motănelul și motanul Un motan și-un motănel Se jucau frumos, de fel, Iar motanu-l învăța Cum să prindă-n gheara sa Cea mai frumoasă șoricea. Când motănelul a crescut Era maestru la avut Cei mai de seamă șoricei, Iar motanul cel bătrân Nu mai ajungea la ei. Așa că frumos îl ruga Pe motănel să îi dea Și lui să pape-un șoricel Cât o mai duce-o și el. Dar motănel nu-l mai vedea Pe cel ce fuse baza sa Așa că, de inimă grea, Muri, și de foamea cea rea...

Așa-i în viață când cel mic ajunge mare, El uită cine l-a-nvățat să fie tare Și nu-l ajută la greu sau la nevoie mare, Nemaiștiind de unde aplecat și cin`l-a ridicat.

Ana Maria Roșu – cl. a VI-a C Îndrumător prof. Pompilia Bărbosu

O împărăţie de basm Se aude un şuiet adânc. Este doar vântul, aducător de veşti şi singurătate. Mă aflu într-un loc cu o chemare nedesluşită. Este chiar muntele – împărăţia frumuseţii și a eleganţei naturii. Şoimii cu petele albe pe un negru intens plutesc în zbor lin şi maiestuos. Nicăieri altundeva nu întâlneşti o îmbinare mai plăcută privirii, între unduirea domoală a plaiurilor şi frumuseţea stâncilor abrupte, decât aici. Diversitatea peisajelor îţi oferă plăcerea permanentă de a te afla în munţi, între mireasma ierbii proaspete şi ploaia caldă şi deasă de raze. Acesta este muntele: o împărăţie de basm, în care sunt înconjurată de strălucirea cea mai puternică a naturii .

Daria Vasilescu cl. a V-a A Îndrumător prof. Danielea Sporea

Imn mamei Tu ești ființa creată să dea viață, Ai fost aleasă călăuză să îmi fii. O, suflet cald și inimă aleasă, Iubirea-ți pentru mine e un dar. Acum, în prag de primăvară, Doar pentru tine stele se aprind, Eu le culeg cu drag în palmă, Pe toate pentru tine le cuprind. Doar pentru tine soarele răsare Că ești asemenea Mariei, în cer. O mamă, darul vieții mele, O ploaie de iubire îți ofer!

Elena Dumitrașcu – cl. a VII-a A Îndrumător prof. Pompilia Bărbosu

Imnul vieții

Vița e ca o clepsidră, Nu lăsa timpul să te-ncurce! Fii activ în orice zi, Oricât de rău te-ai simți. Lasă visele să te cuprindă Și timpul, să te surprindă, Nu te gândi la ce-o să vină, Bucură-te că vei trăi, Căci nu se știe cât va fi, Și în ce zi se va sfârși Lumea ce azi o trăim Și pe care o iubim.

Andreea Bivolaru – cl. a VII-a A Îndrumător prof. Pompilia Bărbosu

O dimineață de primăvară O dimineață de primăvară se trezește devreme din somnul greu al iernii. O dimineață de primăvară respiră aerul curat ca și cum ar fi pentru prima oară. O dimineață de primăvară își lasă obrazul mângâiat de steluțele albe din pomii înfloriți. O dimineață de primăvară adulmecă aromele naturii ca și cum ar fi un parfum scump și foarte rar. O dimineață de primăvară își presară visele în petalele viorelelor. O dimineață de primăvară se trezește doar sub sărutul prințului sau, Soarele...

Ana Maria Chioveanu – cl. a VII-a C Îndrumător prof. Daniela Sporea



17


Nu-ţi dori ce n-ai muncit! Într-o bună zi, cu soare, Trei cățeluși plecară la plimbare: Azorel și Hărnicel Şi cel de-al treilea, Curăţel. Hărnicel, făcând treabă toată ziua, Dorea să audă măcar un „Piua! “ Și, neprimind vreun ajutor, Desigur, deveni muştruluitor. Curăţel, cel mai curat căţel, Se gândi să-l ajute pe Hărnicel, Dar, după-un timp îndelungat, Observară că Azorel a plecat. Leneș și trădător fiind, acesta Le jucă foarte bine festa, Iar ei, după o vântătoare-n grabă, Veniră-acasă cu o mare pradă. Azorel, roşu de supărare Că el n-are nicio gustare, Indignat, le spuse lor: „– Unde-i mâncarea, fraților?” „- Desigur, nu e vina noastră Că tu nu ai prins nicio coastă. Și pentru că tu nu ne-ai ajutat, Partea, cu siguranţă, ţi s-a luat.” Uimit și umilit peste măsură, Flămândul Azorel tăcu din gură. El își dădu seama că, fără ajutor, E greu să faci totul, din zbor.

Rareş-Nicolae Boban – cl. a VI-a C Îndrumător prof. Pompilia Bărbosu

Miracolul lumii Trăiau odată, demult, de o parte și de alta a Cerului, Soarele și Luna. Nu exista zi în care cei doi să se poată înțelege. Noroc cu bătrânul cer care-i despărțea, căci nu se știe ce s-ar fi întâmplat... Într-o zi, pe când cele două astre își duceau disputele lor obișnuite, Cerul a simțit că a început să se plictisească. Nu era nimic nou,

aceleași vorbe aruncate unul altuia, iar el era la mijloc, aranjând programul Soarelui și Lunii, și încercând să aplaneze conflictele. Ura celor doi picura peste Pământ, născând ploile acide, fulgerele și tunetele care stingeau orice strop de bucurie, orice zâmbet al oamenilor. Cerul oftă adânc, iar de pe Pământ îi răspunse un alt oftat care purta cu sine, parcă, toată tristețea lumii. Era doar o fetiță care plângea. Cerul se aplecă și îi adună toate lacrimile pe care le transformă într-o oglindă pe care a așezat-o între Soare și Lună. Cele două astre și-au privit pentru prima oară chipurile schimonosite de ură, și nu le-a plăcut ce au văzut. Rușinate, ele au schițat un zâmbet timid, și, pentru prima dată, Cerul s-a luminat de albastrul prieteniei. Atunci s-a născut acest sentiment nou, care a cuprins lumea întreagă și care va dăinui veșnic.

Cristina Postolache – cl. a VI-a C Îndrumător prof. Pompilia Bărbosu

Acasă, fereastra unde soarele răsare...

Acolo, unde visul încolțește, Unde răsună glasuri de copil, Acolo, unde lumea mă iubește, Deși nu sunt chiar înger zi de zi... Acolo, unde-s flori mereu în glastră, Unde miroase-a pâine, a busuioc, Și unde soarele bate-n fereastră, Acolo Dumnezeu mi-a găsit loc. În pragu-n care mama mă așteaptă Cu zâmbetu-i cules de prin grădini, Acolo apa are gust de apă Și pâinea-i pâine-n a ei mâini. Acolo unde spun cu drag „acasă” Și liniștea mereu eu îmi găsesc, Acolo viața e mereu frumoasă, Acolo-i raiul în care trăiesc.

Renata Nica – cl. a VII-a C

Îndrumător prof. Daniela Sporea



18


O întâmplare în lumea florilor Central Park-ul din New York adăpostește în nopțile cu luna o lume minunată. Lacul din centrul parcului este o poartă spre lumea florilor și a zânelor, un loc mirific, dar primejdios, din care abia poți scăpa cu viață. De unde știu? Lăsați-mă să vă explic. Mie îmi plac noopțile cu lună pe marginea lacului. La acel moment eram în parc, dar când mă pregăteam să plec, cineva (sau ceva) m-a împins în lac, dar în loc să mă lovesc, am căzut (udă și înfrigurată cum eram) într-o peștera subacvatică împodobită cu flori de toate soiurile și liane ce atârnau de pereți precum perdelele. Pe atunci eu nu credeam în magie și supranatural, dar asta sfida legile fizicii și realului. Deodată, doi oameni, cu urechile și dinții ascuțiți, ochii demonici fără pupile, dar de o frumusețe rară, m-au dus într-o cameră plină cu astfel de creaturi de unde răsuna o muzică angelică. Putea ca acesta să fie domiciliul a ceea ce credeam că sunt zâne? Credeam că eram în Rai, dar ceva nu-mi mirosea bine. Mintea mea țipa că am picat într-o capcană. Zâne care vor să fiu la petrecerea lor? Să fim serioși... Ele sunt jumătate demon, jumătate înger: chip angelic și caracter diavolesc și viclean. Chiar dacă sunt doar niște plante cu fețe umane, sunt alcătuiri foarte inteligente și sofisticate. Însă ceea ce le demascau erau frunzele ce le creșteau din păr, degetele ca niște crengi și florile imense ce creșteau de pe spatele a ceea ce credeam a fi fete. Din scurtele mele călătorii în Irlanda, auzisem de legende în care se vorbea de copii-zână schimbați cu cei umani la adăpostul nopții, adulți care erau atrași în lumea lor cu mâncare și băuturi și chiar povești de la un moș care zicea de droguri speciale făcute din sângele lor, dar nu am crezut niciodată. Bucuria mea era că luasem cina acasă și băusem apă din lac cât pentru o săptămână. Să spunem că îmi place să nu îmi asum unele riscuri. Dar ei erau prea ospitalieri cu mine. După prea multe platouri de mâncare, cadouri și pocale de băuturi trecute prin fața mea neatinse, am fost chemată la ceea ce ei

spuneau a fi Regina. „O societate avansată, chiar și cu un sistem ierarhic. Lucrurile devin destul de serioase”, mă gândeam eu. Regina era o femeie cu părul roșu ca focul, din care creșteau liane arămii, și avea ochii albaștri precum safirele, dar fără pupile. Mulți ar spune că ar fi femeia perfectă, dar nu orice măr frumos pe dinafară e la fel pe dinăuntru. Puteam citi în ochii ei inumani viclenia și ura față de oameni. M-a întrebat destul de multe lucruri precum numele meu, de unde vin, dacă aș vrea să rămân aici, etc. Dar ceea ce mi-a captat atât atenția cât și dezgustul a fost dorința ei ca eu să o ajut împotriva celorlalte seminții demonice și angelice deopotrivă. Ok, deci ce crede EA că sunt eu? O mașină de razboi gata echipată și capabilă să ucidă orice pe o rază de un kilometru doar la un simplu fluier? După un frumos și politicos răspuns negativ, ceea ce a mirat-o destul de mult, mi-a dat un mic clopoțel de argint frumos decorat cu mesajul „Sună-l daca îți schimbi opinia”. Într-un final doua nimfe m-au ajutat să îmi găsesc drumul spre ieșire. Ajunsă la hotel, mama a început întrebările de rigoare de genul: „de ce ești udă” și „de unde ai clopoțelul”. Eram bucuroasă că am scăpat din acel infern subacvatic, încă în viață. Dar am învățat un lucru: să nu subestimez puterea magiei, supranaturalului și a creaturilor din umbră.

Andreea Preda – cl. a VIII-a B Îndrumător prof. Daniela Sporea

Ideea cea năstrușnică În cameră era o căldură înăbușitoare. Am deschis fereastra, lăsând cartea pe care o citeam: „Amintiri din copilărie”. Pe dată, cu părul răvășit și gâfâind de nerăbdare, năvăli înăuntru o idee. Se propti țeapănă în fața mea și îmi zise: „Ce-ar fi dacă am face o vizită în trecut? Să zicem, prin anul 1850?”. M-am opus cu înverșunare. Mărturisesc că îmi era frică de necunoscut, dar ideea nu-mi da pace. M-a convins, în cele din urmă și, pentru a-mi spori curajul, mi-a dat și o pilulă. Am înghițit-o și, imediat am devenit invizibil. Am încălecat pe idee și m-am trezit într-o altă lume, a Humuleștiului de altădată.



19


Brusc, ideea se pocni cu palma de frunte: „Vai, am uitat ce era mai important!” și dispăru! Ce să fac până se întoarce? Am început să mă plimb pe ulițele satului și l-am zărit pe Nică ducând mâncare la lingurarii din Valea Seacă. L-am urmărit cum a prins pupăza, cum s-a speriat de creasta ei cea rotată, cum a pus o lespede la gura scorburii. După ce a plecat, m-am urcat în teiul cel bătrân și am scos pupăza din scorbură. Imediat a apărut lângă mine ideea care mi-a spus să-i facem o farsă lui Nică. Am eliberat pupăza și, în locul ei, am pus una mecanică, ce funcționa cu telecomandă. Ne-am ascuns așteptând întoarcerea lui Nică. Nu după mult timp, acesta a revenit și a scos din scorbură ceea ce el credea că este pupăza. Abia țănându-ne râsul, am apăsat pe butoanele telecomenzii și pupăza a spus: „Bună ziua! Pentru limba română, apasă tasta 1. Pentru „PU-PU-PU”, apasă tasta 2”. Speriat peste măsură, Nică aruncă pupăza și fugi cât îl țineau picioarele spre casă. Atunci se auzi din vârful teiului pupăza cea adevărată cântând, iar el crezu, pesemne, că a fost pedepsit pentru gândul său cel rău... Ne-am tăvălit pe jos de râs și apoi, împreună cu ideea, am revenit în timpurile noastre, pentru a așterne pe hârtie această minunată întâmplare.

Vlad Panaitescu – cl. a VI-a D Îndrumător prof. Lazăr Fănuță

Închide ochii... Închide ochii și visează La lumea ce te înconjoară. Deschide ochii și privește La lumea ce te ocrotește. Închide ochii și simte Inima ce-ți aparține. Deschide ochii și trăiește, Căci viața nu te ocolește.

Închide ochii și zâmbește Spre Domnul ce te păzește, Apoi deschide ochii și nu suspina, Viața e o minune, nu uita!

Mihaela Semaca –cl. a V-a A Îndrumător prof. Daniela Sporea

Într-un borcan cu ciocolată Eram micșorat, poate chiar minuscul, părea a fi un vis, dar era atât de real...Apoi am intrat pe o ușă pe care scria „Borcanul de ciocolată". Am intrat, iar o altă lume mi s-a deschis, o lume al infinitului dulce. Era ciocolată peste tot. Exista o câmpie din ciocolată cu lapte pe doream să o gust. Un râu cu ciocolată caldă îmi zâmbea galeș. Munții din ciocolată amăruie, cu ciocolată albă pe deasupra, mă salutau din zare. Mai sus de munți se găseau nori pufoși din frișcă, iar clădirile aveau forma unor batoane din marțipan. În copacii ce străjuiau drumul principal creșteau bomboane de toate sortimentele. Totul era minunat...dar, brusc a sosit un monstru din ciocolată expirată. Oamenii din ciocolată erau speriați. Mai târziu apare o armată din omuleți din ciocolată amăruie, înarmați până în dinți cu tunurile cu lemon. Monstrul era înfrânt, iar toate au revenit îndată la normal. Păsările din ciocolată cu alune zburau din nou pe înaltul cerului ciocolatin. Am coborât pe scări gravate cu cacao și apoi am ajuns în fața ușii camerei mele.N-am putut intra, cineva a schimbat ușa. Era o ușă noua, de ciocolată,a cărei cheie nu o aveam...

Andrei Adămache – cl. a VI-a A Îndrumător prof. Daniela Sporea

Frânturi de amintiri Să nu rănești, că-n timp poți regreta, Să nu te chinui a iubi, Să nu dai curs puterii de a vrea, În timp ce, imprudent, uiți a trăi. Să nu alergi după o frunză-n vânt, Sperând ca ploaia lacrima s-o șteargă, Să nu crezi în povești niciun cuvânt – Durerea înapoi o să te tragă. Să te trezești din visul revisat, Strângând la piept frânturi de neîmpliniri, Să nu știi de-ai venit ori de-ai plecat Sau ești fărâma unei amintiri.

Renata Nica – cl. a VII-a C Îndrumător prof. Daniela Sporea



20


În tainicul labirint al pădurii Unde-i iubirea?... În noaptea caldă de vară, sub cerul strălucind de stele, Maia și Mihai cutreieră curioşi pădurea solitară, parcă mult mai tăcută acum decât când erau mici. Obişnuiau des să se ascundă după trunchiurile bătrâne ale copacilor presăraţi cu riduri, să alerge printre macii înflăcăraţi, ce-mbujorau câmpul alintat de razele soarelui văratic, să plece în căutarea celor mai mari boabe argintii de rouă. Acum, ajunşi la vârsta adolescenței, pădurea pare atât de necunoscută lor încât, dominaţi de propriile amintiri, s-au pierdut în imensul labirint al naturii. Era atât de liniște… totuși Maia și Mihai erau nelinistiți. Luna ce odată le era calauză loială acum nu se mai arăta, ascunzându-se probabil după plapuma subțire de ceață, ce învelea duios cerul. Astfel, ca doi fluturi rupți din răsărit, își caută astrul clălăuzitor. Cu ochii curioși, desprinși parcă din albastrul senin al cerului, Maia și Mihai pășesc neîncrezători, cu privirea pe fiecare stea ce răsare pe negrul încețoșat al cosmicului. Ajunși la marginea câmpului plin de macii înflăcărați, răsare ea, luna. Cei doi, vrăjiți parcă de farmecul ei, o privesc visători, iar inima le zvâcnește în bătăi neregulate, de care se agață fire de argint. Acestea cresc până ce sunt croite aripi albe, pure, rupte parcă din țesătura tainică a lunii, iar Maia și Mihai, suflete îngemănate, se înalță către un labirint cosmic, necunoscut, uimitor. Au dat de iubire…

Alexandra Herghelegiu – cl. a VIII-a B Îndrumător prof. Daniela Sporea

Timpul Timpul e clipa ce n-o poți schimba, Timpul e lumea din inima ta. Timpul înseamnă minutul trecut, Timpul înseamnă ce toți am pierdut. Timpul înseamnă să îmbătrânești, Timpul e viața pe care-o trăiești.

Mihaela Semaca – cl. a V-a A


Un musafir nepoftit Este vineri. Sunt încă în pijamale, trezită pe la prânz, după o noapte întreagă de lectură din seria ,,GOOSBEMPS''. Părinții mei sunt la serviciu, aşa ca sunt singură acasă. Din baie vine un curent îngheţat. Geamul este deschis, și mă duc să-l închid. Prin uşa închisă aud clar un zgomot pe hol. Mă întreb, dacă sunt părinții mei, mă strigă, oricum, dar nu, se aud parcă niște pași. Zgomotul se aude mai tare. Nu sunt părinții mei, deci, clar, este cineva în casă, poate chiar un hoț. Mâinile îmi tremură și picioarele la fel, de abia mă pot ține. Planul meu este să mă bag în cadă, fără să fac zgomot și încerc să le trimit mesaj părinților mei, dar, din păcate, nu se poate pentru că nu era dat pe silențios și m-ar putea auzi. În cadă stau ghemuită și nemișcată, exact ca o statuie. Îl aud pe intrus când deschide dulapul, dar și intrând într-o cameră. Mă tot întreb, intrusul cum poate să intre în casă dacă nu se aude ușa? După câteva minute nu se mai aude nimic și presupun ca intrusul a plecat. În sfârșit am găsit o idee cum să dau telefonul pe silențios, fără să fac zgomot și chiar merge și pot să le trimit mesajul părinților mei. Mama încearcă să mă sune, dar eu îi refuz apelul. Ea crede că este o glumă, dar nu e. Îmi este atât de frică pentru că se auzea zgomot pe hol și ce mă înspaimântă este că se apropia de ușa băii. Am încurcat-o rău de tot! La un moment dat se aude o voce de afară care mi se pare cunoscută. Da, este vecina, sunată de părinții mei să vadă dacă sunt bine. În cele din urmă vin și ei, speriați, normal, dacă avem chiar un musafir nepoftit în casă. Până la urmă ies din baie și văd totul la fel, nimic diferit. Le zic părinților ce se întâmplă, dar ei nu mă cred. Dar ce ciudat este că nu sunt urme pe jos, ușile sunt închise la fel, nimic spart și nimic furat, exact cum era la prânz. Vântul bate sinistru, și ai impresia că e cineva în casă. Mă bucur că nu este nimic în neregulă și că toți suntem bine, asta e important.

Izabela Lupu – cl. a VI-a A




21


Ex libris

„Cișmigiu et Comp." de Grigore Băjenaru

Autorul, fost elev al vestitului Colegiu „Gheoghe Lazăr” din parcul Cișmigiu, descrie în cartea sa momentele cele mai importante din adolescența sa petrecută pe băncile liceului. Grigore Băjenaru, cel ce mai târziu a ajuns profesor de limba română, le propune foștilor colegi de liceu o întâlnire pentru a sărbători 15 ani de la absolvire. De aici a început firul povestirii urmărind moment cu moment toată viața sa de licean împletită cu întâmplări deosebite ce i-au ramas în memorie. Pornind spre liceu, adică locul de întâlnire, el ajunge la „morminte". Își aduce aminte de poreclele colegilor săi și ale celorlalți elevi de la alte licee. Momente precum primirea manualelor, portul obligatoriu al uniformei, șepcile cu numere și litere cusute pe ele, chipurile colegilor săi care la început de liceu erau speriați, toate acestea sunt descrise de autor atât de simplu și de realist încât, fără să vrei, pătrunzi în atmosfera acelor zile trăind alături de el aceste amintiri. Profesorii cu personalitățile lor, chipuri ce i-au rămas adânc în memorie și i-au marcat viața mai târziu, emoțiile examenelor, tezele și mai ales teza la limba română la care a primit un „zece” pentru compunerea sa de

succes, toate sunt prezentate de parcă s-ar fi întâmplat chiar acum. Și atunci, ca și astăzi, școlarii obișnuiau să dea porecle profesorilor, adesea folosindu-le și acasă. De aici s-a ajuns la situația hilară în care un părinte, neștiind că este o poreclă, i s-a adresat unui profesor cu apelativul „Crăcănel”, înfuriindu-l la culme. Momentul morții scriitorului Alexandru Vlahuță, admiterea la cursul superior, tatăl său care îl indruma și îl sfătuia, implicarea în activitățile extrașcolare descoperind talentul sau de actor, cum s-a întâmplat la interpretarea piesei „Prometeu” în care, cu mare aplomb, și-a jucat atât de bine rolul încât a fost felicitat deopotrivă de colegi și de profesori. Drept care, invitat în cancelarie să-și imite profesorii, el a făcut-o atât de bine, încât unii profesori s-au supărat... Colegii, aflând că are har la scris, îl roagă să compună pentru ei poezii de dragoste, fiind astfel asaltat o lungă perioadă de timp. Cartea se termină oarecum trist cu revenirea autorului după cincisprezece ani, pe băncile aceleiași școli, cu o strângere de inimă pentru că timpul și războiul i-au răpit o parte dintre foștii colegi. La strigarea catalogului, unii dintre aceștia nu mai erau în viață, fiind căzuți pe câmpul de luptă. Deşi scrisă cu mai bine de jumătate de secol în urmă, „Cişmigiu et Comp.” nu îşi arată vârsta. Rămâne o carte actuală, care încă mai poate să aducă un zâmbet pe faţa cititorului. Pe mine m-a inspirat, m-a făcut să văd în fiecare moment din viaţa aparent banală o clipă la care mă voi gândi cândva, cu nostalgie. Iar dacă undeva, uitat într-un sertar, un caiet plin de ştersături păstrează vie amintirea anilor de școală cu absenţe la română, acest lucru de datorează, în mare măsură, acestei cărţi. „Cișmigiu et Comp.”, prin modul deosebit al autorului de a prezenta întâmplările, locurile și vremurile în care s-au petrecut acestea, reușește să te transpună în acea atmosferă de prospețime și vigoare a adolescenței, etern valabile.

Rareș Toni Mocanu - cl. a VI-a D Îndrumător prof. Lazăr Fănuță



22


Interviul ediției Reporter: Bună, Cristina! Îmi poți acorda câteva minute pentru a răspunde la niște întrebări? Cristina: Da, sigur. R: Știu că anul acesta a fost unul foarte bun pentru tine datorită performanțelor obținute la concursurile județene și apoi la concursurile naționale. Care este performanța de care te bucuri cel mai mult? C: M-am bucurat foarte mult pentru toate rezultatele de anul acesta. Performanţa care mi-a adus cele mai multe satisfacţii a fost Premiul Special de la Etapa Nationala a Olimpiadei. Dar, daca ar fi să concluzionez, adevarata performanță a fost că am reușit să îmi concentrez forțele mai bine ca nicicând și că am reușit să găsesc un echilibru. Anul acesta am aflat ce fel de persoana îmi doresc să fiu tocmai pentru că am avut parte de aceste reușite. R: Ai modele în viaţă? Care sunt acestea? Dar în literatură? C: Da, am modele. Întotdeauna am avut. Îmi place să cred că am de învățat ceva de la orice om, dar am și modele ”declarate”, cum ar fi bunicii mei. În literatură, pe lângă Mircea Eliade și Lucian Blaga, Alex Ștefănescu este un model pentru mine. R:Dar în literatură? C: În literatură, pe lângă Mircea Eliade și Lucian Blaga, Alex Ștefănescu este un model pentru mine. R: In general, ești exigentă cu tine insăți? C: Da, sunt. Și poate ar trebui să fiu mai exigentă. Trebuie să lupți cu propriile tale defecte pentru a-ți atinge scopurile și mi se pare imposibil să îți depășești limitele dacă nu ești exigent cu propria persoană. R: Cum te vezi peste 10 ani? C: Nu pot să răspund așa cum ar trebui la această întrebare. Pot să spun doar ce sau cum vreau să fiu peste 10 ani. Vreau să fiu profesor universitar și, mai presus de toate, vreau să fiu un om frumos, care citește şi călătorește mult. R: Acum terminăm clasa a opta... Cu unii colegi poate că vei mai ține legătura, dar cu alții nu. Care ar fi urarea ta pentru toți colegii? C: Încă nu m-am obișnuit cu gândul că aventura gimnaziului se va încheia în curând și nu vreau să mă gândesc, pentru că o să îmi fie greu să mă despart de tot ce a însemnat Școala 10 în ultimii 8 ani. Cât despre colegi... Mă bucur că i-am cunoscut și că mi-au fost prieteni în ultimii ani; le doresc tuturor să ajungă acolo unde își doresc și să fie perseverenți; contează ce vor face în viitor, dar mai mult contează să fie cei mai buni, așa cum ne-a învățat Școala 10 de-a lungul timpului. R: Îţi mulţumesc pentru timpul acordat! C: Mulţumesc şi eu!

Interviu realizat de Ştefania Frunză – cl. a VIII-a C Îndrumător prof. Anișoara Pițu



23


Noutăți de la Cenaclul de toate zilele

Impresii de la olimpiadă Anul acesta am avut ocazia să cunosc și să fiu cunoscută la rândul meu de oameni pe care am sperat mereu să îi întâlnesc. Acum mi-am dat seama că o participare la o anume etapă națională înseamnă o șansă reală de a te măsura ca elev și ca om, de a te compara cu ceilalți și, în final, de a te îmbunătăți, de a persevera în ceea ce faci. Alt aspect de care m-am convins a fost faptul că a sta între oameni de valoare constituie încă un privilegiu al competiției. Tocmai pentru că am participat îmi doresc să ajung ca una dintre persoanele pe care le-am admirat acum, să ajung un reper, să nu fiu doar un nume într-un catalog. Este incredibilă forța pe care ți-o oferă o astfel de participare, pentru că îți este confirmată munca și pentru că te ambiționează să te autodepășești în permanență. Bistrița și Călimănești au devenit orașele creației pentru mine și repere în evoluția mea. Nu pot uita emoțiile de dinaintea probelor, așteptarea, ambiția ce plutea în jur, dorința aprigă de afirmare. Nu pot uita sentimentul frumos pe care l-am avut atunci când am primit o hârtiuță pe care scria numele meu și județul din care vin, la fel cum nu pot uita acel sentiment de înfrățire pe care îl aveam față de ceilalți participanți. Eram, cu toții, „victimele” aceleiași pasiuni pentru Cuvânt, uniți de același ritual unificator al literaturii. La un moment dat, la festivitatea de deschidere a olimpiadei de limbă, comunicare și literatură română de la Călimănești, criticul literar Alex Ștefănescu menționa, în discursul său, că „ni se citesc pe față capacitățile intelectuale”. Și într-adevăr, cei din jurul meu nu se aflau acolo deloc întâmplător, fiind convinși de puterea ziditoare a Cuvântului și de eternitatea sa. Pe de altă parte, toți eram diferiți. Mi s-a părut interesantă confruntarea accentelor, ce se desfășura involuntar la olimpiadă.

Ardelenii aveau modul lor de vorbire și de a privi lucrurile, bucureștenii aveau aspiațiile lor, noi aveam mândria că nu venim dintr-un județ, ci dintr-o țară - Țara Vrancei -, iar oltenii erau ușor de recunoscut datorită...perfectului simplu specific. O prezență inedită a fost cea a românilor de peste Prut. M-am bucurat foarte mult să îi cunosc pentru că ei, deși aveau influențe rusești în vorbire, erau mândri că sunt români și li se citea pe față dorința ca destinul lor să își schimbe traiectoria. Olimpiada a însemnat, pe lângă prilejul de a cunoaște oameni de valoare, o călătorie prin locuri pe care nu le mai văzusem. La una dintre olimpiade am călătorit cu trenul și am fost foarte încântată. Lumea, privită în mișcare, de la fereastră, își potențează sensurile. Am avut ocazia să o ascult pe Ada Milea la Bistrița, în sinagoga orașului.La Călimănești, după emoțiile probelor,am vizitat mănăstirile din zonă pentru prima dată... ....Se spune că înainte să discuți despre o experiență de viață, trebuie să te asiguri că aceasta este o amintire, trebuie să aștepți o perioadă de timp pentru ca mintea ta să analizeze și să se analizeze, să discearnă, să se limpezească. Și eu susțin această idee, pentru că timpul își însușește calitățile de pedagog numai atunci când devine o amintire, dincolo de scurgerea ritmică a clipelor.Având această convingere, că lecțiile de viață vor apărea pe măsură ce va trece timpul, că răspunsuirle vor apărea pe măsură ce întrebările se vor înmulți, îmi doresc doar să am capacitatea de a vedea dincolo de clipă și de a învăța din orice experiență a vieții, acum și mereu.

Cristina Enoiu - cl. a VIII-a C Prof. îndrumător Anișoara Pițu



24


Dincolo de frunzele plecate

La răstimpuri, pictorul, încă indecis, îşi duce mâna prin breton, mişcându-şi cârlionţii. Schimbă unghiul tabloului. Şi gata; totul e decis. Ia pensula, o ridică în dreptul feţei şi îşi închide ochii ca şi când ar fi navigat pe apele-amintirii, închipuindu-şi cine ştie ce peisaj. Frunzele, în roşul lor de soare curpins de întuneric, sunt scoase în evidenţă de lumina dată cerulu. Şi plutesc, alunecă şi se aşează lin. Cu mişcări nesigure şi albe, cad; parcă şi auzindu-le foşnetul uscat. Undeva în spate, ca în trecut, o vastă pădure. O, ce duioasă apăsare de moarte e pe pădure. Şi tot acolo, nişte oameni – simpli călători ai vieţii -, sub paşii cărora pământul suna rigid; tot acolo, dincolo de frunzele plecate de pe crengile pomilor, undeva unde chiar şi liniştea era stinsă. Timpul zboară pe lângă el tot atât de grav ca întunericul care se lasă. După terminarea primei părţi ale tabloului, tânărul pictor se simte altfel. Parcă o ciudată bucurie îi cuprinde tot corpul. Două străluciri îi luminează întreaga faţă. Priveşte încă o dată tabloul în ansamblul său. Dar parcă nu-i place ceva sau poate că vede ceva ce nu e la locul său. Strălucirile îşi pierd lumina. Se freacă la ochi cu necaz, ca după un vis frumos, dar prea scurt. Priveşte în jos, fără voinţă şi fără timp. Gândeşte că e prea târziu, tabloul e deja stricat; sau nu stricat, căci niciun tablou nu e urât dacă ştii cum să-l priveşti. Dar nu-i plăcea lui. Nu era ce-şi dorea. Zdrobit de voinţa sa absurdă, stă într-o nemişcare trează. Lasă pensula jos, resemnat. Mai priveşte o dată pictură. Tace din nou, cu gândurile lui. Oare la ce se gândea? Pleacă din atelier, uitând de el şi de tablou. Orele se scurg rapid şi, abia când luna s-a înălţat, speranţa şi entuziasmul i-au revenit, căci lumina alb-albăstrie dă alt mister peisajului.

Roxana Rogoz - cl. a VIII-a C Îndrumător prof. Anişoara Piţu

Aşa de firesc... O sală plină aşteptă vocea care să-i trezească din amorţire. Era aproape finalul spectacolului, dar nimeni nu mai îndrăznea să urce pe scenă. Nici măcar Nora, cea mai apreciată fată a şcolii. Stătea în faţa uşii care dădea spre public, tremurând toată – şi inima-i tremura, acel ornic al vieţii. Stăteam lângă ea neputincioasă, încercând să-i dau din siguranţa pe care o aveam eu; însă, cu timpul, nici eu nu mai eram sigură de această încredere. Situaţia devenea din ce în ce mai tensionată, deoarece, după scurtă vreme, un anunţ alarmă pe toată lumea din culise. Pianistul care trebuia să o acompanieze pe Nora nu putea ajunge. Cum aşteptarea nu mai putea fi amânată, Nora intră aşa pe scenă, mereu privind cu ochii rugători spre mine. Fără să aştept încă o privire de-a ei, am urcat energic lângă ea, apoi m-am aşezat la pian. După câteva acorduri, muzica a început la fel de firesc ca o adiere de vânt. De ce am făcut asta? Simplu – pentru că suntem prietene.


Alături de un citat încântător Era o zi în care Cerul aşeza lacrimi pure pe obrajii trecătorilor. Pentru a se feri de ele, acea persoană se adăposti în cel mai apropiat loc. Deodată se trezi într-o librărie. Cărţile de diverse dimensiuni şi culori îi captau ochii imediat. După ce-şi mai aruncă o dată ochii pe geamurile plouate, se apropie de primul raft. Acolo a luat în mâinile sale reci o carte aleatoriu şi citi câteva rânduri; „destinul nu trebuie înţeles, el trebuie acceptat”. În răsfoirea acelor foi gălbui, căzu din carte o foaie împăturită cu grijă. Ochii persoanei străluciră la fel de tare ca atunci când a citit citalul încântător din cartea anostă. Părea o scrisoare adresată cuiva,care timpul a făcut-o



25


uitată, rămânând netrimisă, deşi undeva în josul paginii stătea scrisă adresa cuiva. Un val de sentimente contrare îi încercă sufletul. După o luptă interioară între indiferenţă şi bunătate, luă scrisoarea în buzunarul său cu gândul de a o trimite, chiar dacă mai avea sau nu relevanţă acum pentru destinatar. Când îşi dădu seama de ce făcuse, simţindu-şi mâinile lipsite de infima greutate a scrisorii, respiră adânc şi se gândi că poate acea scrisoare va schimba ceva sau poate nu; că acea scrisoare va putea fi ca o veste încântătoare într-o viaţă anostă.


Vals cu o carte Pășeam tot mai apăsat către ringul de dans. În fața mea, biblioteca își desfăcea aripile, mă primea în tăcerea sa atât de tumultoasă. Îmi aleg o carte. Sufletul meu îi așteapta ritmul, îi respiră cadența, îi iubește cântecul. Dansul începe timid și stângaci, dar e tot mai ritmic și tot mai pătrunzător. O carte cunoaște pașii vieții, pașii visării, pașii melancoliilor de orice fel, pașii îndrăgostiților, pașii timpului, pașii intelectului, pașii spiritului, pașii trăirilor de orice fel. De aceea, dansul cu o carte nu ușor, dar e atât de înălțător... Sufletul meu începe să trepideze. Paginile se mișcă; rândurile se ondulează în reversibile serptentine; cuvintele respiră, pulsează, dansează. Gândurile mi se pierd, fluide, în ritmul valurilor de cuvinte. Ochii mei înghit noi și noi lumi; sufletul le proiectează tot mai intens, tot mai viu. Îmi simt sufletul ca pe o amforă purtată ritmic pe valuri de hârtie, în acordurile de vioară ale cuvintelor. Valsez cu grație prin viață și prin timp. Niciodată dansul nu m-a purtat atât de departe. Ondule sonore îmi răsună în suflet; bătăile inimii îmi sunt acorduri line de vioară. Mă transform într-o ființă de hârtie; dansul cu ocarte m-a purtat atât de departe... Îmi ridic ochii. Timpul a stat în loc. Cuvintele îmi proiectaseră sufletul în atemporalitate, în lumină, în infinit,în etern...

Cristina Enoiu – cl. a VIII-a C Îndrumător prof. Anișoara Pițu

Două lumi Eu nu mă căiesc c-am adunat în suflet și noroi… Închisesem ochii. Sufletul meu se afla la răscruce de drumuri. Lumina căzuse, dreaptă și palidă. Ochii sufletului meu erau miopi; nu vedeam în mine decât un cimitir de umbre. Gândurile îmi erau mai bătrâne ca nicicând. Singurătatea îmi proiectase sufletul departe de mine, departe de sentimentele mele atât de vii. Mi se întunecase tot cerul; îmi apusese timpul cu ultimele clipe de toamnă. Trupul sufletului meu se naște la răscrucea dintre suferința sfâșietoare și beatitudinea triumflaă. Gândurile îmi alunecă afară, în cenușa albă a plopilor, dar nu deschid ochii. Sufletu-mi își trimite oscilațiile spre cer. Trenul duce și aduce timpuri și ființe distincte…Îmi înalț gândurile; timpul își conduce și el eternitatea departe de șinele uitării. Mă ridic pe vârfurile picioarelor, dar nu deschid ochii. Îmi simt trupul ușor, în bătaia aripilor line. Sunt un înger în văzduh, ce zboară în căutarea infinitului, rătăcindu-și pulberea de stele printre trenuri de timp și călători.Mă ridic spre zări cu aripile-mi de hârtie. Lacul sufletului meu e limpede, în ploaia lacrimilor cerești. În împărăția înaltului, sufletul meu e țesut din nuferi albi. Alb în ochi, alb în suflete, alb în iarna aripilor mele de hârtie. Îmi simt gândurile mai aproape de stele ca nicicând. Lumina de toamnă își scrie epilogul pe aripile mele, cu cerneala sufletului său…În lumea stelelor, doar timpul se duce departe, însă urmele sale nu se văd în albul luminii. Deschid ochii, în lumea umbrelor. Din plopi se cerne jarul inimii mele. Trenul e o amforă plutind pe șine de timp, căutându-și eternitatea. În căderea ultimelor clipe de toamnă, sufletul meu își găsise aripile. Din lumea de sus căzuse un nufăr. Din lumea de jos, sufletul meu își întinse aripile și cuprinse nufărul în abisul său… …nu știi oare, că numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?” (Lucian Blaga, Vei plânge mult ori vei zâmbi?)

Cristina Enoiu - clasa a VIII-a C



26


Drumul către mine însămi Căldura soarelui îmi topește pașii, îmi usucă vorbele și gândurile. Îmi simt trupul atât de uscat, încât pare că e de nisip. În deșertul ființei mele, pășesc în căutarea sufletului meu, pe drumul către mine însămi. Vântul adie tot mai fad; își topește răcoarea în lumina soarelui. Îmi simt corpul tot mai greu și ritmul respirației tot mai slab. În deșertul ființei mele cresc iluzii uscate. Timpul e și el uscat. Zâmbetul îmi pălește, uscat între iluzii. O adiere de vânt numai…și simt briza mării sub picioarele-mi de nisip. Pe rând, picioarele mi se ridică, iar brațele mi se transformă în aripi. Zbor deasupra deșertului ființei mele, în căutarea eului lăuntric. Marea mi-a dat aripi să zbor. Soarele îmi arde aripile albe; hârtia e mistuită încet de focul ființei mele. Mă prăbușesc în nisip, îmi simt trupul tot mai depărtat de apa sufletului meu… O adiere de vânt îmi ridică gândurile uscate din nisip. Pășesc stingheră, ca într-un labirint nisipos al timpului. Pașii mei se văd în nisip; e tot ce las în urmă. Sufletul meu își caută eternitatea dincolo de nisip. În imensitatea deșertului, pașii mei se pierd printre umbre și iluzii. Îmi simt ochii uscați și respirația tot mai rară. Sufletul meu își respiră țesătura dincolo de deșert, dar simt că nu mai pot ajunge. Trupul îmi e ofilit de lumină și pașii sunt tot mai rari. Mă prăbușesc în abisul ființei mele. Brațele mele se prefac din nou în aripi de hârtie. Zbor peste timpuri și gânduri multiple. Aripile mă poartă departe de imensitatea deșertului…Deschid ochii deasupra mării. Sufletul meu e o apă de cerneală ce-și regăsește aripile de hârtie, purtate prin deșertul lumii. Îmi adun aripile în jurul meu și mă afund în propriul suflet. Plouă. Și în marea sufletului meu, ființa mea, crescută în nisip, și-a regăsit oglinda. Drumul către mine însămi trece prin furtuni de iluzii, însă în regăsirea sinelui, sufletul îmi e o apă ce înflorește deșertul ființei, în întâlnirea inimii de cerneală cu aripile de hârtie.

Cristina Enoiu-clasa a VIII-a C

Umbre Pe o bancă mărginită de două priviri străine, o umbră îşi conturează timid valurile. Soarele a lovit în copacul din spatele băncii cu putere, a pus viaţă pe ramurile unui vechi mesteacăn uitat de propria umbră. În tăcerea celor două priviri, umbra îşi croieşte drum, despărţind două perechi de ochi ce culeg cuvinte dintr-o carte, două gânduri, două amintiri, două perechi de mâini ce se mişcă ritmic printre paginile vechi. Umbra creşte; prinde curaj, se înalţă din gândurile a doi cititori singuratici, transparenţi, conturaţi doar de paginile pe care le ating. Mesteacănul priveşte din spate, ca un actor ce priveşte scena din culise, spectacolul de umbre schiţat de soare cu crengile lui trecute; spectacolul privirilor celor doi, spectacolul mut al unei bănci uitate undeva într-o primăvară pură. Printre crengile de hârtie se înalţă crengi de soare, iar în spate, crengile bătrâne ale mesteacănului. Soarele pictează trei lumi sub acelaşi creion. Timpul se scurge, paginile dansează, privirile se scurg în adâncul cuvintelor, soarele crestează ultimele umbre fade. La apus, umbrele se risipesc în îmbrăţişarea dintre roşu şi portocaliu. Gândurile, fluide, se pierd printre pagini; două suflete de hârtie se întâlnesc în apusul cuvintelor, printre versuri şi timpuri uitate. Spectacolul se stinge printre picăturile de lumină răspândite în apus. Soarele cade încet, îşi pierde culoarea în gândurile celor doi. Două perechi de ochi se ridică în imensitatea pustie. Două perechi de paşi se despart, lăsând în urmă umbra mesteacănului uitat, lăsând în urmă lumina iubirii stinse. Pe o bancă nemărginită se ţes pânze de întuneric. În mijloc, mesteacănul îşi pictează propria umbră nocturnă, propriile vise; calea îi e nemărginită. Visele plutesc deasupra băncii, printre cuvintele lăsate în urmă de două priviri singuratice...

Cristina Enoiu - clasa a VIII-a C

Prof. îndrumător Anișoara Pițu



27


Pour ceux qui aiment.... English and Deutsch! ALEXANDRU IOAN CUZA Alexandru Ioan Cuza représente notre passé, l’histoire du peuple roumain.

Al.I.Cuza était un homme très beau, de taille moyenne, aux cheveux blonds foncés, barbu et moustachu, le front haut et le visage intelligent. A part ces traits, Cuza était un

homme intelligent et

agile. Il aimait parler avec les paysans. Il portait souvent des vêtements changés pour surprendre facilement les abuses et les illégalités. Le grand trésor de son âme a été sa bonté parce qu’il a conçu beaucoup de réformes pour les paysans qui ont reçu des terrains. Ce grand chef a réussi avec abilité et diplomatie à réaliser La Grande Union, le 24 Janvier 1859. Il aimait tant transformer le pays dans une patrie tranquille, sans problèmes et il respectait les coutumes et les traditions roumaines. Son visage, sa voix et sa tenue sont des qualités inestimables de Cuza, mais son talent de se faire respecté et aimé l’a aidé à accomplir son grand rêve, celui de la Grande Union. Ferme et persévérent, aimant l’éducation, Cuza a lutté pour l’enseignement roumain obligatoire et il a créé les Universités de Bucarest et de Iași. Alexandru Ioan Cuza reste le plus important chef de Roumanie qui a eu un très court règne, mais intense par ses changements.

Daniela Chirilă – cl. a VI-a D Îndrumător prof. Roxana Stoian

Mon chat à l’école

Tout d’un coup, je me suis trouvée dans le corps de mon chat; j’étais petit et dodu. Toute la journée je pouvais jouer, manger et dormir. J’ai fait pour un jour anéchange, avec mon chat. Tandis qu’il allait à l’école j’étalais ma paresse. Pour moi, c’était une vie parfaite. Mon pauvre chat devait être torturé de mes problèmes de maths... Le matin, quand je me suis réveillée, j’étais de nouveau moi et mon chat me regardait, en disant:

- Sois attentive! Tu dois étudier davantage pour les maths! Moi-même, je me suis débrouillée mieux que toi...

Patrice Sporea – cl. a-VI-a A Îndrumător prof. Roxana Stoian

The portal Alison had never been to the old house on the hill, so she decided it was time to go and have a look. She took her backpack and she rode her bike till there. When she got to the old house, she opened the door.. slowly. There was nothing, just a simple wardrobe. She opened it, to see what’s in it. „Wow”, she exclaimed. It was a portal. She went in. In just 2 seconds she was in another world, more exactly in a forest. It was night, and the moon was up. Alison closed her eyes. She thought she saw a cabbage. She went to that house and the door closed behind her. She was so scared. But when she entered in that room she saw a dead body. She yelled with all of her strong. The cabbage was full of blood. A wardrobe was in that room. She thought that she will enter there maybe she will came back to her world. She waited... 10 seconds... 20 seconds... nothing. Alison was stuck in that forest, without food, water and perhaps a killer.

Patrice Sporea - cl. a-VI-a A Îndrumător prof. Iulia Prescornițoiu



28


La merveilleuse fête de Noël La fête de Noël est une fête réligieuse très importante, chez nous, les Roumains. Les adultes et les enfants l'attendent avec émotion et impatience. Dans l'air flotte un sentiment de bonheur et de paix. Les hommes deviennent plus sensibles, plus attentifs aux souffrances des autres. La naissance de Jésus Christ rend tout le monde meilleur. Partout, on fait des préparatifs pour le Noël. On sacrifie le porc et on prépare les plats traditionels, comme par exemple, les boulettes de viande, les saucisses. A la veille de Noël toute la famille se réunit autour de l'arbre de Noël pour offrir des cadeaux aux membres de la famille et à tous les amis. L'arbre de Noel regroupe plusieurs symboles montrant les richesses que la nature nous offre: la lumière, les anges, les

fruits des vergers,

des

champs, de la forêt et de la mer. L'étoile qui brille dans son faîte annonce la fin du voyage, le havre de paix. Plusieurs jours avant Noël, les villes et les villages de la Roumanie prennent un air de fête. On decore la façade des mairies. On dresse un immense sapin sur les grandes places. Les rues principales et les arbres sont recouverts de guirlandes lumineuses. J'aime le Noël avec tout ce qu'il apporte.

Larisa Corneanu – cl. a VI-a D Îndrumător prof. Roxana Stoian

Der Dichter

Reiner Maria Rilke „Du entfernst dich von mir, du Stunde. Wunden schlägt mir dein Flügelschlag. Allein: was soll ich mit meinem Munde? mit meiner Nacht? mit meinem Tag? Ich habe keine Geliebte, kein Haus, keine Stelle auf der ich lebe Alle Dinge, an die ich mich gebe, werden reich und geben mich aus.”

Poetul

Te-ndepărtezi de mine, clipă trecătoare Și aripa ta cu bătaia-i mă lovește Sunt singur: ce-ar trebui să fac cu vorba mea? Cu noaptea mea? Cu ziua mea? Iubito, n-am nici casă-n care să trăiesc, nici loc în care să stau, iar toate lucrurile cărora mă dăruiesc devin bogate și mă cheltuiesc. Traducere de Andra Vasilache – cl. a VIII-a B

Îndrumător prof. Ioana Grăjdeanu



29


Câte ceva despre... altceva

Animalele şi simbolistica lor Animalele au fascinat întotdeauna oamenii, fie cu frumuseţea lor, fie cu capacităţile lor de a se adapta mediului în care trăiesc. Fiecare civilizaţie a atribuit diverselor animale însuşiri care mai de care mai deosebite.

Bufniţa: În mitologia greacă, bufniţa este simbolul Atenei, zeiţa întelepciunii. Lilith, vechea zeiţă ebraică, diavoliţa morţii infantile, era identificată cu această pasăre. Ouăle de bufniţă, dimpotrivă, asigurau o viaţă lungă şi o tinereţe durabilă, conform

legendelor antichităţii. Ca orice pasăre răpitoare de noapte, în multe superstiţii ale diferitelor popoare, bufnita anunţă moartea într-o casă dacă se arată deseori prin prejma ei. Bufniţa este un simbol Feng Shui al înţelepciunii şi cunoaşterii, ajutând la dispersarea ignoranţei şi dezvoltarea capacităţilor în planul carierei. Maeştrii Feng Shui spun despre bufniţă că are darul de a crea o energie a averii, atrăgând după sine un sentiment de siguranţă şi confort interior.

Corbul ca şi cioara este o pasăre cu

dublu simbolism:

cu toate că acesta

împărtaşeşte cu alte păsări simbolul solar, aripile sale negre pot fi cauza pentru care e considerat simbolul Răului. Pentru că e inteligent şi poate vorbi, îi era uneori acordat atributul profeţiei şi al înţelepciunii. Amerindienii îl considera un demiurg, un trişor viclean sau un mesager al Marelui Spirit. Egiptenii antici şi evreii îl priveau ca

pe o pasăre distructivă, care smulgea ochii morţilor. Binecuvântat din mitul celtic, corbul era simbol al războiului, fertilităţii şi profeţiei. În mitologia greco-romană, corbul primea asocieri pozitive de longevitate, fertilitate, speranţă şi soare, dar şi moarte. În tradiţia creştină, corbul este echivalent cu Răul şi păcatul, cu toate că i se poate atribui o semnificatie mai puţin malefică cum ar fi solitudinea, datorită preferinţei sale de a trăi retras de stol. In tradiţie, când corbul îşi părăsea cuibul, prezicea în acest fel dezastrul – de aici mitul popular că dacă corbii părasesc vreodată Turnul Londrei, naţiunea engleză va decădea. Peştele: Simbolul creştinismului, în antichitate, era asemănător cu imaginea unui peşte. Pentru primii creştini, peştele era simbolul lui Hristos şi astfel al religiei lor, deoarece primele litere ale cuvintelor "Iisus Christos, Theou Uios Soter" („Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul"), în litere greceşti alcătuiesc cuvântul grec „ichthus" („peşte"). Desenul unui peşte era semnul secret al credinţei creştine în contextul politicii ostile a împaraţilor romani. Calul: In multe mitologii, calul era strict legat de zeul-soare, însă mai târziu apar care

trase de patru cai sau de doi, ca în cazul zeului grec Helios. In mitologia nordică, Odin se deplasa călărind un armasar cu opt picioare, numit Sleipnir. Sacrificarea cailor era rezervată zeilor şi asociată ritualurilor funerare, asigurând puterea pe care o deţinea



30


noul rege, putere simbolizată prin soarele care răsare. Păianjenul: În mitologia greacă, zeiţa Atena o transformă pe tânăra Arachne într-un păianjen, pentru că era mai pricepută ca ea, în arta ţesutului. Astfel, explică grecii originea acestei insecte şi priceperea ei de a ţese. De altfel, măiestria păienjenilor a fascinat multe popoare, printre care şi pe cele africane, care credeau că aceştia pot atârna în

aer fără să cadă, fiind văzuţi ca un zeu. În islamism există un mit legat de această insectă. Profetul Mahomed a reuşit să scape de urmăritorii săi pentru că s-a

ascuns într-o peşteră, la gura căreia un păianjen a ţesut o pânză cu o rapiditate uimitoare. Azi păianjenul este un simbol al fobiei, dar pentru că îşi ţese pânza, simbolizează totodată viaţa şi destinul. Pentru că pânza lui radiază din centru şi este generată de corpul păianjenului, pânza de paianjen este simbolul soarelui şi a vieţii. Cerbul este simbolul universal pozitiv al

vieţii, înţelepciunii şi al virilităţii. Din cauza coarnelor sale ramificate, semănând cu nişte ramuri, el a fost comparat de multe culturi cu Pomul vieţii. Din cauză că cerbul îţi reînnoieşte anual coarnele, el este sinonim cu regenerarea şi renaşterea. Prin forma şi înălţimea lor, coarnele pot fi identificate cu razele soarelui. Cerbul este considerat sacru pentru Artemis (Diana), zeiţa vânătorii în credinţa greco-romană simbolizând viaţa, iar în credinţa creştină, cerbul simbolizează puritate şi solitudine.

Luminița Tumurică – cl. a V-a A Îndrumător prof. Adriana Călin

Creștinismul în Etiopia În Antichitate, etiopienii au practicat diverse forme de religie, cu influenţe greceşti şi romane. Aproximativ o zecime din populaţia Etiopiei contemporane păstrează cultul dedicat vechilor zeităţi africane. Creştinismul a suferit, în Etiopia, influenţe atât din partea păgânismului, cât şi a iudaismului. La acestea se adaugă influenţele apărute în urma jurisdicţiei Patriarhiei egiptene Copte asupra Bisericii Tewahedo (Biserica Ortodoxă Etiopiană), care datează, aparent, din preajma anului 350, odată cu înscăunarea urmaşului Sfântului Frumenţiu, episcopul egiptean Minas. De atunci, până în 1951, anul dobândirii autocefaliei, întâistătătorii Bisericii Etiopiei au fost egipteni. Pentru a se putea sluji într-o biserică etiopiană este necesar ca în ea să existe un „tabot“, o copie în miniatură a Chivotului Legii, păstrat în Sfânta Sfintelor (altar), care este purtat afară de hram şi de Tâimkâet (Botezul Domnului), în cântece şi dansuri vesele. Pentru a se putea sluji Sfânta Liturghie, este necesară participarea a cel puţin cinci persoane: doi preoţi şi trei diaconi. Acestora li se adaugă Debtera, o categorie asemănătoare cântăreţilor bisericeşti, alcătuită din mireni care primesc o educaţie specială, având rolul de a cânta şi a dansa solemn, acompaniaţi de instrumente muzicale. În lăcaşurile de cult accesul este permis doar desculţ. Nu există scaune sau străni şi este obligatoriu ca toţi participanţii la slujbe să stea în picioare. Membrilor Debtera şi persoanelor vârstnice sau foarte importante li se oferă Makomiya, un fel de bastoane folosite pentru a se sprijini, dar şi pentru a bate tactul în timpul intonării imnelor rituale. Dacă cineva doreşte să îşi chinuiască trupul, „mortificându-şi carnea“, nu doar că refuză Makomiya, ci stă, pe toată perioada slujbelor, într-un picior. Până nu demult, creştinii din Etiopia ţineau atât sabatul, cât şi duminica drept zile de odihnă şi rugăciune. Neoficial, acest obicei este menţinut şi astăzi, acordându-i-se, totuşi, mai mare însemnătate zilei Învierii



31


Domnului. De asemenea, se menţine interdicţia de a se consuma „animale necurate“, potrivit indicaţiilor de la Levitic, capitolul 11, practicându-se şi curăţiri rituale specifice iudaismului. Islamul a pătruns în Etiopia încă de la începuturile sale, din secolul al VII-lea. Tradiţia locală afirmă că aici s-ar fi refugiat soţia lui Mahomed, împreună cu alţi membri ai familiei acestuia şi cu o seamă dintre primii adepţi. Faptul că au fost bine primiţi rezultă şi din porunca întemeietorului mahomedanismului de a se exclude poporul etiopian dintre cele împotriva cărora avea să se îndrepte jihadul („războiul sfânt“). Perioada de lupte care a urmat i-a afectat însă şi pe etiopieni. Astăzi, creştinii din Etiopia se confruntă cu atacuri teroriste şi convertiri forţate la islamism. Chiar şi Consiliul Suprem Islamic etiopian şi-a exprimat îngrijorarea privind infiltrarea în rândul său a unor adepţi ai organizaţiei saudite Wahhabi. Aceasta beneficiază de fonduri uriaşe, de miliarde de dolari (este numită şi „petro-islam“), fiind suspectată de promovarea terorismului. Unul dintre cele mai preţioase situri arheologice şi locuri de pelerinaj creştin din Etiopia este Lalibela, acolo unde se găsesc 11 biserici monolitice. Acestea sunt adevărate catedrale decupate din blocuri imense de stâncă. Cea mai cunoscută este Biserica Beta Giyorgis (Sfântul Gheorghe), care a fost sculptată în adâncimea unui masiv stâncos. Bisericile acestea au complexitatea clădirilor construite, însă este impresionant faptul că toate detaliile au fost concepute de la început, aşa încât să poată fi sculptate pornind de la blocul iniţial de piatră. Ele au fost create în secolele XII-XII, iar unii cercetători spun că ele ar fi fost iniţiate de Cavalerii Templieri, care ar fi avut experienţa şi viziunea necesare unei astfel de opere. Deşi cele de la Lalibela sunt cele mai vechi şi mai cunoscute, în nordul ţării se găsesc peste 120 de astfel de biserici monolitice.

Paula Bălășoiu – cl. a VII-a A Îndrumător prof. Pompilia Bărbosu

O călătorie în Etiopia Călătorind prin Africa, am ajuns și în capitala Etiopiei, Addis Abeba. Acolo am întâlnit oameni diferiți și foarte interesanți. În drumul meu către regiunea Kaffa,

locul de unde este originară cafeaua, am avut ocazia să văd ce înseamnă sărăcia, dar și ospitalitatea. Oamenii de acolo au fost bucuroși să mă cunoască, dat fiind faptul că eram printre puținii albi care-i vizita. În această regiune, oricât de săraci ar fi, la masă oricui nu lipsește cafeaua. Am asistat la un ritual de culegere, de prăgătire și măcinare a cafelei. Acesta necesită timp și răbdare. Boabele verzi spălate sunt prăjite cu atenție astfel încât să nu se ardă, apoi sunt măcinate în așa-numita „mukecha”, un bol din lemn folosit pentru pisat. Apoi, cafeaua măcinată este pusă în ibric, se adaugă apă și se fierbe. Băutura astfel preparată este turnată în ceșcuțe mici și servită de toată lumea. Ceremonialul cafelei este cel mai important eveniment social în cadrul satului, ocazie cu care se poartă discuții și chiar se face politică. Această călătorie în Etiopia m-a făcut să apreciez oamenii și să mă bucur de lucrurile aparent mărunte.

Andreea Iancu – cl. a VII-a A Îndrumător prof. Pompilia Bărbosu

Cauciucul natural Cauciucul natural se extrage din sucul lăptos al unui arbore tropical. Primele informații despre cauciuc au apărut încă din 1496. Cristofor Columb a observat că băștinașii se jucau cu niște mingi confecționate din acest material. Ulterior, a fost realizat și cauciucul sintetic, utilizat în industria anvelopelor, a îmbrăcămintei, sau în medicină.

Teodor Tănase – cl. a III-a B Îndrumător prof. Silvia Grigore



32


Reacții de apărare și adaptare la mediu ale animalelor

Pentru a rezista la frig, unele animale năpârlesc, adică își schimbă blana (lupul), altele hibernează (ursul) sau migrează în țătile calde (berzele). Camuflajul este tot un proces de adaptare la mediu. Pentru aceasta, animalul trebuie să aibă un anumit comportament, adică să stea nemișcat. Corpul acestora are, de obicei, culoarea mediului în care trăiesc: cameleonul, brotăcelul, lăcustele.

Gândacul de arahide este maestru în camuflare. Când este amenințat afișează pe aripi pete ca niște ochi mari care sperie atacatorii. La fel unii șerpi inofensivi au coloritul identic cu frații lor veninoși. Lupul arctic parcurge zeci de kilometri zilnic în căutarea hranei. El rezistă multe zile fără mâncare, iar când reușește să vâneze, poate consuma până la 15 kg de carne. Elefantul de mare este perfect adaptat la viața acvatică. Dacă pe uscat pare greoi și dizgrațios, în apă forma lui hidrodinamică îl transformă într-un campion al înotului. Pinguinii sunt păsări bine adaptate la înot. Ele și-au unit degetele de la picioare printr-o membrană, transformându-le în „lopeți”. Vulpea polară este campioană în arta camuflajului. Ea se poate strecura neobservată, datorită culorii albe, până aproape de pradă. Ursoaicele polare își nasc puii în timpul iernii, la adăpostul unui bârlog săpat în gheață. În momentul sosirii primăverii, puii sunt destul de viguroși pentru a-și urma mama în căutarea hranei.

Potârnichea polară se camuflează perfect, schimbându-și penajul în fiecare anotimp. Este deja bine cunoscut faptul că balena este mamifer și nu pește. Ea s-a adaptat perfect la viața acvatică, schimbându-și forma corpului, atrofiindu-și membrele inferioare care s-au transformat în coadă și reușind să-și țină respirația chiar și o oră, datorită plămânilor imenși.

Alexandru Rusu – cl. a IV-a A Îndrumător înv. Giorgeta Rădulescu

Importanța zăpezii pentru plante și animale

Stratul de zăpadă așternut dă naștere unui peisaj mirific care va juca un rol important în renașterea de mai târziu a naturii. Chiar dacă pare contradictoriu, zăpada este tocmai lucrul de care au nevoie grădinile în timpul iernii. Un strat cu gosimea de 25 cm de zapadă este echivalentul unui strat de circa 2,5 cm de apă. Printre cristalele de gheață există foarte mult aer, din acest motiv, zapada este un bun izolant în condiții de frig extrem, ocrotind semintele și plantele până primavara. Atunci, pătura de apă înghețată ce a luat forma pământului, se topește udând solul și alimentând izvoarele. Fără învelișul protector de zapadă, apa înmagazinată de celulele plantelor este predispusă la îngheț, fapt care duce la o deteriorare definitivă a plantei. La fel de bine, omătul constituie o opreliște pentru rozătoarele care produc stricăciuni în grădina, cum ar fi iepurii. Atenție însă în următoarea situație: zăpada târzie, căzută primăvara, când pomii au înmugurit și chiar înflorit. În această situație nu se pune problema scuturării zăpezii, ci se încălzesc livezile prin aprinderea de focuri. Multe păsări profită de proprietatea zăpezii de termoizolant pentru a se ocroti de frig noaptea când dorm. Acest secret îl cunosc și animalele sălbatice care, intenționat se acoperă cu zăpada care le va proteja de ger și de viscol.

Denis Miron – cl. a IV-a A Îndrumător înv. Giorgeta Rădulescu



33


Ce scriu dascălii noștri Un eveniment devenit tradiție - Festivalul „Flori de cireș” „Stimati invitati, domni profesori și părinti! Dragi colegi! Vă spunem bun venit la cea de-a VI-a ediție a Festivalului „Flori de cireș”, care și-n anul acesta a fost pregătit și așteptat cu mare entuziasm de elevii Școlii Gimnaziale „Duiliu Zamfirescu”, Focșani.” Acestea sunt cuvintele rostite de elevii Alexandra Herghelegiu, Alex Tudorache și Tudorel Țibrea, în deschiderea festivalului din anul acesta. Despre secțiunile mult așteptatul eveniment, trebuie menționat faptul că a fost structurat pe patru: teatru, dans, muzica și afișe, prin intermediul cărora s-au scos la iveală multe talente, resursele inepuizabile de creativitate și originalitate ale elevilor și, nu în ultimul rând, capacitatea de a lucru în echipă a elevilor . Noutățile ediției din anul acesta se referă la eliminarea criteriului de competitivitate și alegerea unei teme, muzica anilor `80, pentru secțiunile muzică și dans. Toate aceste schimbări au fost hotărâte de Consiliul Elevilor Școlii,împreună cu coordonatorul proiectului, prof. M. Dumitrache și a consilierului educativ pe școală, prof. P. Bărbosu. Pe scena festivalului au fost aduse în atenția tuturor spectatorilor frumusețea și valoarea folclorului și a portului popular autentic, de către un grup de 40 elevi de la Școala Paltin, coordonați de d-nul director, prof. Ionel Tătaru, parteneri în proiectul „Prietenia – un dar pentru tine!” Ca de fiecare dată am evidențiat pe elevii olimpici, calificați la etapele naționale pe discipline și cadrele didactice care i-au coordonat: limba română : Cristina Enoiu (a VIII-a, prof. A. Pițu), Paula Apetrei (a VI-a, prof. D. Sporea), matematică: Andra Vlad, Teodor Cazacu (a VI-a, prof. M. Guzu), Răzvan Matișan (a VII-a, prof. G. Dochioiu),

limba franceză: Sorina Boldeanu (a VIII-a, prof. Roxana Stoian). În cadrul școlii noastre, performanța este însoțită și de promovarea talentelor. Astfel, împreună, asigură TRADIȚIA, PERFORMANȚA ȘI PRESTIGIUL acestei școli. Frumoasa și talentata pereche de dans sportiv, Bianca Voinea și Robert Pintilie,ne-a încântat cu eleganța și frumusețea mișcărilor, dovedind măiestria performanței internaționale dobândite. Trupa de majorete a școlii noastre, coordonată de prof. Oana Apostu, a adus multă bucurie, culoare și speranță în inimile susținătorilor. Emoțiile, temerile, încurajările, lacrimile, ambițiile au ajuns la cote maxime atunci când elevii claselor a VII-a și a VIII-a și-au prezentat momentele pregătite (cu mai multă sau mai puțină conștiinciozitate...). Din reacția sălii și a impresiilor exprimate de către elevi și invitați, se cuvine să evidențiez piesele de teatru jucate de clasele: a VII-a B ( „Un pedagog de moda nouă”), a VIII-a D (Bufetul mimozei”), a VIII-a A („O altfel de Cenușăreasă”), a VII-a A („Ioana și cucoana”), a VIII-a C („În tren”). Momentele de dans, muzică și realizarea afișelor au convins că elevii pot și știu să-și exprime talentele, aptitudinile într-un mod plăcut și convingător. Cortina s-a tras. Evenimentul va rămâne în amintirea noastră cu ceea ce a reușit să impresioneze, cu greutățile întâmpinate, cu lecțiile de viață deprinse și cu speranța că vom învăța să ne respectăm, să ne apreciem, să ne ajutam, să ne comportăm civilizat. De aceea, noi, orgaizatorii Festivalului, vom reflecta la toate acestea și așteptăm sugestii, atât de la elevi cât și de la colegii de cancelarie. Vă mulțumim și vă respectăm! Prof. Mitrița Dumitrache



34


Concursurile în viața școlarului Concursurile şcolare fac parte din seria de activităţi extracurriculare la care elevii pot lua parte opţional sau după recomandarea cadrului didactic corespunzător. Acestea se organizează în toate unităţile şcolare şi la nivelul tuturor ciclurilor de studii, iar cadrele didactice şi părinţii sunt de acord cu aceste activităţi, chiar dacă la unele dintre ele se percep sume de bani. Ele îi ajută pe copii să se afirme, îi pregătesc pentru examenele următoare şi le dezvoltă spiritul competitiv. Concursurile şcolare au o foarte mare utilitate prin faptul că obişnuiesc elevul cu o lucrare scrisă, unde este singur, fără ajutor. Sunt un exerciţiu foarte bun şi sunt binevenite chiar dacă unele dintre ele au sau nu o importanţă deosebită. Părinţii îşi susţin copiii în primul rând moral, dar şi financiar pentru că majoritatea concursurilor se plătesc. Profesorii îi încurajează pe elevi şi le susţin eforturile, dar şi oferă timp suplimentar pregătirii speciale, pentru că, ştim bine, subiectele acestor concursuri depăşesc cu mult programa şcolară a clasei respective. Elevii sunt motivaţi să intre în competiţie şi să demonsteze ce şi cât pot. Există mai întâi motivația interioară a fiecărui elev conștient că trăiește într-o societate a competiției, pentru a căpăta experiență, pentru a întâlni alți colegi sau a-și depăși propriile rezultate. Apoi este motivația exterioară, pe care ți-o dă viața printre cei de succes. Mulți prind gustul competiției după prima participare sau după primul succes, iar bucuria pe care ți-o dă un premiu se dorește a fi retrăită. Concursurile pot fi olimpiade şcolare organizate de Ministerul Educaţiei Naţionale, concursuri organizate de fundaţii culturale private sau nonprofit (ex. Cangurul) sau chiar concursuri locale organizate de cadrele didactice (ex. Excelenţa). Domeniul concursurilor este foarte vast, de la matematică pâna la pictură, de la muzică până la fotografie, de la fizică până la literatură permiţând participarea oricui. A participa la un concurs înseamnă a învăţa să accepţi că te poţi încadra într-una din cele

două categorii: cei care pierd și cei care câştigă. Pentru un copil, această lecţie poate fi mai uşoară sau mai grea, în funcţie de felul în care trăieşte această experienţă. Pregătirea nu este uşoară, începe cu a învăţa să completezi datele de identificare pe fişă, cu repetarea si exersarea acestora, apoi cu lucrul pe ciornă si tot aşa uşor, uşor, copilul începe să se deprindă cu aceste lucruri de bază şi, fiind mai relaxat, va putea să găsească şi mai uşor soluţiile problemelor. Copiii trebuie încurajaţi şi apreciaţi, indiferent de punctajul pe care îl obţin la aceste concursuri. Important este că au curajul să participe și că se străduiesc să obţină un punctaj bun. Învăţătorul are cel mai important rol în pregatirea copilului pentru concursuri. Trebuie să pună la dispoziţia lui o programă a concursului, un program de pregătire şi să-i aloce timp pentru anumite consultaţii. Cel mai important este să-l înveţe despre atitudinea unui concurent: cum să-şi gestioneze emoţiile, timpul din concurs, cum se lucrează pe o ciornă, cum să se verifice la finalul rezolvărilor, cum să realizeze corectarea unor greşeli. Mulţi copii foarte buni se prezintă la concursuri și pierd timp preţios cu completarea datelor de identificare sau nu apreciază corect timpul de lucru. Un rezultat bun nu înseamnă doar o notă bună sau o medalie. Este recunoaşterea muncii în timp îndelungat. Dacă te pregăteşti, pare uşor să obţii o notă bună ...DAR...ce greu este să te menţii la acelaşi nivel, să ai mereu rezultate bune! Părinţii ar trebui să arate copilului că nu recompensa materială este cea mai importantă, ci câştigul unui efort depus. S-a văzut că perioada propice procesului de învăţare este cea a copilăriei. Nu consider nici o clipă că i se face rău copilului învăţându-l să lupte. Viaţa întreagă exact asta este. În ceea ce priveşte rezultatele, nu trebuie certat niciodată copilul pentru eşec. Dimpotrivă, fiecare eşec ar trebui să fie şi o ocazie de a petrece cât mai mult timp alături de copil pentru a-l sprijini.

Prof. Daniela Gavrilă



35


Natura, o imensa sursă de inspiraţie în tehnologiile moderne Natura a reprezentat, de-a lungul timpului, o sursă de inspiraţie pentru inventatori, artişti, poeţi şi arhitecţi. De la arhitecţii egipteni, care s-au inspirat din frunzele plantelor de lotus şi din structura palmierilor pentru a crea coloanele clădirilor, şi până la ultimele invenţii ale tehnologiei, mediul înconjurător a fost muza a nenumăraţi creatori, o sursă inepuizabilă de idei şi sugestii pentru îmbunătăţirea şi chiar revoluţionarea tehnicii. Astfel, în anul 1960 a

apărut o ştiinţă numită Bionica care se ocupă de studierea mecanismelor de adaptare a vieţuitoarelor la mediu şi aplicarea acestora în tehnică şi tehnologii moderne. Iată câteva exemple de soluţii tehnice inspirate din natură, de-a lungul timpului: - deplasarea prin mediul acvatic a fost inspirată de forma hidrodinamică a animalelor acvatice, vezica înotătoare a peştilor au inspirit mecanismele de compresie şi decompresie care asigură deplasarea pe vertical iar sifonul sepiilor a inspirat mecanismele de propulsie; - unele plante care au adaptat fructele sau seminţele la diseminarea cu ajutorul vântului, au inspirat la construcţia de elice, planoare şi paraşute; - forma şi modul de funcţionare a aripilor insectelor şi a păsărilor a dus la construirea de avioane cu geometrie variabilă, costume de zbor iar aripile şoimilor au servit ca modele pentru bombardierele în picaj;

- pânza în formă de clopot a păianjenului de apă, fagurele albinelor, oasele umane, oul, etc., au inspirat arhitecţii în proiectarea şi construcţia de clădiri de mare rezistenţă; - castorii au inspirat constructorii de ecluze, stăvilare şi lacuri de acumulare; - liliecii ne învaţă despre ecolocaţie, sisteme radar şi antiradar; - studiul mecanismelor vederii la diverse animale inspiră perfecţionarea fotografiei şi al recepţiei de imagini dincolo de limitele vederii umane; - râmele şi cârtiţele inspiră perfecţionarea maşinilor de săpat; Scaietele - model al tehnicii Una dintre cele mai cunoscute invenţii ale secolului al XX-lea, «ariciul» Velcro folosit la numeroase obiecte de îmbrăcăminte, încălţăminte şi nu numai, a fost inspirată tot de mediul natural.

Ideea acestei invenţii i-a venit lui George de Mestral în urma unei plimbări alături de câinele său. Când a ajuns acasă, el a descoperit că seminţele unui scaiete se agăţaseră de blana câinelui şi de pantalonii săi. Intrigat, a studiat la microscop mecanismul de prindere al plantei şi a realizat că acesta ar putea fi copiat şi pus în aplicare şi de către oameni. Camerele foto ale viitorului Insectele reprezintă exemple impresionante de inginerie, atât în ceea ce priveşte vederea, cât şi zborul sau puterea. Camerele foto ale



36


viitorului ar putea fi inspirate de la vederea insectelor, in special cea a furnicilor şi a gândacilor. Astfel, noile dispozitive ar putea acoperi un câmp vizual de 160 de grade, iar toate elementele din peisaj vor fi extrem de clare. Aceste camere vor fi alcătuite din 180 de microlentile, iar fiecare va fotografia doar o parte anume din obiect sau din peisaj, în mod similar cu vederea insectelor. Tehnologia va putea fi folosită şi pentru dispozitivele endoscopice, utilizate de medici pentru a cerceta interiorul corpului uman, pentru a crea imagini panoramice extrem de clare, în care vor putea fi observate cele mai mici detalii. Un gândac ne învaţă să extragem apa din ceaţă O problemă majoră a omenirii privind apa potabilă, a fost îndelung studiată, iar cercetătorii au fost inspiraţi de gândacul de deşert din Namibia, care trăieşte pe ţărmul arid al acestei ţări, într-o regiune în care nivelul anual de precipitaţii este de 40 de milimetri. Acest gândac a dezvoltat o metodă unică pentru a obţine apă de băut din ceaţă. Gândacul are un set de aripi adaptate pentru a colecta apa, pe care le extinde, acumulând picături minuscule de lichid. Când aceste picături au devenit suficient de mari, acestea alunecă într-un „şanţ" acoperit cu o substanţă ceroasă ce transmite preţioasa apă spre gura sa. Descoperirea va fi extrem de utilă în zonele de deşert şi de munte în care nu există surse de apă potabilă, dar în care se întâlneşte fenomenul de ceaţă. Hipopotamul ne învaţă să ne protejăm de soare Deşi hipopotamul petrece nenumărate ore în soare, pielea lui nu este afectată de această expunere constantă. Cercetătorii au descoperit că acesta este protejat de o secreţie glandulară produsă sub piele şi eliminată pe toată suprafaţa corpului. Oamenii de ştiinţă au descoperit că această secreţie mai are şi alte efecte benefice pe lângă protecţia solară, fiind totodată o substanţă antibiotică şi având un efect de respingere a insectelor. Cercetătorii încearcă acum să conceapă un produs inspirat de

această substanţă, care să combine efectul anti-bacterian, anti-insecte şi care să ofere protecţie solară. Dronele sau aeronavele fără piloţi Cercetătorii americani încearcă să reproducă zborul moliei colibri, o insectă ce poate

plana la fel ca pasărea-colibri, dar la o scară mai mică. Acest studiu va sta la baza conceperii viitoarelor drone pe care le va folosi armata americană pentru recunoaștere, supraveghere, spionaj sau în scop combativ. Aceste drone sunt nişte aparate de zbor cărora le lipsește pilotul uman, fiind ghidate fie de către un pilot automat, fie prin telecomandă de la un centru de control sau de la sol. Dronele sunt folosite în domeniul militar, dar pe viitor ar putea fi concepute şi pentru domeniul civil. Ce ne rezervă viitorul? Pe măsură ce aceste soluţii inspirate din mediul înconjurător îşi demonstrează valoarea, din ce în ce mai mulţi oameni de ştiinţă vor continua să analizeze şi să se întrebe, atunci când sunt confruntaţi cu o problemă, cum rezolvă natura această problemă. Cu siguranţă viaţa oamenilor va arăta complet diferit faţă de cea de azi, iar tehnologia va înregistra un avans uimitor, aproape fiecare aspect al vieţii cotidiene beneficiind de viitoarele descoperiri ale oamenilor de ştiinţă.

Prof. Adriana Călin



37


Arta de a citi În vederea transformării elevilor în cititori de plăcere, învățătorii proiectează obiective diferențiate, cu stiluri de predare adaptate la nevoile de învățare ale elevilor. Atunci când un copil vede lectura ca mijloc de divertisment, nu ca pe ceva obligatoriu, va fi mult mai atras să citească. Suporturile de lectură trebuie să aibă legatură cu literatura de cea mai bună calitate, pentru ca elevii să fie captați. Citirea model a învățătoarei sau a unor elevi devine reper pentru cititori. În cadrul programului școlar zilnic, fiecare elev trebuie să se regăsească în cel puțin una din formele acestei activități: citirea cu voce tare, citirea pe fragmente, citirea selectivă, citirea independentă. Fiecare învățător ar trebui să reflecteze asupra modului în care asigură succesul programului pe baza următoarelor repere: - inocularea propriei plăceri de a citi se

realizează zilnic? - au fost recomandate elevilor cărți

interesante pentru lectura pe termen scurt?

- au fost selectate toate genurile literare? - elevii clasei au avut timp disponibil

pentru realizarea citirii în gând ? - toti elevii au citit azi cu voce tare? - sarcinile de lucru au fost formulate în

termeni accesibili elevilor cu ritm lent de învățare?

- au fost evidențiați elevii în activitatea de muncă independentă?

- au fost proiectate secvente de lucru si forme ale citirii care se coreleaza cu achizitiile anterioare ale elevilor inainte ,simultan si dupa citire?

- au fost formulate întrebări care stimulează dialogul și reflecția personală zilnică?

Dacă în clasele I-II cititul este deprinderea care se formeaza în mod prioritar, în clasele a III-a și a IV-a această deprindere se impune a fi rafinată și dirijată. Motivația este cheia în procesul de dezvoltare a abilităților de cititor ale școlarului din clasele primare. Este cunoscut faptul că pe la 9-10 ani elevii citesc atât pentru informare, cât și pentru plăcerea

de a citi. Interesul pentru cititul cărților nu vine din obligații, din frica pentru notă, ci dintr-o dorință interioară care se cultivă de către profesor și părinți. Cei doi factori trebuie să conlucreze, căci altfel nu se realizează nimic: eforturile profesorului sunt fără valoare dacă părinții nu creează condiții și timp de citit pentru copil, cum nici încercările părinților de a-l face pe copil să citească nu duc la rezultate dacă profesorul nu manifestă interes.

Modalitățile de stimulare a gustului pentru lectură sunt multiple. Noi, învățătorii, avem ocazii unice de a furniza copiilor motive reale și încurajări pentru ca fiecare dintre ei să descopere bucuria de a citi și de a le deschide interesul pentru cunoaștere și învățare pentru tot restul vieții. Îndrumarea lecturii suplimentare a elevilor presupune, pe lângă recomandări de titluri și autori, o evaluare cantitativă și calitativă corespunzătoare. Aceasta oferă posibilitatea de a examina cu discernământ ce citesc și cum citesc elevii, de a lua decizii corecte în îndrumarea lecturii. Controlul lecturii elevilor trebuie să fie o activitate permanentă a învățătorului, spre a preveni comoditatatea, efectuarea de lecturi facile, superficialitatea, neglijarea cărților. În recomandarea textelor pentru lectură am în vedere sprijinul acestora pentru realizarea obiectivelor școlare, posibilitatea elevilor de a face corelații, de a achiziționa informații prin efort propriu, de a avea cât mai multă autonomie intelectuală. Același rol important îl are biblioteca din cadrul școlii. Elevii trebuie să fie învățați cum să împrumute cărți de la bibliotecă și cum să le păstreze în timpul când le citesc.

Prof. Alina Agherghinei



38


2014 - Anul Internațional al Familiei

În 1993, Adunarea Generala a ONU a hotărât ca ziua de 15 mai a fiecarui an să fie sărbătorita ca Zi Internațională a Familiei, decizia fiind adoptată prin rezolutia 47/237 din 20 septembrie. Anul 2014 a fost proclamat Anul Internațional al Familiei, dedicat unei mai bune întelegeri a problemelor familiei și unei îmbunătățiri a capacității țărilor de a rezolva aceste probleme prin politici corespunzătoare. În țara noastră, Ziua Internațională a Familiei este mai puțin cunoscută și sărbătorită. Pentru ca tu să nu faci parte dintre cei ce ignoră această zi, iată câteva activități la care să te gândești și să îți alegi câteva pe care să le faci cu plăcere, împreună cu familia ta: • Alcătuiește un album foto al familiei, cu

poze hazlii și explicații pentru fiecare poză în parte (ce îți mai aduci aminte). Le poți organiza pe categorii: nunți, botezuri, petreceri, Revelion, Crăciun, excursii, etc.

• Încearcă să strângi la un loc cât mai mulți membri ai familiei tale (bunici, unchi, mătuși, veri) și să acorzi premii hazlii: cea mai harnica / glumeață / tânără / talentată persoană.

• Ascultă poveștile bunicilor despre familiile lor și notează-le în jurnalul tău; peste ani, le vei putea spune, la rândul tău, nepoților sau chiar transforma în povești scrise.

• Sună un membru al familiei tale, cu care nu ai mai vorbit de foarte mult timp și bucurați-vă de ultimele noutăți.

• Depănați amintiri despre obiectele pe care le aveți moștenire de familie.

• Fă o listă a valorilor morale pe care ai vrea să le transmiți copiilor tăi.

• Dacă îți place să organizezi petreceri, stabilește o zi pe an când să organizezi un picnic și să inviți cât mai mulți membri ai familei tale extinse.

• Adună familia ta în jurul unui platou cu fructe, prăjituri și stați de vorbă; jucați jocuri, spuneți glume, relaxați-vă și

amintiți-vă ce reprezentați unul pentru celălalt.

• Alcatuiește arborele genealogic al familiei tale, atât cât o cunoști tu, și lasă-l „moștenire” copiiilor tăi, să-l completeze pe viitor.

• Fă un concurs de creativitate: compune împreună cu familia ta un blazon, o ștampilă și un motto care să vă reprezinte. Le puteți folosi apoi la semnarea felicitărilor, la blogul familiei etc. sau la decorarea colțului din casă unde ții pozele de familie.

• Ce tradiții și glume sunt specifice familiei tale? Împărtășește-le cu ceilalți membri ai familiei extinse și prietenii voștri. Descoperă unicitatea și caracterul lor.

• Ține un jurnal sau blog despre familia ta; sigur îl vor aprecia și vor avea de învățat din el despre valorile, tradițiile, trăsăturile care s-au transmis mai departe. Iată câteva site-uri informative:

• Departamentul de Asistența Socială și Politici Familiale

• Campania Mileniului – Sfârșitul Sărăciei până în 2015. Chiar dacă țara noastră nu ia parte oficial la acest program, asta nu înseamnă că noi nu putem face nimic la nivelul comunității din care facem parte.

• Codul Familiei. Bibl. Gabriela Harea



39


Proiectul Comenius TO READ IS TO GROW

Întâlnirea Comenius TO READ IS TO GROW

din Romania 7-12 octombrie 2013

Școala organizatoare: Şcoala Gimnazială „Duiliu Zamfirescu ” Focșani

Întâlnirea din Romania în cadrul proiectului intitulat TO READ IS TO GROW, încheiat cu şcoli din Spania, Turcia, Italia, Franţa şi Grecia, a urmărit obiective deja cunoscute în școala și în zona noastră:

• Elevii să-şi exerseze abilitățile de lectură şi să se poată îmbogăţi cu noi experiențe culturale şi vitale, prin comunicarea cu tineri din diferite ţări, abordând literatura ca si un pod.

• Participanţii şcolilor să fie incluși într-o reţea comună de dialog.

• Schimbul de experienţă să îmbunătăţească, în special, nivelul de competenţă în zona practică.

• Profesorii să împrumute noi abilităţi în competenţa de a ghida elevii pe calea citirii şi a scrierii creative.

• Proiectele de promovare a lecturii şi de utilizare a bibliotecii şcolii să fie mai bine primite între participanţii tuturor şcolilor.

• Utilizarea bibliotecii şcolii să fie îmbunătăţită, cantitativ şi calitativ, fiind, de asemenea, model de extindere la toate disciplinele.

• Mai mulţi elevi să fie interesaţi de scriere creativă.

• Planul de lectură să fie îmbunătăţit, la fiecare şcoală, datorită îmbogăţirii reciproce în urma schimbului de experienţă în acest domeniu.

• Un manual de bune practici să fie disponibil şi util pentru personalul actual şi viitor, pentru profesorii de pretutindeni.

• Structuri stabile de promovare a lecturii să fie amenajate: citirea în cluburi specializate, publicarea în reviste şcolare.

• Elevii vor dobândi abilităţi de comunicare cu oameni din alte culturi şi își vor îmbunătăţi nivelul de competenţă în utilizarea limbii engleze.

• Profesorii vor avea posibilitatea de a cunoaşte alte realităţi educaţionale şi de a păstra contactul cu colegii europeni.

• Dimensiunea europeană a şcolilor noastre şi practica noastră în învăţământ să fie consolidată.

• Activitățile care s-au desfășurat în săptămâna 7-12 octombrie, 2013 au inclus:

• primirea si cazarea oaspeților cu sprijinul direct al familiilor implicate;

◊ vizita școlii în timpul cursurilor, a laboratoarelor, a bibliotecii;

◊ dialog între elevi și profesori despre școala organizatoare;

◊ vizitarea expozițiilor cu produsele Clubului de lectură din școală;

◊ citirea poemelor reprezentative pentru literatura țărilor prezente în engleză şi în limba natală;

◊ recitarea unui fragment din Luceafărul, în limbilețărilor participante;

◊ cunoaşterea obiceiurilor şi a locurilor care au generat legende vrâncene ;



40


◊ organizarea de ateliere cu specific local în care meşterii populari au dezvăluit din meşteşugul lor celor tineri;

◊ vizite culturale în locuri legendare: Braşov, Castelul Bran, Biserica Neagră, Cetatea Râşnovului;

◊ vizită culturală la Casa Memorială a scriitorului Alexandru Vlahuţă de la Dumbrăveni;

◊ ateliere de lucru în vederea cunoaşterii celor mai îndrăgite legende;

◊ interviuri în presa locală; MARŢI, 8 octombrie 2013 Cei 27 de oaspeţii au descins în Focşani și au fost introduși în atmosfera locală prin vizitarea Centrului istoric. Au fost apoi conduşi la Şcoala „Duiliu Zamfirescu” Focșani şi familiarizaţi cu atmosfera de lucru specifică ciclului primar. Au vizitat cancelaria, laboratoarele, biblioteca. În timp ce elevii au fost invitaţi spre a-şi pregăti materialele video şi audio, profesorii s-au întâlnit într-o primă sesiune de lucru, când au fost prezentate materialele elaborate și apoi fixate obiectivele următoarelor întâlniri. S-au recitat în limbile natale primele 20 de versuri din Luceafărul, de Mihai Eminescu, dar şi câte un poem reprezentativ pentru literatura fiecărui popor. Corul şcolii a interpretat pe versuri eminesciene. A urmat o excursie culturală, Pe urmele scriitorilor vrânceni, în zona istorică a Vrancei. Profesorii colaboratori: dir. prof. Moraru Petrică, prof. Emery Florentina, bibl. Harea Gabriela, prof. Mircea Vasilica, prof. Lazăr Pina, prof. Vasile Anişoara, prof. Stoian Roxana, prof. Gavrilă Daniela, prof. Prescorniţoiu Iulia, prof. Dumitrache Mitriţa, prof. Airini George, prof. Balasoglu Florin; MIERCURI, 9 octombrie 2013 Începând cu ora 9, s-a desfăşurat o activitate cu elevii la Biblioteca Judeteana – Duiliu Zamfirescu, unde s-au recitat în română şi engleză versuri ale scriitorului local cu acelaşi nume. În sesiunea de lucru a cadrelor didactice care a urmat, s-au stabilit: Coordonatorii Revistei proiectului; Data videoconferinței – 10 februarie, ora 12 -;

Ziua Internaţională a cărţii, 7 aprilie si activităţile aferente (înregistrări şi concurs) ; Creaţia colectivă de scriere creativă, de 150 de cuvinte; Au urmat prezentările PowerPoint despre Luceafărul eminescian de către echipajele participante. În vizita culturală – Vrancea profundă, de la Vintileasca s-a încercat valorificarea potenţialului legendar al zonei. S-a vizitat locul care a generat povestea locala Legenda pietrelor fetei. Elevii şi profesorii invitaţi au asistat la activităţi meşteşugăreşti de încondeierea ouălor, de prelucrare a produselor apicole, de ţesut, de tors, de cusut, dar şi la evenimente artistice cu specific tradiţional: oraţia de nuntă, gătitul mirelui, hora. Profesorii colaboratori: dir. prof. Moraru Petrică, prof. Prescorniţoiu Iulia, prof. Piţu Anişoara, bibl. G.Harea, prof. Bărbosu P., de la Şcoala „Duiliu Zamfirescu”, dar prof. Stana Georgescu Apostu, directorul Şcolii Gimnaziale „Regina Maria” din Vintileasca. JOI, 10 octombrie 2013 Oaspeţii, însoţiţi de gazdele lor din România, au realizat o vizită culturală la Braşov spre valorificarea potenţialului legendar al zonei. S-a vizitat locul care a generat legenda contelui Dracula, dar şi locurile pitoreşti, istorice şi culturale din Braşov şi împrejurimi. Profesorii colaboratori: dir. prof. Moraru Petrică, prof. Costina Caliţa, prof. Apostu Mariana; VINERI, 11 OCTOMBRIE 2013 Elevii şi profesorii au realizat o vizită culturală – Pe urmele lui Alexandru Vlahuţă la Dragosloveni, pentru valorificarea potenţialului legendar al zonei. Vizitarea casei memoriale a scriitorului a scos în evidenţă interesul tuturor celor prezenți pentru cuvântul scris care inspiră şi sensibilizează. S-a trecut apoi la reprezentarea plastică a legendelor europene şi româneşti în cadrul unei sesiuni comune – elevi şi profesori. Profesorii colaboratori: dir. prof. Ţibrea Laurenţiu, prof. Piţu Anişoara, prof. Stoian Roxana, prof. Prescorniţoiu Iulia,



41


bibl. Gabriela Harea, prof. Gavrilă Daniela, prof. Apostu Mariana; Elevi şi părinţi din școala noastră s-au implicat activ, iar săptămâna dedicată acestei activităţi a fost prilej de mai bună cunoaștere între tinerii din Europa si familiile - gazde. Şcoala "Duiliu Zamfirescu" și, prin ea, învăţământul vrâncean, constituie o referinţă pozitivă și un model pentru instituţiile de învățământ sud - europene, prin seriozitatea cu care este privit procesul educaţional, prin creativitatea de care dau dovadă elevii și prin modul în care este abordata lectura, ca modalitate de regăsire a unor repere existenţiale, a concluzionat inspectorul de specialitate, prof. Piţu Anişoara, la sfârşitul activităţilor din România.

Prof. Daniela Sporea, coordonator proiect Comenius

„To read is to grow” la Roma 24 – 28 februarie 2014

La sfârşitul lunii februarie a avut loc în Roma, Italia, penultima reuniune din cadrul proiectului multilateral Comenius, To read is to grow. România a fost reprezentată în acest proiect de Şcoala Gimnazială „Duiliu Zamfirescu” Focşani, prin profesorii Petrică Moraru, Mariana Apostu, Daniela Sporea şi elevii Andrei Adămache, Andra Vlad, Patrice Sporea, Radu Bosoiu şi Răzvan Ene. Celelalte ţări partenere ale proiectului sunt Franţa, Grecia, Spania, Turcia şi Italia. 24 februarie - Întâlnirea a debutat cu o ceremonie de primire călduroasă organizată de către gazde în cinstea oaspeţilor. Gazdele au pregătit, de asemenea, un tur de prezentare al școlii si un spectacol artistic susţinut de elevii de la EDU-SCHPrm - 198°

Circolo didattico „San Biagio Platani", Roma, Italia. 25 februarie - Reuniunea a continuat cu activităţi care au fost programate în cadrul desfăşurării proiectului: valorificarea mesajului nuvelei Frumoasa Fanta-Ghiro, a scriitorului Italo Calvino, în registru literar, dramatic, cinematografic şi plastic. Echipa României a prezentat un montaj video – teatru de păpuşi, în care elevii au valorificat textul italian. Obiectivele specifice ale proiectului au vizat dezvoltarea competenţelor de comunicare ale copiilor în cadrul punerii în scenă a unui text de origine italiană, aparţinând lui Italo Calvino, Frumoasa Fanta - Ghiro, care a permis dezvoltarea unor abilităţi manuale, dezvoltarea imaginaţiei copiilor prin desen şi joc, transformarea unui text epic în scenariu dramatic. Proiectul a avut o componentă civică, dar şi una artistică, urmărindu-se valorile culturale ale ţărilor participante şi realizarea unui teatru de păpuşi în școală. Scopul proiectului a fost creşterea calităţii educaţiei, prin aşezarea elevilor în faţa unei provocări noi, de natură interdisciplinară. Ei au fost nevoiţi să apeleze la cunoştinţe de desen, muzică, tehnologie, matematică, literatură, geografie, istorie, engleză, informatică, pentru ca produsul final, teatrul de păpuşi, să transmită mesajul şi emoţiile necesare receptării unei opere dramatice. Elevii şi-au exprimat opţiunea de a face parte dintr-o anumită grupă de lucru în funcţie de interesul şi de aptitudinile fiecăruia. Fiecare grupă de elevi a fost coordonată de către un profesor de specialitate. • echipa translatorilor a preluat textul din

limba engleză şi l-a tradus în limba română; • echipa scenariştilor a adaptat textul narativ

al lui Italo Calvino la un text dramatic; • echipa decoratorilor a proiectat fundalul

scenic; desenele au reprezentat o lume cu specific medieval;

• echipa păpuşarilor a proiectat actorii – păpuşi, proprii rolurilor din text;

• echipa interpreţilor a asimilat textul spre interpretare vocală;



42


• echipa tehnică a înregistrat şi a montat imaginile; Variate informaţii acumulate de elevi la orele de curs au fost valorificate în cadrul atelierului Teatrul de păpuşi desfăşurat în cadrul Clubului de lectură al școlii. Au fost urmărite cinci tendinţe generale:

◊ valorificarea cunoştinţelor de limbă engleză (ne-am raportat frecvent la textul original în vederea clarificărilor gesturilor și mesajului);

◊ dezvoltarea imaginaţiei şi a creativităţii (chiar în timpul filmărilor s-au făcut ajustări decorului pentru a răspunde scopul nostru);

◊ folosirea tehnologiei informaţiei (folosirea programelor specializate în montaj film);

◊ înţelegerea mesajului textului literar (transpunerea în lumea personajului se face în mod absolut prin teatru; personajul şi interpretul devin una);

◊ dezvoltarea competenţelor sociale (elevii au observat că doar prin comunicare şi colaborare poate fi obţinut produsul final); Un alt moment cu componentă artistică a fost reprezentat de recitarea în limba natală şi engleză a unui poem reprezentativ, România a ales Melancolie de Blaga, după o scurtă prezentare a activităţii scriitorului. Spre valorificarea textului italian al lui Calvino, au fost redactate două texte originale de către elevele Sporea Patrice şi Andra Vlad, prin transpunerea în notă modernă a conţinutului cu aer medieval al textului original. În sesiunea de lucru a profesorilor, Pepe Arcadio Suarez, coordonatorul din Spania, a cerut o apreciere asupra modului în care s-a desfăşurat acest proiect. România a apreciat To read is to grow drept o oportunitate atât pentru elevii noştri, cât şi pentru profesorii implicaţi, în a cunoaşte opere şi scriitori reprezentativi pentru ţările prezente, dar şi modalităţi noi de abordare a textului literar. Au fost prezentate de asemenea semnele de carte, creaţii originale ale elevilor şi s-a informat asupra premierii lor de Ziua Cărţii, pe 7 Aprilie. Revista digitală, comună tuturor ţărilor implicate, redactată de Franţa, va include materiale din spaţiul scrierii creative. Blogul proiectului va conţine doar link-urile ce

trimit înspre activităţile ţărilor implicate, pentru a putea fi mai uşor operate de cei interesaţi. Sentinţele ce încurajează lectura vor trebui citite de Ziua Cărţii şi oferit

premiu autorului celui mai inspirat. La ultima întâlnire se va stabili sentinţa cea mai convingătoare – şi va fi desemnată câştigătoarea proiectului. Scrierea unei povestiri comune va urma traiectoria Spania- România – Turcia – Italia – Franţa – Spania şi va fi finalizată la sfârşitul lunii aprilie, fiind aici implicaţi elevi, profesori şi părinţi. Ziua Cărţii se cere sărbătorită în fiecare școală, iar secvenţele filmate vor fi postate pe site; vor fi prezentate semnele de carte câştigătoare, poemele şi prozele scurte din concursul de scriere creativă din ianuarie 2014, dar şi sentinţele ce îndeamnă la lectură, momente urmate de premierea în cărţi a celor mai inspirate. Manualul de bune practici include un Decalog al lecturii, cu metode şi mijloace verificate de echipajul spaniol şi aprobate de cei prezenţi. 26 februarie – Au fost vizitate locuri cu evidente amprente istorice din perioada antică, mai ales pentru faptul că Roma reprezintă şi un generos muzeu în aer liber, cu vestigii la tot pasul: Colosseumul, Columna lui Traian, Forumul Roman etc. 27 februarie – S-au făcut aprecieri asupra romanului romanului Tigrul din vitrină scris de Alkie Zei. Echipajele vor pregăti pentru următoarea întâlnire fie PPT-uri, filme, piese de teatru sau video-uri muzicale. Consider că sub soarele blând al Romei, alături de prietenii Comenius, am vorbit mai aprins de bucuria lecturii din inimile celor care se lasă cuprinşi de flacăra ei.

Prof. Daniela Sporea, coordonator proiect Comenius



43


Divertisment Râsul face bine! Învăţătoarea: Vreau să văd tema pentru acasă, caietele pe bancă! Elevul:Doamnă învățătoare, poate fi pedepsit cineva pentru un lucru pe care nu l-a făcut? Învăţătoarea: Nu! Elevul: Atunci nu o să mă pedepsiți pentru că nu mi-am făcut tema!

• Învăţătoarea: Şi azi primeşti 2 la matematică. Chiar nu înţelegi ce spun eu? Elevul: Eu înţeleg, doamnă învăţătoare, dar văd că dumneavoastră nu prea înţelegeţi ce spun eu!

• Învăţătoarea: Îţi pun două întrebări. Dacă nu ştii să răspunzi, vei lua nota 2. Elevul: Doamnă învăţătoare, nu s-ar putea să-mi puneţi zece întrebări?

• Profesorul: Ți-am citit lucrarea de control. Foarte bună, dar e identică cu cea a colegului tău de bancă. Ce concluzie să trag de aici? Elevul: Că și a lui e foarte bună...

• La ora de matematică, învățătorul întreabă: - Dacă sunt 12 oi într-o curte și 6 dintre ele sar afară peste gard, câte oi rămân ?

- Niciuna, răspunde Georgel. - Niciuna? Nu ți-ai învățat lecția la

matematică. - Dar, domnule, dumneavoastră nu cunoașteți oile ! Când sare una, sar toate !

• În Epoca de Piatră, elevii sunt în peșteră la un examen. La un moment dat se aude o bufnitură, apoi un urlet. -Neandertal, de ce țipi? -Mi-a căzut fițuica pe picioare!

• Între colegi: -De ce-ai lipsit de la ora de sport? -Am fost bolnav. -Ce-ai avut? -Scutire medicală!

- Eu sunt singurul care muncește în clasa asta, zice profesorul de matematică. - Dar sunteți singurul care primește salariu!

• -Petrică, de ce l-ai lovit pe Ionică? -Acum trei luni m-a facut hipopotam, domnule învățător. -Și de ce l-ai lovit astăzi? -Abia acum am văzut cum arată un hipopotam!

• La examen, trei candidați: unul foarte inteligent, unul potrivit de deștept și unul tare sărac cu duhul... Intră primul, în scurt timp iese. Ceilalți doi sunt curioși: -Cum a fost? - Ca de la profesor la profesor. Intră al doilea. -Cum a fost? - Ca de la elev la profesor. Intră și ultimul. Ceilalți îl întreabă cum a fost. - Ca de la preot la preot. - Cum așa? - Păi, când punea el întrebările, eu îmi făcem cruce, iar când eu dădeam răspunsurile, el își făcea cruce!

• Examen în anul I de facultate. Profesorul stă cu fața la geam – studenții copiază pe rupte. Când profesorul se întoarce cu fața la studenți, toți se prefac că se gândesc adânc la subiect... Examen în anul II de facultate. Profesorul stă cu fața la geam – studenții copiază pe rupte. Când profesorul se întoarce, aceștia copiază în continuare. Când profesorul bate cu pixul în masă, studenții se prefac că se gândesc adânc la subiect... Examen în ultimul an de facultate. Profesorul stă cu fața la geam – studenții copiază pe rupte. Când profesorul se întoarce cu fața la studenți, aceștia continuă cu copiatul. Când un student din ultimele rânduri bate cu pixul în masă, profesorul se întoarce cu fața la geam.



44


Asta-i culmea!

• Culmea ghinionului: să faci pe prostul și să rămâi așa.

• Culmea înotului: cu o mână înoți și cu alta dai din picioare.

• Culmea prostiei: să stingi un bec și să aprinzi un chibrit să vezi dacă s-a stins becul.

• Culmea sportului: să fugi de unul singur și să ajungi pe locul doi.

• Culmea politeții: să stai în picioare într-un autobuz gol.

• Culmile geografiei: să deschizi Porțile de Fier cu Cheile Bicazului.

• Culmea nesimțirii: să împingi o bătrână pe scări și să o întrebi de ce fuge.

• Culmea fizicii: să pască un cal putere pe un câmp magnetic.

• Culmea fotbalului: să dai gol și în reluare să ratezi.

• Culmea muzicii: să cânți la fluierul piciorului.

• Culmea dresajului: să faci un cățel de usturoi să latre.

• Culmea tenisului: să joci tenis cu racheta nucleară.

• Culmea vitezei: să alergi în jurul unui stâlp și să îți vezi spatele.

• Culmea meteorologiei: să plouă cu bani. • Culmea ciclismului:să faci turul pantalonilor. • Culmea tirului: să tragi la un hotel. • Culmea lăcomiei: să mănânci bătaie și să nu

te saturi. • Culmea bunătății: să consolezi o salcie

plângătoare. • Culmea meditației: să cazi pe gânduri și să-ți

rupi mâna. • Culmea ceasului deșteptător: să sune ocupat. • Culmea înghesuielii: să locuiești într-o

cameră de bicicletă. • Culmea pompierului: să stingă focul inimii. • Culmea diplomației: să gândești de două ori

înainte de a nu spune nimic. • Culmea zgărceniei: să privești pe deasupra

ochelarilor ca să nu-i tocești. • Culmea culmilor? Ar fi culmea s-o mai știu

și p-asta!

• Din perlele elevilor •

• Cetățenii vechiului Egipt se numeau mumii.

• O parte importantă a poeziei este proza. • Paratrăsnetul este o țeavă care se pune

pe casă și are trei brațe în două direcții. • Țăranii lui Creangă vorbesc o limbă fără

greșeli de ortografie. • Cea de-a doua fază a creației lui

Eminescu s-a deosebit de prima și a urmat imediat după acesta.

• Pământul se învârtește în jurul Universului.

• Lui Fulger i-au pus un ban în mână ca să aibă cu ce trăi după moarte.

• Estuarul este o pâlnie care se bagă pe gura unui râu ca să-l lărgească.

• Prin scriere etimologică înțelegem scrierea unui cuvânt într-un sens și citirea lui în alt sens.

• La îndemnul maicii sale, Caragiale i-a dat foc copilului care saluta militărește.

• Iliada a fost scrisă de un trubadur necunoscut pe nume Homer.

• Deși avea o vârstă înaintată, Vitoria Lipan era încă tânără.

• Mircea cel Bătrân a fost îngropat la Cozia, împreună cu umbra sa.

• Mama lui Niculăieș murise din copilărie. • Viața albinelor este primejduită mereu

de insecte ca: țânțarul, viespea, șoarecele și urșii care se urcă în fagi unde sunt albinele strânse în colonii și depun miere.

• Toma Alimoș se răzbună pe boierul Manea care l-a rănit mortal pe la spate cu ajutorul lașității.

• În liniștea nopții se aud doar: buciumul, susurul izvoarelor, stelele care scapără-n cale și liniștea sufletească a poetului.

• În „Revedere”, discuția între poet și codru are loc sub forma unui monolog.

• Vasile Alecsandri a fost supranumit Barbu de la Mircești.

• Geo Bogza a străbătut Oltul pe bicicletă de la izvoare până la Dunăre.

Culese și oferite de bibl. Gabriela Harea


continut rev mai 2014 - scoala10focsani.ro fileMuguri _i flori revist de creacie _i cultur a ^colii...

Documents

Transcript of continut rev mai 2014 - scoala10focsani.ro fileMuguri _i flori revist de creacie _i cultur a ^colii...